Sunteți pe pagina 1din 3

ASIA DE SUD-EST

Desi Japonia, China si Coreea reprezinta cele trei mari puteri ale Orientului Indepartat, principalele sapte state din Asia de Sud-Est insumeaza o populatie de peste 500 de milioane de locuitori; ele au o importanta tot mai mare pentru viitoarele piete; pentru resursele de mana de lucru si pentru dezvoltrea industriala si tehnologica. Indonezia se afla pe locul patru in randul celor mai populate tari din lume, Vietnam pe locul treisprezece, Filipine pe locul paisprezece, iar Thailanda pe locul saptesprezece. Malaysia si Singapore sunt deja inalt tehnologizate si fabrica in prezent o mare parte din echipamentele tehnologice. Firmele occidentale se confrunta cu mai putine probleme in ceea ce priveste ocaziile comerciale si investitiile in majoritatea acestor tari, care sunt mai putin inclinate sa ridice bariere protectioniste decat, de pilda, Japonia si Coreea. Pentru ca occidentalii sa aiba succes in afacerile din aceasta regiune, ei trebuie sa cunoasca intr-o anumita masura conceptiile asiaticilor din Sud-Est. Caracteristicile nationale difera semnificativ in cadrul acestui grup Vietnamul este tara cea mai razleata insa indonezienii, malaiezii, thailandezii si filipinezii au in comun numeroase trasaturi care nu au nimic de-a face cu etica mai austera a muncii si indatoririlor, specifica japonezilor, coreenilor si chinezilor. Lumea Asiei de Sud-Est este relativ relaxata, timpul este considerat un articol de uz nelimitat, valoarea eficientei este adesea ambigua - amabilitatea si virtutea sunt pretuite mai mult decat orice. O modalitate buna de evaluare a mentalitatii asiaticilor din sud-est este sa examinam modelul omului de afaceri occidental prin comparatie cu al acestora. Obiectivele manageriale: Diferentele sunt izbitoare. In general, occidentalii sunt, desigur, autodeterminati si dinamici; sudest asiaticii au o profunda dinamica culturala intiparita in practicile si obiceiurile adanc inradacinate. Ei doresc sa isi multumeasca partenerii occidentali, insa trebuie sa ramana fideli traditiilor lor culturale.

Intr-adevar, occidentalii nu prea au idee ce drum anevoios sunt nevoiti sa parcurga multi asiatici atunci cand incep sa trateze cu Occidentul. Sa luam cazul unui domn indonezian care soseste in SUA pentru a negocia o afacere. In prima seara, in timp ce se resimte inca in urma oboselii datorate decalajului de fus orar, este invitat la cina de partenerul american. Dupa o strangere de mana nimicitoare, este nevoit sa bea cateva pahare de Martini, apoi niste vin rosu la o friptura uriasa pe care abia daca reuseste sa o inghita. In dimineata urmatoare este mahmur, dar se prezinta la intalnirea fixata la o ora ridicola: 9. Dupa alte strangeri de mana chinuitoare cu care il intampina niste americani uriasi, trebuie sa suporte ofensa adresarii pe numele mic (unde le sunt manierele?). Taifasul si acomodarea amicala de la inceputul intalnirii s-au redus la doua minute, cafeaua fara nici un gust a fost servita in recipiente de plastic (!) si pana sa-si vina in fire erau deja in miezul negocierii, fara a mai apuca sa-si tina acel discurs de fond de 10 minute, menit sa creeze o armonie preliminara intre parti. Stilul adoptat la negocieri a provocat dispute, fiindu-i adresate intrebari la care trebuia sa raspunda prin da sau nu si sacaindu-l sa ia decizii rapide, cand nici nu apucase bine sa-si puna in ordine stilourile si creioanele. Americanii, pe langa faptul ca erau coplesitori din punct de vedere fizic, nici nu dadeau impresia ca sunt in stare sa aiba o pozitie corecta la masa stateau pravaliti si cocarjati, cu picioarele incrucisate (glezna peste genunchi) si talpile pantofilor indreptate spre el. Cand acesta a refuzat politicos unele propuneri ale lor prin metoda traditionala de a-si da acordul cu jumatate de gura, americanii l-au luat drept "da" si au mai venit cu niste propuneri. Din cand in cand deveneau foarte duri, apoi prietenosi, apoi din nou duri ciudat obicei! Ei pareau a crede ca atacul este cea mai buna metoda de aparare, caci fara pic de rusine jucau tare pentru a intimida, apoi faceau concesii rapide cand erau prinsi in propria lor cacealma. Este evident ca nu dau doi bani pe salvarea reputatiei! Veneau cu tot felul de expresii argotice pe care indonezianul nu le intelegea si nici ei nu-si dadeau osteneala sa i le explice. Foloseau o multime de expresii dure, de genul: "Asta o sa-l faca praf" (ce praf?) si "Asculta-ma pe mine, pot sa ma lipsesc de afacerea asta", cand era limpede ca buna ziua ca isi doreau sa faca afacerea si sa obtina profit. Indonezianul incepea sa se intrebe cu ce companie se incurcase Culturile musulmane din Asia de Sud-Est Malaysia si Indonezia impartasesc multe din caracteristicile fundamentale ale popoarelor estasiatice. Cu toate acestea, faptul ca islamul este religia dominanta a celor doua tari genereaza cateva diferente importante in ceea ce priveste comportamentul si atitudinile. In urmatoarele privinte, malaezienii si indonezienii seamana cu chinezii, coreenii si japonezii.

Familia constituie celula de baza a existentei. Ei isi petrec o mare parte din timp cultivand relatii interpersonale cu membrii familiei si cu prietenii apropiati. Armonia este importanta atat in societate, cat si in afaceri. Confruntarile directe se vor evita complet daca este posibil. Compromiterea reputatiei este un lucru grav. Conversatiile, inclusiv discutiile de afaceri, sunt indirecte si pline de ocolisuri din motive de politete si pentru a evita jignirile. Societatea este organizata pe baza unui sistem ierarhic, in functie de varsta si vechime in munca sau serviciu. Eticheta, bunele maniere, protocolul si amabilitatea sunt obligatorii. Colectivismul triumfa asupra individualismului. Culturile musulmane se deosebesc de vecinii lor budisti, confucianisti, taoisti in urmatoarele privinte: Religia le influenteaza viata sociala si afacerile de zi cu zi. Tabuurile islamice, cum ar fi consumarea carnii de porc si a alcoolului si folosirea mainii stangi, sunt respectate. In Malaysia, statutul si izolarea partiala a femeilor sunt in concordanta cu practica islamica. Etica muncii impartasita de chinezi, japonezi si coreeni lipseste vizibil in Malaysia si Indonezia. Indonezienii si malaezienii nu se conformeaza acelorasi norme de punctualitate ca si vecinii lor. Comparativ cu chinezii, japonezii si coreenii, musulmanilor din Asia de Sud-Est par sa le lipseasca stradania si ambitia si ii intereseaza mai putin profitul si succesul material.