16

TIMPUL

Recitiri

Singur\tate, copil\rie [i reverie la Gaston Bachelard

ADRIAN MARIN
{i fiindc\ ne lu\m toat\ `nv\]\tura filosofic\ de la poe]i (Poetica spa]iului, p. 212)

Printre formele pe care [i le poate asuma contemplarea, mereu aflat\ `n str`ns\ alian]\ cu solitudinea, exist\ una mai pu]in hieratic\, aparent lipsit\ de sobrietatea celei religioase ori filosofice, [i anume aceea a fiin]ei dedate unui viciu nevinovat, cel de a visa. Dar a visa av`nd drept catalizatori fundamentele celui rupt de lume: elementele naturii la `nceput, apoi, dup\ interven]ia culturii `n via]a noastr\, imaginile poetice. Gaston Bachelard este unul dintre ace[ti contemplativi care a `n]eles s\ exploateze acel material poetic cu poten]ial oniric `n vederea trezirii izvorului fiin]ei noastre, copil\ria, `nt`lnit\ numai de cei care au ales calea melancolic\ a solitudinii, cale ce `mbin\ `n Sinele proasp\t (re)c\p\tat triste]ea de a fi fericit, fericirea de a fi trist. Dezvr\jirea impus\ de survenirea abrupt\ a maturit\]ii `n via]a noastr\ sec\tuie[te la mai to]i oamenii izvorul bucuriei depline, a bucuriei str\in\ de coordonatele sociale [i economice. Totu[i timpul, eternul subiect al reflec]iilor metafizice pentru cei silui]i de acesta `n speran]a lor de a opri clipa, mai permite uneori [i `nf\ptuirea unui miracol, lucr`nd `mpotriva-[i prin activarea acelor arhetipuri un pic mai terestre dec`t cele platoniciene: Copil\ria, Casa natal\, Biblioteca, Solitudinea. Or, toate aceste r\d\cini ale fiin]ei noastre profunde, ale fiin]ei noastre prime s`nt extrase de Bachelard `n special de la poe]i [i reconvertite `n studiile sale, deliberat neriguroase, despre elemente (focul, apa, aerul, p\m`ntul) [i despre acele emo]ii arhetipale, dezv\luite `n cele dou\ Poetici, care asigur\ adev\rata bucurie de a fiin]a autentic, profund. Cum e [i firesc, retragerea fiin]ei `n starea de singur\tate fericit\ pune sub semnul `ndoielii necesitatea altor fiin]e umane prin preajm\, redescoperirea tihnei [i a wu wei, non-ac]iunea taoistului, fiindu-i de asemenea familiare: ~n ceea ce m\ prive[te, `ncerc s\ cunosc via]a lipsit\ de evenimente, o via]\ ce nu caut\ s\ influen]eze via]a celorlal]i1. Cel pu]in pentru Bachelard lucrurile s`nt clare, `n sensul c\ ni se impune s\ dezb\r\m istoria noastr\ personal\ de istoria totodat\ prea contingent\ a fiin]elor care au n\p\dit-o [i totodat\ s\ ne desocializ\m marile noastre amintiri [i s\ ajungem `n planul reveriilor pe care le purtam `n spa]iile singur\t\]ilor noastre2. Mai mult, ai senza]ia c\ exerci]iul (auto)biografic devine un fals demers de recunoa[tere a adev\ratei noastre fiin]e, care scap\ astfel topografiei cronologice. Doar o metod\ de interpretare atent\ la acele noduri ale tr\itului interiorizat [i consolidat, poate s\ dea seam\ de cine s`ntem cu adev\rat, adic\ `n primul r`nd fiin]e destinate reveriei: Mai profund\ dec`t biografia, hermeneutica trebuie s\ determine centrii de destin, debaras`nd istoria de ]esutul ei temporal conjunctiv, f\r\ inciden]e asupra destinului nostru. Pentru cunoa[terea intimit\]ii, mai urgent\ dec`t determinarea datelor este localizarea `n spa]iile intimit\]ii noastre3. De pild\, se `ntrevede la Bachelard o conexiune `ntre aspectul fericit al vis\rii [i cel teribil al acesteia printr-o `nt`mplare interiorizat\ care dezv\luie neputin]a de a sonda p`n\ la cap\t ad`ncurile fiin]ei. Afl\m la un moment dat c\, copil\ria mea a fost marcat\ de un pu]. Nu m\ apropiam de el dec`t ]in`ndu-l de m`n\ pe bunicul4. Or, acest eveniment, ca-

re descentreaz\ siguran]a autocunoa[terii noastre depline, se va reg\si nealterat `n viziunea sa asupra st\rii noastre originare: C`nd, ajuns la apusul vie]ii, vezi astfel de reverii, faci c`]iva pa[i `napoi, c\ci `]i dai seama c\ `ntr-adev\r, copil\ria este pu]ul fiin]ei5. Uneori, vorbind despre o anume metamnezie, merge at`t de ad`nc `n acest pu] al fiin]ei `nc`t vizeaz\ chiar ceea ce un psihoterapeut deloc str\in de cele mistice, precum Stanislav Grof6, va `n]elege prin conceptul de transpersonal: se pare c\ reveriile noastre c\tre reveriile copil\riei noastre ne dezv\luie o fiin]\ anterioar\ fiin]ei noastre, o `ntreag\ perspectiv\ de anteceden]\ fiin]ial\7. Pentru Bachelard, originea fiin]ei noastre profunde, cea care-[i transcende numele [i forma actual\, namarupa cum ar spune un hindus, este truvabil\ doar `n singur\t\]ile noastre dint`i, singur\t\]ile de copil. {i nu are `n vedere o resurec]ie a copil\riei `n `ntregul ei din trecut, ci o re-imaginare [i `mbog\]ire a acesteia. C\ci dac\ istoria personal\ nu are de oferit dec`t un nucleu de copil, timpul, unul cultural desigur, tr\it sub semnul imagina]iei, `i aduce noi dimensiuni [i noi `n]elesuri acesteia. Or, prima locuire a lumii se face cu ajutorul imaginilor, `n singur\tate. Reg\sirea condi]iei eului vis\tor reprezint\ o dez-locuire din cu[ca concretului [i o retragere `n cuibul propriei interiorit\]i, o imagine preferat\ a lui GB, al\turi de scorbur\, ungher, cotlon, imagini-simbol ale intimit\]ii, ale solitudinii eului vis\tor. Apoi, aceast\ cultivare a singur\t\]ii de copil `[i are aspectele sale care nu exclud anumite forme de pluralitate. ~n termenii metafizicii clasice plotiniene, de pild\, putem vorbi despre unu-multiplu `n rela]ia ambigu\ dintre unicitatea eului vis\tor [i ipostazele sale temporale. Astfel, nu doar o singur\ imagine a copilului se face prezent\ `n mintea celui care a ini]iat aceast\ form\ aparte de anamnesis, ci mai multe: C`nd ne a[ternem reveriei, `n singur\tate, [i ne `ndep\rt\m de prezent retr\ind timpurile dint`i ale vie]ii, mai multe chipuri de copii ne r\sar `n cale. ~n via]a noastr\ experimentat\, `n via]a noastr\ de la `nceputuri, am fost mai mul]i8. Atunci c`nd c\ut\m acele repere care modeleaz\ prezen]a noastr\ `n lume, fiin]a noastr\ profund\ `n nuditatea ei ([i cine oare nu se `ntreab\ care s`nt acestea?), o facem cumva explor`nd viitorul. Gaston Bachelard, `n schimb, ne oblig\ la o detectare a acesteia f\cut\ oarecum `n r\sp\r. Singur\tatea trist-fericit\ de copil r\sare brusc `n via]a fiin]ei care a dat deja `n p`rg, ca [i cum ro[ul pietrei filosofale str\lucea deja invizibil `n nigredo-ul deschiderii `nspre lume. Sinele mare, sinele b\tr`ne]ii este unul [i acela[i cu sinele prim al fiin]ei, eul vis\tor care se hr\ne[te de data acesta cu material poetic, catalizator de reverii perene. {i totu[i, sim]ul cosmicit\]ii nu poate fi `nv\]at la maturitate, ci este practic un dat al copil\riei. F\r\ r\sucirea cerut\ c\tre acel timp detemporalizat, [i acea epistroph a platonicilor este destul de nimerit\ pentru a ar\ta ce se `nt`mpl\ de fapt, nici o Naturphilosophie personal\, intim\ nu este posibil\9. S-ar putea spune c\ acest sim] al cosmicit\]ii nu provine din con[tientizarea cultural\ a unei anumite structuri intime a lumii, ci apare ca o `nt`mplare nea[teptat\, un dar f\cut acelei fiin]e prime care este copilul. Fiind at`t de rare acele momente de ruptur\ `n care oamenii maturi mai reu[esc s\ reg\seasc\ sensul prim al existen]ei, desigur acela n\scut `n perioada decisiv\ a copil\riei, [i acesta din urm\ devine o fantasm\. Perioad\ care, m`nuind-o cu g`ndire mult prea facil\ ([i

prima care se `n[eal\!), fie o vedem ca pe o etap\ a neputin]ei noastre, fie ca pe miracolul de nerecuperat, miracol care `ndeob[te ia forma inocen]ei, a purit\]ii care ne-a alunecat printre degete [i gata! {i totu[i, ne este prea la `ndem`n\ s\ for]\m aceast\ conexiune nelini[titoare dintre copil\rie, luat\ `n `ntregul ei, [i inocen]\. Copil\ria devine modelul purit\]ii, r\m`ne singurul nostru reper pentru a ne plasa (alt)undeva acest pre]ios capital al nostalgiei noastre pentru inocen]\. Ireversibil [i nostalgie, pur [i impur, s`nt unele dintre conceptele dezvoltate de Vladimir Janklvitch, concepte care r\spund tocmai de aceast\ intuitiv\ am\r\ciune a unei ne[tiute pierderi. Ne-au atras aten]ia c`teva aspecte ale unei dileme caracteristice mai degrab\ acestor timpuri, timpuri `n care sensul prezentului s-a `mpotmolit undeva `ntre realism [i dezvoltare personal\. {i aceasta `n r\sp\r cu veacurile anterioare, care s-au disociat de cele spuse de Bachelard cu privire la rela]ia dintre copil\rie [i inocen]\. De pild\, Janklvitch vorbe[te la un moment dat de o anumit\ distinc]ie care trebuie f\cut\ `ntre cele dou\ forme de ne`mplinire care `i s`nt date omului: De fapt, ie[irea din copil\rie `nseamn\ trecerea de la o ne`mplinire la ne`mplinirea invers\. Pe care din cele dou\ insuficien]e trebuie s-o prefer\m, fiin]a f\r\ con[tiin]\ sau con[tiin]a f\r\ fiin]\?10. Cred c\, r\m`n`nd `n perimetrul ideilor bachelardiene, se poate vorbi mai degrab\ de trei st\ri distincte [i nu doar de cele dou\ forme ale ne`mplinirii, de[i [i aceasta este o stare familiar\ spiritului omenesc. Mi[carea spiritului `nspre `mplinire se g\se[te `n primul, respectiv `n ultimul din cele patru cadrane biografice ale oric\rei fiin]e umane nealungate prea devreme din lume, de care vorbe[te Bachelard. Remarcabil este faptul c\ din perspectiv\ spa]ial\, acestea dou\, copil\ria [i senectutea s`nt `nvecinate, `n latura superioar\, zon\ alpin\ a spiritului. Este copilul care-[i tr\ie[te propria-i `mplinire, [i este altfel maturizatul eu vis\tor care-[i construie[te propria `mplinire, plec`nd de la cea dint`i, foarte asem\n\toare celei a copilului, dar nu [i identic\. Le r\m`ne celor dou\ cadrane subterane ale vie]ii s\-[i tr\iasc\ acut aceast\ condi]ie a priv\rii de cele prime [i ultime, de cele esen]iale. Pe de alt\ parte, copilului, acea singur\ fiin]\ capabil\ de deconectare de la lumescul omenesc [i conectare la miracolul cosmicit\]ii, nu i se poate atribui vreo percep]ie a propriului sine (aflat `n construc]ie) ca ne`m-

plinire. Acea stare de resim]ire a impurit\]ii ca fiind fatal `ncredin]at\ maturiz\rii `ncepe prin a-i fi familiar\ celui aruncat afar\ din copil\rie, ca apoi s\ capete vitalitatea unei maladii, merg`nd chiar p`n\ la dorin]a tot mai puternic\ de uitare. Le r\m`ne acestor dou\ st\ri subterane de mijloc s\ n\zuiasc\, dar nu [i s\ ating\, s\ con[tientizeze, dar nu [i s\ rememoreze tr\itul, reu[ind astfel s\ c`[tige tr\darea fiin]ei prime: apoi adultul care concepe puritatea, o regret\ sau aspir\ la ea, [i cu toate astea zace `n impuritatea gre]oas\11. ~n `ncheiere, aceast\ c\utare un pic for]at\ a fericirii `ntr-un trecut interiorizat [i recreat prin reverii, cu una personal\ dar [i cu altele de `mprumut, de c\tre Gaston Bachelard, poate ascunde un mal secret sous un eden des fleures, cum nimerit spune Jean Libis12. Plec`nd de la operele sale privind cea mai important\ problem\ metafizic\, cea a timpului, Lintuition de linstant [i La dialectique de la dure, ap\rute `ntre 1932 [i 1936, Jean Libis va considera c\ moartea reprezint\ acel centru gravita]ional, alunecos [i cu neputin]\ a fi descris, circul`nd prin ]esuturile operei bachelardiene13. De unde se vede c\ pilonul de sus]inere al oric\rui recurs la fericire este construit dintr-un material eminamente tragic
1 Gaston Bachelard, Poetica reveriei, traducere de Lumini]a Br\ileanu, Editura Paralela 45, Pite[ti, 2005, p. 113. 2 Idem, Poetica spa]iului, traducere de Irina B\descu, Editura Paralela 45, Pite[ti, 2003, p. 40. 3 Ibidem, p. 41. 4 Poetica reveriei, ed. cit., p. 49. 5 Ibidem, p. 49. 6 Atunci c`nd se refer\ la domeniul transpersonal al psihicului Stanislav Grof `n]elege prin acesta acele experien]e care implic\ transcenderea limitelor noastre obi[nuite (corpul [i eul) [i a grani]elor spa]iului tridimensional [i timpului liniar ce restr`ng percep]ia asupra lumii `n starea obi[nuit\ de con[tiin]\. () Nu exist\ limite pentru expansiunea sim]urilor noastre [i putem experimenta cu toate atributele senzoriale episoade care au avut loc `n trecut [i, ocazional, chiar [i pe acelea care nu s-au `nt`mplat `nc\, dar se vor `nt`mpla. (Psihologia viitorului. Lec]ii din cercetarea modern\ asupra con[tiin]ei, traducere de Mircea Dima, Editura Elena Francisc Publishing, Bucure[ti, 2007, p. 72). 7 Poetica reveriei, ed. cit., p. 113. 8 Ibidem, p. 103. 9 Nu exist\ cu adev\rat cosmicitate `n afara copil\riei. Nu exist\ poezie `n afara c`ntului cosmic. Poetul treze[te `n noi cosmicitatea copil\riei. (Ibidem, p. 132). 10 Vladimir Janklvitch, Pur [i impur, traducere de Elena-Br`ndu[a Steiciuc, Editura Nemira, Bucure[ti, 2001, p. 225. 11 Ibidem, p. 225. 12 Cf. Janus et la mlancolie, `n Gaston Bachelard, un rationaliste romantique, EUD (ditions Universitaires de Dijon), 1997, pp. 58-70. 13 Ibidem, p. 64.

octombrie 2008