Clasificarea trairilor afective Si notiunea de afectivitate , la fel ca si cea de motivatie este de tip umbrela , adica un concept cuprinzator, incorporand

in sine o multitudine de stari si trairi afective. In clasificarea acestora se utilizeaza mai multe criterii, cum ar fi: Intensitatea Durata Complexitatea Gradul lor de constientizare,etc. Inspirati de studiile asupra afectivitatii ale psihologului Vasile Pavelcu, vom utiliza criteriul corelatiei dintre activitatea scoartei cerebrale (centri nervosi superiori) si ai subscoartei cerebrale(centri nervosi inferiori). In functie de acest criteriu, vom stabili trei mari criterii de procese afective: Primare Complexe Superioare 1. Procesele afective primare au un caracter elementar, spontan, sunt slab organizate, mai aproape de biologic (instinctiv) si mai putin elaborate cultural, ele tind sa scape controlul constient, rational. In categoria lor includem: A. Tonul afectiv al proceselor cocnitive, care se refera la reactiile emotionale ce insotesc si coloreaza afectiv orice act de cunoastere; o senzatie, o reprezentare, o amintire, un gand etc. Trezesc in noi stari afective de care adeseori nici nu ne dam seama; culorile, sunetele, mirosurile percepute genereaza nu doar acte cognitive, ci si afective ( de placere, neplacere etc.). B. Trairile afective de provenienta organica sunt cauzate de buna sau proasta functionare a organelor interne; ele sunt datorate, mai ales, ciocnirilor dintre organele interne in stare de boala; in cardiopatii apar stari de alarma afectiva, in bolile gastro-intestinale apar stari de mohoreala, in hepatita predominanta este euforia, pentru ca in maladiile pulmonare sa fie mult mai frecvente starile de iritare. C. Afectele sunt procese afective simple, primitive si impulsive, puternice, foarte intense si violente, de scurta durata, cu aparitie brusca si desfasurare impetuoasa. Groaza, mania, frica, spaima, accesele de plans zgomotos, rasul in hohote etc. sunt astfel afecte care, desi reorganizate cultural, se afla foarte aproape de instincte.Ele sunt insotite de o expresivitate bogata, se manifesta direct, uneori necontrolat, ducand chiar la acte necugetate. Desi se supun mai greu controlului constient, acesta nu este total exclus si tocmai de aceea omul

nu este considerat a fi iresponsabil de actiunile efectuate sub impulsul afectelor. Angajarea intr-o alta activitate, efectuarea unor miscari preventive ar putea contribui la stapanirea lor. 2. Procesele afective complexe beneficiaza de un grad mai mare de constientizare si intelectualizare. Cuprind: A. Emotiile curente sunt forme afective de scurta durata, active, intense, provocate de insusirile separate ale obiectelor, au caracter situativ, desfasurare tumultoasa sau calma, orientare bine determinata (spre un obiect sau o persoana anumita). Printre acestea enumeram: bucuria, tristetea, simpatia, antipatia, entuziasmul, admiratia, deznadejdea, placerea, dezgustul etc. ele sunt mult mai variate si diferentiate decat afectele, manifestandu-se intr-un comportament mai nuantat si rafinat, in principal, dupa tipare si conveniente socio-culturale. B. Emotiile superioare sunt legate nu ata de obiecte, cat de o activitate pe care o desfasoara individul. Ele pot sa apara in activitatile intelectuale, in reflectarea frumosului din realitate, in realizarea comportamentului moral. De obicei presupun evaluari, acordari de semnificatii valorice activitatilor desfasurate. Cand intre ele si situatiile de viata exista coincidente, asistam la acumularea si sedimentarea lor treptata, fapt care genereaza stari emotionale concordante. Conflictul dintre asteptarile si obisnuintele emotionale, pe de o parte, si caracterul inedit al situatiilor cu care ne confruntam, pe de alta parte, produce socul emotional. Spre deosebire de afecte, ele se supun in mai mare masura invatarii, existand chiar o forma de invatare numita invatare afectiva. C. Dispozitiile afective sunt stari difuze, cu intensitate variabila si durabilitate relativa. Spre deosebire de emotii, care au o orientare precisa, ele sunt mai vagi. Aceasta nu inseamna ca nu au o cauza sau mai multe, insa individul, cel putin momentan, nu-si da seama de existenta acesteia. Un elev poate fi bine sau prost dispus fara sa-si dea seama de ce anume. In urma unei analize atente, cauza dispozitiei poate fi depistata si inlaturata(daca este vorba de o dispozitie negativa, care, de obicei, creeaza un fond pesimist) sau retinuta si amplificata(daca este vorba de o dispozitie pozitiva, care creeaza un fond optimist). Daca dispozitiile se respecta, se pot transforma in trasaturi de caracter. Firile inchise, taciturne, anxioase, mohorate, blazate, ca si cele deschise, bine dispuse, vesele, entuziaste se formeaza tocmai prin respectarea si prelungirea in timp in personaliateta individului a dispozitiilor afective traite de acesta in existenta sa personala. 3. Procesele afective superiioare se caracterizeaza printr-o mare restructurare si raportare valorica, situara nu la nive; de obiect9 ca cele primare), de activitate(

ca cele complexe) ci la nivel de personalitate, depasind prin continutul si structura lor starile emotionale disparate si tranzitorii. A. Sentimentele sunt trairi afective intense, de lunga durata, relativ stabile, specific umane, conditionate social-istoric. Prin gradul lor de stabilitate si generalitate iau forma unor atitudini afective care se pastreaza multa vreme, uneori toata viata, chiar si atunci cand situatia provoaca noi sentimente. Datorita stabilitatii lor putem anticipa conduita afectiva a individului. Sentimente ca dragostea, ura, invidia, gelozia, admiratia, indoiala, recunostinta includ elemente de ordin intelectual, motivational, voluntar si caracterizeaza omul ca personalitate. Ca generalizari ale emotiilor, sentimentele pot fi: intelectuale(curiozitatea, mirarea, dragostea de adevar), care apar in procesul cunoasterii si si reflecta relatia fata de ideile proprii sau ale altora; estetice(admiratia, extazul), aparute in procesul reflectarii frumosului din viata, natura, societate; morale (patriotismul, datoria), ce reflecta atitudinea fata de bine sau rau, fata de conduitele personale sau ale semenilor. Pe fondul sau in stransa legatura cu ele se formeaza sentimentele Eu-lui (amorul propriu, sentimentele de inferioritate sau de superioritate). Situatia individului de a fi in lume sau de a fi in timp genereaza atitudini distincte fata de ambiguitatea destinului, angoasa si speranta ca setimente extrem de complexe, dar decisive pentru viata individului. La fel de importante sunt si sentimentele sociale si psihosociale (vanitatea, demnitatea, sociabilitatea). B. Pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate si generalitate foarte mare, antrenand intreaga personalitate. Daca emotia este pasagera, simpla,dezordonata, pasiunea este durabila, complexa, organizata. De altfel, in toate tipologiile personalitatii, emotivul si pasionatul formeaza tipuri distincte, primul fiind exploziv, un foc de artificii, celalalt constant, un fel de bec ce ilumineaza tot timpul. Totusi pasionatul nu poate trai proliferarea emotiilor pe care si le provoaca sau le suporta. El are nevoie de noutati, de surprize, de obstacole, doreste absolutul, respinge satisfactiile limitate oferite de realitate. Ca urmare, el cauta, gaseste sau produce tot timpul motive de neliniste, prilejuri de a fi activ. Psihologia clasifica pasiunile in doua mari categorii: Pasiuni lucide sau nobile Pasiuni oarbe Acestea din urma sunt fondate de trei centre de interes fundamentale: Eul- pasiunile posesive: avaritia, cupiditatea, fanatismul Altul- gelozia, ambitiile

Lumea- pasiunea pentru jocurile de noroc sau pentru alte jocuri intelectuale. Accentuarea lor duce la adevarate psihoze pasionale (delirurile revendicative, erotomania, gelozia morbita). Cine nu-si aminteste de unele personaje celebre ca Othelo, marchizul de Sade, Phedra, Gobseck, Harpagon, Hagi Tudose etc. la care pasiunile fac ravagii in personalitatea lor. Punandu-si in functie pasiunile nobile, cu orientare sociala fata de adevar, dreptate, progres, omul se revitalizeaza, isi consuma energia creatoare, biruie multe greutati. In acelasi timp, el trebuie sa lupte cu pasiunile negative, asa numitele patimi sau vicii, dirijate de scopuri egoiste, daunatoare, ce pun stapanire pe personalitate si o domina, devitalizeaza si deviaza comportamental.