Interviu cu Dumnezeu

de Octavian Paler mai 7, 2007 in High concepts - Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci zise Dumnezeu. - Daca ai timp i-am raspuns. Dumnezeu a zmbit. - Timpul meu este eternitatea Ce ntrebari ai vrea sa-mi pui? - Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns: - Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca iar apoi tnjesc iar sa fie copii. Ca si pierd sanatatea pentru a face bani iar apoi si pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gndesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul. Ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mna si am stat tacuti un timp. Apoi am ntrebat: - Ca parinte, care ar fi cteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le nvete copiii tai? - Sa nvete ca dureaza doar cteva secunde sa deschida rani profunde n inima celor pe care i iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece. Sa nvete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin. Sa nvete ca exista oameni care i iubesc dar pur si simplu nca nu stiu sa-si exprime sentimentele. Sa nvete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada n mod diferit. Sa nvete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei nsisi. - Multumesc pentru timpul acordat am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zmbind si a spus: - Doar faptul ca sunt aici, ntotdeauna.

INREGISTRAREA FENOMENULUI ELECTRIC DE LA NIVELUL CORDULUI

Curentul electric produs de cord in timpul ciclului cardiac este condus de catre tesuturile din jur catre suprafata organismului. Daca plasam electrozi in diferite segmente (trunchi, brate, gambe), potentialul electric generat poate fi inregistrat; aceasta inregistrare se numeste electrocardiograma.

Exist dou posibiliti de nregistrare a activitii electrice:

Electrocardiograma reprezint nregistrarea

grafic a diferentelor de potential care iau nastere prin depolarizarea si repolarizarea miocardului din timpul unui ciclu cardiac, ntr-un sistem de dou axe, n funcie de timp (nregistrare n plan).

Vectocardiograma - VCG reprezint nregistrarea

vectorilor instantanei de depolarizare i repolarizare n spaiu. Prin unirea vrfurilor vectorilor multipli instantanei, n spaiu, se obine o bucl spaial de vectocardiografie.

Diferenta de potential creste la interfata dintre miocardul activat (depolarizat) si cel neactivat (aflat in repaus)
Daca plasam 2 electrozi cuplati la un galvanaometru pe suprafata unei fibre miocardice aflata in depolarizare vor inregistra o diferenta de potential de sens pozitiv, care se va inscrie pe un traseu ECG ca o unda pozitiva (conditia A pe imagine).

Daca fibra miocardica este complet depolarizata sau complet repolarizata, cei 2 electrozi nu vor inregistra nici o diferenta de potential. Pe ECG se va inscrie o linie izoelectrica (care exprima situatia de 0 potential) sau deflexiuea coboara catre linia izoelectrica (conditia B).

Care este importanta practica a inregistrarii unei electrocadiograme?

O electrocardiograma ofera informatii despre: Ritmul inimii Originea impulsului si propagarea (conducerea) acestuia prin masa miocardului Marimea cavitatilor cordului Pozitia inimii Extensia si localizarea unui infarct acut de miocard (IMA) Efectele modificarii concentratiei electrolitilor asupra proprietatilor miocardului

Efectele unor medicamente asupra activitatii cordului

NU ofera date despre contractilitatea miocardului si despre functia de

pompa Aceste informatii se pot obtine prin cateterism cardiac sau prin ecocardiografie

TEORII CARE NE AJUTA SA INTELEGEM FORMAREA UNDELOR EKG Teoria DIPOLULUI

Compar cmpul electric creat de un dipol artificial ntr-un mediu conductor, cu cmpul electric generat de cord. Prin dipol se nelege un cuplul de sarcini electrice: una pozitiv i alta negativ. Poriunea din miocard activat devine electronegativ, iar cea neactivat este electropozitiv, crendu-se astfel un dipol.
Cmpul electric creat de un dipol artificial. Curba de profil a dipolului. (dup P. Dumitru). Un electrod plasat in campul (polul) + va inregistra o unda pozitiva, iar cel plasat in campul (polul) o unda negativa.

Dipolul se mic, se deplaseaz n torace odat cu depolarizarea progresiv a miocardului, n faa unor electrozi exploratori plasai n puncte fixe; nregistrarea ECG este asemntoare curbei de profil a dipolului de mai sus, adica este formata din unde pozitive si negative.

TEORII CARE NE AJUTA SA INTELEGEM FORMAREA UNDELOR EKG Teoria VECTORIALA

O diferen de potenial ntre zona depolarizat i cea repolarizat creeaz o FORA care se deplaseaz i se reprezint ca un vector, caracterizat de un punct de orgine, direcie, sens si marime. Fiind expresia grafic a unor fore, vectorii se pot nsuma: - doi vectori cu aceeasi origine, de sens contrar i de mrimi diferite se nsumeaz algebric: se scade vectorul mai mic din cel mai mare, rezultanta avnd sensul vectorului mai mare (schema a) - doi vectori cu aceeasi origine, de marime egala, dar de sens opus, prin nsumare se anuleaz, rezultanta fiind zero (schema b) - doi vectori cu punct de origine comun, dar cu direcii si marimi diferite, se nsumeaz dup regula paralelogramului forelor, construit prin ducerea unor paralele la vectori, din capetele lor. Diagonala paralelogramului astfel format, reprezinta rezultanta R.
In schema din dreapta: insumarea a 2 vectori (a) si a unei multimi de vectori (b).

Teoria VECTORIALA
Cordul, organ cu fibre musculare orientate n toate sensurile, cu perei inegali i diferit orientai n spaiu, aflat permanent n activare - depolarizare sau repolarizare, ntr-o anumit succesiune i nu simultan va genera o multitudine de vectori care insumati vor da cva vectori rezultanti. Acestia vor fi explorai prin ECG

In imagini: Vectorul rezultant al depolarizarii ventriculare: este orientat de sus in jos si de la dreapta la stanga. Urmareste axul anatomic, longitudinal al cordului.

Teoria UNGHIULUI SOLID

Permite nelegerea mai bun a reprezentrii fenomenelor electrice n conducerile unipolare. Presupunem o suprafa S explorat dintr-un punct E care este centrul unei sfere. Suprafaa tiat din sfer de conul unei suprafee "S" este unghiul solid, conceput n spaiu, deci tridimensional. Potenialul electric cules din E are sensul polaritii feei care este orientat spre E. Amplitudinea potenialului nregistrat din E, va fi cu att mai mare cu ct unghiul solid va fi mai mare. Cu ct punctul E din care explorm suprafaa S este mai aproape de S, cu att unghiul solid va mai mare i invers, iar amplitudinea undei va fi mai mare sau mai mica

DIRECTIA DEPOLARIZARII SI REPOLARIZARII ATRIALE

La generarea grafoelementelor de pe EKG particip urmatorii vectorii finali:
de depolarizare atrial de depolarizare septal de depolarizare ventricular de repolarizare ventricular

Depolarizarea atrial - porneste din nodulul sinusal.

Atriul drept se depolarizeaza primul, naintea atriului stng, cu 0,02 sec; Vectorul va fi orientat conform poziiei lui n torace, de la dreapta la stnga, de sus n jos i dinapoi nainte. Atriul stang se depolarizeaza dupa 0,02 sec Vectorul este orientat aproape orizontal de la dreapta la stnga i dinainte napoi.

Vectorul rezultant al depolarizarii atriale este diagonala paralelogramului format din aceti vectori i este orientat de la dreapta la stnga i de sus n jos
Pe ECG, depolarizarea atriala este reprezentata de unda P pozitiv si rotunjit, n care prima jumtate (panta ascendenta) este dat de depolarizarea atriului drept, iar cea de a doua jumtate (panta descendenta), de depolarizarea atriului stng.

Imaginea din dreapta - Fibr atrial Depolarizarea artiala curge de la endocard prima portiune depolarizata spre epicard, inca pozitiv, sub forma de dipoli. Un electrod plasat pe epicard (torace) va privi, va fi plasat in camp electric pozitiv, deci va inregistra o unda pozitiva unda P Repolarizarea atrila incepe din acelasi loc de unde a inceput si depolarizarea, adica de la endocard care se va pozitiva, in timp ce epicardul este inca negativ. Electrodul plasat in punctul B (epicard) se afla in camp electric negativ (priveste partea negativa). Unda inscrisa este negativa.

Unda negativa de repolarizare atriala notata cu T NU APARE PE ECG deoarece este mascata de complexul QRS

Pe EKG, dupa unda P urmeaza segmentul PQ!!

DEPOLARIZAREA SI REPOLARIZAREA VENTRICULARA Depolarizarea ventricular ncepe cu:

depolarizarea septului care are directia: - de la endocard ctre mijloc pentru septul stng. Vectorul este orientat de la stnga la dreapta; - de la dreapta la stnga pentru septul drept.

Vectorul rezultant al depolarizarii septale va fi orientat de la stnga la dreapta (vector 1)

urmeaz depolarizarea ventricular, mai intai vrful, apoi peretii laterali i n final se depolarizeaz baza ventriculelor. Depolarizarea pereilor ventriculari se face de la endocard la epicard, cu vectori orientati - de la stnga la dreapta i de sus n jos pentru ventriculul drept (vector 2) - de sus n jos i de la dreapta la stnga pentru ventriculul stng (vector 3). Vectorul mediu rezultant al depolarizarii ventriculare este orientat de la dreapta la stnga i de sus n jos (sageta rosie).

n plan frontal, depolarizarea ventricular este reprezentat de complexul QRS n

care:

Q reprezint depolarizarea septal; R reprezint depolarizarea vrfului ventriculelor; S reprezint depolarizarea marginilor laterale i baza ventriculelor.

n plan orizontal semnificaia undelor din complexul qRs este determinat de

sensul vectorilor de depolarizare (septal, al ventriculului drept i stng), de mrimea lor i de poziia electrodului explorator fa de direcia vectorului respectiv. In V1, V2 se nregistreaz complexul de tip epicardic drept rS (r/s<1) n care: - unda r este data de depolarizarea septului i ventriculului drept; - unda S este data de depolarizarea ventriculului stng.

 In V5, V6 se nregistreaz complexul de tip epicardic stng, qR sau qRs (r/s<1) n care: - q este dat de depolarizarea septal; - R de depolarizarea ventriculului stng; - s de depolarizarea bazei ventriculului drept i conul arterei pulmonare.
n V3, V4 se nregistreaz un complex RS de tip echidifazic (R/S=1)

Reguli de inscriere a undelor functie de pozitia vectorilor fata de electrodul explorator: - cand un vector de depolarizare vine catre electrod, acesta va inscrie o unda pozitiva (priveste fata pozitiva, inca nedepolarizata);

- cand un vector de depolarizare are directie opusa (fuge de electrodul explorator) se va inregistra o unda negativa. In fapt, electrodul explorator priveste acum fata depolarizata, negativa a miocardului

In imagine: Electrozii plasati in V1 si V2 vor inregistra un complex epicardic drept, in care: - r este dat de depolarizarea septului si a VD (vectorii 1 si 2). Ambii vectori se indreapta catre electrodul explorator si au marimi mici. Vor inscrie o unda mica si pozitiva. - S este data de depolarizarea VS (3). Cei 2 electrozi privesc si ei VS, dar vectorul de depolarizare fuge de electrodul explorator. Unda S este mai mare pentru ca VS dezvolta forte mai mari, deci vectori mai mari comparativ cu VD Electrozii plasati in V5 si V6 vor inregistra un complex epicardic stang, in care: - q este data de depolarizarea septala. Vectorul mic (1) al depolarizarii septale fuge de V5 si V6;se va inscrie o unda de amplitudine mica si negativa. - R este data de depolarizarea VS (vector 3). Acest vector mare vine, se indreapta catre electrodul explorator, deci va inscrie o unda ampla si pozitiva.

- S este data de depolarizarea ventriculului drept.

Vectorul acestuia este mic si fuge de electrodul explorator, deci va inscrie o unda de amplitudine mica si negativa

REPOLARIZAREA VENTRICULARA
Depolarizarea ventriculara s-a facut de la endocard spre epicard, sub forma de dipoli care au sensul de la A la B. Un electrod plasat pe membre va privi fata epicardica, deci va fi plasat in camp electric pozitiv

Repolarizarea ventricular se face de la epicard la endocard (n sens invers depolarizrii). Un electrod plasat in punctul B se afla in camp electric pozitiv, deci va inscrie o unda pozitiva. Unda de repolarizare ventriculara se noteaza cu T

TRASEUL ECG NORMAL

Un traseu ECG este format din unde, segmente si complexe de unde: - unda P - segmentul PQ - complexul QRS - segmentul S-T - unda T - +/- unda U Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt numite unde sau deflexiuni pozitive. Cele situate sub linia izoelectric sunt denumite unde negative Pe un traseu ECG normal exista 3 unde pozitive: - unda P semnifica depolarizarea atriala - unda R a complexului QRS semnifica depolarizarea varfului ventriculelor in plan frontal; - unda T repolarizarea ventriculara Si 2 unde negative: - unda Q depolarizarea septului in plan frontal - unda S depolarizarea peretilor laterali si a bazei ventriculelor, n plan frontal.

TRASEUL ECG NORMAL

Segmentul este o linie izoelectrica si reprezinta poriunea de la sfritul unei unde pn la nceputul undei urmtoare. Pe un traseu se inscriu 3 segmente: - segmentul PQ de la sfarsitul undei P pana la inceputul undei Q sau R daca Q lipseste. Se mai numeste si segment PR. Semnifica conducerea atrioventriculara - segmentul ST - de la sfarsitul undei S pana la inceputul undei T - segmentul TP diastola generala. Este considerat linia izoelectric, de referin Intervalul este poriunea cuprins intre nceputul unei unde si nceputul undei urmtoare. Cuprinde o und sau unde i un segment. - intervalul PQ sau PR cuprinde unda P si segmentul PQ. Se mai numeste si atriograma. - intervalul QT cuprinde complexul QRS, segmentul ST si unda T. Semnifica depolarizarea si repolarizarea ventriculara. Se mai numeste si ventriculograma; - intervalul RR constituie un ciclu cardiac

RELATIA POTENTIAL DE ACTIUNE ECG

Determinarea voltajului (a amplitudinii) si a duratei undelor pe un traseu ECG

Orice electrocardiograf este dotat cu un sistem de etalonare, care ne spune care este relatia dintre voltaj si amplitudinea in mm a unei unde. Standard, in ECG la 1 mV corespund 10 mm. 1 mV = 10 mm. Deci 1 mm = 0,1 mV
De regula, hartia ECG are un caroiaj caracteristic. Fiecare casuta este un patrat cu latura de 1 mm. Exista si hartie la care o casuta pe verticala are 2 mm, deci 0,2 mV Pentru a determina amplitudinea unei unde se determina numarul de casute pe verticala si se transforma in mV, conform relatiei de mai sus. De exemplu, unda P de pe traseul din dreapta se inscrie pe 3 casute. Deci are 3 mm, adica 0,3 mV

Pentru calculul duratei unei unde sau a unui segment trebuie sa cunoastem viteza de derulare a hartiei. De cele mai multe ori aceasta este de 25 mm/secunda, mai rar de 50 mm/sec. Daca: intr-o secunda se inscriu 25 mm, atunci unui milimetru ii corespunde o durata de 0,04 secunde. Pentru o viteza de 50 mm/sec., unui mm ii corespund 0,02 secunde. De exemplu, unda P de pe traseul din dreapta are o durata de 0,08 sec, deoarece se inscrie pe 2 casute.

INREGISTRAREA UNEI ELECTROCARDIOGRAME

Un electrocardiograf este un inregistrator de inalta viteza a variaiilor de curent electric generate de inima, pe care le amplifica si le transforma n deplasri mecanice. n principiu un astfel de aparat este alctuit din: - electrozi i cabluri care stabilesc legtura dintre cmpul electric cardiac i aparat; - sistemul de amplificare electronic; - comutatori de derivaii; - sistemul de nregistrare care difer dup tipul aparatului - pe hrtie termosensibil, mecanosensibil, cu cerneal, pe un tub catodic, pe ecranul unui computer; - un sistem de derulare a hrtiei.

DERIVATIILE ECG
Cmpul electric produs de inim, poate fi nregistrat prin plasarea unor electrozi n diferite puncte ale corpului. O derivatie reprezinta un raport spatial dintre cele 2 puncte in care se plaseaza electrozii. O derivatie are: - doua puncte de aplicare a electrozilor in care se inregistreaza potentialul electric generat de inima, care pot fi localizate in diverse puncte ale corpului omenesc; - un ax de inregistrare sau un ax (o linie) al derivatiei care este o dreapta ce uneste cele 2 puncte de inregistrare. Orice derivatie are un sens pozitiv si unul negativ. Exista mai multe tipuri de derivatii: derivaii directe - epicardice, endocardice, n care electrozii se plaseaz direct pe epicard sau endocard n timpul unor operaii pe cord. derivaii semidirecte - esofagiene, bronice derivaii indirecte cele mai utilizate n practica medical, n care electrozii se plaseaz la distan fa de cord - pe membre, pe torace.

DERIVATIILE ECG
Dup numrul electrozilor exploratori utilizai n ECG se disting: 1) derivaii bipolare in care ambii electrozi sunt exploratori 2) derivaii unipolare in care doar un electrod este explorator In plan frontal se utilizeaza cel mai frecvent 6 derivatii - 3 derivatii bipolare standard (DS) - 3 derivatii unipolare ale membrelor (DUM) In planul orizontal se utilizeaza cel mai frecvent tot 6 derivatii. Se numesc derivatii unipolare precordiale.

DERIVATIILE BIPOLARE STANDARD

Derivaiile bipolare
- au fost imaginate de Einthoven. Exploreaz activitatea electric a cordului n plan frontal din dou puncte situate la egal distan fa de cord, un electrod legndu-se la polul negativ, cellalt la polul pozitiv al galvanometrului:

Derivaia I: BD (-) BS (+); Derivaia II: BD (-) PS (+);

Derivaia III: BS (-) PS (+);

La baza formrii lor st legea a II-a lui Kirchoff conform creia suma diferenelor de potenial ntr-un circuit nchis este egal cu zero (D I + D II + D III = 0), dac toate trei derivaiile ar fi considerate n acelai sens. Regula lui Einthoven - a inversat polaritatea in D II, legnd mna dreapt la polul negativ al galvanometrului i gamba stng la polul pozitiv. Ecuatia devine:

D I + D III = D II
Axul derivaiei bipolare este o linie imaginar care unete cei doi electrozi exploratori. Cele trei axe delimiteaz un triunghi echilateral (triunghiul Einthoven) n centrul caruia se gaseste inima. Fiecare latur a triunghiurilor are o jumtate negativ i una pozitiv n legtur cu sensul polaritii derivaiei respective.

Derivaiile bipolare - standard

Triunghiul echilateral format de cele 3 derivatii

Derivaia I: BD (-) BS (+); Derivaia II: BD (-) PS (+); Derivaia III: BS (-) PS (+);

Derivaiile unipolare
Derivaiile unipolare au un singur electrod explorator, iar cel de-al 2-lea este
indiferent. Regula general de formare: - electrodul explorator se leag intotdeauna la borna pozitiv a galvanometrului - electrodul indiferent se leag la borna negativ si este plasat la distan fa de cord, ct mai la periferia cmpului electric. - linia derivaiei unipolare este o linie imaginar care unete electrodul explorator cu centrul electric cardiac (cu borna centrala).

Derivaiile unipolare ale membrelor (Wilson Goldberger)

Baza teoretic - legea I a lui Kirchoff
- Electrodul explorator este plasat pe rnd pe braul drept (R), pe bratul stng (L) i pe piciorul stng (F); - Electrodul indiferent este plasat in borna centrala, unde potenialul electric este zero

Orice derivaie unipolar care utilizeaz borna central pentru electrodul indiferent este notat cu V. Deci, derivatiile unipolare ale membrelor sunt: VR, VL, VF

DERIVATIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR

Wilson a construit borna centrala prin unirea ntr-un punct comun, a conductorilor celor trei puncte de explorare R, L, i F, pe care l-a legat la polul negativ al galvanometrului.

Goldberger a propus eliminarea legturii dintre electrodul indiferent i membrul a crui derivaie unipolar o nregistrm.

Deoarece derivatiile unipolare ale membrelor sunt amplificate (potentialele culese sunt prea mici), denumirea prescurtata a acestor derivatii include un A. Prin urmare cele 3 derivatii unipolare ale membrelor sunt: AVR (derivatie amplificata cu borna centrala a bratului drept), AVL (derivatie amplificata cu borna centrala a bratului stang) si AVF (derivatie amplificata cu borna centrala a piciorului)

DERIVATIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR

Axul sau linia derivaiei unipolare este o linie imaginar care unete electrodul explorator cu centrul electric cardiac, reprezentnd bisectoarele unghiurilor triunghiului echilateral Einthoven. Fiecare linie de derivaie are o polaritate pozitiv - care este aproape de electrodul explorator i o jumtate negativ la distan de electrodul explorator.

Executand o miscare de translatie si aducand liniile derivatiilor bipolare si unipolare ale membrelor in centrul unui cerc obtinem un cerc tiat de 6 axe din 30 n 30 de grade - sistemul hexaxial al lui Bayley- Pallares Cabrerra.

Acest sistem este util pentru proiectia vectorilor rezultanti si calculul axului electric al unei unde.

Derivatiile unipolare toracice derivatiile precordiale

Inregistreaz activitatea electric n plan orizontal Electrodul explorator se plaseaza n puncte precise ale regiunii precordiale i se leaga la borna pozitiv a galvanometrului Electrodul indiferent este legat la borna centrala si se pune la polul negativ al galvanometrului Prin convenie internaional s-au admis ase puncte toracice de fixare a electrozilor n derivaiile precordiale notate cu V1V6, n care V nseamn derivaie unipolar cu borna central, iar cifra 16, locul de plasare pe torace: V1 n spaiul IV intercostal parasternal dreapta

V2 - n spaiul IV intercostal parasternal stnga

V3 la mijlocul liniei ce unete V2 cu V4 V4 - n spaiul V intercostal pe linia medioclavicular stnga V5 pe o linie orizontal care trece prin V4 i intersecteaz linia axilar ant. V6 pe aceeai orizontal care trece prin V4 i intersecteaz linia axilar medie

Derivaiile V1 i V2 sunt situate n dreptul inimii drepte, V3 i V4 n dreptul septului i V5, V6 n dreptul inimii stngi

Mai rar se mai folosesc: - derivaia V7 electrodul explorator este situat la intersecia liniei axilare posterioare cu orizontala ce trece prin V4; - derivaia V8 electrodul explorator situat la intersecia verticalei ce trece prin vrful omoplatului stng cu aceeai orizontal ce trece prin V4 ; - conduceri precordiale drepte: V3R, V4R, V5R, V6R electrozii fiind plasai pe partea dreapt a toracelui, simetric fa de conducerile precordiale corespunztoare de pe hemitoracele stng; - VE electrodul explorator e plasat subxifoidian

MRIMEA (AMPLITUDINEA) I SENSUL UNDELOR DEPIND DE PROIECIA VECTORULUI UNDEI RESPECTIVE PE LINIA DERIVAIEI.
1. Un vector care se proiecteaz pe partea: - pozitiva a derivaiei va determina inscrierea unei unde pozitive in respectiva derivaie; - negativ a derivaiei va determina nscrierea unei unde negative
S presupunem ca vectorul A din imagine este vectorul rezultant al depolarizrii atriale, care are o orientare de sus n jos i de la drepta la stnga, de obicei ntre 30 i 70 grade. Acest vector se proiecteaza pe partea pozitiva a derivaiilor DI, DII si DIII. Rezult c n aceste derivaii se va inscrie o unda pozitiva pentru depolarizarea atriala. Este unda P. Conform proieciei, amplitudinea undei P este maxim in derivatia DII i minim in DIII. Daca am continua proiecia i pe unipolarele membrelor am constata ca unda P este pozitiva i n AVL i AVF, iar n AVR este negativ.

MRIMEA (AMPLITUDINEA) I SENSUL UNDELOR DEPIND DE PROIECIA VECTORULUI UNDEI RESPECTIVE PE LINIA DERIVAIEI.
2. Un vector care are o direcie paralel cu o derivaie va duce la inscrierea unei unde de amplitudine maxima in derivaia respectiva Din imagine se vede ca amplitudinea maxima a proieciei vectorului A este n DII. Acest lucru se datoreaz poziiei vectorului faa de DII. Este orientat aproape paralel cu DII.

3. Un vector care cade perpendicular pe o derivaie inscrie in acea derivaie un punct (0 potenial), o linie izoelectrica, sau daca vectorul este suficient de mare, un complex echidifazic.
In imagine, proiecia vectorului A n DIII este foarte mica pentru ca A are o poziie aproape perpendicular pe DIII.

Citirea i interpretarea unei electrocardiograme

I. Citirea ECG ncepe cu stabilirea ritmului. In condiii fiziologice, ritmul inimii trebuie sa fie

sinusal. Caracteristicile ritmului sinusal sunt:

1. Unda P: s existe, s preceda QRS i s fie pozitiv n cel puin dou dintre derivaiile standard ale planului frontal;
Explicaie: - dac exist und P nseamn ca se depolarizeaz atriile; - dac precede complexul inseamn ca se depolarizeaz mai nti atriile i apoi ventriculele; - dac este pozitiv inseamn ca vectorul de depolarizare atrial are o direcie normal, deci vine din nodulul sinusal

2. Intervalul PQ sau PR (dac nu exist und Q) s fie cuprins ntre 0,12 0,20 sec.; 3. Distanele PP = R-R i s fie egale de la un ciclu la altul; 4. Frecvena cardiac s fie cuprins intre 60 100 bati/min; Este obligatorie prezena tuturor acestor criterii pentru a afirma c este ritm sinusal. Dac toate criteriile sunt prezente, dar frecvena cardiac este mai mare de 100 b/min, vorbim de tahicardie sinusal. Dac toate aceste criterii sunt prezente, dar frecvena cardiac este mai mic de 60 b/min vorbim de bradicardie sinusal.

Citirea i interpretarea unei electrocardiograme

II. Se stabilete apoi, alura ventricular sau frecvena cardiac (heart rate).
Se determin distana n milimetri parcurs ntre dou unde R apropiate. Dac viteza de derulare a hrtiei este de 25 mm/sec, un milimetru este parcurs n 0,04 sec. S presupunem, de exemplu, R-R = 18 mm. Aceast distan este parcurs deci n 18 x 0,04 sec = 0,72 sec. Ca s aflm care este frecvena cardiac, trebuie s vedem de cte ori aceast distan R-R se cuprinde ntr-un minut. Deci, mprim 60 de secunde la 0,80 secunde = 83 cicluri cardiace/minut sau bti/min. Frecvena cardiac se poate aprecia i printr-o metod mai rapid. Se identific o und R care se suprapune peste o linie vertical groas a traseului ECG. Apoi se numr 300, 150, 100, 75, 60, 50 pentru fiecare din liniile groase care urmeaz. Frecvena se determin n funcie de unda R imediat urmtoare, care se suprapune peste una din liniile groase ale graficului sau ntre acestea.

n condiii normale, n repaus frecvena cardiac este de 70-75 b/min la adulti si mai crescuta la copii: nn= 130-150; copil peste 1 an =100-130; copil peste 5 ani =100-110 b/min

TAHICARDIA SINUSAL
Accelerarea frecvenei cardiace > 100 b/min

ECG normal. DII. Tahicardie sinusal

TAHICARDIA SINUSAL
Accelerarea frecvenei cardiace > 100 b/min

Cauze generale: stimularea simpatic, emoii, efort fizic, febr, droguri, hipertiroidism, anemii, hemoragii, infecii, patologie cardiac (vezi si Factorii care influenteaza
FRECVENTA DE GENERARE A STIMULILOR, adica functia cronotropa, curs 3)

Consecine pe EKG : scurtarea duratei ciclului cardiac, mai ales a diastolei: scurtarea segmentelor, intervalelor si foarte puin a undelor. Unda P devine mai ampl si mai ascuit, iar T aplatizat. Creterea frecvenei peste 180 b/min afecteaza sever umplerea ventricular ceea ce va duce la scderea debitului cardiac.

BRADICARDIA SINUSAL
Scderea frecventei cardiace sub 60 b/min Cauze generale: stimularea parasimpatic (vagotonie=tonus vagal crescut), bradicardia sportivilor de performan, hipotiroidism, hiperpotasemia, hipotermie, intoxicaia cu digital, tratament cu beta-blocante, patologie cardiac Consecine pe EKG: alungirea segmentelor, a intervalelor si mai putin a undelor

Bradicardie sinusal. DII.

BRADICARDIA SPORTIVILOR DE PERFORMAN

n repaus, FC este n jur de 50 b/min. De ce?
Prin antrenament, la sportivi crete fora de contractie pentru a pompa volume mai mari de snge (debit cardiac mai mare). n repaus, acest debit nu mai este necesar i receptorii vasculari stimulai de distensia vaselor declaneaz reflexe depresoare care readuc debitul cardiac la valori de repaus prin scderea frecvenei si a debitului sistolic. Aceste reflexe sunt mediate de nervul vag.

Bradicardia de repaus este mai accentuat la cei care practic sporturi de anduran: alergtori de curs lung, cicliti, nnottori, schi fond si demifond, patinatori fond.

Miguel Indurain
(born July 16, 1964, Villava, Navarre) is a retired Spanish road racing cyclist. He is best known for winning the Tour de France from 1991 to 1995, becoming only the fourth person to win the event five times, and the first to win five in a row.[1] Indurain's ability and physical size1.88 m (6 ft 2 in) and 80 kg (176 lbs)earned him the nickname "Migueln" or "Big Mig". He was so popular that a Homo heidelbergensis cranium found in Atapuerca in 1992, when he also won the Giro, was nicknamed Migueln in his honour. Physical advantages At the top of his career, Miguel Indurain had a physique that was not only superior when compared to average people, but also when compared to his fellow athletes. His blood circulation had the ability to circulate 7 litres of oxygen around his body per minute,[2] compared to the average amount of 3-4 litres of an ordinary person and the 5-6 litres of his fellow riders. Also, Indurain's lung capacity was 8 litres, compared to an average of 6 litres. In addition, Indurain's resting pulse was as low as 28 BPM, compared to a normal human's 60-80 bpm , which meant his heart would be less strained in the tough mountain stages.[3] His VO2 max was 88 ml/kg/min; in comparison, Lance Armstrong's was 82 ml/kg/min and Greg LeMond's was 92.5 ml/kg/min.

Lance Armstrong
(born Lance Edward Gunderson September 18, 1971) is an American professional road racing cyclist for UCI ProTeam Team Astana. He won the Tour de France a record-breaking seven consecutive years, from 1999 to 2005. He is the only individual to win seven times, having broken the previous record of five wins, shared by Miguel Indurain (consecutive) and Bernard Hinault, Eddy Merckx and Jacques Anquetil. He has survived testicular cancer, a germ cell tumor that metastasized to his brain and lungs, in 1996. His cancer treatments included brain and testicular surgery and extensive chemotherapy, and his prognosis was originally poor.

Physical attributes
Armstrong has an aerobic capacity of 133.8 mL/kg/min[citation needed], much higher than the average person (40-50), higher than some other elite cyclists, such as Miguel Indurain (88.0, although reports exist that Indurain tested at 92-94). or Greg LeMond (92.5)[6]. His heart is 30 percent larger than average; however, an enlarged heart is a common trait for many other athletes. He has a resting heart rate of 32-34 beats per minute (bpm) with a maximum heart rate of 201 bpm.[7] Armstrong's most unusual attribute may be his low lactate levels. During intense training, the levels of most racers range from 12 L/kg to as much as 20 L/kg; Armstrong is below 6 L/kg. This ability of lactate removal is most likely attributable to many years of hard training. Therefore, lactic acid buildup (or acidosis) does not occur as easily in his body. Acidosis, and lactate in general, does not cause fatigue but is a good, testable, marker for the cause of muscular fatigue muscle cell depolarization. Some have theorized that his high pedaling cadence is designed to take advantage of this low lactate level. In contrast, other cyclists rely on their power to push a larger gear at a lower rate.

ARITMIA SINUSAL
La copii i tinerii sntoi, frecvena cardiac variaz cu fazele respiraiei: crete n inspir i scade n expir, fenomen mai evident la respiraiile profunde, adnci.

n timpul inspirului, impulsurile provenite de la receptorii de intindere din plamni conduse de nervii vagi determin depresia ariei cardio-inhibitoare din bulb. n acest moment, cordul scap de sub aciunea frenatoare a centrului cardio-inhibitor mediat de vag i frecvena cardiac crete. Acest tip de aritmie se numeste aritmie respiratorie i se datoreaz fluctuaiilor de tonus parasimpatic.
Un cord far variabilitate a frecvenei cardiace este un cord care i-a pierdut rezerva funcional de adaptare la condiii de lucru diferite.

Heart Rate Variability concepts

TEME
1. Completati in romana si in engleza structurile anatomice ale cordului indicate de sageti din desenul primit 2. Cititi fenomenul electric din cartea Fiziologie umana de Ioan Haulica sau Fiziologia aparatului cardio-vascular - Simona Gusti, Valeriu Nestianu, Alice Gusti, Ionela Iancu. Curs 3. Indicati 4 roluri (functii) ale aparatului cardio-vascular

TEMA 2
1. Ce consecinte are un ritm idio-ventricular asupra sanatatii unui om. Cum il putem ajuta pe acest om. 2.Care sunt etapele PA si evenimentele ionice care se produc in aceste etape?

3. Explicati in 200 de cuvinte de ce cordul nu tetanizeaza

4. De ce durata PA la fibra miocardica contractila este mult mai mare decat la fibra musculara scheletica? 5. Cum variaza durata PA in functie de frecventa cardiaca? 6. Desenati un cord uman schematizat si plasati centrii de automatism

INREGISTRAREA FENOMENULUI ELECTRIC DE LA NIVELUL CORDULUI - ELECTROCARDIOGRAMA

,,