Activitatea ludica reprezinta un stil de viata pentru cea dinti vrsta a omului.

Prin joc copilul creste, se dezvolta armonios exploreaza universul se intelege pe sine, si comunica convingerile si nvata cum functioneaza societatea gasindu-si un loc al sau n viata. Aceasta activitate att de fireasca precum respiratia, clipitul sau oftatul ofera posibilitatea copilului nca din primele zile de viata sa actioneze n mod constructiv pentru cladirea propiei personalitati. Joaca inconstienta a copilului din primul an de viata devine treptat o actiune voita, constienta alimentata de forta launtrica posedata de fiecare copil. Cei care au trudit pentru constructia fiecarui adult sunt copiii, ei au realizat acest lucru parcurgnd pas cu pas etapa dupa etapa toata fazele dezvoltarii. Specialistii au observat ca omul are copilaria cea mai lunga dintre toate fiintele vii. Ei vin pe lume cu o zestre extrem de saraca, care ii ajuta foarte putin sa se adapteze. Astfel tot ce stie copilul n jurul vrstei de un an este obtinut cu eforturi mari din partea lui. Desigur parintii au un rol deosebit n cresterea copilului dar cele mai multe lucruri le invata de unul singur fara prea mult ajutor. Este n schimb ajutat de o forma de activitate adaptata din toate punctele de vedere nevoilor sale, acesta fiind jocul. Omul matur construieste pe baza unor cunostinte minime pe care este capabil sa le dezvolte de la simplu la complex, pe cnd copilul nu are alt mijloc dect actiunea sustinuta de o putere inconstienta care l ajuta sa progreseze. Putem compara efortul copilului mic pentru a nvata anumite lucruri cum ar fii limba vorbita, cunoscnd efortul depus de adulti pentru nsusirea unei limbi straine, adultul avnd o experienta, o mentalitate, constiinta, memorie, capacitatea de a depune efort sustinut. Copilul mic nu are nimic din toate acestea si totusi reuseste n constructia lui aceasta performanta si o face singur fara prea mult ajutor al adultilor repetnd mai nta sunete apoi silabe fara sens care din ntamplare sau nu se leaga n primele cuvinte apoi n propozitii simple. Aceste ncercari i fac placere, se bucura de ele, le realizeaza cu intensitate din ce n ce mai mare, mai sustinuta, mai regulata activitatea lui apropiindu-se foarte mult de munca. Toate achizitiile importante sunt dobndite in mod asemanator, pas cu pas asa cum i dicteaza nevoile sale. ntreaga experienta exterioara a copilului se desfasoara cu scopul de a actiona sub forma jocului care l duce treptat spre activitatea constienta si devenirea viitorului adult. Copilul primeste prin activitatea de joc cel mai ingenios ajutor care i da toata liberatatea de actiune, toate elementele de care are nevoie pentru a nvata pe masura capacitatii lui, atunci cnd realitatea nu poate fi cuprinsa de acesta, prin joc el se poate reduce la un spatiu mai mic, mai prietenos, mai simplu, pe ntelesul lui. Chiar si n viata afectiva jocul are un cuvnt important de spus ajutnd copilul sa devina mai puternic, mai curajos, mai afectuos, afectiune pe care o poate primi sau darui cu mai multa usurinta. Jocul este inventat de copil, la vrsta mica se joaca de unul singur apoi activitatea poate cuprinde mai multi parteneri n functie de nevoia de socializare a copilului. Este acceptat de copil chiar si cnd i este propus de un partener mai mare sau de un adult, daca acest lucru este facut cu

suficient tact si la momentul potrivit. De multe ori copiii si manifesta nevoia de a juca dupa anumite reguli lucru caracteristic pentru jocurile mai complexe, se supun cu bucurie regulilor si se ntampla rar sa ncalce voit aceste reguli ale jocului. Urmarind n mod sumar calea dezvoltarii unui copil am ajuns la momentul scolarizarii. Desfasurarea naturala a dezvoltarii copilului este oarecum perturbata de sistemul de nvatamnt care se adreseaza n mod preponderent mintii si ratiunii copilului neglijnd planul emotional. Copilul ajunge ntr-un mediu scolar care cu greu poate fi numit viata sau societate la scara redusa. Este un mediu artificial n care copilul rareori se simte bine, n largul lui. Limitarea si ncorsetarea mintii, canalizarea voita pe aceeasi traiectorie, comportamentul standard sunt nca atributele multor scoli. Asezarea jocului pe un plan secundar, sau calificarea lui drept o activitate de loisir, mai putin pretentioasa facuta voit sau poate neintentionat duce la o dezvoltare artificiala nesanatoasa a copilului care se apropie deja foarte mult de adolescenta. Acest lucru se manifesta prin lipsa de imaginatie, spirit creativ modest sau inexistent, spirit competitiv exagerat, lipsa de ncredere n el nsusi si chiar n cel care trebuie sa-l ndrume. Lipsa jocului, sau nlocuirea lui cu ascultarea vorbelor scrierea si rezolvarea de multe exercitii monotone, stresul indus cu cele mai bune intentii pentru cresterea performantelor duce la blocarea energiilor care sustin dezvoltarea. Efortul depus de copii este din ce n ce mai mare si sunt multi aceia care clacheaza n fata efortului, dezvoltarea lor stagneaza sau intra ntr-un regretabil regres. Aceste discontinuitati apar mult mai pronuntat la schimbarea ciclurilor scolare provocnd de multe ori probleme greu de rezolvat. Depasirea acestor probleme cum ar fii: interesul pentru nou, dispozitia de a depune efort, ncrederea n fortele proprii, rabdarea, cooperarea, implicarea sunt tresaturi de caracter tot mai greu de realizat sau de scos la lumina. Nu este importanta o ierarhizare a disciplinelor care sunt chemate sa rezovle aceste probleme ntr-un grad mai mare sau mai mic, pentru ca fiecare dintre ele contribuie la dezvoltarea persoanei. Felul cum sunt abordate sau transmise cunostintele, arta de a usura efortul, de al transforma n ceva placut, datator de bucurie imediata pentru toti participantii la procesul de nvatare a preocupat o serie de stiinte ale pedagogiei. La nivelul prescolar situatia este rezolvata prin continuarea n mod firesc cu ciclul primar n cadrul caruia se respecta specificul vrstei scolarului mic. n ciclul gimnazial, apoi n cel liceal perioade care constituie obiectul cercetarii prezentei lucrari apar o serie de schimbari majore care amintesc de prima perioada a copilariei de la zero la sase ani. Schimbarile fizice majore caracterul instabil, numeroasele semne de razvratire, tendinta de a confunda rolurile, hipersensibilitatea, sanatate mai putin stabila dect n perioada anterioara provoaca multe greutati n dezvoltarea adolescentului. Un pas spre nsanatosirea situatiei de criza n care se afla scoala noua care merge cu pasi prea timizi spre noutate ar fi ntelegerea necesitatii vitale a copiilor sa se prelungeasca perioada copilariei care sa nsoteasca si sa completeze n mod armonios devenirea adultului.

Daca elevii sunt antrenati n activitati de joc muzical acestora li se dezvolta pe lnga deprinderi muzicale, o serie de laturi ale personalitatii, vointa, activism, creativitate, sociabilitate care conduc spre o dezvoltare autonoma. Acest lucru se poate realiza ramnnd n permanent contact cu ceea ce ne-a dat natura ca prin instrument pentru cunoastere si dezvoltare: jocul.