Scurt istoric al relaiilor publice 2.1.

Apariia relaiilor publice Unele elemente componente ale relatiilor publice sunt considerate tot att de vechi ca si omenirea nsasi. Fiind o fiinta sociala, omul a cautat n toate etapele existentei sale sa-si cultive relatiile cu ceilalti oameni. De altfel, societatea omeneasca si dezvoltarea omenirii nu pot fi concepute fara relatii comerciale, familiale sau diverse alte legaturi. Definirea lor ca activitate specializata nu s-a conturat, nsa, dect spre sfrsitul secolului XIX si nceputul secolului XX cnd s-au aplicat n viata cotidiana strategii deliberate si coerente de relatii publice. De-a lungul istoriei oamenii au cautat si ntrbuintat diverse modalitati de influentare a opiniei publice. Aceste modalitati pot fi socotite drept precursoare ale relatiilor publice, desi relatiile publice, n adevarata lor semnificatie s-au dezvoltat din publicitatea simpla a secolului XIX, dobndind, treptat, o forta sociala imensa. Referindu-se la nceputurile relatiilor publice, Peter G. Osgood, presedintele firmei Carl Byoir & Associates, spune: "Originile sunt foarte ndepartate; de exemplu, practica de a trimite echipe care sa pregateasca totul naintea calatoriei unui demnitar sau politician nu a fost inventata nici de Harry Truman si nici de Richard Nixon.Stramosii lor din Babilonia, Grecia sau Roma erau convinsi de eficacitatea acesteia." Publicitatea, relatiile cu comunitatea, scrierea de discursuri, peti& 828g62i #355;ionarea, relatiile cu guvernul, analiza problemelor, relatiile cu angajatii si chiar cu investitorii reprezinta, toate, din punct de vedere al calitatilor necesare pentru realizarea lor, activitati cu radacini adnci n istorie. De-a lungul istoriei se dezvolta si principalele functii ale relatiilor publice, respectiv publicitatea facuta actorilor si spectacolelor de divertisment, publicitatea n general si consilierea. Totodata, se dezvolta si se perfectioneaza metodele folosite n ndeplinirea acestor functii. Publicitatea de divertisment reprezinta o extindere, o prelungire a activitatii care, n civilizatiile antice, promovau evenimente sportive, cum ar fi jocurile olimpice, si construiau o aura mitologica mparatilor si eroilor. Publicitatea reprezinta una din cele mai vechi forme de relatii publice. Ea a fost utilizata, sub diferite forme, nca din antichitate. Inscriptii de genul "Votati pentru Cicero. Este un om bun", au fost gasite de arheologi printre ruinele civilizatiilor antice. nsusi Iulius Cezar a ordonat, n anul 59 .e.n, lipirea unui afis de informare, denumit Acta Diurna n afara Forumului, cu scopul de a informa cetatenii despre activitatile legislatorilor romani. n secolul al XIX-lea, n viata politica americana, publicitatea capata un rol tot mai important. Un eveniment marcant s-a desfasurat n 1892, cnd industriasii si comerciantii unui mare oras american au nchiriat un vas si l-au trimis n Spania, cu ocazia aniversarii descoperirii Americii de catre Cristofor Coloumb. Un esantion de diverse produse fabricate n acel oras american a fost imbarcat la bordul vasului, n vederea organizarii de expozitii comerciale. Facnd abstractie de consideratiile comerciale care au determinat initierea acestei actiuni, forma evenimentului, contactele realizate cu aceasta ocazie, se nscriu n domeniul relatiilor publice. Conform aprecierilor lui Philipe A. Boiry, "relatiile publice nu au fost create de o simpla moda sau dintr-o admiraie exagerata, ele rspunznd unei nevoi sociale si economice, exigentele unei lumi noi care se crea ntr-o perpetua accelerare si care, genernd situatii noi, trebuia sa gaseasca rspunsuri. Acesta a fost, n Statele Unite, rolul relatiilor publice".[1] Pornind de la istoria cunoscuta pnp acum, se impune o distinctie ntre utilizarea "n premiera" a notiunii "relatii publice" si dezvoltarea activitatii propriu-zise. Dupa cte este cunoscut, termenul "public relations" (relatii publice) a fost utilizat pentru prima data de avocatul american Verdier care a prezentat la Facultatea de Drept din Yale, n anul 1882, conferinta "Public Relations and Duties of the Legal Profession". Cu acest prilej, termenul relatii publice, n sensul sau actual, a fost mai putin utilizat, insistndu-se mai mult asupra relatiilor n interes general. n 1908, Theodore Newton, presedintele societatii American Telephone and Telegraph, a apelat la termenul relatii publice chiar n titlul raportului sau anual.

Dupa anii '50, relatiile publice se institutionalizeaza, la nceput n SUA apoi n Europa. Specialistii n relatii publice se reunesc n asociatii de profil, nationale si internationale. n prezent, pe plan mondial, aproape un milion de persoane au ales sa-si desfasoare activitatea n acest domeniu.[2] 2.2. Evolutia relatiilor publice - etape Activitatea de relatii publice - n acceptia actuala - a debutat efectiv n Statele Unite n ajunul primului Razboi Mondial si a cunoscut, potrivit opiniei lui Edward L. Bernays, completata cu cea a lui Albert Oekl, sase etape: Prima etapa (1900 - 1914) - a fost aceea a reactiei la critica societatii americane a acelor timpuri. Autori consacrati, ca Upton Sinclair, Ida Tarbell, Thomas Lawson, criticnd violent metodele inumane la care recurgeau marile companii de cai ferate, banci, companii petroliere si miniere, n goana dupa profituri ct mai mari, au determinat reactia acestora, interesate n refacerea "imaginii" lor. Ida Tarbell a scris o serie de articole intitulate "Istoria Companiei Standard Oil" si publicate n 1903, reprezentnd un atac la adresa coruptiei si practicilor necinstite din monopolul petrolului al lui Rockefeller. Un alt demascator a fost Upton Sinclair, care a expus practicile neigienice si frauduloase din industria ambalarii carnii, n cartea sa "Jungla", aparuta n 1906. Primele companii americane care au ripostat la criticile formulate la adresa lor n presa au fost cele de cai ferate. Astfel, a fost nfiintat n acest sector un prim birou de specialitate "publicity" n anul 1905. Un an mai trziu, companiile miniere le-au urmat exemplul, angajndu-l pe ziaristul Ivy Ledbetter Lee ca responsabil al acestei actiuni. Cu acest prilej el da publicitatii cunoscutul document: "Declaration of Principles" n care arata ca: "Acesta nu este un birou de presa.Planul nostru este de a informa, pe scurt si sincer, n mod rapid si precis, presa si populatia despre actiuni care au valoare si interes pentru aceasta". A doua etapa (1914 - 1919) - a fost marcata de primul Razboi Mondial si de principiul "publicul trebuie informat". Nevoia de ncredere a conducatorilor politici era mai mare dect oricnd, pentru ca poporul sa accepte sacrificii, n conditiile n care nimic nu ameninta direct natiunea americana. A fost creata o ntreaga structura organizatorica: presedintele Wilson, diversele administratii, un numar imens de cluburi, asociatii, comitete, organizatii etc., ce vor mobiliza, n acest scop, toate mijloacele de sugestionare. Relatiile publice, propaganda, razboiul psihologic, se vor amesteca acum n multiplele activitati de informare ce se desfasurau n interiorul si n exteriorul SUA. Presedintele Wilson l-a solicitat pe George Creel, fost reporter de ziar, sa alcatuiasca un grup puternic care sa activeze ca un consilier pentru el si cabinetul sau, pentru aplicarea unor programe de influentare a opiniei publice, americane si mondiale. La 6 aprilie 1917 are loc o prima ncercare de coordonare a acestor activitati prin crearea acelui "Comitee of Public Information". Acest comitet - sprijinit de presedintele Rooselvelt - a reusit sa mobilizeze opinia publica americana n favoarea masurilor ce vizau implicarea tarii n conflictul din Europa. Totodata, prin "imaginea" creata, el a transformat mprumutul guvernamental destinat finantarii efortului militar ntr-un veritabil succes. Etapa a treia (1919 - 1929) n perioada ce a urmat primului Razboi Mondial, specialistii din "Comitee of Public Information" au pus la dispozitia companiilor americane experienta acumulata n domeniul cultivarii relatiilor cu opinia publica. Unii membri ai Comisiei Creel au nfiintat companii sau au devenit teoreticieni n domeniul relatiilor publice. Tot acum se dezvolta mai puternic functia de consiliere; reorientarea productiei din domeniul militar n cel civil a necesitat interventia specialistilor n relatii publice, pentru crearea unei noi imagini, a unei noi identitati, a companiilor n fata opiniei publice. De la sfrsitul primului Razboi Mondial si pna la criza din 1929, tendintele si evenimentele vor precipita dezvoltarea relatiilor publice n SUA. Competitia economica se extinde si se ascute punnd n evidenta avantajele unei noi arme - informatia. ntreprinderile americane ncep sa constientizeze ca informatia inseamna putere si infiinteaza birouri de relatii publice; le urmeaza n curnd exemplul fundatiile, institutiile de cercetari, spitalele, bisericile, organizatiile si sindicatele. Universitatile si colegiile americane nu numai ca ncep materializarea unei politici de relatii publice, dar introduc si cursuri de specialitate n programele lor de nvatamnt. Concomitent,

opinia publica americana este atrasa de rezultatele primelor studii de piata sau sondajelor sociologice. Relatiile publice devin astfel o politica fundamentala a oricarei organizatii. Aceasta politica, promovata de managerii organizatiei, plaseaza interesele particulare ale publicului n prim plan fata de toate deciziile care afecteaza bunul mers al acesteia. Etapa a patra (1929 - 1939) - sta sub semnul puternicei depresiuni care a urmat declansarii crizei economice precum si al noii politici economice (cunoscuta sub numele de "New Deal") promovata de presedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt.[3] Activitatea de relatii publice trece de la faza defensiva ,n care se actiona doar atunci cnd interesele companiei sau imaginea erau afectate, la faza propriu-zisa existenta n prezent. Se predau cursuri de relatii publice la Cornell University, University of Minessota, Brooklyn College etc. Etapa a cincea ( 1939 - 1945) Problemele tratate de catre relatiile publice se multiplica si se diversifica. Ele se integreaza n politica ntreprinderii si se repercuteaza, printr-un ansamblu complex de contacte, la diferite nivele. Apare, ca sarcina noua, ascultarea opiniilor publicului care apoi sunt traduse n masuri de decizie la dispozitia directiei. De acum, specialistii n relatii publice sunt obligati sa se adreseze diverselor categorii de public ntr-un limbaj pe care acestea l pot intelege si, mai ales, l pot aprecia. Apar astfel specializari stricte n interiorul acestui nou domeniu de activitate: relatiile cu angajatii, relatiile cu distribuitorii-vnzatori, cu actionarii, cu consumatorii, relatiile cu presa etc. Marele public ncepe sa se intereseze de relatiile publice ca de o disciplina intelectuala; cercetatorii din domeniul stiintelor sociale aprofundeaza studiile lor n acest domeniu. Concomitent, apare si o literatura de relatii publice. Specialistii de relatii publice se perfectioneaza si si amelioreaza procedeele si tehnicile de lucru, pentru a cunoaste mai profound principiile care angreneaza societatea si a determina cu mai multa certitudine functionarea opiniei publicului, a motivatiilor individului, a comportamentului sau, ratiunile atitudinilor sale. Declansarea celui de-al doilea Razboi Mondial a obligat guvernul american sa faca apel la specialistii de relatii publice. Noile posibilitati de informare au permis, astfel, realizarea unor actiuni incomparabil mai complexe, mai coordonate si mai eficiente dect n perioada primului Razboi Mondial. "Office of War Information" (Biroul de Informatii de Razboi - OWI), nfiintat n acest scop, miile de birouri de informare si de relatii publice amenajate pe teritoriul Statelor Unite, ct si n cadrul unitatilor militare, formau o masinarie de o putere fara precedent, destinata sa faca ntelese si sa fie admise de catre populatie si de catre soldati ratiunile efortului si ale sacrificiului cerut ntregii tari. Presedintele american a intrat personal in actiune. Cooperarea realizata cu acest scop a pus n evidenta avantajele relatiilor publice. Etapa a sasea (1945 - prezent) Dupa terminarea razboiului, confirmarea ncrederii acordate acestei discipline a dus la o crestere a importantei sale. n SUA se formeaza asociatii profesionale si se organizeaza noi cursuri de relatii publice. Industria, agricultura, comertul, fortele armate, diverse organizatii publice si private se intereseaza si ncep sa utilizeze relatiile publice. Fenomenul relatiilor publice intra n viata cotidiana a americanilor. Dezvoltarea acestui domeniu cunoaste un ritm alert. Astfel, daca n 1945 cursuri de relatii publice se predau n SUA la 21 de universitati, numarul acestora va creste la 62, n 1948. Marile companii americane precum si guvernul (ajutat de United States Information Agency - USIA) au contribuit ntr-o masura hotartoare la implantarea si apoi la dezvoltarea relatiilor publice n primii ani postbelici n multe tari ale Europei occidentale. Dupa unele surse, astazi, n domeniul relatiilor publice activeaza aproximativ 500.000 de persoane n SUA, 300-350.000 n Franta, Germania sau Marea Britanie. n ceea ce priveste viitorul relatiilor publice, suntem ntru totul de acord cu J.Dowling, care scrie:"Provocarea careia trebuie sa-i faca fata profesionistii n relatii publice nu va fi de a obtine ntelegerea managementului. n general, pe aceasta o au si n prezent. Adevarata provocare ar fi de a face faa cererilor ce le vor fi adresate ntr-o lume complexa si globala, n evolutie, o lume n care relatiile publice pot marca diferenta dintre succes si esec".[4]

n Romnia, relatiile publice au inceput sa se dezvolte dupa 1989. Guvernul, principalele ministere si institutiile / organizatiile ce au constientizat forta imaginii, si-au creat structuri de relatii publice: Departamentul de Informatii al Guvernului, Directia de Informare si Relatii Publice a M.Ap.N., Biroul purtatorului de cuvant de la Presedentia Romniei, Departamentul de Consultanta si Publicitate al firmei General Trading & Investments Co. S.A., Departamentul de relatii publice al Directiei Generale a Vamilor etc.