Sunteți pe pagina 1din 45

Capitolul 1

Ecuat ii diferent iale rezolvabile prin


cuadraturi
1.1 Ecuat ii diferent iale de ordinntai cu variabile sep-
arabile
Foma generala a unei ecuat ii diferent iale de ordin ntai cu variabile separabile este
x
0
(t) = f(t)g(x(t)) (1.1)
unde I, J R; f : I R, g : JR sunt doua funct ii continue cu g(y) 6= 0, y J.
Rezolvarea ecuat iei diferent iale de ordin nt ai cu variabile separabile: Fie x = x(t) o
solut ie a ecuat iei (1.1). Observam ca ecuat ia (1.1) poate rescrisa sub forma
x
0
(t)
g(x(t))
= f(t), t I.
Integr and aceasta egalitate membru cu membru rezulta
Z
x
0
(t)
g(x(t))
dt =
Z
f(t)dt, t I.
Obt inem G(x(t)) =
Z
f(t)dt + C, unde G este denita prin relat ia G(u) =
Z
du
g(u)
.
Observam ca g nu se anuleaza pe J si este continua, deci pastreaza semn constant pe
J. Putem presupune ca g(y) > 0, y J, schimband eventual semnul funct iei f. Atunci G
este strict crescatoare pe J, deci inversabila. Rezulta
x(t, C) = G
1
Z
f(t)dt + C

(1.2)
Exercit iul 1.1 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
cos t ln x x = 0, t (0,

2
), x > 0.
Rezolvare. Scriem ecuat ia sub forma x
0
=
x
cos t ln x
f(t) =
1
cos t
, g(x) =
x
lnx
.
Pe (0,

2
), f este continua iar pentru x > 1, g este continua si strict pozitiva, iar pentru
x (0, 1), g este continua si strict negativa. Obt inem
1
2 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI
ln x
x
x
0
=
1
cos t

Z
ln x(s)
x(s)
x
0
(s)ds =
Z
1
cos t
dt
1
2
ln
2
|x| = lntg
2t +
4
+ C x(t, C) =
e
v
u
u
t
2 lntg
2t +
4
+C
, C R.N
Exercit iul 1.2 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
= tx
2
+ 2tx.
Rezolvare. f(t) = t, g(x) = x
2
+ 2x. Observam ca x(t) = 0 si x(t) = 2 sunt solut ii ale
ecuat iei. Pe orice interval I = R, J (, 0) (2, ) sau J (0, 2) avem
1
x
2
+ 2x
x
0
= tdt
1
2

1
x

1
x + 2

x
0
= tdt ln

x
x+2

= 2t
2
+ lnC

x
x + 2

= Ce
2t
2
x(t, C) = 2C
e
2t
2
1Ce
2t
2
, x (, 0) (2, ) si x(t, C) = 2C
e
2t
2
1Ce
2t
2
,
x (0, 2) .N
1.2 Ecuat ii diferent iale de ordin ntai reductibile la
ecuat ii cu variabile separabile
Denit ia 1.1 Funct ia f = f(x, y) se numeste omogena de grad R daca
f(x, y) =

f(x, y). (1.3)


Forma generala a unei ecuat ii diferent iale de ordin ntai omogena este
x
0
(t) = f(t, x(t)) (1.4)
unde f este o funct ie continua si omogena de grad zero.
Rezolvarea ecuat iei diferent iale de ordin nt ai omogena se face fac and schimbarea de
funct ie
x(t) = tu(t) (1.5)
si se ajunge la o ecuat ie cu variabile separabile.
Exercit iul 1.3 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
(t) =
x(t)
t
+ tg
x(t)
t
, t 6= 0, x(t) 6= k

2
t, k N.
Rezolvare. Observam ca g

x(t)
t

=
x(t)
t
+ tg
x(t)
t
. Facem substitut ia x(t) = tu(t) si
obt inem u(t) + tu
0
(t) = u(t) + tg u(t) u
0
(t) =
1
t
tg u(t)
u
0
(t)
tg u(t)
=
1
t

Z
u
0
(t)
tg u(t)
dt =
1.2. ECUAT II DIFERENT IALE DE ORDIN

INT

AI REDUCTIBILE LA ECUAT II CU VARIABILE SE


Z
1
t
dt ln |sinu(t)| = ln t+ln C sin u(t) = Ct sin
x(t)
t
= Ct
x(t)
t
= arcsin Ct, t

1
C
,
1
C

x(t, C) = t arcsin Ct, t

1
C
,
1
C

.N
Ecuat ia diferent iala de ordin nt ai de forma
x
0
(t) = f

a
1
x(t) + b
1
t + c
1
a
2
x(t) + b
2
t + c
2

(1.6)
unde I R; f : I R este o funct ie continua, a
i
, b
i
, c
i
R, a
2
i
+b
2
i
+c
2
i
6= 0, i = 1, 2, poate
redusa la o ecuat ie cu variabile separabile.
Rezolvarea ecuat iei (1.6) se face n funct ie de compatibilitatea sistemului

a
1
x + b
1
t + c
1
= 0
a
2
x + b
2
t + c
2
= 0
. (1.7)
Distingem trei cazuri:
Cazul I. Daca sistemul (1.7) este compatibil determinat, =

a
1
b
1
a
2
b
2

6= 0, cu solut ia
(t
0
, x
0
) atunci prin schimbarea de variabila si de funct ie

x = y + x
0
t = s + t
0
,ecuat ia (1.6) poate
adusa la forma ecuat iei omogene
y
0
(s) = f

a
1
y(s)
s
+ b
1
a
2
y(s)
s
+ b
2
!
.
Cazul II. Daca sistemul (1.7) este compatibil nedeterminat =

a
1
b
1
a
2
b
2

= 0 si
rang

a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2

= 1, atunci exista 6= 0 astfel ncat (a


1
, b
1
, c
1
) = (a
2
, b
2
, c
2
) si
ecuat ia (1.6) se reduce la x
0
(t) = f().
Cazul III. Daca sistemul (1.7) este un sistem incompatibil =

a
1
b
1
a
2
b
2

= 0 si
rang

a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2

= 2 atunci (a
1
, b
1
) = (a
2
, b
2
) si prin schimbarea de funct ie
y(t) = a
1
x(t) + b
1
t se obt ine ecuat ia cu variabile separabile
y
0
(t) b
1
a
1
= f

y(t) + c
1
y(t) + c
2

.
Exercit iul 1.4 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
(t) = 2

x(t) + 1
t + x(t) 2

2
, t + x 2 6= 0.
4 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI
Rezolvare. Observam ca x(t) = 1 este solut ie a ecuat iei diferent iale date. Consideram
sistemul algebric

x + 1 = 0
t + x 2 = 0
. (1.8)
Deoarece

0 1
1 1

= 1 6= 0 sistemul algebric (1.8) are solut ie unica, t


0
= 3, x
0
= 1.
Fac and schimbarea de variabile si de funct ie

t = s + 3
x = y 1
se obt ine ecuat ia diferent iala
y
0
(s) = 2

y(s)
s + y(s)

2
. Ecuat ia se mai poate scrie sub forma y
0
(s) = 2

y(s)
s
1 +
y(s)
s

2
care este
o ecuat ie omogena. Efectuam schimbarea de funct ie y(s) = su(s) si obt inem ecuat ia
u(s) + su
0
(s) = 2

u(s)
1 + u(s)

2
su
0
(s) = su
0
(s) =
u(s) u
3
(s)
(1 + u(s))
2

(1 + u(s))
2
u(s) + u
3
(s)
u
0
(s) =
1
s

1
u(s)
+
2
u
2
(s) + 1

u
0
(s) =
1
s

Z
1
u(s)
+
2
u
2
(s) + 1

u
0
(s)ds =
Z
1
s
ds
lnu(s) + 2 arctg u(s) = ln s + ln C
u(s)
s
= Ce
2 arctg u(s)
Dar u(s) =
y(s)
s
=
x(t) + 1
t 3

x(t) + 1
(t 3)
2
= Ce
2 arctg
x(t) + 1
t 3
.N
Exercit iul 1.5 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
(t) =
t x(t) + 1
t x(t) + 2
, t x(t) + 2 6= 0.
Rezolvare. Consideram sistemul algebric

t x + 1 = 0
t x + 2 = 0
. Deoarece =

1 1
1 1

=
0 si rang

1 1 1
1 1 2

= 2 sistemul algebric (1.8) este incompatibil. Prin schimbarea de


funct ie y(t) = x(t) + t se obt ine ecuat ia cu variabile separabile
y
0
(t) + 1
1
=
y(t) + 1
y(t) + 2
y
0
(t) =
1
y(t) + 2

(y(t) + 2)y
0
(t) = 1
Z
(y(t) + 2)y
0
(t)dt =
Z
1dt
1
2
y
2
(t) + 2y(t) = t + C
1
2
(x(t) + t)
2
+ 2(x(t) + t) = t + C.N
Exercit iul 1.6 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
2t
4
x
0
(t)x(t) + x
4
(t) = 4t
6
.
1.3. ECUAT II CU DIFERENTIALE EXACTE 5
Rezolvare. Facem schimbarea de funct ie x(t) = y
m
(t), m R, y(t) > 0 x(t) > 0,
x
0
(t) = my
m1
(t)y
0
(t)
2t
4
my
m1
(t)y
0
(t)y
m
(t) + y
4m
(t) = 4t
6
m =
3
2
3t
4
y
2
(t)y
0
(t) + y
6
(t) = 4t
6
y
0
(t) =
4t
6
y
6
(t)
3t
4
y
2
(t)
care este o ecuat ie diferent iala omogena. Facem schimbarea de funct ie y(t) = tz(t).
z(t) + tz
0
(t) =
4 z
6
(t)
3z
2
(t)
tz
0
(t) =
4 z
6
(t) 3z
3
(t)
3z
2
(t)

3z
2
(t)
z
6
(t) 3z
3
(t) + 4
z
0
(t) =
1
t

Z
3z
2
(t)
z
6
(t) 3z
3
(t) + 4
z
0
(t)dt =
Z
1
t
dt
Pentru a calcula prima integrala facem schimbarea de variabila w(t) = z
3
(t)
Z
3z
2
(t)
z
6
(t) 3z
3
(t) + 4
z
0
(t)dt =
Z
w
0
(t)
w
2
(t) + 3w(t) 4
dt =
1
5
ln
w(t) 1
w(t) + 4
Rezulta
1
5
ln
z
3
(t) 1
z
3
(t) + 4
= ln |t| + ln C
5
s
z
3
(t) 1
z
3
(t) + 4
= Ct
5
v
u
u
u
u
u
u
t

y(t)
t

3
1

y(t)
t

3
+ 4
=
C
t
Dar y(t) = x
2
3
(t) de unde rezulta

x
2
(t)
t
3

x
2
(t)
t
3

+ 4
=

C
t

x
2
(t) t
3
x
2
(t) + 4t
3
=

C
t

5
.N
1.3 Ecuat ii cu diferent iale exacte
Forma generala. Fie D o mult ime nevida si deschisa din R
2
si P, Q :D R doua funct ii
de clasa C
1
pe D, cu Q(t, x) 6= 0 pe D. O ecuat ie de forma
P(t, x(t))dt + Q(t, x(t))dx(t) = 0 (1.9)
se numeste ecuat ie cu diferent iala exacta daca
P
x
=
Q
y
. (1.10)
Atunci exista o funct ie de clasa C
2
, F:D R, astfel ncat

F
t
= P(t, x)
F
x
= Q(t, x)
(1.11)
6 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI
Rezolvarea ecuat iei cu diferent iala exacta. Daca (1.9) este o ecuat ie cu diferent iala ex-
acta, atunci x este solut ie a ecuat iei daca si numai daca
P(t, x(t))dt + Q(t, x(t))dx(t) = 0, t Dom(x), egaliatate care mpreuna cu faptul ca F
satisface (1.11) este echivalenta cu dF(t, x(t)) = 0, t Dom(x), echivalenta cu F(t, x(t)) =
C.
Determinarea lui F se face astfel: consideram sistemul de ecuat ii cu derivate part iale
_

_
F
t
(t, x) = P(t, x)
F
x
(t, x) = Q(t, x)
. (1.12)
Exercit iul 1.7 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
(e
t
+ x(t) + sin x(t))dt + (e
t
+ t + t cos x(t))dx(t) = 0, e
x
+ t + t cos x 6= 0.
Rezolvare. P(t, x) = e
t
+ x + sin x, Q(t, x) = e
x
+ t + t cos x,
P
x
(t, x) = 1 + cos x,
Q
t
(t, x) = 1+cos x, (1.10) este satisfacuta este o ecuat ie cu diferent iala exacta. Rezulta
ca exista o funct ie de clasa C
2
, F astfel ncat
F
t
(t, x) = (e
t
+ x + sinx) si
F
x
(t, x) =
e
x
+ t + t cos x. Integram prima relat ie n raport cu t, F(t, x) =
Z
(e
t
+ x + sin x)dx =
(e
t
+ xt + t sin x) + h(x). Calcuam derivata n raport cu t,
F
x
(t, x) = (t + t cos x) + h
0
(x).
Egalam expresiile derivatelor lui f n raport cu x si obt inem h
0
(x) = e
x
h(x) = e
x
+C
1

F(t, x) = e
t
+ xt + t sinx + e
x
+ C
1

F(t, x(t)) = C
2
e
t
+ x(t)t + t sin x(t) + e
x(t)
= C, C = C
2
C
1
.N
1.4 Ecuat ii cu factor integrant
Rezolvarea ecuat iei cu factor integrant. Daca ecuat ia (1.9) nu este cu diferent iala exac-
ta, cautam o funct ie : D R, de clasa C
1
cu (t, x) 6= 0, (t, x) D astfel ncat
(t, x)P(t, x)dt + (t, x)Q(t, x)dx sa e diferent iala unei funct ii F : D R. O condit ie
necesara si sucienta pentru aceasta este 1.10, adica:

t
((t, x)Q(t, x)) =

x
((t, x)P(t, x)) ,
care este echivalent cu

t
(t, x)Q(t, x) +
Q
t
(t, x)(t, x)

x
(t, x)P(t, x)
P
x
(t, x)(t, x) = 0
sau

t
(t, x)Q(t, x)

x
(t, x)P(t, x) +

Q
t
(t, x)
P
x
(t, x)

(t, x) = 0, (t, x) D.
Aceasta este o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul nt ai cu ca funct ie necunoscuta.
Vom studia doua cazuri particulare de rezolvare a acestui tip de ecuat ii. Cazul general
1.5. ECUAT IA DIFERENT IAL

A DE ORDIN

INT

AI LINIAR

A 7
va studiat la capitolul ecuat ii cu derivate part iale de ordinul nt ai liniare omogene si
cvasiliniare.
Observam ca daca
1
Q(t, x)

P
x
(t, x)
Q
t
(t, x)

= f(t)
este independenta de variabila x, putem cauta funct ia ca funct ie independenta de variabila
x. Aceasta funct ie este solut ie a ecuat iei liniare omogene

0
(t) = f(t)(t).
Analog, daca P(t, x) 6= 0, (t, x) D si
1
P(t, x)

Q
t
(t, x)
P
x
(t, x)

= k(x)
este independenta de variabila t, putem cauta funct ia ca funct ie independenta de variabila
t. Aceasta funct ie este solut ie a ecuat iei liniare omogene

0
(x) = k(x)(x).
Exercit iul 1.8 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
(x(t) + lnt) dt tdx(t) = 0, t > 0.
Rezolvare. P(t, x) = x+lnt, Q(t, x) = t,
P
x
(t, x) = 1,
Q
t
(t, x) = 1,
1
Q(t, x)

P
x
(t, x)
Q
t
(t, x
2
t
= f(t)
0
(t) =
2
t
(t) ln (t) = 2 lnt (t) =
1
t
2

1
t
2
(x(t) + lnt) dt
1
t
dx(t) = 0
F
t
(t, x) =
1
t
2
(x + ln t) ,
F
x
(t, x) =
1
t
. Dintre aceste doua relat ii se inte-
greaza cea a carei integrala se poate calcula mai usor, de exemplu integram a doua relat ie
F(t, x) =
x
t
+ u(t),
F
t
(t, x) =
x
t
2
+ u
0
(t) u
0
(t) =
ln t
t
2
u(t) =
ln t
t

1
t
+ C
1

x(t)
t
+
ln t
t
+
1
t
= C x(t, C) = Ct lnt 1.N
1.5 Ecuat ia diferent iala de ordin ntai liniara
Forma generala. O ecuat ie diferent iala de ordin ntai liniara este o ecuat ie de forma
x
0
(t) = a(t)x(t) + b(t) (1.13)
unde a, b : I R sunt funct ii continue pe I. Daca b 0 pe I ecuat ia se numeste liniara si
omogena, iar n caz contrar liniara si neomogena.
Teorema 1.1 Solut ia generala a ecuat iei (1.13) n condit iile a, b : I R sunt funct ii con-
tinue pe I, este de forma:
x(t, C) = e
R
a(t)dt
_
_
_
C +
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt
_
_
_
(1.14)
8 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI
Demonstrat ie.
Prezentam doua metode de rezolvare a acestei ecuat ii diferent iale.
Prima metoda este metoda variat iei constantelor a lui Lagrange.
Solut ia generala a ecuat iei (1.13) se scrie ca suma dintre solut ia generala a ecuat iei omo-
gene, x
o
(t, C) si o solut ie particulara a ecuat iei neomogene, x
p
(t), deci x(t, C) = x
o
(t, C)+
x
p
(t).
Etapa I. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene. Fie ecuat ia omogena
x
0
(t) = a(t)x(t) care este o ecuat ie cu variabile separabile. Solut ia ei este x
o
(t, C) =
Ce
Z
a(t)dt
, C R.
Etapa II. Cautam o solut ie particulara a ecuat iei neomogene de forma solut iei ecuat iei
omogene, presupunand constanta ca funct ie necunoscuta, x(t) = u(t)e
Z
a(t)dt
unde u este
o funct ie derivabila. Funct ia necunoscuta se determina impun and condit ia ca funct ia
x(t) = u(t)e
Z
a(t)dt
sa verice ecuat ia neomogena. Rezulta ca u
0
(t) = e

Z
a(t)dt
b(t)
u(t) =
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt (nu am ment ionat constanta deoarece cautam o solut ie particulara
a ecuat iei neomogene). Deci x
p
(t) = e
Z
a(t)dt
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt.
x(t, C) = e
Z
a(t)dt
_
_
_
C +
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt
_
_
_
este solut ia generala a ecuat iei (1.13).
A doua metoda utilizeaza factorul integrant.

In ecuat ia (1.13) putem considera
P(t, x) = a(t)x + b(t) si Q(t, x) = 1
1
Q(t, x)

P
x
(t, x)
Q
t
(t, x)

=
a(t)
1
,
0
(t) =
a(t)(t) (t, x) = e

Z
a(t)dt
si obt inem:
x
0
(t)e

Z
a(t)dt
= a(t)x(t)e

Z
a(t)dt
+b(t)e

Z
a(t)dt

d
dt
_
_
_
x(t)e

Z
a(t)dt
_
_
_
= b(t)e

Z
a(t)dt

x(t)e

Z
a(t)dt
=
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt + C
x(t, C) = e
Z
a(t)dt
_
_
_
C +
Z
b(t)e

Z
a(t)dt
dt
_
_
_
.
Exercit iul 1.9 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
1.6. ECUAT IA BERNOULLI 9
x
0
(t) +
t
1 t
2
x(t) = t + arcsin t, t [1, 1] .
Rezolvare. Metoda variat iei constantelor. Determinam solut ia generala a ecuat iei omo-
gene
x
0
(t) +
t
1 t
2
x(t) = 0
x
0
(t)
x(t)
=
t
1 t
2

Z
x
0
(t)
x(t)
dt =
Z
t
1 t
2
dt
lnx(t) =
1
2
ln(1 t
2
) + ln C x
0
(t) = C

1 t
2
.
Cautam o solut ie particulara a ecuat iei neomogene de forma x
p
(t) = u(t)

1 t
2
. Im-
punem condit ia sa verice ecuat ia neomogena.
u
0
(t)

1 t
2
u(t)
t

1 t
2
+
t
1 t
2
u(t)

1 t
2
= t + arcsin t
u
0
(t)

1 t
2
= t + arcsin t u
0
(t) =
t + arcsin t

1 t
2

Z
u
0
(t)dt =
Z
t + arcsin t

1 t
2
dt
u(t) =

1 t
2
+
1
2
arcsin
2
t.
Rezulta ca x
p
(t) =

1 t
2
+
1
2
arcsin
2
t.

1 t
2
, iar solut ia generala este
x(t, C) = x
0
(t) + x
p
(t) = C

1 t
2
(1 t
2
) +
1
2

1 t
2
arcsin
2
t.
Utiliz and a doua metoda, nmult im ecuat ia diferent iala cu e
Z
t
1 t
2
dt
=
1

1 t
2
si
obt inem
x
0
(t)
1

1 t
2
+
t
1 t
2
x(t)
1

1 t
2
= t
1

1 t
2
+
1

1 t
2
arcsin t
d
dt

x(t)
1

1 t
2

= t
1

1 t
2
+
1

1 t
2
arcsin t
x(t)
1

1 t
2
=
Z
t
1

1 t
2
+
1

1 t
2
arcsin t

dt
x(t)
1

1 t
2
=

1 t
2
+
1
2
arcsin
2
t + C
x(t, C) = C

1 t
2
(1 t
2
) +
1
2

1 t
2
arcsin
2
t.N
1.6 Ecuat ia Bernoulli
Forma generala. O ecuat ie de forma
x
0
(t) = a(t)x(t) + b(t)x

(t), (1.15)
unde a, b : I R sunt funct ii continue pe I, neidentic nule pe I si neproport ionale pe I, iar
R\ {0, 1} , poarta denumirea de ecuat ie Bernoulli.
10 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI
Teorema 1.2 Daca a, b : I R sunt funct ii continue pe I neidentic nule si neproport ionale
pe I, iar R \ {0, 1} atunci x este solut ie pozitiva a ecuat iei (1.15) daca si numai daca
funct ia y denita prin
y(t) = x
1
(t) (1.16)
este pentru orice t I este o solut ie pozitiva a ecuat iei liniare si neomogene
y
0
(t) = (1 )a(t)y(t) + (1 )b(t). (1.17)
Demonstrat ie.
Daca x este o solut ie pozitiva a ecuat iei (1.15), mpart im aceasta ecuat ie prin x

si
obt inem:
x
0
(t)x

(t) = a(t)x
1
(t) + b(t), (1.18)
si prin schimbarea de variabila (1.16) obt inem
y
0
(t)
1
= a(t)y(t) + b(t) y
0
(t) = (1 )a(t)y(t) + (1 )b(t)
care este o ecuat ie difernt iala de ordin nt ai liniara neomogena.
Exercit iul 1.10 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
tx
0
(t) + x(t) = x
2
(t) lnt, t > 0, x(t) > 0.
Rezolvare.

Impart im ecuat ia prin x
2
(t) si obt inem x
0
(t)x
2
(t) + t
1
x
1
(t) = t
1
ln t,
notam
y(t) = x
1
(t) si obt inem y
0
(t) =
1
t
y(t) +
1
t
ln t care este o ecuat ie liniara. Solut ia este
y (t) =
1
t
(t ln t t + C) x
1
(t, C) =
1
t
(t ln t t + C) .N
1.7 Ecuat ia Riccati
Forma generala. O ecuat ie de forma
x
0
(t) = a(t)x(t) + b(t)x
2
(t) + c(t), (1.19)
unde a, b, c : I R sunt funct ii continue cu b si c neidentic nule pe I poarta denumirea de
ecuat ie Riccati.
Teorema 1.3 Fie a, b, c : I R sunt funct ii continue cu b si c neidentic nule pe I. Daca
x
1
: J R este o solut ie a ecuat iei (1.19), atunci solut ia generala a ecuat iei (1.19) pe J
este data de
x(t, C) = y(t, C) + x
1
(t)
unde y este solut ia generala a ecuat iei Bernoulli
y
0
(t) = (a(t) + 2x
1
(t)) y(t) + b(t)y
2
(t).
1.8. ECUAT IA LAGRANGE 11
Demonstrat ie.
Prin calcul direct obt inem x(t) = y(t) + x
1
(t) y
0
(t) = y
0
(t) + x
0
1
(t)
y
0
(t) + x
0
1
(t) = a(t) (y(t) + x
1
(t)) + b(t) (y
2
(t) + 2y(t)x
1
(t) + x
2
1
(t)) + c(t)
y
0
(t) = (a(t) + 2x
1
(t)) y(t) + b(t)y
2
(t) care este o ecuat ie Bernoulli cu = 2.
Exercit iul 1.11 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
0
(t) = x
2
(t)
2
t
2
, t > 0.
Rezolvare. Observam ca x
1
(t) =
1
t
este o solut ie particulara a ecuat iei date. Fie
x(t) = y(t) +
1
t
x
0
(t) = y
0
(t)
1
t
2
y
0
(t)
1
t
2
= y
2
(t) + 2y(t)
1
t
+
1
t
2

2
t
2

y
0
(t) = 2y(t)
1
t
+ y
2
(t) y
0
(t)y
2
(t) = 2y
1
(t)
1
t
+ 1, u(t) = y
1
(t), u
0
(t) = y
0
(t)y
2
(t)
u
0
(t) = 2u(t)
1
t
+ 1 u
0
(t) = 2u(t)
1
t
1.

Inmult im ecuat ia cu e
2 lnt
= t
2
u
0
(t)t
2
+
2u(t)t = t
2

d
dx
(u(t)t
2
) = t
2
u(t)t
2
=
t
3
3
+ C u(t, C) =
t
3
+ Ct
2

y(t, C) =
3
3Ct
2
t
x(t, C) =
3
3Ct
2
t
+
1
t
.N
1.8 Ecuat ia Lagrange
Forma generala. O ecuat ie diferent iala de forma
x(t) = t(x
0
(t)) +(x
0
(t)) (1.20)
n care , : R R, funct ii de clasa C
1
pe R, (r) 6= r, r R, se numeste ecuat ie
Lagrange. (este o forma nenormala).
Acest tip de ecuat ie se poate integra folosind metoda parametrului. Ea consta n
determinarea solut iilor de clasa C
2
nu sub forma explicita x = x(t) ci sub forma paramertica

t = t(p)
x = x(p)
, p R.
Rezolvarea ecuat iei Lagrange. Fie x o solut ie de clasa C
2
a ecuat iei Lagrange. Derivam
ecuat ia (1.20) membru cu membru si obt inem:
x
0
(t) = (x
0
(t)) + t
0
(x
0
(t))x
00
(t) +
0
(x
0
(t))x
00
(t).
Not and x
0
(t) = p(t) avem x
00
(t) = p
0
(t) si rezulta
p(t) = (p(t)) + t
0
(p(t))p
0
(t) +
0
(p(t))p
0
(t)
dp
dt
(t) =
(p(t)) p(t)
t
0
(p(t)) +
0
(p(t))
. (1.21)
Presupunand ca p este inversabila si not and inversa ei cu t = t(p), ecuat ia (1.21) se mai
scrie sub forma
dt
dp
(p) =

0
(p)
(p) p
t(p)

0
(p)
(p) p
. (1.22)
12 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI
Ecuat ia (1.22) este o ecuat ie diferent iala de ordin nt ai liniara si poate integrata prin
una din metodele prezentate n Teorema 1.1. Vom gasi t = (p, C), p R si C o constanta
reala. Folosim ecuat ia (1.20) deducem:

t = (p, C)
x = (p, C)(p) +(p)
, p R. (1.23)
Observat ia 1.1

In cazul n care n (1.23) putem elimina parametrul p, obt inem solut ia
generala sub forma implicita sau chiar sub forma explicita.
Exercit iul 1.12 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x(t) =
1
2
tx
0
(t) + (x
0
(t))
2
.
Rezolvare. Derivam ecuat ia Lagrange n raport cu t si obt inem not and x
0
(t) = p(t):
x
0
(t) =
1
2
x
0
(t) +
1
2
tx
00
(t) + 2x
0
(t)x
00
(t)
p(t) =
1
2
p(t) +
1
2
tp
0
(t) + 2p(t)p
0
(t).
Facem schimbarea de funct ie p(t) t(p) si obt inem
t
0
(p) =
1
p
t(p) + 4p

1
p

d
dp

t(p)
1
p

= 4 t(p)
1
p
= 4p + C t(p) = 4p
2
+ Cp
(
t(p) = 4p
2
+ Cp
x(p) =
1
2
(4p
2
+ Cp)p + p
2
.
Observam ca ecuat ia admite si solut ia x(t) = 0.N
1.9 Ecuat ia Clairaut
Forma generala. O ecuat ie diferent iala de forma
x(t) = tx
0
(t) +(x
0
(t)) (1.24)
n care : R R, funct ie de clasa C
1
pe R se numeste ecuat ie Clairaut.
Ecuat ia Clairaut se rezolva tot prin metoda parametrului.
Rezolvarea ecuat iei Clairaut. Fie x o solut ie de clasa C
2
pe R a ecuat iei (1.24). Derivand
ecuat ia (1.24) obt inem:
x
0
(t) = x
0
(t) + tx
00
(t) +
0
(x
0
(t))x
00
(t) x
00
(t) (t +
0
(x
0
(t))) = 0.
Not and p(t) = x
0
(t), ecuat ia de mai sus este echivalenta cu
p
0
(t) (t +
0
(p(t))) = 0.
Daca p
0
(t) = 0 rezulta x
0
(t) = c cu c R, si nlocuind n ecuat ia (1.24) obt inem
1.10. ECUAT II DIFERENT IALE DE ORDIN SUPERIOR. 13
x(t) = ct +(t) (1.25)
numita solut ia generala a ecuat iei Clairaut care, din punct de vedere geometric,
reprezinta o familie de drepte.
Daca t +
0
(p(t)) = 0 deducem

t =
0
(p)
x = p
0
(p) +(p)
, p R. (1.26)
sistem care deneste parametric o curba plana numita solut ia singulara a ecuat iei
Clairaut si care nu este altceva dec at nfasuratoarea familiei de drepte denite de (1.26)
(nfasuratoarea unei familii de drepte este o curba cu proprietatea ca familia de drepte
coincide cu familia tuturor tangentelor la curba).
Exercit iul 1.13 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x(t) = tx
0
(t) (x
0
(t))
2
.
Rezolvare. Derivam ecuat ia Clairaut n raport cu t si obt inem not and x
0
(t) = p(t):
x
0
(t) = x
0
(t) + tx
00
(t) 2x
0
(t)x
00
(t) x
00
(t) (t 2x
0
(t)) = 0 p
0
(t) (t 2p(t)) = 0
p
0
(t) = 0 x(t) = ct + d ct + d = ct c
2
d = c
2
x(t) = ct c
2
care reprezinta
solut ia generala a ecuat iei.
t 2p = 0 t = 2p

t = 2p
x = p
2
care reprezinta solut ia singulara a ecuat iei Clairaut. Ecuat ia implicita a curbei este
x(t) =
t
2
4
. Aceasta reprezinta o parabola. Tangentele la parabola duse prin punctul (t
0
, x
0
)
de pe parabola au ecuat ia x+x
0
=
tt
0
2
. Dar x
0
=
t
2
0
4
x =
t
0
2
t
t
2
0
4
care reprezinta ecuat ia
x(t) = ct c
2
cu c =
t
0
2
.N
1.10 Ecuat ii diferent iale de ordin superior.
Vom prezenta c ateva clase de ecuat ii diferent iale de ordin n care, desi nu pot rezolvate
prin metode elementare, pot reduse la ecuat ii de ordin strict mai mic dec at n.
I. Ecuat ii de forma
x
(n)
(t) = f(t), n 2,
unde f : I R o funct ie continua. Aceste ecuat ii pot integrate complet, solut ia lor
generala exprim andu-se prin n integrari succesive. Obt inem
x(t, c
1
, c
2
, . . . , c
n
) =
Z Z
. . .
Z
f(t)dt . . .

dt

dt +c
1
t
n1
+c
2
t
n2
+ +c
n1
t +c
n
,
(c
1
, c
2
, . . . , c
n
) R
n
14 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI
Exemplul 1.1 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
(3)
(t) = sint.
Rezolvare. x
00
(t) = cos t+c
1
x
0
(t) = sint+c
1
t+c
2
x(t) = cos t+c
1
t
2
2
+c
2
t+c
3

x(t, c
1
, c
2
, c
3
) = cos t + c
1
t
2
2
+ c
2
t + c
3
.N
II. Fie ecuat ia de ordin n incompleta
F

t, x
(k)
, x
(k+1)
, . . . , x
(n)

= 0 (1.27)
unde 0 < k < n si F : Dom(F) R
nk+2
R. Substitut ia y(t) = x
(k)
(t) reduce aceasta
ecuat ie diferent iala la una de ordinul n k cu funct ia necunoscuta y
F

t, y, y
0
, . . . , y
(nk)

= 0. (1.28)
Sa presupunem ca putem determina solut ia generala a ecuat iei (1.28), y = y(t, c
1
, . . . c
nk
).

In aceste condit ii, solut ia generala a ecuat iei (1.27), x = x(t, c


1
, . . . c
n
) se obt ine integr and
de k ori identitatea x
(k)
= y.
Exemplul 1.2 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
000
=
1
t
x
00
+ 3t, t > 0.
Rezolvare. Substitut ia x
00
= y conduce la ecuat ia diferent iala de ordin nt ai liniara
y
0
=
1
t
y + 3t
a carei solut ie generala se obt ine nmult ind ecuat ia cu e
R
dt
t
= t y
0
t = y + 3t
2

(yt)
0
= 3t
2
yt = t
3
+c
1
y(t) = t
2
+
c
1
t
x
00
(t) = t
2
+
c
1
t
x
0
(t) =
t
3
3
+c
1
lnt +c
2

x(t) =
t
4
12
+ c
1
(t ln t t) + c
2
t + c
3
x(t, c
1
, c
2
, c
3
) =
t
4
12
+ c
1
(t lnt t) + c
2
t + c
3
.N
Capitolul 2
Ecuat ii diferent iale liniare de ordin n
2.1 Forma generala
Denit ia 2.1 O ecuat ie diferent iala liniara de ordin n este o ecuat ie de forma:
x
(n)
(t) + a
1
(t)x
(n1)
(t) + + a
n1
(t)x
0
(t) + a
n
(t)x(t) = f(t) (2.1)
unde a
1
, a
2
, . . . , a
n
, f sunt funct ii contiune de la un interval nevid deschis I n R, iar
x C
n
(I, R) este funct ia necunoscuta.
Daca n ecuat ia diferent iala (2.1) avem f(t) = 0, t I, ecuat ia se numeste liniara
omogena de ordin n.

In caz contrar ecuat ia diferent iala (2.1) se numeste liniara neo-
mogena.
Problema Cauchy pentru ecuat ia diferent iala liniara de ordin n :
Sa se determine funct ia x C
n
(I, R), I un interval nevid deschis n R astfel ncat

x
(n)
(t) = a
1
(t)x
(n1)
(t) a
n1
(t)x
0
(t) a
n
(t)x(t) + f(t)
x(t
0
) = x
00
, x
0
(t
0
) = x
10
, . . . , x
(n1)
(t
0
) = x
n1,0
, (2.2)
unde a
1
, a
2
, . . . , a
n
, f sunt funct ii contiune pe I, t
0
, x
i0
R,i = 0, n.
Existent a si unicitatea solut iei problemei Cauchy: reamintim ca prin intermediul
transformarilor

(y
1
, y
2
, . . . , y
n
) =

x, x
0
, . . . , x
(n1)

g (t, y
1
, . . . , y
n
) = (y
2
, . . . , y
n
, f
1
(t, y
1
, y
2
, . . . , y
n
))
,
ecuat ia (2.2) poate rescrisa echivalent ca un sistem de n ecuat ii diferent iale de ordin nt ai
cu n funct ii necunoscute:
_

_
y
0
1
= y
2
y
0
2
= y
3
.
.
.
y
0
n1
= y
n
y
0
n
= f
1
(t, y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
,
unde f
1
(t, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = a
1
(t)y
n
(t) a
n1
(t)y
2
(t) a
n
(t)y
1
(t) + f(t).
15
16 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N
Teorema 2.1 Fie f, a
i
C(I, R), i = 1, n. Pentru orice t
0
I, si orice x
i0
R,i = 0, n 1
problema (2.2) admite solut ie unica denita ntr-o vecinatate sucient de mica a lui t
0
.
2.2 Solut ia generala a ecuat iei omogene
Consideram aplicat ia:
L : C
n
(I, R) C(I, R) (2.3)
denita de
L(x) = x
(n)
+ a
1
x
(n1)
+ + a
n1
x
0
+ a
n
x, x C
n
(I, R), a
i
C(I, R), i = 1, n.
Observam ca ecuat ia liniara omogena de ordin n se poate scrie de forma
L(x) = 0, x C
n
(I, R), a
i
C(I, R), i = 1, n. (2.4)
Denit ia 2.2 Funct iile x
1
, x
2
, . . . , x
n
V se numesc liniar dependente pe I, daca exista
(c
1
, . . . , c
n
) R
n
, (c
1
, . . . , c
n
) 6=
R
n astfel ncat
c
1
x
1
(t) + . . . + c
n
x
n
(t) =
V
, t I.

In caz contrar funct iile x


1
, x
2
, . . . , x
n
V se numesc liniar independente pe I.
Propozit ia 2.1 Daca x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt n solut ii liniar independente ale problemei (2.4),
atunci solut ia generala a acestei probleme este de forma
x(t, c
1
, . . . , c
n
) =
n
X
i=1
c
i
x
i
(t); c
i
R, i = 1, n. (2.5)
Denit ia 2.3 Daca funct iile x
1
, x
2
, . . . , x
n
V sunt liniar independente, atunci ele poarta
numele de sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei (2.4).
Observat ia 2.1 Determinarea solut iei generale revine la determinarea unui sistem funda-
mental de solut ii.
Denit ia 2.4 Fie funct iile x
1
, x
2
, . . . , x
n
C
n1
(I, R). Se numeste wronskianul acestor
funct ii determinantul:
W [t, x
1
, x
2
, . . . , x
n
] =

x
1
x
n
x
0
1
x
0
n

x
(n1)
1
x
(n1)
n

.
Teorema 2.2 Funct iile x
1
, x
2
, . . . , x
n
V sunt liniar independente daca si numai daca
wronskianul lor este diferit de zero, W [t, x
1
, x
2
, . . . , x
n
] 6= 0, t I.
2.3. SOLUT IA GENERAL

A A ECUAT IEI NEOMOGENE 17


Teorema 2.3 (Teorema lui Liouville) Daca x
1
, x
2
, . . . , x
n
V atunci
W [t, x
1
, x
2
, . . . , x
n
] = W [t
0
, x
1
, x
2
, . . . , x
n
] e

t
R
t
0
a
1
(s)ds
, t I, (2.6)
iar t
0
este un punct arbitrar, xat din I.
Propozit ia 2.2 Oricare ar n funct ii din V, wronskianul lor este sau identic nul sau
diferit de zero n orice punct din I.
Exercit iul 2.1 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
t
2
x
00
5tx
0
+ 8x = 0, t 6= 0,
stiind ca admite ca solut ii particulare x
1
(t) = t
2
, x
2
(t) = t
4
.
Rezolvare. Se verica prin calcul direct ca x
1
(t) = t
2
si x
2
(t) = t
4
sunt solut ii ale ecuat iei
date. Vericam daca sunt liniar independnte.
W [t, x
1
, x
2
] =

t
2
t
4
2t 4t
3

= 2t
5
6= 0.
Deci pe orice interval nchis din R\ {0} solut ia generala este de forma
x(t, c
1
, c
2
) = c
1
t
2
+ c
2
t
4
, c
1
, c
2
R.N
2.3 Solut ia generala a ecuat iei neomogene
Consideram ecuat ia diferent iala liniara de ordin n neomogena
L(x) = f; x C
n
(I, R), f, a
i
C(I, R), i = 1, n. (2.7)
Teorema 2.4 Daca x
o
(t, c
1
, . . . , c
n
) este solut ia generala a ecuat iei diferent iale liniare
omogene de ordin n, (2.4), iar x
p
(t) este o solut ie particulara a ecuat iei diferent iale liniare
neomogene de ordin n, (2.7), atunci
x(t, c
1
, . . . , c
n
) = x
o
(t, c
1
, . . . , c
n
) + x
p
(t)
este solut ia generala a ecuat iei diferent iale (2.7).
Deci problema determinarii solut iei generale a unei ecuat ii diferent iale liniare neomo-
gene de ordin n, n ipoteza ca se cunoaste un sistem fundamental de solut ii, revine la
determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei neomogene. Metoda generala de aare a
solut iei particulare a ecuat iei neomogene este cunoscuta sub numele de metoda variat iei
constantelor a lui Lagrange.
18 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N
Teorema 2.5 Daca x
o
(t, c
1
, . . . , c
n
) =
n
X
i=1
c
i
x
i
(t); c
i
R, i = 1, n este solut ia generala a
ecuat iei omogene (2.4), atunci o solut ie particulara x
p
a ecuat iei neomogene (2.7) este de
forma
x
p
(t) =
n
X
i=1
C
i
(t)x
i
(t), t I, (2.8)
unde C
0
1
(t), . . . , C
0
n
(t) sunt solut ii ale sistemului
_

_
C
0
1
(t)x
1
(t) + + C
0
n
(t)x
n
(t) = 0
C
0
1
(t)x
0
1
(t) + + C
0
n
(t)x
0
n
(t) = 0

C
0
1
(t)x
(n1)
1
(t) + + C
0
n
(t)x
(n1)
n
(t) = f(t)
. (2.9)
Exercit iul 2.2 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
t
2
x
00
5tx
0
+ 8x = t, t 6= 0,
stiind ca admite ca solut ii particulare x
1
(t) = t
2
, x
2
(t) = t
4
.
Rezolvare. Ecuat ia se scrie sub foma
x
00

5
t
x
0
+
8
t
2
x =
1
t
. (2.10)
Stim din Exercit iul (2.1) ca solut ia generala a ecuat iei omogene este
x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
t
2
+ c
2
t
4
, c
1
, c
2
R. Cautam o solut ie particulara a ecuat iei neomogene de
forma x
p
(t) = C
1
(t)t
2
+C
2
(t)t
4
. Calculam derivatele lui x
p
si impunem condit iile precizate
n Teorema (2.5).
x
0
p
(t) = C
0
1
(t)t
2
+ C
1
(t)2t + C
0
2
(t)t
4
+ C
2
(t)4t
3
C
0
1
(t)t
2
+ C
0
2
(t)t
4
= 0
x
00
p
(t) = C
0
1
(t)2t + C
1
(t)2 + C
0
2
(t)4t
3
+ C
2
(t)12t
2

Inlocuim n ecuat ia neomogena (2.10) si obt inem


C
0
1
(t)2t + C
1
(t)2 + C
0
2
(t)4t
3
+ C
2
(t)12t
2
10C
1
(t) 20C
2
(t)t
2
+ 8C
1
(t) + 8C
2
(t)t
2
=
1
t
.
Rezulta sistemul:
(
C
0
1
(t)t
2
+ C
0
2
(t)t
4
= 0
C
0
1
(t)2t + C
0
2
(t)4t
3
=
1
t
C
0
1
(t) =
t
3
2t
5
=
1
2t
2
, C
0
2
(t) =
t
2t
5
=
1
2t
4
.
C
1
(t) =
1
2t
, C
2
(t) =
1
6t
3
x
p
(t) =
1
2t
t
2

1
6t
3
t
4
x
p
(t) =
t
2

t
6
x
p
(t) =
t
3
.
Solut ia generala
x(t, c
1
, c
2
) = c
1
t
2
+ c
2
t
4
+
t
3
.N
2.4. ECUAT II DIFERENT IALE CU COEFICIENT I CONSTANT I 19
2.4 Ecuat ii diferent iale cu coecient i constant i
Denit ia 2.5 O ecuat ie diferent iala liniara de ordin n cu coecient i constant i
este o ecuat ie de forma:
x
(n)
(t) + a
1
x
(n1)
(t) + + a
n1
x
0
(t) + a
n
x(t) = f(t) (2.11)
unde f este o funct ie contiunua de la un interval nevid I din R, a
1
, . . . , a
n
sunt numere
reale, iar x C
n
(I, R) este funct ia necunoscuta.
Daca n ecuat ia diferent iala (2.11) avem f(t) = 0, t I, ecuat ia se numeste liniara
omogena de ordin n cu coecient i constant i.

In caz contrar ecuat ia diferent iala (2.11) se
numeste liniara neomogena.
Denim funct ia liniara
L : C
n
(I, R) C(I, R)
L(x) = x
(n)
+ a
1
x
(n1)
+ + a
n1
x
0
+ a
n
x.
Ecuat ia diferent iala liniara omogena de ordin n cu coecient i constant i poate
scrisa sub forma
L(x) = 0, x C
n
(I, R), a
1
, . . . , a
n
R (2.12)
Ne propunem sa determinam efectiv solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale liniare
de ordin n cu coecient i constant i. Pentru aceasta cautam solut ii ale ecuat iei (2.12) de
forma x(t) = e
t
, R. Are loc relat ia
L(e
t
) = e
t
P(), t I. (2.13)
unde
P() =
n
+ a
1

n1
+ + a
n
. (2.14)
Polinomul P() se numeste polinom caracteristic, iar ecuat ia
P() = 0 (2.15)
se numeste ecuat ia caracteristica atasata ecuat iei (2.12).
Teorema 2.6 Funct ia x(t) = e
t
este solut ie a ecuat iei (2.12) daca si numai daca este
solut ie a ecuat iei caracteristice (2.15).
Teorema 2.7 Daca polinomul P() are n radacini (reale sau complexe) distincte,
1
, . . . ,

n
, atunci sistemul de funct ii

e

1
t
, . . . , e

n
t

este un sistem fundamental de solut ii pentu


ecuat ia (2.12).
Teorema 2.8 Sistemul de funct ii

t
k
e

j
t
| 0 k n
j
1, 1 j m

(2.16)
este un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia (2.12).
20 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N
Observat ia 2.2 Daca
j
=
j
+i
j
este radacina a ecuat iei (2.12) atunci deoarece t
k
e

j
t
=
t
k
(e

j
t
cos
j
+ie

j
t
sin
j
) = t
k
e

j
t
cos
j
+it
k
e

j
t
sin
j
rezulta ca si t
k
e

j
t
cos
j
si t
k
e

j
t
sin
j
sunt solut ii ale ecuat iei (2.12). Deci asociem valorilor proprii
j
si
j
de ordin de multiplic-
itate cu n
j
urmatorul sistem de 2n
j
funct ii reale

t
k
e

j
t
cos
j
, t
k
e

j
t
sin
j
| 0 k n
j

. (2.17)
Din independent a liniara a sistemului (2.16) rezulta independent a sistemului (2.17).
Exercit iul 2.3 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei

x
000
+ 3x
00
x
0
3x = 0,
x(0) = 0, x
0
(0) = 1, x
00
(0) = 1.
Rezolvare. Cautam solut ii ale ecuat iei de forma x(t) = e
t
, R. Calculam derivatele
x
0
(t) = e
t
, x
00
(t) =
2
e
t
, x
000
(t) =
3
e
t
si le nlocuim n ecuat ie. Obt inem ecuat ia
caracteristica
3
+3
2
3 = 0 (+3)(1)(+1) = 0
1
= 3,
2
= 1,
3
= 1.
Observam ca radacinile ecuat iei caracteristice sunt reale si distincte, rezulta ca sistemul
de funct ii (x
1
(t) = e
3t
, x
2
(t) = e
t
, x
3
(t) = e
t
) este un sistem fundamental de solut ii
x(t, c
1
, c
2
, c
3
) = c
1
e
3t
+ c
2
e
t
+ c
3
e
t
. Determinam solut ia particulara impun and condit iile
init iale:
_
_
_
x(0) = c
1
+ c
2
+ c
3
x
0
(0) = 3c
1
+ c
2
c
3
x
0
(0) = 9c
1
+ c
2
+ c
3

_
_
_
c
1
+ c
2
+ c
3
= 0
3c
1
+ c
2
c
3
= 1
9c
1
+ c
2
+ c
3
= 1

_
_
_
c
1
=
1
8
c
2
=
3
8
c
3
=
1
4
x(t) =
1
8
e
3t
+
3
8
e
t

1
4
e
t
.N
Exercit iul 2.4 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
(IV )
+ 2x
00
+ x = 0.
Rezolvare. Polinomul caracteristic este: P() = (
2
+ 1)
2

1,2
= i,
3,4
= i.
Observam ca radacinile ecuat iei caracteristice sunt complexe si multiple cu ordinul de mul-
tiplicitate 2.
Sistemul de funct ii (sint, cos t, t sin t, t cos t) este un sistem fundamental de solut ii. Re-
zulta solut ia generala x(t, c
1
, c
2
, c
3
, c
4
) = c
1
sint + c
2
cos t + c
3
t sint + c
4
t cos t.N
Exercit iul 2.5 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
(V )
x
(IV )
x
0
+ x = 0.
Rezolvare. Polinomul caracteristic este: P() = (
2
+1)(+1)(1)
2

1
= i,
2
=
i,
3
= 1,
4,5
= 1. Observam ca radacinile ecuat iei caracteristice sunt si reale si complexe,
simple si multiple.
2.4. ECUAT II DIFERENT IALE CU COEFICIENT I CONSTANT I 21
Sistemul de funct ii (sin t, cos t, e
t
, e
t
, te
t
) este un sistem fundamental de solut ii. Rezulta
solut ia generala x(t, c
1
, c
2
, c
3
, c
4
, c
5
) = c
1
sint + c
2
cos t + c
3
e
t
+ c
4
e
t
+ c
5
te
t
.N
Consideram cazul ecuat iei diferent iale liniare de ordin n neomogena cu coe-
cient i constant i. Consideram ecuat ia
L(x) = f, x C
n
(I, R), a
1
, . . . , a
n
R, f C(I, R). (2.18)
Din Teorema 2.4 stim ca solut ia generala a ecuat iei neomogene este x(t, c
1
, . . . , c
n
) =
x
o
(t, c
1
, . . . , c
n
) + x
p
(t) unde x
o
(t, c
1
, . . . , c
n
) este solut ia generala a ecuat iei diferent iale
liniare omogene de ordin n, (2.4), iar x
p
(t) este o solut ie particulara a ecuat iei diferent iale
liniare neomogene de ordin n.

In momentul de fat a stim sa determinam efectiv solut ia
generala x
o
(t, c
1
, . . . , c
n
) a ecuat iei omogene atasate, iar din Teorema 2.5, aplic and metoda
variat iei constantelor lui Lagrange, putem determina x
p
(t). Astfel problema determinarii
solut iei generale a unei ecuat ii diferent iale liniare de ordin n neomogena cu coecient i
constant i este complet rezolvata.
Exercit iul 2.6 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
(
x
00
+ x =
1
cos t
, t 6= (2k + 1)

2
x(0) = 1, x
0
(0) = 1.
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene. Polinomul caracteristic
este P() = (
2
+ 1)
1
= i,
2
= i x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
sint + c
2
cos t.
Cautam o solut ie particulara a ecuat iei neomogene folosind metoda variat iei constan-
telor.
x
p
(t) = u
1
(t) sint + u
2
(t) cos t
x
0
p
(t) = u
0
1
(t) sint + u
1
(t) cos t + u
0
2
(t) cos t u
2
(t) sint u
0
1
(t) sin t + u
0
2
(t) cos t = 0
x
00
p
(t) = u
0
1
(t) cos t u
1
(t) sin t u
0
2
(t) sin t u
2
(t) cos t u
0
1
(t) cos t u
0
2
(t) sin t =
1
cos t
.
Rezolva sistemul:
(
u
0
1
(t) sin t + u
0
2
(t) cos t = 0
u
0
1
(t) cos t u
0
2
(t) sin t =
1
cos t
=

sint cos t
cos t sint

= 1,

u
0
1
=

0 cos t
1
cos t
sin t

= 1,
u
0
2
=

sint 0
cos t
1
cos t

= tg t
u
0
1
(t) = 1 u
1
(t) = t; u
0
2
(t) = tg t u
2
(t) = ln |cos t| .
Solut ia particulara a ecuat iei neomogene este x
p
(t) = t sint + cos t ln |cos t| . Solut ia
generala a ecuat iei neomogene este:
x(t, c
1
, c
2
) = c
1
sint + c
2
cos t + t sint + cos t ln |cos t| .N

In aplicat iile tehnice apar probleme care necesita determinarea solut iei generale a unei
ecuat ii diferent iale liniare neomogene cu coecient i constant i n care funct ia f este un
22 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N
cvasipolinom sau o suma de cvasipolinoame.

In aceste cazuri se poate determina direct o
solut ie particulara a ecuat ie neomogene folosind rezultatele ce urmeaza.
forma lui f x
p
x
p
f(t) =
m
X
i=0
b
i
t
i
P(0) 6= 0
P(0) = 0,
...
P
(s1)
(0) = 0,
P
(s)
(0) 6= 0
x
p
(t) =
m
X
i=0

i
t
i
(Exercit iul 2.7)
x
p
(t) = t
s
m
X
i=0

i
t
i
(Exercit iul 2.8)
f(t) = e
t
m
X
i=0
b
i
t
i
daca P() 6= 0 daca
_

_
P() = 0,
...
P
(s1)
() = 0,
P
(s)
() 6= 0
x
p
(t) = e
t
m
X
i=0

i
t
i
(Exercit iul 2.9)
x
p
(t) = t
s
e
t
m
X
i=0

i
t
i
(Exercit iu l2.10)
f(t) = P(t) cos t+
+Q(t) sin t
daca P(i) 6= 0 atunci daca
_

_
P(i) = 0,
....
P
(s1)
(i) = 0,
P
(s)
(i) 6= 0
gradP = n,
gradQ = m
x
p
(t) =
= A(t) cos t + B(t) sint
(Exercit iul 2.11)
unde gradA =
= gradB = max {m, n}
x
p
(t) =
= t
s
[A(t) cos t+
+B(t) sint]
(Exercit iul 2.12)
unde gradA =
= gradB = max {m, n}
f(t) =
= e
t
[P(t) cos t+
+Q(t) sin t]
daca P( + i) 6= 0 atunci daca
_

_
P( + i) = 0,
....
P
(s1)
( + i) = 0,
P
(s)
( + i) 6= 0
gradP = n,
gradQ = m
x
p
(t) =
e
t
[A(t) cos t + B(t) sin t]
(Exercit iul 2.13)
unde gradA =
= gradB = max {m, n}
,
x
p
(t) =
= t
s
e
t
[A(t) cos t+
+B(t) sint]
(Exercit iul 2.14)
unde gradA =
= gradB = max {m, n}
Facem observat ia ca P, Q, A, B sunt polinoame de grad care se specica de rcare data.
Exercit iul 2.7 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
00
x = t
2
.
2.4. ECUAT II DIFERENT IALE CU COEFICIENT I CONSTANT I 23
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene: ecuat ia caracteristica este

2
1 = 0
1
= 1,
2
= 1 x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
t
+ c
2
e
t
.
Cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene. Observam ca = 0 nu este radacina
a ecuat iei caracteristice, deci x
p
(t) = at
2
+ bt + c x
0
p
(t) = 2at + b, x
00
p
(t) = 2a.

Inlocuim
n ecuat ia neomogena si obt inem:
2a at
2
bt c = t
2
a = 1, b = 0, c = 2 x
p
(t) = t
2
2.
Solut ia generala a ecuat iei date este: x(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
t
+ c
2
e
t
t
2
2.N
Exercit iul 2.8 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
(IV )
4x
00
= 8t
2
.
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene: ecuat ia caracteristica este

2
= 0
1,2
= 0,
3
= 2,
4
= 2 x
o
(t, c
1
, c
2
, c
3
, c
4
) = c
1
+ c
2
t + c
3
e
2t
+ c
4
e
2t
.
Cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene. Observam ca = 0 este radacina
de ordin de multiplicitate doi a ecuat iei caracteristice, deci x
p
(t) = t
2
(at
2
+ bt + c)
x
0
p
(t) = 4at
3
+ 3bt
2
+ 2ct, x
00
p
(t) = 12at
2
+ 6bt + 2c, x
000
p
(t) = 24at + 6b, x
(IV )
p
(t) = 24a.

Inlocuim n ecuat ia neomogena si obt inem:


24a 48at
2
24bt 8c = 8t
2
a =
1
6
, b = 0, c =
1
2
x
p
(t) = t
2

1
6
t
2
+
1
2

.
Solut ia generala a ecuat iei date este: x(t, c
1
, c
2
) = c
1
+c
2
t+c
3
e
2t
+c
4
e
2t
t
2

1
6
t
2
+
1
2

.N
Exercit iul 2.9 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
00
3x
0
+ 2x = 8t
2
e
3t
.
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene: ecuat ia caracteristica este

2
3 + 2 = 0
1
= 1,
2
= 2 x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
t
+ c
2
e
2t
.
Cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene. Observam ca = 3 nu este radacina
a ecuat iei caracteristice, deci
x
p
(t) = e
3t
(at
2
+ bt + c)
x
0
p
(t) = 3e
3t
(at
2
+ bt + c) + e
3t
(2at + b) ,
x
00
p
(t) = 9e
3t
(at
2
+ bt + c) + 4e
3t
(2at + b) + e
3t
2a.

Inlocuim n ecuat ia neomogena si obt inem:


24a 48at
2
24bt 8c = 8t
2
a =
1
6
, b = 0, c =
1
2
x
p
(t) = t
2

1
6
t
2
+
1
2

.
Solut ia generala a ecuat iei date este: x(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
t
+ c
2
e
2t
t
2

1
6
t
2
+
1
2

.N
Exercit iul 2.10 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
00
6x
0
+ 9x = t
2
e
3t
.
24 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene: ecuat ia caracteristica este

2
6 + 9 = 0
1
=
2
= 3 x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
3t
+ c
2
te
3t
.
Cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene. Observam ca = 3 este radacina de
ordin doi a ecuat iei caracteristice, deci
x
p
(t) = t
2
e
3t
(at
2
+ bt + c)
x
0
p
(t) = 3e
3t
(at
4
+ bt
3
+ ct
2
) + e
3t
(4at
3
+ 3bt
2
+ 2ct) ,
x
00
p
(t) = 9e
3t
(at
4
+ bt
3
+ ct
2
)+6e
3t
(4at
3
+ 3bt
2
+ 2ct)+e
3t
(12at
2
+6bt +2c).

Inlocuimn
ecuat ia neomogena, simplicam prin e
3t
si obt inem: 9 (at
4
+ bt
3
+ ct
2
)+6 (4at
3
+ 3bt
2
+ 2ct)+
(12at
2
+ 6bt + 2c) 18 (at
4
+ bt
3
+ ct
2
) 6 (4at
3
+ 3bt
2
+ 2ct) +
+9 (at
4
+ bt
3
+ ct
2
) = 8t
2
a =
2
3
, b = 0, c = 0 x
p
(t) =
2
3
t
4
.
Solut ia generala a ecuat iei date este: x(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
3t
+ c
2
te
3t

2
3
t
4
.N
Exercit iul 2.11 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
00
6x
0
+ 9x = 10 sint.
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene: ecuat ia caracteristica este

2
6 + 9 = 0
1
=
2
= 3 x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
3t
+ c
2
te
3t
.
Cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene. Observam ca = i nu este radacina
a ecuat iei caracteristice, deci x
p
(t) = a sint + b cos t x
0
p
(t) = a cos t b sin t, x
00
p
(t) =
a sint b cos t.

Inlocuim n ecuat ia neomogena si obt inem: a sin t b cos t 6(a cos t
b sin t) + 9(a sint + b cos t) = 10 sint

8a + 6b = 10
6a + 8b = 0
, cu solutia :

b =
3
5
, a =
4
5

.
Solut ia generala a ecuat iei date este: x(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
3t
+ c
2
te
3t
+
4
5
sin t +
3
5
cos t.N
Exercit iul 2.12 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
00
+ x = 10 sint.
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene: ecuat ia caracteristica este

2
+ 1 = 0
1
= i,
2
= i x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
cos t + c
2
sin t.
Cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene. Observam ca = i este radacina a
ecuat iei caracteristice de ordin de multiplicitate s = 1, deci x
p
(t) = t(a sin t + b cos t)
x
0
p
(t) = (a sint +b cos t)+ t(a cos t b sin t), x
00
p
(t) = 2(a cos t b sint) +t(a sin t b cos t).

Inlocuimn ecuat ia neomogena si obt inem: 2(a cos tb sin t)+t(a sintb cos t)+t(a sint+
b cos t) = 10 sint

2a = 0
2b = 10
, cu solutia :

b =
1
5
, a = 0

.
Solut ia generala a ecuat iei date este: x(t, c
1
, c
2
) = c
1
cos t + c
2
sin t t
1
5
sin t.N
Exercit iul 2.13 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
00
+ x = 10e
t
sin t.
2.4. ECUAT II DIFERENT IALE CU COEFICIENT I CONSTANT I 25
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene: ecuat ia caracteristica este

2
+ 1 = 0
1
= i,
2
= i x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
cot s + c
2
sin t.
Cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene. Observam ca = 1 + i nu este
radacina a ecuat iei caracteristice, deci x
p
(t) = e
t
(a sin t + b cos t) x
0
p
(t) = e
t
(a sin t +
b cos t) + e
t
(a cos t b sin t), x
00
p
(t) = 2e
t
(a cos t b sin t) + e
t
(a sint b cos t).

Inlocuim n
ecuat ia neomogena si obt inem: 2e
t
(a cos tb sint)+e
t
(a sin tb cos t)+e
t
(a sin t+b cos t) =
10e
t
sint

2a = 0
2b = 10
, cu solutia :

b =
1
5
, a = 0

.
Solut ia generala a ecuat iei date este: x(t, c
1
, c
2
) = c
1
cos t + c
2
sin t e
t
1
5
sin t.N
Exercit iul 2.14 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
00
2x
0
+ 2x = 10e
t
t sin t.
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene: ecuat ia caracteristica este

2
2 + 2 = 0
1
= 1 + i,
2
= 1 i x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
t
cos t + c
2
e
t
sint.
Cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene. Observam ca = 1 +i este radacina
a ecuat iei caracteristice de ordin de multiplicitate s = 1, deci x
p
(t) = te
t
((at + b) sin t +
(mt + n) cos t)
x
0
p
(t) = e
t
((at + b) sin t + (mt + n) cos t) + te
t
((at + b) sint + (mt + n) cos t) +
te
t
(a sint + (at + b) cos t + mcos t (mt + n) sint)
x
00
p
(t) = 2e
t
((at + b) sin t + (mt + n) cos t) +
e
t
(a sin t + (at + b) cos t + mcos t (mt + n) sin t) +
te
t
((at + b) sin t + (mt + n) cos t) +
te
t
((at + b) cos t + mcos t (mt + n) sin t) +
e
t
(a sin t + (at + b) cos t + mcos t (mt + n) sin t) +
te
t
(a sint + (at + b) cos t + mcos t (mt + n) sint) +
te
t
(a cos t + a cos t (at + b) sin t msint msin t (mt + n) cos t)

Inlocuim n ecuat ia neomogena si obt inem:


x
00
2x
0
+ 2x = 2e
t
((at + b) sin t + (mt + n) cos t) +
e
t
(a sin t + (at + b) cos t + mcos t (mt + n) sin t) +
te
t
((at + b) sin t + (mt + n) cos t) +
te
t
((at + b) cos t + mcos t (mt + n) sin t) +
e
t
(a sin t + (at + b) cos t + mcos t (mt + n) sin t) +
te
t
(a sint + (at + b) cos t + mcos t (mt + n) sint) +
te
t
(a cos t + a cos t (at + b) sin t msint msin t (mt + n) cos t)
2(e
t
((at + b) sin t + (mt + n) cos t) + te
t
((at + b) sin t + (mt + n) cos t) +
te
t
(a sint + (at + b) cos t + mcos t (mt + n) sint))+
2(te
t
((at + b) sin t + (mt + n) cos t)) =
2e
t
a sint +2e
t
(cos t) b e
t
(sint) at +2e
t
mcos t 2e
t
(sin t) n +4e
t
(cos t) at 4e
t
(sin t) mt
2e
t
a sin t+2e
t
(cos t) be
t
(sin t) at+2e
t
mcos t2e
t
(sin t) n+4e
t
(cos t) at 4e
t
(sint) mt =
10te
t
sin t b =
5
2
, m =
5
2

26 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N
Solut ia generala a ecuat iei date este:
x(t) =
5
2
e
t
t cot s
5
2
e
t
(sin t) t
2
+ c
1
e
t
cos t + c
2
e
t
sint.
Urmatorul exercit iu este o aplicat ie la principiul superpozit iei.
Exercit iul 2.15 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
00
9x = e
3t
cos t + te
3t
+ t
2
.
Rezolvare. Determinam solut ia generala a ecuat iei omogene: ecuat ia caracteristica este

2
9 = 0
1
= 3,
2
= 3 x
o
(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
3t
+ c
2
e
3t
.
Cautam solut ia particulara a ecuat iei neomogene. Utiliz and principiul superpozit iei,
notam f
1
(t) = e
3t
cos t, f
2
(t) = te
3t
, f
3
(t) = t
2
si determinam solut ii particulare ale
ecuat iilor x
00
9x = f
i
, i = 1, 2, 3. Fie ele x
p
i
. Atunci x
p
= x
p
1
+ x
p
2
+ x
p
3
.
Consideram pe r and ecuat iile: x
00
9x = e
3t
cos t, x
00
9x = te
3t
, x
00
9x = t
2
.
Fie ecuat ia x
00
9x = e
3t
cos t. Atunci x
p
1
(t) = ae
3t
cos t +be
3t
sint. x
0
p
1
(t) = 3ae
3t
cos t
ae
3t
sin t + 3be
3t
sin t + be
3t
cos t, x
00
p
1
(t) = 8ae
3t
cos t 6ae
3t
sint + 8be
3t
sint + 6be
3t
cos t.

Inlocuim n ecuatia neomogena si obtinem:


8ae
3t
cos t 6ae
3t
sin t + 8be
3t
sin t + 6be
3t
cos t 9(ae
3t
cos t + be
3t
sin t)
= ae
3t
cos t 6ae
3t
sint be
3t
sint + 6be
3t
cos t
ae
3t
cos t 6ae
3t
sin t be
3t
sint + 6be
3t
cos t = e
3t
cos t

a + 6b = 1
6a b = 0
,

a =
1
37
, b =
6
37

x
p
1
(t) =
1
37
e
3t
cos t +
6
37
e
3t
sint.
Consideram ecuat ia x
00
9x = te
3t
. Deoarece = 3 este radacina de ordin nt ai a
polinomului caracteristic, atunci x
p
2
(t) = t(ct + d)e
3t
.
x
0
p
2
(t) = (2ct + d) e
3t
3 (ct
2
+ dt) e
3t
, x
00
p
2
(t) = 2ce
3t
3 (2ct + d) e
3t
3 (2ct + d) e
3t
+
9(ct
2
+ dt)e
3t
2ce
3t
3 (2ct + d) e
3t
3 (2ct + d) e
3t
+ 9(ct
2
+ dt)e
3t
9((ct
2
+ dt)e
3t
) = te
3t
2ce
3t
12e
3t
ct 6e
3t
d = te
3t

12c = 1
2c 6d = 0
,

d =
1
36
, c =
1
12

x
p
2
(t) = t(
1
12
t
1
36
)e
3t
.
Consideram ecuat ia x
00
9x = t
2
x
p
3
(t) = mt
2
+nt+p, x
0
p
3
(t) = 2mt+n, x
00
p
3
(t) = 2m
2m + 9(mt
2
+ nt + p) = t
2

_
_
_
9m = 1
9n = 0
2m + 9p = 0


n = 0, m =
1
9
, p =
2
81


x
p
3
(t) =
1
9
t
2

2
81
.
Solut ia generala este: x(t, c
1
, c
2
) = c
1
e
3t
+ c
2
e
3t

1
37
e
3t
cos t +
6
37
e
3t
sin t + t(
1
12
t
1
36
)e
3t
+
1
9
t
2

2
81
.N
Etapele de rezolvare a unei ecuat ii diferent iale de ordin superior cu coecient i
constant i sunt:
-determinarea polinomului caracteristic,
-scrierea solut iei generale a ecuat iei omogene t inand seama de natura radacinilor poli-
nomului caracteristic,
2.5. ECUAT IA LINIAR

A DE ORDINUL DOI 27
-determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei neomogene e cu metoda variat iei con-
stantelor e, daca este posibil, utiliz and forma particulara a termenului liber,
-sumarea celor doua solut ii.
2.5 Ecuat ia liniara de ordinul doi

In acest paragraf, vom expune c ateva chestiuni care nu sunt neaparat specice ecuat iei
liniare de ordinul doi, dar care n acest cadru particular si dovedesc utilitatea ntr-un
mod mai evident. Prima dintre ele este reducerea ordinului ecuat iei cu o unitate,
atunci cand se cunoaste o solut ie particulara care nu se anuleaza pe intervalul
de denit ie.
Fie ecuat ia
x
00
(t) + p(t)x
0
(t) + q(t)x(t) = 0, t I (2.19)
n care coecient ii p si q sunt funct ii reale continue pe intervalul I; se presupune q(t) 6 0.
Fie x = x
1
(t) o solut ie particulara care nu se anuleaza pe acest interval. Fara a micsora
generalitatea se poate presupune x
1
(t) > 0 pentru t I.. Pentru a rezolva problema se face
schimbarea de funct ie z(t) = x
1
(t)x(t) si se reduce ordinul ecuat iei cu o unitate, adica la o
ecuat ie de ordin nt ai care poate rezolvata.
Exercit iul 2.16 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
x
00
+
1
t
2
x
0

1
t
3
x = 0, t > 0
care admite solut ia particulara x
1
(t) = t.
Rezolvare. Fac and substitut ia x(t) = x
1
(t)z(t) = tz(t), n care z = z(t) va noua
funct ie necunoscuta, gasim, dupanlocuirea lui x
0
(t) = z(t)+tz
0
(t) si a x
00
(t) = 2z
0
(t)+tz
00
(t).

Inlocuim n ecuatie si obtinem:


2z
0
(t) + tz
00
(t) +
1
t
2
z(t) +
1
t
2
tz
0
(t)
1
t
3
tz(t) = 0 tz
00
(t) + (2 +
1
t
)z
0
(t) = 0
Notam z
0
(t) = u(t) tu
0
(t) + (2 +
1
t
)u(t) = 0
du
u
=
2t+1
t
2
dt lnu = 2 lnt +
1
t
+ lnc
1
u(t)t
2
= c
1
e
1
t
u(t) =
c
1
t
2
e
1
t
z
0
(t) =
c
1
t
2
e
1
t
z(t) = e
1
t
c
1
+ c
2
x(t) =
te
1
t
c
1
+ c
2
t.

In continuare, vom arata cum poate simplicata integrarea ecuat iei liniare de
ordinul doi, n ipoteza ca se cunoaste o solut ie, ce nu se anuleaza, a asa numitei
ecuat iei adjuncte.
Vom deni
L : C
2
(I, R) C(I, R)
L(x) = x
00
+ px
0
+ qx.
28 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N
Vom face ipoteza suplimentara p C
1
(I, R). Ne propunem sa calculam integrala
Z
y(t)(Lx)(t) dt =
Z
y(t)[x
00
(t) + p(t)x
0
(t) + q(t)x(t)] dt
n care y C
2
(I, R) este o funct ie xata. Integrand prin part i, vom obt ine
R
y (t)(Lx)(t) dt = y(t)x
0
(t) (y
0
(t) p(t)y(t))x(t)+
+
R
x(t)[y
00
(t) (p(t)y(t))
0
+ q(t)y(t)] dt,
(2.20)
iar daca notam cu L

y funct ia data de egalitatea


(L

y)(t) = y
00
(t) (p(t)y(t))
0
+ q(t)y(t)
am denit un operator
L

: C
2
(I, R) C(I, R),
care se va numi adjunctul operatorului L.

In acest caz rezolvarea problemei se face astfel:


se calculeaza L

y.
se calculeaza
Z
(yLx xL

y) dt = yx
0
(y
0
py)x + c, (2.21)
n care c este o constanta arbitrara. Sa presupunem acum ca y
1
(x) 6 0 este o solut ie
particulara a ecuat iei adjuncte L

y = 0, atunci
Z
y
1
Lxdt = y
1
x
0
(y
0
1
py
1
)x + c.
Deoarece cautam o solut ie a ecuat iei Lx = 0 rezulta ca ecuat ia Lx = 0 este echivalenta
cu
y
1
x
0
(y
0
1
p y
1
)x = c
1
(2.22)
n care c
1
este o constanta reala arbitrara. Ecuat ia (2.22) este liniara de ordinul nt ai
n necunoscuta x si poate scrisa n forma echivalenta
x
0
=

y
0
1
y
1
p

x+
c
1
y
1
(2.23)
care este o ecuat ie diferent iala de ordinul nt ai liniara.
se rezolva ecuat ia diferent iala de ordinul nt ai liniara 2.23 si vom obt ine solut ia gen-
erala a ecuat iei Lx = 0 care va depinde de doua constante c
1
si c
2
. Lu and pe r and
c
2
= 1 si c
1
= 0, apoi c
2
= 0 si c
1
= 1, se obt in doua solut ii liniar independente ale
ecuat iei (2.19) si anume:
2.5. ECUAT IA LINIAR

A DE ORDINUL DOI 29
x
1
(t) = y
1
(t)e

R
p(t) dt
6= 0
si respectiv
x
2
(t) =
h
R
1
y
2
1
(t)
e
R
p(t) dt
dt
i
y
1
(t)e

R
p(t) dt
= x
1
(t)
h
R
1
y
2
1
(t)
e
R
p(t) dt
dt
i
.
Calculam wronskianul acestor doua funct ii W [t, x
1
, x
2
] 6= 0,deci x
1
si x
2
sunt liniar
independente si putem scrie solut ia generala.
Exercit iul 2.17 Sa se rezolve ecuat ia diferent iala
x
00
(t) 4tx
0
(t) + (4t
2
2)x(t) = 0
stiind ca o solut ie particulara a ecuat iei adjuncte este y
1
(t) = e
t
2
.
Rezolvare. Notam Lx = x
00
(t) 4tx
0
(t) + (4t
2
2)x(t).
Calculam L

y integr and prin part i:


R
yLxdt =
R
y(x
00
4tx
0
+ (4t
2
2)x)dt = yx
0

R
y
0
x
0
dt 4txy +
R
(4ty)
0
xdt +
R
(4t
2
2)xdt = yx
0
y
0
x+
R
y
00
xdt 4txy +
R
(4y +4ty
0
)xdt +
R
(4t
2
2)yxdt =
R
(y
00
+ 4ty
0
+ (4t
2
+ 2)y)xdt + yx
0
(y
0
+ 4ty)x
Rezulta
R
yLxdt =
R
xL

ydt + yx
0
(y
0
+ 4ty)x.
Facem n aceasta relatie y = y
1
si deoarece L

y
1
= 0 iar problema este de a determina
acel x solutie a lui Lx = 0 rezulta e
t
2
x
0
(2te
t
2
+4te
t
2
)x = c
1
e
t
2
x
0
2te
t
2
x = c
1

(e
t
2
x)
0
= c
1
e
t
2
x = c
1
t + c
2
x(t, c
1
, c
2
) = e
t
2
(c
1
t + c
2
).N
O alta chestiune foarte interesanta relativ la ecuat ia liniara de ordinul doi este asa
numita problema cu condit ii bilocale, care se rezolva cu ajutorul funct iei lui Green.
Consideram din nou ecuat ia
x
00
+ p(t) x
0
+ q(t) x = f(t), t I (2.24)
n care coecient ii p, q si termenul liber f sunt funct ii continue pe intervalul I. Problema
care se pune este de a determina solutiile care satisfac doua condit ii
(1)
1
x
0
(a) +
2
x(a) = 0
(2)
1
x
0
(b) +
2
x(b) = 0
(2.25)
unde a < b sunt doua puncte din I si unde am presupus
|
1
| + |
2
| > 0, |
1
| + |
2
| > 0.
Consideram ecuat ia omogena atasata
Lx = x
00
+ p(t) x
0
+ q(t) x = 0, t I (2.26)
si vom cauta pentru aceasta solut ii care sa satisfaca condit iile la limite (2.25).
Algoritmul de rezolvare a problemei bilocale.
Rezolvam ecuat ia omogena Lx = 0 cu condit iile (2.25).
Sunt posibile numai doua cazuri si anume:
30 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N
(a) ecuat ia Lx = 0 cu condit iile (2.25) admit numai solut ia banala x = 0;
(b) ecuat ia Lx = 0 cu condit iile (2.25) admit si solut ii nebanale.
Presupunem ca suntem n cazul (a): ecuat ia Lx = 0 cu condit iile (2.25) admite
numai solut ia banala x = 0. Vom considera un sistem fundamental de solut ii x
1
, x
2
ale
ecuat iei Lx = 0 si vom alege solutiile astfel:
- x
1
sa satisfaca condit ia (2.25)-(1), iar x
2
sa satisfaca condit ia (2.25)- (2). Cautam
solut ia problemei noastre cu metoda variat iei constantelor
x(t) = c
1
(t)x
1
(t) + c
2
(t)x
2
(t), t I
si ajungem la relat iile

c
0
1
(t) x
1
(t) + c
0
2
(t) x
2
(t) = 0
c
0
1
(t) x
0
1
(t) + c
0
2
(t) x
0
2
(t) = f(t)
din care rezulta
c
1
(t) = c
0
1
+
b
Z
t
x
2
(s)
W(s)
f(s) ds, c
2
(t) = c
0
2
+
t
Z
a
x
1
(s)
W(s)
f(s) ds
c
0
1
si c
0
2
ind constante arbitrare, care urmeaza sa e determinate ulterior. Solut ia generala
a ecuat iei Lx = f este
x(t) = c
0
1
x
1
(t) + c
0
2
x
2
(t)+
+
t
Z
a
x
2
(t)x
1
(s)
W(s)
f(s) ds +
b
Z
t
x
1
(t)x
2
(s)
W(s)
f(s) ds
(2.27)
n care W = W(t, x
1
, x
2
) este wronskianul solut iilor x
1
si x
2
ale ecuat iei Lx = 0. Impunand
funct iei x = x(t) sa verice ambele condit ii (2.25), gasim ca c
0
1
si c
0
2
se determina n mod
unic si anume c
0
1
= c
0
2
= 0. Prin urmare, n cazul (a) avem solut ie unica pentru ecuat ia
(2.24), cu condit iile la limite (2.25), data de formula (2.27) n care c
0
1
= c
0
2
= 0. Putem
scrie
x(t) =
b
Z
a
G(t, s)f(s) ds,t [a, b] (2.28)
n care funct ia continua G = G(t, s), numita funct ia lui Green, are urmatoarea expresie
G(t, s) =
_

_
x
2
(t)x
1
(s)
W(s)
, s t
x
1
(t)x
2
(s)
W(s)
, s t
(2.29)
2.5. ECUAT IA LINIAR

A DE ORDINUL DOI 31
si este denita pentru (t, s) I I.
Presupunem ca suntem n cazul (b): ecuat ia Lx = 0 cu condit iile (2.25) admite si
solut ii nebanale. Alegem solut iile particulare ale ecuatiei Lx = 0 astfel:
-x
1
(t) sa verice ambele condit ii (2.25) si lui x
2
(t) nu i se impun condit ii la limita, astfel
ncat x
1
(t) si x
2
(t) sa e liniar independente. Evident, solut ia generala a ecuat iei Lx = f
va data tot de formula (2.27) si impunand lui x condit ia sa satisfaca (2.25)-(1), vom gasi
din nou c
0
2
= 0. Impunand si condit ia (2.25)-(2), obt inem relat ia
c
0
1
(
1
x
0
1
(b) +
2
x
1
(b))+
+(
1
x
0
2
(b) +
2
x
2
(b))
b
Z
a
x
1
(s)
W(s)
f(s) ds= 0.
(2.30)
Deoarece paranteza care nmult este pe c
0
1
este nula, iar paranteza care nmult este integrala
este nenula (spre deosebire de cazul (a)), rezulta ca o condit ie necesara si sucienta ca
aceasta relat ie sa e vericata este ca
b
Z
a
x
1
(s)
W(s)
f(s) ds= 0. (2.31)
Condit ia precedenta, pe care trebuie sa o satisfaca f pentru ca ecuat ia Lx = f cu condit iile
(2.25) sa aiba solut ie, nu depinde n nici un fel de solut ia particulara x
2
a ecuat iei Lx = 0,
daca ne amintim ca n expresia wronskianului intra numai coecientul p al ecuat iei (2.26).

Intr-un anumit sens, putem spune ca ea este o condit ie de ortogonalitate ntre funct ia f
si solut iile problemei (2.26)- (2.25).

In ipoteza ca are loc (2.31), daca G(t, s) este din nou
funct ia denita prin aceeasi relat ie (2.29) ca si n cazul (a), putem spune ca funct ia
x(t) =
b
Z
a
G(t, s)f(s) ds,t [a, b] (2.32)
este o solut ie particulara a ecuat iei Lx=f, satisfac and ambele condit ii (2.25). Daca t inem
seama ca din relat ia (2.30) nu rezulta nici o restrict ie pentru c
0
1
, putem scrie mult imea
tuturor solut iilor problemei (2.24)-(2.25) n forma
x(t) = c x
1
(t) +
b
Z
a
G(t, s)f(s) ds,t [a, b] (2.33)
n care c este o constanta arbitrara. Putem rezuma cele prezentate mai sus, enunt and
Observat ia 2.3

In cazul ecuat iei
x
00
+ Q(t) x = 0, t I
32 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE DE ORDIN N
wronskianul a doua solut ii oarecare este constant, deci condit ia de ortogonalitate (2.31) se
scrie n forma mai simpla
b
Z
a
x
1
(t) f(t) dt= 0
Exercit iul 2.18 Sa consideram problema
x
00
+ x = f(t), x(0) = 0, x() = 0. (2.34)
Se vede ca ecuat ia omogena x
00
+ x = 0, cu aceleasi condit ii la limite, are solut ia nebanala
x
1
= sin t. Condit ia necesara si sucienta de compatibilitate este
Z

0
f(t) sin t dt = 0
Daca este ndeplinita, luam x
2
= cos t si t inand seama de (2.27), n care punem c
0
2
= 0,
gasim ca solut iile problemei (2.34) sunt date de formula
x(t) = c sint
Z
t
0
(cos t sin s) f(s) ds
Z

t
(sin t cos s) f(s) ds
n care c este o constanta arbitrara. Desigur, pentru t [0, ], putem scrie
x(t) = c sint +
Z

0
G(t, s) f(s) ds
unde funct ia G este denita prin
G(t, s) =

cos t sins, s t
sint cos s, s t
.
Capitolul 3
Sisteme diferent iale liniare de ordinul
ntai
3.1 Solut ia generala a unui sistem diferential liniar
omogen
Consideram sistemul diferent ial omogen
y
0
(t) = A(t)y(t), t I. (3.1)
Notam cu V mult imea solut iilor sistemului (3.1) denite pe I,
V =

y C
1
(I, R
n
), y
0
(t) = A(t)y(t)

.
Teorema 3.1 Mult imea solut iilor sistemului (3.1) denite pe I este spat iu liniar peste R,
adica (V, +, , R) este spat iu liniar si dim
R
V = n.
Observat ia 3.1 Din Teorema 3.1 rezulta ca daca y
i
(t), i = 1, n este o baza n V, orice
solut ie y V se exprima n mod unic ca o combinat ie liniara de elementele bazei, adica
(c
1
, . . . , c
n
) R
n
unic determinat, astfel ncat
y(t) = c
1
y
1
(t) + c
2
y
2
(t) + . . . + c
m
y
n
(t), t I. (3.2)
O problema importanta n studiul sistemului (3.1) este aceea de a determina cel put in
o baza n mult imea solut iilor sistemului.

In general nu se cunosc metode de de-
terminare a unei astfel de baze cu except ia cazului n care matricea A este
constanta.

In continuare vom prezenta o metoda de vericare daca n solut ii ale sistemului (3.1)
sunt liniar independente.
33
34 CAPITOLUL 3. SISTEME DIFERENT IALE LINIARE DE ORDINUL

INT

AI
Denit ia 3.1 Fie y
i
=
_
_
_
_
_
y
i
1
y
i
2
.
.
.
y
i
n
_
_
_
_
_
, i = 1, n, n solut ii ale sistemului liniar omogen (3.1).
Matricea
W(t) =
_

_
y
1
1
y
2
1
y
n
1
y
1
2
y
2
2
y
n
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
1
n
y
2
n
y
n
n
_

_
se numeste matricea Wronski a solut iilor y
i
, i = 1, n, iar funct ia scalara
W

t, y
1
, . . . , y
n

= det W(t),
se numeste wronskianul solut iilor precizate.
Denit ia 3.2 Sistemul de funct ii y
i
V, i = 1, n se numeste sistem fundamental de
solut ii ale sistemului (3.1) daca el constituie o baza n V.
Denit ia 3.3 Matricea asociata unui sistem fundamental de solut ii ale sistemului (3.1)
poarta numele de matrice fundamentala a sistemului (3.1).
Observat ia 3.2 Sistemul (3.1) are o innitate de matrici fundamentale. Aceasta rezuta
din observat ia ca spat iul solut iilor sistemului (3.1) are o innitate de baze.
Daca W(t) este o matrice fundamentala a sistemului (3.1) atunci solut ia generala a
sistemului (3.1) este data de
y(t, c) = W(t)c, (3.3)
pentru t I si c = (c
1
, . . . , c
n
) R
n
.
Teorema 3.2 (Liouville). Wronskianul a n solut ii particulare ale sistemului (3.1) satisface
relat ia:
W

t, y
1
, . . . , y
n

= W

t
0
, y
1
, . . . , y
n

e
R
t
t
0
trA(s)ds
, t, t
0
I. (3.4)
Observat ia 3.3 Din Teorema 3.2 rezulta ca daca matricea A este de ordin n, wronskianul
a n solut ii fundamentale ale sistemului liniar omogen este sau identic nul pe I sau diferit
de zero pe acest interval.
Teorema 3.3 Daca matricea A este de ordin n, atunci solut iile y
1
, . . . , y
n
sunt liniar
independente daca si numai daca W

t, y
1
, . . . , y
n

6= 0, t I.
3.2. SOLUT IA GENERAL

A A UNUI SISTEM NEOMOGEN 35


Exercit iul 3.1 Se considera sistemul
_

_
y
0
1
=
4
t
y
1

4
t
2
y
2
y
0
2
= 2y
1

1
t
y
2
, t I (0, ) .
Sa se verice ca funct iile y
1
=

1
t

, y
2
=

2t
2
t
3

formeaza un sistemi fundamental


de solut ii al sistemului dat, sa se scrie matricea fundamentala si sa se scrie solut ia generala.
Rezolvare. Vericam ca y
1
=

1
t

este solut ie.



Inlocuim nt ai n sistem y
1
= 1, y
2
=
t
_

_
0 =
4
t
1
4
t
2
t
1 = 2 1
1
t
t
, deci sistemul este vericat. Analog procedam pentru y
2
=

2t
2
t
3

.
Pentru a arata ca y
1
, y
2
sunt solut ii fundamentale ale sistemului dat calculam wron-
skianul: W

t, y
1
, y
2

1 2t
2
t t
3

= t
3
6= 0 formeaza un sistem fundamental de solut ii.
Matricea fundamentala: W(t) =

1 2t
2
t t
3

.
Solut ia generala:
y
1
(t, c
1
, c
2
) = c
1
y
1
(t) + c
2
y
2
(t) = c
1

1
t

+ c
2

2t
2
t
3

=

1 2t
2
t t
3

c
1
c
2

.
3.2 Solut ia generala a unui sistem neomogen
Consideram sistemul liniar neomogen (??). Vom prezenta o metoda de determinare a solut iei
generale a sistemului neomogen cu ajutorul solut iei generale a sistemului liniar omogen
atasat.
Teorema 3.4 Fie W(t) o matrice fundamentala a sistemului (3.1) si e z o solut ie par-
ticulara a stemului (??). O funct ie y : I R
n
este o solut ie generala a sistemului liniar
(??) daca si numai daca y este de forma
y(t, c) = W(t)c +z(t) (3.5)
Consideram problema Cauchy

y
0
(t) = A(t)y(t) +b(t)
y(t
0
) = y
0
.
(3.6)
36 CAPITOLUL 3. SISTEME DIFERENT IALE LINIARE DE ORDINUL

INT

AI
Teorema 3.5 Daca W este o matrice fundamentala a sistemului omogen (3.1), atunci
solut ia problemei Cauchy este data de formula:
y(t) = W(t)W
1
(t
0
)y
0
+ W(t)
t
Z
t
0
W
1
(s)b(s)ds, t I (3.7)
3.3 Metoda matriceala
Deoarece matricea e
tA
verica sistemul (3.1)
d
dt
(e
tA
) =Ae
tA
= e
tA
A,t I.
si det e
tA
6= 0 rezulta ca matricea e
tA
este o matrice fundamentala, deci putem scrie
W(t) = e
tA
si nlocuind n relat ia (3.7) obt inem:
y(t) = e
tA
e
t
0
A
y
0
+ e
tA
t
Z
t
0
e
sA
b(s)ds, t I
echivalenta cu
y(t) = e
(tt
0
)A
y
0
+
t
Z
t
0
e
(ts)A
b(s)ds, t I. (3.8)
Daca nu avem date condit iile init iale, solut ia generala este data de relat ia
y(t, c) = e
tA
c + e
tA
Z
e
tA
b(t)dt, t I. (3.9)
Prin analogie cu formele matricei exponent iale, reamintim ca
I. daca A este matrice diagonala, A = D
D =
_
_
_
_
_

1
0 0
0
2
0

.
.
.

0 0
n
_
_
_
_
_
, e
tD
=
_
_
_
_
_
e
t
1
0 0
0 e
t
2
0

.
.
.

0 0 e
t
n
_
_
_
_
_
II. daca A este diagonalizabila, D = P
1
AP, atunci
e
tA
= Pe
tD
P
1
.
III. daca A este celula Jordan corespunzatoare valorii proprii
A = J =
_
_
_
_
_
1 0
0
.
.
.
0

.
.
.
1
0 0
_
_
_
_
_
e
tJ
n
= e
tI
n
+tE
n
= e
t

I +
t
1!
E
n
+
t
2
2!
E
2
n
+ +
t
n1
(n 1)!
E
n1
n

=
3.3. METODA MATRICEAL

A 37
= e
t
_
_
_
_
_
_
_
_
1
t
1!
t
2
2!

t
n1
(n1)!
0 1
t
1!

t
n2
(n2)!
0 0 1
t
n3
(n3)!

.
.
.
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
IV. daca
A = J =
_
_
_
_
_
J
1
0
J
2
.
.
.
0 J
s
_
_
_
_
_
, e
tJ
=
_
_
_
_
_
e
tJ
1
0
e
tJ
2
.
.
.
0 e
tJ
s
_
_
_
_
_
V. daca A admite forma Jordan, J = P
1
AP, atunci
e
tA
= Pe
tJ
P
1
.
Exercit iul 3.2 Sa se determine solut ia generala a sistemului diferent ial
_

_
y
0
1
= y
1
+ y
4
y
0
2
= y
2
y
0
3
= y
3
2y
4
y
0
4
= y
1
2y
3
+ 5y
4
.
Rezolvare.
Matricea sistemului este:
A =
_
_
_
_
1 0 0 1
0 1 0 0
0 0 1 2
1 0 2 5
_
_
_
_
.
Matricea A este diagonalizabila, D =
_
_
_
_
0 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 6
_
_
_
_
, iar P =
_
_
_
_
1 0 2 1
0 1 0 0
3 0 1 2
1 0 0 5
_
_
_
_
,
P
1
=
_
_
_
_

1
8
0
1
4
1
8
0 1 0 0
17
40
0
3
20

1
40
1
40
0
1
20
7
40
_
_
_
_
.
Deci
e
tA
= Pe
tD
P
1
=
_
_
_
_
1 0 2 1
0 1 0 0
3 0 1 2
1 0 0 5
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 e
t
0 0
0 0 e
t
0
0 0 0 e
6t
_
_
_
_
_
_
_
_

1
8
0
1
4
1
8
0 1 0 0
17
40
0
3
20

1
40
1
40
0
1
20
7
40
_
_
_
_
=
38 CAPITOLUL 3. SISTEME DIFERENT IALE LINIARE DE ORDINUL

INT

AI
_
_
_
_
1
8
+
17
20
e
t
+
1
40
e
6t
0
1
4
+
3
10
e
t

1
20
e
6t

1
8

1
20
e
t
+
7
40
e
6t
0 e
t
0 0

3
8
+
17
40
e
t

1
20
e
6t
0
3
4
+
3
20
e
t
+
1
10
e
6t 3
8

1
40
e
t

7
20
e
6t

1
8
+
1
8
e
6t
0
1
4

1
4
e
6t 1
8
+
7
8
e
6t
_
_
_
_
.
Deci solut ia generala este
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
y
4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
1
8
+
17
20
e
t
+
1
40
e
6t
0
1
4
+
3
10
e
t

1
20
e
6t

1
8

1
20
e
t
+
7
40
e
6t
0 e
t
0 0

3
8
+
17
40
e
t

1
20
e
6t
0
3
4
+
3
20
e
t
+
1
10
e
6t 3
8

1
40
e
t

7
20
e
6t

1
8
+
1
8
e
6t
0
1
4

1
4
e
6t 1
8
+
7
8
e
6t
_
_
_
_
_
_
_
_
c
1
c
2
c
3
c
4
_
_
_
_
=
=
_
_
_
_
1
8
c
1
+
17
20
c
1
e
t
+
1
40
c
1
e
6t

1
4
c
3
+
3
10
c
3
e
t

1
20
c
3
e
6t

1
8
c
4

1
20
c
4
e
t
+
7
40
c
4
e
6t
e
t
c
2

3
8
c
1
+
17
40
c
1
e
t

1
20
c
1
e
6t
+
3
4
c
3
+
3
20
c
3
e
t
+
1
10
c
3
e
6t
+
3
8
c
4

1
40
c
4
e
t

7
20
c
4
e
6t

1
8
c
1
+
1
8
c
1
e
6t
+
1
4
c
3

1
4
c
3
e
6t
+
1
8
c
4
+
7
8
c
4
e
6t
_
_
_
_
=
=
_
_
_
_
(
1
8
+
1
40
e
6t
+
17
20
e
t
)c
1
+ (
1
4
+
3
10
e
t

1
20
e
6t
)c
3
+ (
1
8

1
20
e
t
+
7
40
e
6t
)c
4
e
t
c
2
(
3
8
+
17
40
e
t

1
20
e
6t
)c
1
+ (
3
4
+
3
20
e
t
+
1
10
e
6t
)c
3
+ (
3
8

1
40
e
t

7
20
e
6t
)c
4
(
1
8
+
1
8
e
6t
)c
1
+ (
1
4

1
4
e
6t
)c
3
+ (
1
8
+
7
8
e
6t
)c
4
_
_
_
_
Exercit iul 3.3 Sa se determine solut ia generala a sistemului diferent ial
_
_
_
y
0
1
= y
2
y
0
2
= 4y
1
+ 4y
2
y
0
3
= 2y
1
+ y
2
+ 2y
3
.
Rezolvare.
Matricea sistemului este:
A =
_
_
0 1 0
4 4 0
2 1 2
_
_
Matricea A admite forma Jordan si obt inem
e
tA
=
_
_
1 0 1
2 1 2
1 0 0
_
_
_
_
e
2t
te
2t
0
0 e
2t
0
0 0 e
2t
_
_
_
_
0 0 1
2 1 0
1 0 1
_
_
=
=
_
_
2te
2t
+ e
2t
te
2t
0
4te
2t
2te
2t
+ e
2t
0
2te
2t
te
2t
e
2t
_
_
Deci solut ia generala este
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
=
_
_
2te
2t
+ e
2t
te
2t
0
4te
2t
2te
2t
+ e
2t
0
2te
2t
te
2t
e
2t
_
_
_
_
c
1
c
2
c
3
_
_
=
_
_
2c
1
te
2t
+ c
1
e
2t
+ te
2t
c
2
4c
1
te
2t
+ 2te
2t
c
2
+ c
2
e
2t
2c
1
te
2t
+ te
2t
c
2
+ e
2t
c
3
_
_
Exercit iul 3.4 Sa se determine solut ia generala a sistemului diferent ial
_
_
_
y
0
1
= y
1
+ 2y
2
3y
3
+ 2e
2t
y
0
2
= y
1
+ y
2
+ 2y
3
2e
2t
y
0
3
= y
1
y
2
+ 4y
3
+ 2te
2t
.
3.4. METODA VALORILOR SI VECTORILOR PROPRII 39
Rezolvare.
Matricea sistemului este:
A =
_
_
1 2 3
1 1 2
1 1 4
_
_
, b(t) =
_
_
2e
2t
2e
2t
2te
2t
_
_
.
Calcul am matricea exponent iala
e
tA
=
_
_
1 4 1
1 3 0
1 3 1
_
_
_
_
e
2t
te
2t t
2
e
2t
2
0 e
2t
te
2t
0 0 e
2t
_
_
_
_
3 7 3
1 2 1
0 1 1
_
_
=
=
_
_
e
2t
te
2t
2te
2t

1
2
t
2
e
2t
3te
2t
+
1
2
t
2
e
2t
te
2t
e
2t
te
2t
+
1
2
t
2
e
2t
2te
2t

1
2
t
2
e
2t
te
2t
te
2t
+
1
2
t
2
e
2t
e
2t
+ 2te
2t

1
2
t
2
e
2t
_
_
=
=
_
_
e
2t
(1 + t)
1
2
te
2t
(4 + t)
1
2
te
2t
(6 + t)
te
2t 1
2
e
2t
(2 2t + t
2
)
1
2
te
2t
(4 + t)
te
2t 1
2
te
2t
(2 + t)
1
2
e
2t
(2 4t + t
2
)
_
_
Folosim formula (3.9).
e
tA
=
_
_
e
2t
(1 + t)
1
2
te
2t
(4 + t)
1
2
te
2t
(6 + t)
te
2t 1
2
e
2t
(2 + 2t + t
2
)
1
2
te
2t
(4 + t)
te
2t 1
2
te
2t
(2 + t)
1
2
e
2t
(2 4t t
2
)
_
_
y(t, c) =
_
_
e
2t
(1 + t)
1
2
te
2t
(4 + t)
1
2
te
2t
(6 + t)
te
2t 1
2
e
2t
(2 2t + t
2
)
1
2
te
2t
(4 + t)
te
2t 1
2
te
2t
(2 + t)
1
2
e
2t
(2 4t + t
2
)
_
_

_
_
_
_
c
1
c
2
c
3
_
_
+
Z
_
_
e
2t
(1 + t)
1
2
te
2t
(4 + t)
1
2
te
2t
(6 + t)
te
2t 1
2
e
2t
(2 + 2t + t
2
)
1
2
te
2t
(4 + t)
te
2t 1
2
te
2t
(2 + t)
1
2
e
2t
(2 4t t
2
)
_
_
_
_
2e
2t
2e
2t
2te
2t
_
_
dt
_
_
=
=
_
_
e
2t
(1 + t)
1
2
te
2t
(4 + t)
1
2
te
2t
(6 + t)
te
2t 1
2
e
2t
(2 2t + t
2
)
1
2
te
2t
(4 + t)
te
2t 1
2
te
2t
(2 + t)
1
2
e
2t
(2 4t + t
2
)
_
_

_
_
_
_
c
1
c
2
c
3
_
_
+
_
_
2t + 3t
2
+
7
3
t
3
+
1
4
t
4
2t
2
2t
5
3
t
3

1
4
t
4
t
2

5
3
t
3

1
4
t
4
_
_
_
_
=
=
_
_
e
2t
(1 + t)
1
2
te
2t
(4 + t)
1
2
te
2t
(6 + t)
te
2t 1
2
e
2t
(2 2t + t
2
)
1
2
te
2t
(4 + t)
te
2t 1
2
te
2t
(2 + t)
1
2
e
2t
(2 4t + t
2
)
_
_

_
_
c
1
+ 2t + 3t
2
+
7
3
t
3
+
1
4
t
4
c
2
2t
2
2t
5
3
t
3

1
4
t
4
c
3
t
2

5
3
t
3

1
4
t
4
_
_
.
3.4 Metoda valorilor si vectorilor proprii
Uneori aplicarea unei formulelor de mai sus pentru gasirea unei matrice fundamentale se
poate dovedi un lucru dicil, care poate evitat, cel put in n cazul c and ordinul matricei
40 CAPITOLUL 3. SISTEME DIFERENT IALE LINIARE DE ORDINUL

INT

AI
A nu este prea mare.
Consderam sistemul difernt ial liniar de ordin nt ai omogen de forma (3.1),
y
0
(t) = A(t)y(t) (3.10)
Vom cauta o solut ie particulara pentru acest sistem de forma
y(t) = ue
t
, u C
n
, C. (3.11)
n care este o constanta ce trebuie aata, iar u este un vector constant de tipul n1, dat
prin
t
u = [u
1
, u
2
, . . . , u
n
]
Derivand si nlocuind n sistem, gasim condit ia (A I)u =0, n care I este matricea
unitate de ordinul n, iar 0 este vectorul nul de tipul n1. Pentru a avea solut ii u nebanale,
se impune ca det(A I) = 0, adica trebuie sa e radacina a polinomului caracteristic
P() al matricei A. Fie =
1
o radacina a acestui polinom si u
1
un vector propriu
corespunzator, dat prin relat ia
t
[u
1
] = [u
1
1
, u
1
2
, . . . , u
1
n
]
Atunci u
1
(t) = u
1
e

1
t
este o solut ie a sistemului dat, iar n cazul ca P() are radacini
distincte sau matricea admite o baza formata din vectori proprii (matrice diagonaliz-
abila), se gasesc n acest fel n solut ii particulare, care formeaza un sistem fundamental
de solut ii pentru sistemul 3.10. Matricea W(t) = [u
1
(t), u
2
(t), . . . , u
n
(t)] este o matrice
fundamentala a aceluiasi sistem. Ilustram cu un exercit iu cele prezentate.
Exercit iul 3.5 Reluam sistemul de la Exercit iul 3.2:
_

_
y
0
1
= y
1
+ y
4
y
0
2
= y
2
y
0
3
= y
3
2y
4
y
0
4
= y
1
2y
3
+ 5y
4
.
Rezolvare.
Matricea sistemului este:
A =
_
_
_
_
1 0 0 1
0 1 0 0
0 0 1 2
1 0 2 5
_
_
_
_
.
Conform rezultatelor de la Exercit iul 3.2 matricea A este diagonalizabila,
D =
_
_
_
_
0 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 6
_
_
_
_
,
3.4. METODA VALORILOR SI VECTORILOR PROPRII 41
iar matricea care cont ine vectorii proprii este matricea modala
P =
_
_
_
_
1 0 2 1
0 1 0 0
3 0 1 2
1 0 0 5
_
_
_
_
.
Solut ia generala a sistemului este:
y(t, c) = c
1
_
_
_
_
1
0
3
1
_
_
_
_
+ c
2
_
_
_
_
0
1
0
0
_
_
_
_
e
t
+ c
3
_
_
_
_
2
0
1
0
_
_
_
_
e
t
+ c
4
_
_
_
_
1
0
2
5
_
_
_
_
e
6t
=
=
_
_
_
_
c
1
+ 2e
t
c
3
+ e
6t
c
4
e
t
c
2
3c
1
+ e
t
c
3
2e
6t
c
4
c
1
+ 5e
6t
c
4
_
_
_
_
.
Exercit iul 3.6 Sa se determine solut ia generala a sistemului
_
_
_
y
0
1
= 2y
1
+ y
2
y
0
2
= y
1
+ 3y
2
y
3
y
0
3
= y
1
+ 2y
2
+ 3y
3
.
Rezolvare.
Matricea sistemului este:
A =
_
_
2 1 0
1 3 1
1 2 3
_
_
.
Polinomul caracteristic este P() =
3
8
2
+ 22 20.

3
8
2
+ 22 20 = 0, valorile proprii sunt:
1
= 2,
2
= 3 + i,
3
= 3 i.
Pentru
1
= 2 u
1
=
_
_
1
0
1
_
_
y
1
(t) =
_
_
1
0
1
_
_
e
2t
.

2
= 3 + i u
2
=
_
_
2 + i
1 + 3i
5
_
_
z(t) =
_
_
2 + i
1 + 3i
5
_
_
e
(3+i)t
=
_
_
2 + i
1 + 3i
5
_
_
e
3t
(cos t +
i sint) =
=
_
_
2 cos t sin t
cos t 3 sin t
5 cos t
_
_
e
3t
+ i
_
_
cos t + 2 sint
3 cos t + sint
5 sint
_
_
e
3t
.
Considerand
y
2
(t) = Re z(t) =
_
_
2 cos t sint
cos t 3 sint
5 cos t
_
_
e
3t
si
y
3
(t) = Imz(t) =
_
_
cos t + 2 sin t
3 cos t + sin t
5 sin t
_
_
e
3t
,

y
1
, y
2
, y
3

42 CAPITOLUL 3. SISTEME DIFERENT IALE LINIARE DE ORDINUL



INT

AI
formeaza un sistem fundamental de solut ii, deci solut ia generala este
y(t, c) = c
1
_
_
1
0
1
_
_
e
2t
+ c
2
_
_
2 cos t sint
cos t 3 sint
5 cos t
_
_
e
3t
+ c
3
_
_
cos t + 2 sin t
3 cos t + sin t
5 sin t
_
_
e
3t
=
=
_
_
e
2t
c
1
+ e
3t
c
2
(2 cos t sin t) + e
3t
c
3
(cos t + 2 sin t)
e
3t
c
2
(cos t 3 sin t) + e
3t
c
3
(3 cos t + sint)
e
2t
c
1
+ 5e
3t
c
2
cos t + 5e
3t
c
3
sin t
_
_
.

In alte situat ii, c and polinomul caracteristic are radacini multiple si matricea nu
este diagonalizabila, se poate nt ampla sa nu gasim un sistem fundamental de solut ii
de forma vector constant nmult it cu e
t
.

In aceste cazuri, pentru autovalorile multiple
vom cauta solut ii particulare de forma vector-polinom nmult it cu e
t
. Sa presupunem
ca pentru =
1
radacina cel putin dubla pentru P() = det(A I) i corespunde o
serie formata dintr-un vector propriu u, (A
1
I)u = 0 si un asociat u
1
. Stim o solutie
y
1
= ue

1
t
. Cautam doua solut ie de forma
y
2
= (at +b)e

1
t
n care a si b sunt vectori constant i de tipul n 1, gasim dupa derivare si nlocuire n
y
0
= Ay, condit iile
(A
1
I)a = 0, (A
1
I)b = a.
Din prima condit ie, se vede ca putem lua a= u, vectorul propriu iar solut ia sistemului
(A
1
I)b = u, n care necunoscuta este b, este vectorul propriu asociat lui u, pe care
l-am notat u
1
. Putem arma ca
y
2
= (ut +u
1
)e

1
t
este solut ia cautata. Daca =
1
este radacina cel putin tripla pentru P() si i corespunde
o serie de lungime trei formata dintr-un vector propriu si doi asociati, u, u
1
, u
2
. Stim doua
solutii, y
1
(t) = ue

1
t
si y
2
= (ut +u
1
)e

1
t
vom cauta a teia solut ie de forma
y
2
= (at
2
+bt +c)e

1
t
n care a, b si c sunt vectori constant i de tipul n 1. Dupa derivare si nlocuire n sistem,
gasim
(A
1
I)a = 0 a = u
(A
1
I)b = 2a (A
1
I)(
1
2
b) = a
1
2
b = u
1
b = 2u
1
,
(A
1
I)c = b (A
1
I)(
1
2
c) =
1
2
b
1
2
c = u
2
c = 2u
2
de unde rezulta ca
y = (ut
2
+ 2u
1
t + 2u
2
)e

1
t
este solut ia sistemului y
0
= Ay, cautata de noi. Vom ilustra metoda prezentata pe un
exemplu concret.
3.4. METODA VALORILOR SI VECTORILOR PROPRII 43
Exercit iul 3.7 Reluam sistemul de la Exercit iul 3.3
_
_
_
y
0
1
= y
2
y
0
2
= 4y
1
+ 4y
2
y
0
3
= 2y
1
+ y
2
+ 2y
3
.
Rezolvare.
Matricea sistemului este
A =
_
_
0 1 0
4 4 0
2 1 2
_
_
Polinomul caracteristic este: P() = ( 2)
3
Baza Jordan este formata dintr-o serie de lungime doi si una de lungime unu
u
1
1
=
_
_
1
2
1
_
_
, u
1
2
=
_
_
0
1
0
_
_
, u
2
1
=
_
_
1
2
0
_
_
.
Corespunzator seriei de lungime doi avem solutiile
y
1
(t) = u
1
1
e
2t
=
_
_
1
2
1
_
_
e
2t
.
y
2
(t) = (u
1
1
t + u
1
2
)e
2t
=
_
_
_
_
1
2
1
_
_
t +
_
_
0
1
0
_
_
_
_
e
2t
,
iar pentru seria de lungime unu avem solutia
y
3
(t) = u
2
1
e
2t
=
_
_
1
2
0
_
_
e
2t
deci
Solut ia generala este
y(t, c) = c
1
e
2t
_
_
1
2
1
_
_
+ c
2
e
2t
_
_
t
_
_
1
2
1
_
_
+
_
_
1
2
0
_
_
_
_
+ c
3
e
2t
_
_
1
2
0
_
_
=
_
_
e
2t
c
1
+ c
2
e
2t
(t + 1) + c
3
e
2t
2e
2t
c
1
+ c
2
e
2t
(2t + 2) + 2c
3
e
2t
e
2t
c
1
+ c
2
e
2t
t
_
_
.
Vom prezenta o metoda mai mult formala pentru rezolvarea sistemelor diferent iale cu
coecienti constanti, omogne sau neomogene. Pentru a simplica modul de rezolvare a aces-
tor sisteme diferent iale introducem operatorul D ca o notat ie prescurtata pentru derivare
D
n
x
def
=
d
n
x
dx
n
.
La fel
1
D
n
x
def
= n integrale
R R
...
R
x(t
1
, t
2
, ..., t
n
)dt
1
dt
2
...dt
n
astfel ncat
D
n

1
D
n
x

= x.
O ecuat ie diferent iala de ordin n
44 CAPITOLUL 3. SISTEME DIFERENT IALE LINIARE DE ORDINUL

INT

AI
x
(n)
(t) + a
1
(t)x
(n1)
(t) + + a
n1
(t)x
0
(t) + a
n
(t)x(t) = f(t)
poate scrisa cu ajutorul operatorului D de forma
(D
n
x + a
1
D
n1
+ + a
n1
D + a
n
)x = f.
Operatorul D satisface regulile algebrei.
Analog un sistem diferent ial de forma

3x
0
+ x + y
0
+ 2y = f
1
x
0
+ 4x + y
00
+ y
0
= f
2
poate scris astfel

(3D + 1)x + (D + 2)y = f


1
(D + 4)x + (D
2
+ D)y = f
2
. (3.12)
Ideea metodei consta n a elimina x si a obt ine o ecuat ie diferent iala n y care poate
rezolvata cu metodele cunoscute de la ecuat ii diferent iale cu coecient i constant i. Pentru a
elimina xnmult im ecuat ia nt ai din sistemul 3.12 cu D
2
+D iar a doua ecuat ie din sistemul
3.12 cu (D + 2) si le adunam. Obt inem
(D
2
+ D)(3D + 1)x (D + 4)(D + 2)x = (D
2
+ D)f
1
(D + 2)f
2
3D
3
x + 3D
2
x 5Dx 8x = D
2
f
1
+ Df
1
Df
2
2f
2
care se rezolva ca o ecuat ie de ordin trei cu coecient i constant i.

In mod analog se obt ine
o ecuat ie n y. Ca exemple de rezolvare prin aceasta metoda prezentam exercit iile de mai
jos.
Exercit iul 3.8 Sa se ae solut ia generala a sistemului:

x
0
x + 2y = 0
x
00
2y = 2t cos 2t
.
Rezolvare. Scriem sistemul sub forma

(D1)x + 2y = 0
D
2
x 2Dy = 2t cos 2t

D(D1)x + 2Dy = 0
D
2
x 2Dy = 2t cos 2t

(2D
2
D)x = 2t cos 2t
2x
00
x
0
= 2t cos 2t
x(t, C
1
, C
2
) = t
2
+
1
34
sin2t 4t 8 +
2
17
cos 2t + C
1
+ C
2
e
1
2
t
Din a doua ecuat ie obt inem 2y = 2t
1
17
cos 2t + 4
9
34
sin2t
1
2
C
2
e
1
2
t
+ t
2
C
1

y(t, C
1
, C
2
) = t
1
34
cos 2t + 2
9
68
sin2t
1
4
C
2
e
1
2
t
+
1
2
t
2

1
2
C
1
Exercit iul 3.9 Sa se ae, prin metoda eliminarii, solut ia generala a sistemului
_
_
_
y
0
1
= 2y
1
+ y
2
y
0
2
= y
1
+ 3y
2
y
3
y
0
3
= y
1
+ 2y
2
+ 3y
3
.
Rezolvare.
3.4. METODA VALORILOR SI VECTORILOR PROPRII 45
Fixam prima ecuat ie pe care o derivam de doua ori, iar ecuat iile doi si trei le derivam
o data.
_
_
_
(D2)y
1
y
2
= 0
y
1
+ (D + 3)y
2
y
3
= 0
y
1
+ 2y
2
+ (D + 3)y
3
= 0
.
Eliminam y
2
din ecuatiile doi si trei

(D
2
5D + 5)y
1
y
3
= 0
(2D5)y
1
(D3)y
3
= 0
Eliminam y
3
din ecuat ia a doua
(2D5)y
1
+ (D3)(D
2
5D + 5)y
1
= 0
(D
3
8D
2
+ 22D20)y
1
= 0 sau
y
000
1
8y
00
1
+ 22y
0
1
20y
1
= 0
y
1
(t, C
1
, C
2
, C
3
) = C
1
e
2t
+ C
2
e
3t
cos t + C
3
e
3t
sin t
y
3
(t, C
1
, C
2
, C
3
) = y
00
1
+ 5y
0
1
5y
1
= C
1
e
2t
+ 2C
2
e
3t
cos t + 2C
3
e
3t
sint + C
2
e
3t
sin t
C
3
e
3t
cos t
y
2
(t, C
1
, C
2
, C
3
) = y
0
1
2y
1
= C
2
e
3t
cos t + C
3
e
3t
sin t C
2
e
3t
sin t + C
3
e
3t
cos t