Sunteți pe pagina 1din 8

Formarea statului naional unitar romn

Teorii privind etnogeneza romnilor. Studierea problemei etnogenezei (din greac, etnos nseamn "popor", genesis - "natere"), adic a originii oricrui popor, const n determinarea urmtoarelor aspecte: cnd, unde, din ce pri componente i n ce condiii s-a format comunitatea etnic respectiv. Aceste cerine se refer i la problema originii neamului romnesc. Etnogeneza romnilor este una din cele mai fundamentale probleme ale istoriei noastre naionale. Ea a atras nu numai atenia istoricilor romni ci i strini. De multe ori, ns, conzluziile istoricilor, mai cu seam ale celor strini erau dictate de anumite interese geopolitice. n acest caz credem oportun s ne referim succint la cele maj importante teorii ale etnogenezei romnilor, expuse n literatura istoric. n operele autorilor medievali, ncepnd cu cei bizantini (Kekaumenos, sec. XI; Kinnamos, sec. XII) se constata c romnii, numii de ei vlahi, sunt coloniti romani adui de Traian din Italia. Cronicarii medievali maghiari constatau, c vlahii erau "pastorii romanilor", c ei locuiau n Panonia pn la venirea hunirlor (sec. V). Umanitii italieni din secolul al XV-lea (Enea Silvio Picolomini, viitorul pap Pius al Il-lea .a.) de asemnea erau de prere c romnii "sunt de neam italic". Cronicarii i savanii romni din secolele XVII-XVIII (Gh. Ureche, M. Costin, Const. Canta-cuzino, D, Cantemir, reprezentanii colii Ardelene - Petru Maior, Samuil Micu, Gh. incai) au demonstrat originea comun a romnilor din Transilvania, ara Romneasc i Moldova din "vechii romani", care au locuit n Dacia. Dimitrie Cantemir a menionat i aportul dacilor la formarea poporului romn. Reprezentanii colii Ardelene considerau, ns fr temei, c dacii au fost exterminai n timpul rzboaielor cu romanii. Cercetrile ulterioare ale istoricilor au combtut aceast afirmaie. Tot nefondate sunt i teoriile cum c romnii s-au format numai pe suportul dacic, fr o contribuie substanial a romanilor. La sfritul secolului al XVIII-lea, n condiiile expansiunii Imperiului habsburgic n Principatele Romne, unii istorici germani (Fr.Sulzer, I.Eder) scriau c romnii s-au format ca popor la sud de Dunre i au revenit la nordul ei n secolul al XII-lea. Aceast idee este reluat n 1871 de istoricul i filologul german Robert Rosler n lucrarea "Studii asupra romnilor". Lucrarea lui a aprut n condiiile creterii micrii de emancipare a romnilor din transilvania, care evocau dreptul istoric asupra spaiului locuit de ei din vremuri strvechi. R.Rosler a ncercat s argumenteze ideea originii balcanice a romnilor, care numai n secolul al XII-lea au emigrat la nord de Dunre, adic atunci, cnd pe pmnturile Transilvaniei locuiau deja ungurii, saii i secuii. Prin aceasta se nega dreptul istoric al romnilor asupra pmnturilor unde ei locuiau. Argumentele lui Rosler erau urmtoarele: - dacii au fost nimicii n rzboaiele cu romanii; - dacii nu au putut fi romanizai n doar 165 de ani (timpul stpnirii romane n Dacia); - provincia Dacia a fost prsit n ntregime de populaie la 275; - limba romn nu conine cuvinte germanice vechi, dei pe teritoriul Daciei a staionat tribul germanic al goilor; - exist cuvinte asemtoare n limba romn i albanez, dovad a conveuirii lor la sud de Dunre;

- nu exist izvoare care s ateste prezena romnilor la nordul Dunrii nainte de secolul al XlII-lea; - dialectul daco-romn cel de la nord de Dunre se aseamn cu dialectul macedono-romn de la sud de Dunre; - prezena influenei sud-slave asupra Bisericii romnilor; - romnii erau pstori nomazi. Falsitatea "teoriei rosliene" a fost amplu demonstrat de istorici strini i romni, chiar n perioada cnd ea a aprut (I.Iung, B.P.Hadeu, A.Xenopol, D.Onciul, N.Iorga .a.). Argumentele lor sunt urmtoarele: - prezena geto-dacilor este atestat de numeroase dovezi a continuitii lor dup cucerirea roman (vezi capitolul 4); - romanizarea dacilor nu s-a fcut doar n cei 165 de ani a stpnirii romane la nordul Dunrii, ci ea a fost atunci cea mai intens, desfurndu-se att nainte de cucerirea roman ct i dup evacuarea Daciei de ctre administraia roman (vezi capitolul 4); - continuitatea daco-romanilor este dovedit de numeroase descoperiri arheologice, date lingvistice, mrturii epigrafice etc.; - lipsa total a elementelor lingvistice germane n limba romn a fost combtut de numeroase studii ale lingvitilor romni; - cuvintele comune din limba romn i albanez sunt provenite din motenirea traco-iliric comun (cu rdcini n limba indoeuropean); - numeroase izvoare scrise atest prezena romnilor la nordul Dunrii nainte de secolul al XlII-lea; - cele dou dialecte (daco-romn i macedono-romn) fac parte din limba romn comun (sau protoromn), care s-a format pe ntreg spaiul Carpato-Danubiano-Balcanic; - influena sud slav asupra Bisericii romne nu neag, ci confirm prezena romnilor la nordul Dunrii, fr de care ortodoxismul nu s-ar fi rspndit aici; - pstoritul transhumant (sezonier) i nu nomad era una din ocupaiile romnilor din zonele montane. Ocupaia lor de baz era agricultura mbinat cu creterea animalelor n aezri sedentare. Nici un izvor istoric nu atest, ns, n decursul epocii medievale o imigrare n mas a romnilor de la sud la nord de Dunre, ci dimpotriv, treceri permanente ale romnilor transilvneni la sud i est de Carpai, inclusiv peste Dunre. De asemenea este lipsit de temei tiinific opinia expus de unii istorici sovietici cum c pe baza populaiei romanizate, n urma contactelor ei cu slavii, s-au format dou popoare separate: munteni, datorit contactelor cu slavii de sud, i moldovenii - cu slavii de rsrit. Aceast pretins divizare etnic ar fi servit drept baz pentru constituirea a dou limbi separate: romn i moldoveneasc. Susinute n scopuri politice, aceste viziuni nu-i gsesc o argumentare tiinific n izvoarele istorice, care i divizeaz pe romni dup provincii istorice (moldoveni, munteni, bucovineni, olteni etc.), i nu dup apartenena lor la diferite etnii. Dimpotriv, izvoarele demonstreaz c indiferent de denumirea local ei toi formeaz un neam - neamul romnesc. Izvoarele istorice nu confirm o difereniere strict a influenei slave n Moldova i ara Romneasc, precum nici rolul ei determinant. Ct privete limba, nici o coal tiinific lingvistic nu recunoate existena a unei limbi literare moldoveneti deosebit de cea romn. Totodat, nimeni nu neag prezena unui grai moldovenesc, de rnd cu alte graiuri romneti (muntenesc, oltenesc, ardelenesc etc.) n spaiul locuit de romni.

Componentele principale ale etnogenezei romnilor, n procesul de constituire a poporului romn pot fi evideniate componentele lui fundamentale. Cel mai vechi component (numit i substrat) l prezint tracii de nord, sau geto-dacii. Aceast ramur a marelui neam al tracilor, aflat timp ndelungat n contact cu civilizaia antic (la nceput greac, apoi roman), a creat o cultur original, care a atins un nalt nivel de dezvoltare. Aceasta le-a permis geto-dacilor s creeze statul lor propriu. Al doilea component fundamental n etnogeneza romnilor este elementul roman (sau stratul roman). Acest strat s-a suprapus celui geto-dac: la nceput, pn la cucerirea Daciei de ctre Imperiul Roman (anul 106 d.Chr.) - numai n aspect economic i cultural, iar dup aceasta - s-a produs o sintez etno-cultural dacoromn. Datorit prezenei pariale la nord de Dunre i influenei centrelor romane de la sud de Dunre aprofundarea acestei sinteze a continuat i dup anul prsire! Daciei de ctre legiunile romane (271275). Ca urmare, a continuat romanizarea dacilor liberi i statornicirea n spaiul vechii Dacii a unei populaii latinofone. Acest proces s-a desvrit ctre secolul al Vl-lea, avnd drept rezultat formarea unei etnii i a unei limbi romanice la nord i sud de Dunre: protoromnii (sau est-romanicii) cu o limb comun (protoromn). Populaia est-romanic a nfruntat valurile migrato-rilor - a goilor, apoi a hunilor. Arheologii au constatat rspndirea n secolele IV-VI (dup ncetarea stpnirii hunilor) n spaiul CarpatoDanubian a unei culturi materiale (numite cultura Brateiu) - n Transilvania, cu corespundere n Muntenia -Ipoteti, Cndeti-Ciurel, i n Moldova - Costia-BotoanaHansca), care aparinea unei populaii btinae sedentare de agricultori i cresctori de animale. Au fost descoperite obiecte de import romano-bizantine, tiparnie de turnat cruci. Peste aceast populaie protoromn, care ducea o modest via agrar n obti steti, s-au revrsat n secolele VI-VII triburile slave, care au migrat pe valea Tisei i n Moldova. Triburile slave au rupt n anul 602 grania bizantin (limesul) de la Dunre i sau revrsat n ntreaga Peninsul Balcanic pn n Grecia. Acest eveni-ment a avut repercursiuni serioase pentru unitatea daco-romanic sau est-romanic). Ca urmare, populaia protoromn de peste Dunre s-a slavizat cu timpul, ori s-a retras spre sud n muni, dnd natere grupurilor etnice ale macedono-romnilor, istroromnilor .a. n alt direcie s-au dezvoltat relaiile populaiei est-romanice de la nordul Dunrii cu slavii. Aici populaia autohton era superioar numeric slavilor, ceea ce a dus cu timpul la asimilarea lor. Slavii au influenat ntr-o anumit msur etnogeneza romnilor, alctuind adstratul (sau suprastratul) procesului de desvrire n constituirea neamului romnesc (secolele VIIX). Slavii, fiind agricultori i cresctori ^de animale sedentari, au convieuit mai ndelungat cu autohtonii, lsnd n limba romn cuvinte de origine slav (plug, prieten, drag, iubire etc.), care denot multiple contacte umane. Rolul slavilor n etnogeneza romnilor este asemntor cu cel al germanicilor n constituirea popoarelor vest romanice (francezilor, italienilor, spaniolilor, portughezilor). Cu dreptate si in numele dreptatii dovedind deplina hotarare,poporul romn si-a desavarsit unitatea sa politica,naionala si statala la sfarsitul primului razboi mondial.A fot un act istoric obiectiv,realizat prin hotararea cu caracter plebiscitar de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.Desavarsirea unitatii nationale a fost un deziderat al tuturor romnilor.A insemnat si inseamna de fapt o etapa superioara,obiectiv necesara, a ceea ce se realizasera

la 18,un act legitim implinit in deplin consens cu legile obiective ale dezvoltarii societatii moderne. Constiinta unitatii de neam ,cultivata in evul mediu prin condeiul cronicarilor de peste munti sau a reprezentantilor Scolii Ardelene dincoace de Carpati,prin scolile romnesti de toate gradele si institutii de cultura ale romnilor,prin intermediul presei si al crtii in general,cunoaste treptat saltul calitativ ce o transforma la scara de masa,in dorinta colectiva a realizarii deplinei unitati nationle.Desavarsirea statului national unitar romnesc semnifica astfel implinirea unui mare ideal, un mare ideal al generatiei de la 1918 si deopotriva al generatiilor inaintase,de la 1848,1859,al generatiilor de mai inainte. Poporul romn n-a batut niciodata in istoria sa la portile niciunui alt neam cu gand de razboi.i-a aparat doar dintotdeauna portile cetatilor fie ele ale Sarmizegetuzei ori ale Bihariei,ale Sucevei sau Targovistei.A facut din trupul su zid spre a le pazi,spre a apara fiina naionala si pamantul Romniei.Ita de ce in istoria Romniei nu au existat nici pete albe nici pete negre. Desavarsirea unitatii de stat devenise la inceputul veacului al xx-lea, pentru tot poporul romn,o conditie esentiala a dezvoltarii sale sub raport economic,social si politic.Se apropia vremea in care natiunea romna,unita in cuget si simiri dintotdeauna,trebuia sa paseasca pe un drum comun de faurire a vietii sale,pe un drum lipsit de graniele politice,arbitrar asezate de prea multa vreme si fara voia romnilor,intre fiii poporului romn. Desavarsirea unitatii nationale ,politice si statale de la 1 Decembrie 1918,ce s-a constituit intr-un moment istoric de mari dimensiuni,una dintre pietrele fundamentale asezate la temelia Romniei moderne a fost,prin gandire si actiune,opera intregului popor romn. Un loc de frunte in pregatirea lui 1 Decembrie au ocupat carturarii in randul carora s-a numarat in vremea apropiata Marii Uniri ,Nicolae Iorga,istoricul ce a sintetizat prin scrisul sau intreaga sete de libertate si de unire ce a animat intregul popor. Calator in ara Ardealului-cum deseori i placea sa spuna pamantului romnesc de dincoace de munti cu popasuri staruitoare in casele oamenilor de aici si in asezamintele lor de culturaIorga este istoriograful lor,asa cum este si al tuturor romnilor.El a infatisat de fiecare data frumusetile tuturor locurilor romnesti,bogatiile sufletesti ale muntenilorsi moldovenilor,ale ardelenilor si bucovinenilor si mai ales dorinta lor de unire cu ara.A cestui ideal si- a consacrat toata viaa.O spune in memorii si o simtim si in operele sale. El nu i-a despartit niciodata pe romni,nici in scrierile sale,dar nici in inima lui pentru ca spunea: suntem un singur trup,tot acest neam[]Suntem un trup si ne infatisam toti laolalta ca un mandru si roditor pom care se inalta in mijlocul livezii.

Formarea limbii romne


Formarea limbii romne a parcurs aceleai etape ca i formarea poporului romn. O prim etap a formrii limbii romne o constituie procesul de romanizare a geto-dacilor. Ca urmare, acetia au preluat treptat limba latin vorbit (sau vulgar), n perioada de pn n secolul al Vl-lea se generalizeaz pe ntreg spaiul istoric al Daciei i Moesiei o limb romanic unitar, numit de filologi limba protoromn comun. Din limba geto-dacilor dup diferite opinii s-au pstrat n cea romn 170-180 de cuvinte.

Sub impactul migraiei slavilor romanitatea nord i sud-dunrean estedivizat, iar din limba protoromn comun, care avea un caracter n linii generale de o limb nchegat, se formeaz dialectul daco-romn (nord-dunrean) i dialectele sud-dunrene (aromn sau macedo-romn, megleno-romn i istro-romn). Acest proces, care se desfoar n secolele VII-IX, a cunoscut influena limbii slave. Influena slav n-a schimbat caracterul latin al limbii romne, exercitndu-se prin mbogirea ei cu circa 20% de cuvinte de origine slav. Stratul lingvistic latin, cel mai important, cuprinde circa 60% din vocabularul limbii romne. Meniuni n sursele externe despre romni, n izvoarele strine medievale timpurii romnii sunt denumii vlahi, valah, volohi, blahii etc. Acestea sunt variante ale unei denumiri, care iniial desemna un trib celt, apoi a fost dat de vechii germani romanilor i galilor romanizai; pe urm din lumea german acest termen a trecut n cea slav i bizantin. Slavii de sud i bizantinii i numeau pe romni- vlahi, slavii de rsrit - volohi, ungurii le ziceau olahi, care era derivat de la "oslasz" -denumire dat de ei italienilor. Romnii de la bun nceput s-au numit romani, denumire care a evoluat n rumni, apoi romni. Ei i-au pstrat permanent contiina originii lor romane. Cea mai veche meniune despre romni se ntlnete n "Geografia" savantului armean Moise Chorenati (a doua jum. a sec. al IX-lea) n care se semnaleaz "ara necunoscut crei i zic Balak", (sinonim cu valach, blacht numire germanic a romanicilor), aflat la nord de ara bulgarilor. Persanul Gardizi (n "Podoaba istoriilor", secolul al Xl-lea) plaseaz ntre bulgari, rui i unguri "un popor din Imperiul Roman", care locuia ntre Dunre i "muntele mare". Cronica veche rus "Povesti vremennh let" ("Povestea anilor de demult") menioneaz pe "volohi" prin anul 898 n legtur cu micarea triburilor ungare spre est. In cronica anonim, scris de cronicarul notarului regelui maghiar Bela, numit "Gesta Hungarorum", ntocmit n secolul al XlI-lea pe baza unor izvoare mai vechi, se povestete despre o populaie romneasc n Transilvania n secolele IX-X. La anul 976 n cronica autorului bizantin Kedrenos sunt menionai vlahii sud-dunreni. Recunoaterea de ctre popoarele vecine a unei comuniti etnice romneti n spaiul Carpato-Danubian mrturisete c n aceast perioad poporul romn era deja constituit.

Obiectivele revoluiei din octombrie-noiembrie 1918


Proces istoric de mari dimensiuni,piatra fundamentala,de temelie dar si de legatura in acelasi timp,formarea statului national unitar roman s-a realizat intr-un climat de puternic avant revolutionar,manifestat plenar,in octombrie-noiembrie 1918.Evenimnte;e petrecute pe pamantul Transilvaniei la sfarsitul primului razboi mondial,in lunile octombrie-noiembrie 1918,se constituie,prin fortele participante,imtr-o adevarata revolutie populara,care prin obiectivele sale a avut un profund caracter burghezodemocratic,urmarind deopotriva revendicari sociale si nationale. Traiasca Revolutia! Traiasca Romania! sunt cuvintele ce au fost rostite de catre toti romanii transilvaneni sau bihoreni,banateni ori maramureseni la ceasurile de apus ale monarhiei dualiste. Traiasca revolutia!Traiasca Romania!au fost cuvinte ce s-au rostit atunci cand la ceasurile miezului de noapte,in noptile de sfarsit ale lui octombrie, s-a aflat ca soldatii au

depus armele,n-au mai vrut sa lupte,au degradat pe superiorii lor,regele a abdicat si soldatii au declarat revolutie. Era intr-adevar acesta inceputul revolutiei ce s-a desfasurat pe intreg pamantul Transilvaniei la sfarsitul lunii octombrie si in zilele lui noiembrie 1918.Era semnalul revolutiei dat,prin tulnice sau clopote trase in dunga,anuntand un sfarsit asteptat si un inceput dorit,chemand si indemnand lumea oprimata a satelor si pe aceea mai putin bogata a oraselor,la vechea putere dualista. Sfarsitul razboiului a insemnat pentru romanii transilvaneni vremea rafuielilor cu cei bogati si deopotriva cu cei ce i-au sprijinit, a fost vremea rasturnarii puterilor locale represive,iar intaia zi de decembrie 1918 a fost si va ramane in istoria poporului roman,ziua implinirii marelui sau ideal national.In aceasta dublalupta ,pentru eliberarea nationala si sociala,taranimea transilvaneana,muncitorimea,intelectualitatea au jucat un rol deosebit.In fruntea acestei lupte s-au asezat intai de toate fostii soldati intorsi la vetrele lor.Soldatii intorsi de pe fronturi duceau cu ei ,alaturi de ceea ce au purtat in inimile lorin vremea razboiului,dorinta de a fi stapani pe pamantul lucrat precum si unirea cu fratii din toate provinciile romanesti-aduceau suflul revolutionar. Revolutia nu a cuprins numa satele,ci si orasele,mai ales centrele muncitoresti. Obiectivele revolutiei din octombrie-noiembrie 1918 desfasurata in orase sau sate,erau aceleasi,de ordin social si national:lichidarea ramasitelor feudale,a marii proprietati mosieresti si infaptuirea reformei agrare;infaptuirea libertatilor democratice,in primul rand a votului universal;cucerirea dreptului la autodeterminare prin despartirea Transilvaniei de Austro-Ungaria si unirea cu Romania;inlaturarea aparatului de stat burghezo-mosieresc maghiar;consolidarea pacii. Au fost pe pamantul Transilvaniei,la sfarsit de octombrie si inceput de noiembrie 1918,inclestari si confruntari puternice intre cei ce fusesera vreme indelungata asupriti si intre puternicii stapanirii apuse.Slujbasii primariilor,a jandarmeriilor,stapanii ori arendasii mosiilor fusesera alungati sau au fugit singuri din calea rasculatilor temandu-se de judecata aspra a multimii, a poporului.Au venit sa ceara socoteala si celor care au ramas acasa sa chiverniseascatreburile satului si au uitat sa imparta sotiilor celor plecati la razboi si batranilor din sat,drepturile banesti ce li se cuveneau. Jndarmeria-un binecunoscut organ de represiune al puterii dualiste-a constituit de asemenea un obiectiv insemnat in revolutie.Ei erau urati de popor si in 1918 intreg poporul s-a ridicat impotriva lor.Prin ruperea acestei verigi puternice s-a descompus treptat in luna noiembrie veghea putere locala.In felul acesta a avut loc in multe parti ale Transilvaniei o inlocuire a puterii locale- a primariilor si jandarmeriilor apartinand stapanirii austroungare.Fenomenul trebuie consemnat ca o etapa importanta in procesul de realizare a unirii Transilvaniei cu Romania.Actiunea a avut un profund caracter popular,pornind de jos in sus,dinspre mase si a fost realizata pe cale revolutionara. In timpul revolutiei din octombrie-noiembrie 1918, in toate satele transilvanene curtile grofilor,pamanturile acestora,fie ele terenuri arabile,pasuni sau paduri au constituit un principal obiectiv pentru tarani. Formele de lupta erau diferite.Au predominat totusi cateva:atacul asupra curtilor mosieresti,impartirea bunurilor gasite,alungarea marilor proprietari sau a arendasilor.Au aratat,astfel spus ,cu un ceas mai devreme de a porni spre Alba Iulia,ceea ce isi doreau ei de la noile vremuri ce es pregateau:unirea cu Tara,dreptate,pamant.

Desfasurate la cumpana dintre doua epoci-moderna si contemporana-acctiunile taranesti si cele muncitoresti au contribuit in mod direct la destramarea vechii puteri administrativ politice si de represiune locale impuse de stapanirea austro-ungara.De aici si importanta lor deosebita. Toate acestea fac din revolutie o forma de manifestare a ideii de unitate nationala,o etapa in drumul implinirii acesteia.

Declaratia romanilor din octombrie 1918


Desavarsirea unitatii nationale a fost ceruta in toamna anului 1918 de catre intreaga natiune romana,dupa cum si drepturile socio-economice si politice pe seama maselor populare se impunea in aceeasi vreme, ca necesitati obiective ce nu mai puteau fi ignorate de clasele conducatoare. Un rol foarte important in pregatirea Marii Uniri l-au jucat cele doua partide ale romanilor din Transilvania,Partidul National Roman si cel Social-Democrat.Si unul si altul au inteles rosturile lor la vremea de rascruce si au pregatit in lunile octombrie-noiembrie intregul drum spre Alba Iulia,realizand la scara natiunii romane,o deplina solidaritate. O actiune politica de o valoare exceptionala pentru intreg demersul romanilor transilvaneni din toamna si iarna anului 1918 spre realizarea unirii cu fratii de peste muntiu a fost Declaratia Comitetului Executiv al Partidului National Roman de autodeterminare a populatiei romanesti din Transilvania,citita in parlamentul din Budapesta la 18 octombrie 1918.prin declaratie s-a proclamat independenta natiunii romane din Transilvania,Banat,Crisana si Maramures si in acelasi timp declaratia a marcat intrarea miscarii de eliberare a romanilor in faza sa decisiva,finala. Declaratia de la Oradea cerea pe seama natiunii romanedreptul ca,libera de orice nrurire straina,sa hotarasca singura asezarea ei printre natiunile libereDeclaratia se incheia cu concluzia fireasca natiunea romana asteapta si pretinde dreptul lalibera viata nationala.

Revoluia romn de la 1848-1849-moment culminant al afirmrii naiunii romne.


In primvara anului 1848 iun cele trei ri romnesti s-au aprins flacarile revoluiei burghezo-democratice.Iai,Bucureti si Blaj au fost cele trei focare ale revolutiei romne,fenomen unitar si parte componenta a revoluiei europene. Manifestarea plenara a naiunii romne,revendicarea unirii a constituit o preocupare majora a revoluionarilor din toate cele trei state romneti,strans impletit cu lupta mpotrivirii vechii ornduiri, pentru dreptate sociala,pentru faurirea cadrului nou al societaii moderne.Exprimarea vointei naionale a romnilor a avut diferite forme,de la cererea garantarii autonomiei interne, pe plan administrativ ct si legislativ, a dreptului suveran la cele dinluntru,la proclamarea uniriiMoldovei si Valahiei intr-un singur stat neatrnat,cheia boltei fr de care s-ar prabui tot edificiul naional,cum se exprima M.Kogalniceanu,pn la strigatul hotrt al reprezentanilor naiunii romne din Transilvania:Noi vrem sa ne unim cu eara!.

Revolutia a izbucnit in martie in Moldova avand in frunte pe V.Alecsandri sip e Al.I.Cuza,dar a fost inabusita de indata.Ea va continua cu rascoale taranesti si prin activitatea revolutionarilor moldoveni desfasurata in Transilvania,Bucovina si ara Romneasc.La 12 mai 1848 revolutionarii moldoveni V.Alecsandri,Costache Negri,Gh.Sion,Yaharia Moldoveanu,Alecu Russo, care participasera la adunarea de la Blaj din 4 mai ,elaborau programul intitulat Prinipiile noastre pentru reformarea patriei avand ca principale revendicari improprietarirea locuitorilor sateni fara nici o rascumparare si unirea Moldovei si rii Romneti intr-un singur stat neatarnat romnesc.n lunile martie si si aprilie rnimea din Transilvania se ridica impotriva iobagiei si asupririi naionale.Calauyita de intelectualitatea revoluionara 40 000 de rani s-au intrunit la 3-5 mai intr-o mare adunare naionala pe Cmpia Libertii de la Blaj- a marcat o impresionanta ridicare a poporului roman la viata politica .i tot aici Blaj au rasunat pentru prima data glasurile multimii ,ale poporului insui, in sprijinul ideii statului naional unitar,exprimata prin versurile nemuritorului mars al lui Andrei Murean:Desteapta-te romne, prin lozincile unirii naionale De acum Ardealul nu mai e Ardeal,e ROMNIE.Este deosebit de semnificativ faptul ca in 1848 la adunarile romnilor de pe Campia Blajului au participat si cercuri largi din rndul naionalitailor conlocuitoare,apasate de aceeasi asuprire social.La 9 iunie 1848 revolutia a izbucnit la Izlaz unde a fost expus programul cunoscut sub denumirea de Proclamatia de la Izlaz.La 11 iunie a izbucnit si la Bucuresti,dar a fost infrant. n faa primejdiei de coalizarea imperiilor habsurgic si arist,Nicolae Balcescu a incercat o salvare a cauzei revoluiei prin unificarea forelor revoluionare romnomaghiare.ndemnurile si aciunile lui Balcescu s-au ncununat prin incheierea ,la 14iulie 1849,la Seghedin, a Proiectului de pacificatie intre N.Balcescu,C.Bolliac si L.Kossuth.Este graitoare utilizarea ce parte semnatara a acestui proiect a termenului de Romnia in numele careia N.Balcescu adera la un pact de actiune comuna romno-maghiara impotriva absolutismului habsburgic. Desi infranta,revolutia romna de la 1848 a avut urmari adanci in viaa poporului nostrum.Ea a consolidat ideologia naional, care inlocuia idea de moie cu cea de patrie,conceptual de stare si rang cu cel de naiune,idea de privilegiu ereditar cu idea de egalitate in faa legilor,crezuri care aveau sa dovedeasca adevarate fore ale istoriei.