Sunteți pe pagina 1din 338

ISSN 1857-1840

INSTITUTUL
DE RELATII INTERNATIONALE
DIN MOLDOVA
ANUAR
$TIINTIFIC
Volumul VI
Procese integra(ioniste europene
Dezvoltarea economic n contextul globalizrii
Ajustarea dreptului na(ional la legisla(ia interna(ional
Aspecte comparativ-contrastive n filologia contemporan
Chiyinu, 2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
2
CZU 327(4):339.9:34:80/81(082)
I-57
COLEGIUL DE REDACJIE:
Redactor-yef: Valentin BENIUC, rector al IRIM, doctor habilitat n stiinte politice
Redactor-yef adjunct: Mihail BRGU, doctor habilitat n drept
Redactori ytiinjifici:
Alexandru GRIBINCEA, doctor habilitat n economie, profesor universitar
Sergiu NAZARIA, doctor habilitat n stiinte politice
Veronica NEAGU, doctor n pedagogie
Ion BURUIAN, doctor n drept
Vasile CUCERESCU, doctor n filologie
Membri:
Ludmila ROSCA, doctor habilitat n filosofie
Simion ROSCA, doctor n filosofie, conferentiar universitar
Corneliu POPOVICI, doctor n filosofie, conferentiar universitar
Vasile GU]U, doctor n filosofie, conferentiar universitar
Vitalie CAZACU, doctor n economie, conferentiar universitar
Maria STRECHI, doctor n economie, conferentiar universitar
Dionisie LEN]A, doctor n filologie, conferentiar universitar
Ludmila GOLOVATAIA, doctor n economie
Vladimir TOCARENCO, doctor n drept, conferentiar universitar
Eugen GU]ANU, doctor n drept, conferentiar universitar
Vasile LUNGU, doctor n drept
Angela CRUDU, doctor n economie
Alexei CHIRDEACHIN, doctor n filologie
Coordonator: Uliana DODON
Redactor: Natalia CIOBANU
Articolele au fost recenzate de specialisti n domeniu si aprobate spre publicare
de Senatul IRIM (proces-verbal nr. 5 din 13 februarie 2009)
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NATIONALE A CRTII
Institutul de Rela(ii Interna(ionale din Moldova. Anuar stiintific: / Inst. de Relatii
Int. din Moldova; col. red.: Valentin Beniuc (red.-sef),... Ch.: IRIM, 2008 (CEP USM).
ISBN 978-9975-9699-1-8. ISSN 1857-1840
Vol. 6: Procese integrationiste europene. Dezvoltarea economic n contextul
globalizrii. Ajustarea dreptului national la legislatia international. Aspecte comparativ-
contrastive n filologia contemporan. 2008. 306 p. 50 ex. Bibliogr. la sfrsitul art.
ISBN 978-9975-9764-7-3.
- - 1. Institutul de Relatii Internationale din Moldova Anuare.
327(4):339.9:34:80/81(082)
I-57
ISBN 978-9975-9699-1-8
ISBN 978-9975-9764-7-3 (Vol.6) IRIM, 2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
3
PROCESE
INTEGRAIONISTE
EUROPENE
1
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
4
FACTORUL CONFESIONAL N RELATIILE
DE SECURITATE INTERNATIONAL
Valentin BENIUC, doctor habilitat n tiinte politice, IRIM
Victor JUC, doctor n filosofie, conferentiar universitar, ASM
Religion is a political and security instrument used in contemporary international
environment, being able to pose as a component of global security. The idea of intra- and
transnational religious toleration, the conception of divine matter of the community, the
ecumenical dialogue between religions and churches are elements that can consolidate the
component of cooperation in international environment.
Structura bipolar a sistemului international a cedat locul unui model calitativ
nou aflat n plin formare care evident nu reprezint o copie a schemelor precedente
ale comunittii internationale, ci o varietate necunoscut pn n prezent, aprut n
baza sintezei unor elemente proprii epocilor din trecut si a transformrilor curente.
Conform lui Zb. Brzezinsky, ne aflm n fata pericolului discordiei si sciziunii
generale. Acest pericol amenint cea mai mare parte a omenirii [1].
Cert este c lumea intr n perioada intensificrii maxime a concurentei n
domeniul economiei si tehnologiilor avansate, desi forta militar nu nceteaz s
rmn indicator si atribut alienabil al puterii statului. n acelasi timp concurenta
dialecteaz cu cooperarea strns dintre state si aliante de state n sfera asigurrii
securittii militaro-politice si solutionrii diverselor probleme. Repartizarea
centrelor de putere n lumea postrzboi rece este determinat de o serie de factori,
inclusiv: 1) interactiunea dintre state si aliante pe ntregul spatiu global, bipolaritatea
caracteriznduse prin echilibrul de forte localizat n special pe teritoriul european,
dar perceput n termeni globali; 2) prezenta aliantelor att la nivel global, ct si
regional, anterior acestea fiind localizate doar la nivelul global; 3) componenta
relativ stabil a aliantelor; 4) participarea statelor n mai multe uniuni si aliante.
n acelasi context, A. Toffler subliniaz c sistemul international actual include
noi pretendenti la putere: marile societti internationale si religiile [2]. Religia
devine un factor important n relatiile de securitate, mai ales dup 11 septembrie
2001. Ideologiile si antagonismele religioase pot submina securitatea international,
ns valorile universale sustinute de biseric: tolerant, dialogul, compasiunea snt n
msur s contribuie la eliminarea situatiilor de conflict. A. Malraux consider c
secolul XXI va fi secolul religiilor, va creste impactul componentei religioase, iar
pluralismul acestui fenomen va nceta s fie catalizator al aplicrii monopolului
violentei legitime. R. Garaudy, din contra este sceptic fat de pacifismul factorului
religios n cadrul sistemului international din perioada postrzboi rece.
Acest sceptism este mprtsit de mai multi cercettori care consider c
sfidarea islamic axat pe doctrina rzboiului sfnt este unul din principalii factori
de risc la adresa actualei matrici de securitate international. Tentatia
fundamentalist a islamului proiecteaz, constant celule de criz care si gsesc
expresie n actiunile gruprilor integriste si ale diverselor grupuri de presiune.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
5
Diversitatea si multitudinea centrelor musulmane provoac noi incertitudini fat de
securitatea colectiv global, blocul de putere islamist propunndu-si s depseasc
structura actual a sistemului international n care axa islamic se percepe exclus
din concertul marilor centre, desi pe diferite arii geopolitice si de securitate islamul
politic nu s-a manifestat nicicnd ca un centru unic de putere.
Islamismul politic are relevant n dreptul intern al multor state musulmane, si
deci, n prepararea deciziilor de politic extern, n care se combin nationalismul cu
sensibilitatea musulman. Islamismul politic este fascinat de ingineria socio
religioas, de edificarea unor regimuri teocratice, revolutia islamic din Iran
nscriindu-se ntr-un proect de extindere printr-o revolutie islamic mondial [3],
care a bulversat securitatea nu numai la nivel regional, dar si global. Prin aplicarea
principiului dominoului regimul de la Teheran a urmrit extinderea cmpului de
gravitatie islamic si satelizarea statelor arabe limitrofe, ncercndu-se crearea unei
centuri de securitate si eliminarea administratiilor prooccidentale din Orientul
arab. Implementarea politicii iraniene de securitate n Sudan s-a materializat prin
persecutiile aspre mpotriva crestinilor, actiuni sistate n 1993 cu prilejul vizitei
Papei Ioan Pavel al II-lea la Hartum.
n genere, Iranul siit este puterea central din Orientul Mijlociu. Teheranul a
ncercat edificarea unui bloc format din Iran, subcontinentul indo-pakistanez, Liban
si Sudan, urmrindu-se crearea unei puteri islamice solide care s posede
suveranitatea islamic asupra altor segmente islamice prin intermediul unor lideri
loiali revolutiei islamice. n relatiile cu Irakul Teheranul a dorit s se erijeze ntr-o
putere regional, accelernd prozelitismul siit n interiorul frontierelor irakiene.
Occidentul, SUA a ncercat s contrabalanseze transformarea Orientului
Mijlociu n sfera de influent iranian prin atragerea Arabiei Saudite, monarhie
islamic receptiv la penetratia american n regiune. Dac Iranul preconiza un
sistem de securitate format din statele riverane golfului Persic excluznd sau cel
putin limitnd prezenta SUA, Arabia Saudit insist pe formula unui sistem arab de
securitate, n care doi piloni de baz snt Siria si Egipt. n timpul rzboiului din Golf
Arabia Saudit sunit s-a vzut amenintat de regimul politic din Irak, dominat de
elita siit. Chiar dac a fcut parte din coalitia victorioas antiirakian, Arabia
Saudit n principiu nu este n stare s-si asigure securitatea national, acest element
nu poate fi fortificat dect cu ajutorul SUA.
Chiar dac n timpul rzboiului Consiliul de cooperare al Golfului, organism
dirijat de Arabia Saudit, a fixat ngrdirea pericolului siit provenit din partea
Iranului, n martie 1991 El-Rijadul a restabilit relatiile diplomatice cu Teheranul, act
ce se include n campania de consolidare a raporturilor cu actorii islamici, avnd ca
obiectiv elaborarea unui pact de securitate si stabilitate regional. Astfel, n cadrul
sistemului de securitate 6+2 statele membre ale Consiliului de cooperare al
Golfului snt protejate de forta militar a Egiptului si Siriei care le asigur si
asistenta n materie de armament. Prin Declaratia de la Damasc din 6 martie 1991
cei opt semnatari au determinat elementele unui sistem de securitate panarab si
panislamist autoreglant, prin care Egiptul si Siria se angajau s ofere asigurarea
militar, iar statele Golfului puterea economic a gruprii. Aceast fort a fost
prezentat ca model nou al sistemului de securitate global si mijloc de garantare a
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
6
status-guo-ului regional [4]. Egiptul si Siria asigur sustinerea militar a confratilor
confesionali din regiunea Golfului, aprndu-le securitatea n schimbul repartizrii
echitabile a resurselor petroliere din zon. Totusi, pentru statele petroliere din
regiune alternativa american ca centur de securitate pare a fi conturat n
contextul superiorittii militare si al prelurii initiativei strategice de ctre SUA n
urma conflictului cu Irakul. Prin urmare, n Orientul Mijlociu s-a constituit un sistem
islamic de aliante bazat pe valori religioase, apartenent si aderent la islam care
lupt pentru ocrotirea si conservarea identittii spiritual-culturale musulmane.
Un tip de sistem de securitate si aprare a fost promovat de Siria, care a ncercat
s impun pacea intercomunitar n Liban, unde Damascul are interese vitale pentru
stabilizarea situatiei. Tratatul bilateral din 22 mai 1991 prevede instituirea unor relatii
privilegiate si de securitate ntre cele dou state [5]. Damascul si-a propus torpilarea
cresterii influentei Irakului n zon prin sprijinirea militiilor crestine ale lui S. Geagea.
Prin ntelegerea cu Iranul, Siria tindea s elimine deficitul de securitate provenit din
competitia cu o alt putere regional, Israelul. Administratia de la Tel-Aviv a apreciat
tratatul bilateral din 1991 ca satelizare a Libanului, iar legalizarea prezentei militare
palesteniene n Beirut drept violare a acordurilor de la Cairo din 1969.
Astfel, n regiunea Orientului Mijlociu s-a constituit un sistem de securitate n
cadrul cruia actorii principali snt Iranul, Arabia Saudit, Egiptul si Siria.
Panislamismul este o matrice de securitate care nu poate fi exclus din sistemul
relatiilor de putere din zon, dimensiunea politic a islamului proiectnd constant un
fenomen transislamist. Aceast proiectie reflect, n actiunile teroriste ale unor
organizatii islamiste, calea de la rzboiul sfnt la bomba islamic, adic
posibilitatea de a influenta prin fort si agresiune armat edificiul de putere al
mediului international contemporan. n fond Orientul Mijlociu rmne un focar
serios de terorism si insecuritate, cu impact geopolitic ce depseste limitele regiunii.
Plus la toate, Israelul de asemenea promoveaz fundamentalismul religios n politica
sa extern, iar la nivelul mentalittii colective 80% dintre evrei snt influentati de
persuasiunea religiei mozaice n viata personal si civic. Conform lui R. Garaudy,
nu exist viitor si securitate pentru acest stat si nici pace n Orientul Apropiat dect
printr-un Israel detensionat revenit la credinta abrahamic, aceasta fiind
patrimoniul spiritual comun si frtesc a trei religii: iudaismul, crestinismul si
islamul [6].
Dup terminarea rzboiului rece, zona euroasiatic reprezentat de trile
socialismului real a devenit un spatiu geopolitic sensibil. Aceast zon poate fi
divizat n dou regiuni: ex-sovietic minus trile baltice si democratiile populare
europene plus balticii.
Prin institutionalizarea Comunittii Statelor Independente factorii de decizie din
Federatia Rus urmreau prezervarea spatiului strategic unional si mentinerea
controlului vectorului nuclear. Pentru a edifica un sistem de securitate Kremlinul a
initiat un acord de securitate colectiv (mai 1992), la care au aderat numai o parte
din membrii organizatiei (Republica Moldova particip cu statut de observator).
Fiind un actor euroasiatic, Federatia Rus nu ezit s intervin n spatiul strinttii
apropiate, iar ex-republicile unionale ortodoxe si musulmane nu pot s se rup
politic si economic de complexul geopolitic si de securitate gravitant spre Moscova.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
7
Sprijinind separatismul n Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Federatia Rus
nssi se confrunt cu sindromul secesionismului, criza cecen fiind relevant n
acest sens. Cecenii si-au propus crearea unui stat islamic fundamentat pe principiile
normative musulmane. Cert este c desi cei 70 de ani ai propagandei ateiste si
patriotismului sovietic au fost foarte virulenti n dezvoltarea constiintei identitare,
islamul a fost un factor coagulant n conservarea spiritului national a fostelor
republici unionale din Asia Central. Rusia s-a implicat n conflictele din spatiul
postsovietic, inclusiv cel transnistrean, asumndu-si misiunea de fort de mentinere a
pcii, mediator si garant, urmrind totodat, eliminarea deficitului de securitate, dar
si de sporire a prezentei sale n zonele de interes.
Depolarizarea ideologic si triumful valorilor liberale au dezvoltat n mediul
analitic occidental mitul Europei tribale. Conform lui K. Popper, Europa de est a
revenit la epoca comunittilor tribale prin precizarea structurilor identitare statale pe
baza drepturilor istorice. R. Dahrendorf sustinea n 1991 c ceea ce se desfsoar n
Iugoslavia, n prtile occidentale si meridionale ale Uniunii Sovietice, n
Cehoslovacia si Romnia este un proces de rentoarcere la existenta tribal [7]. J.
Attali, J. Miller s.a. consider, n acest sens, c rentoarcerea la Europa tribal
reprezint un proces conditionat de disparitie a stabilittii bazate pe teroarea
nuclear, de crearea unor fisuri n sistemul de securitate european gratie aparitiei
nationalismelor si tribalismelor identitare. P.Valery demonstreaz c mitul unificator
al Europei rezid n mesajul greco-roman si spiritualitatea iudeo-crestin, acestea
fiind fundamentele civilizatiei europene [8].
ns unii analisti si oameni politici occidentali au separat n anii 90 spatiul
geopolitic central si est-european n dou zone, n calitate de criteriu servind n cea
mai mare msur modelul civilizationist hutingtonian. Prima zon - catolico-
protestant, legat de civilizatia occidental si reprezentat de Polonia, Ungaria,
Cehia, Slovenia si Croatia, care apartin civilizatiei romane, chiar dac n unele dintre
aceste state exist majoritti protestante ce au acuzat temporalitatea Vaticanului; cea
de a doua - ortodox-bizantin, articulat pe filiatia medieval greco-slavon si
reprezentat de Romnia, Bulgaria, Serbia si Macedonia, care provin din civilizatia
bizantin.
S. Huntington consider c Europa se termin acolo unde ncep islamul si
ortodoxia [9], linia de demarcatiune dintre spatiile de civilizatia catolic, protestant
si ortodox fiind n coincident cu divizarea istoric dintre Imperiul Austro-Ungar si
imperiul Otoman. W. Wallace partajeaz Europa anului 1500 printr-o linie de
demarcatiune, separnd Transilvania de restul Romniei, Croatia si Slovenia de
restul fostei Iugoslavii. T. Jundt sublinia n 1996 c Uniunea European se va
extinde asupra vechilor centre ale Imperiului habsburgic, care sub influenta religiei
si gndirii politice occidentale, precum si a experientei capitalismului antebelic, au
nregistrat performante la capitolul reforme. Ele au obtinut promisiunea din partea
NATO c le va include n structura sa n cazul dac ating anumite standarde
economice si politice la capitolul democratie, pe cnd statele care nu vor fi integrate
sub umbrela de securitate si n sistemul de aprare colectiv ale acestei organizatii,
vor forma umbrela bizantin [10]. La nceputul aceluiasi an 1996 n magazinul
International Herald Tribune a fost nserat o radiografie a situatiei statelor central si
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
8
est-europene din perspectiva aderrii lor la alianta nord-atlantic: scenariul prezentat
prevedea ca extinderea NATO se va limita la trile care au fcut parte din complexul
geopolitic al Imperiului Habsburgic, iar trile bizantine vor fi lsate ntr-o zon gri
[11].
M. Howard divizeaz Europa neoccidental n dou prti: Europa Central ce
include teritoriile ce au format crestintatea occidental - vechile tinuturi ale
Imperiului Habsburgic, Austria, Ungaria si Cehoslovacia, alturi de Polonia si
Germania si Europa de Est ce nsumeaz regiunile ce s-au dezvoltat sub auspiciile
Bisericii Ortodoxe - comunittile din Zona Mrii Negre (Bulgaria, Romnia), care s-
au eliberat de sub dominatia otoman abia n secolul al XIX-lea si partea european
a Uniunii Sovietice [12].
Scenariile de acest gen, provenite ca regul din mediile academice si de
informare n mas, axate pe criteriul civilizational, avnd la baz religiile, nu snt
lipsite de sens si de semnificatie, chiar dac Uniunea European si NATO au fcut
publice conditiile de aderare, care pun accentul pe alte dimensiuni. Invitarea n 1997
a celor trei state central-europene de a adera la alianta Atlanticului de Nord si
componenta listei celor zece candidati la integrarea n Uniunea European, pe de o
parte, si plasarea trilor sud-est-europene de sorginte ortodox n esalonul secund
acord credit de ncredere acestor scenarii, desi oficial au fort respinse, subliniindu-
se inadmisibilitatea divizrii Europei printr-o nou cortin de fier. De fapt,
geopolitica aliantei nord-atlantice nu a putut fi corelat doar cu suprapunerea
grupului catolico-protestant de la Vysegrad peste un centru traditional de putere din
Europa Central din Epoca Modern Imperiul Habsburgic. Vysegradul este o
centur de securitate a Germaniei care functioneaz sub egida ei si ascunde
antagonismul polono-ceh pentru unele pmnturi si ungaro-slovac n problema
minorittii maghiare. n acelasi context, reasezarea geopolitic a Europei de Sud-Est
prin defederalizarea iugoslav este conex cu tendinta Germaniei de a reconstitui
spatiul traditional de influent pe care partenerii mediteranieni din UE, Italia si
Grecia nu pot s-l stabilizeze. Chiar dac fantoma relurii unei confederatii
danubiene sau a Imperiului Austro-Ungar ntr-o formul renovat nu mai snt
credibile, refacerea unui complex politico-economic sub egida german poate fi
posibil. A. Fontaine consider c sustinerea separatismului sloven si croat si
integrarea Austriei n UE conduc spre refacerea Europei Danubiene de rezonant
germanic, genernd o antinomie ntre constructia comunitar si balcanizarea
Europei Centrale. Conform lui C-U Schierup, criza iugoslav a oferit ocazia
revenirii Germaniei cu un rol de mare putere si aprarea intereselor sale centrale n
nordul ex-Iugoslaviei [13], iar S. Biachini sustine c s-au articulat sfere particulare
de influent n balcani, proiectul italo-francez, latino-centric fiind opus germano-
centricei Mitteleuropa [14].
Un alt aspect important al conceptiei huntingtoniene este plasarea Romniei n
zona gri si separarea Transilvaniei de restul statului romn. Fragmentarea chiar si
teoretic a unittii national-statale prin plasarea Romniei ntre civilizatia crestin de
tip occidental, catolic-protestant si civilizatia de tip oriental, slav-ortodox este
oricum provocatoare, reprezentnd totodat si un semnal de avertizare pentru unii
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
9
oficiali romni, care uneori trec destul de usor peste necesitatea de a nu reaborda
status-quo-ul geopolitic, stabilit n Europa.
Absolutizarea criteriului de integrare n structurile europene si euroatlantice este
contraproductiv, iar toate formulele analitice vehiculate n mediul occidental ce
vizau o Europ federal dup modelul elvetian sau o comunitate de state dup
modelul american nu s-au realizat. Ecuatia integrrii n institutiile actuale de
securitate contine o baz axiologic indubitabil, care ns nu de rigiditatea propus
de paradigma huntingtonian. O aliant se fundamenteaz pe baza de valori si
traditii comune, iar eficientizarea ei sau a unei matrici de securitate ar putea fi
asigurat prin aplicarea paradigmelor realismului politic coagulat de teoria lui H.
Morgenthau: la baza politicii externe fiind pus interesul national.
Mai mult J. Bies consider ortodoxia printre ultimile sanse ale Occidentului si
nsusi pentru crestinism. Descoperirea acesteia de ctre Occident a fost unul dintre
evenimentele majore ale secolului nostru (sec. XX n.a.). n Occidentul aflat n
stare de moarte clinic din punct de vedere spiritual, ... sntem ispititi s spunem:
iat n sfrsit un crestinism care nu este nici plictisitor nici minimalist, nici
demagogic [15]. n aceeasi ordine de idei nu putem s nu amintim c Europa
Occidental este actualmente att de desacralizat si secularizat, nct aproape este
imposibil de a face apel la un model kantian de integrare.
Includerea fostilor sateliti sovietici n structurile de securitate ale NATO
presupune un multilateralism participativ pe baza unor valori comune Vestului si
Estului. Nu pot fi acceptate ideile lui S. Huntington care credea c logica proprie
conflictului dintre civilizatii va guverna procesul de extindere al aliantei nord-
atlantice, afirmnd c n epoca postrzboi rece NATO este organizatia de securitate a
civilizatiei occidentale, sustinnd deschiderea spre grupul de la Vysegrad, statele
baltice, Croatia si Slovenia, dar nu si spre grupul musulmano-ortodox [16]. ntr-
adevr, NATO a stvilit scurgerea de putere si hegemonia URSS, iar premiza c
alianta este organizatia de securitate a civilizatiei vestice a functionat doar n
perioada bipolarittii ideologice, n prezent ne mai avnd nici o relevant. Unele tri
ortodoxe se afl n lista candidatilor cu sansele cele mai mari de a prinde urmtoarea
etap de extindere a NATO, iar cu Federatia Rus alianta a ncheiat un acord, prin
care formula 19+1, devenit 26+1 pare s cedeze n fata noilor configuratii. Cert
este c pentru secularizarea si stabilizarea Europei de Est cuprins de conflicte
politico-militare cuantificate de valente etnico-religioase, sarcina Europei de Vest
const n integrarea acestor popoare n comunitatea ei economic si politic.
Interesul pentru integrarea noilor actori est-europeni este n primul rnd al lor nsusi
si mai apoi a Germaniei, prin proximitatea ei geografic si calitatea de prim fort
politico-economic a regiunii sau a SUA, principalul factor de putere n sistemul
international postrzboi rece.
Investignd aranjamentele de securitate din spatiul asiatic este de subliniat c n-a
fost dezvoltat o structur unitar de securitate la nivelul continentului n conexiune
cu multiculturalismul si cu diversitatea religioas. Organismele de cooperare
economic interasiatic, ASEAN, APEC, PECC s.a. au ncercat s creeze
componente paralele de securitate. ns dezvoltarea acestora se confrunt cu
dificultti din cauza c institutiile sus-numite au fost de inspiratie australiano-
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
10
american sau de armonizare nipono-american si n-au putut s se compatibilizeze
obiectivelor de aprare colectiv ale diferitor state. Relevant este c n cadrul
blocului confucionist s-a ncercat o autonomie n materie de securitate fat de SUA,
urmrindu-se un pact de securitate regional dintre China Popular, Taiwan, Hong-
Kong, Japonia, Coreea de Sud si statele din Indochina. Aceast ax ar putea
neutraliza focarele de instabilitate provenit din spatiile comuniste din regiune,
precum si emergenta unor conflicte.
Unii analisti consider c combinarea a dou elemente, factorul islamic si
neutralitatea, uneori ostil, fat de SUA conduc spre materializarea unei matrici de
securitate bazat pe principiul Asia este a asiaticilor. Este de mentionat c n
pofida diferentelor confesionale unele popoare din regiune ntretin legturi bilaterale
cordiale. Astfel, Filipinele cu populatie majoritar catolic si Indonezia cu cel mai
mare popor musulman din lume ntretin raporturi foarte bune, n ciuda profilului
confesional diferit.
n arhitectura de securitate si de putere din zona asiatico-pacific Japonia, stat
monoetnic n care exist o deosebit popularitate religioas, si-a asumat la sfrsitul
secolului XX un rol international major. Unele cercuri analiste din sud-estul asiatic
vd ntr-o perspectiv imediat transformarea Japoniei dintr-o supraputere
economic ntr-o supraputere politico-militar. Semnificativ este c n disonant cu
acceptia huntingtonian care anticipa o aliant ntre axa confucionist si blocul
islamic, exist o ostilitate arab provenit din penetrarea economic japonez n
zona Golfului.
Comparativ cu anii 70-80, actualmente s-a redus prezenta american n Sud-
Estul Asiei, aceast situatie datorndu-se concentrrii puterilor regionale ale zonei de
demilitarizare partial de ctre SUA. Astfel, desi nordul a solicitat o declaratie de
neagresiune din partea SUA, Seulul a negociat cu Washingtonul reducerea
efectivelor armate din Sud. Totusi, baza relatiei de securitate SUA-Coreea de Sud
este asigurat de suportul economic foarte solid. n acelasi context, dar ntr-o alt
manier se nscrie reducerea prezentei americane n Filipine: desi populatia din
mprejurime solicit pstrarea a dou baze militare americane, care alctuiau un
suport solid pentru un mod de viat ct de ct decent sau chiar pentru supravietuire,
acestea au fost sterse de pe fata pmntului de vulcanul care se reactiveaz periodic.
n ultimele decenii China a iesit din izolationismul traditional, promovnd
politica reunificrii teritoriilor de limit si civilizatie chinez Hong-Kongul,
Makao, la rnd fiind Taiwanul. Beijingul pare a nu fi intimidat de garantiile de
securitate acordate Tawainului de SUA, n special dup anuntarea normalizrii
relatiilor sino-americane n anii 80, chiar dac China a avut o pozitie extrem de dur
la adresa interventionalismului american pe filiera drepturilor omului si a salutat
rzboiul popular al Irakului si victoria moral a Bagdadului urmat de umilirea
SUA. China continue s refuze independenta si autonomia formal acceptat pentru
regimul de la Taipei. Unii cercettori gsesc n umbrela civilizatiei chineze o
structur natural de securitate a Asiei galbene, deoarece China a exportat dreptul,
religia, arta, formele ideografice de scris si a avut un impact mult mai mare n Asia
dect cultura si civilizatia german si francez n Europa [17]. n aceast baz
China a demarat o serie de acorduri diplomatice cu Japonia si urmreste includerea
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
11
n sfera sa natural de influent a barbarilor estici - Vietnamul si Laosul. De
fapt, principiile filosofiei si religiei chineze au determinat dinamismul socio-
economic actual, parte integrant a securittii economice a zonei asiatico-pacifice.
Profesorul Ying face analogie ntre etica protestant analizat de M. Weber si noul
model de mentalitate economic chinez si sud-estic.
Pe continentul negru exist numeroase tipuri de conflicte, n Ruanda si Burundi,
Zair (RD Congo) si Etiopia, Angola si Mozambic s.a., crizele din Africa relevnd
clivaje conflictuale religioase, interetnice si economice, totodat sursele de
insecuritate din zon. Tabloul de conflict n-ar fi deplin dac nu s-ar aminti despre
sfidarea islamic de la nordul continentului, n special din Algeria, dar si de actele
teroriste acoperite de regimul de la Tripoli. Numrul statelor de risc poate fi
completat cu actorii care antreneaz grave probleme de securitate prin dislocarea
unor mase enorme de populatie ce apartin diferitor etnii si confesiuni. Se consider
c unele solutii de depsire a conflictelor etno-religioase ar fi: constituirea unei
unitti economice africane: dup 39 de ani de existent Organizatia Unittii Africane
a cedat locul Uniunii Africane, n calitate de model servind cel al UE; rentoarcerea
n forma civilizat a metropoliilor n fostele lor colonii: revenirea capitalului
portughez n Angola a pus capt rzboiului civil si a conditionat dezvoltarea
economic, iar fortele belgiene de mentinere a pcii au nghetat masacrul tribalist.
Asadar, linia de conflict Est-Vest este nlocuit de antagonismul Nord-Sud.
Sfrsitul rzboiului rece a provocat o criz a identittilor politice si sociale, care a
favorizat reaparitia identittilor religioase si etnice. ns cel mai ofensiv din
perspectiva extinderii, s-a dovedit a fi islamul. Revitalizarea integrismului se
asociaz cu activismul politic si ambitiile de cucerire a puterii, uneori chiar prin
intermediul armelor si violentei. Dogmatismul religios a revenit treptat, alimentnd
n replic fanatisme si aruncnd unele tri (cum ar fi cele din Balcani) n iadul unor
situatii echivalente cu cele mai rele clipe ale rzboiului de 30 de ani, care i-au fcut
pe catolici si protestanti s se dedea la orgii de violent n snge [18]. Unele state
occidentale s-au confruntat ntr-o manier original cu expansiunea si violenta
legitim islamic. Franta de ex. a dezvoltat francofonia, privit ca instrument al
aprrii interesului national care reprezint comunitatea hexagonului nscris n
granitele naturale si plasat deasupra clivajelor geografice, religioase si ideologice.
Esenta teoriei Statelor nfrtite, autor H.D.S. Greenway const n dezvoltarea
sistemelor de aliante n baza ideologiei politico-religioase si a unui cod comun de
valori. Conflictele din epoca postrzboi rece se ncadreaz n aceast schem de
putere ale crei baz snt religiile. Astfel, rzboiul din Golf a provocat formarea
imaginii unei agresiuni occidentale, n primul rnd americane, nu doar mpotriva
Irakului, dar a ntregii lumi islamice. n acest sens presedintele Irakului Ali-Akbar
Rafsanjani a chemat la rzboiul sfnt antioccidental: lupta mpotriva agresiunii
americane, lcomiei, planurilor si politicii SUA va continua ca djihad si oricine va fi
omort n acest lupt va fi un martir. Suveranul hasemit Husein al Iordaniei, de
asemenea, a fcut o remarc dur: rzboiul din Golf este mpotriva tuturor arabilor
si tuturor musulmanilor, nu doar mpotriva Irakului.
Sindromul trilor-surori s-a resimtit si n spatiul ex-URSS. Astfel, actiunile
militare armene din anii 1992-1993 au provocat luri de pozitii dure la Ankara, unde
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
12
majoritatea clasei politice a promis sprijin azerilor. Liderul islamic N. Erkbacan a
declarat n acest sens: Sntem o natiune turc avnd aceleasi sentimente cu azerii...
ne ntrebm dac sntem seriosi vorbind despre continuarea politicii noastre neutre.
Poate ar trebui de demonstrat Armeniei c exist o Turcie mare n zon. Aceeasi
idee a fost exprimat de Presedintele TOzal: Turcia trebuie putin s-i sperie pe
armeni. Escaladarea conflictului urmrea crearea unui cap de pod islamist n
Transcaucazia, lumea islamic, anuntnd c nu va tolera dezmemebrarea
Azerbadjanului.
Variabila religioas a conflictului din spatiul iugoslav a avut o derulare de
initiative diplomatice de fort coercitiv. Vaticanul a sustinut independenta slavilor
sudici catolici, recunoscnd Slovenia si Croatia naintea structurilor europene, iar
Germania a potentat acest proces, declansnd principiul dominoului n problema
recunoasterii lor de ctre concertul de putere european. Pe de alt parte, Rusia care a
conservat sentimentul de centru al lumii ortodoxe, a sustinut Belgradul. Lumea
islamic, de asemenea, s-a solidarizat, acuznd occidentul c nu apr interesele
bosniacilor musulmani. Iranul a fcut apel ctre musulmanii din toate trile s
furnizeze ajutor militar pentru fratii din Bosnia. Din perspectiv emotional si
istoric conflictul bosniac poate fi asemnat cu rzboiul civil din Spania, prin
implicarea fortelor externe n sprijinul fortelor beligerante.
Federatia Rus a demarat strategia de recuperare a influentei n fostul spatiu
unional, ncercnd refacerea unui bloc compus din republicile ex-sovietice. ns
variabilei religioase i revine un rol minimal, din cauza c Ucraina d dovad de
separatism religios si de reticente fat de aceste planuri, nedorind repetarea
experientei din trecut, pe de o parte, iar pe de alta, flangul de sud este ocupat de
unele republici musulmane.
Prin urmare, vectorul religios este un atribut de putere n relatiile internationale,
stabilitatea international contine n mod necesar si o falie georeligioas care poate
fi transformat ntr-o plac tectonic prin acumulri critice de celule de criz:
rzboiul bosniac, rzboiul din Kosovo, rzboiul din Macedonia, coicnirile din
subcontinentul indian, conflictul dintre catolici si protestanti din Irlanda de nord s.a..
Conform lui R. Palmer, pacea universal urmrit de papalitate n-a eliminat n
totalitate rzboaiele religioase. Rzboaiele religiilor luaser sfrsit n 1793 si
ncepeau rzboaiele popoarelor, iar principiul nationalittilor si miscrile identitare
erau legitimate si din perspectiv religioas. Resurectia national si religioas a fost
puternic chiar la sfrsitul revolutiei industriale europene, Europa crestin fiind
sfsiat n secolul al XX-lea de un mare rzboi civil european format din primul
rzboi mondial, a doua conflagratie global si rzboiul rece [19]. Coordonanta
conflictului religios cu vectorul su belic sporeste gradul de entropie a sistemului
international si comportamentul arhaic al actorilor statali si nestatali gratie
reactivrii arhetipului si cutumei behavioriste circumscris raportului noi si ei sau
imaginii celuilalt. n 1947 G. Orwell indica conflictului de valori cultural-
religioase dintre SUA si URSS, Europa catolico-protestanto-ortodox fiind o
original lume a treia, iar actualul clivaj Nord-Sud poate aduce pe prim plan un nou
rzboi rece [20].
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
13
Un pericol deloc neglijabil la adresa securittii cu predilectie a sigurantei interne
a statelor, dar cu posibilitti enorme de extindere transfrontalier provine din partea
sectarismului. Egocentrismul unor secte cu origini teologice si ritualice, divizarea
societtii n puri si satanici constituie riscuri la adresa coerentei sociale, sectele
de acest tip fiind uneori adevrate grupuri de presiune si provocnd o anarhie intern
constant. Sectarismul este un fenomen care prin escaladarea extrem a unor aspecte
doctrinare violeaz valorile si institutiile societtii, afecteaz echilibrul social, iar
uneori se antreneaz n rzboaie de gueril contra autorittilor. Trstura comun a
sectelor, indiferent de baza lor axiologic, este n miscarea anticultic, aceasta fiind
un risc dezintegrator la adresa sistemului social global prin obiectivele propvduite:
atacarea cultului familiei, practici sexuale bizare, exploatarea de ctre profeti a
unor mase umane, evaziune de taxe, intrigi politice etc.
Nu trebuie de uitat ns c religiile universale, dar si unele nationale snt
adevrate arhitecturi intelectuale capabile s propun fiecrui individ o ntreag
filosofie de viat. Ele afirm adevrul si frumosul, binele si echitabilul, furniznd
fiecruia o gril si o moral pentru a interpreta lumea. n alctuirea modernittii
occidentale sase valori fundamentale detin un rol semnificativ: egalitatea si
progresul, universalul si libertatea, democratia si ratiunea. J.-C. Guillebaud a relevat
legtura acestor valori cu religiile monoteiste: ideile moderne de transformare a
lumii, timpul drepttii si conceptul de progres si gsesc originea n principal n
religiile salvrii [21].
ntr-adevr, textele fundamentale ale religiilor universale consacr reflectii si un
suport axiologic solid problemei luptei dintre bine si ru. Iudaismul prin Decalog,
abordarea principal a cruia a fost preluat de crestinism, a dezvoltat principiul
universal al iubirii aproapelui printr-o filier doctrinar, operabil la nivelul
interactiunii cu sistemul societal global configurat de societatea civil, stat, sistem
politic sau printr-o asertiune ca tehnic, fiind un ndreptar de comportament pentru
individ si colectivitatea uman, precizndu-li-se coordonatele existentiale. nvttura
crestin, care prin atacarea cultului imperial a contribuit decisiv la dezintegrarea
imperiului universal roman, a consacrat imperativul iubeste pe aproapele tu ca pe
tine nsuti. Crestinismul a aplicat o adevrat filosofie a tolerantei fat de alte
religii, iar dup anul 476 biserica crestin a preluat functia de continuator al
romanittii, ideea imperial universal fiind considerat parte a unui plan
providentialist[22]. Mesajul pacifist al crestinismului a fost amplificat de
dezvoltarea monahismului inspirat din vechiul ascetism egiptean. Pe linia teologic a
Sfntului Pavel biserica cheam la calm social si invit pe fiecare s-si ndeplineasc
rolul n snul comunittii umane, recomandarea urmrind eliminarea tensiunilor si
anarhiei sociale. Sf. Pavel insist asupra unittii crestine, crestinii rmn uniti mai
profund prin credinta n venirea lui Dumnezeu, care st n inima cettii lumii, prin
sintagma cetatea lumii, avndu-se n vedere statul. Regatul lui Isus are n Sf. Pavel
un organizator al cettii celeste, crestinii rmnnd uniti prin solidaritatea lor
pmnteasc, iar cetatea Domnului, este fr bariere si limite umane, aductoare de
pace social, fiindc toate puterile provin de la Dumnezeu. Tertulian
demonstreaz c statele snt o fort pur pmnteasc n minile Domnului, iar excesul
puterii civile este condamnabil, aceasta fiind o putere auxiliar a lui Dumnezeu.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
14
Formarea regatelor barbare si coagularea Imperiului lui Carol cel Mare pe filier
crestin a fost de important major pentru crearea a ceea ce s-a numit republica
christian. Excesele fcute n numele crucii n timpul cruciadelor medievale snt
actiuni generate de mesajul idiologico-politic si reactia la nivelul mentalittilor fat
de ocuparea locurilor sfinte de ctre antihristi.
Ortodoxia porneste de la premisa c linistea si pacea sufletului uman se obtin
prin coborrea divinittii pe pmnt, purificarea prin pcat si mntuirea prin suferint.
Liderii pmntesti snt ptrunsi de tolerant moral si trebuie s-si initieze supusii pe
aceste coordonate spirituale [23]. De fapt, acesta a fost filonul teologiei politice clasice
bizantine. La etapa actual ortodoxismul prin dimensiunea sa geopolitic caut s
ngrdeasc influenta si expansionismul politic al Vaticanului prin pacifismul dialogului
ecumenic si reconcilierea ntre cele dou biserici surori, mrturii elocvente n acest sens
fiind vizitele Papei Ioan-Pavel al II n Romnia, Bulgaria si Ukraina. Ireconciliabil
rmne Patriarhia Rus, care acuz Vaticanul de sprijinirea prozelitismului.
Sfntul Augustin face elogiu la adresa societtii civile crestine, demonstrnd c
autoritatea are un oficiu consultativ, iar rolul liderului este de a sftui pe aproapele
su. Sub aspect politic doctrina augustinian a crestinismului occidental este
influentat de principiile filosofice ale lui Cicero, care vedea n societatea civil
acceptarea aceluiasi drept si a acelorasi interese. Sf. Augustin defineste statul ca
un ansamblu de fiinte rezonabile, ns nici o cetate terestr nu poate fi perfect,
fiindc n caz contrar ar postula toate caracteristicile Cettii lui Dumnezeu.
Catolicismul afirm c de la Dumnezeu vine orice putere si nici un om n-are putere
asupra semenilor si. n acest sens, liderii pmntesti primesc functia ori prin vot,
ori prin ereditate, iar autoritatea lor asupra comunittii se instituie prin delegarea
puterii divine. Extrapolnd aceste principii crestine, abatele Saint-Pierre propune n
1713 un proiect pentru pacea perpetu n Europa, n care se prevedea o aliant
perpetu ntre suverani, decizia politic fiind ncredintat unui Senat sau Adunrii
Generale Europene. n proiect se insista asupra principiului interventiei colective n
caz de rzboi, adic securitatea colectiv a contractantilor.
Ideile lui Saint-Pierre au servit n calitate de model pentru I. Kant, a crui
societate organizat (de state) este garantul dreptului fiecrui stat. Actualmente
liderii politici si ecleziastici pot conserva pacea, lund ca baz nvttura cantian,
sau/si conform modelului tolerantei religioase aplicat de N. Bonaparte care mentiona
n acest sens: Am pus capt rzboiului din Vendee, fcndu-m musulman; i-am
cstigat pe preoti n Italia, fcndu-m papist. Dac as guverna un popor de evrei, as
reconstrui templul lui Solomon.
n genere, pluralismul religios, aprut n secolul al XIX-lea, a devenit o realitate
incontestabil a secolului XX si un element important din sistemul de drepturi si
libertti umane, libertatea religioas fiind printre cei mai buni indicatori ai modului
de respectare a drepturilor omului. Sporirea diversittii religioase este si o
consecint a separrii structurilor religioase prin favoritism si implicare din partea
statului. Emergenta diversittii religioase este posibil s fie prezervat de statul
secular, care poate activa ca mediator ntre diferite grupri religioase. ns libertatea
religioas poate genera efecte entropice datorit unui antropocentrism religios prin
care fiecare individ este n drept s aib propria religie. Acest individualism religios,
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
15
prin care fiecare om poate fi propriul su preot, a fost reliefat n mediul politic
protestant american, T. Paine sustinnd c spiritul meu este religia mea. Un model
de tolerant religioas din istoria contemporan a societtii umane a fost propus de
presedintele catolic al SUA J. Kennedy, care sublinia c libertatea religioas trebuie
nserat n statul de drept. Actualmente toleranta religioas nu este doar o necesitate
national sau regional ci una global, or pe de o parte, miscarea crestin s-a
rspndit n culturile traditionale din Africa si Asia, iar pe de alta, migrarea masiv a
populatiilor africane si asiatice spre Europa si America de Nord dup cel de-al doilea
rzboi mondial a provocat penetrarea religiilor afro-asiatice n lumea nou.
Ascensiunea pluralismului religios adnceste rolul social al religiei, n special
datorit faptului c dincolo de apartenenta social diferit, coeziunea national nu
poate fi afectat de antagonisme religioase interne. Este dificil ca guvernele civile s
impun o uniformitate religioas la nivel global-societal. Dup cel de-al doilea
rzboi mondial libertatea religioas ca segment al drepturilor omului a fost
proclamat n diverse rezolutii ale organismelor internationale ONU, CE, OSCE.
Prin aceste instrumente codificate de drept international, guvernele se oblig s
abandoneze persecutiile religioase si s asigure libertatea religioas a cettenilor,
mai putin ns fat de sectele si practicile religioase care contravin prevederilor
dreptului intern.
Majoritatea religiilor consider c factorul reglator al entropiei sociale este
divinitatea dar nu statul. n sociologia contemporan a religiei, prin interventia
minorittilor spiritual-religioase din Occident, se opereaz cu notiunea societate
religioas pluralist, religia fiind conceput ca un ansamblu de credinte, practici si
angajamente institutionale care caracterizeaz crestintatea, islamul si iudaismul.
n acelasi timp mai multi gnditori anglo-saxoni consider c traditia crestin
este intolerant, crestinismul fiind o religie exclusivist care nu recunoaste existenta
altor religii universale, reprezentnd n plus o religie prozelitist si voluntarist.
Remarcm n acest sens, c hegemonia spiritual n cadrul crestinittii a fost
exercitat de catolicism (ramura apusean a crestinittii) prin dou elemente
specifice teologiei catolice: excomunicarea si tratarea altor grupe de crestini ca
schismatici n raport cu dreapta credint. Intoleranta catolic s-a manifestat att
fat de greco-ortodocsi, ct si fat de protestanti, mai ales anabaptisti, unitarieni, care
alctuiesc segmentele radicale.
Guvernele din spatiile de cultur si civilizatie crestin au modelat un cult al
tolerantei religioase nscris n sistemul juridic al statelor crestine. Protectia
liberttilor religioase nscrise n sistemul juridic al statelor crestine reprezint o
emanatie a mediului politico-ideologic crestin care s-a ghidat de principiul filosofiei
tolerantei - iubirea universal a aproapelui. Sistemul axiologic crestin a
fundamentat ... drepturile religioase, adncind rezultanta lor moral si etic, or omul
este nscut liber, egal n drepturi prin nssi demnitatea sa divin. Crestinismul,
reflexia sa teologico-politic leag n mod organic drepturile omului, pedagogia
liberttii de doctrina crestin ca expresie a legii lui Dumnezeu [24]. Din aceast
perspectiv Europa ofer exemplul cel mai adecvat de tolerant religioas: potrivit
raportului organizatiei Amnesty International, 45% din cettenii europeni nu comit
violri ale drepturilor religioase, 26% comit putine nclcri si numai 7% comit
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
16
violri ale drepturilor fundamentale religioase [25]. Rapoartele acestei organizatii
denot n acelasi timp c religia crestin este cea mai persecutat dintre toate
religiile lumii. n acelasi context de cultivare a tolerantei se nscrie decizia
administratiei Clinton de a numi 20 de membri ai Comitetului de Aprare a
Drepturilor Religioase, care s ntretin un flux de informatii spre Guvernul SUA
asupra conditiilor si persecutiilor la care sunt supuse minorittile religioase.
Din momentul aparitiei sale, islamului i-a fost propriu expansionismul. Califii
arabi nu si-au propus s converteasc supusii, ci s-i supun singurului Dumnezeu
recunoscut Alah si profetului su Muhamed. Din aceast logic decurge nvttura
Coranului: Dac Dumnezeu ar fi vrut, ar fi fcut din toti oamenii un singur popor,
condamnndu-se exercitarea violentei mpotriva celor de alt religie [26]. Religia
crestin nu este atacat, ci ignorat, utilitarismul acestei politici fiind vizibil n cazul
Spaniei arabizate pn la Reconquista, maurii cultivnd o cultur si o civilizatie
nfloritoare. Actualmente entitatea geopolitic a islamului promoveaz n numele
luptei pentru Alah sacrificiul suprem al musulmanilor prin rzboiul sfnt. Islamul
nu face distinctie dintre sfera religioas si praxisul societal, interferenta realizndu-se
n baza legii islamice. Creatia n doctrina politico-religioas a islamului denot c
statul islamic este predestinat s lupte pentru aprarea comunittii islamice. ns n
pofida acestor principii ofensive, multe state islamice, maurii, Imperiul Otoman, au
promovat toleranta religioas la nivel de politic de stat.
Lund ca punct de reper Declaratia de la Cairo asupra drepturilor omului n
islam (august 1990), prin care liderii lumii musulmane au semnat un pact moral de
aprare a drepturilor religioase, unii analisti au considerat c islamul politic
contemporan pare s revin la traditia medieval a tolerantei fat de alte religii. n
preambul se reafirm rolul istoric si civilizator al comunittii islamice, creia Domnul i-
a poruncit s aib n grij civilizatia uman n acord cu viata de aici si cea de dincolo, si
s combine cunoasterea cu lupta. Statul islamic protejeaz individul de exploatare si
persecutie, afirmnd libertatea si drepturile n acord cu legea islamic, care este unica
surs de eliminare a discriminrii rasiale si lingvistice, sexuale si religioase [27].
Considerm c aceste aprecieri snt exagerate si nu corespund tendintelor
actuale, or musulmanii si-au propus s devin o fort numeric impuntoare.
Neacordarea de ctre unele tri a liberttilor religioase sau neacceptarea prevederilor
Declaratiei universale a Drepturilor Omului, nu snt altceva dect forme de
manifestare a intolerantei confesionale. Islamul opereaz cu simboluri si imagini,
cum ar fi mitul ncercuirii occidentale si al agresiunii Vestului asupra valorilor
spatiului panislamic care constitue baza unei adevrate mitologii politice.
Spatiul de civilizatie asiatic, n special cel chinez si japonez, a manifestat
tolerant pentru europeni n ciuda politicii portilor nchise promovate pn n
jumtatea a doua a secolului al XIX-lea. Mimetismul acestor dou civilizatii cu
Occidentul s-a datorat vointei elitelor indigene de a depsi timpul istoric si decalajul
economic dintre cele dou axe de civilizatie. Sintagmele Asia asiaticilor si Asia
galben nu mai snt operabile, iar gradul de tolerant religioas a civilizatiei
asiatice fiind semnificativ: perspectiva religioas unitar prin crestinism a Vestului
se contrapune ideii de armonie religioas asiatic, unde diferite religii,
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
17
confucionismul si budismul, tatoismul, islamismul si crestinismul coexist pasnic
[28].
n conditiile antagonismului pentru regiunea Cashmir, care risc s se
transforme ntr-o conflagratie de proportii depsind cu mult spatiul geopolitic
afectat, aceast evaluare pare a fi fortat. ns n alte spatii culturale, cum ar fi zona
Asiei de Sud-Est, miracolul economic a condus spre crearea unor comunitti
pacifice, n care confucionismul reevalueaz functia pozitiv a schimbrilor sociale
si disciplinei economice, ncurajaz educatia si progresul social. Confucionismul nu
este o religie a luptei, principiul su fundamental const n a cultiva respectul si
perceptia valorii. Esenta axiologic a confucionismului const n optimism,
paradisul fiind forta pozitiv a universului. Filosofia politic a confucionismului nu
este nici agnostic, nici sceptic, ea identific etica cu politica. Teologia
confucionist consider c guvernarea nu este o simpl manipulare a puterii, ci un
act bazat pe responsabilitatea moral [29]. Prin ndemnul la activitatea practic n
sensul homo oeconomicus, religia confucionist a oferit cadrul cultural de dezvoltare
a unei economii performante.
n cadrul comunittii budiste principiile fundamentale sunt nonviolente, chiar
ascetice, bazate pe moralitate si meditatie. Protectia religioas a budismului este
format pe spatii prospere, variantele lui regionale caracterizndu-se prin
nonviolent si behaviorism societal si statal pacifist. Din punct de vedere canonic,
statul trebuie s aib o penetratie religioas pacific. Temele centrale ale teologiei
budiste, legea Karma si rencarnarea, denot c omul este o succesiune de fenomene
fizice si morale care se dezvolt si se dezintegreaz. Fiecare viat existent este un
impuls pentru o nastere viitoare, iar starea de iluminare omologheaz un sir de
drepturi umane din perspectiva ontologic: dreptul la cuvnt sau dreptul la meditatie
si reflexie. Cert este c ideea nemuririi sufletului proprie budismului contrasteaz
cu ideea crestin de glorificare a pedepsei si schema evolutionist crestin, n care
apocalipsa global este un element esential.
Arta politic indian prin Artachastra omologheaz polarizarea social ntre
conductori si condusi, iar pentru pacea social intern, este necesar Contractul.
Un element important al stiintei politice indiene este constrngerea. J. Nehru afirma
c n Artachastra se degaj principiul rzboiul este continuarea politicii cu alte
mijloace care este inerent raporturilor interstatale. Fiind o religie conservatoare,
datorit pstrrii sistemului de caste, hinduismul nainteaz teoria Karmei n calitate
de lege a universului, cu referint la renasterea sufletului. ns cultul hindus este
mozaicat n urma unor procese istorico-religioase complexe, mai ales
dravidianizarea, adic absorbtia gradual a unor populatii de ctre aerienii
vorbitori de sanscrit. Aceste populatii atac inechitatea social, sanctionat religios,
iar Tamilii din SriLanka cred c viata brahmanilor este una de plceri [30]. Din
aceasta rezult separatismul religios, tigrii tamili acuznd centrul hinduismului
(New-Dehli) de conservare a celor patru caste si antrenndu-se ntr-un adevrat
rzboi care de regul perecliteaz securitatea n zona sud-indian.
Iudaismul a dezvoltat o conceptie politic proprie prin miscarea sionist.
Declaratia Balfour din 1917 a demonstrat dorinta democratiilor occidentale de a
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
18
sprijini lupta pentru crearea unui stat evreu, iar dup formarea lui pe teritoriul
mandatului Palestina s-a constituit un sistem juridic paralel, unul laico-statal si
altul religios. Demonstratia emergentei factorului religios n societatea israelian
evidentiaz fundamentalismul statului evreu, care explic ntr-o anumit msur
comportamentul su ofensiv, o alt cauz fiind hrtuielile perpetue din partea
arabilor. Partajarea mandatului a transformat Orientul Mijlociu ntr-un focar
important de rzboi, afectnd grav pacea si securitatea regional si global gratie
proliferrii armamentului si transfrontalizrii terorismului, nencrederii reciproce
arabo-israeliene si neputintei comunittii internationale de a media detectarea si
implimentarea solutiilor eficiente, capabile s elimine conflictul si s instaureze
pacea.
Antagonismele religioase pot provoca riscuri la adresa securittii globale,
conflictele interconfesionale, potrivit lui A. Toynbee, aprnd acolo unde
religiile se ntlnesc. Politica la intersectia sa cu religia exprim raporturi de
putere bine determinate, lupta dintre bine si ru transformndu-se n
antagonismul dintre noi si ei. Activismul religio-politic n mediul
international este bine demensionat de fundamentalism, religia fiind necesar
pentru a stigmatiza pe oponenti, considerati imorali.
n pofida faptului c unii cercettori indic asupra posibilittii ca baza
conflictual din perioada postrzboi rece s fie potentat de o dezintegrare pe filier
religioas, considerm c nu este cazul de a exagera fr limite riscurile religiei la
adresa securittii ordinii mondiale, dar n acelasi timp, nici de a accepta ideea
statului omogen universal si elimina anarhia religioas din cadrul sistemului
international. Este dificil de a degaja cu rigoare stiintific dimensiunea confesional
a unui conflict, mai curnd religia nu face dect s imprime o alur ciocnirilor de
interese sau a altor antagonisme: n Orientul Mijlociu mai degrab lupt rabii cu
evreii dect musulmanii cu iudeii, n Iugoslavia restrns srbii cu etnicii albanezi
dect ortodocsii cu musulmanii. Binenteles c nu este cazul de a face abstractie n
aceste sau alte conflicte de aspectul interconfesional, cele mai mari atrocitti de
acest gen producndu-se n timpul rzboiului bosniac.
Asadar, religia este un instrument politic si de securitate n mediul international
contemporan, ea poate s se erijeze ntr-o component a securittii globale. Ideea de
tolerant religioas intra - si transnational, conceptia despre substanta divin a
comunittii, dialogul ecumenic dintre religii si biserici snt elemente care pot
consolida componenta cooperrii n mediul international. Resacralizarea este
rentoarcerea la homo religiosus care ar elimina profanul si crucificarea existential
relevate de pasiunea uman anarhic prin definitie, care face greu predicabil
evolutia sistemului societal global. Libertatea religioas poate fi cadrat pe
concilierea binomului control public, autoritate statal/libertate individual.
Declaratia din 1982 a ONU stipuleaz libertatea constiintei si dreptul la manifestare
religioas, dar n acelasi timp, fiecare cettean fiind reprezentant al societtii civile,
trebuie s fie loial statului si institutiilor sale, leberul-arbitru mai ales a unor secte
genernd anarhie social. Unele state au decretat religii oficiale, iar n altele
pluriconfecionismul a devenit o realitate etnoreligioas. n sistemele democratice
pluraliste exist dou mari componente identitare: 1) dreptul si respectul pentru
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
19
comunitatea de origine cultural, lingvistic, confesional; 2) dreptul de dezvoltare a
potentialului spiritual al fiecrui individ.
Echilibrul de putere al mediului international poate fi conservat prin relaxarea
raporturilor centru-perifirie, mari puteri puteri mici. Sfidrile religioase geopolitice
ar putea fi eradicate prin echilibrarea raporturilor de putere si eliminarea
antagonismelor inutile. Numind secolul XXI al religiilor A. Malraux nutrea
speranta c pluralismul fenomenului religios nu va cataliza monopolul violentei
legitime si behaviorismul beligen al fiintei umane, aducnd umanittii rvnita pace
universal printr-o ordine moral sub o autoritate public de competent universal.
Religia este un ghid moral si o identitate de grup, fiind un potential detractor sau
promotor al securittii globale. Considerm c n linii mari potentialul constructiv
prevaleaz net asupra aspectelor distructive, dar care nu pot fi neglijate n numele
identificrii si realizrii solutiilor de securitate.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
20
Referin(e
1. Brzezinsky Zb., The Premature Partnership // Foreingn Affairs, vol. 73, 1994, Nr. 2, p.69.
2. Toffler H., Toffler A., Rzboi si antirzboi. Noul sistem mondial. - Bucuresti, 1986, p. 40.
3. Burgat F., Lislamisme en face. - Paris, 200, p.162.
4. Gozlan M., op. cit., p. 48.
5. Ibidem, p. 73-74.
6. Bauer J., op. cit., p. 89.
7. Buchet C., op. cit., p. 57-58.
8. P. De Senarelens, La politique internationale. - Paris, 1992, p.158.
9. Huntington S., op. cit., p. 58.
10. Buchet C., op. cit., p. 58.
11. Ibidem.
12. Conceptie si metodologii n studierea relatiilor internationale, p. 265.
13. Ibidem.
14. Ibidem.
15. Culianu J.P., Religie si putere. - Bucuresti, 1996, p. 192.
16. Huntington S., op. cit, p. 147.
17. Pelassy D., Sans foi ni loi? - Paris, 1995, p. 23-24.
18. Ibidem, p. 10.
19. P de Senarcles, op.cit., p. 176-177.
20. Buchet C., op. cit., p.73.
21. Coste R., LEglise et les droits de lhomme Paris, 1982, p.51.
22. Ibidem, p.28-29.
23. Thual F., Geopolitique de lortodoxie. - Paris, 1993, p.42.
24. Coste R., op. cit., p. 42.
25. The status of religions freedom in OSCE countries. / OSCE ODIHR Buletin, V. 5,
1997, nr. 2, p.7.
26. Delcambre A.-M., op. cit, p. 5.
27. The Cairo Declaration on Human Rights in Islam (1990) / OSCE ODIHR, Bulletin, V.5.
28. Buchet C., op. cit., p. 74.
29. Ibidem, p. 77.
30. Eliade M., Opere, vol. I, - Bucuresti, 1994, p. 231.
Prezentat la 09.06.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
21
DIPLOMATIA BIZANTIN:
INSTRUMENT POLITIC DE APLANARE
A CONFLICTELOR INTERNE $I EXTERNE
(ABORDARE ISTORIC)
Valentin BENIUC, doctor habilitat n tiinte politice, IRIM
Byzantine diplomacy is distinct and characterized both by internal political relations
and by the Constantinople relations with the external world, especially with the barbarian
states (pre-statal entities). The specificity of this diplomacy resides in its imperial essence:
the appeasement of numerous internal and external conflicts, including the fascination and
corruption of foreigners, interference in ecclesiastical affairs.
Diplomatia bizantin dateaz din anul 395, dup sciziunea Imperiului Roman n
Imperiul Roman de Apus si cel de Rsrit, avnd un parcurs istoric de peste un mileniu.
Termenul Bizant, ce semnific partea rsritean a Imperiului Roman, a fost
introdus n circuitul politic si academic de ctre savantii umanisti doar n sec. al
XVIII-lea, dup cucerirea acestuia de ctre turci.
Faima si influenta Bizantului, manifestate pe parcursul ntregii sale existente, se
datoreaz nu doar traditiilor politice si culturale durabile, dar si scolii diplomatice de
exceptie ce a exercitat o influent incontestabil asupra evolutiilor politice din
Europa Medieval, Venetia si statele italiene, Franta, Rusia, Turcia etc.
Reiesind din particularittile evolutiei social-politice a Imperiului, istoria
diplomatiei bizantine poate fi conventional divizat n 3 perioade:
Prima perioad (prima jum. a sec. al IV-lea - sec. al VI-lea) este caracterizat
prin marea migratiune a popoarelor si invaziile triburilor barbare asupra Bizantului.
A doua perioad (secolele VI-IX) este marcat de aparitia statelor barbare si
influenta acestora asupra relatiilor diplomatice ale Bizantului.
A treia perioad, fundamental pentru diplomatia bizantin (sec. al Xlea - anul
1453), se remarc prin procesele ce vizeaz frmitarea feudal, diminuarea puterii
politice centrale, lupta continu mpotriva cotropitorilor strini, dintre care cel mai
dezastruos impact din istoria milenar a Bizantului l-a avut rzboiul cu turcii. n faza
istoric respectiv se produce schisma bisericilor (1054) - ruptura oficial dintre
biserica crestin de Apus si cea de Rsrit. Biserica rsritean a fost denumit
greco-catolic, iar cea din Apus romano-catolic. Divizarea propriu-zis a
bisericilor a avut loc dup 1204, cnd trupele de cavaleri cruciati au cucerit Imperiul
Romeielor, stpnindu-l pn n 1262.
Specificitatea diplomatiei bizantine este conditionat nu doar de diversitatea
etnic a imperiului, ce ngloba n jur de 20 de grupri tribale (greci, sirieni, hanti,
armeni, georgieni, evrei, traci, iliri, triburi din Asia Mic s. a.), ci, n primul rnd, de
predominanta asa-numitei civilizatii mixte. N. Iorga invedera n lucrarea sa
Byzance apres Byzance (1935) faptul c Bizantul a reprezentat un complex de
institutii, un sistem politic, o conceptie religioas; un model de civilizatie,
caracterizat prin traditile intelectuale elene, religia ortodox si tot ce se refer la art.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
22
O dat cu formarea Imperiului Roman de Rsrit si dezvoltarea statelor barbare
se atest schimbri notorii n cadrul serviciului diplomatic bizantin.
n schimbul politicii de obidient fat de Roma se proiemineaz tendinta spre
colaborare si concurent. Schimbarea de atitudine a avut loc nu doar din cauza
fortificrii pozitiilor militare si politice ale barbarilor, dar si ca urmare a prelurii
neintermitente si destul de eficiente a secretelor artei diplomatice bizantine. n
consecint, principiile si regulile comportamentului diplomatic sunt asimilate de ctre
barbari.
n aceste circumstante, Constatinopolul era obligat s-si consolideze securitatea
statal prin mecanisme de pacificare a barbarilor si de racolare a noilor aliati.
Pentru prima dat n istorie, mpratii bizantini au instituit structuri
guvernamentale specializate n activitatea extern si n instruirea diplomatilor
profesionisti, ce erau ulterior delegati n calitate de ambasadori la curtile strine. O
atentie deosebit se atribuia etichetei diplomatice. Ambasadorii erau nvtati s se
comporte politicos n relatiile cu strinii, s nu aduc critici, ci dimpotriv, s laude
aspectele vietii de peste hotare.
Cu toate acestea, obiceiurile bizantine stirbeau din valoarea si efectele metodelor
diplomatice acceptate. Solii strini, sositi la Constantinopol, urmau s treac mai
multe probe de ncntare, pe parcursul crora curtea bizantin fcea tot posibilul
pentru impresionarea acestora. n primul rnd, o dat cu sosirea trimisilor din trile
strine, acestia erau gzduiti n asa-numita Casa ospitalittii romane extrem de
luxoas si foarte bine pzit. La prima audient, legatului nu i se permitea s se
adreseze n mod direct mpratului, ci doar prin intermediul logoftului. Pentru a
insufla trimisilor team si respect pentru mprat, tronul acestuia (n timpul
plecciunii)
se ridica putin cu ajutorul unui mecanism special. Dup gestul plecciunii, cnd
ambasadorul ridica putin capul, acesta era surprins de misterul celor ntmplate.
$i mai mare era uimirea solilor, cnd miracolul tehnic, inventat de bizantini, fcea ca
cei doi lei de aur, situati la picioarele mpratului, s urle cu groaz.
Uneori aceste efecte miraculoase nu strneau acelasi entuziasm, nu rezistau
influentei timpului. Liudprand episcopul Cremonei, ambasadorul regelui Italiei
Beregariu, fcnd o cltorie n sec. al X-lea la Constantinopol, descrie cu entuziasm
impresiile sale nemaipomenite de la prima audienta la mprat. Cu toate acestea, n
descrierile sale despre cea de-a doua vizit la Constantinopol, el relateaz despre
cele vzute n tonalitti ironice, caricaturale. Pe ct l entuziasmau cele vzute
odinioar, pe att acestea i trezeau acum ironia.
Avnd ca obiectiv convingearea trimisilor trilor strine de mretia si amploarea
puterii militare, acestia erau obligati s asiste la paradele militare special organizate,
n timpul crora unele si aceleasi trupe defilau pe cerc (iesind din unele porti si
intrnd pe altele). Schimbarea permanent a munitiilor si a echipamentului acestor
trupe creau iluzia unei armate numeroase. n vederea crerii unui sentiment de grea
accesibilitate spre Constantinopol, acestia erau dusi spre oras pe ci ocolite, fiind
asigurati c drumul parcurs este singura cale de acces.
Cu sigurant, trimisii barbarilor constientizau vastitatea si mretia Imperiului
Bizantin si fr recurgerea la aceste siretlicuri. n drumul spre Constantinopol
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
23
acestia deseori observau statii postale atribut structural necesar oricrui imperiu.
Autocratii romani treptat dezvoltau o retea ramificat de comunicatie diplomatic. Ei
tindeau spre perfectionarea sistemului, astfel nct toat informatia intern, ct si cea
extern s ajung spre destinatie fr nici o ntrziere.
Statul Bizantin acorda o atentie deosebit mentinerii si dezvoltrii retelei de
spionaj, care, de obicei, se afla n conexiuni strnse cu activitatea diplomatic.
Deghizati n comercianti, peregrini, misioneri, oamenii imperiului penetrau n
orasele si palatele strine pentru a afla informatii despre planurile secrete ale
adversarilor. Cu o retea de spionaj nu mai putin eficient se puteau mndri Midia,
Persia etc. Regele Persiei, Hozroi, pasionat de stiint, bun cunosctor al filosofiei si
matematicii, mare admirator al lui Platon, prin fixarea unei remunerri nalte pentru
activitatea spionilor, a reusit s asigure controlul asupra tuturor evenimentelor
importante de natur politico-militar ce aveau loc la romani.
Astfel, n diplomatia bizantin, de rnd cu structurile traditionale necesare erau
prezente si unele inovatii extravagante, ce trezesc zmbetul diplomatilor contemporani.
Pentru examinarea relatiilor diplomatice ale Bizantului cu trile barbare, pe
lng sursele informationale contemporane, o mare nsemntate o au si variatele
izvoare ce reflect istoria diplomatiei Bizantului din perioada guvernrii lui Iustinian
si dup el. Printre acestea sunt si scrierile lui Procopiu Cezareeanul, Agafii
Mirineianul, Constantin Bagreanarodni s. a.
n lucrrile mentionate este reflectat multiaspectualitatea relatiilor religioase,
economice si strict diplomatice ale Constantinopolului cu gotii, pecenegii, hazarii,
tracii, rusii, bulgarii, ungurii. La sf. sec. al IX-lea nc. sec. al X-lea, Rusia juca un
rol nsemnat n evolutia Bizantului (nvlirea asupra posesiunilor bizantine, atacurile
asupra Constantinopolului, ptrunderea n Caucaz, comertul intens n Hazaria). n
vederea confirmrii oficiale a acestei teze savantii aduc n atentie Tratatul din 2
septembrie 911, ncheiat ntre Bizant si Rusia, care ncepea astfel: Noi, fiind de
neamul rus, ... (urmeaz enumerarea ambasadorilor si oaspetilor), suntem trimisi de
Oleg, marele cneaz rus si de supusii si ...".
n literatura de specialitate sunt reflectate practic toate opiniile privind
aprecierea fiecrui tratat drept act diplomatic determinat. Pe lng divergentele
evaluative, exist si preri identice ce se rezum la faptul c letopisetul din anul 907
este doar un acord preliminar, pe baza cruia n anul 911 a fost ncheiat Tratatul
propriu-zis. mprtsim acest punct de vedere, deoarece abordarea respectiv
permite clasificarea documentelor si faciliteaz utilizarea acestora n analiza istoric.
Astfel, conform opiniilor cercettorilor, prevederile Tratatului din anul 911
completeaz stipulrile Acordului din anul 907. Acestea prezint nu doar conditiile
comertului dintre Bizant si Rusia, ci abordeaz aspecte ce se refer la nclcarea de
ctre ambele prti a dreptului penal si civil; angajamentele internationale ale rusilor
privind restituirea averii bizantinilor victime ale unor accidente; obligatiile de
rscumprare reciproc si de rentoarcere a prizonierilor, sclavilor fugari.
Prevederile Tratatului creeaz impresia c bizantinii erau serios ngrijorati de
comportamentul rusilor pe teritoriul lor. Constantinopolul constientiza
importanta, n primul rnd, a relatiilor politice cu Rusia si, prin urmare, se
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
24
strduia s reglementeze aceste raporturi nu doar de pe pozitie de fort, ci si prin
metode diplomatice si negocieri.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
25
n acest context, lucrarea lui C. Bagreanorodni (sectiunea Documente i
materiale) prezint practica diplomatiei bizantine n raport cu vecinii si de nord. D.
Moravcic a caracterizat sectiunea respectiv drept o lectie practic a diplomatiei
bizantine.
Autorittile bizantine fixau taxe vamale nalte la mrfurile importate n vederea
limitrii accesului n Constantinopol a rusilor si a barbarilor cu mrfurile sale.
Reprezentantii mpratului erau foarte exigenti si reprimau orice nclcare a regulilor
comerciale. n opinia lui M. Levcenco, aceast atitudine, posibil c, a provocat
asediul Constantinopolului de ctre Rusia n anul 941. Dup trei ani de lupte
crncene dintre acestia, din initiativa Constantinopolului a fost ncheiat tratatul de
pace. Dup semnarea acordului de ctre solii greci si cneazul Igor pe Dunre
(posibil, n Kiev), cneazul decide trimiterea solilor si la Constantinopol. Acolo,
mpreun cu mputernicitii mpratului au fost definitivate prevederile acordului,
notificat n limbile rus si greac. Dup partea introductiv (identic cu cea a
tratatului din anul 911) urmeaz jurmntul solilor, care din numele cneazului Igor
dau cuvntul de onoare de a respecta conditiile stipulate n tratat. Pentru a se asigura
de vreo uneltire a rusilor, diplomatii bizantini au fcut modificrile de rigoare n
jurmntul solemn.
Tratatul a obtinut efect juridic doar dup aprobarea acestuia de ctre cneazul
Igor si acolitii si. Acestia au depus jurmntul de credint Tratatului de la Kiev pe
colina unde a fost instalat idolul lui Perun. La finele ceremoniei, cneazul Igor le-a
oferit daruri bogate solilor bizantini si le- a permis s plece.
Relatiile comerciale nu erau doar un simplu mijloc de colaborare si coexistent
pasnic dintre Constantinopol si trile barbare. Astfel comertul Bizantului cu
Bulgaria era att de intens, nct n anul 890 a degenerat ntr-un adevrat rzboi.
Conflictul a izbucnit ca urmare a intrigilor urzite de speculantii bizantini care, prin
monopolizarea comertul cu Bulgaria, au contribuit la transferarea negotului bulgar
din Constantinopol n Tessalonic si la impunerirea unor nalte taxe vamale pentru
importul mrfurilor bulgare.
n acest context, regele Bulgariei Simion se pronunt categoric mpotriva
discriminrii comerciale a negustorilor bulgari. ns Protestul nu strneste nici o
reactie la Constantinopol, ceea ce l determin pe rege s ia decizia de a ncepe
operatiunile militare. n acest rzboi penru prima oar au fost implicati ungurii, care
au rspuns pozitiv la solicitarea lui Leon al VI-lea de a-i oferi ajutor n lupta
mpotriva bulgarilor, iar interventia ungurilor n rzboi denot prima implicare
militar a acestora pe arena international. Fiind ademeniti de profitul imens, ungurii
au acceptat invadarea Bulgariei. n lupta cu ungurii regele Simion este nfrnt, fapt
ce nu-l mpedic s-si refac n curnd pozitiile. n vara anului 892, prin ncheierea
aliantei cu pecenejii, el pusteieste Atelicuza, unde n acel timp se aflau taberele
ungurilor, si nfrnge trupele bizantine lng Bolgarofighe. Conform Tratatului de
Pace din anul 904, Bizantul cedeaz Bulgariei un teritoriu considerabil angajndu-se
s plteasc un tribut considerabil. Dup aceste evenimente, gratie activittii
diplomatice bine organizate, pe parcursul a 20 de ani ntre Bizant si Bulgaria s-au
mentinut relatii de pace si ntelegere.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
26
Relatii diplomatice durabile au fost stabilite inclusiv ntre persi si bizantini. De
obicei, cooperarea diplomatic se intensifica n perioada ncheierii armistitiului ori a
tratatelor de pace. Astfel, Hozroi, dndu-si seama c nu-i mai st n puteri s duc
operatiuni militare n Colhida mpotriva romanilor, a decis s ncheie pace. n acest
scop el trimite n Constantinopol reprezentantii ambasadei n frunte cu Zih, care
aveau autoritate la persi.
n rezultatul ndelungatelor negocieri prtile au convenit urmtoarele: n
conformitate cu dreptul rzboiului, romanii si persii pstreaz achizitiile fcute n
orase sau fortificatii; ambele prti se angajau s se abtin de la operatiunile militare
pn cnd ambii crmuitori vor ajunge la un numitor comun n ceea ce priveste
instituirea pcii durabile. Cu toate c Zih a obtinut doar un armistitiu, totusi
operatiunile militare au ncetat, pentru un timp ndelungat.
Notificm faptul c n vederea realizrii intereselor politice, inclusiv biserica
medieval, papalitatea recurgea nu doar la canoanele religioase, la forta militar, dar
si la diplomatie. Cu ct mai contradictorii erau disensiunile religioase si politice, cu
att mai stringent devenea necesitatea aplicrii diverselor mijloace si procedee
diplomatice.
Priorittile bisericii Romane se rezumau la rezolvarea unei sarcini triple: unificarea
bisericii n baza dogmelor religioase si instaurarea influentei politice unilaterale a
papalittii; supunerea mpratilor bizantini bisericii romane; crestinizarea barbarilor.
Sciziunea bisericii crestine romane si atenuarea influentei papale n imperiu au
nceput o dat cu preluarea puterii de ctre Leon cel Mare (a. 440-462), ctitorul
monarhiei papale n Occident. n Orient, ns, patriarhii Alexandriei (partial, Chiril, a.
422-444, si Dioscor, a. 444-451) ncercau s obtin influenta prestolului papal. Pe
fundalul acestor evolutii, dup cum ne comunic istoricul francez Ch. Dile, ncep s se
manifeste din ce n ce mai evident vechile conflicte interetnice si tendintele separatiste.
Pe lnga acestea, n biserica roman existau divergente serioase cu caracter
dogmatic si religios. Nestor, patriarhul Constantinopolului, propovduia c Christos
trebuie perceput ca fiind expresia naturii omenesti si a celei divine, c Isus a fost
doar omul, devenit Dumnezeu. ns oponentul principal al patriarhului, Chiril
Alexandriischii n anul 431, avnd sustinerea papei, a blamat nestorianismul la asa-
numitul sobor Efes. Ctiva ani mai trziu nvttura lui Chiril a fost adus de Evtahii
pn la monofizitism - nvttur care nega n mod categoric natura uman a lui
Christos. Patriarhul din Alexandria, Dioscor, a sustinut aceast dogm si a asigurat
triumful ei la urmtorul sobor din Efes.
Totusi monofizitii nu s-au mpcat cu noile viziuni. Pe parcursul unei perioade
ndelungate de timp ei continuau s ntemeieze n Egipt si Siria biserici ce promovau
tendinte separatiste. Roma era nevoit s se mpace cu fortificarea puterii patriarhale
din Constantinopol, care, gratie protectiei mpratului, a devenit o veritabil
papalitate a Orientului.
Conflictul se intensifica tot mai mult: pe de o parte, atotputernica papalitate din
Occident tinde s se elibereze de puterea imperial, pe de alta se instituie Biserica
Oriental sub tutela mpratului, ce devine instrument al puterii de stat.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
27
Cu timpul, disensiunile respective devin mai putin nuantate, ndeosebi n
perioada guvernrii lui Iustinian. O nou orientare politic se cristalizeaz o dat cu
venirea lui Iustinian la guvernare. Principala grij a mpratului era concilierea cu
Roma si nlturarea sciziunii. n vederea realizrii acestei nzuinte Constantinopolul
timp de trei ani (a. 518-521) urmrea insistent monofizitii pe teritoriul ntregului
Orient. Constientiznd faptul c pentru unificarea imperiului se cere n mod
inevitabil o aliant cu papa, Iustinian si directioneaz toate eforturile n acest sens.
Astfel, n a. 525 papei Ioan i-a fost organizat o receptie luxoas si solemn cu
ocazia vizitei acestuia la Constantinopol, care l-a impresionat.
Treptat, pentru a face pe plac Romei, Iustinian permite soborului din
Constantinopol (a.536) s anatemizeze nesupusii, s jefuiasc bisericile si localittile
ereticilor (a. 537-538). n conditiile n care au ncetat presiunile (n anul 543), el
ofer posibilitate monofizitilor de a-si restaura bisericile si a ntreprinde actiuni
concrete pentru a obtine de la papa dezaprobarea indirect a deciziei soborului din
Halcida n cadrul soborului din Constantinopol (a. 553).
Asadar, diplomatia bizantin este distinct si caracterizeaz att relatiile politice
interne, ct si legturile Constantinopolului cu lumea extern, n special cu statele
(formatiunile prostatale) barbare. Specificitatea acestei diplomatii const n esenta
sa imperial: aplanarea numeroaselor conflicte interne si externe, inclusiv prin
fascinare si corupere a strinilor, implicare n treburile bisericesti.
Bibliografie
1. Zorin V., Semionov S., Skazchin S., Istoria Diplomatiei V. I, Editura stiintific,
Bucuresti, 1962.
2. Istoria diplomatiei V. I, sub ngrijirea lui V. Potemkin, Editura Cartea Rus, 1946.
3. V. Fenmx, Hcropnx nnnomarnn, xypc nexnn, uacrt I, Knmnnen: Iocynnnepcnrer
Monont, 1996.
4. Hcropnx nonnrnuecxnx n npanontx yuenn. Cpenne nexa n Bospoxenne. M., 1986.
5. Henuenxo M.B. Ouepxn no ncropnn pyccxo-nsanrncxnx ornomenn. M., 1956.
6. Ara]n M. O napcrnonannn Rcrnnnana. M., 1954.
7. Hnxoncon A. Hrantxncxax cncrema: nnnomarnuecxoe ncxyccrno. M., 1962.
8. Vantnona B. Honnrnxa nsanrncxoro npannrentcrna n sanoenanno Hrannn n
pesyntrart nsanrncxoro sanoenannx // Becrnnx Mocxoncxoro ynnnepcnrera,
1958, N3.
Prezentat la 11.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
28
$COALA DIPLOMATIC VENETIAN:
ESENTA $I FORMELE DE MANIFESTARE
Valentin BENIUC, doctor habilitat n tiinte politice, IRIM
Venice exerted a considerable influence on the development and dissemination of new
diplomatic forms and methods taken over from the European monarchies. The Venetians left
great experiences and exceptional models of diplomatic relations among states, royal courts
and monarchies for humanity. In the 15
th
-16
th
centuries the process of contemporary diplo-
matic service and establishment of diplomatic permanent missions was completed.
Venetienii, gratie colaborrii intense si de lung durat cu Orientul, au preluat
teoria diplomatic a bizantinilor si au transmis concettenilor si italieni
predispunerea spre ftrnicie si suspiciune. Acestia au fost primii care au instituit un
sistem integru al serviciului diplomatic, mentiona ilustrul H. Nicholson ntr-un
discurs.
Datorit relatiilor intense si de lung durat cu Orientul, Venetia a devenit
comoara cunostintelor si a experientei diplomatice din care se dezvolta si
perfectiona diplomatia statelor europene. Despre acestea ne relateaz arhivele de stat
si cele 21.177 de instructiuni si dri de seam ale ambasadorilor, ce s-au pstrat pn
n zilele noastre ntr-o form sistematizat si care cuprind nou secole (din 833 pn
n 1797). n arhive au fost depozitate si pstrate rapoartele de finalizare a misiunilor
ambasadorilor, alte documente diplomatice de mare important.
Deja n sec. al XIII-lea au fost introduse crti (registre) speciale pentru
nregistrarea tratatelor: Cartea tratatelor (Patti) n care erau notate cele mai
relevante acte de stat; Cartea evenimentelor memorabile (libri commemioriali),
unde erau nregistrate actiunile curente la nivel de stat, ce puteau servi n calitate de
precedente diplomatice. Cu toate acestea, sistemul de nregistrare si pstrare a
documentelor nu era pe potriva asteptrilor guvernatorilor si diplomatilor, de aceea
la mijl. sec. al XIV-lea Andrei Dandolo introduce trei noi culegeri: Liber Albus,
unde erau notate tratatele ncheiate cu Orientul (Bizantul, Armenia si Ciprul); Liber
Blancus, n care erau prezentate tratatele semnate cu statele italiene; Liber
Pactorum, ce includea toate celelalte tratate [1].
Spre regret, studierea atent a surselor primare prin prisma viziunilor altor autori
ne permite s depistm doar unele caracteristici si principii notorii ale diplomatiei
venetiene.
Se pare c venetienii au fost primii dintre europeni care au constientizat
necesitatea informrii periodice a ambasadorilor despre evenimentele petrecute n
propria tar prin intermediul asa-numitelor buletine informationale (avissi),
lrgindu-le astfel cunostintele si posibilittile de a manevra ct mai constient si mai
plenar n tara de resedint.
Cu toate acestea, initiativele ambasadorilor erau stopate de instructiunile
detaliate despre ce, cum si cnd trebuie s vorbesti, precum si despre subiectele
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
29
concrete de supraveghere si analiz. Un exemplu elocvent n acest sens -
ambasadorului venetian Contarini i-a fost poruncit s participe la ceremonia de
cstorie a lui Carol al VIII-lea si s prezinte o urare care, conform instructiunilor,
trebuia s fie expus ntr-un limbaj pompos si ntr-un stil elegant [2].
Crend pentru prima dat un sistem integru al serviciului diplomatic, Venetia
stabilea un regim destul de aspru de desemnare si de activitate a ambasadorilor.
Initial ambasadorii si exercitau atributiile doar 3-4 luni. Pe parcursul sec. al XV-lea
mandatul acestora a fost prelungit pn la doi ani. Ambasadorul [3] nu avea dreptul
s detin vreo proprietate n tara de resedint sau s-si ia cu sine familia, deoarece
sotia n timpul discutiilor putea s divulge din ntmplare persoanelor cointeresate
informatii secrete. n 1481 a fost adoptat o decizie special, ce interzicea
ambasadorilor venetieni a ntretine discutii pe probleme politice cu persoane
particulare strine si a mentiona ceva din domeniul politicii n scrisorile lor private.
Pozitia solilor venetieni se nrutteste si mai mult o dat cu adoptarea hotrrii ce
prevedea pedepsirea oricrui supus al Venetiei (prin izgonire si aplicarea unei
amenzi de 2000 de ducati ) n conditiile n care acesta si-a permis s discute treburile
statale cu diplomati strini. Solului i se indica cu strictete c dup revenirea sa n
tar s dea toate darurile obtinute senioriei, iar peste 15 zile dup finalizarea misiunii
s prezinte o dare de seam - relazione.
Desfsurarea activittii diplomatice se complica si din considerentul c guvernul
cerea de la solii venetieni prezentarea informatiilor cu caracter, exclusiv, de spionaj,
ce urma s fie codificat.
nc de timpuriu republica venetian dispunea de persoane cu un nivel de
calificare nalt ce se preocupau de elaborarea si descifrarea mesajelor codificate. Mai
trziu, Consiliului celor 10 i-a fost ncredintat misiunea de a veghea asupra
cifrurilor statului si s se ngrijeasc de ntocmirea periodic a altora noi. Tehnica
codificrii era simpl si presupunea nlocuirea literelor alfabetului latin cu cifre
arabe, liniute, puncte, figuri arbitrare. Deseori, depesele secrete, nimerind la agentii
de securitate din statele strine, erau relativ usor descifrate. Corespondenta
diplomatic codificat, ce apartinea solilor strini provoca reactii negative din partea
principilor trilor de resedint. Astfel, sultanul Baiazid al II-lea, aflnd c baiolul [4]
Djeremalo Marcello remite guvernului su scrisori codificate, porunceste acestuia s
prseasc tara timp de trei zile.
ntretinnd relatii diplomatice cu multe state ale lumii, Venetia delega n acestea
att reprezentanti oficiali ambasadori, baioli, ct si neoficiali - agenti secreti,
spioni. Asemenea Bizantului, Venetia folosea iscusit serviciile preotilor si ale
doamnelor aristocrate, care deseori erau prezenti la discutiile de la palat. Pe lng
domnitorul Moldovei (pe lng alti principi) mai multe persoane au reusit s se
aranjeze n calitate de medici. Aceste persoane trimiteau periodic n Venetia scrisori,
- adevrate rapoarte diplomatice, n care era reflectat situatia politic sau
economic a unei sau altei tri. n regiunile transfrontaliere, Venetia beneficia de
serviciile informatorilor - asa-numitilor exploratores. [5]
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
30
Conditiile aspre de activitate, regulile stricte de comportament determinau multi
oameni bine informati si talentati s se eschiveze de la acest gen de activitate. n sec.
al XVI-lea, practic, nimeni nu pretindea si nu era de acord cu exercitarea functiei de
ambasador venetian. Conform edictului din 1271, cel care renunta la misiunea
diplomatic, era supus unei amenzi considerabile. Cu timpul cutuma venetian a fost
codificat n Pravila ambasadorilor florentini (1421). Pravila stipula necesitatea
aplicrii diverselor sanctiuni, chiar pn la privarea de drepturile civile a cettenilor
si a soliilor, care nu demonstrau dibcie si ascultare n timpul exercitrii
atributiilor diplomatice.
Desi i erau proprii si unele aspecte negative, diplomatia venetian a fost una de
succes care si-a justificat aprecierile pozitive. Din toate statele italiene si europene,
care dispuneau de armat slab si de resurse interne neconsiderabile, Venetia a fost
unica care a reusit eficient s compenseze aceste neajunsuri printr-o activitate
diplomatic bine organizat.
Prelund experienta diplomatiei bizantine, Venetia o implementeaz iscusit din
perspectiva propriului interes si beneficiu. Fiind o exceptie ntre statele italiene, ea a
izbutit s revalorifice metoda diplomatic bizantin trecnd-o prin propria filier de
perceptie si ntelegere, crend n cele din urm, metoda diplomatic venetian.
Metoda diplomatic venetian a fost preluat practic simultan de ctre toate
celelalte orase comerciale din Italia: Genova, Pisa, Florenta etc. Acestea aveau
nevoie de o diplomatie eficient n conditiile n care dispuneau de multe posesiuni,
conduse de unul sau trei consuli, alesi de electorii metropolei sau ai coloniei.
Consulii exercitau competente jurisdictionale civile, si mai ales, comerciale n
litigiile concettenilor si. Principala lor misiune consta n solutionarea conflictelor
dintre autorittile locale si populatia coloniilor italiene. Uneori, aceste litigii erau
solutionate doar gratie interventiei conductorului statului. Astfel, consulul factoriei
venetiene din Alexandria a reusit s obtin zece audiente anuale la sultan.
Profesionalismul diplomatic al Constantinopolului si al Venetiei au contribuit la
formarea diplomatilor, solicitati nu doar de ctre italieni, dar si de alte state
europene. n acest sens vom mentiona c n anul 1300, papa Bonifaciu al VIII-lea a
invitat mai multe personalitti importante din Europa, inclusiv ambasadori pentru a
participa la o serbare jubiliar. La acest eveniment au fost prezenti doar din Florenta
12 ambasadori, ce reprezentau nu doar propriul oras, dar si Franta, Anglia, Ungaria,
Sicilia etc. Ilustrii diplomati ai Italiei - Dante, Petrarca, Boccacio, Gviciardini s. a.
au lsat pagini de glorie n istoria diplomatiei universale.
O contributie notorie n istoria diplomatiei europene si mondiale i revine lui
Niccolo Machiavelli. Remarcm ns c activitatea sa n calitate de scriitor si
diplomat nu ntotdeauna se nscrie n cadrul unor perceptii general acceptate.
Aceast activitate derula ntr-un context istoric concret, caracterizat prin luptele
guvernatorilor pentru unificarea sau dezmembrarea Italiei, si prin tendinta statelor
strine de a supune Italia. El recunostea n persoana lui Cesare Bordgia o voint
puternic, un spirit prevztor si o mare eficient n luarea deciziilor - calitti, care,
n opinia sa, puteau salva Italia de la aservirea francez, spaniol sau german.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
31
Conform asertiunii machiavelliste, pentru realizarea acestui scop toate mijloacele
erau bune. Concluziile sale politice au devenit indispensabile n demersurile multor
suverani europeni: Carol al V-lea, Filip al II-lea, Henrih al IV-lea. Ulterior, teoriile
lui Machiavelli au fost preluate si aprofundate n filosofia lui Hegel si a discipolilor
si.
Nicholson afirma c urmasii lui Machiavelli practic au anihilat valoarea teoriei
sale si a eticii diplomatice. n acelasi timp, Nicholson diminueaz tonalitatea
categoric, concretiznd c acestea au avut o contributie important n dezvoltarea si
perfectionarea mecanismelor activittii diplomatice din perioada dat.
n sec. XV-XVI o mare atentie era acordat instituirii misiunilor diplomatice,
solii fiind acreditati n prezenta regilor. Cauza principal care a intensificat procesul
de instituire a reprezentantelor permanente consta n necesitatea obtinerii operative a
informatiilor, inclusiv si a celor cu caracter secret. Aceste mprejurri obligau solii
s se afle permanent n preajma conductorilor, nsotindu-i practic peste tot la
vntoare, rzboi, odihn, distractie.
Prima ambasad permanent n sensul actual al cuvntului a fost acreditat n
1450 de ctre ducele Milanului la palatul lui Cozimo de Medici. ( n acest context,
mentionm c primul reprezentant permanent al papei - apocrisaria la Curtea
bizantin, a fost desemnat nc n a. 453). Pe parcursul urmtorilor 15 ani acest
exemplu a fost urmat de aproape toate statele italiene si europene. Initial, acesti
reprezentanti erau numiti nu ambasadori, ci oratori-rezidenti si erau
desemnati, de obicei, nu din rndul reprezentantilor pturilor de jos. De ex.,
Ludovic al XI-lea, si-a trimis brbierul n fruntea unei delegatii oficiale pentru a
negocia cu Maria de Burgundia; Florenta a delegat un farmacist pe nume Matei
Palmeriu la Neapol, iar doctorul de Pueblo, care pe parcurs de 20 de ani reprezenta
Spania la Londra, era nesplat si grosolan, fapt ce l-a determinat pe Henrih al
VII-lea s cear succesorului acestuia s aib o mai aleas capacitate de a dialoga
cu oamenii. Este greu de crezut c acesti oameni aveau calittile diplomatilor din
sec. XV-XVI, n baza crora istoricii diplomatiei concludeau c diplomatul trebuie
s fie un bun lingvist si, mai nti de toate, trebuie s cunoasc foarte bine latina,
care n acele timpuri era lingua franca (limba universal); el trebuie s
constientizeze c toti strinii trezesc suspiciune si de aceea trebuie s-si ascund
viclenia printr-o nftisare binevoitoare de om monden; el trebuie s fie o gazd
bun si s aib un buctar de exceptie; el trebuie s fie un om cu gusturi fine, s
aib o nalt eruditie si s dialogheze cu scriitorii, artistii si savantii; el trebuie s
fie un om tolerant si deschis s duc tratative pe ndelete, fcnd concurent artei
negocierilor si iscusintei de a bate pasul pe loc, caracteristice Vaticanului; el
trebuie s fie calm si capabil de a primi stiri proaste fr a demonstra semne de
iritare si fr a divulga sentimentele sale propriu-zise; viata lui privat trebuie s
fie ntr-att de ascetic, nct s nu dea nici un motiv dusmanilor de a rspndi
zvonuri scandaloase; el trebuie s fie ngduitor fat de sef si s fie capabil de a
diminua din tonalittile categorice a instructiunilor primite. n sfrsit, el trebuie s
nteleag c victoriile diplomatice provoac pentru partea advers sentimentul de
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
32
umilint si de revans. Un bun diplomat niciodat nu trebuie s recurg la
amenintri, presiuni sau njurturi.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
33
De acest gen erau instructiunile adresate diplomatilor italieni, care aparent erau ntr-
o serioas disonant cu metoda diplomatic, aplicat de italieni n sec. al XVI-lea.
De fapt, solii din cadrul misiunilor diplomatice italiene primeau instructiuni de
dou categorii: unele erau destinate pentru activitatea public (posibil c
instructiunile expuse mai sus sunt din aceast categorie), altele erau secrete.
Solilor li se cerea de a se acomoda conditiilor locale si a percepe ct mai profund
intrigile politice de pe teren. n unele cazuri, solii, ndeosebi cei venetieni, recurgeau
la omorurile politice. n schimb, altii tindeau s fac ct mai multe prietenii n
cercurile de elit si n acest sens recurgeau cu mare tact si discernmnt la dri de mit si
de subsidii. Treptat, mituirea a devenit regul de comportament pentru diplomati si,
practic, toti curtenii, cu exceptia poate, a celor care erau n asteptarea decernrii unor
ranguri, ordine, onoruri civile si heraldice. Se considera a fi inacceptabil gestul de luare a
mitei sau de acceptare a unor subsidii, n scopul trdrii intereselor propriei tri.
Astfel, anume aceste si alte caracteristici ale diplomatiei italiene au stat la
originea metodei diplomatice moderne si contemporane, care poate fi calificat doar
ca fiind neeficient si lipsit de luciditate, totodat, caracterizndu-se prin trsturi
de insistent profesional, atingerea scopului scontat prin mijloace netraditionale.
Instrumentul principal al metodei diplomatice din Italia secolelor XV-XVI era
negocierea diplomatic. Vom examina acest proces prin intermediul celor dou
manifestri ale sale: ncheierea tratatelor i diplomatia de conferint.
Procesul de ncheiere a tratatelor n sec. al XV-lea se complica din cauza
traditiilor feudale si a principiului de superioritate papal. n pofida acestor
dificultti negocierile dintre suverani derulau frecvent si dup scheme metodologice
din ce n ce mai complicate. De rnd cu tratatele simple se ncheiau si tratate mai
detaliate, de ex. protocoale - acorduri, ce includeau lista prevederilor negociate.
Aceste protocoale, de obicei, nu se semnau. Din aceast perioad dateaz si
edenturile (endentures) documente ce erau tiate n zigzag, n dou, fiecreia
dintre prti revenindu-i respectiv cte una.
Cele mai importante tratate n care erau stipulate cele mai responsabile
obligatiuni se aprobau de ctre notarii papali. Ele erau denumite acte autentice (act
authentique). Doar papii aveau posibilitatea de a scuti monarhii de la ndeplinirea
jurmntului fixat n actul autentic, iar n cazurile de nclcare a acestuia, notificat
oficial de ctre notarul din Vatican, papa era n drept s-i excomunice.
De obicei, tratatele erau ratificate de ctre monarhi. Procedura de ratificare se
desfsura ntr-o atmosfer extrem de festiv. Suveranul putea s nu ratifice tratatul, n
caz dac ambasadorul exagera la capitolul atributiilor si al mputernicirilor acordate.
Vom aborda, n cele ce urmeaz, aspectul lingvistic al negocierilor si cel de
elaborare a tratatelor.
n perioada timpurie, relatiile diplomatice, mai ales n Europa Central si n cea
de Vest, se desfsurau n limba latin. Ulterior, cnd limbile francez, spaniol,
italian si englez s-au format din punct de vedere literar, instructiunile diplomatului
se elaborau n limba statului de provenient. Cel mai trziu au nceput s fie
redactate documentele n limba german. Latina era principala limb de dialog ntre
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
34
ambasadori, dup care urma franceza. Uneori aceste dou limbi erau utilizate de
ctre ambasadori n aceeasi msur. Cnd n 1508 a fost creat Liga Camre
(Aliant ncheiat ntre Papa, Franta, Austria si Spania mpotriva Venetiei la Camre
n 1508), atributiile negociatorilor francezi si imperiali erau notificate n francez,
iar cu prilejul ratificrii tratatului, acestea au fost redactate n latin.
Dup cum remarc Satou, acordurile dintre statele vecine la nc. sec. al XVI-lea
erau elaborate n englez, german si italian. Engleza era limba de dialog ntre
englezi si scotieni, germana era utilizat n relatiile dintre Germania, principatele
Germaniei, Boemia, Ungaria si Elvetia. Uneori, limba italian se ntrebuinta n
relatiile dintre micile state italiene. Franceza era limba matern a locuitorilor din
Olanda, Lotaringia si Metz. ns, pentru elaborarea acordurilor internationale erau
folosite doar dou limbi: latina pentru notarii apostolici si ntregul sistem instituit n
jurul puterii papale de la Roma si limba franceza.
n ceea ce priveste diplomatia prin conferint (sec. XV-XVI), atitudinea
diplomatilor fat de aceast metod de desfsurare a negocierilor era oarecum
rezervat. n perioad istoric vizat, negocierile n aceast formul se realizau prin
intermediul unor ntlniri personale ntre suverani, ce aveau loc, de obicei, la hotarele
statelor sau la mijlocul unui eventual pod. Pentru a evita pericolul lurii n prizonierat,
acestia erau nevoiti s ntretin dialogul, fiind separati de un zid din lemn de stejar,
instalat special n acest sens. Punctul nevralgic al acestor negocieri consta n faptul c
ntelegerile erau convenite doar n form oral, fapt ce permitea prtilor s ignore
ulterior unele obligatii sau s se eschiveze de la acestea n totalitate. Mai mult, asemenea
ntlniri provocau multiple zvonuri si suspiciuni nentemeiate ntre palate.
Cu toate c diplomatia italian n-a urmat n totalitate prevederile celei bizantine,
diminund mult din grandoarea ceremonial si din solemnitate, ea nu a reusit s se
debaraseze integral de unele exacerbri protocolare. Odat ajunsi n tara de
resedint, ambasadorii strini erau timp ndelungat antrenati n proceduri de
coordonare, pn la cele mai mici detalii, vizavi de primirea oficial la palat si de
nmnarea scrisorilor de acreditare. n acest sens se stabilea: regele trebuie s coboare de
pe tron cnd i se nmneaz scrisoarea de acreditare sau pur si simplu s fac un simplu
gest care ar semnifica dorinta lui de a proceda anume asa ?; n ce moment al procedurii
de acreditare ambasadorul trebuia s se dea jos sau s-si ridice plria?; n conditiile n
care ambasadorul si-ar fi prezentat discursul n limba latin, cum se ntmpla de obicei,
atunci trebuia regele s-i rspund n aceeasi limb sau n limba sa matern, sau poate, n
general, nu trebuia s-i rspund ? Aceste momente, care ne-ar prea a fi neesentiale,
erau subiecte de discutii ndelungate si de corespondent interminabil.
Prin urmare, att papa, ct Venetia si Italia au exercitat o considerabil influent
asupra dezvoltarii si rspndirii noilor forme si metode diplomatice, preluate de la
monarhiile europene. Ei au lsat umanittii mari experiente si modele inedite de
relatii diplomatice ntre state, curtile regale si monarhi. Astfel, n perioada istoric
vizat, s-a definitivat procesul de instituire a serviciului diplomatic contemporan si a
misiunilor diplomatice permanente.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
35
Referin(e
1. Istoria diplomatiei. V. I. M. 1959. p. 207.
2. Istoria diplomatiei. V. I. M. 1959. p. 207.
3. n opinia cercettorului englez A. Satou, cuvntul ambasador provine de la cuv.
francez ambaxadeur ( sec. al XI-lea), italian ambasciaore care la rndul lor
provin de la ambactiare - cuvnt care nu se ntrebuinteaz, dar care se presupune c
s-a format de la ambactia, ambaxia, n dreptul burgund si salicic nsemnnd
porunc, functie, ndeletnicire, denumirea functiei, ce provine de la ambactus -
sluga. Cuvntul ambaxador a aprut la mijlocul sec. al XII -lea. n sec. al XIV-lea
termenul ambaxitor continuus - sluga (ambasadorul permanent) este mrturie a
durabilittii institutului respectiv. Termenul ambaxiator este ntlnit n Tratatul din 14
octombrie 1417, semnat ntre Henric al V-lea si Carol al VI-lea.
4. Cpetenia tuturor coloniilor venetiene n Regatul Ierusalim.
5. Istoria diplomatiei. Vol. B Bucuresti. 1962. p. 177.
Prezentat la 03.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
36
DIPLOMATIA PAPAL
(SEC. XV-XVI)
Valentin BENIUC, doctor habilitat n tiinte politice, IRIM
The historical description of papal diplomacy in the 15
th
-16
th
centuries emphasizes
the fact that Vatican did not only assimilate and develop the Byzantine diplomatic ex-
perience, but also worked out its own model of diplomatic behaviour in relations with
neighbouring states.
O dat cu cderea Imperiului Roman de Apus (a. 476) institutia papalittii
reprezenta puterea reminiscent n Italia, si aceasta, n pofida prezentei n acest
spatiu a ostrogotilor, care, de altfel, aveau un mare respect fat de primul prelat
italian.
Situatia ns se schimb n a. 568 cnd n Italia apar longobarzii, iar papii sunt
amenintati de pericolul de a fi pusi n subordinea mpratilor. n conditiile create,
acestia (pentru a salva romanii de mnia longobarzilor) au nceput s caute
protectori n persoana regilor franci, care la sf. sec. al V-lea au acceptat crestinismul
n stil roman. Anume aceste evenimente au determinat papii s-si manifeste
priceperea, clarviziunea politic si cea diplomatic.
Constientiznd rolul crestinttii si a credintei n Dumnezeu n procesul de
realizare a puterii si n satisfacerea propriilor ambitii, n anul 739 papa a trimis soli
[1] Majordomului Karl Martell cu propunerea ctre acesta de a se pronunta
mpotriva longobarzilor. Rspunsul ns a fost negativ.
Cu toate acestea fratele lui Karl, Pipin Scurtul, ce rvnea spre puterea
mprteasc si avea nevoie de binecuvntarea papal, a delegat ambasadorii si la
Roma pentru a elucida problema regilor pe care-i aveau francii si care purtau titlul
de regi, neavnd, ns, putere regal. Solii au fost primiti imediat si li s-a dat
rspuns fr ntrziere (de la papa Zaharia): Mai bine s se numeasc rege acel care
detine puterea, si nu cel care a pierdut-o. Astfel, Pipin Scurtul a primit titlul de
rege, si n semn de recunostint pentru sustinerea acordat, ntrepinde dou campanii
n Italia mpotriva mpratului longobard, fortndu-l s cedeze papei cteva regiuni.
Tinznd s se debaraseze de protectoratul regilor longobarzi, papa din ce n ce
mai mult depindea de ambitiile politice ale regilor franci, fapt ce nu se ncadra n
planurile sale de a ocupa o pozitie prioritar fat de forfota lumeasc. Conform
unor surse, papa, totusi, recurgnd la unele siretlicuri, a reusit s-si demonstreze
superioritatea spiritual fat de recunoscutul Carol cel Mare. Carol demult rvnea s
obtin titlul de mprat. Papa ns reuseste s fac n asa fel nct ncoronarea regelui
s se petreac din initiativa lui, si nu a lui Carol, fapt din care reiese c anume papa
i-a druit lui Carol titlul si coroana imperial. Profitnd de sejurul lui Carol la Roma
si de prezenta lui la un serviciu divin, papa a pus pe crestetul acestuia coroana
imperial. Gestul a fost fcut, dup cum presupune academicianul S. D. Scazchin,
Ir o coordonare prealabil cu regele, acesta rmnnd nemultumit de
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
37
comportamentul papei. Ulterior, mostenitorii Vaticanului deseori faceau referint la
acest fapt pentru confirmarea tezei c puterea papei este superioar celei mprtesti.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
38
Aceste evenimente au avut loc n Europa n perioada frmitrilor feudale.
Relatiile nu demult benefice dintre papa si Carol cel Mare sufer schimbri
esentiale. Din cauza sprijinului si multiplelor servicii acordate papilor, Imperiul
francilor ncepe s se dezintegreze. n perioada guvernrii fiului lui Carol cel Mare
Evlaviosul, acesta mparte imperiul ntre fiii si, pstrndu-si puterea suprem. Mai
trziu, ns, fiii se rzbun mpotriva tatlui lor, iar dup moartea acestuia (a. 840)
ncep s lupte ntre ei. Fratii mezini Carol Chelul si Ludovic Germanul semneaz
un acord mpotriva fratelui mai mare, Lotari, care a preluat coroana imperial si care
dorea s-si exercite efectiv puterea. Acordul a fost ncheiat n or. Strasbourg. [2]
Lotari este nevoit s cedeze n fata acestor uneltiri si n a. 843 la Verdun este semnat
tratatul de divizare a imperiului ntre cei trei frati. Regatul francilor occidentali i-a
revenit lui Carol cel Chel. n consecint, acesta a nceput s fie denumit Franta, viitoarea
Germanie a fost ncredintat lui Ludovic Germanul. Partea de mijloc situat pe Rhin si
Rona, Italia, precum si titlul imperial i-au revenit lui Lotari, care treptat pierdea din
notorietate. [3]
n aceast conjunctur politic si diplomatic complicat, papalitatea este
nevoit s-si caute locul su si s-si consolideze, dup posibilitate, pozitiile n noile
state aprute. n vederea realizrii acestor ambitii, papalitatea utilizeaz o metod
religioas si diplomatic verificat de vreme unificarea puterilor n numele
credintei crestine. Pentru ca scopul s-si ating finalitatea, papalitatea trebuia s
arate mpotriva cui urmau s fie unificate puterile spirituale.
Binenteles, actiunile initiate prin evlavie si dragostea dumnezeiasc erau
ndreptate (sub pretextul extinderii si consolidrii crestinttii n ntreaga lume),
mpotriva eterodocsilor. Astfel, papii si ntreaga institutie a papalittii, au devenit
initiatorii celor mai sngeroase campanii militare din istoria religiei, denumite
cruciade.
Mai multe surse istorico-stiintifice sunt dedicate descrierii cu lux de amnunte a
cruciadelor [4]. Prima cruciad (1096-1099), ce a atras cel mai mult atentia
istoricilor si care s-a soldat cu acapararea de ctre cavalerii din Europa Occidental a
sfntului oras a celor trei religii Ierusalimului (15 iulie 1099) si crearea regatului
Ierusalim, a fost precedat de importante evenimente diplomatice.
Din cronica lui Fulheriu $artrschii Faptele francilor, ce au svrsit pelerinaj n
Ierusalim, aflm c n anul 95 dup Hristos, cnd n Germania domnea mpratul
Henrih (1084 1106), n Franta regele Filip (1060 1108), papa Urban al II-lea
prin intermediul legatilor ordon ntrunirea soborului n Overia, Clemorna. [5]
La sobor, gratie eforturilor diplomatice papale, s-au ntrunit 310 episcopi si abati
toti sprijiniti n toiaguri. n alt surs [6] se afirm c soborul a avut o rezonant
impuntoare datorit faptului c n cadrul acestuia s-au ntrunit o multime de galezi
... germani ... si principi. Diplomatia papal, care a incitat si a directionat crestinii
mpotriva eterodocsilor, se baza n activitatea sa pe trei argumente (principii),
enuntate n cadrul soborului:
1. Necesitatea fortificrii bisericii, revigorrii puterii credintei ce a fost supus
unor teribile lovituri, redobndirii de ctre sfnta biseric a pozitiei de onoare de
altdat, stirbit brutal de ctre necredinciosi.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
39
2. Necesitatea , dup cum se afirm n cronici, de a duce lupta mpotriva
triburilor strine lui dumnezeu ... care prin spiritul lor sunt necredinciosi
Domnului...; cotropitorilor ... pmnturilor acestor crestini ...; bisericilor de alt rit
dect cel canonic. Pentru papa era important de a pune n aplicare si de a dinamiza
sindromul
noi si ei, fapt ce i-a reusit din plin.
3. Lund n consideratie diminuarea rolului factorului ideologic si religios n
procesul de atragere a oamenilor pentru participare la cruciade, papa enunt un
argument strict lumesc, adresat, n principiu, naturii umane prdalnice, tendintei de a
cotropi si de a distruge ceea ce este strin. Ierusalimul, - afirma Urban al II lea n
fat celor adunati la Clemorn, - este centrul pmntului, este cel mai roditor plai,
acest pmnt parc ar fi un al doilea rai ... Psiti pe acest drum pentru ispsirea
pcatelor .... [7]
Calculul respectiv si-a gsit totalmente justificarea. n a doua jum. a sec. al XII-
lea si n sec. al XIII-lea s-a intensificat schimbul de mrfuri ntre Occident si Orient,
n pofida relatiilor ncordate cauzate de agresiunea cruciatilor. Cresterea
interactiunilor comerciale a contribuit la intensificarea dorintei de a cltori si de a
cunoaste pmnturile magnifice de peste mri. Treptat, dar tot mai accentuat, se
amplific spiritul laic al cruciadelor.
Acest spirit si demonstra viabilitatea chiar si n timpul actiunilor militare.
Altfel zis, era un rzboi obisnuit: cu prizonieri, negocieri, armistitii etc. Despre
acestea vorbeste cu ardoare Usama Ibn Muncz n a sa Carte de povat: eu
deseori l vizitam pe regele francilor ( se are n vedere Fulico, regele Ierusalimului
ntre anii 1131- 1142), n timpul armistitiului dintre acesta si Djemali ad-Dimom
Muhammed ibd Tadje ali-Muluc (crmuitorul Damascului n anii 1139-1140, fratele
si mostenitorul lui $ahab ad-Dina Mahmud). Francii au gonit prizonierii la mine
pentru a-i rscumpra, si eu i-am rscumprat pe acei, crora Allah le-a usurat
eliberarea [8].
Principiul de altdat ce viza unificarea crestinilor mpotriva necredinciosilor a
fost adus n jertf goanei dup bogtii. Venetia si Genova au nceput s rivalizeze
ntre ele pentru stabilirea unor relatii ct mai avantajoase cu sultanii otomani. Pe 25
februarie 1500, ambasadorul turc a fost gzduit chiar n Vatican.
Cea de-a patra cruciad s-a soldat cu cucerirea Constantinopolului de ctre
cavalerii francezi si italieni si crearea Imperiului Latin.
Prin urmare, papa si realizeaz planurile n linii generale; el fiind considerat
mijlocitorul spiritual dintre state, presedintele arbitrajului, desemnat de Dumnezeu.
Mai mult, se credea c papa reprezint constiinta ntregii omeniri. Aceast perceptie
i permitea s pretind la extinderea puterii sale, s supun teritoriile si s duc lupta
cu regi si mprati n vederea obtinerii puterii asupra oamenilor.
n acest nou context se schimb metodele si procedeele diplomatiei papale.
n 1442, dup moartea lui Lorenzo de Medici [9], tronul papal i revine lui
Rodrigo Bordgia (1431-1503) sub numele de Alexandru al VI-lea. Guvernarea sa
initiaz o nou etap n dezvoltarea metodei diplomatice si a politicii externe papale.
Alexandru al VI-lea a fost denumit monstrul imoralittii. mpreun cu fiul su
Cezare Bordgia ncearc s unifice Italia sub puterea sa, neignornd metode ca:
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
40
mituirea, nseltoria, omorul. n afar de aceasta, ncepe lupta fr compromis ntre
papi si mpratii germani, ce pretindeau la rangul de cpetenie laic a ntregii lumi
crestine. A nceput lupta ndelungat pentru obtinerea influentei decisive n Europa.
Vaticanul ns nu era n stare demult singur s duc aceast lupt.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
41
n acest rstimp, regele Frantei, Ludovic al XI-lea, (1423-1483), declarndu-se
suveran crestin independent, prezenta Franta n calitate de a treia putere n Europa.
Stabilind relatii diplomatice, el permanent si ndruma ambasadorii, spunndu-le:
Dac ei v vor minti, nu v jenati s-i mintiti si mai mult. Un asemenea
comportament era spre beneficiul papei. A sosit momentul cnd acesta putea s pun
n aplicare vechiul principiu ce a rezistat n timp mparte si stpneste.
Sub pretextul mentinerii bisericii, unificrii spirituale n numele Vaticanului,
necesittii de a reglementa relatiile ntre state n baza principiilor spirituale, papa
cuta si gsea noi mijloace de perpetuare a suprematiei sale. Deseori, apreau
divergente ntre state n ceea ce priveste ntietatea acestora. Papa nu rateaz aceast
ocazie. n 1504, papa Iuliu al II-lea elaboreaz si public lista monarhilor ce
stabilea ierarhia ntre state.
ntietatea papei, n lista de precdere, asupra celorlalti era un lucru inerent.
Dup acesta urma n ordine consecutiv mpratul Germaniei, apoi regele Romei,
considerat a fi mostenitorul de drept al mpratului (vezi tabelul).
Lista de precdere a regilor creytini yi a ducilor [10]
Consecutivitatea ierarhic a regilor Consecutivitatea ierarhic a ducilor
mpratul Cezar Ducele Britaniei
Regele Romei Ducele Burgundiei
Regele Frantei Ducele Bavariei, Pfaltgraf
Regele Spaniei Ducele Saxoniei
Regele Aragonului Ducele Brandemburgului
Regele Portugaliei Ducele Austriei
Regele Angliei Ducele Sabaudiei (Savoii)
Regele Siciliei Ducele Milanului
Regele Scotiei Ducele Venetiei
Regele Navarei Ducele Bavariei
Regele Ciprului Ducele Frantei si al Lotaringiei
Regele Boemiei Ducele Aurelianului
Regele Poloniei Ducele Genuei
Regele Danemarcei Ducele Ferrarei
Ulterior, lista respectiv cu schimbri minore, a devenit cheia solutionrii tuturor
polemicilor privind aspectul suprematiei. Lista respectiv a intrat n componenta
asa-numitului document ambasade d 'obdience al regelui englez, ce dateaz din
12 mai 1504.
Discutiile de acest gen continu pn la Congresul de la Viena (1815), cnd
aceast incertitudine este rezolvat definitiv. nc n anul 1564, papa Piu al IV-lea,
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
42
referindu-se la subiectul rangului ambasadorilor Frantei si Spaniei la Roma, a
declarat c Franta are prioritate asupra Spaniei.
Tonalittile polemicilor privind ntietatea ntre guvernatori, binenteles, aveau
consecinte directe asupra relatiilor dintre ambasadorii acestora. n anul 1633, cnd
Cristian al IV-lea din Danemarca hotrste s serbeze nunta fiului su, printul
mostenitor, ntre ambasadorul francez, contele D'avo si ambasadorul spaniol,
marchizul de la Fuente, apare o nentelegere. Ministrii danezi i propuneau lui D'avo
mai multe variante de iesire din aceast situatie delicat, inclusiv i-au recomandat s
i-a loc chiar lng rege sau lng ambasadorul mpratului. La ce D'avo le rspunde:
i voi da posibilitate ambasadorului spaniol s-si aleag singur locul de sedere, iar
cnd acesta va lua loc, eu l voi alunga si m voi aseza n locul lui. Pentru a nu
provoca intensificarea nentelegerilor, de la Fuente, sub pretextul unor treburi
urgente, nu particip la festivitate. O asemenea disput apare n anul 1657 la Haga
ntre de Tu, ambasadorul special si Gamarra [11], ambasadorul Spaniei.
Finaliznd succinta descriere istoric a diplomatiei papale din perioada vizat
vom nuanta prin conluzie c Vaticanul nu numai a asimilat si a dezvoltat experienta
diplomatic bizantin, dar a elaborat si propriul model de comportament diplomatic
n relatiile cu statele vecine.
Referin(e
1. Solii papali erau denumiti legati. Dreptul canonic diferentiaz trei categorii de legati:
legati-personali, legati-soli, sau nuntiile apostolice, si legati dup functii. Legatii
personali se divizeaz n: obinuiti i extraordinari. Legatii personali obinuiti sunt
cardinalii delegati de ctre prelat n alt provincie pentru reprezentarea functiei cu o
jurisdictie obisnuit, sau a puterii, dup modelul prezidiurilor provinciale. Asemenea
legati au fost cei din Bologna, Ferrara, Romandiola etc. Legatii personali extraordinari
persoanele trimise de ctre biserica ecumenic pentru exercitarea diverselor atributii,
de ex., pentru ntrunirea soborurilor, sau pentru acordarea sustinerii necesare pentru
ncheierea pcii ntre monarhi, sau pentru exprimarea dragostei prelatului cu ocazia
prelurii tronului. De obicei, n calitate de legati personali extraordinari erau trimisi
doar cardinalii. n conditiile n care erau desemnate persoane ce nu detineau titlul de
cardinal, acestora li se acorda titlul de sol- nuntiu cu drepturi de legat personal. Legatii
soli erau denumiti si nuntii apostolici. Asemenea nuntii au fost desemnati n
Germania, Franta, Spania etc. Legatii dup functie al cror rang era acordat de ctre
biseric. Aceste persoane se numeau legati dup functie primind mputerniciri din
partea Sfntului tron. Astfel, legati dup functie erau considerati arhiepiscopii din
Kentenberg si cel din Yorksc n Anglia, arhiepiscopul din Rein n Galia, etc.
2. Acest acord a fost denumit Jurmntul de la Strasbourg si acesta este primul
document diplomatic, redactat nu n latin sau n greac, ci n german si francez.
3. C. . Cxasxnn. Hcropnx mexynapontx ornomenn n nnnomarnn n cpenne nexa.
M. 1945. c. 14.
4. Cm. 3aopon M. A. Kpecronte noxot. M. , 1956; Ero xe. Hcropnx xpecrontx
noxoon n oxymenrax n marepnanax. M., 1977; Ero xe. Bneenne n
ncropnorpa]nm xpecrontx noxoon. M., 1966; Ero xe. Hcropnorpa]nx
xpecrontx noxoon (nnreparypa XY-XIXnn.) M.. 1971 n p.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
43
5. Cm.: Hs xponnxn uyntxepnx Baprrpcxoro Hepycannmcxax ncropnx // 3aopon M.
A. Hcropnx xpecrontx noxoon M., 1977, c. 47-48.
6. Hs xponnxn Poepra Pemcxoro Hepycannmcxax ncropnx // 3aopon M.A.
Hcropnx xpecrontx noxoon n oxymenrax - M., 1977, c. 50
7. Hs xponnxn Poepra Pemcxoro Hepycannmcxax ncropnx // 3aopon M.A.
Hcropnx xpecrontx noxoon n oxymenrax - M., 1977, c. 52
8. Vcama Hn Mynxts, Knnra nasnann. M. , 1958, c. 145.
9. Lorenzzo Medici (1449-1492) crmuitorul Florentei, poet, numit de popor
Extraordinarul pentru actele de binefacere mari pe care le fcea. Medici a creat un
sistem complex de ducere a tratativelor secrete cu alte state italiene.
10. Satou A. ndrumar al practicii diplomatice. M. 1974. p.45-46.
11. Satou A. ndrumar al practicii diplomatice. M. 1974. p. 47.
Prezentat la 03.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
44
ASIGURAREA SECURITTII NATIONALE
N CONTEXTUL GLOBALIZRII
Nicolai AFANAS, IRIM
Dans cet article lauteur analyse l'influence de la mondialisation sur la scurit nation-
ale. On fait levaluation des domaines les plus exposs au mondialisation, comme celui
conomique qui est linterdpendance entre le systme financier mondial et la scurit de
lIT qui est la hausse.
En meme temps lauteur value la scurit nationale de Moldova, ayant en base cinq
dimentions conus par B. Buzan: la scurit militaire, politique, conomique, social et de
lenvironement. On a constate que la Rpublique de Moldova a plus des lacunes au chapitre
de la scurit nationale. Cest pourquoi on exige de nouvelles conceptions sur la scurit qui
vont rpondre aux dfis provenant des systmes rgionaux et internationax.
Pentru studierea influentelor efectelor procesului de globalizare asupra
securittii nationale, vom defini si tipologiza mai nti conceptul de securitate,
facilitnd ntelegerea acestuia. Astfel, n opinia lui Wolfers A. securitatea n sens
obiectiv se refer la absenta amenintrilor la adresa unor valori dobndite si n sens
subiectiv la absenta temeiurilor c aceste valori vor fi supuse unori atacuri. Un alt
teoretician Bellany T. consider securitatea n sine o relativ absent a rzboiului,
combinat cu o relativ convingere c niciun rzboi care ar putea avea loc nu s-ar
termina cu nfrngere [6, p. 9]. Constatm c ambele definitii analizeaz cu
preponderent o singur parte a securitti, anume cea militar, iar celorlalte sectoare
fiindu-le acordat o important mai mic sau chiar de loc. Asftel, este necesar n
noile conditii analizarea att a domeniului militar, ct si a celorlalte sectoare ale
securittii.
Analiza securittii implic o tipologizare de la cel mai inferior nivel spre cel mai
complex. Primul nivel va fi securitatea national, prin care ntelegem posibilitatea
garantrii integrittii teritoriale, a independentei statului si crearea conditilor de
dezvoltare social prin mecanismele politicii interne si externe ale statului. Al doilea
nivel este securitatea regional/zonal, care presupune crearea unui sistem de
securitate ntr-un spatiu geografic bine definit de limite geografice, cu scopul
conventuirii pasnice a statelor din aceast regiune prin asigurarea unei securitti
colective. Securitatea regional se realizeaz prin existenta si activitatea
organizatilor internationale sau n baza unor acorduri semnate ntre prti n care sunt
prevzute:
- consfintirea obligatiei prtilor acordului de a solutiona exclusiv prin
mijloace pasnice litigiile aprute ntre prtile semnatare;
- obligatia prtilor acordului de a oferi asistent individual sau colectiv
statului supus agresiunii armate;
- participarea n acest sistem a statelor doar dintr-o regiune geografic,
delimitat si consfintit prin tratatele de constituire ale organizatilor sau la semnarea
acordului [7, p. 19].
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
45
Al treilea nivel de analiz este securitatea international, care prevede asigurarea
securittii tuturor membrilor comunittii internationale prin excluderea riscurilor si
amenintrilor cu caracter global, fiind posibil prin aplicarea sistemului colectiv de
securitate, prin recunoasterea principiului de nerecurgere la fort, prin lupta
colectiv mpotriva riscurilor securittii internationale. Actiunile preventive ale
comunittii internationale asupra unui agresor, aplicarea de sanctiuni este o metod
de contraventie mpotriva surselor de insecuritate.
Statele la rndul lor trebuie s elaboreze si s aplice o politic comun de
securitate bazat pe colaborarea si aplicarea acelorasi instrumente [4, p. 84], fiind
att de strns legate unul de cellalt, nct nu pot ignora interesele fiecruia n parte.
Recunoscnd suveranitatea celorlalti, se oblig pe viitor n relatiile dintre subiecti s
se conduc de baza normativ si regulile recunoscute la nivel international. Dar n
acelasi timp statele actioneaz sau dimpotriv ezit s actioneze reiesind din teama
si nencrederea fat de o putere advers care se poate pomeni mai suprem dect el
nsusi, astfel functioneaz "anarhia matur" n care statele se conduc n mare parte nu de
legislatia international, ci constrnsi de a recunoaste si accepta forta celuilalt actor [2, p.
180-183]. Este evident c ntre aceste trei nivele exist o legtur foarte strns, iat de
ce, n analiza unuia din nivele trebuie s lum n calcul procesele care se petrec si n
celelalte dou nivele. Securitatea unui stat nu poate fii analizat separat de securitatea
regiunii geografice unde el se afl si securitatea international n ansamblu.
Dac am analiza efectele globalizrii asupra securitti nationale si redefinirea
metodelor de asigurare ale acesteia n noile conditi geopolitice, trebuie s constatm
c au suferit schimbri semnificative sub influenta procesului dat, n primul rnd,
aceasta se rsfrnge asupra suveranittii statului si liberttii de actiune pe plan
extern, prin predarea unor prerogative nationale structurilor supranationale ca UE
sau organizatii internationale ca ONU, NATO sau OMC.
Securitatea regional urmeaz a fi asigurat prin luarea n considerare a
tendintelor generale ale procesului de globalizare pe dimensiunea securittii. n
acelasi timp, trebuie s constatm c toate dimensiunele globalizrii sunt foarte
interdependente, iar securitatea zonal nu poate fi asigurat, fr a tine cont de
problemele economice din acest regiune si din sistemul economic international n
ansamblu. n secolul XXI, exis mai multe probleme care necesit un cadru
multilateral, pentru combaterea lor ca: vulnerabilitatea sistemelor financiare
nationale fat de sistemul financiar international, problemele de mediu, amenintrile
din partea terorismului si criminalittii transfrontaliere. Astfel, influenta securittii
internationale este n crestere asupra celei nationale, nici un stat neputndu-si asigura
propria securitate fr a cunoaste amenintrile si vulnerabilittile mediului
international.
Putem constata c sunt patru domenii generale de influent ale globalizrii
asupra securittii nationale:
- dimensiunea economic prin dezvoltarea economic si ridicarea gradului
de prosperitate social-economic s consolideze pacea dintre state. Este un principiu
aprut n a doua jumtate a secolului XX, ca metod de stopare a rzboaielor dintre
natiuni si de a da posibilitate aparitiei/reaparitiei relatiilor de prietenie si colaborare
dintre state, bazndu-se pe principul c fiecare stat doreste prosperitate;
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
46
- dimensiunea investitional actorii privati n unele domenii joac un rol cu
mult mai important dect cei statali, pentru acestia n mare msur nu import
regimul care se afl ntr-un stat la putere, ci import dac investitile lor n acest stat
sunt n sigurant si vor avea din aceast afacere un profit. Putem conchide c orice stat
doritor de a atrage noi investitii n economia national trebuie s asigure stabilitatea
sistemului economico-financiar intern si s minimizeze riscurile cu privire la investitii;
- dimensiunea financiar statele sunt legate una de cealalt n sistemul
financiar international, fiind expuse riscurilor externe n timpul unor crize regionale
sau internationale;
- dimensiunea noilor tehnologii informationale (IT) internetul n acelasi
timp reprezint o oportunitate pentru dezvoltarea relatiilor interstatale, sunt n
acelasi timp un pericol la adresa securittii nationale, prin activitatea criminal n
domeniu IT1, p.37-38.
Globalizarea are urmtoarele rezultate directe si indirecte asupra securittii nationale:
- stergerea granitelor dintre riscurile interne si cele externe, nu doar de natur
economic, dar si la cele politice si sociale;
- intensificarea vechilor si aparitia noilor riscuri la adresa securittii nationale;
- principalele riscuri si amenintri pentru un stat astzi nu mai sunt de natur
politico-militar, ci economico-sociale [5, p. 81-82].
Astfel, acele conflicte dintre natiuni care se duceau prin metode politico-militare
se vor desfsura prin instrumente economice, luptele principale se vor da pentru
izvoarele de materie prim si pietile de desfacere, iar principalii actori ai conflictelor
nu vor mai fi structurile statale, dar cele nestatale si suprastatale, n primul rnd
societtile transnationale. Toate statele si vor apra propriile resurse n cazul n care
vor dispune de acestea, iar dac nu vor avea resurse naturale proprii vor cuta n
afar. Lupta pentru bazinele de resurse va fi dat nu ntre posesorii acestora si cel
care doreste s instaureze "protectoratul" asupra acestor teritorii, ci ntre doi subiecti
care vor considera acest regiune zona de interes national propriu. n acelasi timp,
nu trebuie s neglijm si dimensiunea cultural a globalizrii, prin
exportul/expansiunea unor modele culturale care diminueaz din traditiile si cultura
unui popor, amenintnd originalitatea si specificul unei culturi nationale. Procesul de
unificare a culturii duce la trezirea miscrilor opuse care au ca scop pstrarea si chiar
conservarea traditiilor nationale ceea ce duce/poate duce la conflicte inter-etnice si
inter-culturale n interiorul unui stat, mai ales c majoritatea statelor sunt
multinationale, ceea ce reprezint nc o amenintare a securittii statului.
n noile conditii este necesar redifinirea strategiei securittii nationale care
prezint n sine teoria si practica privind asigurarea strii necesare de protectie ale
intereselor personale, ale societtii si statului contra amenintrilor reale si potentiale
pin msuri politice, economice, diplomatice, militare si alte elemente ale puteri de
stat [8, p.43-45]. Elaborarea unei strategii a securittii nationale trebuie s tin cont
de:
- valorile nationale sunt baza filosofico-juridic pentru asigurarea existentei si
dezvoltrii continue a societtii. Din valori reies scopurile nationale care si gsesc
oglindire n Constitutia trii;
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
47
- interesul national, prin studierea tendintelor ce influenteaz asupra
modificrii acestuia, att din partea factorilor interni, ct si a celor externi;
- politica national, actiunile generale ale statului menite s asigure
stabilitatea n limita unui teritoriu, sarcinile de viitor care ar prevedea posibilele
schimbri ale sistemului de securitate regional si international.
n luna mai 2008 a fost adoptat un nou concept al securittii nationale al
Republicii Moldova, n care principale prevederi erau:
- asigurarea respectrii statutului de neutralitate permanent;
- restabilirea integrittii teritoriale ale statului, eliminarea prezentei militare
strine, consolidarea independentei si suveranittii statului;
- mentinerea proceselor de integrare european ntr-o stare dinamic avansat;
- asigurarea dezvoltrii democratice a societtii si consolidarea securittii ei
interne;
- dezvoltarea economic si social ascendent a trii prin accelerarea
reformelor politice, economice si institutionale, n primul rnd a celor care permit
ndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea European;
- dezvoltarea si valorificarea ct mai plenar a potentialului uman, principala
resurs a trii, aprarea ct mai eficient a intereselor si drepturilor cettenilor si n
tar si peste hotare;
- consolidarea dimensiunii economice, sociale, energetice si ecologice a
securittii [3].
ns principiile date au caracter general si nu reflect starea real a lucrurilor din
Republica Moldova. Considerm c aceast conceptie urmeaz a fi modificat n
contextul cerintelor sistemelor de securitate n care ne aflm.
Analiznd situatia securittii Republicii Moldova, bazndu-ne pe cele cinci
dimensiuni date de B Buzan, constatm c:
- securitatea militar, care exprim dubla capacitate a statului pin forta de
ofensiv si cea de defensiv. Statul Republica Moldova si-a declarat neutralitatea
prin Constitutia, art. 11 care intr n vigoare n 1994. n prezent, efectivul Armatei
Nationale reprezint cteva mii de oameni, ceea ce evident nu este suficient pentru a
garanta securitatea national;
- securitatea politic, existenta unor organe de stat stabile, functionarea
sistemului de guvernare si ideologic este legitim, posibilitatea exercitrii pe ntreg
teritoriul republici a prerogativelor de stat. Principala vulnerabilitate la acest capitol
pentru Moldova este existenta unui regim secesionist n partea de est a tri si prin
aceasta incapacitatea statului de a controla ntregul su teritoriu ceea ce duce la
insecuritate, att pentru Republica Moldova, ct si pentru ntreaga regiune a Europei
de Est;
- securitatea economic, presupune accesul la resursele financiare si pietile
necesare pentru a sustine prosperitatea social-economic a statului. Republica
Moldova este dependent la ambele capitole att exporturi, ct si importuri: pe de o
parte export principalului su produs vitivinicol n preponderent pe o singur
piat si depinde n mare parte de importurile sale. Astfel, suntem nevoiti s
promovm politici care ar facilita exportul si ar garanta importul;
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
48
- securitatea social, prevede capacitatea de a sustine n limitele conditilor de
evolutie acceptabil elementele traditionale: identitatea national, obiceiurile, cultura
si religia. La acest capitol, RM se confrunt cu dou mari probleme: pe de o parte
cele demografice, prin mbtrnirea populatiei, exodului masiv de cetteni care nu
doresc a se rentorce n tar, iar pe de alt parte pierderea identitatii nationale prin
occidentalizarea si rusificarea acestui teritoriu;
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
49
- securitatea ecologic/de mediu, presupune mentinerea/pstrarea biosferei
locale si planetare, confruntndu-ne cu o alt problem: mai multe state europene n
dorinta de a-si mbuntti propria situatie ecologic scot n afar de cele mai
poluante uzine si fabrici care ajung n statele slab dezvoltate, de exemplu Moldova.
Trebuie s constatm c la toate capitolele Moldova a nregistrat deficient n
asigurarea securittii nationale. Globalizarea a influentat nu n modul cel mai bun
securitatea national. n acest sens, este nevoie de elaborat si implementat politici
complexe care ar lua n calcul sistemul de securitate regional n care se afl Moldova
la etapa actual si n acelasi timp s tin cont de principalele tendinte ale sistemului
de securitate international. Analizarea si elaborarea de noi politici la acest capitol
trebuie s tin cont de toate domeniile de securitate n ansamblu fr a face o
ierarhizare a acestora, doar asa este posibil gsirea noilor metode de asigurare si
mbunttire a securittii nationale.
Referin(e
1. Albu N., Influenta procesului de globalizare asupra securittii nationale a Republicii
Moldova. Chisinu, 2007. 170 p.
2. Buzan B., Popoarele, statele si teama. O nou agend pentru studii de securitate
internationale. Editia a II revzut si adugat. Ed. Cartier. Chisinu, 2000. 386 p.
3. Conceptia securitti nationale a Republicii Moldova//Monitorul Oficial 97-98/357,
03.06.2008
4. Dorul O., Neutralitatea parte component a sistemului de securitate colectiv.
Chisinu, 2008. 166 p.
5. Mana H., Mecro n ponn nannonantntx rocyapcrn n nponeccax rnoannsannn.
Knmnnen, 2008 173 c.
6. Plesca V., Impactul reformei armatei asupra asigurri securittii nationale. Cazul
Republicii Moldova. Chisinu, 2008. 136 p.
7. Richicinschi I., Aspecte juridice ale securittii internationale privind terorismul.
Chisinu, 2005. 126 p.
8. Rusnac A., Aspecte ale teoriei securittii. Ed. Draghistea. Chisinu, 2005. 216 p.
Prezentat la 12.11.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
50
KA3AXCTAH B CHCTEME
IAOBAAH3AHHOHHLX HPOHECCOB
C. BVBEKBAEB, oormop qu.ocoqcrux uavr, npoqeccop,
Kasaxcru vuueepcumem +erovuapoouix omuoueuu
u +upoeix siroe u+euu Aoi.a xaua
Globalization is a kind of conceptual representation of a dynamic process which can
be observed in the world since the middle of the 20
th
century. In this article there is
touched upon the development and the position of Kazakhstan is the system of globaliza-
tion processes.
Inoannsannx +ro cnoero poa xonnenryantnoe oosnauenne nnamnue-
cxoro nponecca, nanmaemoro n mnpe c cepennt XX cronernx. 3ror nponecc
oxastnaer orpomnoe nnnxnne na nnyrpennmm nonnrnxy, mecrnte +xonomnxn,
ncxonnte xyntrypt pasntx crpan.
B +rom nnane, ornocnrentno xasaxcrancxoro omecrna moxno cxasart cne-
ymmee, uro ono, no-nepntx, nrxnyro n rpannosnoe pe]opmnponanne no sa-
nanomy opasny, a, no-nroptx, n omecrnennoe cosnanne xasaxcrancxoro o-
mecrna axrnnno nnepxercx nex o rom, uro ocnono nnnnnnsannn xnnxercx pt-
nounax +xonomnxa, uacrnax cocrnennocrt n emoxparnx, n, n-rpertnx, uro sa-
nanax nnnnnnsannx - +ro +ranon mnponoro nnnnnnsannonnoro nponecca.
Cneyer ormernrt, uro +rn nosspennx asnpyercx na nsnecrntx nocrynarax en-
pononenrpnsma, cosannoro eme n 19 nexe, nexoroptmn enponecxnmn yuentmn,
nx oocnonannx xononnantntx nnrepecon. Cornacno +ro reopnn 3ana - enncr-
nennax nnnnnnsannx, npomemax n cnoem pasnnrnn npannntnt nyrt (crono-
nym opory), xoropt nensexno onxno nporn nce ocrantnte xyntrypt n nnnn-
nnsannn. B xonne +roro nyrn nce uenoneuecrno operer ony n ry npannntnym
cncremy xosxcrnonannx n omecrnennoe ycrpocrno no rnny 3anaa.
He nanemnnax xpntxon, nonpoyem paccmorpert onee xonxperno cyrt +ro
reopnn. Ho mnennm nsnecrnoro poccncxoro yuenoro C. Kapa - Mypst, +ro rou-
xa spennx ornocnrcx x paspxy mn]on, cosanntx 3anaom n nepno ee xononn-
antntx sanoenann.
Hepnt mn] ntpaxaer nem o rom, uro sananax nnnnnnsannx ntpnanact
nnepe naroapx romy, uro xannrannsm cosan ocnonannte na pannonantno
nonnr+xonomnn momnte nponsnonrentnte cnnt. Ocrantnte omecrna npocro
orcrann n cnoem pasnnrnn n renept ntnyxent oronxrt. Tem, xro cnymaer
yunrene, 3ana nomoxer n, n xonne xonnon, na semne nonapnrcx nnepantnt
xannrannsm anrnocaxconcxoro opasna. Cornacno rpyam nsnecrntx ncropnxon
Hnnn n Ernnra +ro nepanencrno nosnnxno nmenno noromy, uro enponecxne
xononnsaropt nenenanpannenno paspymann crpyxrypt xannrannsma, nosnnxan-
mne n +rnx crpanax.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
51
Bropo mn], uro nce xyntrypt onxnt nocnpnnxrt cnenn]nuecxn yxna npo-
nsnocrna, pacnpeenennx n noome xnsnt, nopoxennym sanantm omecrnom, no
mnennm ]nnoco]on, orpaxaer rexnomop]noe mtmnenne. B ee ocnone nexnr yex-
enne, uro uenoneuecrno, xax mamnna, onxno trt nocrpoeno no nannyumemy npo-
exry. 3ro nee npornnocronr npnuem nsanna pyrax nex, cornacno xoropo
uenoneuecrno, noono nmo +xocncreme, xnno n ycrounno o ro nopt, noxa
noepxnnaercx ocrarounoe pasnoopasne xyntryp n nnnnnnsann /1/.
Ceronx mt nnnm xax n nponecce rnoannsannonntx nponeccon, no no-
synramn rnoannsannn, nponcxonr esxanocrnoe ynnuroxenne, conepmenno
ocoo n no mnornx ornomennxx sameuarentno nnnnnnsannn n xyntryp mnornx
napoon, n rom uncne n nocrountx +rnocon.
B cnoe npemx Henn-Crpocc, npeynpexan, uro xaxax ns coxpannnmnxcx n
mnpe, nocne ncex nonn n xononnantnoro paspymennx nnnnnnsann neoxonma
uenoneuecrny: H ecnn n xaxom-ro onpeenennom nnane ona xaxercx sacrtnme
nnn axe perpeccnpymme, +ro ne snaunr, uro c xaxo-ro nno rouxn spennx
ona ne xnnxercx nenrpom naxntx nsmenenn /2/. Her, ne moxer trt mnpo-
no nnnnnnsannn n rom aconmrnom cmtcne, xoropt uacro npnaercx +romy
ntpaxennm, nocxontxy nnnnnnsannx npenonaraer cocymecrnonanne xyntryp,
xoropte onapyxnnamr orpomnoe pasnoopasne; moxno axe cxasart, uro nn-
nnnnsannx n saxnmuaercx n +rom cocymecrnonannn. Mnponax nnnnnnsannx ne
morna t trt nnuem nntm, xpome xax xoannnne, n mnponom macmrae, xynt-
ryp, xaxax ns xoroptx coxpanxna t cnom opnrnnantnocrt /3/.
Cneymmn mn] o rom, uro crpant rpertero mnpa xxot orcrann n pas-
nnnamrcx no romy xe nyrn - +ro roxe ns onacrn mn]onornn. Ono ne coor-
nercrnyer ecrnnrentnocrn. Ha ene, uem antme ner no nyrn nepn]epnnt
xannrannsm, rem onee pesxnm cranonnrcx +ro pacxoxenne n rem onee ne pan-
ntm pasenenne oxoon/4/.
Ha camom ene, ne tno, n ner pasnnrnx 3anaa c onopo na cocrnennte cn-
nt, xoropte orcranmne crpant mornn nsxrt n xauecrne npnmepa n nocnponsne-
crn na cnoe noune. Fonee roro, no mnennm Henn-Crpocca: Omecrna, xoropte mt
ceronx nastnaem cnaopasnnrtmn, xnnxmrcx raxontmn ne n cnny cnonx cocr-
nenntx ecrnn, tno t omnouno noopaxart nx nnemnnmn nnn nnn]]e-
penrntmn no ornomennm x pasnnrnm 3anaa. Cxasart no npane, nmenno +rn o-
mecrna nocpecrnom nx npxmoro nnn xocnennoro paspymennx n nepno mexy XVI
n XIX nn., cenann nosmoxntm pasnnrne sananoro mnpa. Mexy +rnmn nymx mn-
pamn cymecrnymr ornomennx xomnnnmenrapnocrn (ononnnrentnocrn). Camo pas-
nnrne c ero nenactrntmn norpenocrxmn cenano +rn omecrna raxnmn, xaxnmn
mt nx nnnm ceronx. Ho+romy peut ne ner o cxoxennn nyx nponeccon, xaxt
ns xoroptx pasnnnancx nsonnponanno cnonm xypcom /5/.
Ecnn cpannnrt +rn crapte nocrynart enpononenrpnsma, n nosspennx conpe-
mennte npecrannrene +ro reopnn, xax u. uyxyxmt, M. Manentayma, u.
3axapnn, ro onn nourn onn x onomy. Hx rouxa spennx raxxe cnonrtcx x romy,
uro no ncem mnpe nponcxonr npnnxrne sanantx nennocre. 3rn nccneonare-
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
52
nn paccmarpnnamr nnnnnyanncrnuecxne nennocrn xax ynnnepcantnte, xoro-
pte nesanante xyntrypt menenno, no nepno ntnpamr nx cex /6/. Hnn xax
cunraer upencnc uyxyxma, nect mnp naxonrtcx n nponecce nepexoa x nne-
pantno-emoxparnuecxnm pexnmam n xannrannsmy. Ionopx nnaue nect ne sa-
nant mnp naxonrtcx na nyrn x ocosnannm necxontxnx asontx nennocre, a
raxxe nncrnryron, npononeymmnx +rn nennocrn, npnuem nce onn naxoxrcx na
3anae: npana nnunocrn, emoxparnuecxoe npannrentcrno n cnoont ptnox.
Hpo]eccop A. 3nnonn, anannsnpyx nosspennx, croponnnxon sanano nc-
xnmunrentnocrn, c nponne nnmer, uro onn na cex epyr cmenocrt ne rontxo
npecxastnart nanpannenne, n xoropom nnxercx mnp, no n axe nxronart ny-
rn ocrnxennx nporpecca /7/.
Kcrarn, +ra nosnnnx nexnr n n ocnone conpemenno nnemne nonnrnxn pxa
pasnnrtx crpan 3anaa. B uacrnocrn n nporpammnom crparernuecxom oxymenre
CBA 2002 r. ronopnrcx: Bennxax opta nanaroro cronernx mexy nesann-
cnmocrtm n rorannrapnsmom sanepmnnact pemnrentno noeo cnn cnoot
enncrnenno nosmoxno nx ycnexa nannn moenn: cnooa, emoxparnx, cno-
onoe npenpnnnmarentcrno.Hmn noncmy xorxr ronopnrt cnoono, nt-
npart cnonx npannrene, conepmart orocnyxennx no cocrnennomy ycmorpe-
nnm, anart opasonanne cnonm erxm oonx nonon, nnaert nmymecrnom n na-
cnaxartcx nnoamn cnoero rpya. 3rn nennocrn cnoot nepnt n npannntnt
nx xaxoro uenonexa, n xaxom omecrne /8/.
pyrax nosnnnx npxmo npornnononoxnax sanano ncxnmunrentnocrn npn-
epxnnaercx mnennx o rom, nect nesanant mnp perynnpyercx nno pennrnosntm
]ynamenrannsmom, nno conoxynnocrtm pyrnx, uyxtx nennocre, xoropte
neconocrannmt c sanantmn, n xoropte n nrore nemnnyemo onxnt ntsnart
cronxnonenne +rnx npxmo npornnononoxntx nnnnnnsann. Croponnnxamn raxo
rouxn spennx xnnxmrcx, xax nsnecrno, C. Xanrnnrron n F. Htmnc /9/. Cornacno
Xanrnnrrony: 3anante nen nnunocrn, nnepannsma, npan uenonexa, ocronn-
crna, cnoot, npanonopxxa, emoxparnn, cnoonoro ptnxa, pasenennx nepxnn n
rocyapcrna sauacrym ne naxoxr orxnnxa n ncnamcxo, xon]ynnancxo, xnoncxo,
nnyncrcxo, yncxo nnn npanocnanntx xyntrypax /10/.
Oe rouxn spennx npenonaramr, uro nesanantm napoam nourn neuero
npnnnecrn n rnoantnoe pasnnrne nonnrnuecxnx n +xonomnuecxnx nncrnryron n
nennocre, xoropte onn nonnomamr. Hpana, cnooa n xannrannsm, n xoneunom
cuere, xnnxmrcx sanantm nxnaom n mnpono nporpecc /11/. 3xonomnuecxn
pocr n nponneranne 3anaa, n nepnym ouepet cornacno M. Beepy, cnxsana c
xpncrnancxo pennrne, n uacrnocrn c ee nporecranrcxo nerntm. B cnoe xnn-
re Hporecranrcxax +rnxa n yx xannrannsma on ntnnnyn necxontxo nnnnnn-
sannonntx rnnon omecrna, xaxt ns xoroptx onee nnn menee npepacno-
noxen x +xonomnuecxomy pasnnrnm /12/. 3ry npepacnonoxennocrt Beep co-
ornocnn, npexe ncero c pennrnosno-connantntmn nosspennxmn annoro ome-
crna n nanpxmym cnxstnan ncrounnx sananoro +xonomnuecxoro nporpecca c
pennrnosntmn nexmn pe]opmannn. Ho Beepy, neantnomy xannranncrnue-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
53
cxomy rnny coornercrnyer npomecmaumcra omura, uyxax ne rontxo asnar-
cxnm nnnnnnsannxm, no n snaunrentno ornnuammaxcx or npounx xpncrnancxnx:
or xaronnnnsma n eme n ontme crenenn or npanocnannx. Beep npornnonoc-
rannxn nporecranrcrno nmenno xon]ynnancrny, ncxuecxn nouepxnnax, uro n
xon]ynnancxom omecrne +xonomnuecxn nporpecc noome nenosmoxen. Ouent
nmontrno, uro n nocnenne rot, xora +xonomnuecxne ycnexn Rro-
Bocrouno Asnn crann ouennnt, noxnnnact cepnx paor, anropt xoroptx nt-
ramrcx nno onponeprnyrt, nno mon]nnnponart reopnm Beepa. Fonee roro,
ycnexn crpan Bocrouno n Rro-Bocrouno Asnn oxcnxmrcx ouent uacro
nmenno xon]ynnancxnm menrannrerom n xon]ynnancxo +rnxo /13/.
Bnepnte npoptn x nontm omecrnenntm ornomennxm n rpannnonnom
Bocroxe nponsomen n xon]ynnancxo crpane xax nonnx. nx +roro npoptna
nonnx onaana rpemx naxntmn ycnonnxmn: 1) ntcoxo xyntrypo rpya,
ncnnnnnno n oprannsonannocrtm; 2) cnoconocrtm x nnoornopnomy sanmcr-
nonannm uyxo xyntrypt; 3) orcyrcrnnem uepecuyp cnntnoro rocyapcrnenno-
ro annapara c momntm cnoem unnonnnxon, cnocontx crart nopo nenpeoo-
nnmtm ropmosom nx nnepennx nporpeccnnntx nononneenn.
Onaxo nx ycnemnoro +xonomnuecxoro pasnnrnx n pocra, nomnmo +rnx na-
pamerpon raxxe xax cnpanennno ormeuaer nsnecrnt nocroxone npo]eccop
Cennmen A.C., neoxonmo nannune nexoro oprannsymmero snena, nexnx onpe-
enenntx npannn +xonomnuecxo nrpt, cnoconocrt sannrepeconart ncex yua-
crnnxon ecrnonart n nnrepecax omecrna. Hornuno npenonoxnrt, uro rontxo
rocyapcrno xax opran +xonomnuecxo mnxpo- n maxpoynpannennx xnnxercx
rnanntm xoopnnaropom nnamnuecxoro pasnnrnx crpant /14/. H rnannt cex-
per crpan Rro-Bocrouno Asnn, cymenmnx ntpnartcx ns nnmert n crart no-
nacroxmemy mnpontmn +xonomnuecxnmn nnepamn, saxnmuaercx n rom, uro ro-
cyapcrno +rnx crpan cymeno ntpart aexnarnym +xonomnuecxym nonnrnxy.
Hmenno sect xpoercx ycnex pe]opm crpan Rro-Bocrouno Asnn.
Ornnune Bocroxa n 3anaa uerxo npocnexnnamrcx n n nennocrxx omecr-
nennoro nopxxa. Ecnn na 3anae nce cocpeoroueno na nnunocrn, ro na Bocroxe
xyntrypt ontme rxroremr x uerxo ynopxouenntm omnocrxm. Knmuente
npnnnnnt Bocroxa +ro ne nnnnnyantnte npana, a connantnte oxsarentcr-
na (no ornomennm x omnpnomy xomnnexcy omnx nar n pasnnuntm unenam
omecrna); ne cnooa, a nounnenne ntcme nenn n anropnrery, pennrnosnomy
nnn cnercxomy; nmecro maxcnmnsannn marepnantntx nar cnyxenne onomy
nnn onee oram nnn omnm nexm, onpeenxemtm cnercxnm rocyapcrnom.
Hopmarnnnax nosnnnx, orcrannaemax Bocroxom, moxer trt nasnana anropn-
rapno xommynannsanne.
annte nennocrn omecrnennoro nopxxa sanoxent n ocnonax xnracxo-
xon]ynnancxo n apao-ncnamcxo nnnnnnsannn, a raxxe no mnornx ]nnoco]-
cxnx n pennrnosntx yuennxx Bocroxa.
3rn nennocrn sanoxent raxxe n n npannrentcrnenntx oxymenrax nexoro-
ptx mycyntmancxnx crpan Rro-Bocrouno Asnn. B uacrnocrn npesnenr Cnn-
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
54
ranypa n noctmnecxrte rot npomnoro cronernx, n npornnonec rnoantno
+xcnancnn 3anano xyntrypt, ntnnnyn uertpe asontx nennocre Asnar-
cxo nnnnnnsannn, xoropte, xcrarn, ocnontnannct na rpex pennrnxx xax xon-
]ynnancrno, ncnam n nnynsm:
Hepnoe, +ro crannrt omecrno ntme cnoero (n Enpone cnooa nnuno-
crn cronr ntme omecrna);
Bropoe +ro noepxnnart cemtm xax rnannt crpyxrypnt +nemenr o-
mecrna (na 3anae cemtx orxonr na nropocrenennt nnan, npnnercrnymrcx
rpaxancxne paxn, nnuemy ne oxstnammne cynpyron);
Tperte, paspemart ocnonnte nonpoct nocpecrnom xoncencyca, a ne cnopon;
uerneproe, conmart paconym, pennrnosnym repnnmocrt n rapmonnm.
pyro nnnt npecrannrent Cnnranypa, tnmn npemtep Hn Kyan R
nnmer: Paccmarpnnax (Coennennte Brart Amepnxn) xax cncremy n nenom, x
cunram nexoropte ee npoxnnennx aconmrno nenpnemnemtmn: opyxne, napxo-
rnxn, npecrynnocrt, poxxnnuecrno, nenooammee noneenne na nynnxe n
cymme pacna rpaxancxoro omecrna. Pacnpocrpanenne npan uenonexa na nos-
moxnocrt necrn cex npnnnuno nnn nenpnnnuno no cocrnennomy ycmorpennm
ner n ymep ynopxouennocrn omecrna. Ha Bocroxe rnanno nentm xnnxer-
cx coxpanenne xopomo ynopxouennoro omecrna nx oecneuennx maxcnmant-
no peannsannn cnoo xaxoro. Hoonax cnooa moxer cymecrnonart ront-
xo n ynopxouennom omecrne, no nnxax ne n ycnonnxx pasopa n anapxnn /15/.
C +rnmn mtcnxmn cosnyunt ntcxastnannx n pyroro tnmero npemtepa
Xay He-Tcynx (Tananx), xoropt ronopnn: nx xaxoro, x ynepen, ouent
naxnt ocrnxennx ycnexa n ocymecrnnennx neanon, no eme n onee snaunmo,
xora nnunte ycnexn oennxmrcx nx ycnexa nannn n nenom n ocymecrnne-
nnx nnuntx neanon npnnonr x ocrnxennm nene ncero omecrna/16/.
Omn ntno ns ncex ntcxastnann raxon, uro 3ana naxonrtcx n ycnonn-
xx anapxnn, marepnannsma, reonnsma n noxorn, ero rpaxane cxonnenrpnpona-
nt na cee n crpamno anexn or omymennx omnocrn n anropnrera.
Honox nexoropte nrorn anannsa nnnnnnsannonntx pasnnun Bocroxa n
3anaa, moxno onosnauno cxasart, uro omeuenoneuecxax nnnnnnsannx npe-
crannxer coo ne rontxo ocrnxenne 3anaa, no n ocrantno uacrn mnpa. 3a
3anaom ecrnnrentno cneyer npnsnart npano trt ocnonarenem ptnouno
+xonomnxn n nonnrnuecxo emoxparnn, onaxo onn, +rn nennocrn, ne onee
roro, uro onn npecrannxmr. 3anante nennocrn n nmom cnyuae rontxo uacrt,
xorx n naxnemax uacrt omeuenoneuecxoro ontra. Ecnn 3ana cosan ptnou-
nym +xonomnxy n nonnrnuecxym cnooy, ro Bocrox paspaoran nen ornercr-
nennocrn rocyapcrna sa pasnnrne omecrna n rpynnontx xopnoparnnntx nen-
nocre /17/. Cneonarentno, pasnnunte xyntrypt moryr mnoromy nayunrtcx
pyr y pyra. Hoonoe nsanmooyuenne, moxer nponcxonrt n nne sanmcrno-
nann n aanrann. pyrnmn cnonamn, mnp moxer n onxen mnoroe nouepnnyrt
ns naxntx ypoxon nesanantx xyntryp, xacammnxcx pasnnrnx nnyrpenne no-
nnrnxn n +xonomnxn, mexynapontx ornomenn. Ocoenno +ro naxno n no-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
55
npocax, cnxsanntx c ynaxennem x anropnrery, oxsarentcrnam no ornomennm x
nceomemy nary, ycranonnennm omecrnenntx cnxse.
Fonee roro, no mnennm npo]eccopa 3nnonn A, ecrt ouennnte npnsnaxn
roro, uro conpemennt mnp nnxercx x nonomy cnnresy mexy sanantm npe-
xnonennem nepe npanamn nnunocrn n cnooo ntopa n nocrountm ynaxenn-
em x omecrnenntm oxsarentcrnam; mexy sanantm crpemnennem x anrono-
mnn n nocrountm crpemnennem x omecrnennomy nopxxy; mexy sanantm
npanontm panencrnam n nocrountm anropnrapnsmom n r.. /18/. 3ror nponecc
cnnresa n nocnenee npemx nastnamr mxrxo xommynannsanne.
nx Kasaxcrana, naxoxmerocx n cepne Enpasnn, ncranmero na nyrt moep-
nnsannn, n +rom nnane ouent naxen ontr ne rontxo 3anaa, no n Bocroxa. uro
ns ontra Bocroxa moxer n onxen ncnontsonart Kasaxcran?
Hpo]eccop Bocxpecencxn A., anannsnpyx nocrounte moenn emoxparnn
ormeuaer, uro ontr crpan 3anaa, naxen c rouxn spennx onenxn xoneunoro +rana
nyrn, no ero pyrnm crpanam nonropnrt ne yaercx ns-sa ornnun n +xonomnue-
cxo n nonnrnuecxo crpyxrypax /19/. Onaxo, nexoropte crpant Bocroxa, xorx
n ncrynnnn na nyrt oconpemennnannx snaunrentno nosxe, uem 3ana, nce xe
cymenn ero ornart, namernn nent, no ocrnrax ee pyrnm nyrem, onee xopor-
xnm n nyume coornercrnymmnm nannonantno cnenn]nxe. Hexoropte xe crpa-
nt rontxo naunnamr nnxenne n +rom nanpannennn nnn xe nnxax ne moryr no-
crynnrtcx x nemy. Orcma cneyer, uro cymecrnymr pasnte nyrn moepnnsannn
connantno-+xonomnuecxo cncremt, xoropte npnnoxr nnn ne npnnoxr x
yaunomy sanepmennm nponecca oconpemennnannx. Te crpant, xoropte cymenn
narn cno nyrt, ne pannosnaunt sananomy nyrn, r. e. ne pannosnaunt nec-
repnnsannn, coxpannnn cnom xyntrypno-nnnnnnsannonnym cnenn]nxy n camo-
trnocrt, oorarnn ontr mnponoro pasnnrnx. Hmenno nm yanoct ornart 3a-
na n n nexoroptx cnyuaxx cxoppexrnponart nyrt mnponoro pasnnrnx. K uncny
+rnx crpan moxno ornecrn, x npnmepy, raxne crpant xax Cnnranyp, Manasnx,
Pecnynnxa Kopex, Knracxax pecnynnxa na Tanane, Knracxax Haponax
Pecnynnxa, xoropte ncnontsonann moent npocnemennoro anropnrapnsma nx
yxpennennx xoncrnrynnonnoro nnepannsma, oconpemennnannx n +xonomnue-
cxoro npoptna. Hanonee ycnemnte ns nnx ne rontxo onnnct ouent ntcoxnx
+xonomnuecxnx cranapron xnsnn, no n ocymecrnnnn nocrpoenne pasnnrtx
nnmpanncrnuecxnx emoxparn, r. e. oecneunnn xax marepnantnoe, rax n y-
xonnoe ynyumenne xnsnn cnoero nacenennx.
3ect naxno ormernrt, uro ontr crpan Rro-Bocrouno Asnn onosnauno no-
xastnaer, uro ptnounax +xonomnxa cama no cee eme ne xnnxercx rapanrom cosa-
nnx nponnerammero omecrna. Ecrt crpant, xoropte nmemr crapym ptnounym
+xonomnxy, onaxo o cnx nop ent. eno sect n rom, uro ne crontxo ptnox,
cxontxo ero crpyxrypnponanne xnnxercx rapanrom ycnexa nnn ne ycnexa +xonomn-
uecxoro pasnnrnx. Ha camom ene npn ptnouno +xonomnxe crpana rontxo rora
moxer onrtcx ntcoxoro yponnx xnsnn onx cnoero nacenennx, xora nannonant-
nax +xonomnxa cnennannsnpyercx na ntcoxo+nacrnuno npoyxnnn no oxoy, x
xoropomy ornocnrtcx n nepnym ouepet nayxoemxax npoyxnnx.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
56
Ho+romy, ecnn Kasaxcran ecrnnrentno xouer crart orartm rocyapcr-
nom, ono onxno cosart n nepnym ouepet ntcoxo+]]exrnnnym ptnounym
+xonomnxy. Ono onxno crpemnrtcx trt nnepom no nponsnocrny nontx rex-
nonorn. B nacroxmee npemx nentsx trt mnpontm nnepom, nmex sa ymo
nnmt Kasaxon, Kasaxmet, Kasaxnnnx, a n re, xax nsnecrno, nnmt
]opmantno moryr nastnartcx xasaxcrancxnmn, nocxontxy onn ]axrnuecxn npn-
nanexar nnocrpanntm rocyapcrnam. onx xasaxcrancxnx axnn n otue
ne]rn, ro ecrt onx Kasaxona, npnnanexamero rocyapcrny, nnmt c npo-
mnoro roa, cocrannxer ncero 14%. 3ro cotrne, ro ecrt ynoenne onn namero
rocyapcrna n otun ne]rn, xax ontmym noey Kasaxcrana ropxecrnenno,
oxnnn necno +roro roa npemtep K. Macnmon, a ocrantnte coornercrnenno
npnnanexar nnocrpanntm xomnannxm. o +roro onx Kasaxcrana cocrannxno
ncero nnmt 7%.
B +rom nnane ormernm, uro Poccnn npnnanexnr oxono 34%, CBA 60%,
Hopnernn 84 %, Apacxnm 3mnparam 90% nce otun ne]rn crpant.
Ionopx nnaue, nentsx trt ntcoxopasnnrtm rocyapcrnom, cnennannsnpy-
xct nnmt na nocranxax ctptx, ronnnna, nmennnt, mxca n npoue npoyxnnn rax
nastnaemoro nepnnunoro cexropa.
Ha nam nsrnx, ouent naxno urot pe]opmaropt name +xonomnxn nonxnn,
uro es axrnnno nomomn rocyapcrna, ynonax rontxo na ptnounte cnnt, co-
npemennoe omecrno ne moxer ntnrtcx n pxt ntcoxopasnnrtx crpan, no xax
noxastnaer mnpono ontr, es noepxxn rocyapcrna mexynaponax xonxy-
pennnx nensexno orpactnaer cnate nannonantnte xomnannn pasnnnammnx
crpan na oounny mnponoro ptnxa. Ho+romy n Kasaxcran, ecnn yer npoon-
xart opnenrnponart cnom +xonomnxy na cnennannsannn no otue ctptx n
nponsnocrna ronapon c nnsxo nenono +nacrnunocrtm, ro ona nnxora ne
cmoxer onrtcx nponnerannx n nporpecca, a ero nacenenne yer opeueno
xnrt n neuno enocrn.
Orcma nyxno ceuac npononrt axrnnnym, aexnarnym conpemenntm pea-
nnxm +xonomnuecxym nonnrnxy rocyapcrna, xoropax t cosanana neoxon-
mte ycnonnx nx +xonomnuecxoro nponnerannx nce nannn. A nx +roro, name
rocyapcrno onxno n nepnym ouepet, sacrannrt paorart cno nannonantnt
nsnec n nnrepecax cnoero napoa. Ha nam nsrnx, on, n cnonx ecrnnxx on-
xen ncxonrt ne rontxo ns nnrepecon uacrnoro cexropa, no n rocyapcrna, a
raxxe ns nonoxennx, xoropoe sannmaer Kasaxcran n mnpe. Iocyapcrno n nsnec
onxnt xoopnnnponart cnon ycnnnx na ocnone ntpaoranntx nannonantntx
nporpamm n nnanon. Kcrarn, +ro, no mnennm +xcnepron, xnnnoct rnanno npn-
unno ycnexa crpan mro-nocrouno Asnn.
Ceuac ouent naxno, urot namn pe]opmaropt onee xonxperno n nonxrno
c]opmynnponann nx nacenennx nenn, saaun n +rant nponeennx cnoe +xono-
mnuecxo pe]opmt. Orcyrcrnne xcntx n uerxo nponosrnamenntx nnanon, xnnx-
ercx, no namemy mnennm, ono ns rnanntx npnunn yanennocrn nnrepecon
xasaxcrancxoro omecrna or npononmtx pe]opm. Hex nocrpoennx npanonoro
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
57
rocyapcrna, ptnouno +xonomnxn nectma pacnntnuara, no n ne ner rnanno-
ro, uro moxer sannrepeconart xonxpernoro uenonexa: ner xonxperntx nepcnex-
rnn nontmennx narococroxnnx nnunocrn. Kax noxastnaer mnpono ontr, pe-
]opmt rontxo rora oxastnamrcx ycnemntmn, xora nacenenne crpant ynepe-
no, uro pe]opmt npnnecyr nontmenne narococroxnnx. Tax tno, x npnmepy, n
nonnn, Rxno Kopee, Knrae. Ho+romy, nx roro, urot pe]opmt sapaorann,
n nepnym ouepet neoxonmo, urot rpaxane onepxnn nnacrn, a nnacrt mor-
no onepertcx na cnonx rpaxan. Ha npnmepe nmoro rocyapcrna moxno xon-
xperno ynnert, xax cxastnaercx na cocroxnnn +xonomnxn o]nnnantnax nonn-
rnxa. Ecnn +ro rax, ro xax crponrcx cncrema nsanmoornomennx +xonomnxn n
nnacrn n Kasaxcrane?
Hpexe uem art orner na +ror nonpoc, n nepnym ouepet nao snart, n xa-
xom omecrne mt xnnem? Ormeuy, uro o cnx nop cpen +xcnepron xax xasax-
crancxnx, rax n sapyexntx ner ennoymnoro cornacnx n rom, xaxo connym
nonyunncx n Kasaxcrane pesyntrare pe]opm. Onaxo, necmorpx na +ro, nce xe
conepmenno ouennno, uro n ntnemnem xasaxcrancxom omecrne npncyrcrnymr
sauarxn xax nnonne nnnnnnsonanno ptnouno cncremt n yxe nocrounoenpo-
necxoro xannrannsma, rax n nnonne conxonte no cyrn xnnennx. Ionopx nnaue
n namem omecrne, cnoxnncx ne concem xnaccnuecxn napnanr xannrannsma.
Ecnn +ro rax, ro ero n nmom cnyuae, cneyer, xorx t nontrartcx onpeennrt.
Hpn onpeenennn nmoro nonxrnx, xax npannno, ncxoxr ns roro, uro onpee-
nxemoe nonxrne nononrtcx no omee poonoe nonxrne n yxastnamrcx ee nn-
onte ornnunx. Ecnn npnepxnnartcx +roro npannna onpeenennx nx xasax-
crancxoro xannrannsma, ro n ne mt naxonm ropaso onee nnontx uepr,
cnocrnenntx xannrannsmy nx pasnnnammnxcx crpan, nexenn pasnnrtx crpan.
Ocoenno nam xannrannsm noxox na ony ns camtx nsnecrntx xonnennn xa-
nnrannsma pasnnnammnx crpan, xoropax nastnaercx crony capitalism, nnn xa-
nnrannsm nx cnonx. Ormeuy, uro +ra reopnx tna paspaorana npnmennrentno
x ycnonnxm Harnncxo Amepnxn. B +ro pasnonnnocrn cenan axnenr na yc-
rounntx cnxsxx mexy rocyapcrnenntmn unnonnnxamn n ]npmamn, xoroptm
nepnte oxastnamr noxponnrentcrno n npeocrannxmr ncxuecxne npe]epennnn
/20/. Kopoue ronopx, +ro xoppynnnonnocrt, c xoropo, xax nsnecrno, nauano nec-
rn cncremnym opty name rocyapcrno no rnane c naprne Hyp-Oran. Kaxn-
mn xe omnmn uepramn onaamr xasaxcrancxn xannrannsm c ntmeyxasanntm
narnnoamepnxancxnm? Hepnoe, +ro ro, uro cnenn]nxy namero xasaxcrancxoro
xannrannsma onpeenxmr ocnonnte ecrnymmne cyexrt - ]nnancono-
npomtmnennte rpynnt nnn, xax nnora ronopxr, xnant n xapaxrep nsanmocnx-
se mexy nnmn. 3rn nonxrnx, xapaxrepnsymmne cymecrnymmne n namem o-
mecrne npomtmnenno-]nnanconte rpynnt, ocrarouno pacnpocrpanent ne
rontxo n napoe, no n omecrnennononnrnuecxo nnreparype, no nasnannem
xax rpynna Mamxennua, Anxsona, Annena n p., xoropte, peantno xon-
rponnpymr ocnonnte orpacnn xasaxcrancxo +xonomnxn. Kcrarn, n n Poccnn
eno ocronr ananornuntm opasom.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
58
Cneymme naxneme uepro raxoro xannrannsma nx cnonx xnnxercx
cranonnenne ocooro xnanonoro rocyapcrna, ocnonnax ]ynxnnx xoroporo
cocronr n oecneuennn naronpnxrntx ycnonn paort xpynnemnx xnanon,
cosanne nm npenmymecrn nepe ncemn pyrnmn yuacrnnxamn nonnrnuecxo n
+xonomnuecxo xnsnn. B +ro cnxsn peut otuno ner o xoppynnnn, nsxrxax,
orxarax n pyrnx napymennxx saxonon. Onaxo n Kasaxcrane, +rn xnnennx, npn-
openn cncremnt xapaxrep.
C +rnm xannrannsmom recno cnxsana raxxe n raxax ocoennocrt, xoropax
nxnmuaer nomenxnarypnoe (mpoxparnuecxoe) npenpnnnmarentcrno, xora
ponn unnonnnxa n npenpnnnmarenx uerxo ne orenent pyr or pyra n sauac-
rym nx ononpemenno ncnonnxmr onn n re xe nmn. 3ect peut ner o rom,
uro onn n re xe nmn, c ono cropont, perynnpymr n xonrponnpymr xaxym-
ro c]epy enono xnsnn xax rocyapcrnennte nmn, a c pyro - enamr n
+ro xe c]epe entrn xax uacrnte nsnecment.
Cneymmax uepra xasaxcrancxoro xannrannsma +ro monononnsm, xoropt
nocnr npenmymecrnenno neptnount xapaxrep. Monononnsm moxer nosnnxart
n nmo xannranncrnuecxo cncreme xax ecrecrnennoe cnecrnne paort pt-
nounoro mexannsma. On, npexe ncero, cnxsan c noxnnennem ontmnx, +]]ex-
rnnno paorammnx ]npm, xoropte ornoentnamr snaunrentnym onm ptnxa,
noexax cnonx xonxypenron sa cuer onee nnsxo nent, onee ntcoxoro xaue-
crna npoyxnnn n rax anee. Herarnnnte nocnecrnnx raxnx ptnountx ycne-
xon xopomo nsnecrnt, n rax xe xopomo nsnecrno, xax c nnmn oportcx, npn-
menxx anrnmononontnoe saxonoarentcrno. Ho n cnryannn Kasaxcrana, monono-
nnn n ocnonnom nosnnxamr ne n pesyntrare ptnountx ycnexon uacrntx ]npm, a
ncnecrnne exrentnocrn camoro rocyapcrna, rounee, rex camtx unnonnnxon,
xoropte, npecneyx cocrnennte enonte nnrepect, moryr nponsnontno nepe-
art rocyapcrnennte saxast cnonm ]npmam, ymentmnrt uncno cyexron
ptnxa cnnontmn meroamn nnn xe nsart pacnopxxenne, oxstnammee rocop-
rant coecrnonart cnoe ]npme /21/.
Ho+romy ecrt cmtcn nam xannrannsm ornecrn x ntmeyxasanno pasnonnno-
crn xnanono onnrapxnuecxoro xannrannsma. K coxanennm, xax noxastnaer ananns,
cenannt poccncxnmn yuentmn, +ra moent menee +]]exrnnna, uem nnepantnax
moent. Mnnyct +ro moenn n rom, uro ona noptnaer crnmynt x +]]exrnnno
npenpnnnmarentcxo exrentnocrn manoro n cpenero nsneca, a raxxe n rom, uro
n +ro cncreme ncera rpyo napymaercx connantnax cnpanennnocrt.
An1epa1ypa
1. Cm.: onee nopono Kapa Mypsa C. I. Enpononenrpnsm: 3nnon xomnnexc
nnrennnrennnn. (Cepnx: Tpont npaxrnuecxoro pasyma.) M.: Anropnrm, 2002.
2. Ltvi-Strauss C/ Antropologia estructal: Mito,sociedad. Mtxiko: Siglo XXI Eds. C. 332.
3. Tam xe. C.338.
4. Amin S/ El eurocentrimo: Critia de una ideologia Mexico: Siglo XXI Eds. 1989.- C. 109.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
59
5. Ltvi-Strauss C/ Antropologia estructal: Mito,sociedad. Mtxiko: Siglo XXI Eds. C. 296.
6. Cm.: uyxyxma u. Konen ncropnn n nocnenn uenonex. Htm-Hopx: Free Press,
1992; Manentaym M. Hen, xoropte noxopnnn mnp: mnp, emoxparnx n
cnoont ptnox n XXI nexe. Htm-Hopx: Publik Affairs, 2002; 3axapnx u.
Fyymee cnoot: Hnepantnax emoxparnx y nac n sa pyexom. Htm-Hopx:
WWNorton, 2003.
7. 3nnonn A. Ocnonnte xonrypt rnoantnoro nopmarnnnoro cnnresa. Marepnant
mexynapono nayuno-reopernuecxo xon]epennnn. r.Fnmxex. 2007r. c. 161.
8. (Fym x. Crparernx nannonantno esonacrnocrn Coennenntx Braron
Amepnxn. - : http:// www. Whitehouse. Gov/nsc/nss.pdf)
9. Cm.: Xanrnnrron C. Cronxnonenne nnnnnnsann n nsmenenne mnponoro nopxxa.
Htm-Hopx: Foreign Affairs; Htmnc F. Kopnn mycyntmancxoro rnena// Atlantik
Monthly. 1990. cenr. C. 47-60.
10. Cm.: Xanrnnrron C. C. 51.
11. Cm.: 3nnonn A. C.- 162.
12. Cm.: Beep M. Hspannte nponsneennx. M., 1990.
13. Cm., Kyntnnn 3. C. Maxc Beep n Knra: uro n nouemy ne ynnen nennxn
yuent// Hponemt antnero Bocroxa. 1990. N3. C. 124-134; Kyntnnn 3. C. Maxc
Beep n Knra: xaxnm ero nnen nennxn yuent// Hponemt antnero Bocroxa.
1990. N5. C.122-131
14. Cennmen A. C., Cennmen H. A. Knracxax +xonomnxa n XXI nexe. CH.: Hnrep,
2004. C. 31.
15. Hnrara no 3nnonn A. Cm. C.- 165.
16. Tam xe. C. 165.
17. nnnrencxn I. Konen ncropnn nnn cmena nnnnnnsann? // Bonpoct
]nnoco]nn. -1991. - N 3.
18. Cm.: 3nnonn A. C.- 162.
19. Bocxpecencxn A. . Honnrnuecxne cncremt n moenn emoxparnn na Bocroxe.
M.: Acnexr Hpecc, 2007.
20. XypxenxoT. Mexy xnanom, cemte n nanne: nocrconercxax macxynnnnocrt/
]emnnnocrt n nnerntx penonmnnxx 1/2007. FORUM Ab Imperio: Ienep n
nocrconercxne nannn (Peaxrop E. Ianona) 21. Tam xe. - C.9.
Prezentat la 18.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
60
EVOLUTIA ARGUMENTRII $I RETORICII
N EPOCA RENA$TERII
Vasile GUJU, doctor n filosofie, conferentiar universitar, IRIM
Largumentation continue son dveloppement dans le cadre de la mme Rhtorique et
lpoque de la Renaissance. Une division plus prononce de la logique, de la dialectique et
de la rhtorique a lieu dans cette priode. La Rhtorique commence sorienter de plus en
plus vers une tude de la stylistique moins en forme orale, mais plus en forme crite. On ana-
lyse lattitude ngative de la philosophie vis--vis de la rhtorique et de largumentation par
son reprsentant R. Bacon, de la philosophie orale par Avicenna, Al-Gazali et Averroes. On
tudie inclusivement le dveloppement de la rhtorique et de largumentation en France, en
Allemagne, en Angleterre. On souligne la contribution de Pierre de la Rame, dOmer
Talon, de F. Bacon, des auteurs du Port-Royal pour promouvoir la mthode discursive.
Les moments de scission entre la logique et la rhtorique apparaissent ds lantiquit
tardive mais lloignement le plus fort a eu lieu lpoque de la Renaissance.
n expunerile anterioare am stabilit c retorica n evul mediu s-a transformat
ntr-o disciplin secundar, ns a cstigat cu mult mai mult teren logica, care nu era
nici de cum legat de retoric, dar avea un mai pronuntat caracter filozofic. Ca
reactie la teoretizarea scolastic si la dogmatismul filosofiei evului mediu n
perioada Renasterii ia nastere n primul rnd o nou interpretare a locului si rolului
logicii si dialecticii n retoric, n rndul al doilea nssi retorica tot mai mult ncepe
s se orienteze spre un studiu al stilisticii, nu att n form oral, ct n form scris a
cuvntrii [1,12].
Dup cum am mentionat anterior traditia antic stabileste legtura
interdependent dintre filosofie si logic n procesul de constituire si pronuntie a
cuvntrilor, deoarece anume gndirea logic si filosofic contribuia n msura cea
mai mare n convingerea publicului. Odat ce filosofia scolastic a fost compromis
n fata gnditorilor epocii Renasterii ultimii au nceput a se distanta de traditiile
anticilor si au conceput retorica ca art a expunerii gndurilor prin intermediul limbii
si cel mai important aspect n aceast expunere prin intermediul limbii e limba pur
literar. Cu alte cuvinte retorica s-a transformat n stilistic, compartiment care
studiaz figurile stilistice ale vorbirii si care semnificativ a deviat de la expunerea
unor cuvntri cotidiene obisnuite si firesti. O asa stilistic reprezint prin sine o
limb artificial care ar trebui s-i confere discursului o strlucire si splendoare
deosebit. Exact ceea ce se ntmpl cu logica formal contemporan a crei limbaj
artificial i confer limbajului natural o exactitate deosebit, dar cu aceasta el
simplific si-l denatureaz, complicnd cu mult perceperea precis a sa.
Ctre nceputul acestei epoci rbufneste cu putere spiritul laic. nnoirea se
manifest n toate directiile si este radical... Lozinca sub care s-a dus lupta pentru
aceast rennoire grandioas a fost ntoarcerea la valorile eterne create de greci si
romani, dar nstrinate prin barbarizarea medieval. Acest ritorno alle fonti care
nsufletea renasterea nsemna atunci regsirea umanittii cu sine nssi si extirparea
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
61
tuturor reziduurilor medievale. Prestigiul de care s-a bucurat elocventa si tehnica ei
n antichitate impunea o revenire la retoric. $i fiindc n evul mediu aceast
disciplin a fost dispretuit si deformat revenirea ei era si mai dorit, desi viata
politic nu oferea cadrul necesar unui mare reviriment retoric[2,118].
n aceste conditii biserica si schimb orientarea sa. Colaborarea de mai departe
este ndreptat spre cultura literar retoric. Tactica utilizat era dictat de
mprejurrile obiective n care se pomeni. $tiinta n aceast perioad nu mai este pur
si simplu reproducerea si comentarea opiniilor gnditorilor antici. Investigatiile
profunde si originale snt reluate cu mai mare avnt, desigur nu fr reziduurile
obscurantiste rmase n mentalitatea cercettorilor. O alt cauz ce a fcut-o pe
biseric s se nelinisteasc a fost descoperirea domeniului experimental si postularea
criteriului practicii ca mijloc de corectare a erorilor ratiunii. n Compediu de
Filosofie Rogger Bacon subliniaz c exist trei metode de cunoastere: credinta n
autoritate, ratiunea si experimentul. Autoritatea ca atare este absolut insuficient
dac ea nu se ntemeiaz pe o ratiune sntoas. Dar si judecata rational poate s
conving definitiv numai atunci cnd ea se bazeaz pe experimente[3, 330]. n una
din principalele sale lucrri Opera mai mare(Opus Maius) R.Bacon deseori
afirm c prin experiment se verific orice cunostinte, deoarece fr experiment
nimic nu e posibil de nteles ntr-o msur suficient[4, 872].
De aici se vede c R. Bacon acord o nalt valoare experimentului[5,48]. n
consecint pactul cu stiinta pe care ecclezia l ncheiase din necesitatea de a
combate filosofia si cultura literar retoric trebuia rupt, de aceea teologilor le este
interzis utilizarea oricror lucrri de fizic, ceea ce n limbajul de astzi e identic
cu utilizarea oricrei lucrri de stiint. Aceasta semnifica totodat o
condamnare a teoriilor si conceptiilor lui Aristotel. n vehementa polemic iscat
ntre adeptii stiintei n mod semnificativ numiti atunci fizici si adeptii culturii
literare, eccelsia ia partea ultimilor, cci ruperea pactului cu stiinta trebuia
compensat prin ncheierea unuia cu literele[6,119]. Prin aceasta retoricii i se
confer din nou rolul pe care ea l-a avut anterior.
O alt cauz ce determin orientarea clericilor spre cultura literar retoric este
rspndirea n lumea crestin a filosofiei arabe. n deosebi aceasta se refer la
filosofii Avicenna, Al-Gazali si Averroes. Atitudinea lor fat de retoric si de
argumentare varia. Pentru Avicenna ea are aplicare n diferite domenii. Retorica si
gseste aplicare n mod deosebit n politic, n religie, n cazul asanalelor,
defimrilor[7,85]. Averroes are o atitudine mai sever fat de retori si retoric. El
a promovat o stiint si o filosofie fr retoric. El consider c nu exist nici un om
cu o ratiune sntoas, care ar fi lipsit complet de abilittile retorice[8, 58-59].
Averroes afirm c pentru a obtine victorie asupra partenerului retorii utilizeaz
expresii poetice, esenta crora const n faptul c ei i influenteaz exclusiv asupra
fortei imaginative a spiritului, nscnd n el numai emotii pozitive sau numai emotii
negative, si de aceea nu au nimic comun cu stabilirea sau respingerea
adevrului[9,60]. Gnditorul arab nu este ngduitor nici fat de teologi. Practic el
pledeaz pentru izolarea lor de societate. El cere ca teologilor s li se interzic
discursurile n fata publicului larg, iar filozofilor s li se interzic luarea de cuvnt n
fata teologilor[10,61].
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
62
Orientarea spre cultura literar retoric era amplificat si de suportul teologilor
antidilecticieni, care reprosau orientrii contrare ratio. Ei cereau s fie sutinut
elementul fides, care ar trebui s domine constiinta si comportamentul crestin si nu
doreau ca viata religioas s fie o viat lipsit de sentimentul pentru mister. n
consecint, lupta pentru afirmarea culturii literar retorice este sustinut considerabil
si de o bun parte a teologilor, desi ei au avut o atitudine ostil pe parcursul
ntregului mileniu fat de disciplinele triviumului, prima si principala disciplin
dintre care era retorica. nvttura lui Aristotel este identificat cu sofistica sau
scolastica, ambele ntemeiate pe stiint si dialectic. Teologii uit faptul c n evul
mediu succesul dialecticii, al discursului este rezultatul unei ncercri de a se da
religiei o interpretare rationalist si datorit anume acestui fenomen dialectica a
devenit miezul culturii oficiale medievale. Totodat, se trece sub tcere c Aristotel
este fondatorul nemijlocit al retoricii, mai mult, se duce o lupt acerb pentru
profanarea si dezonorarea artei discursului. Acum din cel mai nversunat adversar al
retoricii traditionale pe parcursul secolelor VI-XII teologia la apusul filosofiei
scolastice, se transform n reazemul literar-retorice. Suportul de baz n procesul de
promovare a discursului retoric devine Platon, apoi Cicero. Dac la etapa anterioar
Stagiritul devenise simbolul dialecticii, acum filosoful ideilor devine simbolul
retoricii.
Prin urmare, n antichitatea trzie Platon are o mai mare apreciere ca poet dect
ca filosof. Schimbarea accentelor de la dialectic spre retoric necesita
reimpunerea ca autoritti a unor gnditori pgni mai favorabili religiei, dect
Aristotel si Averroes. Alegerea lui Platon si a lui Cicero nu a fost deloc
ntmpltoare, iar ntre dialectic si retoric se ivise o prpastie care nu poate fi
minimalizat, fr riscul de a nclca evidenta[11,121].
ntelepciunea lui Platon si Cicero li se pru teologilor cu mult mai de pret, cci
acesti autori au dat problemelor religioase o mai mare atentie. n acest fel ncepu o
nou revalorificare a retoricii care era nu numai necesar ci si posibil.
$i n epoca renasterii retorica datoreaz putin vietii politice. Rarii autori
renascentisti care au n vedere si viata politic nu se gndesc la o democratie n
sensul antic. n aceste conditii, studiul retoricii are scopul de a rentregi cultura
filologic. Limba este din nou nteleas ca facultatea cea mai de seam a omului.
Prin ea se comunic, prin ea se parvine si prin ea se realizeaz o perfectionare a
gndirii. Elocventa este nteleas de ctre umanisti ca o unitate perfect dintre ratio
si oratio, res si verba, ca n conceptia isocratic sau ciceronian. Scopul urmrit este
ridicare pe plan superior a conversatiei[12,125].
Ideile Renasterii inclusiv si retorica ptrund n Franta, Germania si Anglia.
Petrarca numeste barbari si pe francezi, fiindc nu se interesau de retoric, iar
Parisul era considerat atunci drept cea mai puternic citadel a scolasticii. O ultim
citadel a scolasticii adic a barbariei medievale..., a fost celebra universitate din
Oxford a crei profesori numiti de ctre adversari troieni se organizaser ntr-un
temut cenaclu si frnau cu autoritatea lor progresul stiintelor umaniste... Pretutindeni
unde ptrund ideile renasterii retorica recapt rolul de a desvrsi educatia omului
de a adnci cunoasterea lumii printr-o fericit unire ntre res si verba, antrennd n
felul acesta nflorirea tuturor stiintelor. Elocventa nu e doar comunicare si
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
63
persuasiune, ea este si o adncire a cunoasterii... Scolasticii au contribuit la divortul
ntre res si verba. Umanistii anuleaz acest decalaj. Astfel, reapare primejdia
formalismului, cci ntre res si verba se va da preferint ultimei notiuni, iar pe de
alt parte se redeschidea o portit pentru irationalism cu totul incompatibil cu
disciplina de fier a retoricii traditionale. Marii autori de tratate de logic si mari
umanisti au militat pentru echilibru perfect ntre res si verba, ntre ratiune si afectiv,
condamnnd att verbalismul gol, dar seductor al retorilor mrunti, ct si
verbalismul sec, abstractizat la maximum, caracteristic scolasticilor. Pentru a
deprinde tehnica elocventei umanistii recomand studiul marilor autori n special a
lui Cicero si mult mai putin traditiile abstracte care se osificaser n antichitatea
trzie [13,128].
Prin aceasta retorica renasterii devine si mai legat de gramatic. Se separ ntr-
o mai mare msur de studiul dreptului, se mreste totodat si decalajul ntre retorica
ca argumentatie si filosofie. Paralel cu aceasta are loc reabilitarea vechilor teorii ale
retoricii antice. Cum ar fi claritatea, naturaletea, eleganta ce au fost discreditate pe
parcursul evului mediu.
Deoarece umanistii vedeau n elocvent o metod de ameliorare, si
civilizare a individului, practicile dialecticii scolastice trebuiau combtute. n
procesul de combatere al dialecticii scolastice n Germania si n Franta ia nastere
vasta actiune de reform a logicii prin retoric. Pierre de la Ramee, umanist
francez, logician si filosof, unul din ntemeietorii acestei actiuni pentru a lichida
mostenirea barbar n filosofie, ncearc o redefinire a disciplinelor si o redistribuire
a domeniilor proprii fiecruia. Prin aceast actiune el se ndeprteaz nu numai de
teologia medieval, ci si de cea antic. Inovatie interesant este si anularea
deosebirii traditionale dintre stilul filosofiei si al stiintei pe de o parte si cel retoric
pe de alta. Oricare nu ar fi continutul si scopul discursului expunerea retoric altfel
spus ornarea si ornduirea prtilor conform principiilor artei este obligatorie. Pentru
Pierre de la Ramee ratiunea era mai presus dect toate autorittile teologice. n
lucrrile sale Ramee supune unei critici dure nvttura scolasticilor ce au denaturat
conceptia aristotelic[14,565]. O atentie deosebit Ramee acord cercetrii
regulilor demonstratiei. De aceea n logica sa el acord o mare atentie prelucrrii
diferitor procedee ale demonstratiei, ce ia n consideratie specificul si continutul
tezei discutate[15, 511].
Reforma logicii prin retoric nu urmreste o nlocuire a demonstratiei cu
argumentarea si nici o contopire a celor dou metode. Ceea ce se dorea n fond era
condamnarea metodei enuntiative, compromis prin excesele dialecticii scolastice si
nlocuirea ei cu metoda discursiv, n care claritatea si naturaletea s ia locul
categoriilor scolastice [16, 131].
Un alt adept al reformei logicii prin retoric este Omer Talon, prieten si coleg de
idei al lui Pierre de la Ramme care a publicat n 1572 dou lucrri referitor la
retoric. n aceste opere constatm o evident deviere de la traditiile antice, care au
dominat n Europa pe parcursul a dou mii de ani. Dac anterior, retorica se baza pe
principiile logice, afective sau morale ulterior ele au devenit mijloace de formare si
expunere ale discursului. E interesant de stabilit crui element i se atrage atentia din
cele cinci elemente canonice cunoscute. n antichitate cele cinci elemente canonice
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
64
ale unui discurs se considerau: n primul rnd inventarea argumentelor, materialul pe
baza cruia ne construim argumentare, n al doilea rnd dispozitiunea cerceteaz
modul structurrii discursului si aspectele privind organizarea, argumentativ a unui
discurs; n rndul al treilea elocutiunea investigheaz modalittile lingvistice de
expunere a discursului retoric; n rndul al patrulea memoria spre a fi pronuntat n
form liber discursul trebuie nvtat, operatie ce implic memoria; n rndul al
cincilea actiunea se refer la mijloacele extra - si paralingvistice utilizate n rostirea
discursului [17, 8]. Primele dou elemente ce determin temeinicia si credibilitatea
mai mult ca oricare alt element au fost excluse ca elemente de analiz a noii retorici.
Toat atentia a fost concentrat asupra elementului al treilea, modalittile lingvistice
de expunere, stilul discursului ce include alegerea notiunilor, termenilor, frazelor.
Cu timpul retorica dintr-o cuvntare oral n fata publicului s-a transformat n
stilistic a textelor scrise. n consecint, a devenit un compartiment al stiintei
filologice. Astzi ea anume asa si se apreciaz, uneori chiar si mai defavorabil, ca o
frazeologie goal, ca o cuvntare ornat lipsit de orice semnificatie.
Devierea de la traditia antic n retoric a dus la divizarea evident ntre logic si
retoric. Momentul de scindare ntre ele puteau fi observate nc n antichitatea
trzie, n particular n retorica ciceronian. Acuzrile ntre filozofi si oratori snt
reciproce. Oratorii romani cu un simt mai fin al practicii oratorice compuneau
discursuri pentru altii. Ei nsusi luau cuvntul n procesele judiciare, dar erau prea
putin preocupati de problemele filozofice ale retoricii. Contau mai mult pe bunul
simt si pe nuantele jurisprudentei. Filosofii nu apreciau la justa valoare arta oratoric
a contemporanilor lor. Stoicii, ce divizau logica n dialectic si retoric [18, 655]
comparau retorica cu arta de frizer ce are menirea nu att de a convinge, ci de a
nfrumuseta vorbirea si prin aceasta de a crea un efect efemer. Oratorii, la rndul lor,
i acuzau pe filozofi prin faptul c pricipiile lor snt dificil de realizat ntr-o lectie
public unde efectul major, de rnd cu toate celelalte se poate de obtinut pe contul
vorbirii ornate si totodat exploatrii sentimentelor. Aceste particularitti ale
discursului nu atrgeau atentia filozofilor. Discursurile ultimilor erau orientate nu
spre public, ci spre niste asculttori anume, spre un auditoriu initiat.
Cu toate c aceste acuzatii aveau un caracter obiectiv sau subiectiv, ns arta
vorbirii ornate, retorica n antichitate se bucura de un succes enorm, iar posedarea
acestei miraculoase arte se considera obligatorie pentru orice lider politic, judector,
avocat, pedagog sau diplomat [19, 18].
Devierea retoricii de traditia antic legat de numele lui Pierre de la Rame, apoi
de a lui R. Descartes, F. Bacon, autorii Port-Royal s-a amplificat mereu, desi nimeni
din ei nu au ncercat s reformeze nici retorica, nici s contruiasc o teorie aparte a
argumentrii.
Bibliografie
1. Pysannn I.H. Meroonornuecxne nponemt aprymenrannn Mocxna, 1997.
2. http://ru.philosophy.kiev.ua/iphras/library/ruzavin/argument.html.
3. Florescu V. Retorica si neoretorica. Bucuresti, 1973.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
65
4. Coxonon B.B. Cpenenexonax ]nnoco]nx. Mocxna, 1979.
5. Anronornx mnpono ]nnoco]nn. Mocxna 1969 T. 1. u. 1,2.
6. Flew Antony. Dictionar de filosofie si logic. Bucuresti, 1996.
7. Florescu V. Retorica si neoretorica. Bucuresti, 1973.
8. Caraeen A. B. Hn-Cnna. Mocxna, 1985.
9. Caraeen A. B. Hn-Pym. Mocxna, 1973.
10. Caraeen A. B. Op.cit.
11. Caraeen A. B. Op.cit.
12. Florescu V. Op.cit.
13. Florescu V. Op.cit.
14. Florescu V. Op.cit.
15. unnoco]cxn 3nnnxnonenuecxn Cnonapt. Mocxna, 1983.
16. Konaxon H.H. Hornuecxn cnonapt-cnpanounnx. Mocxna, 1975.
17. Florescu V. Op.cit.
18. Mihai Gheorghe. Retorica traditional si retorici moderne. Bucuresti, 1996.
19. unnoco]cxn 3nnnxnonenuecxn Cnonapt. Mocxna, 1983.
20. Pysannn I. H. Meroonornuecxne nponemt aprymenrannn Mocxna, 1997.
21. http://ru.philosophy.kiev.ua/iphras/library/ruzavin/argument.html
Prezentat la 05.11.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
66
OCHOBAHHR H HEAH OBPA3OBAHHR B IEHE3HCE
OBmECTBEHHOH MLCAH XX CTOAETHR
A. HBAHOB, Kasaxcru vuueepcumem
+erovuapoouix omuoueuu u +upoeix siroe u+euu Aoi.a xaua
Long-term complex search of foundations and goals of education philosophy in the 20
th
century which continues to last have lead to the spiritual and moral bases of personality.
This article is dedicated to the issue of foundations and goals of education in the genesis of
public thought of the 20
th
century.
Iocnocrnymmee na 3anae mnponosspenne, xax nsnecrno, ponnoct n +noxy
Bospoxennx, a n nonnrnuecxne ]opmt ono ornnnoct yxe n +noxy Hpocneme-
nnx. Ono nerno n ocnony ncex rocyapcrnenntx n omecrnenntx nayx n moxer
trt nasnano pannonanncrnuecxnm rymannsmom, nno rymanncrnuecxo anro-
nomnocrtm. Ionopx nnaue, +ro npecrannenne o uenonexe xax o nenrpe ncero
cymecrnymmero n xnnnoct rem npnnnnnom, xoropym cncrema nocnnrannx n
opasonannx Enpont crpemnnact nonnornrt sa nocnenne 300 ner. nx ueno-
nexa c +rnm nocnnrannem xapaxrepno axrnnnoe exrentnoe ornomenne x mnpy,
onee roro raxo uenonex n cnoe npeopasonarentno exrentnocrn, ne ocra-
nannnnaercx nn nepe uem. Btcmnm xyntrom nx nero xnnxercx ncemorymn
pasym. On pannonanncr. Hocxontxy nentm pannonannsannn xnnxercx onnae-
nne xax nnemne, rax n nnyrpenne npnpoo, oecneuenne nnuem ne orpann-
uennoro rocnocrna na nem. uenonex xosxnn ncero n ncx. On nnacren, enart
c npnpoo nce, uro saxouer. Onaxo, xax noxasana ncropnx, pannonanncrnue-
cxn opnenrnponannax nayxa, xyntrypa n opasonanne 3anaa, c ee aconmrnsa-
nne pasymnocrn n nenecoopasnocrn, npnnena uenoneuecrno ne rontxo x
ntcoxopasnnro rexnnuecxo nnnnnnsannn, no n x rnyouamemy npancrnen-
no- +xonornuecxomy xpnsncy. Hpnnena x rparnuecxomy xon]nnxry uenonexa
c npnpoo. Bce +ro xnnnoct nx 3anaa neoxnanntm n nesannannponanntm
pesyntrarom pasnnrnx nayxn n pasyma.
3ro ocroxrentcrno, no mnennm mnornx conpemenntx nearoron, ]nnoco-
]on n yuentx, n snaunrentno crenenn oecnennnamr n ncxpenrnpymr mnpo-
nosspenuecxne opnenrnpt enponecxo xyntrypt, nocnnrannx n opasonannx.
B xonrexcre +roro neoxonmocrt noncxa nontx opasonarentntx crpare-
rn, nenn n saau opasonannx, naxonr nce ontmee ntpaxenne, n snaunrentno
ynennunnmem n nocnenne rot, nnrepece ]nnoco]on x anno nponeme. B
pycne +roro noncxa n anno crarte mt nontraemcx npocnenrt nsmenennx ne-
nn opasonannx n xonrexcre +nonmnnm connantno mtcnn XX nexa.
Ananns opasonarentno cncremt Enpont noxastnaer, uro ono n xonrexcre
]nnoco]nn ncropnn npoenano nnrentnym n cnoxnym +nonmnnm. Hpn +rom
yxe c XV nexa n enponecxnx ynnnepcnrerax naunnaercx nnxenne sa nnepe-
nne n yuent nponecc ncnnnnnn, opnenrnpymmnxcx na uenoneuecxne nenno-
crn. Onaxo ypnoe pasnnrne ecrecrnosnannx, a sarem n rexnnxn n nonoe npemx
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
67
noannno renennnm x rymannrapnsannn opasonannx n npnneno x yrnepxe-
nnm xornnrnnno, r.e. cnnenrncrcxo, nnnnn n opasonarentno npaxrnxe. Ho-
rpeonanact opnenrannx na nayxy, na nenenanpannennoe ncnontsonanne nayu-
ntx snann n meroon, xoropte onpemeunnannct n nono rexnnxe n rexnono-
rnn. Hnaro sa annym opnenrannm crano nosnnxnonenne cnnenrncrcxoro crnnx
mtmnennx n ymep yxonno-npancrnenno cropone opasonannx, a rounee cxa-
sart ennax xyntrypa pacxononact na rymannrapnym n rexnnuecxym, yrparnn
tnym rorantnocrt.
Ionopx o name +noxe, cneyer ormernrt: opasonanne npenpamaercx n pas-
nonnnocrt rexnonornn. Conpemennocrt xnnxer cnryannm oyuennx xnsnn xax
rexnnxe: cma nxnmuamrcx tcrpoe urenne, ncnxorepannx, axe rexnnxa cexca
n r.n. Ona ns nanonee ornnunrentntx uepr namero npemenn n ornomennn o-
pasonannx +ro ro, uro nennanntmn remnamn nontmaercx pont opasonannx
mamnnno-xomntmrepntmn cpecrnamn.
Bce +ro, pasymeercx, nnmt nnemnne arpnyrt ceronxmnero opasonannx n
mnpe. Ho sa nnmn cxptnamrcx ceptesnte reopernuecxne noncxn ocnonann,
cymnocrn n nene opasonannx, noncxn, xoropte nmemr cnoe nanpannenno-
crtm ]opmnponanne nenocrno cncremt nsrnxon, pasnepnyro n xonnenryant-
no oecneuenno ]nnoco]nn opasonannx.
O]opmnennm ]nnoco]nn opasonannx xax nayuno ncnnnnnnt npemecr-
nonann nnnxrentnte n nepno nononnne nanaroro cronernx connantno-
nearornuecxne xonnennnn, pasnnnanmnecx na ocnone nxennopnsma, remrantr-
ncnxonornn, ncnxoanannsa, ]nnoco]cxo anrpononornn n r.. Hoxnnenne ]nno-
co]nn opasonannx cnxsano c xpnsncntmn xnnennxmn n opasonannn n XX nexe,
neocrarouno npaxrnuecxo +]]exrnnnocrtm noxoon npn pemennn nponem
connannsannn, nocnnrannx n oyuennx ere n monoexn. Baxntmn nmnyntca-
mn nx paspaorxn +ro ]nnoco]cxo orpacnn crann macconte omecrnennte
nnxennx sa rymannsannm opasonannx, sa antrepnarnnnte mxont n r.n. Hpn
+rom n ]nnoco]nn opasonannx ntennnoct necxontxo nanpannenn.
Anannrnuecxax ]nnoco]nx opasonannx ocnonana n nauane 60-x rr.
H. Be]nepom n npecrannena rpyamn 3. Maxmnnnana, K. Maxnennana,
.C. Connrca (CBA), P. Hnrepca, X. Xepcra (Bennxopnrannx) n pyrnx. Hent
opasonannx reopernxn anannrnuecxo u.o. nnauane paccmarpnnann xax onnae-
nne snannxmn, orneuammnmn xpnrepnxm nayuno nponepxemocrn. B cepenne
70-x rr. X. Xepcr nxnmunn n c]epy nnrepecon xnrecxne npecrannennx n nen-
nocrn. P. Hnrepc yxastnan na neoxonmocrt orpaxennx n ]nnoco]nn opaso-
nannx +monnonantntx n connantno-nennocrntx ocnon noneennx uenonexa n
ero npancrnennoro nocnnrannx.
Kpnrnxo-pannonanncrnuecxax ]nnoco]nx opasonannx pasnnnanact n rpy-
ax nemenxnx reopernxon B. Fpennnxn, P. Hoxnepa n p. Ona crpemnnact cos-
art nenocrnoe oocnonanne nocnnrarentno nayxn npn mnpoxom ncnontso-
nannn connonornn. Hent opasonannx ]opmynnpyercx sect xax xyntrnnnpona-
nne xpnrnuecxoro mtmnennx nnunocrn n xauecrne ocnont ee yueno n conn-
antno axrnnnocrn.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
68
Hecxontxo nanpannenn oennxer rymannrapnoe reuenne ]nnoco]nn o-
pasonannx. Ono nocxonr x ]nnoco]cxnm n nearornuecxnm nexm B. nntrex n
ero nocneonarene - I. Honx, 3. Bnpanrepa, T. Hnrra n pyrnx. B nenrpe nnn-
mannx reopernxon - +xsncrennnantnoe camontpaxenne, anronomnx nnunocrn,
mexnnunocrnoe omenne. Croponnnxn yxasannoro reuennx orcrannamr raxxe
anronomnm c]ept opasonannx no ornomennm x rocyapcrnenno-nonnrnuecxo
xnsnn. Hanonee snaunrentnoe mecro cpen rymannrapntx nanpannenn ]nno-
co]nn opasonannx sannmana n 60-80-e rr. nearornuecxax anrpononornx.
B CCCP nnrepnperannx mnornx reuenn ]nnoco]nn opasonannx oxastna-
nact nosmoxno nnmt npn oxsarentno xpnrnxe c nosnnn o]nnnantnoro map-
xcnsma; n nenrp nnnmannx ntnnrannct rnanntm opasom npaxrnxo-
nearornuecxne nonoxennx, ntrexammne ns orentntx xonnennn. B cnxsn c
renennnxmn x ononnennm reopernuecxoro coepxannx nearornxn n pe]op-
mamn opasonannx nauana 90-x rr. noxnnncx nnrepec x nponemarnxe n meroo-
nornuecxnm noxoam ]nnoco]nn opasonannx. Hexoropte cnennanncrt cun-
ramr nosmoxntm n nepcnexrnnntm ee pasnnrne na ocnone nepeocmtcnennx na-
cnenx H.H. Fnoncxoro, H.C. Btrorcxoro n ero mxont, nsyuennx n npoonxe-
nnx ]nnoco]cxo-meroonornuecxnx ne 3.B. Hntenxona, I.H. Beponnnxoro,
paspaorxn reopnn nanora xyntryp B.C. Fnnepa n r..
Hao nouepxnyrt, uro cncrema opasonannx n CCCP n nenom ornnuanact
cneymmnmn uepramn, nnn napamerpamn: macmranocrtm, xomnnexcnocrtm,
opnenranne na cnnxenne c ecrnnrentnocrtm, npeemcrnennocrtm, ncena-
pontm xapaxrepom, neonornuecxo nanonnennocrtm. pyro nonpoc, xaxoe
xonxpernoe coepxanne npnoperann +rn, n omem ro opoxauecrnennte na-
pamerpt n ycnonnxx rorannrapno ecrnnrentnocrn. Heyremnrentnt orner
na nero xopomo nsnecren. B conercxo cncreme rnanencrnonana (ecnn ncxonrt
ns xnaccn]nxannn rnnon nearornxn, npenoxenno I.C.Farnmentm) rax nast-
naemax nearornxa ]opmnponannx, r.e. nearornxa, nanenennax na nenxy ns
yuennxa roro, uero xouer yunrent. Taxoro poa nearornxa crponrcx na oexr-
nom, ecnn ne cxasart nemnom, nonnmannn opasonarentnoro nponecca.
Hnaue ronopx, conercxax cncrema opasonannx mano opnenrnponana na rnop-
uecrno n nourn conepmenno ne opnenrnponana na xpnrnunocrt.
Pasymeercx, conercxax cncrema opasonannx n nocnnrannx tna opnenrnpo-
nana ne rontxo na opasonanne xax npnnnrne snann n nantxon, no n na nocnn-
ranne. Onaxo npn +rom camo nocnnranne uenonexa mtcnnnoct xax nocnnranne
rpaxannna, npnrom rpaxannna nnonne onpeenennoro rocyapcrna Coner-
cxoro, c coornercrnymme neonorne. Bepno nomeuaer n +ro cnxsn A. Xamn-
on n xnnre uenonex n mnpe oruyxennx: nocnnranne n raxoro rnna cncreme
nmeer nentm npnnnrt nnnnny ocnonnte mpnnuecxne, nonnrnuecxne n nnte
cranaprt nnyrpnconnymnoro noneennx; c]epa nocnnrannx sect xecrxo xon-
rponnpyercx n pernamenrnpyercx connymom [1].
Paort conercxnx nearoron na pyexe 70-x-80-x roon no nponeme nene-
nonarannx moryr trt ycnonno pasenent na na nanpannennx: paspaorxa rex-
nonornuecxnx nponeyp nenenonarannx (R. K. Faancxn, E. H. Fenxnn, B. H.
Fecnantxo, M. M. Horamnnx) n peannsannx ne nnunocrnoro noxoa npn no-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
69
crpoennn yueno-nocnnrarentnoro nponecca (A..An]epon, I.A. Foxapena,
E.B. Fonapencxax, B.C.Hntnn, I..Knpnnnona, I. H.Byxnna n p.).
Hpecrannrenn nepnoro nanpannennx crpemnnnct oecneunrt xoppexrnocrt,
onrnmantnocrt (R. K. Faancxn) n narnocrnunocrt (B. H. Fecnantxo) ]op-
mynnponxn nene. nx +roro npenonaranoct ntxnnrt npornnopeunx mexy
rpeonannxmn nenn n nosmoxnocrxmn cncremt, namernn xonxpernsnponannte
nenn, nepcnexrnnt npecroxme exrentnocrn nx ycrpanennx ntxnnenntx
npornnopeun [2].
Croponnnxn nnunocrnoro, nenocrnoro noxoa x yueno-nocnnrarentnomy
nponeccy npoexrnponann nornxy ]opmnponannx nnunocrntx xauecrn nocnnran-
nnxon, coepxanne n cnenn]nxy nene na xaxom +rane nocnnrarentnoro npo-
necca n xomnosnnnm (cncremy) cpecrn ocrnxennx +rnx nene. Hpn ncem pas-
noopasnn noxoon x nponeme nn ono ns nnx ]axrnuecxn ne paccmarpnnano
npnpoy nenn n ne noneprano comnennm neoxonmocrt c]opmnponart nnu-
nocrt c saanntmn xauecrnamn [3]. Kax n moxno tno npenonoxnrt, nent
sect oxasanact ntnecenno sa cxoxn naxrnuecxo nxoromnn n cymecrnyer
n nne nsnne saannoro saxasa.
Ho namemy mnennm, raxoe nonoxenne - cnecrnne neonornuecxo opa-
orxn nearornuecxo nayxn. Baxnemne ee ]ynxnnn nccneonanne npnpo-
t n npenasnauennx uenonexa, noncx nannyumnx nyre peannsannn uenoneue-
cxo cymnocrn - oxasannct oropnanntmn or xnsnn n nepeanntmn rocyapcr-
nenno-amnnncrparnnno cncreme. Cnoxnnact, xax nouepxnnaer B.B.Cepnxon,
napaoxcantnax cnryannx n omecrne cnerntx nene n nepcnexrnn nearo-
rnxa oxasanact ecnentno [4].
H nocneymmne paort +roro nepnoa ynopno nseramr nccneonannx no-
nxrnx nearornuecxo nenn. Tax, n ncceprannn B. . Kannnnno yxasano: Ho
+]]exrnnnocrtm nocnnrarentnoro nponecca mt nonnmaem oecneuenne nano-
nee ntcoxnx pesyntraron npn nanmentmnx sarparax +neprnn n npemenn nearo-
ron n mxontnnxon, xax cnecrnne ntopa coornercrnymmnx nearornuecxnx
cpecrn n pannonantntx napnanron pemennx nearornuecxnx saau.... Hpn
+rom nouepxnnaercx, uro +rn nenn n saaun onxnt oexrnnno orpaxart
norpenocrn omecrna n ]opmnponannn n nororonxe onpeenennoro rnna nnu-
nocrn [5]. Anrop yxonr or ocrptx nonpocon eme n noromy, uro necxontxo cme-
mnnaer nonxrnx +]]exrnnnocrn (+]]exrnnnt snaunr npnnoxmn x nyx-
ntm pesyntraram) n onrnmantnt (r.e. nanonee naronpnxrnt, nannyumn
nx anntx ycnonn). Mexy rem ocyxart +]]exrnnnocrt xaxoro-nno
cpecrna nenosmoxno, ne coornocx ero c oxnaemtmn pesyntraramn (nentm).
unrypa ymonuannx n ornomennn nenn nocnnrannx n nexoroptx paorax
npocro ynnnxer. Tax, n cnoem ]ynamenrantnom rpye M. A. annnon, nastnax
xomnonenrt nearornuecxoro nponecca n ornocx x raxontm nearora, xonnex-
rnn nocnnrannnxon, coepxanne nearornuecxoro nponecca, exrentnocrt noc-
nnrannnxon, marepnantnym ocranonxy n r. n., ne nxnmuaer cma nent nocnnra-
nnx. Hpana, on oronapnnaercx, uro nent, xoneuno, nyxna n uro ona nean
uenonexa [6].
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
70
He epemcx ocyxart, nacxontxo +ro yrnepxenne coepxarentno. B npe-
naraemo anee M. A. annnontm ncxono ome acrpaxnnn nearornue-
cxoro nponecca nent ne npecrannena, n n xauecrne acrpaxnnn nsxrt noue-
my-ro nnmt rnopuecxne ycnnnx xonnexrnna n orentnoro nocnnrannnxa [7].
Hexoropte nontrxn nccneonart nent opasonarentno-nocnnrarentnoro
nponecca xax nearornuecxym nponemy npenpnnnmannct n pamxax xonnennnn
onrnmnsannn oyuennx (R. K. Faancxn, M. M. Horamnnx, 3. C. Xaptxoncxax
n p.) n nnunocrnoro (nenocrnoro) noxoa x oyuennm (3. H. Bacnntena,
B. C. Hntnn, I. . Knpnnnona n p.). Onrnmnsannx oyuennx, npecrannxmmax
coo nearornuecxn napnanr meroonornn n reopnn ynpannenuecxnx peme-
nn, ne morna paspaartnartcx, xax n ncxxoe ynpannenne, nne npecrannennx o
nenn, onaxo peut ram mna ne crontxo o npnpoe n ncrounnxax nearornuecxoro
nenenonarannx, cxontxo o yxcnennn xonxperno nenn +rana [8].
Hecomnenno, nporpeccnnntm marom n reopnn tna nontrxa nonoxnrt n
ocnony nenn nocnnrannx crpyxrypno n nnamnuno pasnepnyrym moent nnuno-
crn. Onaxo nocxontxy n ee ocnone tnn neonornsnponannte npecrannennx o
uenonexe n rax nastnaemte rpeonannx connanncrnuecxoro omecrna, ro n
nayunocrn n npornocrnunocrn raxo moenn nosnnxaer nemano comnenn. a n
nosmoxna nn noome moent nnunocrn n cmtcne ee onrnmantnoro npoexra?
Hyxna nn ona? uro noome npoexrnpyer nocnnrarentnax nent nenpemenno
xoneunt pesyntrar n nne cnocrn n xauecrn nroronoro nearornuecxoro
npoyxra nnn eme n opas nearornuecxo peantnocrn, nsanmopasnnrnx n
nsanmoexrentnocrn ero cyexron? He ronopxr nn mnorouncnennte nontrxn
rexnonornsnponart nearornuecxym nent, cenart ee rouno, nsmepn-
mo, xoppexrno, onosnauno, uro xopent nponem nmercx ne n rom mec-
re, uro nponemy nearornuecxoro nenenonarannx noome nentsx pemnrt n pam-
xax rpannnonno napanrmt nocnnrannx? Heoxonmo xauecrnenno nnoe,
nnunocrno rymannoe, nyomnnanrnoe nonnmanne yueno-nocnnrarentnoro
nponecca [9]. B nem nnunocrt yunrenx ne n mentme mepe npoexrnpyercx ne-
ntm opasonannx, uem nnunocrt yuennxa, xax, nnpouem, n nocnenxx ne n ment-
me crenenn ntcrynaer cyexrom nearornuecxoro nenenonarannx. Cnonom,
npennnrcx cymecrnennoe pasnnune mexy nentm, c]opmynnponanno acr-
paxrno, na ymare, n peantno ]ynxnnonnpymme xax cncremoopasymmee na-
uano yueno-nocnnrarentnoro nponecca.
Cnoeopasntm pesyntrarom reopernuecxnx ncxann conercxo naxrnxn
70-x roon xnnnoct xpynnoe meroonornuecxoe nccneonanne B. B. Kpaencxoro,
n xoropom yxcnxmrcx npnpoa naxrnxn, npemer +ro nayxn, cymnocrt n me-
xannsm nayunoro oocnonannx oyuennx. naxrnxa, noxastnaer anrop, pac-
cmarpnnaer oyuenne xax onn ns nnon exrentnocrn, nanpannenno na nt-
nonnenne connantnoro saxasa, opamennoro x opasonannm, npnuem oyuenne
paccmarpnnaercx sect xax nenocrnocrt nponeccyantno n coepxarentno
cropon n ncex nosnnxammnx n nem ornomenn... [10]. O nenn opasonannx
sect ynomxnyro n rom cmtcne, uro oyuenne ntnonnxer connantnt saxas. On
cunraercx saanntm (ouennno, nne c]ept camo naxrnxn), a anee ner onn-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
71
canne oyuennx na yponne xnnennx, na yponne cymnocrn n nepexo n nopma-
rnnnym c]epy [11].
Ocraercx ne nnonne nonxrntm, sannmaercx nn naxrnxa oocnonannem ne-
nn nnn nocnenxx nceneno connaaer c connantntm saxasom? Ho axe ecnn n
rax, ro n nmom cnyuae +ror saxas ne cnonrcx x nosynram o nonom uenonexe.
Ero roxe nyxno nccneonart, oocnontnart. Ie, xax ne n nearornxe, onxna
paspaartnartcx nearornuecxax nent n ornnune or nene pyrnx onacre ue-
noneuecxo npaxrnxn?
Hocrenennt nepexo nearoron-nccneonarene or ormarnuecxn nonn-
maemoro connantnoro saxasa x cnennantno paspaorxe nene opasonannx n
nocnnrannx (+ro nponcxonr yxe n nauane 80-x roon) xnnxercx cnoero poa
nponosnecrnnxom cment napanrmt nearornuecxoro mtmnennx, nepecrpo-
xn n nearornxe.
Btnecrn coepxanne opasonannx nenocpecrnenno ns connantnoro saxasa
nenosmoxno. Kpome +roro neoxonmo onpeenenne oema n crpyxrypt npoex-
rnpyemoro coepxannx opasonannx or saxonomepnocre oyuennx n peantno
cnenn]nxn cpecrn. Hs +roro naxnoro nonoxennx cneyer, uro nearornxa ne
xnnxercx rontxo nnmt npnarxom connantntx nncrnryron. V nee ecrt cocr-
nennte ocnonannx nx nearornuecxoro nenenonarannx.
Ananns conercxo ]nnoco]nn n npaxrnxn opasonannx tn t nenonon es
yxasannx na cymecrnonanne pxa rnopuecxnx noxoon n +ro c]epe.
Tax, cpen nporpamm, saymanntx, c]opmnponanntx n peannsonanntx Mo-
cxoncxnm meroonornuecxnm xpyxxom (MMK), ono ns naxnemnx n nano-
nee momntx no cnoemy xpearnnnomy norennnany tna nporpamma cosannx no-
no nearornuecxo npaxrnxn na ase meroonornuecxo reopnn nearornxn.
Hocxontxy nonnornrt n xnsnt nen, saxnatnanmnecx n +rnx paspaorxax,
uepes rocyapcrnennym cncremy opasonannx tno nenosmoxno, meroonorn
paspaorann ocoym ]opmy +xcnepnmenrantno peannsannn oprannsannonno-
exrentnocrnte nrpt (OH). B nx pamxax c 1979 no 1993 rot tnn ocymecrn-
nent cornn ontron npaxrnuecxoro nocnponsnocrna mtcnnrentno xoncrpyx-
rnnno paort.
B ]opme OH na nporxxennn nonyropa ecxrxon ner ]ynxnnonnponana Ho-
xantnax opasonarentnax cncrema (HOC) nrpono nearornxn.
uro xe raxoe nrponax nearornxa?
Ionopx o connoxyntrypnom cmtcne nrpono nearornxn n ee mecre n xnsnn
uenonexa XXI nexa, mt sa]nxcnpyem nnxecneymmne resnct.
Bo-nepntx, ncropnuecxne nponecct mamnnnsannn, rexnonornsannn n anroma-
rnsannn exrentnocrn n mtmnennx c]opmnponann noxonennx rexnonornuecxnx
yxnaon: meramamnnt, nnxenepnte xoncrpyxnnn, cemnornuecxne mamnnt.
Bo-nroptx, uenonex no cnoe cymnocrn ncera npornnocroxn n npornnocro-
nr mamnnnsannn, rexnonornsannn n anromarnsannn. Hncrpymenramn n cpecr-
namn, oecneunnammnmn raxoe npornnocroxnne, ncera tnn n yyr pasmtm-
nennx o yme, yxonnocrn, nsanmononnmannn, nrponoe noneenne.
B-rpertnx, nrpa ecrt mexannsm cnoma mamnn n rexnonorn n rem camtm
mexannsm pasnnrnx, ncrpoennt n nponecct nocnponsnocrna exrentnocrn n
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
72
rpancnxnnn xyntrypt. Hrponax nosnnnx, cornacno mxone I.H.Beponnnxoro, -
nanonee +]]exrnnnt cnoco yxoa or nanxstnannx nopm nocnponsnoxmecx
exrentnocrn.
Haxonen, ocooe mecro sanxna nrpa n c]epe opasonannx. 3ect nrponax ]opma
npnmenxercx nx ocnoennx, npncnoennx n oruyxennx mtcneexrentnocrn.
Boome, nonxrne nrpono nearornxn ]opmynnpyercx xax cncrema paor n
c]epa exrentnocrn, oecneunnammax nneenne uenonexa n mnp mtcneexrent-
nocrn n n connym.
Taxont, n omnx ueprax, npnnnnnt nearornxn I.H.Beponnnxoro. Ho mep-
xam conercxnx npemen onn nectma cmente n esycnonno nonaropcxne. H nce-raxn,
na nam nsrnx, npecrannrenn Mocxoncxoro meroonornuecxoro xpyxxa, npn nce
nx cmenocrn n nonaropcrne, n xoneunom cuere, cnonnn nponecc opasonannx rnan-
ntm opasom x ero rexnonornn. Bonpoct npancrnennoro nocnnrannx, ]opmnpona-
nnx ncrnnno uenoneunocrn oronnrannct na nropo nnan, xax t nopasymenaxct
camn coo. Onaxo camn coo onn ne nocnnrtnamrcx.
Bor uro nnmer n +ro cnxsn onn ns meroonoron, yuennxon
I.H.Beponnnxoro, A.H.3nnuenxo:
B xoe nororonxn (x enannm) uenonex onxen npenparnrt cex n rexnn-
uecxoe ycrpocrno, xoropoe moxer oecneunrt ncnonnenne pxa ]ynxnn (nox-
enne anromonnx, nocranonxy cnexraxnx n r..). B rexnnuecxoe ycrpocrno mt
npenpamaem cex cosnarentno, mnoroxparno nonropxx ynpaxnennx, saxpen-
nxmmne na name ncnxocome cxemt npxmoxoxennx, urennx, nnctma, cuera,
mtcnnrentnoro xoncrpynponannx, pe]nexcnn n npouero. 3ro oecneunnaer nc-
nnnnnnapnt noxo x nororonxe. ncnnnnnna cyrt nopma ecrnnx, xoropym
mt cosnarentno npnnnmaem x ncnonnennm. ncnnnnnnt ne nsyuamr, nx ocnan-
namr n npncnannamr, n ne n nexnnonno-ypounom pexnme. nx ocnoennx neo-
xonm xopomn rpenep, xoropt noxaxer coornercrnymmym nopmy-cxemy n
naer ynpaxnennx nx ee saxpennennx, a raxxe rtmrop, xoropt nomoxer sa-
xpennrt annym rexnnxy n nonxrnn n onpeennrt ee mecro n nasnauenne n nn-
crpymenrantnom xmnxe nececcepe [12 ].
annoe paccyxenne nectma xapaxrepno n noromy ne rpeyer xommenra-
pnen. Ormernm nnmt ro, uro crpemnenne c]opmnponart uenonexa-rnopna, xo-
ropoe xax raxonoe xnnxercx, eccnopno, naxntm, noannno coom y nearo-
ron-meroonoron crpemnenne nomout pasnnrnm n yuennxax cocrnenno ueno-
neuecxnx ymenntx xauecrn.
Hao cxasart, uro na 3anae yxe ocrarouno rnyoxo paspaartnancx ]eno-
men nenn xax ]axrop perynxnnn noneennx rax nastnaemtx ]ynxnnonantntx
cncrem, onpeenxnnct nnemnne n nnyrpncncremnte ncrounnxn nenenonara-
nnx, xpnrepnn +]]exrnnnocrn, npornocrnunocrn n saxonocoopasnocrn nenn
n r.. B c]epe xe nearornuecxoro nenenonarannx n conercxo cncreme npo-
nsomno ro xe, uro n no mnornx pyrnx c]epax nayxn, nponsnocrna n xynt-
rypt: mt crann crpemnrentno orcranart or pasnnrtx crpan, re pasnepny-
nnct ceptesnte nccneonannx no nonpocam ncrounnxon, raxconomnn n rnno-
nornn nearornuecxnx nene.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
73
Ceronx cnryannx n +ro onacrn necxontxo nnax. Ee nastnamr cnryanne
npeentno mnoxecrnennocrn nearornuecxnx xonnennn. 3ro ronopnr o sa-
nepmennocrn cncremno-ynnnepcannsnpymmero noxoa, uro nenocpecrnenno
cnxsano c xpnsncom npocnernrentcxnx npecrannenn o nporpecce, omecrne,
opasonannn n nocnnrannn. Hornepxennem +romy moxer trt ycnnenne nn-
epantntx ycranonox n opasonannn, opamenne x myntrnxyntrypannsmy n
nonnxyntrypnomy opasonannm: no ncex cnyuaxx npeonaaer nen nnnnnya-
nnsannn, ntopa n napnanra. Kpnsnc nearornuecxo mera]nsnxn oxastnaercx
nnonne connaammnm c rem, uro nponcxonr n onacrn xyntrypt n rymannrap-
noro snannx (xpnsnc ]nnoco]nn, xpnsnc ncropnn, cmeprt anropa,
cmeprt uenonexa n r. n.). Ho nonpocom oxastnaercx raxxe nennocrt rpan-
nnn: n cnryannn npeemcrnennocrn n rpannnn nennocrn tnn ycrounntmn
xoncranramn n opnenrnpamn connannsannn, no n cnryannn ncxpernocrn n
]parmenrapnocrn onee snaunmtmn oxastnamrcx noxantnte xnsnenno-
opasonarentnte opnenrnpt.
B ecrecrnenno n nepasptnno cnxsn c nponemo nenn opasonannx naxo-
nrcx nonpoc o cymnocrn uenonexa, o ero mecre n mnpe, o rom, xro on n uro on
onxen enart, ronopx cnonamn H.Kanra. Ho+romy necnyuano ro, uro n no-
cnenee npemx mnorne nccneonarenn n mtcnnrenn ntramrcx nonecrn no
crparernn opasonannx xaxne-ro ]ynamenrantnte, mnpoxne reopernuecxne
ocnonannx. B pesyntrare nosnnxamr nnrepecnte n ocrarouno ceptesnte xon-
nennnn, xax, nanpnmep, nearornuecxax anrpononornx [13 ].
Konnennne opasonannx, nnsxo x nearornuecxo anrpononornn n nect-
ma xapaxrepno nx conpemenntx noncxon reopernuecxoro n yxonnoro asnca
nx yrnepxennx nene opasonarentnoro nponecca xnnxercx rax nastnaemax
npancrnennax ncnxonornx. Ho namemy mnennm, +ra cncrema nsrnxon (nocxox-
max x A. Iapmaeny) nnrepecna nmenno rem, uro n ne nenn opasonannx pac-
cmarpnnamrcx c rouxn spennx yxonno-npancrnennoro nonnmannx cymnocrn
uenonexa, r.e. c nosnnn nonnnnoro rymannsma.
B npancrnenno ncnxonornn nponcxonr nocroxnnoe nsmenenne camoro ue-
nonexa nx operennx npancrnenno xpacort. Hpn +rom operenne npancrnen-
no xpacort naunnaercx c camoro nccneonarenx, c camoro ronopxmero o ne. H
ecnn nearor nnn nocnnrarent cam ne operaer n cee pesepnon npancrnenno
xpacort, ne peannsyer n cnonx ecrnnxx n n coxponenntx nnxennxx ymn ro,
o uem ronopnr cam, nonnnno npancrnennoe nocnnranne nooneuntx nx nero
nenosmoxno.
Tpeyercx cnennantnax nnyrpennxx paora, xoropym uenonex onxen pery-
nxpno ncnonnxrt nx roro, urot noccranonnrtcx n npancrnenno xpacore, xo-
ropax xora-ro tna nm norepxna.
Bcrpeua c ynnxantnocrtm, nenonropnmocrtm pyroro cocrannxer nx nmnn
ocoym paocrt. Hmenno raxo xapaxrep ornomennx uenonexa x uenonexy xnnx-
ercx neymnm n npancrnenno ncnxonornn n nearornxe.
Bnny roro, uro +roncrnuecxne nennocrn crann neymnmn, n marepnantnax
ycrpemnennocrt ceronxmnero uenonexa x orarcrny, x crarycnomy yxpennennm
cex n mnpe n operennm nosnnn nsnecrnocrn nnn snaunmocrn n connyme cra-
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
74
nn npenmymecrnenno +roncrnuecxnmn, conpemennt uenonex axe ne noospe-
naer o cymecrnonannn n cee opasa nnyrpenne npancrnenno xpacort. Heyn-
nnrentno no+romy, uro ocnonnte pesepnt npancrnenntx cnn ymn n conpemen-
no mxone npaxrnuecxn ne ncnontsymrcx. Taxne npancrnennte pesepnt npoxn-
nxmrcx npn ntcnooxennn ymn peenxa no ncrpeue c oxpyxammnm mnpom.
Ecnn nsrnxnyrt na conpemennym nearornxy c nosnnn npancrnenntx pesepnon,
ro mt onapyxnm, uro yuent nponecc moxer nonyunrt concem pyroe ocno-
nanne, pyrym mnpory n rnynny.
B raxom cnyuae ro, uro ceronx peenox ysnaer o mnpe n cnonecnom npe-
crannennn, moxer npenparnrtcx nx nero n peantnoe orxptrne peantnoro mnpa.
Taxnm opasom, paspaorxa enntx nsrnxon na crparernm pasnnrnx opa-
sonannx xax rymanncrnuecxym napanrmy XXI nexa rpeyer, xax nouepxnnaer
nsnecrnt xasaxcrancxn nccneonarent n nearor C.C. Kynanaena, xonnex-
rnnntx ycnnn pasnnuntx cnennanncron pasntx crpan c rem, urot sanono oc-
mtcnnrt ]nnoco]nm opasonannx n omernoantnom macmrae. 3ro ntstnaer
norpenocrt nocrannrt n nenrp ncxxoro opasonannx uenonexa B +rnx ycno-
nnxx ]nnoco]nx nonoro opasonannx asnpyercx na npnmare npancrnennoro co-
epxannx opasonannx na ysxnmn rexnoxparnuecxnmn n xnaccono-
+roncrnuecxnmn nnrepecamn [14].
Inannt ntno, xoropt nornuno cenart ns nponeennoro n annom no-
pasene anannsa, cocronr, cneonarentno, n rom, uro nnrentnte n cnoxnte no-
ncxn ocnonann n nene ]nnoco]nn opasonannx n XX cronernn, xorx onn npo-
onxamrcx n o cnx nop, n nenom nce xe npnnenn x nee yxonno-npancrnenntx
nauan nnunocrn xax naxnemnx ycroen uenonexa. Tem camtm n nent opasona-
nnx ceronx npoxcnxercx nmenno npn yrnepxennn npnopnrera +rnuecxoro na
nnrennexryantntm, yxonnoro - na rexnoxparnuecxnm, npancrnennoro na
pannonanncrnuecxnm.
An1epa1ypa
1. Xamnon A.A. Oruyxenne n c]epe opasonannx // uenonex n mnpe oruyxennx.
Anmart: Itntm, 1996. C.120.
2. Faancxn R. K. Onrnmnsannx nponecca oyuennx. - M., 1977. - C. 73.
3. Cm.: Fecnantxo B. H. Cnaraemte nearornuecxo rexnonornn. - M., 1989. - C.11.
4. Cm.: Cepnxon B.B. Hnunocrno opnenrnponannoe opasonanne: noncx nono
napanrmt. M., 1998. C.48.
5. Kannnnna B. . Hponema nontmennx +]]exrnnnocrn nponecca npancrnennoro
nocnnrannx mxontnnxon. - M., 1974. - C. 2.
6. Cm.: Hponemt meroonornn nearornxn n meronxn nccneonann /Ho pe. M.
A. annnona n H. H. Fontpena. M., 1971. - C. 44-45.
7. Tam xe. C.46.
8. Faancxn R. K. K nonpocy o onrnmantnom ntope cpecrn oyuennx
//Onrnmnsannx yueno-nocnnrarentnoro nponecca n cpene mxone c nentm
nontmennx +]]exrnnnocrn yuennx mxontnnxon. - Pocron n/., 1976. - C. 8-9.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
75
9. Konecnnxona H. A. Teopernxo-meroonornuecxax nororonxa yunrenx x
nocnnrarentno paore n nnxne nearornuecxnx ncnnnnnn. - H., 1991. - C. 3.
10. Kpaencxn B. B. Cocran, ]ynxnnx n crpyxrypa nayunoro oocnonannx oyuennx. -
M., 1976. - C. 21.
11. Tam xe. - C.26.
12. 3nnuenxo A.H. Hrponax nearornxa (cncrema nearornuecxnx paor Bxont
I.H.Beponnnxoro). - Tontxrrnncxax Axaemnx ynpannennx, 2000. (Hnrepner nepcnx).
13. Cm. nanp.: Fnm-Fa F.M. Anrpononornuecxoe ocnonanne reopnn n npaxrnxn
conpemennoro opasonannx: Ouepx nponem n meroon nx pemennx // Poccncxn
orxptrt ynnnepcnrer. - M., 1994.
14. Kynanaena C.C. Conpemennoe nnoxstunoe opasonanne: meroonornx n reopnn.
Anmart, 2005. C.11.
Prezentat la 18.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
76
UNIREA BASARABIEI CU ROMNIA
N CONTEXTUL DREPTULUI INTERNATIONAL
Sergiu NAZARIA, doctor habilitat n tiinte politice, IRIM
,,Sfatul ]rii wasn't a legislative forum chose through universal direct vote by all citi-
zens of the region. The ,,Voting for the ,,Union had happened in the conditions of foreign
military occupation. It wasn't a referendum. So called ,,Union is considered illegal accord-
ing to the international law.
Se discut ct de legal a fost hotrrea Sfatului Trii privind Unirea Basarabiei
cu Romnia n contextul dreptului international. n primul rnd, Sfatul Trii nu era
un forum legislativ ales prin vot universal si direct de ctre ntreaga populatie a
tinutului. El reprezenta doar anumite organizatii care si-au trimis reprezentantii n
componenta lui. Dup cum am mentionat mai sus, nucleul acestei organizatii l
constituia PNM, iar alegerile n Adunarea Constituant din ntreaga Rusie i-au oferit
acestei organizatii 2,2% din voturi. Iat reitingul maximal adevrat al Sfatului Trii
(care n decembrie ianuarie a czut si mai jos) printre populatia RDM. Ce drept
avea acest organ s-o reprezinte? n componenta lui n-au fost reprezentate
proportional minorittile nationale din tinut, muncitorii si tranii. Deci el nu avea
nici un drept s reprezinte populatia Basarabiei si s-i hotrasc soarta. Dac e s
presupunem c poporul ar fi ales prin vot universal si direct parlamentul, chiar si
atunci soarta lui putea fi hotrt numai prin referendum. $i ce-i mai principal nici
un deputat al acestui organ n-a fost ales n componenta lui pentru a realiza unirea
cu patria-mum Romnia. Procedura votrii a avut loc, dar n-a fost liber n
conditiile ocupatiei militare si a strii de asediu s-a vorbit mai sus.
E posibil ns replica: Ce fel de ocupatie, domnilor? Romnii i-au ocupat pe
romni? $i aici se admite un pcat mpotriva adevrului: majoritatea absolut a
moldovenilor se consider anume moldoveni. Dar se mai gsesc argumente forte:
poporul e prostit si incult si nu constientizeaz adecvat realitatea, si care popor si-a
realizat unitatea national fr a fi aplicat forta si violenta? ns ultimul popor
european care si-a realizat unitatea national n asa mod (cel german) a fcut-o n
deceniul al VII-lea al sec. al XIX-lea cnd nc nici n morala europenilor, nici n
dreptul international nu exista norma dreptului natiunilor la autodeterminare. Pe
cnd n 1918 acest drept era absolut recunoscut si devenise norm. Deci soarta
Basarabiei o putea hotr legitim numai populatia acesteia si nimeni altul.
Dar aici apare un contraargument: n conditiile rzboiului era imposibil
organizarea unor alegeri libere. Drept dovad sunt aduse exemplele altor teritorii
separate de Rusia sau chiar al Statelor Unite ale Americii din perioada Rzboiului
pentru Independent, cnd primul Congres n-a fost ales de tot poporul. Chiar dac si
vom cdea de acord cu aceasta, deloc nu nseamn c soarta populatiei poate fi
hotrt echitabil si legitim contrar vointei sale.
ns nici acest argument nu are valoare, deoarece Rusia de facto a iesit din
rzboi nc n noiembrie 1917 (si de jure n martie 1918), de aceea petrecerea
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
77
alegerilor era posibil si, cum deja nu odat am mentionat, n Adunarea Constituant
din ntreaga Rusie ele au avut loc, inclusiv pe teritoriul Basarabiei si legalitatea ei
(adic a Constituantei) nimeni si nici odat n-a contestat-o, chiar si bolsevicii care au
dizolvat-o. Mai mult chiar, cnd Sfatul Trii era n proces de constituire toti, fr
exceptie recunosteau c misiunea lui principal const n organizarea petrecerii
alegerilor n Adunarea Constituant a Basarabiei si nimeni nu punea la ndoial
faptul posibilittii petrecerii lor pe o baz democratic. $i numai la mijlocul lui
ianuarie, odat cu intrarea armatelor romne pe teritoriul RDM si ocuparea ei, liderii
Sfatului Trii (primul a fost P. Erhan) au considerat petrecerea unor astfel de alegeri
fr sens. Ne repetm fr sens, fiindc chiar n conditiile ocupatiei militare
romnesti rezultatele lor puteau fi numai contrare asteptrilor nationalistilor aflati
sub ocrotirea baionetelor romnesti.
Ct priveste alte teritorii separate de Rusia oamenii care au proclamat
independenta Finlandei, Poloniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei exprimau vointa
acestor popoare si dup proclamarea independentei aceste teritorii au devenit state
independente veritabile. Ne mai repetm odat n plus prin aceste acte a fost
exprimat vointa popoarelor de a tri n cadrul unui stat propriu independent. Iar
dup declararea independentei, cei care au proclamat-o (si nu fiind pziti de
baionetele strine) nu si-au vndut trile unei puteri strine.
Relativ la SUA analogia cu RDM de asemenea este nelalocul ei. n primul rnd,
din aceleasi cauze cum si n cazul statelor noi create limitrofe Rusiei. Iar n al doilea,
Congresul de la Filadelfia, exprimnd vointa poporului american, s-a situat n
fruntea luptei lui mpotriva colonialistilor si interventilor, iar Sfatul Trii, contrar
vointei propriului popor, i-a chemat pe interventi cu scopul nrobirii lui si lichidrii
liberttilor real existente.
Iar afirmatiile unor istorici, precum c oligarhia semifeudal romn corupt
pn n mduva oaselor si incompetent, condus de un rege alogen semiautoritar,
elit care crunt exploata propriul popor lipsit de orice drepturi, conservnd napoierea
lui, putea s asigure si libertatea de exprimare a vointei poporului moldovenesc, sunt pur
si simplu ridicole. n aceast privint este deosebit de semnificativ opinia lui Octavian
Goga, politician care nici cum nu poate fi bnuit de antiromnism, despre clasa
politic romneasc: Tar de secturi, tar minor, czut rusinos la examenul de
capacitate n fata Europei... Aici ne-au adus politicienii ordinari, hotii improvizati astzi
n moralisti, ministrii cari s-au vndut o viat ntreag, deputati contrabandisti... Nu ne
prbusim nici de numrul dusmanului, nici de armamentul lui, boala o avem n suflet, e
o epidemie nfricosat de meningit moral. Tara... cu conductori simpli hoti la drumul
mare, trebuia s ajung la marginea prpstiei [1].
ns din punct de vedere al dreptului un interes si mai mare l prezint punctul
de vedere al ilustrului diplomat romn Nicolae Titulescu: Apoi, autodeterminarea
[se are n vedere votarea de la 27 martie] a avut loc n vreme ce trupele romne
ocupau Basarabia... Dar autodeterminarea este, ca s spunem asa, plebiscitul. Orice
plebiscit, pentru a avea o valoare de drept international trebuie s se desfsoare n
libertate. De aceea acolo, acolo unde a fost folosit foarte adesea..., forte
internationale au fost acelea care au mentinut ordinea si nu fortele militare ale uneia
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
78
sau ale alteia din prtile interesate [2]. Titulescu ntelegea perfect n ce const
vulnerabilitatea actului de la 27 martie 1918.
n acest context, deja dup ncheierea carierei sale politice, el mai mentiona: Ce
este cel mai ru c aceast autodeterminare a fost precedat de dou scrisori: a) Una
a generalului Averescu, atunci pentru prima dat Presedinte al Consiliului, care
spunea Sovietelor c trupele romne vor fi retrase din Basarabia imediat ce ordinea
va fi restabilit acolo; b) Cealalt a lui Clemenceau care, n numele marilor puteri, i
scria lui Kolceak s-si continue lupta contra Sovietelor, cci partea rus a Basarabiei
i va fi atribuit ntotdeauna [3]. Asadar, si ncheie gndul marele diplomat,
primul nostru titlu asupra autodeterminrii Basarabiei este foarte slab [4]. Adic,
reiesind din logica lui Titulescu, nu poate fi nici vorb de o careva autodeterminare
n cazul Basarabiei n 1918.
A protestat contra acestei decizii a Sfatului Trii CCP al RSFSR. n nota
Guvernului sovietic de la 18 aprilie se mentiona c actul de la 9 aprilie constituie nu
numai o sfidare Republicii Federative Sovietice Socialiste Ruse, o nclcare
revolttoare a acordului sovieto-romn despre evacuarea Basarabiei de trupele
romne, ci si o violare a populatiei basarabene, care unanim si-a exprimat protestul
contra ocupatiei romne [5].
Iat cum apreciaz unirea istoricul american Ch. King: O important surs de
instabilitate, provenit din cstigul teritorial era statutul Basarabiei singura
achizitie teritorial a crei pozitie n cadrul Romniei Mari nu a fost niciodat
asigurat printr-un tratat international... Odat ce Japonia n-a semnat (corect:
ratificat aut.) niciodat acest tratat, iar Statele Unite si Rusia nici n-au fost invitate
s-l semneze, el, tratatul, a rmas un instrument fr mare valoare juridic [6].
Mai este un argument n folosul tezei c teritoriul dintre Prut si Nistru nu este
romnesc, evident indirect, dar foarte convingtor, deoarece i apartine lui N. Iorga
aprig prtas al romnismului si unirii Basarabiei cu Romnia. Iat ce spunea el nc
n 1912, n anul jubileului de o sut de ani de la incorporarea Basarabiei n
componenta Rusiei: Basarabia nu e a noastr... Acum o sut de ani... am stat noi la
lupt?.. Romnia nu exista, si n acea jumtate de Romnie care era Moldova, nu se
gndea nimeni c o astfel de Romnie era cu putint... Nici un suflet nu s-a sprijinit
pe amintiri, nu s-a deschis ctre sperante pentru a da o lupt disperat spre care s-ar
ndrepta astzi recunostinta noastr pioas... Azi, cnd avem nevoie mcar de un
singur erou, n numele cruia s facem prznuire, nu-l gsim [7]. $i nici nu-l puteau
gsi, deoarece moldovenii niciodat nu se simteau romni si n-au tins s intre n
componenta statului romn.
Analiza legitimittii unirii Basarabiei cu Romnia poate fi finalizat cu
concluziile, n opinia noastr foarte convingtoare, a doi cercettori cunoscuti din
Moldova. Primul din ei Burian A.D. specialist n drept international mentioneaz
c reiesind din faptul c Sfatul Trii nu a fost ales de ntreaga populatie a
Basarabiei, mai are oare rost s fie dezbtut problema referitor la faptul dac un
organ nelegitim poate s adopte hotrri legitime, ba nc depsind competentele
sale, deoarece preblemele legate de predarea teritoriilor se rezolv fie pe baz
contractual ntre subiectii unanim recunoscuti ai dreptului international, fie pe calea
plebiscitului (referendumului) [8].
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
79
A doua opinie, a politicianului si istoricului V.T. Stepaniuc, a fost formulat
n felul urmtor: Examinarea multilateral a documentelor si a studiilor istorice, a
actelor diplomatice privind aspectul dat al problemei ne ngduie s tragem
concluzia: cea mai mare greseal Guvernul romnesc a comis-o n ianuarie 1918,
cnd a ocupat Republica Democratic Moldoveneasc, prtas cu drepturi egale n
componenta Republicii Federative Democratice Rusesti aliat a Romniei.
Celelalte carente, lacune, ct de grave ar fi, sunt totusi secundare n comparatie
cu actul de agresiune svrsit de Regatul romn n ianuarie 1918, n urma cruia s-a
nclcat dreptul poporului moldovenesc la autodeterminare national, a fost ntrerupt
procesul de statornicire a Statului Moldovenesc [9].
Referin(e
1. Citat dup: Constantiniu Fl. O istorie sincer a poporului romn, p. 281.
2. Titulescu N. Documente confidentiale. Bucuresti, 1992, P. 85; vezi de asemenea:
Antonescu Maresalul Romniei si rzboaiele de reintegrare. Mrturii si documente.
Vol. III. Venezia, 1989, p. 49.
3. Titulescu N. Documente confidentiale, p. 86.
4. Ibid., p. 88.
5. BH CCCP, r. I, c. 248-249.
6. King Ch. Moldovenii, Romnia, Rusia si politica cultural, p. 37, 38.
7. Iorga N. Neamul romnesc n Basarabia. Vol. II, p. 52-53.
8. Burian A. Geopolitica lumii contemporane. Chisinu, 2003, p. 341.
9. Stepaniuc V. Statalitatea poporului moldovenesc, p. 252.
Prezentat la 07.11.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
80
APLICAREA EVALURII IMPACTULUI DE REGLEMENTARE
N PROCESUL INTEGRRII EUROPENE
Corneliu POPOVICI, doctor n filosofie, conferentiar universitar, IRIM
Angela POPOVICI, doctor n filosofie, conferentiar universitar,
Academia de Administrare Public pe lng Preedintele Republicii Moldova
Le prossesus dintegration europeene implique la formation de la capacit administrative
pour elaborer les politiques publics. Levaluation de limpact est un element de lelaboration de
la politique destin a ameliorer la qualit de linformation pour ceux qui dcident. Il existent plu-
sieurs voies pour acceder dans lUE. Ceux modes divers peuvent avoir des divers impacts sur
lconomie et la societ. Pour choisir la meilleure voie il faut connaitre limpact politique,
conomique, financier, lgale des reglementations europeenne. Lexperience internationale dans
ce domaine peut servir pour creer la capacit administrative de lelaboration des politiques pub-
lics en R.Moldova. Levaluation de limpact devient aujourdhui un element essentiel du proces-
sus de lelaboration des politiques publics qui doivent assurer lintegration europeenne.
Aderarea la UE implic crearea capacittii administrative de elaborare a
politicilor publice. Evaluarea impactului este un element al elaborrii politicii menit
s mbuntteasc informatia aflat la dispozitia celor care iau decizii. Evaluarea
poate ajuta la optimizarea acestui proces prin:
- facilitarea prioritizrii si succedrii pasilor n crearea politicilor, precum si a
adoptrii si implementrii acquis-ului comunitar;
- furnizarea de estimri ale costurilor diverselor abordri ale implementrii
politicilor sau msurilor comunitare, reprezentnd astfel o parte a evidentelor de care
are nevoie guvernul pentru a lua decizii privind acele politici;
- furnizarea unor informatii legate de impactul msurilor asupra sectorului
public si privat, pentru a oferi date despre modificrile care vor fi necesare n
institutii, administrare si procesele de productie;
- msurarea cantitativ a impactului msurilor asupra bugetului national.
Pregtirea pentru integrarea n Uniunea European constituie un proces
complex. Nu exist un singur mod de aderare la UE, ci mai multe. Aceste moduri
diverse pot avea impacturi foarte diferite asupra economiei si societtii [1]. Pentru a
alege calea optim ctre Uniunea European, este necesar cunoasterea impactului
politic, economic, financiar, legal si social al adoptrii politicilor si reglementrilor
UE si a implicatiilor diverselor ci de implementare a deciziilor de politic specifice
pentru fiecare tar.
O adoptare necorespunztoare a politicilor UE nu numai c va creste costurile
dar va diminua, de asemenea, beneficiile asteptate n urma aderrii la UE n termeni
de eficient economic si competitivitate. Pentru a se evita astfel de consecinte,
evaluarea impactului poate fi folosit pentru a identifica abordri care:
- s asigure faptul c implementarea scopurilor sociale ale acquis-ului comunitar
(de exemplu cele privind mediul) nu impun costuri mai mari dect este nevoie
sectorului privat;
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
81
- s reduc si costurile furnizrii de servicii publice, pentru a evita generarea
unor efecte descurajatoare legate de plata taxelor si tendinta de evitare a impozitelor;
- s se asigure c att costurile ct si ntrzierile impuse agentilor economici
pentru obtinerea serviciilor publice si interactiunea cu autorittile (de exemplu
pentru obtinerea unei autorizatii) nu vor fi mai mari dect este strict necesar;
- s se bazeze pe conformarea voluntar, care este adesea un mod mai ieftin de
conformare a industriilor cu reglementrile UE dect controlul administrativ.
Pentru aceste motive, evaluarea impactului trebuie s fie, n cea mai mare
msur posibil, un aspect obisnuit al procesului de armonizare legislativ.
Ministerele si grupurile de lucru care elaboreaz instrumentele legislative ale trii n
vederea aplicrii acquis-ului comunitar trebuie n msura posibilului, s urmreasc
n cursul normal al muncii lor impacturile unor abordri alternative ale convertirii
Directivelor n legislatia national si s identifice costurile si beneficiile tuturor
legilor UE relevante. Atunci cnd apar implicatii importante sau impacturi extrem de
diferite ale diverselor abordri ale implementrii, acestea trebuiesc prezentate
consiliului de ministri (sau comisiei ministeriale corespunztoare) n vederea
informrii procesului decizional [2].
Deoarece acquis-ul comunitar nu prescrie solutii institutionale de adoptat, ci ridic
probleme functionale la care trebuie de rspuns, activitatea privind proiectarea
institutional se transform n asigurarea unei conformri eficace cu cel mai mic cost.
Aceast abordare deschide o gam larg de optiuni institutionale. Atunci cnd se
lucreaz cu acquis-ului comunitar, este necesar s se pun o serie de ntrebri:
Anumite legi ale UE trebuiesc implementate prin modificarea institutiilor
existente sau trebuie creat o nou institutie?
Ce msuri sunt necesare pentru asigurarea rspunderii publice complete a
formatului institutional specific care a fost ales?
Experienta arat c statele membre ale UE au ales abordri institutionale foarte
diferite pentru implementarea diverselor portiuni ale acquis-ului comunitar. Lectia
care poate fi nvtat de la aceste state este c sarcina asupra agentilor economici
este conturat n mod semnificativ de felul n care acquis-ul comunitar este transpus
n sistemele nationale de reglementare si de proiectarea ntelegerilor de
implementare si aplicare. Construirea unor institutii administrative n vederea
implementrii acquis-ului are, de asemenea, implicatii serioase asupra bugetului, att
imediate ct si pe termen lung [3].
Atunci cnd se proiecteaz o abordare a implementrii, cea mai important
problem este decizia privind ceea ce trebuie optimizat. Aceast decizie trebuie luat
pe mai multe fronturi. n primul rnd, ntruct costurile eforturilor de aplicare pot
ajunge s depseasc beneficiile, trebuie acordat o atentie special valorii pentru bani
relative n cazul diverselor strategii de aplicare. n al doilea rnd, reglementarea
administrativ impune att costuri bugetare (pltite de contribuabili) ct si economice
(pltite direct de ctre ntreprinderi si reflectate n costul pentru consumatori). Adesea
are loc un schimb ntre cele dou. De exemplu, o companie poate fi auditat de un
contabil din sectorul privat pltit de firm, sau de un inspector administrativ pltit din
banii contribuabililor. Este, nc, o problem deschis care dintre variante este mai
eficient din punct de vedere economic si care din punct de vedere administrativ [4].
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
82
Evaluarea impactului poate constitui un mijloc central de identificare si
msurare a acestor implicatii extrem de semnificative, att pentru sectorul privat ct
si pentru cel public, ale costurilor si eficacittii optiunilor privind proiectarea
alternativelor institutionale.
Evaluarea impactului poate contribui la pregtirea strategiei de negociere a unei
tri prin identificarea domeniilor n care tara respectiv doreste s argumenteze
necesitatea unei perioade de tranzitie sau a unor derogri, si prin furnizarea de date
empirice (att calitative ct si cantitative) n sprijinul acestor argumente.
Trile aflate n negocieri trebuie s fie pregtite s preia, dup aderare, tot
acquis-ul comunitar privind circulatia pe piata intern a produselor. Exist putine
Directive care pot cauza probleme; acestea trebuiesc investigate si, n cazul n care
se dovedesc a fi serioase, discutate n cadrul negocierilor. Orice ncercare de a utiliza
derogri sau perioade de tranzitie pentru protejarea ntreprinderilor interne, publice
sau private, va complica negocierile si le va putea prelungi considerabil.
Directivele de proces trebuiesc evaluate corespunztor n ce priveste impactul.
Cele mai importante domenii sunt mediul, politica social (n special sntatea si
siguranta la locul de munc) si transportul. Acolo unde impactul Directivelor va fi
semnificativ si va duce la o problem serioas legat de finantare (sau, n unele
cazuri, la o problem institutional), trebuie luat n considerare propunerea unei
perioade de tranzitie.
Natura perioadei de tranzitie care ar putea fi propus depinde de natura problemei:
1. Acolo unde problema este tehnic, fiind vorba de simpla lips de timp pentru
finalizarea implementrii unei Directive nainte de aderare, iar preluarea Directivei
este n interesul clar al trii aflate n negociere, ar trebui adoptat o perioad de timp
ct mai scurt posibil;
2. Acolo unde implementarea ar produce probleme serioase de finantare, trebuie
luate n considerare dou ci posibile ale tranzitiei:
Dac adoptarea Directivei este important pentru cresterea economic si
stabilitatea macro-economic, trebuie negociat perioada de tranzitie progresiv cea
mai scurt care este financiar posibil.
Dac pe termen scurt si mediu relatia dintre implementarea Directivei si
cresterea economic sau chiar bunstarea social este slab, sau chiar negativ:
implementarea ar fi att de costisitoare nct finantarea ei ar avea un efect de
ncetinire asupra cresterii economice. n acest caz, o perioad de tranzitie lung, cu
cea mai mare parte a implementrii avnd loc ctre sfrsit (atunci cnd PIB-ul trii
va fi mult mai mare) ar fi solutia ideal.
O baz solid de argumentare pentru perioadele de tranzitie fundamentat pe
evaluarea impactului face documentul de pozitie al unei tri mai convingtor. n
plus, pe msur ce negocierile progreseaz si tara trebuie n mod invariabil s
renunte la unele din cererile sale, informatiile generale furnziate de analizarea
impactului pot contribui la luarea unor decizii privind prioritizarea pozitiilor de
interes national. Fr o asemenea analiz, consiliului de ministri i va fi imposibil s
ia decizii serioase, n procesul negocierii, privind pozitiile la care poate renunta cu
cele mai mici costuri pentru tar si pozitiile pe care trebuie s le apere [5].
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
83
Evaluarea impactului de reglementare a Directivelor UE se realizeaz si prin
intermediul consultrilor principalilor actori si beneficiari ai viitoarei politici publice
sau reglementri. Puterile publice trebuie s fie constiente de faptul c prin
consultarea prtilor potential implicate pe ntreaga durat a procesului de
reglementare opereaz n favoarea mbunttirii calittii reglementrilor. Adoptnd
un asemenea demers, al participrii publicului de la nceputul pn la sfrsitul
legii, guvernele au o sans n plus pentru ca reglementrile s fie bazate pe o bun
ntelegere a problemelor, a consecintelor actiunii guvernamentale si a posibilittilor
pentru prtile implicate de a respecta legea [6].
Difuzarea informatiei asupra initiativelor de reglementare, pentru a acorda
publicului posibilitatea de a participa la procesul de elaborare a reglementrilor se
poate realiza prin mai multe metode. n diferite tri se utilizeaz mecanisme diverse ,
care pot fi clasate n trei categorii:
Notificarea - const n furnizarea de informatii cettenilor si ntreprinderilor
private asupra a ceea ce guvernul face, a fcut sau intentioneaz s fac. Notificarea
este un mijloc de comunicare unidirectional ntre puterile publice si opinia public.
Consultarea - const n a solicita cettenilor si ntreprinderilor private de a aviza si
a formula sugestii cu privire la propunerile de reglementare. Consultarea este un mijloc
de comunicare bidirectional ntre puterile publice si opinia public. Ea permite puterilor
publice s adune informatii si date susceptibile de a le orienta deciziile.
Participarea - const n a da cettenilor si ntreprinderilor private posibilitatea
de a participa la definirea obiectivelor reglementrilor, a alege o strategie general si
a redacta propuneri initiale de reglementare. Dac puterile publice rmn
responsabile pentru decizia final, atunci procesul participrii publicului permite
actorilor non-guvernamentali de a participa la luarea deciziilor n primele faze ale
procesului.
n practic, aceste trei modalitti de deschidere utilizate de puterile publice sunt
complementare si neconcurentiale. Cea mai bun strategie este de a reuni cele trei
metode si de a le doza n functie de natura problemei ce se reglementeaz. Pe de
alt parte, alegerea mecanismului si conceperea precis a fiecrui proces depind de o
serie de factori ca: Constitutia, sistemul de guvernmnt, distinctiile cu care se
opereaz n cadrul organelor de reglementare si al diferitelor tipuri de instrumente
juridice, cadrul politic si aptitudinile relative ale grupurilor de interese implicate [7].
Experienta trilor OCDE n materie de consultare a publicului ne permite totusi
s tragem o serie de concluzii de ordin general. Se poate afirma c procesul de
participare a publicului necesit o reform radical a procesului de reglementare
existent si inducerea unei schimbri de atitudine la nivelul administratorilor. n unele
tri ale OCDE, procesul de consultare a publicului s-a dovedit superficial si
ineficace, ceea ce se traduce prin irosire de fonduri si resurse si determin deziluzia
publicului. Procesul de consultare impus administratorilor de sus n jos, fr o
formare initial sau fr a fi supravegheat, conduce adesea la consultarea publicului
Ir ca acesta s fie educat n domeniu si fr a se cunoaste cum poate fi ascultat.
O alt concluzie este c orice proces autentic de consultare public necesit n
prealabil ca publicul s fie bine informat asupra problemelor supuse dezbaterii. Nu
trebuie s ne multumim cu publicarea unui proiect de lege de 200 de pagini pentru c
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
84
numerosi indivizi nu cunosc cum s descifreze un text juridic sau s s-i nteleag
consecintele practice. Guvernele trebuie s se manifeste deosebit de activ si s publice
informatii utile, ca analize sau rezumate si exemple de propuneri de reglementare.
Publicul trebuie consultat suficient de devreme n procesul de decizie. Dac
asteptm ca ministrul s redacteze proiectul de lege, s-ar putea s fie prea trziu
pentru a se mai tine cont de propunerile publicului.
Conditiile de acces la procesul de consultare trebuie s fie echitabile si s nu
privilegieze nici un grup de interese. Dac, de exemplu, se decide de a nu consulta
dect ntreprinderile privatele interesate de reglementare, decizia final risc s fie
dezechilibrat n acest sens pentru c ea nu ia n calcul interesele publicului, ale
fortei de munc sau ale consumatorilor. O participare echilibrat garanteaz calitatea
informatiilor culese si legitimitatea procesului de reglementare [8].
Procesul de consultare si de participare trebuie atent conceput, astfel nct s
garanteze credibilitatea si calitatea procesului de reglementare si pentru a nu induce
costuri sau ntrzieri inacceptabile. Puterile publice au de ales ntre mai multe
optiuni asupra acestui subiect. Dac doresc un rspuns rapid, se pare c existenta
unor organe consultative ale grupurilor de interese, echitabil alese, este preferabil
organizrii de audieri publice.
Este important ca informatiile relative la procesul de reglementare si la
propuneri s fie comunicate publicului interesat. Claritatea, simplitatea si
transparenta juridic a propunerilor si deciziilor legate de reglementare sunt conditii
absolut necesare. Poate fi, de asemenea, judicioas conceperea unui sistem de
notificare, publicare, de codificare si interpretare, asigurnd difuzarea coerent a
informatiilor n rndul publicului.
n cele din urm, succesul consultrii publicului este subordonat de constituirea
unei retele de grupuri de interese, organizate, dinamice si motivate, de existenta unei
societti civile sntoase. Puterile publice pot s contribuie n mare msur la
formarea unei astfel de societti. Practic, simplul fapt de a autoriza participarea
publicului poate favoriza activismul grupurilor de interese organizate. ntreprinderile
private, asociatiile consumatorilor, sindicatele, autorittile locale, comunittile si alte
grupuri de interese pot lucra mpreun cu guvernul, pe o baz continu, pentru
educarea membrilor lor, pentru a rspunde propunerilor care le sunt fcute si a
produce informatiile necesare.
Principalele metode de mbunttire a calittii aplicate la sistemele de notificare,
consultare si de participare sunt redate n cele ce urmeaz:
Publicarea unui buletin care s inventarieze reglementrile n curs de elaborare
Publicarea unui buletin care s inventarieze legile si reglementrile prevzute sau n
curs de elaborare d prtilor interesate ocazia de a lua cunostinta, ct mai repede posibil,
de obligatiile lor viitoare. Fiind avertizate suficient de repede, prtile interesate vor fi n
msur s reactioneze la timp la propuneri, ntr-un interval suficient pentru a influenta
decizia final. Pe de alt parte, ntreprinderile private vor fi n msur s si planifice
costurile viitoare legate de noua reglementare la un stadiu anterior.
Stabilirea unor principii generale pentru consultarea publicului
Puterile publice pot solicita ca toate problemele legate de reglementri s fie
notificate si supuse examinrii publice, fie printr-o lege asupra procedurilor
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
85
administrative (ca n Statele Unite ale Americii), fie printr-o directiv
administrativ (ca n Canada). Responsabilitatea revine ministerelor care vor
trebui s respecte aceste dispozitii. Este convenabil s se defineasc principii clare,
astfel ca grupurile de interese s fie informate la timp si s poat interveni pe lng
puterile publice. Aceste principii generale trebuie s lase o marj de manevr
confortabil autorittilor, pentru ca ele s poat adapta procesul de notificare si
consultare, urmrind n acelasi timp ca anumite norme minimale de performant s
fie definite pentru acest aspect al sistemului de reglementare.
Stabilirea procedurilor de notificare i apreciere
Procedurile de notificare si apreciere sunt msurile de notificare si de consultare
a publicului cele mai deschise. Ele constau n a supune propunerile de reglementare
examinrii de ctre public si a lua n considerare orice comentariu din partea oricrei
persoane sau institutii care doreste s rspund. SUA au codificat aceast modalitate
n 1946, Portugalia a adoptat n 1992 o lege similar. Succesul procedurilor de
notificare si apreciere depinde de efortul de comunicare fcut de ministere, de
dinamismul si cunostintele publicului, care trebuie ales pentru a reprezenta un larg
evantai de puncte de vedere, ca si de eficacitatea cu care rspunsurile sunt analizate.
Stabilirea procedurilor de organizare a audierilor publice
Chiar procesele de consultare cele mai eficace nu sunt capabile de a ralia un
mare numr de indivizi. Pentru a obtine informatii utile asupra calittii
reglementrilor din partea acelora care nu au avut ocazia de a participa la un alt
proces de consultare, puterile publice pot recurge la audieri publice nainte de a
adopta reglementarea n cauz. Accesibilitatea acestor audieri pot contribuie la
ntrirea legitimittii procesului si legii care va rezulta.
Lrgirea procesului consultativ prin sustinerea grupurilor de interese
dezavantajate
Anumite grupuri de interese sunt dezavantajate n cadrul procesului consultativ.
Este vorba de grupurile slab organizate, care nu dispun de resurse suficiente si ai
cror membri nu vor fi avantajati dect n mic msur de procesul respectiv.
Acestia ar fi, spre exemplu, utilizatorii serviciilor publice ca telefoanele, hidro-
electricitatea si apa. Pentru acesti utilizatori, costul participrii la o procedur
referitoare la cresterea tarifelor poate fi superioar cresterii preturilor n sine ale
serviciilor mentionate. n schimb, este n interesul financiar al serviciilor publice si
al celor mai importanti clienti de a lua parte la decizia final. Totusi, procesele
consultative care nu tin cont dect de grupurile de interese organizate sunt
susceptibile de a conduce la informatii partiale si de a distorsiona decizia privitoare
la reglementarea n cauz. Puterile publice pot stabili echilibrul ajutnd grupurile
defavorizate, fie direct, fie prin accesul la informatii.
Necesitatea ca factorii de decizie s fie informati despre rezultatele consultrii
Pentru a verifica faptul c publicul a fost consultat n mod real si c rezultatele
consultrii sunt luate n calcul n propunerile finale este posibil de a solicita ca rapoartele
si analizele impactului reglementrilor s fie transmise factorilor de decizie, continnd
informatii asupra modului n care s-a fcut consultarea si indicnd cine a fost consultat si
ce rspunsuri au fost obtinute. Aceast metod este un bun mijloc de a verifica faptul c
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
86
informatiile transmise factorilor de decizie sunt obiective, ea permitnd n egal msur
s se determine respectarea obligatiilor legate de procesul mentionat.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
87
Organizarea grupurilor consultative
Mai multe tri din cadrul OCDE sunt satisfcute de rezultatele obtinute de
grupurile consultative permanente su temporare pe care le-au desemnat s participe
la elaborarea noilor legi si reglementri, ct si la examinarea si abrogarea legilor si
reglementrilor depsite [9].
Germania a organizat un grup consultativ, constituit la nalt nivel, prezidat de un
secretar de stat, pentru a obtine informatii de la ministere si de a comunica
rezultatele direct cancelariei. Japonia a instituit un consiliu care se rennoieste la
fiecare trei ani, format din reprezentanti ai lumii afacerilor, universitari, jurnalisti,
etc. care prezint propuneri de reform, n plus, toti ministrii se inspir din lucrrile
pe domenii specifice ale grupului consultativ. Regatul Unit a creat recent grupuri
consultative n domeniul ntreprinderilor private, nsrcinate cu acordarea de avize
asupra programului de reglementare, iar Portugalia a organizat cu succes un grup
consultativ constituit din reprezentanti ai sectorului public si privat.
Experienta international n acest domeniu poate servi n calitate de suport pentru
crearea capacittii administrative de elaborare a politicilor publice n Republica
Moldova. Evaluarea impactului devine astzi un element esential al elaborrii politicilor
publice menit s optimizeze procesul decizional si s asigure integrarea european.
Referin(e
1. Miroiu A., Introducere n analiza politicilor publice, Bucuresti, 2001, p. 25.
2. Analiza impactului reglementarii: cele mai bune practici din tarile OCDE / trad. de
George Poede ; Corneliu Cighir si Ciprian Iftimoaie, Iasi, Universitatea Al.I.Cuza, 2000, p.
53.
3. Sigma Paper No.13: Assessing the Impacts of Proposed Laws and Regulations
[Evaluarea Impacturilor Legilor si Reglementrilor Propuse], 1994, p. 12.
4. Sigma Publication 1994: Improving the Quality of Laws and Regulations: Economic,
Legal and Managerial Techniques [Imbunttirea Calittii Legilor si Reglementrilor:
Tehnici Economice, Legislative ti Manageriale] EU Guidelines: Good Practice
Guidelines for the Management of the Evaluation Function [Instructiuni de Bune
Practici pentru Administrarea Functiei de Evaluare], p. 38.
5. Investitiile Publice n Statele Membre ale UE: Reducerea n Administrarea Bugetului si
Costul Capitalului] de Michael Spackman in Journal on Budgeting (OECD, 2000), p. 10.
6. Weimer, D.L., Analiza politicilor publice, Chisinu, 2003, p. 106; Bardach , Eegene,
Analiza politic. Calea celor opt trepte, Bucuresti, 1999, p. 132; Lindblom Ch.,
Woodhouse E., Elaborarea politicilor, Chisinu, 2003, p. 98.
7. Hogwood B., Gunn L., Introducere n politicile publice, Bucuresti, 2001, p. 40-41.
8. Analiza impactului reglementarii: cele mai bune practici din tarile OCDE / trad. de
George Poede ; Corneliu Cighir si Ciprian Iftimoaie, Iasi, Universitatea Al.I.Cuza,
2000, p. 82; Bardach , Eegene, Analiza politic. Calea celor opt trepte, Bucuresti, 1999,
p. 109; Lindblom Ch., Woodhouse E., Elaborarea politicilor, Chisinu, 2003, p. 125.
9. W. Kip Viscusi: Improving the Analytical Basis for Regulatory Decision-Making
[Imbunatatirea Bazei Analitice a Deciziilor de Reglementare], p. 183; Regulatory
Impact Analysis: Best Practices in OECD Countries [Analiza Impactului Reglementrii:
Cele mai Bune Practici din Trile OECD], (OECD 1997), p. 49.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
88
Prezentat la 10.11.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
89
DIMENSIUNEA UMAN A POLITICII
CONDITII DE VALORIFICARE
Ludmila ROSCA, doctor habilitat n filosofie, IRIM
In the article The human dimension of politics conditions of capitalizing, the author
deciphres the manifestations of humanism in politics, emphasizing the purpose and means of
power. Showing that the model of participative democracy is the best for guaranteeing and
complying with the humanist values, the author analyses the necessary conditions for the
multiplication and the thoroughgoing study of the humanist manifestations of politics. The
author mentions the principale condition of the valorification of the human dimension of
politics is the paradigme of the consensus, which from the necessity of surviving must be
accepted at a national, regional and even global level. Another condition of the humaniza-
tion of politics is insured by the change of mentality of each citizen, people or any other kind
of group. The change of political mentality is the purpose of socialization. The author grants
special attention to political socialization, because amidst this process are adopted the atti-
tude and capitalized the possibilities of each citizen.
Politica este un fenomen social complex, care n diferite epoci istorice a trezit
admiratia, frica, respectul si alte sentimente ale omului. Specialistii n diverse
domenii de activitate stiintific au analizat influentele politicii asupra tuturor
domeniilor vietii sociale, asupra modului de gndire, de afirmare a personalittii.
Interesul savantilor fat de politic, fat de mecanismul realizrii puterii politice este
determinat de practica social, de problemele cu care se confrunt societatea. Istoria
gndirii social-politice ne ofer diverse interpretri ale politicului, care reflect
diferite abordri ale fenomenelor: puterii, politicii, guvernrii etc., printre care
am mentiona: conceptia teocratic si laic, elitist si democratic.
Conceptia teocratic despre esenta si continutul politicii, acoper fenomenul cu
corola misticismului, explic conditia de exceptie a guvernatorilor, evidentiaz
necesitatea de a fi initiat n adevruri superioare pentru a pretinde la pozitii
privelegiate n stat, pentru a-ti permite s elaborezi legi, s emiti decrete, dup care
s se conduc ntreaga societate. Dac n primele tratate despre politic prezenta
acestor idei este explicabil prin faptul c nivelul constiintei sociale al maselor si
chiar al autorilor acestora era redus, gndirea era influentat de conceptia mito-
religioas, apoi n mileniile urmtoare explicatia este alta. Se cunosc opiniile mai
multor conductori de state, cum ar fi: Iulius Caesar, Marc Aureliu, Napoleon
Bonaparte, Adolf Hitler, Aiatola Homeni, care considerau c masele nu trebuie s
cunoasc secretele guvernrii [1]. Explicatia c politica este un fenomen deosebit
prin complexitatea sa, mistic, transcendent, care impune n fata celor ce o detin
calitti superioare, serveste obiectivului principal al guvernrii: de a mentine
stabilitatea si de a asigura functionalitatea sistemului politic, social, economic. $i
dimpotriv, dac corola mistic a puterii va fi nlturat, dac activitatea
guvernatorilor va fi descifrat, apoi politica va fi nteleas de majoritatea populatiei,
va fi nlturat forta carismatic a guvernatorilor si n consecint va slbi autoritatea
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
90
guvernrii, se va dezechilibra sistemul politic. Dat fiind c societatea reprezint un
sistem bine structurat, dezechilibrarea/ instabilitatea unui element conduce la
schimbri serioase pentru ntreg. n conditiile democratizrii societtii contemporane
asemenea abordri ale politicii sunt periculoase, deoarece modelul democratiei poate
fi realizat doar prin implicarea activ a fiecrui cettean n activitatea institutiilor,
inclusiv a celor politice.
Interpretarea elitist a politicii reiese din Credinta c guvernarea trebuie, n
principiu, ntotdeauna si pretutindeni, s fie ncredintat exclusiv elitelor [2]. n
acest context instruirea politic este orientat pentru pregtirea cadrelor de
conducere si se reduce la un cerc ngust, care trebuie s cunoasc n detalii secretele
guvernrii. La baza acestei conceptii este plasat convingerea c este mult mai usor
s conduci o comunitate de neinitiati, care vor accepta orice model de organizare
social, fr a avea posibilitate s se intereseze de alternative. Ceea ce elita propune
este apreciat ca bun, eficient, demn de a fi urmat. n conditiile democratizrii
societtii contemporane aceast interpretare are valoare social doar n faza initierii
procesului, cnd ntr-adevr este necesar de educat, de instruit elita politic, elita de
partid, elitele profesionale, prin intermediul crora vor fi realizate programe de
socializare politic secundar a maselor. Fr asemenea completare interpretarea
elitist a politicii influenteaz negativ procesul politic, procesul decizional.
Modelul democratic de organizare a societtii creaz cele mai favorabile conditii
pentru realizarea potentialului uman al politicii. n primul rnd, modelul este axat pe
necesittile, interesele omului concret. n al doilea rnd, modelul democratic
promoveaz libertatea n functia sa de conditie a existentei si activittii umane. n al
treilea rnd, sistemul politic democrat nu-si poate realiza obiectivele fr implicarea
direct a fiecrui cetatean n realizarea programelor strategice adoptate. Respectiv
organizatorii si responsabilii de desfsurarea procesului politic, de liberalizarea si
democratizarea vietii sociale au constientizat necesitatea instruirii politico-juridice a
populatiei. Obiectivul central al instruirii politice, remarcat n cadrul dezbaterilor din
anul 1949, cnd prin decizia UNESCO politologia a fost inclus n Planurile de
studii ale Universittilor din lume, este: asimilarea cunostintelor despre esenta
politicii, despre structura si functionalitatea politicului nu doar de ctre specialisti si
guvernatori, dar de ctre toti cettenii statului democratic. Realizarea acestui scop
permite: schimbarea atitudinii cettenilor fat de guvernare, fat de politic.
Schimbarea mentalittii politice, determinat de maturizarea constiintei politice,
constiintei juridice, constiintei morale a cettenilor este atestat atunci cnd
cetteanul trece de pe pozitia observatorului pasiv pe cea a participantului. Instruirea
cettenilor permite orientarea politicii ctre valorile umaniste, ctre utilizarea
resurselor puterii n scopul satisfacerii intereselor personalittii, a societtii, a
ntregii omeniri. n conditiile societtii contemporane eficienta politicii este
determinat n mod direct de nivelul culturii politice att al conductorilor, ct si al
maselor populare.
Dimensiunea uman a politicii este reflectat pe deplin de principiul
umanismului, care presupune: aprecierea fiecrui membru al societtii ca valoare
suprem; garantarea conditiilor si respectarea demnittii personalittii umane, a
drepturilor ei, a dezvoltrii ei libere. Umanismul recunoaste drepturile fundamentale
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
91
ale personalittii, evidentiaz bunstarea omului n calitate de criteriu superior al
aprecierii oricrui gen de activitate social-util. n politic principiul umanismului se
realizeaz prin formele organizrii sociale, prin scopurile declarate, prin continutul
programelor de activitate. Din toate formele de guvernare si regimurile politice,
cunoscute de omenire, mai adecvat valorilor umaniste este modelul democratiei
participative, n care este stabilit un sistem de relatii politice, subiectul central al
crora este cetteanul.
Manifestrile umane ale politicii pot fi clasificate dup modul de realizare al
scopurilor si dup mecanismul valorificrii mijloacelor politicii. Scopul central al unei
politici umane este: crearea conditiilor favorabile dezvoltrii si afirmrii libere a
personalittii, realizrii depline a potentialului ei cognitiv si creativ. Valorificarea uman
a resurselor politicii cuprinde: eliminarea conflictelor, a rzboaielor din practica social,
consecintele crora n timpul nostru istoric includ procese distructive ireversibile:
interzicerea utilizrii mijloacelor de constrngere, care diminueaz demnitatea omului;
refuzul de a manipula constiinta si comportamentul oamenilor neinstruiti n domeniul
aplicrii violentei psihologice. Dimensiunea uman a politicii este reflectat de maxima
kantian: omul trebuie apreciat ca scop si niciodat ca mijloc.
n Declaratia Mileniului se afirm atasamentul comunittii internationale fat de
valorile fundamentale ale umanittii libertate, egalitate, solidaritate, tolerant,
respect si atitudinie grijulie fat de natur. n acest document se accentueaz
importanta solutionrii problemelor legate de consolidarea pcii, respectarea
drepturilor omului, asigurarea dezvoltrii durabile si protectiei mediului [3].
Mentinerea pcii, prevenirea rzboaielor, solutionarea conflictelor prin mijloace
politice reprezint cea mai semnificativ manifestare a umanismului politicii
interne si externe a statelor lumii contemporane. Pe arena international statul, care
si elaboreaz politica, pornind de la necesitatea respectrii valorilor umane, se
pronunt pentru ordinea mondial, ntemeiat pe principiul echittii, al
neamestecului n politica intern a altor state, pe recunoasterea dreptului statelor
nationale la alegerea autonom a regimului politic, a modului de organizare social-
politic. n lucrarea Cultura pcii si paradigma consensului: unitate si diversitate
Mihailov V.D. subliniaz c filosofia politic, ntemeiat pe paradigma conflictului
este sustinut de dorinta satisfacerii intereselor corporative, iar paradigma
consensului este dictat de necesitatea supravietuirii. Continutul principal al
filosofiei consensului const n reprezentarea unui postulat important al deciziilor
politice. n acest context, afirmm: conditia principal a valorificrii dimensiunii
umane a politicii este reflectat de paradigma consensului.
Caracteristica situatiei existentiale a omului contemporan ne permite s
elucidm si s formulm obiectivele timpului nostru istoric, care sunt recunoascute
de grupurile etnice, de popoarele ce convetuiesc pe Terra. Printre valori mentionm
viata, pacea, omul, democratia, progresul social etc. Acestea sunt percepute n
unitatea si interconexiunile lor: pacea n conditiile democratiei si democratia care
serveste pacea; omul ca valoare suprem n societatea democratic si societatea
democratic ca form a convietuirii etc. Afirmarea pcii si omului n calitate de
valori superioare solicit realizarea unui ansamblu de msuri, orientate spre
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
92
asigurarea moral si social a progresului tehnico-stiintific, care presupune utilizarea
posibilittilor stiintei si tehnicii n interesul si pentru binele omului [4]. n acest
context este necesar s urmrim schimbrile din constiinta politic, s deosebim
punctele de crestere a valorilor noi. Sfrsitul secolului XX si nceputul secolului
XXI a artat c valorile prioritare a personalittii autonome, libere, lozinca aprriii
drepturilor omului pot fi utilizate n calitate de motiv al defsurrii actiunilor
militare, care n conditiile lumii contemporane conduc la catastrofe umanitare.
O conditie indispensabil a valorificrii dimensiunii politicii o constituie
schimbarea mentalittii fiecrui cettean, orientarea lui valoric spre supravietuire,
colaborare cu semenii, spre ncadrarea activ n procesul socio-cultural. Realizarea
acestui obiectiv tine de competenta functiei formative a filosofiei, care n conditiile
actuale se concretizeaz n programe de instruire si educatie a tuturor cettenilor.
Formarea atitudinii, a conceptiei despre lume, n care fiecare obiect sau fiint are
predestinarea sa, n care nimic nu este ntmpltor si n plus, este un proces
complicat, care se desfsoar lent, nu este constant n dinamismul su, este
caracterizat de cderi si nltri, de stri optimiste si pesimiste, de sclipirea
convingerii si ncrederii n propriile forte de a depsi o situatie critic si de starea
depresiv. n pofida faptului c n acest domeniu sunt mai multe dificultti dect
reusite, filosofii, savantii, pedagogii si politicienii sunt obligati s colaboreze n
elaborarea si realizarea programelor instructiv-educative, orientate spre schimbarea
mentalittii politice, economice, sociale a omului contemporan, a ntregii comunitti
umane. Mentalitatea reprezint felul particular de a gndi si de a reactiona propriu
unui individ, unei sau altei colectivitti, unei sau altei natiuni, ba chiar si umanittii
luate n integritatea ei [5].
Schimbarea mentalittii politice a omului contemporan este obiectivul central si
rezultatul final al socializrii. n acest context pentru problema analizat o
semnificatie deosebit o are fenomenul socializrii politice. Suntem convinsi c dac
reusim s elaborm un sistem eficient al socializrii politice a individului/grupului
social vom reusi s valorificm pe deplin dimensiunea uman a politicii si s lsm
n istorie manifestrile ei inumane, antiumane. Prin socializarea politic
subntelegem:Procesul de instruire prin care indivizii nsusesc orientri (constnd n
convingeri, sentimente si componente ale valorii) n guvernare si n viata politic
[6]. Procesul asimilrii de ctre un individ sau de ctre un grup a continutului
valorilor si normelor culturii politice, caracteristice pentru o societate, care permite
realizarea eficient a rolurilor si functiilor si prin aceasta asigur conservarea
societtii si a sistemului politic, este definit ca socializare politic [7]. n sens ngust
socializarea politic include sistemul nvtmntului politic formal si neformal,
orientat si spontan la toate etapele ciclului de viat. Socializarea politic contribuie
la adoptarea atitudinilor generalizate fat de conceptele: autoritate, democratie,
obligatie politic. Socializarea politic influenteaz comportamentul cettenilor.
n calitate de obiect de studiu socializarea politic a trezit interesul mai multor
generatii de savanti. n secolul XX, D.Easton defineste socializarea politic prin
formula: proces de instruire a omului, n care el si studiaz rolurile sociale si
politice. Aceast opinie o sustin L.Cewel, R.Linton, T.Parsons etc., care
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
93
mentioneaz c socializarea politic a individului reflect interactiunea lui cu
elementele si institutiile sistemului politic. O orientare autoritar n stiinta politic,
sustinut de M.Habermas, K.Looman, ne ofer o nou viziune asupra procesului
socializrii politice, propunnd o nou notiune: oculturatia, ceea ce nseamn
asimilarea de ctre individ a valorilor noi. n studiile realizate savantii evidentiaz
relatiile dintre oameni, mecanismele psihologice de formare a constiintei politice si a
comportamentului individual. Comun pentru toate interpretrile socializrii politice
a individului este capacitatea personalittii de a se orienta n spatiul politicului, de a
realiza anumite functii ale puterii. n acest context socializarea politic reprezint un
proces bilateral: pe de o parte, ea fixeaz asimilarea de ctre personalitate a
continutului valorilor, rolurilor, normelor, principiilor, elaborate de institutiile
sistemului politic, iar pe de alt parte, demonstreaz c personalitatea selecteaz
traditiile si reprezentrile ntrindu-le n diferite forme de comportament si de
influent asupra puterii. Aceste explicatii ne permit s constatm c influenta
societtii asupra calittilor politice a personalittii, controlul asupra procesului de
socializare n mare msur sunt limitate de convingerile si de credintele individuale.
n procesul socializrii politice interactioneaz personalitatea si elementele
sistemului politic. Interactiunea respectiv este asigurat de mai multi factori:
institutiile sociale si politice ale statului, partidele politice, grupurile de interes si
grupurile de presiune, biserica, scolile, activitatea de producere, de alti indivizi. La
nivelul social al claselor, al partidelor asupra individului influenteaz organizarea
statal, regimul politic, mijloacele de informare n mas, situatia economic din
societate, baza tehnico-material a societtii, apartenenta la grupul social etc.
Sistemul politic influenteaz asupra socializrii nu numai prin crearea conditiilor
existentiale ale personalittii, dar si prin crearea mediului psihologico-social. La
nivelul socio-psihologic sistemul politic prin intermediul nvtmntului politic, prin
manipulare este capabil s impun o voint strin, frica, supunerea la ordonantele
puterii sau s educe cettenii n baza anumitor idealuri, valori, n baza recunoasterii
liberttii individuale, a demnittii lui, a dominatiei dreptului etc.
La nivel individual includerea personalittii n politic este motivat de
interesele, dorintele, necesittile, orientrile valorice personale. Socializarea politic
este un proces continuu. Valorile politice, traditiile, modelele de comportament si
alte elemente ale culturii politice sunt asimilate de individ pe parcursul ntregii vieti.
Acceptnd unele idei, formulndu-si unele deprinderi, individul nu poate concomitent
s nu le ignore pe altele. Socializarea politic este simultan un proces de asimilare a
cunostintelor si valorilor politice noi si de pierdere a celor vechi, este o simbioz a
socializrii si desocializrii individului, a subiectului politicii. n acest context si
nivelurile socializrii politice ale individului nu pot rmne stabile, mai ales n
conditiile schimbrii calitative a elementelor sistemului politic. Ansamblul
cunostintelor politice, a aptitudinilor omului depind n mare msur de rolurile lui n
politic, de starea lui subiectiv, de influenta factorilor sociali.
n baza investigatiilor empirice, realizate n diferite state n ultimele decenii ale
secolului XX, constatm c asimilarea scopurilor politice si a standardelor
comportamentului politic n fiecare societate are propriul specific, determinat de
influenta att a factorilor obiectivi, ct si a celor ntmpltori, de particularittile
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
94
mediului socio-cultural [7]. Analiza rezultatelor obtinute ne permite s deosebim
diferite modele ale socializrii politice. Prin modelul socializrii politice
subntelegem: caracteristica exemplelor standardizate a interactiunii individului si
puterii politice, n rezultatul creia se realizeaz continuitatea dezvoltrii politice si
are loc transmiterea valorilor politice de la o generatie la alta. Evidentierea
modelelor stabile a comportamentului politic a personalittii, n care se manifest
nivelul independentei lui politice, capacitatea de a fi subiect adevrat al politicii,
responsabil pentru alegerea sa politic este caracteristic pentru personalitatea cu un
nivel dezvoltat al culturii si constiintei politice. n asemenea cazuri interactiunea
puterii si a personalittii este ntemeiat pe dialog, consens sau conflict.
Valorificarea experientei statelor democratice, n care activeaz o societate
civil bine organizat ne permite s evidentiem modelul armonios al socializrii
politice, caracterizat de un mediu cultural omogen, care asigur un dialog respectabil
dintre personalitate si putere. Acest model este realizat n cultura politic anglo-
american, n care puterea si personalitatea manifest devotament fat de idealurile,
normele si valorile dominante. Modelul armonios creaz conditii favorabile pentru
socializarea politic a tinerei generatii, pentru includerea ei n procesul socio-politic.
Experienta statelor europene ne ofer modelul socializrii politice pluraliste,
caracterizat de o diversitate de subculturi ce influenteaz socializarea primar a
individului. Valorile liberale: libertatea individului, dreptul la proprietate,
individualismul, drepturile omului, democratia, pluralismul si devotamentul fat de
idealurile liberalismului, nivelul nalt de trai al majorittii grupurilor sociale asigur
capacitatea personalittii de a percepe valorile altor subculturi politice, mobilitatea si
instabilitatea pasiunilor politice. Unitatea prin diversitate - este principiul
fundamental al activittii politice, a interactiunii personalittii cu celelalte elemente
ale sistemului politic national. Mai mult ca att acest principiu este acceptat ca
primordial n activitatea institutiilor Uniunii Europene [9].
Aceste dou modele de socializare politic, de ncadrare activ a personalittii n
procesul socio-cultural au la baz dialogul sau consensul si sunt cele mai valoroase
din perspectiva problemei analizate. Dialogul grupurilor sociale: conductori si
condusi; savanti si politicieni, generatii experimentate si tineri neinitiati; femei si
brbati etc. creaz conditii optimale pentru valorificarea dimensiunii umane a
politicii. Celelalte modele: conflictual si hegemonic nu sustin procesul de
democratizare, de liberalizare a vietii publice si impun obstacole n realizarea
scopurilor socializrii politice. n cadrul acestora omul este apreciat mai mult ca
mijloc dect n calitatea sa de valoare suprem, de scop.
Concluzii: Analiza dimensiunii umane a politicii si a conditiilor de valorificare
a ei ne permite s constatm c la nceputul mileniului III, omenirea este obligat s
rspund unor cerinte, naintate de conditia existentei si reproducerii vietii pe Terra.
Nu este vorba despre o dorint a unui grup elitar (conductori de state sau savanti),
ci despre necesitatea de a asigura viitorul comunittii umane. n acest context, la
nivel global, regional, national, de grup si individual sunt necesare schimbri a
mentalittii, a constiintei politice, economice, juridice, morale. Schimbarea
mentalittii se produce lent, dar poate fi produs si chiar orientat prin sisteme de
socializare politic. Modelele socializrii politice: armonios si pluralist concretizate
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
95
prin programe de instruire si educatie vor contribui la afirmarea personalittii active,
constiente, responsabile, devotate idealurilor umaniste ale culturii si civilizatiei. Att
la nivelul elitei organizatorilor, managerilor procesului social, politic, economic
etc., ct si la nivelul cetteanului timpul nostru istoric socilicit asemenea calitti.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
96
Referin(e
1. Amnn I.K., Honeenxon A.B., Hrnaron B.I., Crapocrnn A.M., Ocnont nonnrnuecxo
+nnronornn. Vuenoe nocone. M.: Hs. HPHOP, 1999, 304 c., C. 11.
2. Oxford, Dictionar de Politic, Coordonat de Iain McLEAN, trad. Leonard Gavriliu,
Bucuresti: Univers enciclopedic, 2001, 526 p., p.167.
3. Primul Raport National Obiectivele de dezvoltare ale Mileniului n Republica
Moldova, iunie 2005, p.12.
4. A se vedea: Crennn B.C., unnoco]nx n +noxy nnnnnnsannonntx nepemen, Bonpoct
]nnoco]nn, 2006, n.2, c.16-26.
5. Ion Srbu, Mentalitatea omului n viziunea ecosofiei/Filosofie.$tiint.Politic: realizri,
implementri, perspective. Mater.conf.intern. din 28-29 noiembrie 2002, Chisinu: CEP
USM, Chisinu, 2003, 406 p., p. 65.
6. Jack C., Plano Robert E., Riggs Heleman S.Robin, Dictionar de analiz politic,
Bucuresti, Editura ECCE HOMO, 1993, p.140-141.
7. A se vedea: Ludmila Rosca, $tiinta politic, Manual, Chisinu: CEP UASM, 2005, 328
p., p. 279.
8. Ibidem, p. 284.
9. A se vedea: Unificarea european:filosofia diversittii. Mater. conf. internat.
Coord.Grigore Vasilescu, Chisinu, 2004, 344 p.; Unificarea european: filosofia
viitorului. Mater. conf. internat., Coord. Grigore Vasilescu, Chisinu, 2005, 212 p.
Prezentat la 19.11.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
97
INTEGRAREA ROMNIEI N UE COSTURI $I AVANTAJE
Marius TRJ, master n relatii internationale, IRIM
In this study, the author, Marius Trt (State Institute of the Studies in International Rela-
tions), analyses the way of Romania to the European Union (1999-2004). A special attention was
paid to the last year of the negotiation 2004. The position of Romania was more flexible than
that of Poland in 2003, and in consequence there were imposed difficult conditions for the Roma-
nian government and the Romanian economy (reduction of the production in hard industry etc.).
Some important events also passed in 2005. The process also was interesting from the technical
point of view. How Romanian negotiators had to play between the criticism of the European
Commission, European Parliament, the officials of France and Germany and the media.
La 1 ianuarie 2007, Romnia a devenit membru al UE. Un fapt binecunoscut.
Analistii si ziaristii din R. Moldova deseori invoc integrarea Romniei ca exemplu,
care e folosit ntotdeauna n defavoarea R. Moldova. Se mentioneaz avantajele
Romniei ca urmare a acestei integrri, dar foarte rar sunt prezentate si apreciate
costurile de aderare. Aceasta se ntmpl si datorit faptului c opinia public
moldoveneasc e una eurooptimist, iar euroscepticismul e foarte putin vizibil.
Dincolo de aceste dou modalitti de abordare optimist si sceptic, n rndurile ce
urmeaz ne vom opri mai detaliat asupra procesului de integrare al Romniei n UE.
La 1 februarie 1995 a intrat n vigoare Acordul de Asociere al Romniei la
Uniunea European. Peste cteva luni, la 22 iunie 1995, oficialii romni au depus
cererea de aderare la UE. n 10-11 decembrie 1999, la Consiliul european desfsurat
la Helsinki s-a hotrt demararea negocierilor cu o serie de state din estul Europei,
printre care si Romnia.
Romnia a fost un caz mai putin reusit n procesul de integrare european.
mpreun cu Bulgaria a fost separat de grupul mare de state candidate si pus la
,,pachet. Acest fapt i-a provocat mari dificultti. Foarte des raportorii europeni
Iceau comparatii dintre Romnia si Bulgaria si cel mai des n favoarea Bulgariei.
Dup cum vom arta mai jos, aceste aprecieri erau lipsite de obiectivitate.
Romnia a nceput procesul de negocieri cu UE n anul 2000, cnd la putere era
presedintele Emil Constantinescu. Conventia Democrat din Romnia pe care o
reprezenta, foarte fragmentat n Parlament, doar a initiat aceste negocieri. Cea mai
mare parte a acestora s-a desfsurat sub mandatul PDSR (Partidul Democratiei
Sociale din Romnia) devenit PSD (Partidul Social-Democrat), care a obtinut
victoria att n alegerile pentru Parlament, ct si n cele pentru Presedintie n
decembrie 2000. n noul guvern, negociator-sef cu UE a fost desemnat Vasile
Puscas, profesor universitar din Cluj, specialist n Relatiile Internationale.
Din decembrie 2000 negocierile Romniei cu UE s-au desfsurat cu cteva
exceptii, fr mari dificultti. n luna mai 2001 sase capitole de negociere fuseser
deja nchise provizoriu. Iar alte sase capitole erau deschise pentru negocieri
Politica n Domeniul Concurentei, Telecomunicatiile si Tehnologia Informatiilor,
Cultura si politica n domeniul audiovizualului, Dreptul societtilor comerciale,
Uniunea vamal si Pescuitul 1.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
98
n general, din partea UE existau mai multe discursuri paralele fat de Romnia.
Printre acestea se numrau cel al comisarului pentru Extindere, Gnter Verheugen;
cel al raportorului Parlamentului European, Pierre Moscovici; cel al lui Jonahtan
Scheele, conductorul reprezentantei Comisiei Europene la Bucuresti si discursul
politicienilor statelor puternice din UE Germania, Franta si Marea Britanie.
Constient sau nu, dar prin toate conferintele de pres pe care le-au organizat acestia,
ei au influentat opinia public european, care ca urmare a sondajelor era folosit ca
o prghie de presiune asupra Romniei.
n septembrie 2004, guvernul Romniei mai purta negocieri n privinta
urmtoarelor capitole: Justitia si Afacerile Interne, Mediul, Competitie si Libera
Circulatie a Serviciilor, pe cnd Bulgaria avea deja toate capitolele ncheiate n luna iunie
2004. La o ntlnire pe care G. Verheugen a avut-o cu membrii Comitetului de Afaceri
Externe al Parlamentului European, s-au discutat ultimele evolutii n procesul de
extindere european. Eurodeputatul Jan Wiersma a ntrebat atunci - ,,n cazul n care
Comisia nu va reusi s ncheie negocierile de aderare pn la sfrsitul anului 2004,
aceasta va ntrzia aderarea Romniei la UE? G. Verheugen a rspuns - ,,dac nu vor fi
ncheiate negocierile de aderare cu Romnia, nu va fi un dezastru. nc mai avem un an
de zile pentru a ne asigura c Romnia va putea adera la 1 ianuarie 2007 2.
Ca rspuns, ministrul Integrrii Europene din Romnia, Alexandru Frcas a
afirmat c informatiile au fost rstlmcite si speculate. n principiu autorittile romne
au permanent ,,sabia lui Damocles deasupra capului si ,,exist un element de
atentionare n cele ce s-au declarat. A mai declarat c partea romn intra n faza final
a negocierilor privind ,,Libera circulatie a serviciilor si ,,Politici regionale si
structurale, care urmau s fie ncheiate pn n luna octombrie 2004. n ce priveste
capitolul ,,Mediu, urma s se intre n negocierile privind perioadele de tranzitie. Cea
mai mare realizare n acel moment era c vara reprezentantii Romniei au rspuns la 350
de ntrebri suplimentare ale UE la capitolul ,,Justitie si Afaceri Interne 3.
La nceputul lunii octombrie 2004, reprezentantii Romniei au propus
redeschiderea negocierilor n ce privea capitolul ,,Impozitarea, solicitnd sapte noi
perioade de tranzitie 4.
La 19 noiembrie 2004, Pierre Moscovici finalizase proiectul de motiune privind
progresele Romniei n procesul de aderare la UE. Cele mai vulnerabile domenii au
fost considerate urmtoarele: serviciul public (care trebuia reformat), insuficienta
transparentei n ceea ce priveste elaborarea legilor (pentru ca mass-media s poat
analiza cu usurint acest proces), justitia aflat sub controlul politicului, coruptia la
nivel nalt, Politia care trebuia reformat (inclusiv alocarea mai multor bani pentru
combaterea traficului de droguri), privatizarea incomplet 5, lipsa unui mediu de
afaceri favorabil 6, transpunerea legislatiei comunitare 7 s.a.
Presiunile asupra Romniei ca aceasta s fac cedri au venit pe multiple ci.
Una din cele mai intransigente a fost cea a Parlamentului European. nainte de
dezbaterea raportului lui Pierre Moscovici n 24 noiembrie 2004, deputatii europeni
au depus 77 de amendamente, nainte ca acest raport s fie discutat de Comisia de
politic extern a Legislativului. Popularii europeni au cerut reforme suplimentare n
domeniile Justitiei, administratiei publice si combaterii coruptiei. Chris Davies
(liderul social-democratilor) a propus introducerea unui paragraf referitor la
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
99
coruptie, neaplicarea legilor privind combaterea ei si lipsa independentei n sistemul
judiciar. O problem semnalat a fost si faptul c nu a sczut numrul ordonantelor
de urgent a guvernului romn. Baroneasa Emma Nicholson, fostul raportor al
Parlamentului European pentru Romnia, a recomandat ca Romnia s acorde mai
mult atentie implementrii Strategiei privind reforma administratiei cu accent pe
salarizarea corect a functionarilor publici 8.
La 30 noiembrie 2004 s-a ntrunit Comitetul de afaceri externe a Parlamentului
European care a adoptat cu o larg majoritate raportul referitor la Romnia. Acesta
era n consonant cu raportul lui P. Moscovici, continnd recomandarea ncheierii
negocierilor n 2004 si aderarea n 2007. De asemenea n document era stipulat c
Comitetul ,,atrage atentia asupra faptului c, la fel ca si Bulgaria, ar putea face
obiectul aplicrii unui mecanism specific de salvgardare care s permit Comisiei
Europene dac aceasta estimeaz c exist un risc serios ca Romnia s nu fie n
msur s ndeplineasc angajamentele care decurg din aderare, n special n
domeniul implementrii acquis-ului si a respectrii criteriilor politice de la
Copenhaga s recomande Consiliului, statund n unanimitate, s ntrzie aderarea
un an. Raportul continea si o recomandare la adresa guvernului romn n ce
primeste ,,reformele n sferele justitiei si administratiei publice si s-si intensifice
eforturile n lupta mpotriva coruptiei 9.
Situatia devenise una incert pentru Romnia datorit numeroaselor critici pe
care le primea. n acel context la Lubeck a avut loc ntlnirea cancelarului german
Gerhard Schrder si a presedintelui francez Jacques Chirac, dup care au declarat c
trebuiau ncheiate negocierile cu Romnia si Bulgaria, dup care ncepute cele cu
Turcia 10.
Comisia European a declarat n 8 decembrie 2004 negocierile cu Romnia ca
fiind nchise din punct de vedere tehnic. n schimbul nchiderii negocierilor
Romnia a fost nevoit s accepte 11 conditii imprevizibile si umilitoare. Printre
cele mai grave erau:
- aderarea Romniei putea fi amnat cu un an dac trile membre ntruneau
majoritatea calificat, pe cnd n cazul Bulgariei era nevoie de unanimitate;
- subventiile maxime pentru sectorul siderurgic nu puteau depsi 51 de miliarde
de lei, iar din decembrie 2004 acestui sector nu i se mai puteau acorda subventii
pentru restructurare 11;
- productia total de otel trebuia redus cu 2 milioane de tone pe an, iar unele
capacitti urmau s fie nchise;
- n ce priveste domeniul siderurgic, Romnia urma s fie evaluat anual, iar
Comisia European trebuia informat o dat la sase luni ncepnd cu 15 martie 2005
si terminnd cu 15 martie 2009;
- toate ajutoarele de stat acordate dup septembrie 2004, care vor fi considerate
ilegale de UE, urmau s fie rambursate dup aderare;
- zonele libere si defavorizate puteau avea avantaje fiscale pn cel trziu anul
2010, iar n ce priveste Valea Jiului, ele trebuiau oprite la sfrsitul anului 2008;
- reforma justitiei si msurile mpotriva crimei organizate de asemenea urmau s
fie monitorizate 12.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
100
Majoritatea punctelor impuse pot avea o explicatie neutr si ar fi putut aduce si
beneficii Romniei, ns unul din puncte e clar ndreptat mpotriva puterii
economice a Romniei. Impunerea reducerii productiei de otel cu 2 milioane de tone
pe an a fost o msur nedreapt, n interesul unor state productoare de otel din
Uniunea European. Dar aceasta nu a fost suficient. Oficialii europeni au continuat
folosirea tacticii prin care guvernul Romniei a fost supus presiunilor indirect.
Astfel, Olli Rehn, noul comisar pentru extindere, a declarat c guvernele statelor UE
au trecut peste prerea sa, atunci cnd au decis ncheierea negocierilor (aici se
referea si la declaratia lui J. Chirac si G. Schrder). n plus, dup prerea lui exista
posibilitatea amnrii aderrii Romniei pentru 1 ianuarie 2008.
La 14 decembrie, ministrul de externe al Olandei (care detinea n acel moment
presedintia Uniunii Europene) a declarat dup o reuniune a ministrilor de externe ai
statelor UE, c era convins c semnarea tratatului de aderare al Romniei urma s fie
semnat n primvara anului 2005. Reprezentantul Ungariei, ministrul fr portofoliu
Etele Barath, a declarat c a fost desemnat un criteriu strict n ce priveste mediul.
Aici o problem o reprezenta dezvoltarea minier de la Rosia Montan. Partidele de
opozitie din Ungaria au cerut redeschiderea negocierilor n ce priveste capitolul
mediu, dar guvernul maghiar nu a fost de acord. n aceeasi zi de 14 decembrie
Comisia European a confirmat nchiderea provizorie a tuturor celor 31 capitole de
negociere dintre Romnia si UE. Urmtorul pas trebuia s fie confirmarea pe cale
politic a acestei decizii la Consiliul European (16-17 decembrie, Bruxelles) 13.
n cadrul celei de-a 12-a Conferint Interguvernamental de Aderare a Romniei
la UE, care a fost si ultima ca numr, reprezentantii Comisiei Europene au declarat
c Romnia trebuia s pun accentul pe reforma administratiei publice, a sistemului
judiciar si lupta mpotriva coruptiei.
Singura pozitie principial a Romniei, dar pentru scurt timp, n acel context a
fost luat de nou-alesul Presedinte Traian Bsescu. Acesta a evocat posibilitatea
redeschiderii unor capitole de negociere (Energia si Concurenta), la care se
ajunseser la rezultate nefavorabile Romniei. Declaratiile care au urmat, din partea
diferitor oficiali europeni, desi diplomatice, au fost de fapt o modalitate de presiune
asupra Romniei ca s nu redeschid negocierile. Bernard Bot, ministrul de externe
al Olandei, a apreciat c era la latitudinea Romniei s cear redeschiderea anumitor
capitole. Dar, ,,ceea ce pot spune este c aceasta este o treab foarte riscant, ntruct
Comisia a decis dup deliberri serioase c aceste capitole pot fi nchise. Sunt foarte
curios s aflu care ar fi motivele pentru redeschiderea lor. nc o dat, nu recomand
Romniei s urmeze aceast cale, pentru c ar fi n detrimentul ei 14.
n 15 decembrie raportul privind Romnia a fost dezbtut n Parlamentul
European si pn la urm a fost adoptat 15.
Deja n anul 2005 relatiile dintre Romnia si UE au intrat ntr-un fgas mai
linistit, dar nici de aceast dat nu au lipsit criticile puternice. Unul din instrumentele
de presiune a fost presa. Iat cteva exemple relevante din discursul promovat de
ziarul francez ,,Le Monde. n 4 martie 2005 acesta titra - ,,Aderarea Romniei n
2007 nu se bucur de unanimitate n cadrul Parlamentului si Comisiei. ,,n PE se
dezvolt o campanie pentru solicitarea raportului de aderare la UE din partea
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
101
Romniei, acuzat c ar fi incapabil de transparent democratic si lupt mpotriva
coruptiei 16.
La 25 aprilie 2005, reprezentantii Romniei au semnat la Luxemburg Tratatul de
aderare la Uniunea European.
La 2 iunie la Bucuresti s-au aflat liderii PPE care au analizat situatia Romniei.
Contextul european s-a schimbat brusc odat cu esecurile de la referendumurile din
Franta si Olanda. Au aprut mai multe voci critice, care desi au disprut n scurt timp, au
artat existenta unor serioase reticiente n statele Uniunii. Pe de alt parte au aprut alte
probleme care trebuiau rezolvate. Aici se nscrie discutia din jurul rabatului britanic, n
care reprezentantii guvernului de la Londra nu vroiau s cedeze nimic.
Cancelarul german G. Schrder a declarat atunci c Germania era contra
redeschiderii negocierilor de aderare ale Romniei. ,,Trebuie s decidem dac
periclitm ideea unei Europe unite sau ne bazm n continuare pe acest proces,
printr-o analiz lucid. Avem sansa unic s ntregim Europa dup cderea cortinei
de fier. Dac am periclita acum acest proces, indiferent de motive, urmasii ne-ar
reprosa acest lucru si eu nu vreau s mi asum astfel de risc. Eu pledez pentru
extinderea Europei 17.
La 14 iunie 2004, la Luxemburg au nceput lucrrile Consiliului de Asociere
UE-Romnia. Din acel moment si pn la aderarea din 1 ianuarie 2007 , partea
romn nu a mai fcut eforturi n vederea aprrii drepturilor si intereselor sale. De
altfel n Europa putine state au pledat cu fermitate pentru propriile drepturi. Printre
acestea se nscriu Polonia, Irlanda si Cehia.
Referin(e
1. Timpul nostru (Cluj-Napoca), 2001, anul I, nr. 1, p. 50. n acel moment mai erau
pregtite pentru negocieri nc trei capitole Politica n domeniul transporturilor,
Protectia consumatorilor si a snttii, Libera circulatie a capitalului.
2. ZIUA, 6 septembrie 2004, nr. 3112.
3. ZIUA, 6 septembrie 2004, nr. 3112.
4. Se cereau modificri ,,tocmai pentru ca preturile la benzin fr plumb, motorin, gaze
naturale, pcur si electricitate s nu afecteze cettenii n urma aplicrii accizelor la
nivelul din UE. Se aveau n vedere noi perioade de tranzitii: patru ani la benzina fr
plumb, sase ani la motorin, trei ani la gazele naturale, doi ani la pcur si trei ani la
electricitate. Vezi Gardianul, 25 noiembrie 2004, nr. 762. Cf. Romnia Liber, 25
noiembrie 2004. Paradoxul situatiei era c presa din Romnia a scris despre acest
eveniment abia la sfrsitul lunii noiembrie 2004, desi el avusese loc la nceputul lunii
octombrie 2004!
5. Aceast critic era complet nefondat deoarece n vara anului 2004 Guvernul Romniei
a vndut ntreprinderea petrolier ,,PETROM firmei austriece OMV, la un pret
echivalent cu venitul anual al ,,PETROM. Au existat si alte privatizri pripite de la
care statul romn si cettenii lui au avut doar de pierdut.
6. Aici se mentiona si faptul c Romnia trebuia s si ajusteze pretul energiei electrice la
cel european.
7. ZIUA, 20 noiembrie 2004, nr. 3177, p. 3.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
102
8. Grupul verzilor a avut si el cteva amendamente paragrafe care s impun Romnia s
fac eforturi suplimentare n ce privea libertatea presei, independenta justitiei, msurile
anticoruptie si msuri pentru ncetarea relelor tratamente aplicate n sectiile de politie si
spitalele de psihiatrie. ZIUA, 23 noiembrie 2004, nr. 3179.
9. ZIUA, 14 decembrie 2004, nr. 3197, p. 9.
10. ZIUA, 6 decembrie 2004, nr. 3190.
11. Pe lng aceasta - guvernul romn urma s prezinte un nou plan de restructurare a
industriei siderurgice si s ntreasc sensibil performanta Consiliului Concurentei.
12. ZIUA, 10 decembrie 2004, nr. 3194, p. 4. La cele enumerate mai sus se adaug -
guvernul romn trebuia s justifice ordonanta de urgent (noiembrie 2004) prin care
datoriile RAFO Onesti (rafinrie foarte important) si ,,Carom au fost preluate de
AVAS; n ce priveste capitolul ,,Justitia si afacerile interne, guvernul trebuia s dea
toate informatiile privind contractul cu EADS pentru securizarea frontierelor; pn la
sfrsitului anului 2005 UE urma s supravegheze functionarea Parchetului National
Anticoruptie si revizuirea Codului de Procedur Penal.
13. ZIUA, 15 decembrie 2004, nr. 3198, p. 8.
14. Ministrul de externe francez a intervenit si el n pres - ,,E cam trziu totusi. Sigur c
domnul Bsescu nu putea cere asa ceva mai devreme //, dar mi se pare c aceste
negocieri au fost lungi, dificile si exigente si bine conduse si de o parte, si de alta.
Ministrul de externe al Bulgariei, tar care era la ,,pachet cu Romnia n procesul de
aderare, a declarat c redeschiderea negocierilor ar fi fost contraproductiv. ZIUA, 15
decembrie 2004, nr. 3198, p. 7.
15. E interesant cum sunt tratate astzi evenimentele retroactiv de unii analisti. Vezi Caiete
de Istorie (anul 2007, nr. 16, p. 30).
16. ZIUA, 5 martie 2005, nr. 3263, p. 7. Aceasta avea loc la scurt timp dup ce deputatul
crestin-democrat german Markus Ferber ceruse amnarea accederii Romniei n UE.
Printre criticile aduse de publicatie era si cea c lupta mpotriva coruptiei nu a avansat.
17. ZIUA, 4 iunie 2005, nr. 3340. Un discurs tipic metaforic n care nu este spus nimic si
care anihileaz orice voint a noii guvernri romne de a-si apra drepturile si interesele
cettenilor.
Prezentat la 26.12.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
103
PREMISE PSIHOSOCIALE ALE CONSERVRII
$I PERPETURII TOTALITARISMULUI
Grigore JAPU, doctor n pedagogie, conferentiar universitar, IRIM
In this article it is analyzed interaction between the ideologies propagated in the collec-
tivity of social representations and representatives of the community. In their turn, social
representations are conceived as a premise of preservation and perpetuation of totalitarian
community tendencies.
La originea unei sau a altei ideologii se afl diferite idei filosofice, morale sau /
si psihosociale. Spre exemplu, statul rusesc, fiind din start constituit din mai multe
popoare / entitti cucerite, alipite, cotropite a fost din totdeauna axat n politicile sale
interne si externe pe idei de unificare. Aceste idei au luat forme, care sau realizat
ntr-un diapazon foarte larg, dar si suficient de constant n diferite epoci ale
existentei Rusiei. La o extrem a acestui diapazon s-au situat ideile, legate de nevoia
salvrii statului rusesc, la o alt extrem, ideile legate de caracterul mesianist al
poporului rusesc. n mod cert aceste idei, imaculate n constiinta poporului rusesc
de-a lungul secolelor, si-au lsat amprenta asupra constiintei acestuia, genernd
aparitia si perpetuarea unor caracteristici a ceea ce poart numele de mentalitate a
poporului rusesc.
Urmeaz s ne ntrebm, n ce msur mentalitatea unor indivizi se poate detasa
si manifesta aparte si diferit de mentalitatea colectivittii? n ce msur constiinta
individual a reprezentantilor unui popor e n stare s opun rezistent unor formule
ideologice arhetipale colective? Sunt ntrebri, ale cror rspunsuri ar scoate la
iveal anumite premize psihosociale, legate de regenerarea unor tendinte totalitariste
ale unui sau ale altui stat.
Mentalitatea este un fel de a gndi al unei persoane sau a unei colectivitti. n
aspect psihologic, este necesar s fie distinse, n cadrul mentalittii, dou formatiuni
de fond: constiinta si gndirea. Ideile lansate si vehiculate de anumite ideologii pot
s ptrund n constiinta individual a reprezentantilor colectivittii si s devin
valori pentru acestea; dar nu neaprat s amorseze / si gndirea acestora. n
asemenea situatii, diferenta dintre idealurile propagate prin intermediul respectivelor
ideologii si realitatea crud se poate reduce la minimum. Simtul realittii, spiritul
critic n calitatea lor de caracteristici esentiale ale gndirii indivizilor, aflndu-se
ntr-o stare de latent / anesteziere nu se pot implica, n cazul descris, n reflectarea
adecvat a unor persuadri / manipulri ideologice.
Una din consecintele anihilrii granitei dintre ideal si realitate tine de extinderea
si amplificarea unor produse ideologice amalgame, constituite din minciun si
adevr. La nivelul constiintei individuale aceast extindere conditioneaz aparitia si
sporirea unor expectante si dorinte ale indivizilor de a accepta si consuma produsele
mentionate.
Astfel constiinta individual a omului de mas, lenes la capitolul "a pune la
ndoial", a " gndi si medita" si conserv obisnuinta de a accepta neconditionat
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
104
formele ideologice ambalate n straiele unor quasi - adevruri. Un alt aport la
procesul mentionat vine din partea tendintelor uniformiste ale constiintei
individuale, de incapacitatea acesteia de a sesiza si accepta pluralismul de opinii,
idei, convingeri etc. Cliseele, categorisirile, tot soiul de imperative acceptate si
mprtsite de ctre constiinta individual reprezint cea de a treia, dar nu si ultima,
consecint a conformrii neconditionate a indivizilor unor colectivitti la anumite
ideologii.
Ceea ce conteaz, n ultim instant, rezid n faptul c indivizii izolati, dar si
colectivitatea de ansamblu supus unor presiuni din partea autorittilor, adopt
ideologiile acestor autoritti. Acest lucru este posibil doar n baza a ceea ce n
psihologia social modern este cunoscut ca "reprezentri sociale". Anume
reprezentrile sociale ale unei colectivitti sunt n stare s suscite comportamente
sau viziuni adecvate unor ideologii.
A pune problema "Cine propune o reprezentare, o ideologie sau o stiint?" ne
trimite la un grup, o clas social, o cultur etc. [1, 63] Toate fenomenele sociale,
ideologice sunt n egal msur, colective. Caracteristicele psihosociale ale
mentalittii unui popor pot fi, astfel, analizate si din perspectiva reprezentrilor
sociale ale acestui popor. n aceast ordine de idei se poate afirma, c nu exist
deosebiri esentiale ntre ideologiile si reprezentrile sociale ale unor colectivitti.
Sloganurile ideologice ale liderilor politici din Rusia de genul "Rusia trebuie
salvat", "Rusia trebuie s-si asume un rol mesianist n lume!" se nscriu n egal
msur si n contextul unor reprezentri sociale ale poporului rus.
Ceea ce ar permite o delimitare cert a sistemelor ideologice, stiintifice si a
reprezentrilor sociale este "a sti pentru ce aceste sisteme sunt produse".[1, 64]
Fiecare sistem realizeaz o anumit functie, deosebit de functiile celorlalte sisteme.
Functia specific a ideologiei const, pe de o parte, n furnizarea unor ansambluri
generale de scopuri, pe de alt parte, n justificarea actelor unor sau altor autoritti.
Functia reprezentrilor sociale rezid mai degrab n "alimentarea" unor produse de
formare a conduitelor si de orientare a comunicrilor sociale.[1, 64] O delimitare
functional a sistemelor ideologice si a reprezentrilor sociale, n cadrul unei
analize, n-ar trebui s soldeze cu o concluzie legat de ideea unei separri a acestor
sisteme ntr-un spatiu real al unei colectivitti.
Sistemele, care se desfsoar ntr-un context social dat, sunt interdependente.
Pentru a transpune ideologiile n practic este necesar ca acestea s i-a n calcul
reprezentrile sociale ale colectivittii. Anume reprezentrile sociale permit
"traducerea" si implementarea unor idei n mediul ambiental al fiecrui individ.
Reprezentrile sociale motiveaz transpunerea ideilor n viata si activitatea cotidian
a indivizilor, transform ideile n instrumente atitudinale, de comportament.
Numeroase grupri (politice, neofasciste, etc.) din Rusia nu sunt doar tolerate, dar si
ncurajate, implicit, de ctre autoritti.
Una din premizele viabilitti ideologiilor cu caracter totalitarist tine n opinia
noastr de natura reprezentrilor sociale, mai exact, de incapacitatea colectivittii
umane de a depsi anumite reprezentri sociale imaculate n inconstientul colectiv.
n contextul unui spirit comun, al unor miscri colective omogene, indivizii au
nevoie de un "mesia", de un salvator. Aparitia unor asemenea lideri, gratie unor
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
105
mecanisme de identificare proiectiv, i ajut pe oamenii de mas s-si atribuie plus
"valoare" de popor salvator. America "salveaz mereu democratia" n alte state,
Rusia "salveaz cettenii" si n trile din vecintate. Aceste eforturi "herculeene",
nu sunt altceva dect, o compensare a unor fenomene mai profunde, si anume - a
unor complexe de inferioritate.
Complexele de inferioritate, sunt caracteristice de regul indivizilor, dar si
colectivittilor imature. Colectivitatea american este imatur prin faptul existentei
sale istorice. Colectivitatea ruseasc este imatur din cauza persistentei sale, n ceea
ce C.G. Jung a numit, "uterul popoarelor asiatice ". Aceste dou colectivitti
imature, adolescentine demonstreaz, n permanent muschii s-i ntregii lumi.
n Rusia, colectivitatea recurge la revitalizarea unor reprezentri arhetipale
arhaice si infantile, pentru a se debarasa de acest complex. Un exemplu elocvent: pe
toate ecranele televizoarelor rusesti se deruleaz nonstop, filme cu secvente n care
bravii militieni, ostasi, "supermani" omoar pe cineva si totodat salveaz pe
altcineva. Se pare c n acest "travaliu" mijloacele de informare n mas au depsit
pe cele americane, care prezint o violent interminabil.
Cei mai cunoscuti lideri dictatori, au fost si sunt un aspect individual, psihologic
diferiti (Lenin, Stalin etc). Nu ns si popoarele pe care le-au ncorporat n
totalitarism. Revitalizarea si amplificarea unor reprezentri colective arhaice
similare pe fondalul unor complexe la fel de apropiate / similare - iat reteta
universal pentru instaurarea si mentinerea unor regimuri totalitariste.
Un alt aspect al premizelor analizate, n contrapunerea dialectic cu cel dinti,
este legat de constiinta individual a reprezentrilor unei anumite colectivitti. O
constiint individual avansat a reprezentantilor colectivittii, e n stare s-i scoat,
s-i distanteze de reprezentrile sociale ineficiente sau / si periculoase pentru
dezvoltarea colectivittii. Asemenea constiint, tipic pentru culturile bazate pe
individualism, permite indivizilor s abordeze realitatea trit n calitate de subiecti
activi, implicati cu spiritul critic n luarea de decizii si realizarea acestora n cadrul
colectivittii.
n cadrul unui studiu de proportii condus de ctre Abulhanova K. A.,
Academician al A,S.R. (P.A.H.), au fost cercetate trei din cele mai esentiale aspecte
ale mentalittii poporului rusesc : activismul, ncrederea / nencrederea n sine
(optimismul - pesimismul) si facultatea de a aborda / solutiona probleme. Ultimul
aspect a fost conceput, categorisit ca un mecanism functional al constiintei. Anume
aceste aspecte au determinat aria de investigatie a reprezentrilor politice, de drept,
morale si ale celor, asociate conceptului de sine ale unui esantion constituit din
diverse categorii ale populatiei: ntreprinztori, intelectuali, savanti si studenti,
muncitori si pensionari. Rezultatele cercetrii au artat c ponderea reprezentrilor
morale este net superioar n raport cu reprezentrile politice si de drept la
majoritatea absolut a subiectilor examinati. Totodat, n structura reprezentrilor
morale se situeaz, n prim - plan, sentimentele legate de responsabilitate si
constiinciozitate. Reprezentrile politice si cele asociate domeniului juridic dau
dovad de o dezvoltare redus si sunt compensate "din contul" reprezentrilor
morale. n general morala, reprezentrile morale au mai degrab un caracter relativ
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
106
si conventional. n cultura ruseasc ea se sprigin, deseori, pe o conventie de felul:
"Tu mie, eu tie.". [2, 95]
n trile Europei de vest reprezentantii unor domenii profesionale sunt n stare s
efectueze actiuni comune n cadrul unor proiecte, institutii etc, n afara unor
implicri personal - emotionale (simpatie, compatibilitate psihofiziologic etc.), doar
n baza unor reguli si indici profesionali. n Rusia un rol deosebit n afacerile
comune revine formulelor de genul: "om bun", "relatii amicale" etc.
Reprezentrile sociale asociate domeniului de drept sunt sesizate de ctre
categoriile de persoane examinate doar n aspect cerinte - imperative ale societtii n
raport cu cettenii, dar nu si cerinte - drepturi ale cettenilor n raport cu statul,
societatea.
Conceptul de sine al persoanelor cercetate s-a dovedit a fi indisolubil legat de
reprezentrile cu referint la societate. O asemenea legtur, dintre reprezentrile
private si cele publice, n constiinta europenilor este neesential. La reprezentantii
poporului rus, o asemenea legtur, contribuie la disocierea (diluarea) indivizilor n
contextul unor abstractiuni ideologice "popor", "societate"(epxana). n situatia
unor minime diferentieri ale Eului de non - Eu (stat, popor etc) indivizii respectivi se
simt, se percep si se manifest, mai degrab n calitate de obiecte, dependente de
stat, societate si, mai putin n, n calitate de subiecti activi de care ar depinde
aranjarea unor lucruri si desfsurarea acestora n societate.
Unicul grup, la care aceast diferent dintre constiinta individual si ceea
colectiv s-a dovedit a fi evident, a fost cel al ntreprinztorilor. Doar reprezentantii
acestui grup au obtinut un scor nalt la capitolul optimism si totodat au demonstrat
tendinta de a se orienta spre o constiint individual concret - cu caracter
problematic. Astfel spus - acestea sunt dispuse s se confrunte cu probleme sociale
si s fac fas acestor probleme.
Majoritatea reprezentantilor celorlalte categorii sociale au dat dovad de
pesimism si totodat de tendinte de evitare a unor probleme de ordin social.
Intelectualii, spre exemplu, sunt mai bine pozitionati n raport cu diverse probleme
abstracte, muncitorii - cu probleme profesionale. ns nici primii, nici cei de la urm,
nu tind s "survoleze" spatiul problemelor sociale si s devin actori activi al acestui
spatiu. Pe de alt parte, observm, c cei care ncearc s realizeze acest lucru n
situatia politic actual a Rusiei sunt pur si simplu lichidati.
Concluzia esential, la care au ajuns autorii cercetrii este urmtoarea: rolul
determinant n dezvoltarea societtii revine persoanelor care posed capacitti
intelectuale, inedite, persoanelor capabile de a se pozitiona activ n raport cu
problemele sociale si de a face fat acestor probleme, si totodat apte de a se adapta
la conditiile schimbtoare ale mediului. [2, 96]
n procesul de realizare a unor ideologii orientate spre instaurarea unor regimuri
totalitare, liderii respectivi, urmresc, de regul, doar scopul formrii, educrii unor
mase de oameni - si mai putin, sau deloc - a unor persoane, a unor personalitti
distincte si independente. Acest, de la urm, scop vine n contradictie cu ideologiile
comuniste, fasciste, staliniste, suprastataliste, etc.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
107
Exist o singur solutie eficient pentru eliminarea sau evitarea totalitarismului -
educarea insistent si persistent, de durat a Personalittii la nivelul cetteanului
simplu - n detrimentul instinctului gregar al multimii si gloatei. [3, 196]
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
108
Referin(e
1. Moscovici, S., Psihologia social sau masina de fabricat Zei, Editura Universittii "A.I.
Cuza", Iasi, 1994, 266 p.
2. Poccncxn menrannrer, Hcuxo.oeu nnunocrn, cosuauue, coua.iuie
npeocmae.euuu. Ho pe. axa. PAO K.A., Ayntxanono-Cnancxo, unena-
xoppecnonenra PAH A.B., Fpymnnncxoro, x.n.n. M.H., Bononnxono, Mocxna,
1996, 277 crp.
3. Rnr, K. I., Anannrnuecxax ncnxonornx, Maprnc, Mocxna, 1995, 193 crp.
Prezentat la 26. 12.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
109
BOALmEBHCTCKAR KOHHEHHHR EMOKPATHH
B KOHTEKCTE HOAHTHHECKOH OKTPHHL:
HPEBAPHTEALHLE 3AMEHAHHR
3yap BOBKOB, oormop qu.ocoquu, ooeum, HPHM
The present article is dedicated to the bolshevik conception of democracy in the context
of political doctrine.
B nepno onrnx ecxrnnern xyntra nnunocrn Hennna, anonornsannn ero
reopernuecxoro nacnenx, rocnocrnymme, a rounee, enncrnenno onycrnmo
n conercxom omecrnosnannn tna mn]onorema, cornacno xoropo Hennn no-
crynnponan n xauecrne ocnonononaramme nem o nepacropxnmom enncrne
emoxparnn n connannsma. Hpn +rom cctnxa, xax npannno, enanact npexe
ncero na nsnecrnt ]parmenr ns ero resncon Connanncrnuecxax penonmnnx n
npano nannn na camoonpeenenne: xax ne nosmoxen noeonocnt conna-
nnsm, ne ocymecrnnxmmn nonno emoxparnn, rax ne moxer nororonnrtcx x
noee na ypxyasne nponerapnar, ne neymn ncecroponne, nocneona-
rentno n penonmnnonno optt sa emoxparnm>>[1]
Hepnoe, ntenennoe namn no ]parmenre ntcxastnanne rnnnuno nx Hennna
cnonm nnnemepnem, nropoe nentenennoe xapaxrepno nx cyrn ero ne peno-
nmnnonno emoxparnn.
Bropax rnana nepno xnnrn moe monorpa]nn <<Mema+opqosm u napa-
oucm e+oupamuu>> xax pas n nocnxmena oocnonannm +ro onenxn.[2]
Honey nrorn n ntno moero nccneonannx.
1. B nponecce +nonmnnn cnonx nonnrnuecxnx nsrnxon B.H.Hennn ncxox
ns yntrpapanxantnoro nonnmannx xapaxrepa n nnxymnx cnn poccncxo
ypxyasno- emoxparnuecxo penonmnnn n ncnecrnne +roro orxasanmnct or
moenn ypxyasno omerpaxancxo nonnrnuecxo emoxparnn xax nenn
axe nx ypxyasno emoxparnuecxo Poccnn, cran paspaartnart moent
xnaccono n penonmnnonno emoxparnn ( ne n rpa]apernom nx conercxoro
mapxcnsma nennnnsma ncronxonannn, a n yxnantnom snauennn repmnna
nnacrt penonmnnonntx macc).
2. nx yxcnennx coepxannx, nxnatnaemoro Hennntm n nonxrne nonno
emoxparnn, nepnonauantno cneyer paccmorpert ero rontxo n pamxax nennn-
cxo xonnennnn emoxparnn n nnmt sa rem n xonrexcre nonnrnuecxo oxrpn-
nt n nenom.
3. B nepnom acnexre +ro nonxrne osnauana ocot nn nonnrnuecxo e-
moxparnn c npeonaannem ]opm npxmo xnaccono emoxparnn (nponerapnara
n xpecrtxncrna - na nepnom, nponerapnara na nropom +rane), nenocpecrnen-
noe norononnoe yuacrne rpyxmnxcx n ynpannennn, nceomee noopyxenne
napoa. Hnnmsopnax n narynax (n cnyuae ee oexrnnannn) no cnonm nocne-
crnnxm nx cranntnoro ]ynxnnonnponannx nonnrnuecxoro pexnma, nonnrnue-
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
110
cxo cncremt n nopmantnt, +nonmnnonnt nepno, nex norononnoro
ynpannennx n penonmnnonnym nopy, naoopor , morna ctrpart (n ctrpana) co-
ncem nnym pont: nnnnnnponart nonte axrt nenocpecrnennoro nnacrnonantx
penonmnnonntx macc, a rnannoe, cnyxnrt neonornuecxnm cpecrnom npnnne-
uennx nx cnmnarn, noepxxn, oennennx noxpyr ro naprnn, xoropax +ry
nem nponarannpyer. Coxponennt cmtcn nennncxo nen penonmnnonno
emoxparnn n croxn n ncnontsonannn nenocpecrnenno ecrnymme nnacrn
penonmnnonntx macc (npenapnrentno ncxuecxn nx pasxnrax nx nocneymme-
ro npnxoa x nnacrn cocrnenno naprnn).
4. B ornnune or K. Mapxca n u.3nrentca (npexe ncero nocnenero), o-
nycxammnx npnnnnnnantnym n xonxpernym nosmoxnocrt ncnontsonannx pe-
antno cymecrnymme emoxparnuecxo pecnynnxn n xauecrne rocyapcrnen-
no ]opmt nxrarypt nponerapnara n cnyuae ocymecrnnennx nponerapcxo pe-
nonmnnn no ]opmantno emoxparnuecxomy nyrn, B.H.Hennn nocne penonm-
nnn 1905-1907rr. esycnonno ornepran raxym nosmoxnocrt nx nxrarypt npo-
nerapnara n ycnonnxx Poccnn, ne onpeenxx xonxperno nosmoxnte xoncrnry-
nnonantnte ]opmt, n nennxrno n npornnopeunno nncan o emoxparnuecxo
pecnynnxn xax rocyapcrnenno ]opme nx emoxparnuecxo nxrarypt pao-
unx n xpecrtxn. B ro xe npemx on, onnpaxct na npaxrnuecxn ontr nepno pe-
nonmnnn, cran paspaartnart nem Coneron xax nporornna n sapotma ncxo-
mo aexnarno nncrnrynnonantno ]opmt penonmnnonno nnacrn.
Crnxnno cosannte penonmnnonntmn maccamn Conert, esycnonno, ona-
ann ontmo emoxparnuecxo norennne nx ocymecrnnennx ]opm emoxpa-
rnn napontx nnson n penonmnnonnt nepno na mecrnom (nponsnocrnennom
n reppnropnantnom) yponne, xnnxnnct nncrnrynnonantno ]opmo mnoronap-
rnno xnaccono emoxparnn. Ononpemenno onn, yyun nnmenntmn mnornx
arpnyron rocyapcrnennocrn, c]opmnponanmecx na nporxxennn coren ner
nonnrnuecxo nnnnnnsannn n npeoxpanxmmne or ysypnannn nnacrn nnn cmxr-
uammne ee nocnecrnnx (pasenenne nnacre, necmenxemocrt cye, npanonoe
npannenne n r..), ne mornn crart nncrnrynnonantno ocnono nocrpoennx nce
rocyapcrnenno nnacrn n ynpannennx, o uem npeocreperann mentmennxn.
5. Vunrtnax, uro B.H.Hennn ncxonn ns nenrnrapnoro nonnmannx xnac-
cono emoxparnn, nonnax nponerapcxax emoxparnx osnauana nx nero c nnem-
ne cropont ycranonnenne rocnocrna xnacca n nenom (camoynpannxmmerocx
xonnexrnna n nenom) n ymep npanam n nnrepecam orentnoro nponerapnx, npo-
nerapcxoro mentmnncrna. A no cyrn ena ycranonnennx nnacrn naprnno
onnrapxnn, rax xax onpeenenne nnrepeca xnaccon n nenom, cornacno nenrn-
rapnomy nonnmannm, ne morno cnecrnct x onpeenennm pesyntrnpymme cym-
mt nnrepecon orentntx nponerapnen, x nonensxnnennm nponerapnara, a mor-
na trt ntuncneno rontxo nponerapcxo naprne, ee pyxonocrnom, noopy-
xenntm enncrnenno nayuno reopnn.
6. Konnennnx emoxparnn B.H.Hennna n xonrexcre nonnrnuecxo oxrpn-
nt n nenom xnnxnact reopernuecxn nny1penne npo1nnopeunnon: nxnmuana n
cex n nem npxmoro emoxparnsma nponerapcxnx macc, nnacrt ontmnncrna n
anrnemoxparnuecxym nem ananrapno naprnn nonoro rnna, no cyrn, osna-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
111
uammym npnsnanne nxrarypt mentmnncrna. B ne nepennennct n nepasptnnom
nenom ne pasnoponte penonmnnonnte poccncxne rpannnn (nmemmne ananor n
cnxsannte c rpannnxmn 3anaa): mnpoxonaponoe crnxnnoe nnxenne, ynrap-
cxo anapxncrcxoe (nyrauencxo - axynnncxoe), c ono cropont, n ysxonnrennn-
renrcxoe, saronopmnuecxo-xoncnnparnnnoe (rxauencxo-napoonontuecxoe), c py-
ro cropont. Onaxo nnyrpennxx npornnopeunnocrt nennncxo reopernuecxo
xoncrpyxnnn xax nentsx nyume nnnctnanact n poccncxym nonnrnuecxym e-
crnnrentnocrt nauana XX n.:
a) coornercrnonana nonnrnuecxomy ymonacrpoennm, xyntrype, ncnxonornn
mnpoxnx napontx macc, nx connantno +xonomnuecxomy nonoxennm, nosno-
nxno reopernuecxn oocnonart nnnnnnponart npxmte ecrnnx, crnxnnt
nporecr rpyxmnxcx, npnnnexart nx na cnom cropony, sanoenart onepne n nos-
rnannrt nx opty;
) nmecre c rem ona cnococrnonana rem camtm rpanc]opmannn cyexra
nonnrnxn penonmnnonno macct n oexr mannnynnponannx co cropont
ananrapno naprnn nonoro rnna.
7. H, naxonen, nex nonno nponerapcxo emoxparnn, paccmarpnnaemax
cxnost npnsmy nen neorpannuenno, nacnntcrnenno, nenocpecrnenno ecr-
nymme (penonmnnonno - emoxparnuecxo) penonmnnonno nnacrn osnauana:
a) xparxonpemennt nepno cnonranno, n ocnonnom paspymnrentno n
cnonx npoxnnennxx nnacrn penonmnnonntx macc, nnxnmtx crpacrxmn, nena-
nncrtm, snoo, sanncrtm, esycnonno, orpaxammnx n xoneunom cuere n macce
cnoe n oexrnnno cymecrnymmne norpenocrn omecrnennoro pasnnrnx, no
nenmonepno ontmo uenoneuecxo neno;
) ne rontxo nacnnne I ( no ornomennm x +xcnnyararopam), no n nacn-
nne II (no ornomennm x manocosnarentntm nponerapnxm, ne pasenxmmnm
nosnnnn ontmennxon n cneymmnx sa nnmn macc);
n) nenpanonoe rocyapcrno, n cnonx ecrnnxx ne orpannuenno nnxaxnmn
nopmamn n pyxonocrnymmeecx nonnrnuecxo nenecoopasnocrtm, nocrynara-
mn oxrpnnt, saauamn optt sa connannsm. Hmenno n +rom n cocronr no-
nnnnt cmtcn nennncxnx cnon ns ero nnctma x H.Apman (1916): Hao ymert
coennnrt opty sa emoxparnm n opty sa connanncrnuecxym penonmnnm,
nounnxx nepnym nropo. B +rom ncx rpynocrt, n +rom ncx cyrt[3].
Taxnm opasom, nennncxax nex nonno emoxparnn n cnyuae ee marepna-
nnsannn na npaxrnxe cnenact t x nonnrnuecxo meramop]ose ncenoemoxpa-
rnn n anroxparnm: nsnauantnax xparxo npemennax ecnornx ontmnncrna c ne-
nsexnocrtm npenparnnact t n nxrarypy naprnno ontmenncrcxo +nnrt
no rnane c xapnsmarnuecxnm noxem c onopo xax na nacnnne, rax n na no-
epxxy n cornacne nponerapcxnx: nnson ropoa n epennn, nmmnennsnponan-
ntx cnoen, no ontmenncrcxax anroxparnx oxasanoct cosnyuno mnponocnpnx-
rnm, menrannrery, nonnrnuecxo xyntrype, xnsnenno opnenrannn, nnrepecam,
coornercrnonana ncnxonornuecxomy cocroxnnm macc n penonmnnonnym +noxy.
Hocnenn momenr naxno ntennrt ocoo. On ynycxancx ns nny panee mnorn-
mn sanantmn coneronoramn (a ntne pxom oreuecrnenntx nccneonarene),
nnenmnmn n nonnrnuecxo npaxrnxe ontmennsma nonnomenne anrnemoxpa-
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
112
rnuecxnx ne ero nonnrnuecxo oxrpnnt, nonnrnuecxnx amnnnn, ncnxono-
rnuecxnx uepr ero nnepon n ne yunrtnanmnmn snaunrentnoe connaenne nnre-
pecon n nnrennnn ontmennsma n nponerapcxnx n xpecrtxncxnx nnson Poccnn.
Vxe n nennncxnx paorax paccmarpnnaemoro nepnoa ( o 1917 r.) nnonne
oruernnno npocmarpnnamrcx arpnyrnnnax uepra ontmenncrcxo nonnrnue-
cxo rexnonornn: ncxuecxn noepxnnart n noompxrt, a ram, re nosmoxno, ro
n ncxuecxn pasxnrart camnm omecrnennym xon]ponrannonnocrt, crpacrn, nn-
crnnxr, neonontcrna, npxmte ecrnnx, penonmnnonnym crnxnm rpyxmnxcx
macc, npeocrannxx nm nepnonauantno (ntnyxenno, n cnny neoxonmocrn,
no no nnomy npocro ne nonyunrcx, a xpome roro, +ro connantno ncnxonorn-
uecxn cnoco sanoenannx onepnx macc) ornocnrentnym cnooy ecrnnx na
nepnom, paspymnrentnom +rane sanoenannx nnacrn cren, urot n nocnecrnnn
nocrapartcx nounnnrt macct pyxonocrny n nxrary ontmenncrcxo naprnn.
Caxpantnan, +so1epnuecxan 1anna ontmenncrcxo (nennncxo) nonnrn-
uecxo oxrpnnt cocronr (n pxe momenron noxa nmnnnnnrno)- nonpexn romy,
uro sauacrym nncan n nynnuno ntcxastnan poonauantnnx ontmennsma - n
reopernuecxom xoncrpynponanne cnoxno no crpyxrype n rpanc]opmnpymme-
cx no npemenn moenn nonnrnuecxoro pexnma: nnauane, na nepnom paspymn-
rentnom penonmnnonno emoxparnuecxom +rane sanoenannx nnacrn, npeno-
naraercx ycranonnenne nnonxpno oxnoxparnuecxo n napronnrapxnuecxo
moenn nnacrn, coueramme nnacrn n nnrepect oxnoca, napontx oesonen-
ntx nnson, nponerapnen n xpecrtxn enxxon (orxptro) n npo]eccnonantntx
penonmnnonepon, sapoxammecx napronnrapxnn no rnane c xapnsmarnuecxnm
noxem (sanyannponanno), sarem, na nropom +rane, - ycranonnenne napronnrap-
xnuecxoro pexnma c nexoroptmn nnemnnmn arpnyramn cmemennoro oxno- e-
moxparnuecxoro pexnma npn cornacnn, noepxxe n nanpannennom yuacrnn n
ynpannenne oxnoca, nmmnenon, naynepon, maprnnanon.
H nocnene (xax n npetymn) momenr nonnrnuecxo oxrpnnt ontme-
nnsma [cosnarentnoe xoncrpynponanne nsnauantno nnonxpno, oxnoxparnue-
cxo (ncenoemoxparnuecxo) n napronnrapxnuecxo, moenn nonnrnuecxoro
pexnma, nnmt n nocnecrnnn onxencrnymme npenparnrcx n napranroxparn-
uecxn pexnm] rax xe, xax npaneno, ynycxancx ns nny n anonorernuecxo nn-
reparypt (npexe ncero conercxo), n xpnrnuecxo (sanano n oreuecrnenno).
Ho tno t omnxo nonarart, uro oocnonanne Hennntm na nepnom +rane
nnonxpno moenn nonnrnuecxoro pexnma oxcnxercx rontxo ero nnnemepne n
emarorne, crpemnennem noxx ontmennsma cnonamn o nonno emoxparnn,
nponerapcxo emoxparnn samacxnponart namepenne ycranonnrt nxrarypy naprnn.
Hennn, ncxox ns nenrnrapnoro nonnmannx emoxparnn, cxopee ncero,
npetnan no annomy nonpocy (no xpane mepe, oruacrn) n sanyxennn, nos-
moxno, nannno naexct na oponontnoe cornacne ncero nponerapnara na pyxo-
nocrna nm co cropont ontmenncrcxo naprnn n rem camtm na mnpnoe paspe-
menne ormeuennoro namn npornnopeunx mexy nponosrnamennem ennonnacrnx
n camonnacrnx nponerapnara, ero camoexrentnocrn n cynepennrera, c ono
cropont, n ]axrnuecxn nnacrnonantem ontmenncrcxo naprnn, c pyro.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
113
Kpome roro, napxy c cyexrnnno cropono exrentnocrn Hennna neo-
xonmo nnert n oexrnnnt momenr, nesanncxmn or ero nonn n xenannx n
cocroxmn n saxonomepnom npenpamennn, meramop]ose ]opm nonnrnuecxnx
pexnmon ns ono n pyrym npn onpeenennom xauecrne n cocroxnne cyexra
n oexra nnacrn. pyro nonpoc, n xaxo mepe Hennn oranan cee n +rom or-
uer, n xaxo mepe naencx na xenarentnym meramop]osy nonnrnuecxoro pexn-
ma, ]opmt, a n xaxo mepe nnrynrnnno npenocxonn raxym nosmoxnocrt, uro
rpeyer cnennantnoro paccmorpennx.
Bnnnorpaqnn
1. Hennn B.H. HCC. T.27. C.253.
2. Bonxon-Henoxnn 3.I. Meramop]ost n napaoxct emoxparnn. Honnrnuecxax
oxrpnna ontmennsma: ncroxn, cymnocrt, +nonmnnx, antrepnarnnt. B 2-x xnnrax.
Kn.1. Knmnnen: Leana, 1993. C.190-343.
3. Hennn B.H. HCC. T.49. C.347.
Prezentat la 26.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
114
DEZVOLTAREA
ECONOMIC N CONTEXTUL
GLOBALIZRII
2
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
115
PROSPECTS OF CYBER MARKETING
1amoaua AHPEEBA
Eueua BA3P3V, +aeucmp npaea, IRIM
B oauuo cmamie aua.usupvemc cmaou.iuie me+ni pocma Pvuema. Hoc.eouue
cmamucmu:ecrue ucc.eooeauu norasieamm, :mo npoucxooum vcneuuoe qop+upoeauue
u vcu.euue nosuu ousuec-uuqpacmpvrmvpi. Bxoroeuue Pvuema e oauui oman pas-
eumu, no npoeuosa+, noe.e:em sa cooo ue mo.iro ro.u:ecmeeuuie, uo u ra:ecmeeuuie
us+eueuu e cemu. Bce oo.iuu npuopumem npuoopemaem ucno.isoeauue Cemu ue
mo.iro e ra:ecmee ucmo:uura uuqop+auu u per.a+uo n.ouaoru, uo u rar oecmeeu-
ui cnocoo ousuec-ro++vuurau.
Estimating the left 2007, we can ascertain stable rates of growth of the cyber
marketing in the world. Last statistical researches show, that there is a successful
formation and amplification of positions in business-infrastructure. The occurrence
of the Runet in the given stage of development, under our forecasts, will cause not
only quantitative, but also qualitative changes in the network. The increasing priority
gets use of the Network not only as a source of the information and an advertising
platform, but also as an effective way of business-communications. However the
requirement of high-grade use of interactive opportunities of the Network as the new
marketing tool invariable collides with a number of problems, first of all connected
with an inefficiency of traditional approaches to promotion of the companies in the
new market. What are the premises?
First that scales and features of the environment Internet allow and demand
automation of some key actions from managers of web-projects of the companies.
Absence of a similar sort of automation inevitably leads to processes disorder and as
inevitable consequence, to the absence of a precise relationship of cause and effect
in the management of the project.
Secondly, specificity of information streams. On the Internet the key role of the
intermediary between the seller and the buyer is carried out not with traditional
mass-media and advertising, and search systems and catalogues around of which the
field of search and contextual advertising, in turn, is formed more actively. These
two directions: search and contextual advertising for today, in our opinion, enjoy the
greatest trust from the people looking in the Network the information, the goods and
services.
The same reasons which cause problematical character of standard processes of
online marketing, have also the positive side. Online-business can be carried to
unconditional advantages of conducting amazing in comparison with an offline
interactivity of the user, an opportunity precisely to trace statistics as consequence,
to analyze the productivity of marketing campaign, the highest scalability and speed
of realization of advertising projects and it is much another, this is for what experts
in marketing so love the Internet.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
116
The fall of the role of the traditional media advertising has led to splash in
development of such direction the Internet-marketing, as optimization search (SEO).
Questions of optimization and promotion today at all on lips, discuss them at the
forums, the interested people meet both in online and in an offline, in mass-media
constantly there are materials about this subjects, and in the Network the amount of
offers of the given direction sharply raises. Nevertheless, in spite of the fact that the
given question is on rise, by and large, about becoming the civilized market and
about professionalism in the given area is still early to speak. Only the individual
companies and agencies of Runet have for today sufficient experience, possess
sufficient resources, human and industrial, that can be engaged in high level in
support and promotion of sites. Not the last, in our opinion, is also the factor that
only some companies have grown to creation of own software solving tasks of the
cyber marketing. I dont wish to diminish in no way the professionalism of other
companies which are not possessing own software, however, such position imposes
a lot of rather significant restrictions both on today's work and on prospects of
tomorrow. It is heavy to overestimate advantage which gives the presence of own
software products integrated into a uniform package, basic directions of work
providing, supporting and essentially facilitating all modern optimization. It
provides the complex approach to a problem and considerably supplements practical
experience on promotion in the Network of commercial and information sites of the
large Russian companies. Today, when even independent registration of a site and
especially, monitoring of all changes of algorithms of search machines becomes not
trivial a problem for skilled web-master, but a full complex of works spent for
promotion of sites in the Network, which demands the maximal automation. When,
as in case of software products of company Net Promoter <http: // netpromoter.ru/>,
experts automate all accessible stages of promotion of a site in the Internet,
automation is spent in view of constant changes in the given environment and an
opportunity of work of programs "on high ".
A proceeding dynamic of development of the Runet puts before the companies
working in sphere cyber marketing, new calls and problems. For itself possible ways
of the development of our company here is how it was defined. First, this movement
to creation of the environment, not only reducing together questions of planning is
direct promotions, the analysis and monitoring of a resource, but also data of all set
forth above stages of work above a resource under the uniform interface with
preservation of an opportunity to work above the project at all stages of a life the
Internet-resource, preservation of uniformity of applied criteria of an estimation
during carrying out of all works, etc.
Secondly, it is orientation not only to web-masters or web-administrators, but
also focuses to managers that are practically exclusive for complexes of the given
direction. Estimating the developed position, it is necessary to note, that today in a
Runet there was a situation at which the analysis and decision-making on
development of a resource are based exclusively on data given in the best cases a
web-manager of the site, frequently being autsort the partner of the company. This
situation is caused substantially not so much by a complexity of the software for the
analysis and the statistics how many traditional oriented on him first of all on a web-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
117
manager, but at all on the manager. Thus, there is a paradoxical situation when plans
about the further development and, that the most important, monitoring of an
existing situation is made, and the most important - is interpreted by people engaged
directly promotion of a site, i.e. a priori having own interest both in reception, and in
interpretation of the given results. Certainly from the point of view of management
such situation is inadmissible. The Net promoter spends a line on creation of
environment for estimation and the control of a condition of a resource accessible
not only for web-masters, but also for heads of the companies developing the
representation in the Network. Development of a complex of programs for people
possessing the most base knowledge, the intuitive interface of programs, manifold
systems of reports and constant support from employees Net Promoter provide to
clients of the company an opportunity of the constant control of a condition a web-
resource, in points critical for increase of a level of attendance of a site by target
users and accordingly increases in a break-even sales level. Thus, the manager of the
company receives the tool for an objective estimation and the given reason
discussion of rates of development of a site as with partners on promotion, and is
direct with executors inside of the company, not testing thus discomfort from an
insufficient level of competence of the given question. Let's leave in the past a
situation when the head is forced to take on belief not only an estimation of a present
condition of a resource, but also prospect of its development. Our problem to modify
our product that the manager could become the full participant of decision-making
process on development of a resource, instead of the detached onlooker whom it, as
a matter of fact, in most cases is today.
Partially to resolve the given problems attempt in new version 7.0 of program
Page Promoter has been made. I would not wish to stop now on technical features of
the new version. You can familiarize with the press release under the link:
<http://netpromoter.ru/news/2005_apr.htm>
Also the direction of activity of the company can carry cooperation with leading
HIGH SCHOOLS in Moscow to a collecting turn in sphere of carrying out of
educational seminars, scientific conferences and the most important - creation of
constantly operating rates both internal, and remote for retraining and improvement
of professional skill in the field of cyber marketing. I.e. for today the question of
costs as follows: platform Net Promoter closing all questions on promotion and
development of a site as from a point of the direct executor of these works, and from
the point of view of management of a resource, an opportunity of educational
actions on cyber marketing, all this together with consulting services as much as
possible completely close all volume of problems before the companies solving
problems of the promotion the Internet-resource.
Today it is possible long and eloquently to argue that, what the Internet has
added and has lowered in our life? . The formation of the new media channel with
pathologically immodest prospects has changed our Business, our Right and, the
most important, our Opportunities. And with these new opportunities we study to
live, we study them to use, diligently collecting all bruises applied new knowledge.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
118
She has come, and what to do with her? '
About arrival to our life of new economy the majority has learned more recently.
And many so also stay in dangerous error, that ' it not at us and it not about us '.
Nevertheless, electronic commerce not only has shown rather quite good results on
start, but also has gradually defined a vector of development of all Network, we
shall notice, rather spontaneous and uncontrolled environment since the moment of
occurrence. Same of people, who in time have realized the future changes, have face
to face faced cleanly practical problems: what to do, at whom to study, for whom to
go and where to look. For the Runet last question was solved unequivocally on the
West. The West naturally had years of superfluous experience and huge desire this
experience to invest in readily available even to the child written: ' how to subdue
the Internet ', ' virtual business for teapots ', ' advertising for young yes early ', etc.
Alas, it is frequent in practice harmonious schemes ' from another's daddy ' did not
work; moreover, the mentality of the Russian user of the Network also demanded
the special account and the attitude. Attempts to chop off on npoxpycronom to a box
superfluous and sticking out hardly probable held out all up to a rank successful.
Thus, step by step, adjusted for an economic situation in Russia, the companies of
the Runet have started to receive the personal experience in the field of virtual
business and the accompanying goods and services.
Virtual people
As laws of the market say, experience comes in struggle for a survival. However
not always it is necessary to invent anew a wheel - experience can and share. The
Internet represents the unique environment of dialogue and information interchange.
ICQ chats, forums, guest books and conferences you can come on a site with
subjects interesting you and to ask a question to the expert, you can leave with the
question on a thematic forum and discuss it with other people, state the remarks and
ideas. Geographical borders are completely erased; there is an opportunity of
attraction of experts practically any area at the minimal financial expenses. But, in
such general correspondence idle talk, alas, the effect of interpersonal dialogue is
almost completely lost. Besides not to all people overcoming barriers of the habitual
communications is easily given: Someone is simply difficult to express ideas at
virtual dialogue, the majority has got used to see the interlocutor, to hear its voice, to
make about it own opinion and on the basis of it to do conclusions about
professionalism and, hence, opportunities of following to advice Are also one
more aspect of a problem: in overwhelming majority of cases the information in the
Network does not pass any censure of the control. And, if you are not the expert in
any area, to you with ' a clever kind ' easily can put on some ears noodles. It is
somewhat safe, if you are interested how to plant the certain kind of Aquarian small
fishes but if you through the Internet have dared to become someone's client risk
completely to lose investments in ' virtual ' the project: it seemed to you, that behind
a beautiful signboard on a site there is a serious businessman in a strict suit, and
actually it not on years developed a student in jeans and a T-short, having a good
time in the Network during free time from study :)
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
119
Reefs a Runet-commerce
But we shall return to the Internet-commerce. Perhaps, the basic problem for
Moldova at the front transfers in off-line ways of business dealing in it-line and to
this day is absence in our country of serious experts in the given area. More
precisely, a web-masters which can create to you, for example, the Internet-shop and
debug the scheme of its speed, suffices. And it speaks that here all at a level is
pleasant - it is not pleasant. And here those who are familiar in practice with process
of promotion of the virtual project, its transformation in profitable and competitive it
is, not enough, if to not tell, a little inexcusably. It is connected, first of all, by that
becoming cyber marketing as ' the exact science ' has not strongly promoted in the
West, in connection with rather recent issue of Electronic commerce, and,
especially, at us, in connection with concurrent on time with formation of a Runet by
painful transition of all country in coordinates ' market attitudes ' and accordingly,
painful comprehension of importance of marketing in general.
Process of promotion a web-site is combined and many-sided, and, that is
especially important, cannot be final in varying conditions of fast developed
Networks. For this reason the majority off-line the companies are compelled to
address to services of professionals. Thus, easily explainable there is the fact that the
market of marketing services in the Network expands with unknown speed. Promise
all both at once and almost gift: creation a web-sites, service of problems of the most
different industries, promotion and advertising. The knowledge of artful words and
the search of promotion variates. And the majority of clients leave offended (if to
not tell worse). Why? The answer lays on a surface. In most cases we deal not with
marketing, and with pseudo-marketing. For those, literally, some years (3-4) in
which there was almost instant comprehension of necessity of similar works in the
Network, and have sharply grown demand, the offer send to close on the whole not
wizards, and what ' only I study '. So also on crystal shoe nobody will give a
guarantee to you, unless only on the Siberian valenoks.
Struggle for a place under the sun
But it is not necessary to experience strongly in this occasion. In general that all
is not so bad, as it can seem at first sight. A serious attitude deserves adequately
serious offers. Already today it is possible to find quite serious companies which
successfully work in the market of cyber marketing. As a rule, they have started to
enter into this business at the beginning of its formation and in a western way is
firm, have approached to prospects to take a worthy place in the commercial market
of similar services. How to distinguish such companies in the amount of the
companies, leaving on open spaces of the Internet in searches of an easy money.
First, at the price of which they will undertake ' completely to make ' your virtual
project: speech never will go about ten dollars. Secondly, after the more than decent
portfolio representing successes of clients. As a rule, the large companies having the
representations in the Network. And, at last, at will to develop and to exchange
experience, that is to study and train.
About advantage of an alive dialogue
The necessity to share operating time to discuss challenges, and to come to any
conclusions from which the further plans and actions of participants will grow,
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
120
underlies carrying out so numerous today the conferences, training seminars and the
master-classes and the area of cyber marketing is here not an exception, and more
likely a rule, in a kind as we have already told, the minimal personal experience of
the big number of interested persons. In spite of the fact that the overwhelming
majority of similar experts have got used to dialogue through virtual space both with
the clients, and with the colleagues, holding conferences and the master-classes is
that case when there is an absolute must to leave from on-line on ' the air ',
personally to meet, personally to ask questions, personally to discuss the most
disputable moments. Directions can be absolutely various. In the latter case it should
to speak simply about what or to sit day within a month or another. What is
discussed? All the sides of the Internet commerce: features of optimization of a site
or the contextual advertising, resources making search promotion, features of the
analysis of an audience of visitors a web-resource and many other things.
Especially valuably, when at carrying out of similar conferences practical
experience is imposed on deep theoretical and scientific ordering. Already today a
lot of leading High schools of the country has understood value and necessity of
scientific development for the given sphere and for close commonwealth with
leading branch leaders spend development in the given branch. Results of similar
cooperation are in an ideal case not only candidate and theses for a doctor's degree,
but also constantly updated software, scientific conferences and the master-classes.
About necessity to know about with what you deal
What is the value of similar actions?
First of all, as we have already told, in an opportunity to bring mutual advantage
as to lecturers and to listeners. The basic advantage, in my opinion, of a similar sort
of actions that hurts you is not a shame for bringing a question for discussion
simultaneously a lot of experts. Moreover, what nothing is new under the moon,
practically for certain at a serious level of conference and other participants
repeatedly faced and solved similar problems - than not an opportunity to study on
the errors of others?
In the second we shall not stop again on psychological aspects of on-line and
off-line dialogue. The last to us, undoubtedly, is closer and by that speed from which
video-screens, similar take root in substitute while the Internet-conference, we shall
always appreciate an opportunity to look in eyes to the interlocutor. This is
undoubtly important, but not only it. The majority of people as classical
psychological experiments testify, simply do not know, that want, more precisely
that to want. On what this advertising is constructed. This is the really value of the
on-line meetings. If you are not the expert in any area of master-classes training it is
accessible, you will be explained, that it is possible to wish and that can be expected
from a technique put into practice, for example. It will be told about new
achievements and finds in area interesting you. In the modern world the head of any
project cannot understand all details of its realization - professionals here are
necessary. But any head is obliged to know, what it deals with (that it is possible to
achieve that or other method that it is possible and necessary to wish).
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
121
About skill to ask questions in the necessary place and at the necessary time
Well and at last, the dialogue within several days on the set theme has one more
useful consequence, so-called result of the ' brain storm '. It is well-known that
during ' immersing ' in any certain question, a problem, people find the most
successful decisions and effective compromises. Moreover, during dialogue there
are questions. They do not happen ridiculous or silly. For the expert who shares own
experience with an audience, questions are a parameter of that, how much, with
whom it communicates, have realized a theme...It is not a secret, that the person can
be mistaken and moreover, it can stay long enough in similar sorts errors concerning
any subject. Especially well it is visible on the example of the market of the Internet-
shops: like everyone knows how to act correctly, everyone wishes to do really,
successful projects or units. Here again it is necessary to tell the following: That on
all hundred to use opportunities of conference, the master-class it is necessary to be
able not listen, but also to ask questions. Japanese, for example, consider, what
exactly skills to ask is one of major factors of the art of effective dialogue.
Statements are static, whereas questions create a ground for movement. Competently
brought attention to the question (during necessary time and in the necessary place)
can change much in your life.
So, we shall sum up. Dialogue through the Internet, such easy and accessible, till
now did not become (and to tell the truth, dialogue in the real, found a new life in
such forms of an exchange of experience, as conferences and the master-classes is
not expected in the near future) so effective, however so habitual to us. If to speak
about the market of services formed in a Runet cyber marketing in similar forms of
dialogue become, on-essence, a magic wand as for the companies which
successfully work in the given market (and are not going to hand over positions),
and for clients, and those who else today only comes to the given business and
realizes all completeness and allure of opportunities of the Internet. And with
satisfaction it is possible to ascertain, that more increasing and more companies
which seriously concern to promotion own on-line business consider monetary and
temporary expenses for consulting services, conferences, the master-classes first of
all as the most successful investments into own business which will lead to high
positive changes of development of a resource.
Bibliografie
1. Mihaela Georgescu, Structuri de date si baze de date, Editura Pax Aura Mundi,
Galati, 2002
2. Cristian Georgescu, Mihaela Georgescu, Retele de calculatoare si Internet, Editura
Didactic si Petagogic, Bucuresti 2003
3. Andone I., Tugui A, Baze de date inteligente n managementul frmelor, Editura
Dosoftei, Iasi, 2001
4. Fotache M., Baze de date relationale, Editura Junimea, Iasi 2001
5. <http://netpromoter.ru/news/2005_apr.htm>
6. <http://netpromoter.ru/news/2005_apr.htm>
Prezentat la 27.11.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
122
STRATEGIILE CONCURENTIALE OPTIUNI
PENTRU MODELAREA LANTULUI
DE VALORI ALE NTREPRINDERII
Vitalie CAZACU, doctor n economie, conferentiar universitar, IRIM
Aurelia CAZACU, master n economie, UTM
Competitive strategy represents option for a certain chain of activities, which is different
of that of competitors, or a different method of execution of the same chain of activities,
which is similar with that of competitors, and integration of constitutive activities in order to
attain a unique and sustainable position within the sector.
Strategia concurential reprezint optarea pentru un anumit lant de activitti
diferit de cel al competitorilor sau pentru o metod diferit de executie a aceluiasi
lant de activitti asemntor cu cel al concurentilor si integrarea activittilor
constituente pentru atingerea unei pozitionri unice si sustenabile n cadrul
sectorului. Procesul de pozitionare reprezint modul propriu-zis de alegere a
activittilor din cadrul lantului de activitti si a modului de executie a acestora.
Obiectivul acestui proces l reprezint cresterea competitivittii ntreprinderii.
Competitivitatea companiei const n atingerea unei pozitii unice si sustenabile n
cadrul sectorului de activitate. Aceast pozitie rezid n asigurarea unui lant de
activitti unic pentru livrarea de produse si servicii diferentiabile sau a unor
modalitti unice de executie pentru componentele lantului de activitti ale
companiilor concurente n livrarea produselor si servicii diferentiabile sau
nediferentiabile. Pentru punerea n aplicare a unei strategii economice se stabilesc
anumite politici economice. Prin politic economic se ntelege acea component a
strategiei prin care se precizeaz actiunile care trebuie ntreprinse pentru punerea n
aplicare a strategiei pe orizonturi de timp mai mici si limitele n cadrul crora trebuie
realizate obiectivele. Elaborarea unei strategii economice reprezint un proces
complex si dinamic ce necesit numeroase analize cu caracter cantitativ si calitativ,
o foarte bun cunoastere a factorilor cu caracter intern si extern ce pot influenta
activitatea ntreprinderii. Ea presupune studierea evolutiei viitoare a cerintelor pe
diferitele piete si o bun documentare privind prognoza evolutiilor tehnologiilor, a
produselor, a vietii economice, politice si sociale. Elaborarea unei strategii
economice se face prin parcurgerea a 4 etape la care se aduga activitatea final de
evaluare si control a strategiei:
Prima etapa - analiza situatiei curente necesit o identificare a misiunii
ntreprinderii, iar n raport cu aceasta o identificare a strategiei trecute si prezente.
Prin identificarea strategiei trecute si prezente trebuie s se constate dac acestea au
fost aplicate corect si dac au corespuns sau nu obiectivelor stabilite.
A doua etap - examinarea perspectivelor pentru viitor, prin care se stabilesc
obiectivele pe termen lung ale ntreprinderii. n acest scop se analizeaz factorii din
mediul nconjurtor si situatia intern care s ofere informatiile necesare si s se
asigure pe aceasta baz stabilirea obiectivelor pe termen lung.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
123
A treia etap - elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor si
alegerea strategiei de urmat. Consta n elaborarea unui set de alternative strategice
posibile, compararea lor cu obiectivele prioritare fixate si adoptarea pe aceast baz
a strategiei economice de aplicat.
A patra etap - punerea n practic a strategiei economice adoptate necesit
stabilirea strategiilor functionale ce urmeaz a fi adoptate si precizarea msurilor
prin care s se actioneze asupra factorilor de natur organizatoric pentru a se crea
conditiile cele mai bune si punerea n functiune a strategiei adoptate.
Un rol important n aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate l are
activitatea de evaluare si de control a strategiei. Evaluarea strategiei trebuie s se
fac pe baza unor criterii obiective prin care s se stabileasc compatibilitatea,
consonanta, avantajul aplicrii, fezabilitatea. Controlul aplicrii strategiei economice
trebuie s se efectueze cu regularitate si are rolul de a evidentia: lipsurile existente n
aplicarea ei si adoptarea de masuri pentru redresarea situatiei.
La nivelul unittilor economice desfsurarea organizat a actiunilor prevzute si
aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate necesit o anumit activitate de
planificare. Planificarea reprezint o functie de baz a managementului ce trebuie
efectuat la un nivel stiintific corespunztor, folosind metode si tehnici de lucru
adecvate. A planifica nseamn a concretiza n documente scrise cu caracter
imperativ prevederile strategiei si politicii adoptate pentru o anumit perioad sub
forma de indicatori cantitativi si calitativi, termenele la care acestea trebuie realizate,
resursele ce trebuie alocate pentru ndeplinirea lor, sarcinile concrete care revin
executantilor la nivel de conducere si compartimente functionale, msurile ce trebuie
aplicate pentru crearea conditiilor necesare si modul de urmrire si control al felului
cum sunt ndeplinite prevederile pe toate nivelele ierarhice. Planificarea economic
se concretizeaz ntr-un ansamblu de planuri care devin instrumente esentiale n
activitatea de conducere si organizare. Prin plan se ntelege documentul elaborat sub
o anumit forma scris pe baza unei metodologii bine precizate, prin care se
concretizeaz prevederile strategiei economice, luat n ansamblul ei sau pe diferite
componente si se precizeaz sarcinile care revin compartimentelor de productie si
functionale pe anumite perioade de timp.
Evaluarea strategiei trebuie s se defineasc pe baza unor criterii de apreciere
care sa stabileasc:
Compatibilitatea analiza acesteia trebuie s stabileasc dac strategia adoptat
corespunde scopurilor definite de ctre firm si c nu duce la conflicte ntre
compartimentele structurii organizatorice si c poate da un impuls corespunztor
cooperrii, coordonrii si amplificrii productivittii.
Consonanta presupune existenta unui acord ntre continutul strategiei si
tendintele majore care se manifest n mediul nconjurtor si care pot adopta
tendintele economice ale ramurilor n care firma si desfsoar activitatea.
Avantajul aplicrii strategiei trebuie s demonstreze c aplicarea strategiei
adoptate ofer avantaje firmei n raport cu firmele concurente si favorizeaz
ocuparea unei pozitii mai bune pe pietele pe care actioneaz.
Fezabilitatea strategiei economice adoptate presupune c firma poate s aplice
cu succes strategia adoptat si c ea stimuleaz si motiveaz personalul pentru
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
124
realizarea obiectivelor strategice propus, de asemenea, ea trebuie s ateste c firma
dispune de resurse de munc, resurse materiale, resurse financiare, c dispune de
competenta managerial care asigur succesul strategiei.
Managerii companiilor trebuie s fac compromisuri referitoare la prtile
componente ale lanturilor de activitti si la modalittile de executie a acestora. Fie
c este vorba de imaginea global a firmei, fie c este vorba de strategiile propriu-
zise (configuratiile produselor, echipamentele folosite, sistemele de management si
altele) sau coordonarea si controlul activittilor firmei, managerii din diversele
companii vor lua decizii diferite n contexturi relativ similare.
Unele decizii vor fi favorabile, altele mai putin favorabile. O serie de realitti
interne ale companiilor lucreaz mpotriva alegerii lantului optim de activitti sau a
celor mai pertinente modalitti de executie.
Modul de gndire a managerilor cu privire la concurent si la modalittile de
solutionare a problemelor complexe influenteaz competitivitatea companiilor.
Dup Porter o strategie generic concurential poate fi reprezentat pe dou
mari dimensiuni: piata tint, bazele avantajului concurential.
Avantajul concurential se poate obtine prin:
Cost mic - poate fi realizat prin experienta sau printr-o activitate intens de
cercetare i dezvoltare sau prin sinergiile produsului.
Atentie, costul mic nu nseamn c trsturile produsului pot fi mai slabe ca ale
concurentei!
Diferenjierea produsului se poate realiza n sens restrns, cnd sunt vizate
numai caracteristicile fizice ale produsului sau n sens larg cnd n diferentierea
produsului sunt implicate i alte elemente ale mixului de marketing: pretul,
promovarea, distributia.
Diferentierea produsului permite companiei s pozitioneze o marc ntr-un
segment de piat pe harta perceptual a consumatorilor.
Pozitionarea produsului i diferentierea acestuia, joac un rol esential n
sensibilizarea cererii pe piat.
Abilitatea de a mentine un avantaj concurential prin diferentiere, depinde de o
multitudine de factori:
- stabilitatea n preferinte a consumatorului; n unele segmente, de exemplu,
cerintele i preferintele consumatorilor dac se schimb, dar foarte ncet;
- tehnologii de ultim or ce permit rapid adaptarea produsului la cerintele
consumatorului i la modificrile lor n timp;
- existenta barierelor de intrare, create ori nltate de lider sau barierele
mobile ce mpiedica alte mrci de a se repozitiona.
Abilitatea de a sustine un avantaj concurential depinde de deciziile luate n timp
i depinde de posibilitatea de a face un plan pentru protejarea avantajelor lor
concurentiale.
Alegerea bazei avantajului concurential depinde de un numr de factori:
- Caracteristicile companiei ncadrarea n sistemul concurential;
- posibilitatea unei companie de a oferi o diferentiere mai mare sau mai mic
a produselor sau serviciilor;
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
125
- posibilitatea unei companii de a dispune sau nu de avantaj concurential pe piat;
- elasticitatea cererii n functie de pret;
- costurile pentru realizarea si mentinerea unui avantaj concurential.
ntrebrile fundamentale necesare pentru ghidarea strategiei de concurentiale au
fost enuntate de Weitz:
1. Care sunt concurenjii companiei /mrcii ?
2. Ct de intens este competijia pe o piaj ?
3. Cum afecteaz concurenja evolujia yi structura piejei ?
4. Cum realizeaz yi menjin companiile un avantaj concurenjial?
n mod clar, rspunsurile la ntrebarea numrul 4, contin toate aspectele unei
strategii concurentiale.
Regulile, principiile si generalizrile care preocup proiectarea unei strategii
concurentiale au ca obiective aceste avantaje concurentiale sustinute pe termen lung.
ntr-o economie de piat, o ntreprindere si desfsoar activitatea n conditiile
unei puternice competitii att pe piata intern, ct si pe cea extern. Pentru a-si
realiza obiectivele propuse ea trebuie s-si desfsoare activitatea pe baza unei
strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic si economic.
Tinnd seama de situatia de criz actual, o strategie economic are rolul de a defini
prin obiective ct mai precise, directiile de desfsurare a activittii firmei, astfel
nct aceasta s realizeze o crestere a competitivittii ntreprinderii.
Bibliografie
1. Antonescu V., Constantinescu D. - Managementul calittii totale, OID-ICM, Bucuresti, 1993.
2. Baron T., Roman, I. - Calitate si fiabilitate, Editura Tehnic, Bucuresti, 1988.
3. Bsanu Gh., Pricop M. - Managementul aprovizionrii si desfacerii, Editura
Economic, 2001.
4. Bgu C., Deac V. - Strategia firmei, Editura Eficient, 2002.
5. Bernard F. - Manualul calittii. Instrument strategic al abordrii calittii. Editura
Tehnic, 1998.
Prezentat la 02.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
126
OBIECTIVELE FINALE $I INTERMEDIARE
ALE BNCILOR CENTRALE N CADRUL REGIMURILOR
DE POLITIC MONETAR:
ASPECTE TEORETICE $I PRACTICE
Radu CUHAL, doctor n economie, USM
Monetary policy is a component of the state policy. It belongs to the same category
along with others macroeconomic policies. Achievement of objectives of the monetary policy
depends on the coordinates of the economic policy.
Politica monetar fiind o component a politicii statului si n strns legtur cu
alte politici macroeconomice trebuie s creeze conditii ce ar contribui la dezvoltarea
economic sustinut si stabil a statului. n acest context, se poate mentiona c
realizarea obiectivelor politicii monetare se face n strns legtur cu coordonatele
politicii economice, semnificatia politicii monetare nefiind deplin dac nu se
exprim aceast corelatie.
Totodat, problema majorittii bncilor centrale este c ele si propun atingerea
unor scopuri finale ale politicii monetare, dar nu influenteaz direct aceste scopuri.
Banca Central detine un set de instrumente pe care le utilizeaz (operatiuni de piat
deschis, rata scontului, rata rezervelor minime obligatorii) care pot influenta
indirect aceste scopuri peste o anumit perioad de timp (de obicei un an). Dac, de
exemplu, Banca Central va astepta s vad nivelul preturilor si rata somajului n
urmtorul an, va fi prea trziu de fcut careva modificri n politica sa deoarece
greselile vor fi ireversibile. Astfel, n realizarea obiectivelor sale finale, politica
monetar are si anumite puncte de aplicatie privilegiate, care constituie obiective
intermediare si chiar obiective operationale. Alegerea obiectivelor intermediare si
operationale precizeaz directia si msura n care mijloacele de actiune disponibile
ale bncii centrale, adic instrumentele politicii monetare, pot fi utilizate si anunt
publicul asupra orientrii politicii monetare. Multitudinea obiectivelor posibile n
politica monetar confer acesteia o mare flexibilitate si-i mreste posibilittile de
atingere a obiectivelor finale urmrite prin toat politica macroeconomic. Singura
conditie rmne ca, atunci cnd se stabilesc anumite obiective, acestea s fie fcute
cunoscute si s li se explice ratiunea subordonat atingerii obiectivelor finale de
interes general pentru ntreaga economie national.
Teoria si practica economic au determinat patru obiective finale urmrite de
Bncile Centrale din diferite tri n elaborarea si promovarea politicii monetare.
Acestea sunt:
Combaterea somajului si asigurarea unei angajri nalte n cmpul muncii.
Cresterea economic sustinut.
Stabilitatea relativ a preturilor sau inflatia.
Stabilitatea relativ a ratei de schimb.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
127
n oricare tar politica monetar trebuie s fie subordonat obiectivelor finale ale
politicii macroeconomice care sunt importante pentru existenta si evolutia ei. n baza
msurilor tactice adoptate de banca central se asigur conturarea strategiei de
politic monetar n baza creia se asigur realizarea obiectivului fundamental
propus.
Astfel, n analiza politicii monetare este necesar o delimitare precis a
obiectivelor pe care trebuie s le aib n vedere o politic monetar ntre obiectivele
operationale, cele intermediare si cele finale.
Evolutiile inflationiste care s-au manifestat n diferite tri n diferite perioade au
condus la acordarea unei importante deosebite asigurrii stabilittii monetare
interne, altfel spus, stabilittii preturilor, acesta devenind obiectivul final al politicii
monetare adoptate de bncile centrale ale mai multor tri, att dezvoltate, ct si n
dezvoltare. Sarcina asigurrii stabilittii preturilor, n msur s conduc la crearea
unui cadru economic stabil, care s permit dezvoltarea economic durabil,
evidentiaz, n fapt, nivelul crescut al responsabilittii asumate de banca central n
ceea ce priveste asigurarea unui nivel sustinut al cresterii economice (Tabel 1).
Tabelul 1. Obiectivele finale ale politicii monetare n diferite tri
Tara Obiectivul final Tara Obiectivul final
Anglia
Stabilitatea preturilor,
cresterea economic si
contul curent al balantei de
plti
Japonia
Stabilitatea preturilor si
echilibrul balantei de plti
Arabia Saudit Inflatia si balanta de plti Mexic
Stabilitatea preturilor si
cresterea economic
Australia Stabilitatea preturilor Moldova Stabilitatea preturilor
Canada Stabilitatea preturilor Mongolia
Stabilitatea monedei
nationale
Elvetia
Stabilitatea preturilor si
cresterea economic
Romnia Stabilitatea preturilor
Estonia
Stabilitatea monedei
nationale
Tajikistan
Stabilitatea monedei
nationale
India
Rata de schimb si rata
dobnzii
Ucraina Stabilitatea preturilor
Sursa: elaborat de autori n baza legilor cu privire la bncile centrale ale acestor tri,
publicate pe site-urile oficiale ale acestora.
n implementarea politicii monetare bncile centrale utilizeaz dou strategii
care asigur o legtur optim obiectivelor operationale de politic monetar pe care
le pot atinge n mod direct si obiectivelor finale pe care le urmresc. Astfel,
obiectivul final poate fi atins:
n mod direct prin regimul de tintire direct a inflatiei;
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
128
n mod indirect prin regimurile bazate pe tintirea obiectivelor intermediare.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
129
Regimul de (intire direct a infla(iei
Pe parcursul ultimilor 10-15 ani multe bnci centrale ale trilor industrializate au
ignorat traditia politicii monetare privind stabilirea agregatelor monetare, a ratei de
schimb si a ratei dobnzii ca obiective intermediare n atingerea obiectivului
principal al politicii monetare si anume stabilitatea preturilor si au trecut la regimul
tintirii directe a inflatiei.
Regimul tintirii inflatiei, ca atare nu prezint ceva nou. Bncile centrale
ntotdeauna au urmrit diferiti indici ai inflatiei, chiar si atunci cnd n calitate de
scopuri intermediare erau utilizate diferite agregate monetare sau cursul valutar.
ns, n cazul regimului de tintire direct a inflatiei anuntarea scopului privind
nivelul inflatiei devine obligatie ce trebuie neaprat ndeplinit ntr-o perioad
anumit de timp. ns, n nici o tar a lumii numai prin intermediul politicii
monetare nu poate fi atins obiectivul de stabilitate a preturilor. Este nevoie de un
mix de politici economice promovate de autoritti, care s fie adecvat scopului
propus. Aceasta implic o colaborare strns ntre principalii factori care
influenteaz evolutia economiei nationale: banca central si Guvernul.
Dup prerea unor economisti, regimul tintirii directe a inflatiei are beneficii
importante pentru trile care l folosesc. Aceste tri au atins rate sczute ale inflatiei
si au rate ale dobnzii mai mici, ca rezultat al asteptrilor referitoare la o rat sczut
a inflatiei. Pe de alt parte ns, nu exist dovezi clare precum c regimul de tintire a
inflatiei reduce costurile economice reale ale reducerii ratei initiale a inflatiei.
Totusi, tintirea inflatiei face ca politica monetar s fie mai bine nteleas de public,
mbuntteste capacitatea de msurare (cuantificare) si furnizeaz o ancor nominal
a politicii monetare, ceea ce duce la cresterea disciplinei celor care se ocup de
politica monetar.
Adoptarea si implementarea regimului de tintire direct a inflatiei trebuie s
ndeplineasc, pe de o parte, o serie de cerinte de ordin institutional printre care se
numr:
- prioritatea absolut a obiectivului de inflatie, adic acesta trebuie s
prevaleze n fata altor obiective;
- independenta bncii centrale n utilizarea instrumentelor;
- armonizarea politicii monetare cu politica fiscal, ceea ce implic un deficit
bugetar sustenabil si o restrngere a veniturilor din segnioraj;
- o piat financiar dezvoltat pe care s poat fi tranzactionate, n principal,
hrtiile de valoare emise de ctre stat;
- un curs de schimb flexibil,
Pe de alt parte, este necesar ndeplinirea unor cerinte de ordin tehnic:
- alegerea unui indice de preturi adecvat (reprezentativ pentru puterea de
cumprare a banilor si usor de nteles de ctre public);
- stabilirea explicit a unei tinte cantitative, a intervalului de fluctuatie
acceptat si a orizontului de timp n care se va urmri atingerea obiectivului;
- construirea de ctre banca central a unui model performant de prognoz a
inflatiei.
Regimul de tintire direct a inflatiei are, binenteles, avantajele si dezavantajele
sale. Principalul avantaj este cel conferit de transparenta sa, ceea ce-l face usor de
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
130
nteles de ctre public. Majoritatea indivizilor, chiar si cei fr solide cunostinte
economice, cunosc semnificatia cuvntului inflatie, astfel c, atunci cnd
autorittile monetare vor anunta c urmresc ca inflatia s se ncadreze ntr-un
anumit interval, acest lucru nu va genera confuzie n rndul populatiei, care, pe de
alt parte, va putea urmri mai usor dac acea tint a inflatiei va putea fi obtinut sau
nivelul general al preturilor va fi la o valoare mai ridicat. Un alt avantaj al acestei
strategii este c tintirea inflatiei permite politicii monetare s rspund la socurile
interne din economie, deoarece n acest caz autorittile monetare nu mai depind de o
variabil pe care nu o pot controla, ci pot folosi toate informatiile disponibile pentru
a elabora si utiliza msurile adecvate acelor socuri ce apar n economia national,
spre deosebire de alte strategii ce nu permit adoptarea unor msuri care s fie
ajustate pentru acele socuri (ca de exemplu strategia tintirii cursului de schimb sau a
unui agregat monetar), deoarece dac se urmreste o anume variabil, iar msurile
ce se preconizeaz a fi adoptate drept rspuns la socurile din economie pot influenta
negativ acea variabil, atunci este probabil c vor renunta la aceste intentii, deoarece
nu-si vor mai putea respecta tinta propus.
Dezavantajul major al acestui regim l reprezint faptul c inflatia este foarte
greu de controlat de ctre autoritti, deoarece mecanismele de declansare si evolutie
sunt extrem de complexe, avnd numerosi factori determinanti, multi dintre acestia
fiind dificil de cuantificat, cum ar fi de exemplu asteptrile populatiei, chiar si
factorii naturali influenteaz semnificativ nivelul general al preturilor (productia
agricol este determinat de conditiile meteorologice, n conditiile unui sistem de
irigatii precar). Pe de alt parte, lagurile lungi si variabile fac ca efectele politicilor
monetare s apar cu ntrziere si, astfel, pe termen scurt, inflatia nu poate fi ajustat
de ctre autoritti, pentru c efectele politicilor adoptate apar dup o perioad
oarecare, n tot acest interval decidentii neputnd face altceva dect s astepte
aparitia primelor semne ale msurilor aplicate anterior si abia dup aceea, dac
acestea nu au avut rezultatele scontate s intervin cu un nou set de msuri
economice.
O alt critic adus tintirii inflatiei este aceea c aceast strategie poate conduce la
fluctuatii mari ale productiei. Deoarece tintirea inflatiei afecteaz asteptrile inflationiste,
n functie de gradul de credibilitate al tintei propuse putem avea dou cazuri: tintirea
inflatiei cu credibilitate perfect si tintirea inflatiei cu credibilitate nedeplin.
n cazul tintirii inflatiei cu credibilitate perfect banca central aduce la
cunostinta publicului obiectivul inflatiei pe care si propune s-l ating, iar populatia
si agentii economici, avnd o ncredere sporit n deciziile autorittii monetare si
orienteaz asteptrile inflationiste spre tinta anuntat. Astfel, banca central poate
Ir mari eforturi atinge rata inflatiei propus.
n cazul tintirii inflatiei cu credibilitate nedeplin, agentii economici nu cred c
tinta propus de autoritti poate fi atins si, de aceea, inflatia asteptat se va
modifica n functie de gradul de probabilitate al esecului n a obtine respectiva
performant, valoare ce depinde de asteptrile populatiei.
E drept, c n cazul tintirii inflatiei, datorit faptului c autorittile urmresc s
obtin o anumit rat, ele au o marj ngust de operare asupra altor indicatori
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
131
macroeconomici si, de aceea, n acest caz rata de sacrificiu poate fi mai mare, dar
acest argument nu mai are forta necesar de a se transforma ntr-unul decisiv.
Dac apar perturbatii economice ce deplaseaz rata inflatiei de la traseul
prevzut de autoritti, iar acestea nu urmresc ca obiectiv dect rata inflatiei, atunci
aceasta va reveni la nivelul prognozat ntr-un interval relativ scurt. Dac guvernantii
urmresc si alte obiective secundare (ca productia sau somajul) atunci este probabil
ca inflatia s nu revin prea curnd n intervalul anuntat. Mai mult, dac populatia si
va pierde ncrederea n autoritti si si va revizui asteptrile privind inflatia, atunci
este posibil ca guvernantii s renunte la prognozele initiale si s anunte o nou
valoare tint.
Regimurile bazate pe (intirea obiectivelor intermediare presupun atingerea
obiectivelor intermediare care prin efectele lor vor determina atingerea obiectivului final.
Obiectivele intermediare sunt caracterizate ca fiind obiective specifice politicii
monetare, asupra crora autoritatea monetar poate apsa cnd doreste s ating
un obiectiv final, printr-o relatie mai mult sau mai putin stabil. n alegerea
obiectivelor intermediare, bncile centrale se conduc de obicei dup trei criterii de
baz:
1. obiectivul trebuie s fie comensurabil, adic evolutia sa s fie cunoscut n timp;
2. evolutia sa trebuie s fie corelat cu aceea a unei variabile reale, considerate
ca obiectiv final;
3. evolutia sa poate fi controlabil de ctre Banca Central.
Obiectivele intermediare tintite de ctre autorittile monetare sunt:
Cursul valutar.
Agregatele monetare.
Rata dobnzii.
Cursul valutar. Regimul cursului valutar presupune reglementarea
mecanismului de formare a cursului de schimb si a interventiei bncii centrale n
controlul operatiunilor cu valute si n evolutia cursului de schimb. Regimul valutar
cunoaste dou forme extreme curs fix si curs flotant ntre cele dou forme
extreme gsindu-se asa numitele regimuri valutare hibride: curs flotant administrat,
banda de variatie, crawling-peg, rate de schimb mixte si consiliul valutar.
Regimul cursului valutar fix presupune fixarea administrativ a cursului de
schimb n raport cu celelalte monede sau n raport cu un etalon cum ar fi de exemplu
aurul. Un astfel de regim a stat la baza Sistemului monetar de la Bretton Woods, prin
rigiditatea sa dovedindu-si n timp ineficienta si insuficienta adaptrii sale la
realittile economiei mondiale.
Regimul cursului valutar flotant are n vedere absenta oricrei implicri din
partea statului n mecanismul de formare a cursului de schimb precum si n evolutia
acestuia n timp. Statul se limiteaz doar la supravegherea derulrii operatiunilor pe
piata valutar si n a controla institutiile implicate pe aceast piat.
Economia de piat presupune practicarea unui curs valutar flotant ce presupune
stabilirea lui n baza raportului cerere-ofert, fie c este vorba de regimul de curs
independent (mecanismele pietei sunt singurele care influenteaz cursul de schimb),
fie c este vorba de regimul de curs administrat (Banca Central intervine pe piat
prin vnzarea de valut n cazul unei deprecieri bruste a monedei nationale sau prin
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
132
cumprarea de valut atunci cnd cursul cunoaste o apreciere brusc ce ar putea
dezechilibra piata). Deci rolul interventiei bncii centrale este de a tempera evolutia
cursului de schimb si de a evita intrarea economiei ntr-o criz de durat. Banca central
nu se opune evolutiei ratei de schimb ci reduce din amplitudinea evolutiei acestuia,
ncercndu-se o distribuire uniform n timp a deprecierii monedei nationale. O astfel de
politic poate fi aplicat cu succes si atunci cnd apar presiuni speculative pe curs.
Principiul care st la baza regimului valutar bazat pe o band de variatie este
acela de a fixa administrativ o band de variatie format dintr-o limit superioar si
una inferioar fat de o rat pivot fix (de exemplu +/- 2,25% fat de rata pivot). Un
astfel de mecanism al sarpelui monetar a stat la baza Sistemului Monetar
European ntre 1973-1979. n cazul acestui regim interventia bncii centrale se
rezum la a stabili pivotul, lrgimea bandei de variatie, dar si mentinerea cursului de
schimb n interiorul bandei prin vnzarea/cumprarea de valut atunci cnd cursul de
schimb atinge limitele de variatie. Acest regim valutar prezint urmtoarele
avantaje:
permite orientarea politicii monetare pe termen scurt si mediu;
obiectivul curs de schimb este compatibil cu obiectivul pe termen mai lung
care este dezinflatia;
obiectivul si relatia sa cu instrumentele politicii monetare ies, astfel, clar n
evident, fiind percepute de public, care poate evalua n permanent rezultatele
obtinute de banca central.
Regimul valutar mixt foloseste o rat de schimb fix pentru operatiunile aferente
contului financiar si de capital din balanta de plti externe si o rat de schimb
flotant pentru operatiunile aferente contului curent. Banca central nu permite
efectuarea operatiunilor valutare de pe un segment al pietei valutare pe cellalt.
Adoptarea regimului de curs valutar impune mai multe conditii:
Adoptarea unui mix de politici economice care s conduc la asigurarea
unui nivel sczut al ratei inflatiei comparativ cu cea aferent monedelor sau monedei
de care este ancorat cursul valutar al propriei monede.
Existenta unui nivel suficient al rezervelor internationale care s permit
interventii prompte pe piata valutar.
Mentinerea credibilittii externe a trii, inclusiv a stabilittii politice si a
cadrului institutional legislativ care influenteaz puternic primele conditii.
O alternativ, am putea spune extrem, este reprezentat de consiliul valutar
(currency board) care presupune fixarea cursului de schimb la o anumit rat de
schimb, modificarea ulterioar a acestuia fcndu-se doar n cazul n care ar aprea
un excedent de valut ce nu poate fi acoperit de cantitatea de moned national sau
de bunurile produse n interiorul trii.
Astfel, n baza consiliului valutar moneda este pus n circulatie numai n baza
rezervelor valutare disponibile, stabilindu-se un curs valutar fix fat de o moned de
referint, curs valutar care trebuie mentinut la nivelul stabilit initial. Aceast ancorare
puternic oblig tara respectiv s-si conduc dezvoltarea economic n directia atingerii
performantelor nregistrate de tara cu care se face comparatia, fapt care de multe ori
poate determina o suprasolicitare a economiei reale. n scopul atingerii acestui obiectiv
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
133
intermediar Banca Central fie c va practica interventiile directe pe piata valutar, fie c
va utiliza instrumentele proprii ce vizeaz rata dobnzii (Tabel 2).
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
134
Tabelul 2. Obiectivele intermediare ale politicii monetare
n regimul de tintire a cursului valutar
Tara
Obiectivul
intermediar
Instrumentele politicii monetare
Belarus Cursul valutar
Operatiuni cu HVS, licitatii de creditare,
operatiuni de cumprare/vnzare a valutei.
Bosnia-
Herzegovina
Consiliul
valutar
Rezervele minime obligatorii, lichiditatea
bncilor comerciale, operatiuni de
cumprare/vnzare a valutei, swap-uri si
forward-uri valutare.
Croatia Cursul valutar
Licitatii cu certificate ale Bncii Centrale, swap-
uri si forward-uri valutare.
Estonia
Consiliul
valutar
Rata dobnzii la certificatele de depozit,
operatiuni de cumprare/vnzare a valutei
Letonia
Consiliul
valutar
Operatiuni de cumprare/vnzare a valutei,
swap-uri si forward-uri valutare.
Lituania
Consiliul
valutar
Rezervele minime obligatorii, lichiditatea
bncilor comerciale, operatiuni de
cumprare/vnzare a valutei, swap-uri si
forward-uri valutare.
Sursa: elaborat de autori n baza datelor din Rapoartele Bncilor Centrale ale acestor tri.
Agregatele monetare. Regimul de tintire a agregatelor monetare impune
aplicarea unei politici monetare orientate spre controlul nivelului de crestere al
agregatelor monetare, n scopul eliminrii excesului de lichiditate din economie,
exces care poate conduce la reducerea puterii de cumprare a monedei nationale.
Problema cu care se confrunt autorittile monetare din diferite tri este cea
legat de stabilirea agregatului monetar optim care s permit atingerea obiectivului
final, s fie relevant pentru economie si prin intermediul lui banca central s poat
asigura stabilitatea preturilor din economie. Stabilirea controlului agregatelor
monetare ca obiectiv intermediar al politicii monetare este eficient n conditiile n
care legtura dintre evolutia agregatului monetar si nivelul preturilor este previzibil,
iar banca central, prin intermediul instrumentelor de politic monetar este capabil
s asigure gestiunea eficient a ofertei de moned din economie. n conditiile
manifestrii unui intens fenomen inflationist, problema bncilor centrale este de a
mentine nivelul ofertei de moned sub nivelul de crestere a productiei.
Agregatul cel mai usor de urmrit este reprezentat de agregatul monetar (M2),
deoarece instrumentele de politic monetar pot exercita o influent asupra acestui
agregat prin baza monetar. Din acest motiv, autorittile monetare din mai multe
tri, n special cele n tranzitie au stabilit agregatul monetar M2 ca obiectiv
intermediar al politicii monetare (Tabel 3).
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
135
Tabelul 3. ]intirea agregatelor monetare
ca obiectiv intermediar al politicii monetare
Tara
Obiectivul
intermediar
Instrumentele politicii monetare
Afganistan
Agregatul
monetar M1
Rezervele minime obligatorii, operatiuni pe piata
deschis, cumprri si vnzri de valut
Albania
Agregatul
monetar M2
Rezervele minime obligatorii, operatiuni pe piata
deschis, nivelul lichidittii bncilor
Azerbaijan
Agregatul
monetar M2
Licitatii de creditare, credite directionate, vnzri
de valut
Kyrghizia
Agregatul
monetar M2
Operatiuni cu HVS, licitatii valutare
Moldova
Agregatul
monetar M2
OPD, REPO, operatiuni de depozit, rezervele
minime obligatorii
Slovenia
Agregatul
monetar M3
Operatiuni cu HVS, REPO, operatiuni valutare
Sursa: elaborat de autori n baza datelor rapoartelor
bncilor centrale ale trilor respective.
Rata dobnzii. Utilizarea ratei dobnzii ca obiectiv intermediar de politic
monetar este eficient n conditiile n care cererea agregat din economie este
influentat de diferite niveluri ale ratei dobnzii. Trebuie, ns, s mentionm faptul
c n cadrul economiei de piat banca central poate avea posibilitti reduse de a
influenta nivelul ratelor dobnzii, deoarece interventiile bncii centrale asupra
acestui indicator vizeaz doar operatiunile pe termen scurt de pe piata interbancar.
Deci, ratele dobnzilor practicate de ctre bncile comerciale pot fi destul de greu
influentate de ctre banca central, iar dac influenta se exercit, reactia de rspuns a
bncilor este ntrziat fat de momentul aplicrii msurii de politic monetar. Un
exemplu concludent n acest sens este cazul SUA. Actionnd n 1982 asupra ratei
dobnzii, autorittile americane au obtinut scderea dorit a acesteia, aportul de
lichiditate realizat pe piat neantrennd dect scderi importante ale ratelor dobnzii
pe termen scurt. Explicatia rezid n faptul c operatorii pe piat au interpelat
interventia autorittilor monetare ca o reluare a cresterii preturilor, ncercnd s se
protejeze contra acestei cresteri prin mprumuturi pe termen lung nainte ca o
crestere a ratelor dobnzii s nsoteasc acest puseu inflationist pe care-l anticipau.
Deci, ineficacitatea interventiilor monetare a fost evident. Cu toate acestea,
autorittile unor tri folosesc ratele dobnzilor pe termen scurt drept obiectiv
intermediar, lsnd cantitatea de bani s-si gseasc punctul de echilibru. Explicatia
principal a conduitei autorittilor este aceea a importantei acordate, n prezent,
stabilittii cursului valutar, iar aceasta este influentat direct de nivelul dobnzilor.
Practica mai multor tri a artat pe parcursul timpului c utilizarea ratelor dobnzii
ca obiectiv intermediar al politicii monetare d rezultate doar pe termen scurt, iar
pentru ca efectele ratelor s se manifeste si pe termen lung, n special, n conditiile
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
136
unei rate a inflatiei ridicate, acest obiectiv trebuie combinat cu obiectivul cresterii
agregatelor monetare.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
137
Tabelul 4. ]intirea ratei dobnzii
ca obiectiv intermediar al politicii monetare
Tara Obiectiv opera(ional Tara Obiectiv opera(ional
Africa
de Sud
Rata REPO overnight India
Rata REPO, rezervele
bancare
Arabia
Saudit
Rata REPO, rezervele
bancare
Malaysia
Ratele de interventie a
Bncii Centrale
Columbia Rata overnight Israel
Rata dobnzii la
credite pe termen
scurt si depozite
Chile Rata real a dobnzii Indonesia
Rata dobnzii, rezerve
bancare
Sursa: elaborat de autori n baza datelor rapoartelor
bncilor centrale ale trilor respective.
Trile dezvoltate utilizeaz rata dobnzii ca obiectiv intermediar, n detrimentul
agregatelor monetare, chiar dac se stie c influentele exercitate de modificarea
acesteia asupra agregatelor monetare este mult mai mic dect n cazul bazei
monetare. Experienta practic a diferitor tri a artat c, n conditiile economiei
actuale, controlul bazei monetare poate mai dificil asigura controlul ofertei de
moned din economie. Cu toate acestea exist economii (este si cazul Republicii
Moldova) la nivelul crora banca central continu s utilizeze baza monetar ca
obiectiv operational al politicii monetare.
Bibliografie
1. Cuhal R. Regime de change et autonomie de la politique monetaire dans les pays
emergent. Revue Economie contemporaine, Centre dEtudes et Recherches en
Macroeconomie et Finance Internationale (CERMAFI), Vol.11, nr. 7, 2002, Paris,
France, p.1363-1377.
2. Cuhal R., Cuhal V. Monetary Policy in Republic of Moldova: Problematics and
Peculiarities. The Quarterly Journal of Global Economies, Volume 28, Number 1,
September 2003, London, United Kingdom, p.123-135.
3. Cushman D.O., Tao Zha O. Identifying monetary policy in a small open economy under
flexible exchange rates. Journal of Monetary Economics N 39, 1997, pp. 433-448
4. Enoch C., Green H. J. Banking soudness and monetary policy. Issues and experiences
in the global economy, International Monetary Fund, Washington, D.C., 1997, 32p.
5. Groeneveld J.M.., Koedijk K.G., Kool C.J. Monetary interdependencies in the core
ERM countries: The P*-approach. Forthcoming in Monetary Policy in a Converging
Europe, Kluwer Academic Publishers, 1995, pp.232-266
6. Hoggarth G. Introduction to monetary policy. Handbooks in Central Banking N 1.
Issued by the Centre for Central Banking Studies. Bank of England. London, May,
1996, 26p.
Prezentat la 10.11.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
138
SISTEMUL FINANCIAR INTERNATIONAL ACTUAL
$I EVOLUTIA ACESTUIA N DECENIILE '80 - '90
Radu CUHAL, doctor n economie
Vitalie CIBOTARU, master n economie, USM
Many economists frequently state that there is a considerable capital flow which oc-
curred in the global economy in the last couple of decades. It is also mentioned the increas-
ing weight of the private capital used to finance the deficit from the current account of the
emerging countries. However, despite this significant positive evolution, other types of phe-
nomena, such as crises which occurred in the last years determine us to examine more thor-
oughly the development of the international financial system.
Ultima parte a secolului trecut, cu o Pax Britanica care asigura o anume ordine
n interiorului imperiului si nu numai, a avut drept trsturi esentiale urmtoarele
aspecte: o mare libertate a comertului, a fluxurilor de capital si nu n cele din urm,
o circulatie liber a oamenilor. n deceniile postbelice (dup cel de-al doilea rzboi
mondial) trile dezvoltate si-au ferecat bine frontierele n fata posibililor imigranti,
cei admisi fiind un numr foarte mic n raport cu cel al doritorilor de a imigra. Este
adevrat c nu se poate pune pe acelasi plan ordinea asigurat de Anglia victorian
n si ntre coloniile sale sau cea asigurat de Franta n interiorul imperiului ei
colonial, cu ceea ce nseamn sistemul international actual, care este format din
aproape 200 de state suverane. Se poate vorbi despre o Pax Americana n virtutea
statutului de hegemon al SUA, a fortei sale economice, financiare si militare de
necontestat la fine de secol XX, dar natura exercitrii influentei este diferit de cea a
puterilor coloniale amintite. Dac ar fi s particularizm globalizarea din zilele
noastre, ar trebui s reliefm impactul noilor tehnologii comunicationale, al
inovatiilor financiare (ca efect al integrrii pietelor de capital) si al unor aranjamente
institutionale care au liberalizat fluxuri comerciale si financiare; aceast globalizare
mreste varietatea n productie si n consum.
Revenind la perioada epitomizat de Anglia victorian, aceasta s-a caracterizat
prin functionarea etalonului aur (the Gold Standard) si o stabilitate considerabil a
cursurilor de schimb. Ajustrile dezechilibrelor comerciale se fceau prin miscri de
lichiditate, care atrgeau dup sine fluctuatii ale preturilor si mai putin ale activittii
economice fr s poat fi ns evitate crizele economice. Este de remarcat c
evolutiile nominale n jos ale preturilor si ale salariilor, ceea ce ar ilustra o
flexibilitate deosebit a preturilor produselor si factorilor de productie (salariilor),
pot fi puse pe seama inexistentei unor organizatii muncitoresti puternice.
Se poate afirma c nasterea statului asistential si dezvoltarea miscrii sindicale
au schimbat radical datele cadrului de formulare a politicii economice n perioada
interbelic. Piata muncii organizat, devenit din ce n ce mai rezistent la o
dinamic negativ a salariilor ca si asistenta social n crestere au fcut ca ajustarea
la socuri externe (dezechilibre ale balantei de plti) s se fac altfel. De aici a
rezultat si tentatia guvernelor de a renunta la angajamentul de convertibilitate n aur
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
139
a monedelor nationale, de a recurge la devalorizri si a utiliza msuri protectioniste.
Astfel, se explic recrudescenta protectionismului, instabilitatea cursurilor de
schimb si aparitia premiselor pentru marea criz financiar din anii 1929-1933 asa
numit Marea Depresiune. Aceast criz global a evidentiat ct de fatal poate fi
contagiunea, transmisia undei de soc din Europa ctre SUA fiind de nestopat.
nc din timpul celui de-al doilea rzboi mondial (anii 1940-41) reprezentati ai
celor dou mari puteri aliate, Marea Britanie si SUA, au nceput s gndeasc
arhitectura sistemului financiar international pentru perioada postbelic. Lectiile
perioadei interbelice erau: cursurile de schimb fluctuante produc instabilitate
excesiv; miscrile de capital necontrolate cauzeaz si ele perturbatii mari; este
nevoie de un cadru care s favorizeze comertul international si s evite rzboaiele
comerciale. La aceste constatri se adaug un motiv suplimentar serios si anume,
nevoia acut de refacere economic, de reconstructie dup un rzboi care se dovedea
a fi devastator pentru beligeranti. Lectiile erau clare si totusi punctele de vedere ntre
cele dou delegatii nu erau identice. Americanii, prin vocea mai ales a oficialului
Departamentului Trezoreriei Harry Dexter White pleda pentru stabilitatea (fixitatea)
cursurilor de schimb si fluxuri comerciale si de capital libere. Era vorba de o pozitie
ce reflect forta economiei americane n preajma si dup al doilea rzboi mondial ca
si interesele sale specifice. n schimb, britanicii, aflati sub bagheta intelectual a
marelui economist John Maynard Keynes, gndeau prin prisma unei viziuni mai
aproape de realitatea economic a unei Europe; un continent distrus de rzboi, unde
guvernele aveau nevoie de un numr ct mai ridicat de mijloace pentru a lupta cu
eventuale dezechilibre externe mari fiind preocupate si de costurile ajustrii pentru o
populatie istovit. Planul Keynes accentua nevoia de stabilitate a cursurilor de
schimb si de dezvoltare a relatiilor comerciale, dar prevedea cursuri ajustabile si
posibilitatea de a impune restrictii comerciale si controale asupra miscrilor de
capital, n anumite circumstante. Se poate afirma c ntlnirea dintre cele dou
pozitii exprim, pe de o parte, viziuni analitice diferite (pozitia american, mai
liberal n acceptia european, sau mai neoclasic/monetarist n terminologia
economic si o pozitie britanic profund keynesist, care era obsedat de somaj
ridicat), iar pe de alta parte, interese care nu coincideau n multe privinte. Din acest
punct de vedere merit s mentionm dorinta firmelor americane de a nltura
pozitia privilegiat a celor britanice n interiorul Commowealth, ceea ce ar fi
presupus un comert nestnjenit de preferinte imperiale. Dar comertul liber era
vzut de americani si c o modalitate de a mri interdependentele dintre state care,
astfel, ar fi cptat interese mai statornice de a evita conflicte armate ntre ele. n
final s-a ajuns la un compromis, care a ncercat s concilieze cele dou pozitii si care
s-a regsit n acordurile de la Bretton Woods (din 1944), n statutele celor dou
organizatii financiare specializate si anume Fondul Monetar International si Banca
Mondial.
Aranjamentele de la Bretton Woods statuau ca reguli ale jocului functionarea
de cursuri fixe dar ajustabile (adjustable pegs) n conditii speciale si posibilitatea de
a aplica restrictii comerciale n anumite conditii, din perspectiva ajustrii balantei de
plti. Totodat, se acceptau controale asupra miscrilor de capital. Trebuie remarcat
c ajustarea de curs de schimb prezuma existenta unui dezechilibru fundamental al
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
140
balantei de plti si un acord din partea FMI, aceast conditie dorind s previn o
curs a devalorizrilor. Dac FMI si Banca Mondial urmau s se ocupe de
problematica financiar, pe termen scurt (ajustare de balanta de plti) si lung
(dezvoltare economic), o alta organizatie, GATT (actuala Organizatie Mondial a
Comertului) trebuia s se preocupe de ordonarea comertului international, de
liberalizarea sa.
Oricte critici s-ar aduce astzi aranjamentelor de la Bretton Woos nu se pate
contesta c ele au introdus reguli folositoare n relatiile economice internationale
plus functionarea a dou institutii care au marcat evolutia sistemului postbelic.
Aceste aranjamente au contribuit de asemenea la refacerea economic a trilor vest-
europene dup rzboi. n timp ns, s-a manifestat o presiune n crestere spre
relaxarea restrictiilor, a regulilor de baz. Pe fondul dezvoltrii schimburilor de
produse si servicii n economia mondial si, implicit, al multiplicrii dezechilibrelor
conturilor comerciale, n conditiile cresterii masive a fluxurilor de capital, presiunea
ctre flexibilizarea cursurilor de schimb a devenit tot mai mare. Acesti ani au
consemnat dezvoltarea pietei euro-valutelor, eliminarea unor restrictii la fluxurile de
capital, dar si dezechilibre comerciale mari, care au reclamat ajustri de balanta de
plti de anvergur. n cazul SUA, de pild, dezechilibrul comercial mare se datora,
n special, rzboiului din Vietnam, care a fost finantat de Administratie aparent fr
dificultate, n virtutea privilegiului trii de a furniza moned de rezerv. Totul a
culminat cu decizia SUA de a renunta la convertibilitatea n aur a dolarului (n
1971). Acel moment a semnalat intrarea ntr-o er a fluxurilor flotante.
Dar nu numai pulsatia vietii economice a mpins spre adoptarea de fluxuri
fluctuante. nc din anii '50 a izbucnit o ntreag controvers ntre economisti cu
privire la avantajele si dezavantajele cursurilor de schimb fixe versus cursuri
fluctuante. Cert este c adjudecarea n practic a fost decis de imposibilitatea unor
guverne de a apar nivelurile de curs fr a risca pierderi considerabile de rezerve
mai ales acolo unde ntrrile si iesirile de capital erau substantiale, iar diferentialul
inflatiei era important. n Europa ns, chiar trecerea la cursuri fluctuante a sdit
smnta pentru cutarea unei alternative institutionale, care s favorizeze stabilitatea
economiilor europene si protectia fat de intemperiile spatiului mondial. Acesta a
fost motivul pentru care un Helmut Schmidt si Valery Giscard dEstaing au militat
pentru crearea Sistemului Monetar European (EMS), ca precursor al mecanismului
cursurilor de schimb (ERM) si al Uniunii Monetare.
Sistemul financiar interna(ional n deceniile '80 yi '90
Pentru a ntelege functionarea mediului economic si financiar international n
ultimele dou decenii este necesar s mentionm cteva evolutii institutionale de
baz. Aceste evolutii si aveau determinare, pe de o parte, n progresul tehnologic
(tehnologiile informatiei, comunicationale) si inovatiile financiare, iar, pe de alt
parte, n cresterea economic remarcabil nregistrat n Asia de Sud Est si un spirit
al vremii (un Zeitgeist) de liberalizare a pietelor. Acest spirit a fost cel mai bine
ilustrat de prim-ministeriatul Doamnei Thatcher n Marea Britanie si de
Administratia Reagan n SUA. Fr ndoial, prbusirea sistemului comunist n
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
141
Europa, la finele deceniului nou, a ntrit spiritul neo-liberal si a mrit aria de
actiune a capitalului financiar n cutare de plasamente avantajoase.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
142
n ceea ce priveste inovatiile financiare este de remarcat dezvoltarea
extraordinar a derivatelor, care erau privite de juctorii din piat ca instrumente de
asigurare mpotriva riscului financiar, dar si ca mijloc de speculatie. Inovarea
financiar era stimulat de aparitia unor actori institutionali cu mare greutate pe piat.
Este vorba de fondurile de pensii (n deosebi cele americane) si alte fonduri de investitii
care erau n cutare de investitii ct mai rentabile pentru sutele de miliarde de dolari
avute n gestiune. Aparitia acestor actori institutionali s-a combinat cu atractia exercitat
de noile piete, pietele n formare (emerging markets), care ofereau oportunitti de
investitii (la diverse termene) deosebite, inclusiv trile ex-comuniste din Europa.
Aceast ntlnire a nsemnat un punct de inflexiune n ceea ce priveste compozitia
fluxurilor financiare internationale. Din anii '80 capitalul privat si mreste n mod
accelerat ponderea n finantarea unor dezechilibre externe (n mod corespunztor
scznd contributia finantrii oficiale din partea FMI, a Bncii Mondiale si a unor
guverne).
O evolutie de ordin institutional important este si formarea de trusturi
(conglomerate) financiare, care combin toate genurile de operatiuni financiare la
scar global. Fuziuni de mare anvergur, ntre bnci comerciale si de investitii,
companii de asigurri, au dat nastere unor colosi globali; n SUA, aceast evolutie a
Icut necesar renuntarea la prevederile legislative Glass Steagall, care dateaz din
anii interbelici si care fusese destinat s reglementeze activitatea bancar n scopul
prevenirii unor crize financiare. n sfrsit, dar nu n cele din urm, este de subliniat
liberalizarea pietelor financiare n unele tri nou industrializate (din Asia de Sud Est
n special), care a fost stimulat de mai multi factori ntre care: moda intelectual a
timpului, dorinta acelor tri de a atrage capital pentru dezvoltare economic si
interesul institutiilor financiare occidentale private de a valorifica oportunitti noi.
Acest ultim interes s-a articulat politic avnd vehicul si pozitia unor tri ca SUA,
Marea Britanie, Germania, etc., care au cerut trilor nou industrializate de a-si
deschide pietele financiare, n cadrul unor negocieri bilaterale sau multilaterale.
Avnd beneficiul analizei retrospective putem usor constata c acea liberalizare a
fost cel mai adesea prematur si st la originea unor mari dificultti prezente.
Interesul trilor bogate a mers pn n a propune Organizatiei pentru Cooperare si
Dezvoltare Economic, la jumtatea anilor '90, adoptarea unor reguli uniforme
privind regimul investitiilor n lume si care s confere dreptul unei firme de a da n
judecat ntr-o instant international ceea ce ar fi fost perceput ca un act
detrimental al trii gazd. Aceast propunere a czut, ea ntlnind opozitie inclusiv
n unele tri bogate ca s nu mai vorbim de cele n curs de dezvoltare.
Evolutiile mentionate mai sus au produs o schimbare de fond n functionarea
mediului financiar international, care nu a rmas fr consecinte majore.
n primul rnd se manifest o volatilitate si incertitudine mult sporit, care
ngreuneaz considerabil formularea de politici economice nationale. Se poate vorbi
n acest sens de o reducere a gradelor de libertate a politicilor economice
nationale, nevoite din ce n ce mai mult s se supun dictatului pietelor financiare.
Volatilitatea si incertitudinea si gsesc expresie si n intensitatea efectelor de
contagiune, care pot antrena arii foarte largi, de pe continente diferite.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
143
Presiunea pietelor financiare a condus la o involuntar generalizare a politicilor
de austeritate (bugete echilibrate sau cu deficite din ce n ce mai mici) n spatiul
mondial guvernele concurnd ntre ele n ncercarea de a convinge pietele financiare
externe de soliditatea economiilor locale. Dac se admite existenta asimetriilor si
rigidittilor n economia mondial aceast uniformizare deflationist (deflationary bias)
a politicilor macroeconomice poate conduce la un echilibru nefavorabil la nivel global.
Avem de-a face n acest caz cu un esec de coordonare a politicilor actorilor mari.
Miscarea eratic si pronuntat speculativ a capitalului privat a mrit
probabilitatea de umflare artificial a preturilor unor active n zonele cu piete n
formare (emerging markets). Aceast umflare artificial de preturi creeaz anticipatii
nefondate, deturnnd atentia de la cele fundamentale. Totodat, se mreste
probabilitatea pentru prbusiri masive ale preturilor si de activitate economic.
Volatilitatea si incertitudinea ce nconjoar miscrile de capital, ca si fragilitatea
institutional congenital a trilor mai putin dezvoltate fac tot mai posibile si probabile
crize financiare ceea ce s-a si ntmplat n realitate. Se cuvine s mentionm aici un
comportament paradoxal al investitorilor financiari. Pe de o parte, instrumentele
financiare noi (swaps, optiuni etc.) ar permite asigurarea fat de riscurile valutare
(financiare), pe de alt parte nsesi activitatea de speculatie este stimulat de un mediu
volatil, incert, deoarece cstigurile depind de gama de oportunitti si dinamica
acestora. Pentru trile care au acut nevoie de finantare extern, fluctuatiile de intrri
si iesiri de capital pot fi ns fatale.
Proliferarea crizelor financiare n spatiul mondial a condus la o diminuare
progresiv a capacittii FMI de a actiona n calitate de mprumuttor de ultim
instant (lender of last resort), interventiile sale din ultimii ani (Mexic n 1994,
Coreea de Sud, Tailanda si Indonesia n 1997; Rusia n 1998) intrnd puternic
sub incidenta unor considerente de ordin strategic. Aceast slbiciune crescnd
a FMI, ca si constatarea c, de cele mai multe ori, capitalul privat a mizat pe
interventia salvatoare a FMI pentru a-si recupera investitiile n cazul unei crize
majore, a indus o reconsiderare a procedurilor de interventie. Astfel, s-a sugerat
atragerea investitorilor privati n suportarea unor pierderi determinate de crizele
financiare ceea ce se numeste bailing- in.
Politicile economice fortate s fie de austeritate ceea ce s-a tradus ntr-o
reducere a cheltuielilor publice au pus sub semnul ntrebrii dimensiunea unor
componente de baz ale statului asistential (welfare state). Din acest punct de vedere
s-a ridicat problema reformei sistemului de asistent social, a ofertei de bunuri
publice. Acest fenomen trebuie pus n relatie cu presiunea pe care globalizarea
(liberalizarea financiar si a comertului) a exercitat asupra pietei muncii. n acest
sens, se sustine nevoia de flexibilizare a acestei piete, ceea ce ar echivala cu
acceptarea, atunci cnd circumstantele o cer, a unor salarii (inclusiv nominale) mai
mici.
Pe fondul cresterii inegalittilor de venituri si imposibilitatea de a renunta la
statul asistential a pus guvernele n fata unor mari dileme si alegeri de politic
economic. Aceste cutri s-au reflectat n apropierea de programe economice ntre
partidele social-democrate si cele liberale sau crestin democrate (n Europa), ntre
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
144
Partidul democrat si cel republican n SUA. Toate partidele par s fie n cutarea lui
holy grail, care s asigure flexibilitate si dinamism economiei fr a tensiona
excesiv structurile sociale.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
145
Un rspuns posibil la presiunile globalizrii a fost ncercarea de dezvoltare a
unor grupri (blocuri) comerciale si monetare. n acest sens, mentionm c UE si
UM reprezint exemplul cel mai cunoscut de integrare regional ntr-o lume supus
unor tendinte de fragmentare tot mai puternice.
Bibliografie
1. Bayoumi, T. Eichengreen, B. Macroeconomic adjustment under Bretton Woods and the
Post-Bretton-Woods float: An Impulse - Response Analysis. The Economic Journal,
Vol. 104, N425, 1994, pp.813-827.
2. Cameron G.D. Innovation and Economic Growth. The London School of Economics
and Political Science, London, 1996, 48 p.
3. Globalization and catching-up: from recession to growth in transition economies. June
2000. International Monetary Fund, Washington, 2000, IMF Working Paper, 51 p.
4. International Financial Integration and Economic Growth. August, 2002. International
Monetary Fund, Washington, 2002, IMF Working Paper, 30 p.
5. Mishkin F.S. Financial Stability and the Macroeconomy. The Quarterly Journal of Global
Economies.Volume 28, number 1, September2003, London, United Kingdom, 210 p.
6. Scott I., Regionalism and Multilateralism, International Monetary Fund, Washington,
March 1995.
7. Winter A., What Can European Experience Taech Developing Countries about
Integration. The Word Economy, November 1997.
Prezentat la 10.11.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
146
PERSPECTIVELE DE REDUCERE
A RISCULUI N COMERTUL ELECTRONIC
Ludmila GOLOVATAIA, doctor n economie
Elena BDRU, master n drept, IRIM
This article is about reduction of the risks in computer trade. In Republic Moldova the
computer market is in the first stage of developments. The users experiments online but the
are a lot of problems which must be removed. Our state can not integrate in the European
informational community, because our country needs a adequate low system.
Internet-ul a aprut la finele anilor 60, n urma unui proiect n domeniul
aprrii. Proiectul prevedea crearea unei retele de comunicatii ce ar putea functiona
n conditii de rzboi nuclear. Una din principalele exigente fat de calitatea
functionrii retelei era lipsa unui centru unic de dirijare. ntr-o astfel de retea orice
calculator nu este cu nimic mai important dect oricare altul.
Un eveniment important n istoria Internet-ului a fost crearea standardului unic
de comunicatie a protocolului TCP/IP de dirijare a transmisiunii (protocol
interretea), care a permis conectarea diverselor retele ntre ele. Anume gratie
protocolului TCP/IP a fost creat reteaua retelelor Internet.
Alt eveniment marcant n istoria Internet-ului a fost crearea retelei
internationale (Word Wide Web sau WWW, sau W3). A fost elaborat o metod
nou de transmisiune si imagine a informatiei (protocoalele de transmisiune a
hipertextelor).
Internet-ul reprezint o retea international de calculatoare, format din diverse
retele de calculatoare, unite prin acorduri standard de transmisiune a informatiei si
sistem unic de adresare. Unitatea retelei Internet este reteaua local de calcul, a cror
totalitate alctuieste reteaua regional (global), care poate fi departamental sau
privat. La nivel superior, retele regionale sunt unite la una din asa-numitele retele
de sustinere (de repere) ale Internet-ului. n realitate retelele regionale pot fi unite
ntre ele si fr accesarea retelei de sustinere.
n Republica Moldova, relatiile n Internet sunt prevzute n Legea cu privire la
informatic nr.1069-XIV din 22.06.2000 (MO nr.73-74 din 05.07.2001).
Comertul electronic (Electronic commerce sau E-commerce n englez) este
demersul de cumprare prin intermediul transmiterii de date la distant, demers
specific politicii distributive a marketingului. Prin intermediul internetului se
dezvolt o relatie de schimb si servicii ntre ofertant si viitor cumpartor.
Termenul de Electronic Business a fost fcut popular n anii 1990, printr-o
campanie publicitar a companiei IBM. Utilizarea tuturor mijloacelor electronice
pentru participarea la o activitate de comert electronic poart denumirea de
tranzactie electronic (e-trade n limba englez). Strns legate de comertul electronic
sunt afacerile electronice, ce nu se limiteaz la cumprarea si vnzarea de bunuri sau
servicii, ci includ si servirea cumprtorilor, colaborarea cu partenerii de afaceri sau
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
147
conducerea unei organizatii prin mijloace electronice. n tranzactiile comerciale
clasice se disting patru etape diferite, dup cum urmeaz:
n cadrul comertului electronic pot fi tranzactionate bunuri si servicii digitale
(sunt excluse fazele logistice), iar locul n care sunt tranzactionate aceste bunuri
digitale poart denumirea de piat electronic (e-marketspace n limba englez)
contextul virtual n care cumprtorii si vnztorii se gsesc unul pe altul si
tranzactioneaz afaceri electronice.
Comertul electronic implic participarea att a persoanelor fizice si juridice, ct
si a statului sau a institutiilor acestuia. n functie de asocierile dintre acesti
participanti au luat nastere mai multe forme de comert electronic. Comertul
electronic transform economia existent ntr-o nou economie a informatiei.
Schimbarea produs de folosirea tehnologiilor informatiei si a comunicatiilor (TIC)
afecteaz toate domeniile si toate ntreprinderile. Fenomenul Internet amplific
transformarea, punnd la dispozitie pe scar larg oamenilor si organizatiilor
resursele informationale. Este construit o nou infrastructur tehnic. Dac nainte
o afacere era echivalent cu oameni, tehnologii si capital, n noua economie vorbim
de oameni, tehnologii, capital si informatie. Se produce un efect de transformare a
resurselor informationale asupra industriei si o disparitie gradat a hotarelor ntre
produse si servicii. Managementul informatiei si al cunostintelor se dezvolt ca
functie a afacerilor si ca o nou functie n organizatie, apar oportunitti noi de
afaceri bazate pe TIC. Personalul ocupat cu informatia devine din ce n ce mai
numeros.
Mentionm c un prim risc major a comertului electronic este cresterea continu
a vulnerabilittii sistemelor informatice la scar national si global, accentuat de
factori de risc, printre care: viteza de crestere a Internetului, generalizarea prea
rapid a folosirii lui care nu permite dezvoltarea de metode eficiente de securizare a
aplicatiilor, implementarea de solutii robuste si fiabile si instruirea participantilor n
probleme de risc.
Generalizarea aplicatiilor cu infrastructur Internet conduce ca fenomen social
la ptrunderea n rndul utilizatorilor a infractorilor informatici. Riscul este comun
tuturor trilor, dar pentru trile emergente cu infrastructur n formare poate fi
considerat mai mare n contextul problemelor de lips de educare a utilizatorilor n
folosirea tehnologiilor informatiei si comunicatiilor.
Riscul este amplificat si de aparitia de noi forme de atacuri si rzboi digital care
de cele mai multe ori nu pot fi prevenite, fiind greu de anticipat care va fi forma lui
n etapa actual de dezvoltare a TIC n multe tri ale lumii.
Lipsa efortului de constituire a continutului digital sau ntrzieri n crearea lui
reprezint un alt risc major. Arhivarea electronic a documentelor este o cerint care
nu poate fi ignorat, riscul aferent fiind posibilitatea acordrii unei prioritti sczute
justificat prin costurile ridicate.
n aceesi categorie (a riscului generat de continutul digital) se poate include
ntrzierea constituirii depozitelor de date care pot produce n conditiile competitiei
internationale rmneri n urm la nivelul organizatiilor sau la nivel macroeconomic.
Un alt risc major este folosirea potential a informatiei stocate n sistemele
informatice mpotriva persoanelor, a colectivittilor sau a organizatiilor.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
148
Legislatia statelor democratice ncearc s reduc acest risc. $i n tara noastr
exist legi ale protectiei datelor personale, ale comertului electronic, ale semnturii
electronice etc. care prevd sanctiuni aspre pentru infractiunile de acces neautorizat
la informatie si folosirea ei neadecvat. Modul de implementare a legislatiei poate fi
ns considerat un risc secundar asociat. Pe un plan mai general, acumularea de
informatie n Internet si alte retele informatice genereaz teama de amenintare la
adresa democratiei.
Analizele la nivel european, privind calitatea vnzrilor prin Internet, pe baza
directivelor referitoare la comertul electronic si la contractele negociate la distant,
evidentiaz faptul c principalele obstacole n dezvoltarea comertului electronic
rmn, n continuare, problemele legate de calitatea serviciilor de comert electronic,
securitatea tranzactiilor electronice si oncrederea consumatorilor n furnizorul de
produse si servicii.
n Republica Moldova, piata electronic se afl nc ntr-un stadiu de formare.
Consumatorii nc experimenteaz online, dar sunt nc multe obstacole ce trebuie
s fie nvinse nainte de a se schimba comportamentul clientilor; aceste probleme
sunt legate de barierele de securitate, asigurarea protectiei clientilor, vitezele de
transfer mici n retea sau chiar asigurarea accesului la Internet.
Republica Moldova nu se poate integra ntr-o societate informational
european si global, dac nu are un sistem de drept corespunztor, ori, e bine stiut,
o tar unde nu e lege si ordine, nu este dorit ntr-o comunitate a tehnicii moderne.
Societatea informational sau Cyberspace, are nevoie de un drept specific evoluat,
Cyberlaw.
Bibliografie
1. Business Research Handbook: Methods and Sources for Lawyers and Business
Professionals, Kathy Shimpock-Vieweg, Little, Brown and Co., 1996, 758 p.
2. Internet for Lawyers, Law Office Videotapes, State bar of Wisconsin, 2004.
3. What Lawyers Need to Know about the Internet, Practicing Law Institute, 1997,
videotape & book.
4. Internet Starter Kit for Windows, Adam Engst, Corwin Low, Michael Simon, 1994.
5. Economia serviciilor internationale, Bucuresti, 2005.
Prezentat la 15.12.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
149
NOUA ECONOMIE
$I RISCURILE CALITTII VIETII
Maria HMURARU, doctor n economie, USM
Olesea JURCANU, master n economie, IRIM
This article outlines that dynamism of economical life creates a non-uniform picture of
the quality of life from a country to another. In this context, at global and national level, per-
sists a lot of risks against of the quality of life: dissatisfaction of life, the social tensions, psy-
chic agitations, blockings of communication, insecurity of the plays of work and revenue ,
cultural insecurity, personal insecurity, political insecurity, the changing of style and the
way of life, the diminish of human and scientific potential. For decreasing of these risks is
necessary to make an interaction from all economical and non-economical spheres for turn-
ing to good the opportunities of the new economy and aspirations of people.
Transformrile din societate, evolutia proceselor si fenomenelor produse n
diferite domenii ale vietii economice, atitudinea populatiei fat de ceea ce se petrece
n jur, definesc o nou realitate a calittii vietii n Republica Moldova. Calitatea
vietii la etapa actual cere o analiz meticuloas, determinat si de specificul crerii
noii economii n tara noastr. Acesta din urm schimb modul de organizare a
activittii economice, modul de viat, stilul de viat si ndeosebi, modul de a percepe
acestea.
Noua economie yi calitatea vie(ii. Noua economie conform Raportului The
New Economy Index [1], relev o serie de modificri de ordin cantitativ si calitativ
care au transformat structura, functionarea si regulile economiei. Noua economie se
bazeaz pe tehnologii informationale, cunostinte si idei care sunt factorii esentiali
pentru crearea unor standarde de viat mai ridicate.
Dezvoltarea stiintei si tehnicii au devenit de altfel element de baz al paradigmei
umanismului occidental, pn nu demult neatacat, dup care dezvoltarea socio-
economic ntretinut prin dezvoltarea stiintifico-tehnic asigur prin ea nssi
mplinirea si progresul virtualittilor umane, a liberttilor si a puterii omului [9,
p.316]. Astfel, n contextul noii economii, calitatea vietii capt noi valente.
Se poate observa c noua economie nu mbrtiseaz toate trile lumii n aceeasi
msur. Revolutia informational si procesul modern de comunicare a pornit din
Statele Unite si apoi au cuprins restul trilor lumii. ns exist un decalaj ntre trile
dezvoltate si cele mai putin dezvoltate. Cu toate c nivelul sczut de viat este
preponderent caracteristic trilor cu economii mai putin dezvoltate, calitatea vietii se
afl si n centrul atentiei trilor cu economii dezvoltate.
Calitatea vietii poate fi definit ca ansamblul conditiilor economice, sociale,
culturale, politice etc. n care oamenii triesc, continutul si natura activittilor pe
care le desfsoar, caracteristicile relatiilor si proceselor sociale la care particip,
bunurile si serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, stilul de viat,
evaluarea gradului n care mprejurrile si rezultatele corespund asteptrilor
populatiei, strile subiective de satisfactie sau insatisfactie etc. [2, p.6]
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
150
Calitatea vietii implic o teorie asupra naturii umane, a sistemului de necesitti
umane, a factorilor care guverneaz dinamica acestora.
Calitatea vietii include n sine: calitatea mediului nconjurtor, starea
demografic, nivelul si structura venitului, calitatea conditiilor de locuit, starea de
sntate, instruirea si nivelul de educatie, cultura, nivelul si structura consumului etc.
Calitatea mediului. Omenirea n cadrul noii economii trebuie s ating stadiul
unei societti sustenabile din punct de vedere ecologic. Problema ecologic a
omenirii, la nivel global si local, nu poate fi rezolvat dect n cadrul societtii
informationale si a cunoasterii. n acest context, filosoful Francisc Bacon, spunea c
stiinta si puterea omului sunt unul si acelasi lucru, iar Renes Descartes recomand:
nvtati s cunoasteti secretul naturii si veti deveni stpnii si posesorii ei, veti
ajunge la prosperitatea si fericirea secolului de aur cntat de poetii antichittii [9,
p.316].
Desprinderea omului de natur si actiunile sale a afectat ceea ce exista si omul
nu a stiut, nu a putut si nici nu si-a pus problema s ntretin sau s nlocuiasc
actiunea de refacere si purificare realizat de natur fr nici un cost. Astfel, n
cadrul noii economii trebuie s se renunte la misiunea civilizatoare a omului
asupra naturii si s se actioneze n ideea c omenirea trebuie s accepte schimbrile
de comportament necesare ncadrrii existentei sale n parametrii potentiali reali ai
planetei, nu n cei ideali sau presupusi existenti. De asemenea, este necesar s se
asigure o coerent a actiunii oamenilor la nivel planetar, pentru a stopa cresterea
efectelor negative asupra calittii vietii.
Nivelul venitului yi diferen(ierea social. Conceptia despre necesitatea
cresterii organice care porneste de la admiterea dezvoltrii neomogene a prtilor si
regiunilor lumii pare s fie valabil n nsusi interiorul trilor din lumea dezvoltat
de vreme ce, despre o tar ca SUA se poate spune c este frmntat de contrastul
dintre bogtia ei fr seamn si incapacitatea acesteia de a asigura locuitorilor
conditii adecvate de mediu, de munc, de nvtmnt, de servicii sanitare, sociale si
de viat pasnic. n anii 2004-2006, SUA a nregistrat n mediu 12,5% din populatia
trii un nivel sczut al vietii, ceea ce nseamn c venitul unei persoane, din aceast
categorie, pe parcursul unui an era de doar 19. 307$ [3, 4].
Republica Moldova se nscrie printre cele mai srace tri din Europa. Conform
Federatiei Angajatorilor Europeni, tara noastr este inclus n grupul trilor cu cel
mai mic nivel de salarizare pe or. Potrivit acestei surse, salariul moldovenesc pe or
este 2% din salariu pe or n Danemarca (14/or).
Problema veniturilor poate fi privit si prin prisma stratificrii sociale n functie de
venit att n interiorul trilor ct si n plan mondial. Spre exemplu, Norvegia care ocup
locul 4 n lume dup PNB/locuitor, este caracterizat de inegalitate n venituri a
grupurilor socio-economice, aflate n extrema de sus si de jos, n mrime de 3,9 ori.
Diferentierea dintre quintila cea mai bogat si cea mai srac are tendinte
contradictorii:
Primo, stratificarea social este mai pronuntat n trile cu economii mai putin
dezvoltate, de exemplu n Rusia quintila cea mai bogat nregistreaz venituri de
7,6 ori mai mari dect quintila cea mai srac, pe cnd n Germania, tar dezvoltat
de 4,3 ori.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
151
Secundo, polarizarea societtii este invers proportional cu venitul pe cap de
locuitor. Dup nivelul veniturilor pe cap de locuitor Bolivia (3810 $ SUA la PPC) si
Namibia (4770 $ SUA la PPC) depsesc Moldova (2660 $ SUA la PPC), dar dup
coraportul celor 20% din populatie cu venituri mari la cei 20% cu venituri mici,
Moldova nregistreaz raportul de 5,3 ori, comparativ cu Bolivia 42,3 ori si
Namibia 56,1 ori [5, p.1-4, 6, p. 281-284].
Calitatea condi(iilor de locuit. Problema asigurrii cu locuint este una
semnificativ, care presupune c spre anul 2025, va fi necesar de 700 milioane de
locuinte pentru un numr de populatie care va aprea pe glob pn atunci.
Locuintele fiind solicitate, ndeosebi, de ctre trile mai putin dezvoltate. Toate
aceste calcule s-au efectuat, fr a se tine cont de cei 600 milioane de locuitori din
orasele Africii, Asiei si Americii Latine, ce se afl n conditii de locuit inadecvate.
La acestea se mai pot aduga nc 600 milioane de persoane, care triesc n locuinte
insalubre, fr acces la servicii urbanistice si sanitare elementare [7, p.51].
Instruirea yi nivelul de educa(ie. Un alt aspect al calittii vietii este nivelul de
instruire. Astzi exist peste 1 miliard de analfabeti n lume, dintre care 2/3 sunt
femei. Aproape 130 milioane de copii nu sunt admisi n scolile primare de studii, din
care 70% sunt fete. Numrul analfabetilor n rndurile copiilor a crescut de la 250
milioane n anul 1960, la 1 miliard n 1995, preconizndu-se c n anul 2025
numrul acestora s ajung la 1,5 miliarde de persoane [8, p.34].
Modelul de dezvoltare industrial pe baza cresterii economice exponentiale si
limitarea resurselor, conform opiniei A. Blasa, nu mai poate fi practicat fr riscuri
majore, pentru c el nu aduce bunstarea dorit, ba mai mult poate deveni sursa
prbusirii lumii noastre actuale [9, p.318].
Este incontestabil faptul c pentru aprecierea pozitiv a calittii vietii
problemele cu care se confrunt omenirea vor fi actuale o perioad ndelungat.
Aceste dificultti expun la anumite riscuri calitatea vietii n aspect mondial,
Republica Moldova nefiind o exceptie.
Variatia proceselor si fenomenelor caracteristice societtii actuale determin o
serie de riscuri ale calittii vietii, printre care pot fi mentionate:
1. Insatisfactia fat de viat depinde de bunstarea economic a individului
care la rndul ei este determinat de nivelul de dezvoltare economic al trii. Cea din
urm fiind corelat si conditionat de nivelul edificrii noii economii.
2. Datorit accelerrii ritmurilor de utilizare a noilor tehnologii se accentuiaz
tendinta de concentrare a acestora n minile clasei sociale cu venituri nalte, fapt ce
va provoca tensiuni sociale si diferentiere mai pronuntat ntre diferite categorii de
populatie.
3. Transformarea oamenilor n roboti are loc n deosebi prin utilizarea
intensiv a calculatorului, Internet-ului si a aparatelor la jocurile de noroc, genernd
tulburri psihice, blocaje de comunicare si alte efecte negative, care n final conduc
la pierderea identittii.
4. Insecuritatea locului de munc i a venitului n cadrul noii economii se
datoreaz restructurrii continue a economiei, a companiilor si a institutiilor de
protectie social.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
152
5. Insecuritatea cultural apare ca efect al extinderii retelelor globale si a
dominatiei unor productori de film, emisiuni TV etc. pe piata national si global.
6. Insecuritatea personal este cauzat de utilizarea fraudaloas a noilor
tehnologii pentru trafic de droguri, comert cu arme, splarea banilor etc.
7. Insecuritatea politic, provocat de conflictele armate din diferite zone ale
globului si comertul ilicit cu arme.
8. n rezultatul intensificrii procesului de globalizare are loc schimbarea
stilului i modului de viat al oamenilor. Aceasta se concretizeaz n importarea
unor valori si traditii strine, schimbarea priorittilor, etc.
9. Exodul de capital uman spre trile unde noua economie este la o etap mai
avansat si lipsa unor instrumente forte n sistemul educational, va determina
diminuarea potentialului uman i tiintific, afectnd calitatea vietii n mod
incontestabil.
Aceste riscuri pot fi diminuate numai prin angajarea deplin a aparatului social
de decizie si deliberare, a factorilor de rationalitate si a mijloacelor de cooperare.
Lumea poate fi salvat cu conditia unor interventii imediate pentru a preveni
posibilele amenintri viitoare. Adevratele solutii sunt, pe ct se pare,
interdependente, iar toate aceste probleme par s constituie, laolalt, un singur
sindrom global de criz a dezvoltrii lumii [9, p. 318]. n acest context, msurile
privind ameliorarea calittii vietii, pot fi:
existenta unui potential uman, cultural, precum si a deciziei politice de
valorificare a oportunittilor oferite de crearea noii economii;
posibilitatea asigurrii unei cresteri economice durabile, bazate pe noile
tehnologii prin realizarea de produse si servicii cu valoare adugat mare;
necesitatea atragerii unor fonduri externe acordate de organismele internationale
pentru proiecte, care s asigure modernizarea administratiei publice, accesul cettenilor
la informatia public, dezvoltarea mediului de afaceri si cresterea calittii vietii;
extinderea rapid a gamei de produse si servicii n domeniul tehnologiilor
informationale si de comunicare pe piata extern;
crearea noilor locuri de munc, conditionate de extinderea tehnologiilor
informationale si de comunicare, care vor solicita o fort de munc calificat, fapt ce
implic dezvoltarea sistemului de nvtmnt necesar pentru pregtirea acesteia.
Deci, realizarea acestor msuri, presupune coleziunea de elemente specifice
vechiului si noului sistem socio-economic. ns, omenirea pare deci s fi ajuns la o
rspntie: s continue neabtut, pe vechiul drum, adic s urmeze calea traditional spre
viitor sau s porneasc pe o cale nou, adic spre edificarea noii economii [9, p. 317].
Din punct de vedere al noii economii, calitatea vietii este un element important,
Icnd astfel ca economia s existe pentru om. Calitatea vietii devine drept unul
dintre indicatorii principali privind eficienta aplicrii politicilor economice si sociale
si necesitatea corectrii trendului de dezvoltare socio-economic si prosperare a
societtii informationale si a cunoasterii.
Calitatea vietii rmne a fi nc scopul de baz al politicilor economice, iar
cercetrile ne arat c exist puncte slabe pe care trebuie s punem accent, pentru o
dezvoltare a noii societti. Impactul economic inegalitar care se manifest asupra
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
153
calittii vietii se realizeaz n conditiile globalizrii care contribuie ntr-un mod sau
altul la o modificare n structura calittii vietii.
n urma studiului realizat se observ, c calitatea vietii implic o serie de
probleme, care pot fi solutionate tinnd cont de urmtoarele recomandri:
1. Crearea unui Institut de Cercetare a Calittii Vietii, pe lng Academia de
$tiinte a Republicii Moldova, care s-ar preocupa de monitorizarea calittii vietii n
Republica Moldova n conditiile noii economii, studiind astfel modul de viat si stilul de
viat al oamenilor, precum si ar realiza cercetri comparative n acest domeniu.
2. Delimitarea factorilor calittii vietii, determinati de impactul societtii
informationale si a cunoasterii.
3. Elaborarea n cadrul noii economii a unui indice al calittii vietii, care s
includ o serie de indicatori att obiectivi, ct si subiectivi.
4. S se actualizeze Strategia National de Edificare a Societtii
Informationale, antrennd orientarea obiectivelor politicilor macroeconomice spre
ameliorarea calittii vietii n Republica Moldova.
Actualmente, n economie, practic lipseste un mecanism coerent de aplicare a
politicilor n domeniul calittii vietii. Motivul lipsei acestuia se datoreaz faptului, c n
tara noastr calittii vietii n contextul noii economii nu i s-a acordat o atentie distinct.
n aceste conditii, solutia optim privind asigurarea unui mecanism coerent este
stabilirea interactiunii dintre toate sferele economice si neeconomice pentru a pune
n valoare oportunittile noii economii si aspiratiile populatiei.
Bibliografie
1. The New Economy Index// The Progressive Policy Institute, 1998// www.
neweconoyindex.org.
2. Andrei Liliana Metode si tehnici statistice de analiz a calittii vietii, Bucuresti, 2003.
3. Current Population Survey (CPS), 2007 Annual Social and Economic Supplement
(ASEC), USA, 2007.
4. Poverty 2006// Percentage of People in Poverty by State Using 2- and 3-Year Averages:
U.S., 2004 to 2006.
5. World Developement Indicators database, World Bank, 11 april 2008.
6. oxna o pasnnrnn uenonexa 2007/2008// Fopta c nsmenennxmn xnnmara:
uenoneuecxax connapnocrt, HPOOH.
7. World Development Report 2000-2001, World Bank, 2001.
8. Alternatives to Economic Globalization, A Better World is Possible, A Report of the
International Forum on Globalization, Berrett- Koehler Publishers Inc., USA, 2002.
9. Blasa Ana Calitatea vietii - numitor comun al problemelor globale// Calitatea vietii,
nr.3-4, Bucuresti, 1994.
Prezentat la 04.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
154
TPAHCHAHHOHAALHLE KOPHOPAHHH KAK COBPEMEHHAR
METOOAOIHHECKAR mOPMA HHTEIPAHHH
BAHKOBCKOIO H HPOMLmAEHHOIO KAHHTAAA
1amoaua BMCMH, oormop orouo+uru, HPHM
The analysis of modern lines and, especially, prospects of development of processes of
integration of the bank and industrial capital which are developed in more and more uniform
economically and it is information the complete world where rigid enough barriers disap-
pear earlier, should take into account to the full expansion of transnational economic activi-
ties in the world economy. The TNC are determining factor of transnationalization. Their
promptly growing influence allows to speak that we live century the world of the transna-
tional corporation and how we shall adapt to this world and we shall enter it, the future of
our country depends.
Hponema cosannx nono cncremt ]ynxnnonnponannx npenpnxrn aso-
ntx orpacne npomtmnennocrn n nx nsanmoecrnnx na +xonomnuecxom npo-
crpancrne ntmna na nepnt nnan. Hpecrannxercx, uro ono ns nenrpantntx
mecr n raxo cncreme onxnt sanxrt rpancnannonantnte ]nnancono-
npomtmnennte rpynnt (TuHI), ]ynxnnonnpymmne n nponsnocrnenntx, nn-
necrnnnonntx, xommepuecxnx n ]nnancono-xpenrntx onacrxx. TuHI - ona
ns nepcnexrnnntx ]opm +xonomnuecxnx crpyxryp, npnanmnx momnemn nm-
nyntc nnrerpannonntm nponeccam n 3anano Enpone, uro n xoneunom cuere
npnneno x opasonannm Enponecxoro comsa. Hanontmee pacnpocrpanenne n
nnnxnne na +xonomnxy nannonantnte n rpancnannonantnte ]nnancono-
npomtmnennte rpynnt nonyunnn n nnycrpnantno pasnnrtx crpanax - CBA,
nonnn, Rxno Kopee, Iepmannn n p.
B CBA ocnony npomtmnennocrn cocrannxmr npnmepno 100 mnoroorpacne-
ntx xopnopann, xnnxmmnxcx, no cyrn, ntcoxonnrerpnponanntmn ]nnancono-
npomtmnenntmn rpynnamn. Ha nx onm npnxonrcx or 55 o 60% BHH CBA,
45% paoue cnnt n o 60% nnnecrnnn. B nonnn na onm mecrn xpynne-
mnx cmanon (]nnancono-npomtmnenntx rpynn), cornacno o]nnnantntm an-
ntm, npnxonrcx 14-15% BHH. Hpaxrnuecxn nce xpynnte n cpenne npomtm-
nennte npenpnxrnx Rxno Kopen nxoxr n ueonn (re xe ]nnancono-
npomtmnennte rpynnt), xoroptx nacunrtnaercx necxontxo ecxrxon [3].
B mnpe xnno npocnexnnaercx renennnx ynennuennx n omem xonnuecrne
]nnancono-npomtmnenntx rpynn onn rpancnannonantntx. B conpemenntx
ycnonnxx TuHI xapaxrepnsymrcx mnoxecrnom nyre nosnnxnonennx n ]opm
cymecrnonannx, xnaccn]nnnpyemtx no oprannsannonnomy crpoennm, cxeme
nsanmoecrnnx nxoxmnx n nnx xosxcrnymmnx cyexron, xapaxrepy nx ]n-
nancontx nsanmoornomenn n pyrnm npnsnaxam. Ho mnennm +xcnepron nme-
mrcx pasnte ]opmt cymecrnonannx TuHI. B sanncnmocrn or rnna oprannsann-
onnoro crpoennx TuHI moryr trt:
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
155
neprnxantno nnrerpnponanntmn, c npenpnxrnxmn, ]ynxnnonnpymmn-
mn no npnnnnny samxnyro rexnonornuecxo nenouxn;
ropnsonrantno nnrerpnponanntmn, oennxmmnmn npenpnxrnx c
nonntm rexnonornuecxnm nnxnom n necxontxnx orpacnxx n oxnartnammnmn
conyrcrnymmne c]ept exrentnocrn;
xonrnomeparnnntmn, pasnnuntmn rexnonornuecxn ne cnxsanntmn mex-
y coo npenpnxrnxmn npn ]nnanconom xonrpone co cropont ynpannxmme
nnn rononno xomnannn.
Ananns conpemenntx renennn onxen n nonno mepe yunrtnart pasnep-
rtnanne rpancnannonantno +xonomnuecxo exrentnocrn n mnponom xosxcr-
ne. Tpancnannonannsannx +xonomnuecxo exrentnocrn, n nacroxmee npemx,
npecrannxer coo mnoronnanont, mnoroyponnent nponecc, n xoropom n
pasnoopasntx ]opmax yuacrnymr npenpnxrnx (xopnopannn), rocyapcrna,
mexynaponte oprannsannn, pernonantnte oennennx n rpynnnponxn. Hpn
+rom n conpemenntx ycnonnxx x rpannnonntm ]axropam mexynaponoro
pasenennx rpya, onnctnaemtm xnaccnuecxo reopne cpannnrentntx npe-
nmymecrn (. Pnxxapo), oannnnct nectma cymecrnennte ononnnrentnte
]axropt, cnxsannte, npexe ncero, c nayuno-rexnnuecxnm nporpeccom, uro c
reuennem npemenn npnopeno nepnocrenennoe snauenne.
Cymecrnenno nsmennnnct c roamn n nsrnxt na nponemt monntnocrn
pecypcon n mexynaponom omene, n rom uncne n no nosecrnnem rpancna-
nnonannsannn +xonomnuecxo xnsnn. Tax, nanpnmep, no mnennm R. Sendretto,
pacrymee nnnxnne rpancnannonantntx xopnopann na mexynapont omen
nonnocrtm paspymaer rnnoresy o nemonntnocrn ]axropon nponsnocrna mex-
y crpanamn n rnnoresy o ptnxax c conepmenno xonxypennne.
Kax cunraer R. Sendretto, ananns conpemenno mnpono +xonomnxn nosnonx-
er ntxnnrt ne rnannte crpyxrypnte renennnn n ee pasnnrnn.
1.Hacrynnenne +pt rpancnannonantno +xonomnxn, xoropym yxe nentsx
paccmarpnnart xax npocrym conoxynnocrt rocyapcrn: THK nenrpt xoopn-
nannn n nnrarenn mnponoro omena rxyr nnyrpn cex n mexy coo cert
ornomenn, ntxoxmnx sa pamxn nannonantntx rocyapcrn. Hpocrpancrno n
rpynnt, cocrannxmmne mnp THK, nnepxmrcx n nponnxamr n npocrpancrno n
rpynnt, opasymmne rocyapcrna. B pesyntrare rocyapcrna n ]npmt pasnnna-
mr mexy coo npornnopeunnte n cnoxnte ornomennx noepxxn, corpynn-
uecrna n xon]nnxron.
2. Tpancnannonantnax +xonomnxa xnnxercx ononpemenno mnpom onnrono-
nn, xon]nnxron, nnacrn n xoannnn (comson), uro ynoonxer mexynaponym
ropronnm crparernuecxo nrpe, n xoropo yuacrnymr mnoxecrno nrpoxon, co-
nepnnuammnx n corpynnuammnx mexy coo. B conpemenntx ycnonnxx
rontxo uacrt mexynapono ropronnn moxer cunrartcx xnaccnuecxo (nnn
pnxaponcxo), a ontmax ee uacrt cranonnrcx nexnaccnuecxo, r.e. noun-
nenno nnnxnnm (nnn rocnocrny) crparern axrnnntx ennnn, onaammnx
momtm, rnannte ns xoroptx rocyapcrna n rpancnannonantnte npomtm-
nennte n ]nnanconte rpynnt. [1].
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
156
B xauecrne ocnonntx n xnntx cyexron rpancnannonantno +xonomnue-
cxo exrentnocrn ntcrynamr (THK) rpancnannonantnte xopnopannn n (THF)
rpancnannonantnte anxn. B nponecce rpancnannonantno exrentnocrn ]op-
mnpymrcx n nrpamr axrnnnym pont conmecrnte npenpnxrnx (npenpnxrnx c
nnocrpanntmn nnnecrnnnxmn). Cymecrnennym pont n pasneprtnannn rpancna-
nnonantno exrentnocrn (a nnora, nanpornn, n ee orpannuennn) nrpamr rocy-
apcrna. Cnom snaunrentnym pont n cosannn npenoctnox n naronpnxrntx
ycnonn nx pasnnrnx rpancnannonantno +xonomnuecxo exrentnocrn nrpamr
n mexynaponte oprannsannn, mexrocyapcrnennte pernonantnte oenne-
nnx n rpynnnponxn.
Ananns exrentnocrn THK nosnonxer ntennrt cneymmne nx ocnonnte
xapaxrepncrnxn: ocrarouno xpynnt pasmep ]npm, nepexo mononontnoe nnn
onnronontnoe nonoxenne (xorx n ne oxsarentno nonnax n espasentnax mono-
nonnx), nannune mexynapono nponsnocrnenno crpyxrypt, ocrarouno
cymecrnennax onx sapyexntx onepann n omnx ooporax n exrentnocrn
]npmt, rpancnannonantnt xapaxrep onepann, ocymecrnnenne xorx t uacrn
mexynapontx onepann n pamxax nnyrpn]npmenno crpyxrypt, nannune
enno rnoantno crparernn, nounnxmme exrentnocrt sapyexntx no-
pasenenn nnrepecam ]npmt n nenom, ycnnnnammaxcx rpancnannonannsannx
xannrana c nomomtm npxmtx sapyexntx nnnecrnnn n pyrnx ]opm xonrpo-
nx, ne cnxsanntx c nnaennem cocrnennocrtm sa pyexom [2]. B nocnenee
npemx n c]epy rpancnannonantnoro nsneca nce axrnnnee nxnmuamrcx cpenne
n menxne ]npmt, xorx ero xpo opasymr xpynnemne THK.
B paorax Henrpa npornosntx nccneonann n mexynapono nn]opma-
nnn (HHHMH, upannnx) nouepxnnaercx, uro ceronx c]epa mexynaponoro
omena +ro mecro ncrpeun nyx cnn (crpan n npenpnxrn), xaxax ns xoro-
ptx onaaer onpeenenno nornxo. B nacroxmee npemx nce onee monntnt-
mn cranonxrcx ne rontxo ronapt n ycnyrn (xax +ro cunramr neoxnaccnxn), no n
]axropt nponsnocrna, ocoenno xannran, uro sacrannxer npenpnxrnx (n ne
rontxo xpynnemne ns nnx) paspaartnart n ocymecrnnxrt rnoantnym crpare-
rnm. Onaxo tno t nenepno enart ns +roro ntno o ncuesnonennn nanno-
nantntx +xonomnuecxnx npocrpancrn. Fonee roro, nannonantnte ocoennocrn
perynnponannx +xonomnxn, cncrem opasonannx n xyntryp, connantntx nncrn-
ryron n r.. nrpamr nce ontmym pont xax ]axropt nnamnsannn +xonomnue-
cxoro pasnnrnx. Hpenpnxrnx ntnyxent nnnctnartcx n pasnnunym nanno-
nantnym connantno-+xonomnuecxym cpey, ocranaxct recno cnxsanntmn co
crpanamn nponcxoxennx. Taxnm opasom, onnpaxct na ne pasnnunte, no
nsanmoononnxmmne nornxn, npenpnxrnx n crpant nxnmuamrcx n mnponym
+xonomnxy n cncremy mexynaponoro omena.
Fontmax uacrt mexynapono ropronnn omena yer npnxonrtcx mexy
xpynntmn pernonantntmn roprontmn noxamn, n ocnonnom n pamxax CBA,
EC n nonnn. Fontmnncrno pasnnnammnxcx crpan orxromenntx xomnnexcom
ocrptx connantno-+xonomnuecxnx nponem, oxaxyrcx nne +ro rpnat. O-
no ns camtx xpxnx renennn conpemennoro pasnnrnx rpancnannonannsannn n
rnoannsannn xnnxercx momnemn pocr ]nnancontx mexynapontx ptnxon.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
157
Kax cnpanennno ormeuaer T. Por, xaxne t pernonantnte noxn n aptept nn
nosnnxnn, ]nnanconte ptnxn n mexynaponte noroxn xannranon yyr cnx-
stnart +rn ropronte noxn ropaso cnntnee, uem xora t ro nn tno, rem o-
nee, uro ycnnxrcx rnoantnte +nexrponnte n ptnounte cnxsn[3]. Xorx mex-
ynaponax ropronnx xnnxercx ono ns crapemnx n nanonee rpannnonntx
]opm mexynapontx +xonomnuecxnx ornomenn, n cranonnennn, nocnpons-
nocrne n pacmnpennn rpancnannonantno +xonomnuecxo exrentnocrn mex-
ynapont omen nrpaer nectma cymecrnennym pont.
Tax xax mt ormernnn ntme, n ycnonnxx nnepannsannn mnpono ]nnanco-
no cncremt, cnnxennx yponnx nannonantntx orpannuenn na nponnxnonenne
nnocrpannoro xannrana, n ontmnncrne crpan pont ]nnancontx nncrnryron
pesxo ntpocna, n uacrnocrn, n opte sa ycranonnenne xonrponx na crparern-
uecxn naxntmn nnn nanonee npntntntmn orpacnxmn. Ocoax pont sect
npnnanexnr nnnecrnnnonntm anxam, nnnxnne xoroptx n xonne XX n. oco-
enno ycnnnnoct no npnunne nnamnunoro pasnnrnx ptnxa nnnecrnnnonntx
ycnyr. 3romy cnococrnonann momnt noem na ]onontx ptnxax mnornx
crpan n nonax nonna xopnoparnnntx cnnxnn n nornomenn, sarponynmax n
camy +ry orpacnt. Ho onenxam na ycnyrn n xoncyntrnponannm n oprannsannn
xopnoparnnntx cnnxnn n nornomenn n nocnenne rot npnxonrcx onee 1/3
oxoa nnnecrnnnonntx anxon, a npxmte nnocrpannte nnnecrnnnn npnopenn
naxnemee snauenne, na 90 % cnxsannte c exrentnocrtm THK [3]. pxnm
npnmepom, nornepxammnm annym renennnm, xnnxercx pasnnrne orpacnn
nnnecrnnnonntx ycnyr. Hnnecrnnnonnax exrentnocrt mnpontx rpancnanno-
nantntx xopnopann, ocymecrnnxemax na ocnone onrocpouno nnnecrnnnon-
no crparernn, npnopena rnoantnte macmrat, anno npeoonent rpannnt
orentntx rocyapcrn. Onaxo ]ynamenrantnte npnnnnnt ]opmnponannx
crparernn nnnecrnponannx THK, necmorpx na crpemnrentnym +nonmnnm nx
nsneca, ocrannct raxnmn xe, xaxnmn onn tnn osnyuent necxontxo cronern
nasa: npnnnnn 1 snare, uro nepnocrenennoe snauenne nmeer cnooa rop-
ronnn n nnnecrnponannx. Heoxonmo cneonart +romy npnnnnny axe ecnn na
nannonantnt ptnox nropramrcx nnocrpannte xonxypenrt; npnnnnn 2
paccmarpnnare nect mnp xax noxoxmn ptnox nx ctra name npoyxnnn.
Ieorpa]nuecxax nnepcn]nxannx paccpeorounnaer mnorouncnennte pncxn;
npnnnnn 3 - ntnpare onro npemennte nenn nx namnx nnocrpanntx onepa-
nn. Mexynaponax c]epa exrentnocrn ne ocrannxer mecra poxomy xannra-
ny npnnnnn 4 - nmere n nny, uro nama nponsnocrnennax exrentnocrt n
crpane npetnannx onxna trt no unnena nnrepecam ee +xonomnuecxoro pas-
nnrnx, n ytre ncera roront noxasart, uro +ro n ecrt nama nent [4]. B pe-
syntrare mexynapontx cenox no cnnxnnm n nornomennm opasymrcx rno-
antnte xomnannn, nponcxonr ]opmnponanne nono cpet nsneca, nontx
orpacnentx crpyxryp rnoantnoro yponnx.
Tax, rpancnannonantnte xopnopannn yxe ocrarouno anno nrpamr nectma
cymecrnennym crpyxrypoopasymmym pont n mnpono +xonomnxe. B conpemen-
ntx ycnonnxx, THK axrnnno ncnontsymr ]nnanconte nnnonannn, cnxsannte c
onrono noxynxo xpynnemnx ne rontxo npomtmnenntx n nayuno-
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
158
rexnnuecxnx xomnnexcon, no n roprono-ctrontx xomnann. Taxnm opasom,
onennnax conpemennte renennnn rpancnannonannsannn +xonomnuecxo ex-
rentnocrn, cneyer nouepxnyrt, uro ne rontxo pacryr ee macmrat, no n npo-
ncxoxr xapnnantnte xauecrnennte nsmenennx no nnnnn nnepcn]nxannn n
nnrerpannn xannrana.
Hccneonanne conpemenntx acnexron nponem rpancnannonannsannn +xo-
nomnuecxo exrentnocrn nenosmoxno es cncremno-anannrnuecxoro yuera
nnnxnnx ]axropon nn]opmarnsannn. Hpexe ncero neoxonmo nouepxnyrt,
uro ptnox ocnonno +nemenr +xonomnuecxo xnsnn xnnxercx nn]opmann-
onno crpyxrypo, n ero aexnarnoe onncanne n nccneonanne rpeyer nn]op-
mannonnoro noxoa. Inanno nee nepexoa x ycrounnomy pasnnrnm onx-
na trt nex nnrennexryannsannn-nn]opmarnsannn nponsnocrnenntx cncrem
sa cuer sament uacrn pacxoyemtx +neprernuecxnx pecypcon nn]opmannonnt-
mn n nnrennexryantntmn pecypcamn, nayxoemxnmn rexnonornxmn. 3ro n ecrt
ror nont cncremoopasymmn ]axrop, noxpyr xoroporo, xax noxpyr xonenca-
nnn, onxen pasnnrtcx n nanpannxemt rocyapcrnenno crparerne nponecc
camooprannsannn napono xosxcrnennoro xomnnexca.
Onnm ns naxntx ]axropon nnrerpannn nxnmuax nnrerpannm anxoncxoro
n npomtmnennoro xannrana n rpancnannonannsannn, xnnxercx n coornercrnnn c
npenaraemtm nn]opmannonno-]nnancontm noxoom crpemnenne x mnnnmn-
sannn xpynntx nn]opmannonntx nsepxex nocnponsnocrna, uacrtm xoroptx
xnnxmrcx rpancaxnnonnte nsepxxn. Honte nn]opmannonnte rexnonornn no-
snonxmr cnauana cosart ennoe mnponoe nn]opmannonnoe npocrpancrno, mn-
pono ynnnepcym snann, a sarem, no mnennm nexoroptx yuentx, n c]opmnpo-
nart xonnexrnnnt nnrerpantnt nnrennexr nnnnnnsannn. Omecrnennax
snaunmocrt nn]opmarnsannn ntpaxaercx n rom, uro ne eccnopntm, no ome-
npnnxrtm cran repmnn nn]opmannonnoe omecrno.
Hontm xnnennem n rpancnannonannsannn +xonomnuecxo exrentnocrn
crano opasonanne mexynapontx THK nnrerpnpymmero rnna. Onn cranonxr-
cx naxnemnm ]axropom pacnpocrpanennx ocrnxenn HTP n nepn]epnnym
sony mnpono +xonomnxn. Xapaxrepno, uro, ecnn pantme n +ry nepn]epnnym
sony men ]axrnuecxn rontxo rpyoemxnx (n +xonornuecxn rpxsntx) copountx
nponsnocrn, ro n nocnenee npemx cnryannx n +ro onacrn menxercx (nnn, n
onpeenenno crenenn, yxe nsmennnact). 3rn nsmenennx n nonte renennnn n
exrentnocrn THK cocroxr n cneymmem:
THK naunnamr nce onee mnpoxo ncnontsonart xnann]nnnponannte
nayuno-rexnnuecxne n paoune xapt npnnnmammnx crpan;
THK ncrynamr uacro n naprnepcxne ornomennx c ]npmamn npnnnmam-
mnx crpan;
THK xonxypnpymr c mecrntmn ]npmamn, xoropte camn yxe nomnn n
uncno THK (peut ner, nanpnmep, o ]npmax Tananx, Pecnynnxn Kopex, Cnn-
ranypa n nexoroptx pyrnx crpan).
annte no THK cnnerentcrnymr o nx +]]exrnnno, n nenom, xosxcr-
nenno exrentnocrn (pasymeercx, c yuerom cnenn]nxn xaxo ns THK). nna-
mnunocrt pasnnrnx nornepxaer cnntnte cropont THK, cnxsannte c xonnen-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
159
rpanne pecypcon, monntnocrtm nepememennx xannrana, ntcoxnm nayuno-
rexnnuecxnm yponnem nponsnocrna, npnnneuennem ntcoxoxnann]nnnponan-
ntx xapon, pasnnrtmn ptnountmn mexannsmamn. Oxastnax cymecrnennoe n
nce onee nospacrammee nosecrnne na mnponoe xosxcrno, ocnonnte renen-
nnn ero pasnnrnx, camn THK rax nnn nnaue nonnacrnt ero saxonomepnocrxm.
H nce xe onpeenxmmnm ]axropom rpancnannonannsannn xnnxmrcx THK.
Hx crpemnrentno pacrymee nnnxnne nosnonxer ronopnrt o rom, uro mt xnnem
n mnpe THK n or roro, xax mt npncnoconmcx x +romy mnpy n noem n nero,
sanncnr yymee name crpant.
Bnnnorpaqnn
1. Sendretto R. Le commerce international. P.: Colin, 1989. Ecalle F. Leconomie des
services. P.: Press univ. de France, 1992
2. Roth T. Ten years hence, world may be split into three hage bloct. Wall street j. Europe.
N.Y., 1993. Febr.I. Vol.II, NI
3. World Investment Report 2007, Promoting Linkages. United Nations, New York and
Geneva, 2007
4. Iennnn, B. Camte oporne paunte xonraxrt // Cexper ]npmt, 2002, N 10,
c.25
Prezentat la 16.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
160
THE PROBLEMATICS OF RISKS AS CHARACTERISTIC
ELEMENT OF TRANSITIVE ECONOMY
Aurelia JURCAN, PHD, Associate professor, IRIM
Hcc.eooeauue pucroe eueuueorouo+u:ecro oeme.iuocmu e nepuoo nepexooa r
piuo:uo orouo+ure - mpvoua npoo.e+a us-sa oo.iuoeo pasuooopasu. Ho oes
vnpae.euu u vcmpaueuu pucroe ovoem ueeos+oruo oocmueuvmi sar.m:ume.iuoeo
nvurma nepexooa r piuo:uo orouo+ure, uo ue r npu+umueuo+v, ouro+v u saeucu+o+v
ranuma.us+v. H+euuo noomo+v e uaue+ ucc.eooeauuu, npeo.aeae+ pacc+ompeuue u
ueromopie o.oru vnpae.euu pucroe eueuuemopeoeo oeme.iuocmu e nepuoo nepexooa
r piuo:uo orouo+ure no o.ora+.
The most representative risk of foreign trade activities during transition on the
international level is the country risk. This risk was first of all defined as the risk of
failure to pay and the risk of not giving back the capital which shows in the growth
of the degree of national economic debt abroad, without viable adequate programs of
the loan use for the restructuring and redeveloping of the fund of the vital sector of
the national production.
Thus we emphasize the economic instability of middle and long period of time
with negative consequences on the transition process, as a result of the influence of
the granted credits use. The solution of the external debt problem has a great
importance for the countrys economy and for its security. The development strategy
shows us very clearly that our country as the majority of countries in transition
wont be able to avoid the external loans.
On the macroeconomics level the transition risks can be analyzed according to
their classification on political, economical and social risks.
The economic risks on the macroeconomic level are determined by the nature of
the economic factors which determine them and by the quality of the economic
activity. The most frequent economic risks aggravate the situation during the
transition to the market economy are the risks of the level of inflation growth the
risks of national currency development, the risk of internal debt, the risk of the profit
rate amplification by credit, the fragility of the sales market (internal and external)
for the home products ,etc.
The economic risks can be also subdivided according to the national economic
branches where they take place: risks of foreign trade activities, risk in industry,
agriculture, means of transport, trade finances etc.
The political risks on the macroeconomic level result from the modification of the
current strategy, of the tactics and actions of the political factors from our country and
also from the countries and international organizations they have contact with.
From the political risks, which manifest themselves in a superior intensity, we
can mention the risks determined by the political events (revolutions, rebellions,
strikes, embargoes, economic blockages, military maneuvers) the risks of legislation
change the risk of the limitation of the currency transfer, the risk of the restriction of
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
161
imports and for exports, the risk of the refusal to admit the native products on the
territory of certain states, the risk which refers to the sequestration and requisition of
the goods which belong to some foreign economic agents .
Of course, these risks are among the most complex, being sometimes impossible
to anticipate.
The social risks on the macroeconomic level are those, which as their name
indicate, mean the relations with the human factor, and are brought about by the
major social events with a powerful perturbation in peoples life. Generated in a
large measure by economic factors and also by human nature the social risks which
manifest themselves in a superior intensity are the following: the risk of mitigation
of the society polarization, the risk of the population poverty, the decreasing of the
way of leaving and the protection of the populations health, the risk of an excessive
growth in unemployment and as a result the emigration of specialists. Also on the
macroeconomic level natural risks can appear as well as ecological risks, the impact
of which an economic situation is sometimes deplorable.
The risks on the macroeconomic level can result from the economic agents
activity or from the organizations strategy or can be the results of the entrepreneurs
activity. The risks might appear as a result of internal decision or influence of the
external factor (the competitors actions, purveyor, the influence of public opinion,
the changes of the juncture of the market, the lack of ample information). The
conditions of the business activity in Moldova differ from the conditions of the
countries with market economy. Along with the factors of risk which influence the
entrepreneurial activity in these countries (speculative risk of failure, of innovation),
in the Moldovas economy there a lot of specific risks: political, instability, the value
of the process of inflation, the instability of the tax legislation, the permanent change
of the legislation and legislative and normative papers, the instability of the financial
currency market, the compelling of fiscal escapism, the lack of thinking in
perspective of business ,the unfair competition, the disdain of the business partner
,the low level of professionalism ,the cultivation of the subterranean economy, the
dependence on criminals, blackmail and corruption.
Another systematic approach to the risks of foreign trade activities during
transition to market economy of the Moldavia to the market economy to their origins
could appear in the following projects: internal and external risks.
Internal risks:
1. The mitigation of the structural lack of poise shown in economics
2. The tendency of becoming a suburb which supplies the agricultural raw
material in developed countries
3. The reduction of the investments activity and the destruction of the
technical-scientific potential
4. The mitigation of the dependence on imports taking of currency capital out
of the country
5. The mitigation of society polarization
6. The growth of the internal debt
7. The exaggerated transpiration of the economy
8. The criminalization of the economic relationship
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
162
External risks:
1. The growth of the external debt
2. The energy and fuel vulnerability, because of the critical dependence on
foreign exporters a possible technological blockage, the danger of which is
increasing because of being late in the technical-scientific sphere
3. The instability of the foreign-exchange market, the negative impact of the
global market on the financial markets from Moldova
4. The loss of the traditional markets of sale of the production
CONCLUSIONS
The study of risks of foreign trade activities during transition to market economy
is a difficult problem because of its magnitude. Research of risks of foreign trade
activities during transition to market economy - a difficult problem because of the
big variety.
But without management and elimination of risks it will be impossible to reach
final item of transition to market economy, but not by primitive, wild and dependent
capitalism.
For this reason in our research, we offer consideration and some blocks of
management of risks of the foreign trade activity in transition of transition to market
economy on blocks:
ON THE INTERNATIONAL LEVEL:
The reduction of the country risk, of the failure to pay and of not returning
back the capital, the reduction of the external debt through consolidation and
conversion of it.
The use of credits for the restriction and reap techniques of fund of the vital
sector of the national products
ON THE MACROECONOMIC LEVEL:
1. The decrease of the political risk through
Ensuring political stability
Ensuring a powerful legislation base adequate for a market economy
The removal of so called gaps from the legislation
The increase of the legal protection of the person and property, the
liquidation of corruption and blackmail, the decrease as is possible of the process of
criminalization in society
2. The decrease of the social risk through:
Facing the economic crisis
Settling of the arrears of salaries, pensions and scholarship
Creating conditions for the transformation of the populations saving into
investments
Limiting as is possible of the unemployment
Creating new places of work through the development of the small and
middle business
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
163
Decreasing poverty of population through the elaboration of a program
Fighting against poverty, the worst vice of the transition
Increasing the level of education of health protection, decreasing the
polarization of population creating a system of social protection
Increasing the role of the tax system to decrease the incongruousness of
incomes, the intensification of the income declaration control
3. The decreasing of the economic risk through:
Stopping or decreasing of the inflation level growth
The decreasing of the internal debt of the state; the insurance of the stability
of national currency and growth of trust in national currency
The establishment of some reasonable taxes
The stopping capital leaving the countrys boundary
The creation of favorable conditions for the introductions of investments,
stimulations of private investments, attracting foreign investors conditions of
transformation of saving programs
The decreasing of dependence on imports of merchandise and products, the
diversification of import, the application of a differentiated system of customs taxes
The robotizing of the traditional sale markets the products and conquering
those new through the making of the indigenous, competitive production
The state support of the energetic vulnerability of the country caused by the
dependence on foreign suppliers; decreasing as is possible of the economic quota
4. The decreasing of the ecological risk through:
The consecutive ecologisation as the national social economic branches,
the transition of industry and energetic to technologies which consume small amount
of energy and row material, recycling the waste materials
The creation of ecologic security system;
The decreasing of risk of accidents and catastrophes;
The ecologic basement of putting the manpower after the natural potential, the
establishment of the ecosystems and the human impact on the environment;
the warning of degradation of the biosphere and the creation of the ecologic
carcass of the territory
The elaboration of a new nominative, juridical frame adequate to the
conditions of the market economy
5. The decreasing of the natural risk (which is the main form of risk in
agriculture), but its influence can be only predicted and limited (at some extend).
But it cant be taken away. Thats why, the decreasing of the natural risk consists in
its prediction and evaluation.
ON THE MICROECONOMIC LEVEL:
The balanced development of the enterprises, the insurance of an increasing
efficiency;
The balancing of the relations between the offer and demand, the decreasing
of the production which is not advertised the market, the intensification of capacity
of producing new and competitive
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
164
The education of the economic agents behavior to a healthy competition
The decreasing of all the political, ecological, juridical risks, of failure,
innovative risks, risks of investments
In conclusion we can mention that the Republic of Moldova has begun to
implement some programs and plans of social-economic development which line up
to the principles of durable development and European integration.
The bibliography
1. Alexander C. The Handbook of Risk Management and Analysis. John Wiley, 1998.
2. Curteanu Doru, Nastase M. Managementul riscului n constructii. Tribuna economic.
Nr.3/98, p.22., Bucuresti.
3. Gherasim Alexandru. Tipologia riscului. Tribuna economic. Nr.44, p.13., Risc si
incertitudine n economia de piat. Tribuna economic Nr.41, p. 7, Bucuresti.
4. Mutaf Marian. Evaluarea riscurilor internationale. Tribuna economic nr.12/2000,
p. 33, Bucuresti.
5. Zait Dumitru. Riscul international. Tribuna economic. Nr.16, 17 Bucuresti, 2000.
Prezentat la 17.11.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
165
EXPORTUL REPUBLICII MOLDOVA:
ANALIZA SITUATIEI CURENTE $I EXAMINAREA
DIRECTIILOR DE CRE$TERE N SCOPUL REDUCERII
DEFICITULUI BALANTEI COMERCIALE
Iuliu JURCAN, doctor n economie, IRIM
Prosperity of all countries depends to a large extent on foreign trade of them. The vol-
ume of foreign trade and balance of payments of foreign countries is an important indicator
for assessing a country's economic development. This article examines the current situation
of the Republic of Moldova and examines the directions of growth to reduce the trade deficit.
Prosperitatea tuturor trilor depinde ntr-o mare msur de comertul exterior al
acestora. Aceast afirmatie este valabil n special pentru trile n curs de dezvoltare
care adesea nu sunt n msur s produc bunurile de care au nevoie (mai ales cele ce
necesit tehnologii nalte) pe care trebuie s le importe. Pentru a fi n msur s realizeze
acest lucru, fr a crea deficite majore ale balantei comerciale, ele trebuie s exporte
produse autohtone pentru a obtine moneda strin necesar asigurrii importurilor, n
special a celor care se refer la echipamente de baz (masini, utilaje, mijloace de
transport), materiale si tehnologii necesare pentru dezvoltarea lor economic.
mprumuturile externe, creditele nerambursabile sau creditele comerciale
acordate acestor tri contribuie cu cel mult 25% la obtinerea valutei necesare
asigurrii importurilor. Restul de fonduri necesare trebuie asigurate prin schimburi
comerciale cu alte tri.
Volumul comertului exterior si balanta de plti externe ale unei tri reprezint
indicatori importanti pentru aprecierea dezvoltrii economice a trii. O balant
comercial extern pozitiv si un volum sporit al comertului exterior reprezint
factorii cei mai importanti care indic o dezvoltare corespunztoare a unei tri.
Comertul exterior nu este ns numai unul din principalii factori ai cresterii
economice, el este n acelasi timp si principala consecint a acestei cresteri deoarece
cresterea economic genereaz prin ea nssi un volum sporit de schimburi
comerciale externe.
n urmtoarea figur se reflect evolutia exportului si importului total al
Republicii Moldova, n scopul determinrii principalelor tendinte si cauze ce le-au
determinat, precum si pentru vizualizarea evolutiei balantei comerciale si formulrii
concluziilor respective.
Figura prezentat mai sus atest c situatia Republicii Moldova n ceea ce
priveste comertul exterior este foarte nefavorabil. n ceea ce priveste evolutia
exportului total, n perioada 1997-1999, are loc diminuarea acestuia cu circa 47%,
fapt ce se situatiei economico-politice n tar si n special este legat de consecintele
crizei economice din Federatia Rus care constituie principala piat de desfacere.
Concomitent cu micsorarea exporturilor s-au redus de circa dou ori si importurile
trii. Pe parcursul urmtorilor ani 2000-2007 situatia se amelioreaz considerabil,
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
166
astfel, nct exportul total al Republicii Moldova n aceast perioad a crescut de
circa 2,8 ori, pe cnd importul total - de circa 6,3 ori.
-3000000
-2000000
-1000000
0
1000000
2000000
3000000
4000000
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Export - total Import - total Balana comercial - total
Figura 1. Evolutia exportului i importului total al Republicii Moldova
n perioada 1997-2007, mii USD
Un interes deosebit pentru examinarea cresterii economice l are balanta
comercial, determinndu-se ca diferenta dinte exportul si importul total al trii. n
asa fel, pe parcursul deceniului examinat n perioada 1997-2007 balanta comercial
a Republicii Moldova a fost negativ, fiind cuprins n limitele (-122.935,6)(-
2.348.070,1) mii dolari SUA. Limita maxim a balantei comerciale a fost atins n
anul 1999, cnd si importul si exportul Republicii Moldova detinea limita inferioar
a evolutiei sale. n ceea ce priveste limita de jos, cea mai redus nivel al balantei de
plti a fost nregistrat n ultimul an al sirului, ceea ce nc odat evidentiaz tendinta
negativ a balantei de plti a Republici Moldova.
Un alt indicator relativ ce atest raportul exportului total al trii fat de import
este gradul de acoperire a importurilor cu exporturi. n urmtoare figur se reflect
evolutia gradului de acoperire a importurilor cu exporturi al Republicii Moldova n
perioada 1997-2007.
Este evident c pentru economia oricrei tri se estimeaz pozitiv situatia cnd
gradul de acoperire a importurilor cu exporturi depseste o sut de procente si cu ct
valoarea acestui indicator este mai mare, cu att economia trii devine mai
puternic. n baza figurii prezentate se observ c n Republica Moldova pe
parcursul ultimului deceniu, acest indicator nu a atins nici ntr-un an nivelul de
100%. Valoarea maxim a gradului de acoperire a importurilor cu exporturi al
Republicii Moldova a fost atins n anul 1999, an dup care urmeaz o tendint de
diminuare continu, atingnd valoarea minim n anul 2007 la un nivel de 36,4%.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
167
30
40
50
60
70
80
90
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Figura 2. Evolutia gradului de acoperire a importurilor cu exporturi
al Republicii Moldova n perioada 1997-2007, %
Analiza efectuat mai sus, atest c situatia Republici Moldova privind balanta
comercial nregistreaz deficite nalte, situatia agravndu-se din ce n ce tot mai mult.
Pe de o parte pozitiv se apreciaz sporirea exportului total al Republicii Moldova de la
463.432,4 mii dolari SUA n anul 1999 pn la 1.341.797,5 mii dolari SUA n anul
2007, ceea ce prezint o crestere de circa 2,9 ori. Pe de alt parte tot n aceast perioad
importul total al trii a sporit de la 586.368,0 mii dolari SUA pn la 3.689.867,6 mii
dolari SUA, ceea ce constituie o crestere de circa 6,3 ori. n asa fel, paradoxal devine
situatia cnd ritmurile de crestere a importurilor sunt mult mai nalte dect cele a
exporturilor, iar cursul monedei nationale si multi alti indicatori atest c situatia este
satisfctoare. Aceast problem se explic prin faptul c populatia Republicii Moldova
beneficiaz de surse financiare mari ce vin n tar (provenite de la gastarbeiteri), ceea ce
i permite de a spori esential consumurile asigurate prin import.
Abordnd problema reducerii deficitului balantei comerciale al Republicii
Moldova se pot parcurge urmtoarele ci (figura 3).
n scopul solutionrii problemei de reducere a deficitului balantei comerciale
al Republicii Moldova este foarte important ca s se gseasc acea pozitie
optim care s promoveze imaginea trii noastre ca productor de produse
naturale asigurndu-se o competitivitate nalt a productiei prin dirijarea
raportului optim ntre calitate si pret. Directiile propuse n scopul promovrii
exporturilor sunt indispensabil legate cu cele de reducere a importurilor. Studiul
pietei autohtone demonstreaz c foarte multe produse, n special cele din
domeniul industriei alimentare, care se comercializeaz pe teritoriul Republicii
Moldova se pot produce la ntreprinderile autohtone. n asa fel, se propune de a
promova pe teritoriul trii cultura de consum a productiei autohtone, axndu-se
pe faptul c statul monitorizeaz si garanteaz calitatea acesteia.
Este foarte important ca n promovarea directiilor de reducere a deficitului
balantei comerciale prin sporirea exportului si reducerea importului total s fie
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
168
implicat n mod direct statul, care prin mna sa invizibil s promoveze si s
implementeze directiile propuse.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
169
Figura 3. Directiile de reducere
a deficitului balantei comerciale a Republicii Moldova
Bibliografie
1. Doga V., Burbulea R. Potentialul de export cu produse agroalimentare. Lucrri
stiintifice, UASM. Chisinu, 2003.
2. Eremciuc I., Osadcii V. Promovarea exportului n Republica Moldova: Studiu de caz.
Chisinu, 1999.
3. Ganciucov V. Unele propuneri de promovare a exporturilor de produse moldovenesti.
Chisinu, 1999.
4. Litvin A., Dobrovolschi L. Dezvoltarea exportului productiei vinicole n Republica
Moldova. Simpozion $tiintific International Societatea contemporan si integrarea
economic integral, U.A.S.M., Chisinu, 2002.
5. Osadcii V., Paunescu C., Islentiev M. Estimarea potentialului de export si propuneri
privind promovarea productiei Republicii Moldova pe piata mondial: Informatii de
sintez. Chisinu, 1994.
6. www.statistica.md
Prezentat la 20.11.2008
Reducerea deficitului balan(ei comerciale a Republicii Moldova
Sporirea exportului total Reducerea importului total
Reducerea la maxim a importurilor
produselor similare fabricate pe
teritoriul Republicii Moldova
prin promovarea culturii de consum
al produselor autohtone
Eliminarea sau reducerea taxelor
vamale la importul tehnologiilor
moderne pentru retehnologizarea
ntreprinderilor cu pozitie
important n productia de export
Extinderea politicilor bilaterale
pentru scutiri si reducere ale
nivelului taxelor vamale de import
Eliminarea sau reducerea taxelor
vamale n baza acordurilor si
angajamentelor negociate de
Republica Moldova pe
plan international la
importul de materii prime, utilaje
Stimularea cresterii exporturilor
cu valoare adugat sporit
Majorarea exporturilor n trile
n care s-au nregistrat
dezechilibre comerciale majore
Promovarea exporturilor
pe piete cu potential nalt
Formarea imaginii Republicii
Moldova pe plan international
ca productor de produse
naturale (ecologic pure)
Asigurarea raportului optim ntre
calitate si pret, pe prim-plan
axndu-se calitatea
productiei exportate
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
170
ACTIVITATEA ECONOMIC EXTERN PARTE INTEGRANT
A POLITICII ECONOMICE EXTERNE
A REPUBLICII MOLDOVA
Maria STRECHII, doctor n economie, conferentiar universitar, IRIM
Andrei BLANOVSCHII, doctor n economie, conferentiar universitar, Academia de
Administrare Public pe lng Preedintele Republicii Moldova
This article is about the foreign trade as a part of the foreign policy. Article reflected the
forms and methods of international collaborations and the main directions of the Moldovan
Strategy of investment attraction and export promotion.
Dezvoltarea activittii economice externe si integrarea economiei nationale n
economia mondial influenteaz pozitiv dezvoltarea economiei oricrei tri, dar o
important deosebit o are n conditiile crizelor economice si accelerrii tranzitiei la
relatiile de piat. Experienta Germaniei si Japoniei dup al doilea Rzboi Mondial
ct si a unui sir de tri n curs de dezvoltare ne-a demonstrat, c orientarea productiei
spre export si dezvoltarea diferitor forme de cooperare international n productie
este principalul factor al cresterii economice.
Pn nu demult distantele geografice si ignorarea limbilor strine constituiau
veritabilele bariere n calea comunicatiilor dintre popoare. Astzi ns, mobilitatea si
rapiditatea comunicrilor de mas conduc la fluxuri intercontinentale de idei si
informatii, dezvolt interesul pentru stiint si tehnic, rafineaz gusturile si
exigentele consumatorilor.
n viata contemporan activitatea economic extern a devenit un accelerator
puternic n dezvoltarea economic si tehnico-stiintific a Republicii Moldova, care
ndeplineste un sir de functii de baz: niveleaz dezvoltarea economiei nationale si
mondiale; efectueaz comsurarea cheltuielilor nationale si mondiale; realizeaz
avantajele diviziunii internationale a muncii care contribuie la cresterea eficientei
economiei nationale.
nsusirea celor mai noi realizri ale revolutiei tehnico-stiintifice n cel mai strict
mod este legat de participarea adnc si multilateral a fiecrei tri n diviziunea
international a muncii, comertul mondial si colaborarea cu trile care sunt dispuse
ctre asemenea relatii.
Republica Moldova, odat cu declararea independentei si suveranittii si
recunoasterea ei de mai mult de 135 state a devenit o parte component a
comunittii mondiale. Prezenta Republicii Moldova pe piata mondial, ca stat
independent, care este orientat spre dezvoltarea relatiilor de piat si integrarea n
economia mondial a modificat radical atitudinea fat de politica economic extern
si procesele de reglementare a ei.
Pe parcursul ultimilor 15-17 ani organele administratiei publice centrale au
depus eforturi, posibil mai putin vizibile pentru masele largi ale societtii, dar destul
de semnificative n vederea aderrii trii la diferite organisme si tratate
internationale, inclusiv la Organizatia Mondial a Comertului (OMC) din anul 2001.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
171
n perioada respectiv a fost elaborat pachetul de legi si diferite acte normative cu
privire la reglementarea activittii economice externe, ajustat la cerintele
internationale.
n conditiile complicate de promovare ale reformelor economice, activitatea
economic extern poate mentine dezvoltarea economic a trii si contribuie la
dezvoltarea industriei orientate spre export. ns o simpl ajustare a cadrului
legislativ nu va rezulta n redresarea semnificativ a situatiei n exportul de diferite
bunuri si servicii si n special a produselor agricole.
Este evident faptul, c fr modificarea dinamic a volumului, structurii si
caracteristicilor calitative ale exportului n Moldova, fr dezvoltarea tuturor
formelor posibile de colaborare international, eforturile depuse pentru depsirea
crizei economice se pot dovedi nendrepttite. n Republica Moldova, pn n
prezent nu exist o politic bine determinat a comertului exterior, care ar include nu
numai interesele nationale, dar si toate posibilittile potentiale ale trii. Calitatea de
membru al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) desigur ne permite s evitm
actiunile discriminatoare n vederea accesului bunurilor autohtone competitive pe
pietele externe, ns rezerve la acest capitol mai exist. Aici este vorba n primul
rnd de sensibilizarea investitiilor stringent necesare si de eforturile comune n
integrarea pe vertical a antreprenorilor, n scopul dezvoltrii produselor cu valoare
adugat mare, lichidarea obstacolelor provenite din birocratizarea excesiv si din
practicile de mituire, mai ales n organele vamale. De altfel, aceste probleme se afl
n vizorul organelor puterii de stat si solutionarea lor va permite lansarea trendului
pozitiv al ameliorrii climatului de afaceri n tar, elaborarea noilor bunuri si servicii
competitive pe piata extern si, respectiv, lrgirea potentialului de export al agentilor
economici din diferite ramuri ale economiei nationale.
n conditiile actuale activitatea economic extern a oricrei tri prezint
relatiile interstatale economice si comercial politice care sunt prezentate printr-o
gam larg a diferitor forme si metode de colaborare international cum ar fi:
comertul extern (exportul, importul, reexportul);
colaborarea investitional international care se realizeaz prin: diferite
acorduri internationale de creditare; dezvoltarea leasing-ului financiar international;
crearea ntreprinderilor cu investitii strine sau ntreprinderilor mixte;
cooperarea international n productie (n conformitate cu Clasificarea
Comisiei Economice a ONU, formele principale de cooperare n productie sunt:
producerea n baza specializrii (cnd se pot coopera mai multe tri); acordarea
licentelor cu achitarea prin productia obtinut n baza acestor licente; livrarea liniilor
de productie sau chiar a uzinelor ntregi, la fel cu achitarea prin productia obtinut n
baza acestor linii de productie; franchising-ul este o form progresist de
cooperare, cnd compania unei tri permite firmei (companiei) altei tri de a produce
bunuri sub numele su de firm, punnd la dispozitie tehnologii, utilaj de
completare, diferite materiale si acordnd consultatii si ajutor n activitate (cel mai
evident exemplu pentru Republica Moldova este activitatea retelei Mc Donalds);
colaborarea tehnico-stiintific international, care se poate manifesta n
form de schimb tehnologic, prin care se ntelege interptrunderea experientei de
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
172
productie si stiintei ca rezultat al cercetrilor efectuate n comun de ctre savantii
diferitor tri. O form eficient de colaborare tehnico-stiintific este transmiterea de
know-how si tehnologiilor n baza conventiilor internationale cu privire la licente.
operatiile valutar-financiare;
operatiile de creditare international.
Prin intermediul formelor si metodelor de colaborare international mentionate
se efectueaz diviziunea international a muncii, scopul creia este economisirea
muncii sociale n procesul de productie si schimb a rezultatelor ei ntre diferite tri.
Este cunoscut faptul, c schimbul international de mrfuri este rational pentru o
tar, din punct de vedere economic atunci, cnd cheltuielile pentru producerea
bunurilor de export sunt mai reduse dect cheltuielile pentru mrfurile importate.
De aici reiese, c schimbul international de mrfuri poate fi avantajos pentru
toate trile participante atunci cnd este elaborat corect si fundamentat din punct
de vedere economic structura exportului si importului trii.
Republica Moldova a semnat 33 acorduri bilaterale cu privire la colaborarea
comercial-economic: cu Statele Unite ale Americii (29.06.1992), Republica Ungar
(07.04.1993), Republica Turcia (07.06.1994), Ucraina (08.01.1995), Republica
Bulgar (09.02.1995), Republica Austria (01.09.1995), Republica Estonia (31.10.1995),
Confederatia Elvetian (01.09.1996), Republica Lituania (05.03.1997), Republica
Polonia (20.10.1997), Israel (20.10.1997), Republica Uzbekistan (10.06.1998),
Republica Popular Chinez (din ziua semnrii), Republica India (din ziua semnrii),
Republica Belarusi (25.01.1999), Ucraina (11.06.1999), Republica Ceh (30.09.1999),
Republica Elen (27.02.2000), Republica India (din ziua semnrii), Republica Leton
(din ziua semnrii), Republica Italian (din ziua semnrii), Federatia Rus (11.08.2000),
Republica Socialist Vietnam (14.12.2000), Republica Cipru (11.07.2000), Republica
Islamic Iran, Republica Slovenia (21.01.2003), Republica Kalmkia, Republica Croatia,
Republica Tadjikistan, Republica Slovac (23.03.2003).
Aceste acorduri sunt orientate spre diversificarea formelor de colaborare
comercial-economic, deschiderea accesului la noi surse de aprovizionare si noi
piete externe de desfacere, sustinerea participrii agentilor economici la diferite
expozitii si trguri internationale, dezvoltarea noilor forme de cooperare n productie
n baza urmtoarelor principii:
cointeresare si avantaj reciproc;
egalitatea n drepturi si neadmiterea discriminrii participantilor la activitatea
comercial extern;
protectia de stat a drepturilor si intereselor legitime, inclusiv a secretului
comercial, ale participantilor la activitatea comercial extern;
libertatea schimbului international de bunuri si servicii, lundu-se n
consideratie prevederile legii reglementrii de stat a activittii comerciale externe
(nr. 1031 din 21.09.2000), altor acte normative precum si tratatele internationale la
care Republica Moldova este parte;
promovarea unei politici unice a comertului extern ca parte component a
politicii externe a Republicii Moldova;
prioritatea msurilor economice.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
173
n ultima perioad de timp Guvernul Republicii Moldova a ntreprins un sir de
msuri concrete n vederea modernizrii economiei, nviorrii activittii de
antreprenoriat si atragerii investitiilor strine.
Prin Hotrrea Guvernului nr. 194 din 21 februarie 2006 a fost aprobat planul de
actiuni pentru perfectionarea cadrului normativ de reglementare a activittilor
supuse licentierii si optimizarea procesului de licentiere, care prevede un sir de
actiuni concrete pentru implementarea principiului ghiseului unic la efectuarea
procedurii de licentiere [4, p.11].
Continu realizarea reformei regulatorii a activittii antreprenoriale, iar de la 1
ianuarie 2006, Republica Moldova beneficiaz de preferintele comerciale incluse n
programul GSP Plus n comert cu Uniunea European. GSP Plus este o
mbinare considerabil a regimului comercial cu Uniunea European si posibilittile
care astzi le are Republica Moldova, reiesind din acordurile semnate cu trile din
Europa de Sud-Est.
Cu toate acestea Republica Moldova a ntreprins un sir de msuri pentru
obtinerea unui regim mai avantajos, bazat pe preferintele comerciale autonome, a
cror sustinere a fost conditionat de reformarea sistemului institutional n domeniul
certificrii originii mrfurilor exportate si consolidrii administratiei vamale [16,
p.4].
Reprezentantii Uniunii Europene, n cadrul edintei subcomitetului II RM-UE
Comert i investitii, care a avut loc la mijlocul lunii octombrie 2006 la Bruxelles,
cu participarea unei delegatii a Moldovei, si-au artat disponibilitatea de a lansa, n
scurt timp, procedurile interne de a acorda Republicii Moldova Preferintele
Comerciale Autonome la exportul pe piata UE. n cadrul reuniunii, reprezentantii
UE au remarcat progresele nregistrate de Republica Moldova n implementarea
recomandrilor n domeniile sanitar, fitosanitar si cel veterinar. n acest context
Moldova din martie 2008 beneficiaz de preferinte autonome, fiind inclus n lista
trilor terte, care au dreptul s comercializeze produse de origine animalier, n
special, carne proaspt i congelat, lapte i produse din lapte tratat termic,
precum i piei brute.
Faptele mentionate au o important destul de semnificativ pentru dezvoltarea
unuia din principalele sectoare ale economiei nationale a Republicii Moldovei
sectorul agrar. Practica ne-a demonstrat, c reforma agrar promovat anterior n-a
asigurat rezultatele scontate nici economiei nationale n ansamblu, nici tranilor
mproprietriti n particular. Declinul care a nceput n anul 1990 a condus nu la
reducerea tempurilor de crestere a volumului productiei agricole, dar la reducerea
volumului real al productiei vegetale de 2 2,5 ori, a efectivului de animale cu 35 la
sut, iar a productiei de lapte si carne respectiv cu 56 si 76 la sut [8, p.18]. n
rezultat s-a creat o situatie alarmant pe piata alimentar, care este practic inundat
de productie agricol de import, productorii agricoli autohtoni deseori nu-si pot
realiza productia din motivul costurilor nalte de productie si utilizrii ineficiente a
politicii tarifare, ceea ce contribuie la cresterea si aprofundarea srciei la sat.
Conform investigatiilor expertilor Business Consulting Institute (BCI), in anul 2005
srcia n spatiul rural a cunoscut o crestere de circa 4,8 puncte procentuale fat de
anul 2004, ajungnd la o cota de 36%, ceea ce, n mare msur, a determinat si
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
174
cresterea ratei la nivel national. Pe lng cresterea ratei srciei a crescut
profunzimea si severitatea acesteia.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
175
Cresterea PIB n-a putut influenta reducerea srciei n spatiul rural n msura
dorit, deoarece ponderea agriculturii, care este activitatea de baza n spatiul rural,
este doar de 14% din PIB. Pe de alt parte nici cresterea valorii adugate brute de
doar 1,8% a acestui sector n-a putut fi suficient pentru a asigura o reducere a
srciei. Inclusiv pentru faptul ca locuitorii de la sate, care au preponderent venituri
din gospodriile agricole individuale, practic o agricultur de subzistent si
particip foarte putin la schimburile comerciale att pe piata intern ct si pe piata
extern.
Aceste fapte au condus la necesitatea elaborrii si aprobrii de ctre Guvern a
Strategiei de dezvoltare a sectorului agroalimentar pentru perioada anilor 2006-
2015. n strategie sunt trasate directiile prioritare ale politicii agroalimentare ale
trii, directionate pe 3 domenii-cheie: domeniul economic formarea productiei
agroalimentare, care ar asigura securitatea alimentar a trii si lrgirea potentialului
de export al unor produse agricole cu competitivitate nalt; domeniul social
lichidarea decalajului dintre nivelul de trai si asigurarea social a populatiei rurale si
urbane; domeniul protectiei mediului producerea produselor alimentare ecologice
si crearea conditiilor ecologic-sigure pentru populatie, regnul animal si vegetal,
protejarea si pstrarea resurselor naturale pentru dezvoltarea durabil a sectorului
agrar orientat spre export.
n dezvoltarea activittii economice externe a oricrei tri, prioritar trebuie s fie
exportul productiei cu prelucrarea adnc si importul de materie-prim.
Reiesind din nivelul actual de dezvoltare al economiei Republicii Moldova si
potentialul de export extrem de limitat, una din directiile prioritare n dezvoltarea
activittii economice externe a trii este atragerea investitiilor strine n diferite
domenii de activitate, prin crearea ntreprinderilor mixte sau a ntreprinderilor cu
capital strin, care vor contribui la lrgirea potentialului de export, crearea noilor
locuri de munc, substituirea importului, familiarizarea cu metodele contemporane
de management, cercetare si penetrare a pietei externe.
n acest scop Guvernul a elaborat si aprobat Strategia de atragere a investitiilor
i promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015. Directiile de baz ale strategiei
prevd:
perfectionarea cadrului de politici n atragerea investitiilor;
promovarea investitiilor n infrastructur;
deetatizarea si perfectionarea gestiunii patrimoniului public;
dezvoltarea pietei financiare;
stimularea investitiilor;
dezvoltarea zonelor economice libere si crearea parcurilor industriale;
dezvoltarea exportului de mrfuri si servicii (prin: dezvoltarea regimurilor
comerciale preferentiale; dezvoltarea infrastructurii calittii; promovarea exporturilor;
crearea conditiilor pentru aparitia sectorului competitiv al exportului de servicii).
amplificarea rolului pietei de capital.
n scopul asigurrii fluxului de investitii strine si a importului tehnologiilor
avansate, utilajului si a echipamentelor de performant pentru lansarea activittilor
de productie si prestare a serviciilor orientate preponderent spre export, Guvernul
prevede introducerea n legislatia fiscal a unor facilitti fiscale pentru agentii
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
176
economici respectivi, care vor prevedea posibilitatea achitrii n rate a TVA si
taxelor vamale la import, n functie de termenul de exploatare a mijloacelor fixe. Se
prevede de asemenea scutirea de impozitul pe venit a profitului reinvestit n
extinderea si dezvoltarea afacerilor, iar pentru nerezidenti implementarea unui
mecanism eficient de impozitare a tranzactiilor acestora efectuate att pe piata
intern, ct si pe piata extern, precum si simplificarea deschiderii conturilor bancare
de ctre nerezidenti ntru facilitarea fluxului de investitii si stabilirii unei politici
fiscale flexibile menite s ncurajeze plasarea investitiilor n economia Republicii
Moldova.
Bibliografie
1. Buletinul Moldova n OMC nr.10(44) din octombrie 2002//Angajamentele Republicii
Moldova fat de OMC, partea I.
2. Buletinul Moldova n OMC nr.10(44) din octombrie 2002//Angajamentele Republicii
Moldova fat de OMC, partea II.
3. Chistruga Z. Principiul ghiseului unic nc un pas spre modernizarea
economiei/Buletin informativ al Guvernului Republicii Moldova, nr.2/2006
//www.gov.md/.
4. Dodon I. Majorarea exporturilor prin atragerea investitiilor / Buletin informativ al
Guvernului Republicii Moldova, nr.3/2006//www.gov.md/.
5. Economie international/ Ovidiu Rujan, Ion Prgaru Bucuresti: Editura Economic, 2004.
6. Globalizarea: sperante si deziluzii/ Joseph E. Stiglitz. Bucuresti: Editura Economic, 2005.
7. Gorodenco A. Sectorul agroalimentar trebuie s devin profitabil si atractiv/ Buletin
informativ al Guvernului Republicii Moldova, nr.2/2006//www.gov.md/.
8. Legea Republicii Moldova privind reglementarea de stat a activittii comerciale externe
nr.1031 XIV din 08.06.2000// Monitorul Oficial nr. 119-120 din 21.09.2000.
9. Legislatia Republicii Moldova http://www.docs.md/.
10. Legislatia Uniunii Europene http://europa.eu.int/eur-lex/en/index.html.
11. Potentialul de export al produselor agricole si alimentare autohtone// East-West
Management Institute, 2003.
12. Raportul Bncii Nationale anul 2005// www.bnm.md.
13. Relatii economice internationale: teorii si politici ale pietei mondiale/ Ionel Cobzaru -
Bucuresti: Editura Economic, 2000.
14. Relatii economice internationale/ Ioan Denuta - Bucuresti: Editura Economic, 1999.
15. Stratan A. Implementarea Planului RM-UE consolideaz institutiile democratice/
Buletin informativ al Guvernului Republicii Moldova, nr.2/2006//www.gov.md/.
16. www.statistica.md
Prezentat la 06.11.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
177
UTILIZAREA RATIONAL A RESURSELOR
MATERIAL-ENERGETICE UN PAS IMPORTANT
N MINIMIZAREA COSTURILOR
Rina JURCAN, doctor n economie, IRIM
The article is dedicated to the problem of the rational use of the material-energy re-
sources. In the world are actually the problems of the insufficiency and the high costs of the
material-energy resources. In this article we examine the principals directions of the rational
use of the material-energy resources and we propose the measures to rational use of the en-
ergy resources in the enterprises from Republic of Moldova. Also, rational use of the mate-
rial-energy resources favour to the diminution of the costs of production and increase of the
competition of the enterprise.
Deoarece ponderea cheltuielilor cu energia si combustibilul n costurile de
productie ale produselor este relativ mare se impune luarea unor msuri care s
limiteze consumul energetic de orice fel, de crestere a randamentelor energetice si
pentru diminuarea pierderilor n retelele de transport ale energiei. Msurile de
reducere a consumului energetic pot fi astfel grupate [3, p.98]:
msuri de normare stiintific a consumurilor energetice si pe baza
rezultatelor obtinute de ntreprinderi similare;
msuri de reducere a consumului energetic pe baza perfectionrii
tehnologiilor de fabricatie, modernizarea sau nlocuirea instalatiilor energetice cu
randamente sczute si de mbunttire a izolatiei termice a instalatiilor;
msuri de reducere a pierderilor n reteaua de transport, distributie si
consum, pe baza folosirii celor mai buni purttori de energie si o bun ntretinere si
reparare a acestora;
pentru energia folosit n scopuri motrice se impune folosirea limitatoarelor
de mers n gol precum si echiparea utilajelor cu motoare cu o putere instalat
corespunztoare;
msuri de ameliorare a factorului de putere si aplatizare a curbei de sarcin.
Un rol la fel de important l au si msurile de perfectionare a tehnologiei de
fabricatie si a organizrii productiei si a muncii.
Concomitent cu preocuprile pentru dezvoltarea si atragerea n circuitul
economic de noi resurse energetice primare si de surse energetice, trebuie s se
actioneze pentru o folosire rational a acestora precum si a tuturor formelor de
energie si n special a energiei electrice. ntruct tehnicile si tehnologiile actuale de
folosire a surselor neconventionale sunt scumpe si necompetitive, msurile de
economisire si valorificare superioar a resurselor energetice constituie o modalitate
sigur de dezvoltare a bazei energetice.
Folosirea rational a resurselor energetice presupune unele directii de actiune
cum ar fi [2, p.76]:
a) Valorificarea superioar a resurselor energetice este o necesitate impus de
faptul c solicitrile de resurse energetice primare cresc mult mai rapid dect
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
178
posibilittile de acoperire din cauza caracterului limitat al acestora si a folosirii lor
ntr-o proportie tot mai mare n scopul prelucrrii chimice. Pe de alt, parte stadiul
actual al tehnicii si al tehnologiilor asigur randamente sczute, din continutul de
energie al tuturor purttorilor de energie primar, numai 40% se regseste sub form
de energie util, restul de 60% se pierde. Avnd n vedere faptul c ponderea
formelor de energie intermediar (energie electric, energie termic etc.) creste tot
mai mult n consumul industrial, preocuprile pentru valorificarea superioar a
resurselor energetice se diversific si odat cu acestea se realizeaz o reducere a
consumurilor specifice.
b) mbunttirea randamentelor energetice n procesele termice. Reducerea
consumului specific de resurse energetice primare folosite pentru producerea
energiei termice si n continuare, a energiei electrice presupune n primul rnd
msuri de crestere a randamentelor tuturor instalatiilor industriale.
O alt cale de utilizare rational a resurselor material-energetice prevede
utilizarea surselor neconventionale de energie. n categoria surselor energetice
neconventionale sunt incluse urmtoarele:
a) surse regenerabile prin mecanisme naturale, cum sunt: energia solar si
eolian, energia geotermal, biogazul etc.;
b) surse regenerabile prin mecanisme proprii activittilor industriale si
economico-sociale, cum sunt: cldura continut n gazele fierbinti sau apele
reziduale industriale evacuate, resturi industriale transformabile prin ardere n
energie termic.
n activitatea economic, utilizarea resurselor energetice se poate realiza n
principal n dou modalitti [1, p.102]:
prin o recuperare primar, adic prin refolosirea cldurii recuperate chiar n
instalatiile care au generat-o (recirculare);
prin o recuperare secundar, adic pentru producerea de ap cald si agenti
termici necesari unui consum energetic n exteriorul instalatiei.
Ponderea energiei neconventionale n totalul consumului de energie este n
prezent redus, dar prezint o tendint de crestere, deoarece aceste surse sunt
regenerabile n mod natural si nepoluante.
n continuare se va argumenta directiile de folosire rational a resurselor
energetice si se va estima efectul economic al acestora pe baza unei ntreprinderi
autohtone S.A. Floarea-Soarelui. Reiesind din considerente c activitatea de
producere a ntreprinderii S.A. Floarea Soarelui este caracterizat prin consumuri
nalte de energie termic si electric, dar preturile de aprovizionare a acestora de la
furnizori sunt relativ nalte, apare necesitatea de a aborda posibilitti de reducere a
costului resurselor de energie termic si energie electric. Tinnd cont de faptul c n
urma fabricrii uleiului din floarea soarelui n calitate de deseu rmn cojile de
floarea soarelui, ntreprinderea dispune de un cazan care produce energie termic,
utiliznd n calitate de combustibil cojile de floarea soarelui obtinute. ns, cantitatea
de energie termic obtinut nu este suficient pentru acoperirea total a necesittilor
ntreprinderii S.A. Floarea Soarelui si totodat cantitti mari de coji de seminte de
floarea-soarelui rmn n stoc, se propune de a construi o Mini-CET care va
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
179
functiona n baza utilizrii cojilor de floarea-soarelui si va acoperi totalmente
necesittile ntreprinderii cu energie termic la costuri mai mici.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
180
Potentialul energetic al cojii de floarea-soarelui ca al unui produs colateral este
suficient pentru acoperirea necesittilor procesului tehnologic cu energie termic si
electric. Utilizarea energeticii potentiale a cojii de floarea-soarelui pentru
producerea energiei termice cu utilizarea minimal a gazelor naturale si energiei
electrice proprii este posibil n baza modernizrii a complexului cazan-energetic n
complex cazan-turbogenerator.
Aceast variant permite nu numai asigurarea procesului tehnologic cu energie
termic si electric, ci si utilizarea condensatorului turbinei si electro-generatorului n
calitate de tampon-regulator, ce permite a reactiona la cantitatea variabil de coaj de
floarea-soarelui, din contul producerii energiei electrice. Surplusul energiei electrice
poate fi transmis n retea, cu returnarea ulterioar pentru necesittile combinatului, n
cazul cnd coaja de floarea-soarelui lipseste sau nu este n cantitate suficient.
Lund n consideratie, c la ntreprindere are loc consumul concomitent al
energiei electrice si termice n cantitti considerabile, cea mai optimal schem pare
a fi unirea sistemului de generare a energiei electrice si sistemului pentru producerea
aburului, adic o schem de cogenerare. Constructia va fi legat cu retelele
exterioare a cazangeriei existente. Dup darea n exploatare a utilajelor instalate
efortul cu aburi va constitui - 25 t/h. Aburul dup agregatul cu cazan va fi directionat
la procesul tehnologic prin intermediul turbogeneratorului.
S.A. Floarea Soarelui pentru desfsurarea activittii de producere are
necesitti mari n abur, valorile crora sunt generalizate n urmtorul tabel.
Tabelul 1. Cantittile de abur necesare pentru desfurarea
activittii de producere a S.A. Floarea Soarelui
Nr.
d/o
Denumirea indicatorilor U. m. Vara Iarna
1. Prelucrarea floarea soarelui t/zi 860
2. Producerea uleiului dezodorat t/zi 200
3. Necesitatea aburului n producere, t/h 18 21,5
din care:
Abur cu temperatura 38010
o
C
si presiune 20 kgs/cm
2
t/h 5,0 5,0
Abur cu temperatura 19010
o
C
si presiune 11 kgs/cm
2
t/h 5,5 5,5
Abur cu temperatura 165175
o
C
si presiune 7 kgs/cm
2
t/h 7,5 11,0
n continuare se propune a evalua efectul economic obtinut n urma introducerii
cazanului ce va functiona n baza arderii cojilor de seminte de floarea soarelui si a
turbinei cu abur, precum si termenul de recuperare a investitiei.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
181
Tabelul 2. Date initiale pentru evaluarea efectului economic
Nr. Indicatorii Valoarea
1.
Cazan de ardere a cojilor de floarea soarelui
E-25-3,9-440 si KE 24-25-320 pentru arderea
6,5 tone de coji de floarea soarelui pe or
1 unit.
2.
Turbin de abur pentru producerea 2500 kW de
energie electric pe or
1 unit.
3.
Numrul zilelor de lucru a ntreprinderii pentru
prelucrarea semintelor (circa 175 tone de
floarea soarelui pe an)
200 zile
4. Productivitatea cazanului de producere a aburului 6,5 t/h : 0,2 t/h = 35 t/h
5.
Necesittile ntreprinderii n abur n scopuri
tehnologice (n perioada de iarn)
21 t/h
6.
Cheltuieli pentru obtinerea 1 tone de ap
purificat chimic
12 lei/t
7.
Cheltuieli privind transportarea cojilor de seminte
de floarea soarelui la locul de aruncare a deseurilor
140,44 lei/t
8.
Costul 1 kW/h de energie electric:
- procurat de la furnizor (fr TVA)
- proprie (dup plan)
1,08 lei
0,20 lei
9.
Necesitti de gaz natural
pentru producerea 1 tone de abur
76 m
3
/t
10. Pretul 1 m
3
de gaz natural 3,161 lei
11.
Cantitatea de coji de seminte de floarea soarelui ce
se arde n cazane efectiv
3,8 t/h
12.
Cantitatea de abur produs cu ajutorul cazanului
KBP (n scopuri tehnologice)
7 t/h
13.
Numrul suplimentar de angajati
- cu salariul mediu lunar de
5
5500
14.
Cheltuieli anuale relativ constante
a sectiei de rafinare
9793 mii lei
15. Cantitatea de ulei rafinat produs n anul 2006 116 t/zi
16. Cantitatea de ulei rafinat produs n anul 2007 180 t/zi
17. Suma creditului necesar 4500 mii USD
18. Cursul 1 USD fat de MDL 10,3 lei
n baza datelor initiale prezentate vom estima cheltuielile si economiile
probabile ale ntreprinderii S.A. Floarea Soarelui n urma implementrii msurii
propuse, si anume n urma introducerii cazanului ce va functiona n baza arderii
cojilor de seminte de floarea-soarelui si a turbinei cu abur.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
182
Tabelul 3. Calculatia cheltuielilor
Nr. Indicatorii Valoarea
1.
Cheltuieli privind procurarea, constructia si darea
n exploatare a cazanului de ardere a cojilor de
floarea soarelui, mii USD, inclusiv: 5150
- Cazan E-25 1450
- Lucrri de proiect 190
- Armatur si accesorii 80
- Instalatie pentru asigurarea tirajului 30
- $ef de montaj 40
- Filtru electric 320
- Schimbtor de frecvent la exhaustor
pentru fum si ventilator
20
- Sistemul de automatizare si manipulare a
Agregatului de cazangerie
420
- Turbin 1300
- Conditionarea apei 160
- Centrul de depozitare si transmitere a cojilor
de floarea soarelui la cazangerie
60
- Conectarea ntreprinderii la retea de curent electric 40
- Lucrri construire-montare 1000
- Lucrri de pornire-reglare 40
2.
Economiile anuale obtinute n baza excluderii
cheltuielilor legate de transportarea cojilor de
floarea soarelui neutilizate
140,44 lei/t (6,5-3,8) t/h 24
h/zi 200 zile/an = 1820102
lei/an
3.
Economiile anuale legate de reducerea
consumului de gaze naturale pentru producerea
aburului
3,161 lei/m
3
76 m
3
/t
7 t/h 24 h/zi 200 zile/an =
8071929 lei/an
4.
Economiile anuale aferente producerii
energiei electrice proprii
(1,08-0,20)lei/kWh 2500
kWh 24 h/zi 200 zile/an =
10560000 lei/an
5. Cheltuieli anuale privind uzura
5150 mii USD 10,3 lei/USD
/ 25 ani = 2121800 lei/an
6.
Cheltuielile anuale privind ntretinerea
si deservirea utilajului
50 mii USD 10,3 lei/USD =
515000 lei/an
7.
Cheltuieli anuale privind retribuirea muncii
a personalului implicat n deservirea utilajului
respectiv, inclusiv defalcrile CAS si CAM
5500 lei/lun 5 pers. 12
luni/an 1,27 = 419100 lei/an
8.
Cheltuieli anuale privind producerea
apei purificate chimic (suplimentar)
12 lei/t (35-21 t/h) 24 h/zi
200 zile/an = 806400 lei/an
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
183
n urmtorul tabel (tabelul 4) sunt sistematizate rezultatele obtinute n urma
introducerii cazanului ce va functiona n baza arderii cojilor de seminte de floarea-
soarelui si a turbinei cu abur si anume: efectul economic anual, efectul economic
total si termenul de recuperare a investitiilor.
Tabelul 4. Rezultatele obtinute
Nr. Indicatorii Valoarea
1.
Economiile anuale totale obtinute
(din tabelul precedent
p.2+p.3+p.4-p.5-p.6-p.7-p.8)
1820102 + 8071929 + 10560000
2121800 515000 419100
806400 = 16589731 lei/an
2. Termenul de recuperare a investitiilor
5150 mii USD 10,3 lei/USD /
16589731 lei/an = 3,2 ani
3. Suma total a economiilor
16589731 lei/an 25 ani =
414743 mii lei
Examinnd rezultatele estimate n urma introducerii cazanului ce va functiona n
baza arderii cojilor de seminte de floarea soarelui si a turbinei cu abur s-a obtinut c
S.A. Floarea Soarelui va obtine un efect economic anual de 16.589.731 lei si
termenul de recuperare a investitiilor va constitui circa 3 ani si 3 luni.
Dac de tinut cont c preturile la gaz natural si la energie termic sunt n
permanent crestere, vor spori economiile anuale si se va reduce termenul de
recuperare a investitiilor. Astfel, msura examinat privind introducerea cazanului
ce va functiona n baza arderii cojilor de seminte de floarea soarelui si a turbinei cu
abur este o msur eficient si adecvat situatiei actuale.
Bibliografie
1. Bsanu Gh., Pricop M., Managementul aprovizionrii si desfacerii. Editura Economic,
Bucuresti, 2000.
2. Moldoveanu G., Managementul operativ al productiei. Editura Economic, Bucuresti, 1999.
3. Dima, I., Managementul productiei industriale. Universitatea Tehnic Petrosani, 1994.
4. I.N.I.D.: Metode avansate de management al ntreprinderii. Bucuresti, 1995.
Prezentat la 06.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
184
AJUSTAREA DREPTULUI
NAIONAL LA LEGISLAIA
INTERNAIONAL
3
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
185
HPABOBOE OBECHEHEHHE 3AmHTL HPAB HEAOBEKA
B PECHYBAHKE MOAOBA
Muxauu BMPI3V, oormop mpuou:ecrux uavr, HPHM
The human rights belong to the category of permanent issues. In this context, the present ar-
ticle is dedicated to legislative assuring of human rights defense in the Republic of Moldova.
3apoxenne nen npan uenonexa nanmaercx yxe n pennerpeuecxnx nonn-
cax. Ono npocnexnnaercx n Koncrnrynnn, paspaoranno opxonrom Cononom n
VI nexe o n.+. Hapxy c +nemenramn emoxparnn, n ne npenpnnnmanact
nontrxa saxpennrt npano npnnneuennx x ornercrnennocrn rocyapcrnenntx
unnonnnxon. 3nnsonuecxn nonxrne npana n cnoot ncnontsonannct axe
pantme. Tax, npannrent mymepcxoro rocyapcrna eme n XXIV nexe o n.+. ycra-
nonnn nx cnonx noanntx, cocroxnmym n onpeenenno samnre or eccone-
crntx copmnxon nanoron. Hm tna npeycmorpena, n rom uncne, samnra non
n cnpor or necnpanennntx ecrnn nme, onaanmnx nnacrtm.
Hpana uenonexa ornocxrcx x uncny cnoero poa neuntx nponem. Ha nporx-
xennn nexon nm onenoct camoe pasnnunoe nonnrnxo-npanonoe, pennrnosnoe,
+rnnuecxoe nnn xe ]nnoco]cxoe ronxonanne n oocnonanne.
Conpemennoe npecrannenne o npanax uenonexa sanoxnna poxennax Benn-
xo upannyscxo penonmnne, exnapannx npan uenonexa n rpaxannna 1789 r.
Ho cyrn ena, ona saana nexrop xoncrnrynnonnoro pasnnrnx na cneymmne na
cronernx. exnapannx nponosrnacnna, uro nmn poxamrcx cnoontmn n pan-
ntmn n npanax. Ona nasnana oecneuenne ecrecrnenntx n neoremnemtx npan
uenonexa - nentm ncxxoro nonnrnuecxoro comsa mexy nmtmn.
K uncny raxnx npan, exnapannx ornecna cnooy, cocrnennocrt, esonac-
nocrt n conpornnnenne yrnerennm. Ona nponosrnacnna npesymnnnm nennnon-
nocrn, cnooy conecrn, cnooy ntpaxennx mnenn, cnooy neuarn, rapanrnn
nnuntx n nntx npan rpaxan.
Kpynnemnm nxnaom XX n. n ]opmnponannn conpemenntx npecrannenn o
npanax uenonexa, crano nx mexynapono-npanonoe saxpennenne n xauecrne onoro
ns ocnonononarammnx n ynnnepcantntx npnnnnnon mexynaponoro omennx.
Mexynapono-npanonoe saxpennenne n ynnnepcantnoe npnsnanne npan ue-
nonexa nenaxno, ]opmantno nnn ne]opmantno, nanxsannoe nnn ntcrpaannoe
nexamn optt sa nx yrnepxenne, - nonnocrtm nsmennnn cnryannm. Hanno-
nantnoe saxonoarentcrno n mexannsmt samnrt npan uenonexa, n nacroxmee
npemx neorennmt or mexynapontx nponeccon.
B 1997r. Pecnynnxa Monona parn]nnnponana Konnennnm o samnre npan
uenonexa n ocnonntx cnoo, xoropax ncrynnna n cnny nx Pecnynnxn Mono-
na 12 cenrxpx 1997r. n ent caun parn]nxannonno rpamort Ienepantnomy
cexperapm Conera Enpont. B coornercrnnn co cr.8 Koncrnrynnn Pecnynnxn
Monona, Konnennnx crana cocranno uacrtm npanono cncremt crpant, uro
nonnexno sa coo npaxrnuecxym neoxonmocrt nsyuennx npaxrnxn Enpone-
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
186
cxoro Cya no npanam uenonexa oprana, npnsnannoro oecneunrt conmenne
oxsarentcrn, npnnxrtx na cex rocyapcrnamn-yuacrnnxamn Konnennnn. Ee
nopmt ecrnymr ceronx, raxnm opasom, xax onn tnn ncronxonant n npo-
necce nx npnmenennx Enponecxnm Cyom no npanam uenonexa.
3nanne npaxrnxn Enponecxoro Cya no npanam uenonexa naxno ne rontxo
nx rocyapcrnenntx opranon - saxonoarentntx n cyentx, no n nx xnrene
Pecnynnxn Monona, nonyunnmnx nosmoxnocrt opamennx n Enponecxn
Cy no npanam uenonexa, ecnn onn nonaramr, uro ecrnnxmn rocyapcrnenntx
nnacre napyment nx npana, rapanrnponannte Konnennne, n na nannonantnom
yponne onn ne nonyunnn onxno samnrt. Hpano na raxoe opamenne npey-
cmorpeno ne rontxo Konnennne, no n Koncrnrynne Pecnynnxn Monona.
Xnrenn Pecnynnxn Monona ocrarouno axrnnno ncnontsonann +ro npano:
sa npemx, npomemee nocne parn]nxannn Konnennnn, nmn tno noano n
Enponecxn Cy no npanam uenonexa cntme rtcxun xano.
Ocnonnte nonpoct, sarparnnaemte n xommynnnnponanntx enax npornn
Pecnynnxn Monona, moxno ntennrt n necxontxo rpynn. Hpexe ncero, +ro
xanot, ornocxmnecx x pasnnuntm acnexram yrononno nponeypt, coepxa-
nnx n mecrax npenapnrentnoro saxnmuennx n, nocne ntnecennx npnronopa, n nc-
npannrentntx xononnxx. Px xano ornocnrcx x ycnonnxm coepxannx n x nn-
rentnocrn yrononnoro nponecca. Hmemrcx xanot, xoropte xacamrcx pasenon
cr.6 o panencrne cropon n nponecce n o cnpanennnom cyenom pasnparentcrne. B
ono ns xano, peut ner o orcyrcrnnn mpncra n reuennn nepntx uacon saepxa-
nnx n onpoca. B pyrom ene, nponoxannx co cropont opranon nonnnnn nocnyxn-
na ocnonannem nx npnronopa sa pacnpocrpanenne napxornuecxnx nemecrn.
B-rpertnx, saxnnrenn xanymrcx na ro, uro oxonuarentnte pemennx cyon n
nx nontsy tnn nepecmorpent n nopxxe nasopa. 3ra nponeypa, xoropax nc-
nontsyercx n n yrononntx n n rpaxancxnx enax, moxer sarponyrt nonpoct,
cnxsannte c npnnnnnom mpnnuecxo cranntnocrn. Taxxe, ecrt xanot, or-
nocxmnecx x nnrentnocrn rpaxancxoro cyonponsnocrna.
Mnorne xanot xacamrcx nencnonnennx pemenn cyon rocyapcrnenntmn
opranamn nnn nnnt raxnx opranon n nencnonnennn pemenn.
K coxanennm, na npaxrnxe ne pexocrt n raxne cnyuan. Kax npnsnanne xa-
not nenpnemnemo, nanpnmep, xora rpaxane snoynorpenxmr npanamn npn
ee noaue. Hecmorpx na ro, uro Enponecxax xonnennnx n npnnnnne ne onycxa-
er raxo nosmoxnocrn. Mnorne ena nenpnemnemt ratione temporis, pyrne
xacamrcx connantntx n +xonomnuecxnx nonpocon, cymecrnymr xanot ornocn-
rentno nesaxonnoro n neoocnonannoro nepecmorpa pemenn nannonantntx
cyon no rpaxancxnm n yrononntm enam.
Tax, o +rom nnmer M.H. 3nrnn n xnnre Enponecxax Konnennnx o npanax
uenonexa n Enponecxax connantnax Xaprnx:
eno n rom, uro, xax omee npannno, xanot cocrannent es yuera ]opmant-
no-mpnnuecxnx rpeonann. B cmtcne nexoroptx ns nnx npocro rpyno paso-
partcx. Onn npecrannxmr coo nnmt crycrox +monn. pyrne cocrannent o
opamennx x xonxperntm nannonantntm nncrannnxm. Tpertn ne nmemr nenocpe-
crnennoro ornomennx x c]epe perynnponannx Konnennnn, n rax anee .
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
187
Hoonte opamennx xapaxrepnt ne rontxo nx Pecnynnx Monona, no n
nx pyrnx crpan. Heoxonmo, x coxanennm, ormernrt raxym orpnnarentnym
renennnm, xora px anoxaron n saxnnrene naunnamr cnoe omenne c namnm
nannonantntm cyom npnmepno onnaxono: eme nannonantnax cyenax nn-
crannnx ne ntcnymana nx onot, a onn yxe saxnnxmr, uro conpamrcx opa-
martcx n Cy n Crpacypre.
Hpaxrnxa Cya no orentntm crartxm Konnennnn anexo ne pannosnauna.
Ho onnm crartxm npnnxro cunrannoe xonnuecrno pemenn, no pyrnm - ecxr-
xn, cornn, uro, xoneuno, orpaxaercx na oeme xommenrapnen , a raxxe ncxnm-
uaer nosmoxnocrt nonnoro nx ennoopasnx.
B nepno or 13 exapx 2001r. no 18 mapra 2008r. Enponecxnm cyom no npa-
nam uenonexa, na opamennte xanot rpaxan Pecnynnxn Monona, tno ntne-
ceno 115 pemenn, ns xoroptx rontxo necxontxo ne n nontsy rpaxan. Hanpnmep:
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 14 exapx 2004r. Herpy Hynamxy
npornn PM. Oecneuenne npana cocrnennocrn (n.1 cr.6);
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 30 noxpx 2004r. Hepxont Cnxroro
Xapanamnnx npornn PM. ocryn x npanocynm(cr.6);
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 30 noxpx 2004r. Canna uypryn+
npornn PM. Oecneuenne npana cocrnennocrn (cr.1 Hporoxona N1).
Fontmnncrno xano, noanaemtx na paccmorpenne n Enponecxn Cy no
npanam uenonexa, rpaxanamn Pecnynnxn Monona cctnamrcx na cr.6 Konnen-
nnn, xoropax rapanrnpyer cnpanennnoe cyenoe pasnparentcrno. Hanpnmep:
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 1 ]enpanx 2005r. 3enneprepr npo-
rnn Pecnynnxn Monona. Hpano na cnpanennnoe pasnparentcrno (cr.6 n.1
Konnennnn);
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 26 nmnx 2005r. Cxyrapt npornn
Pecnynnxn Monona. Hencnonnenne pemennx cya (cr.6 n.1 Konnennnn);
Onpeenenne Enponecxoro Cya or 1 mapra 2005r. Hnnx Hapnnxn npornn
PM. Peannnrannx xeprn nonnrnuecxnx penpeccn.
3naunrentnoe uncno rpaxan, opamammnxcx n Enponecxn Cy no
npanam uenonexa, ymemnent no cr.1 (Hporoxona N1 x Konnennnn), xoropax
samnmaer npano cocrnennocrn. Hanpnmep:
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 18 xnnapx 2005r. Cepre Honon
npornn PM. Bosnpar nmymecrna peannnrnponanntm nnnam. Ornercrnennocrt
sa npe, npnunnennt opranamn nynnuno nnacrn nnn onxnocrntm nnnom;
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 14 cenrxpx 2004r. Pyxonxn npornn
PM. 3amnra npan cocrnennocrn. Hponycx cpoxa opamennx n Enponecxn Cy
no npanam uenonexa (cr.35 n.1 Konnennnn);
Hocranonnenne Enponecxoro Cya or 14 cenrxpx 2004r. upynse npornn
PM. 3amnra npan cocrnennocrn. Hponycx cpoxa opamennx n Enponecxn Cy
no npanam uenonexa (cr.35 n.1 Konnennnn).
Vnnnrentnt napaoxc, n 2004 roy Enponecxnm Cyom no npanam ueno-
nexa tno ntneceno o 10 pemenn n nontsy ncrnon c npncyxennem enexntx
xomnencann npaxrnuecxn no ananornuntm xanoam: samnra npan cocrnenno-
crn; ncrpeonanne cocrnennnxom cnoero nmymecrna; nencnonnenne pemenn
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
188
cya. Hs-sa cxoxecrn saxnnenn rpaxan, onnm nocranonnennem ycranannnna-
nnct pemennx cpasy no pxy xano. B ome cnoxnocrn, ymemnenntx nacun-
rtnaercx o rpnnarn uenonex. Kaxomy ncrny Enponecxn Cy no npanam
uenonexa oxsan Hpannrentcrno PM ntnnarnrt n ome cnoxnocrn or rpex o
nxrn rtcxu enpo ns rocmxera n coornercrnnn co cr.44 n.2 Konnennnn. Ho +rn
noxasarenn ne rax moxnpymr, xax ror ]axr, uro ns nourn 200 opamenn, na-
npannenntx rpaxanamn Monont n Crpacypr n npnnxrtx x paccmorpennm,
36 nenocpecrnenno cnxsant c nencnonnennem cyentx pemenn.
Hpornn Pecnynnxn Monona noanannct ncxn n no onee snaunrentntm
crartxm Konnennnn. Hanpnmep: Hocranonnenne Enponecxoro Cya or
21 exapx 2004r. Banepn Fycyox npornn PM, eno, re napymeno npano na
cnooy ntpaxennx (cr.10 Konnennnn).
B 1998 r. Banepn Fycyox onynnxonan n exeneentnnxe Expres xpnrn-
uecxym crartm n apec amnnncrpannn AIR Moldova, xoropt nnocnecrnnn
tn saxptr. Komnannx oxanonana crartm n cyenom nopxxe n npnnnexna
anropa x ornercrnennocrn sa ymemnenne uecrn n ocronncrna. Fycyox nponr-
pan eno no ncex nannonantntx nncrannnxx.
Enponecxn Cy ycranonnn ]axr napymennx npana rpaxannna Fycyox na
ntpaxenne, sa]nxcnponannoro n cr.10 Enponecxo Konnennnn no npanam ue-
nonexa. Fycyox nepnt monancxn xypnanncr, ntnrpanmn eno n
Enponecxom Cye.
Eme onnm npnmepom moxer nocnyxnrt nocranonnenne no eny Hnamxy n
pyrnx npornn Pecnynnxn Monona n Poccncxo ueepannn.
Xanoa N48787/99 tna noana n Cy npornn Poccncxo ueepannn n
Pecnynnxn Monona n 1999r. uertptmx monancxnmn rpaxanamn: Hnne
Hnamxy, Anpe Hnannox, Anexcanpy Hemxo n Tyop Herpon-Hona, xoropte
c 1992r. yepxnnannct no crpaxe n Hpnnecrponcxo Monancxo Pecnynn-
xe, xoropax oxnnna o cnoe nesanncnmocrn n 1991r. n ne xonrponnpyercx nna-
crxmn Knmnnena. 9 exapx 1993r. Bepxonnt Cy Hpnnecrpontx npnronopnn
nepnoro saxnnrenx x cmeprno xasnn, nroporo n uerneproro x 15-rn, a rperte-
ro- x 12-rn roam rmpemnoro saxnmuennx.
3axnnrenn xanonannct, uro n cnny nonnrnuecxo, ]nnancono, +xonomnue-
cxo n noenno noepxxn npnnecrponcxoro pexnma, Poccncxax ueepannx,
no cyrn, ocymecrnnxna +]]exrnnnt xonrpont na npnnecrponcxnm pernonom.
Onn raxxe yrnepxann, uro Pecnynnxa Monona ne ntnonnnna cnonx nosn-
rnnntx oxsarentcrn no cr.1 Konnennnn , npenpnnnmart nce neoxonmte me-
pt nx oecneuennx nx cnoot. Onn xanonannct na napymennx cr.2 (n orno-
mennn rpaxannna Hnamxy), 3,5,6,8 n 34 Konnennnn n cr.1 Hporoxona N1.
5 max 2001r. rp. Hnamxy tn nepean npnnecrponcxnmn cnnamn monan-
cxnm nnacrxm n ocnooxen. Ipaxannn Hemxo tn ocnooxen 2 nmnx 2004r.
no ncreuennn cpoxa saxnmuennx. noe pyrnx saxnnrene, rp. Hnannox n
Herpon-Hona, nce eme npoonxann naxonrtcx no crpaxe n Hpnnecrponte.
Pemenne Cya, ntnecennoe 8 nmnx 2004r., ycranonnno, uro saxnnrenn naxo-
nnnct n ]axrnuecxo nnacrn nnn, no mentme mepe, n c]epe pemammero
nnnxnnx Poccncxo ueepannn. Monancxoe npannrentcrno raxxe ne ntnon-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
189
nnnn cnonx nosnrnnntx oxsarentcrn no cr.1 Konnennnn n ornomennn x oxa-
nyemtm exnnxm, xoropte nponsomnn nocne max 2001roa. Cy ycranonnn, uro
oonmn rocyapcrnamn-ornerunxamn tnn napyment crartn 3, 5 n 34 Konnen-
nnn, n npncynn oonm npannrentcrnam ntnnarnrt n cpenem 190 rtc. enpo xa-
xomy saxnnrenm n nopxxe nosmemennx marepnantnoro n mopantnoro ymepa,
pacxoon n nsepxex.
Cy anee ennornacno nocranonnn, uro Monona n Poccnx onxnt npnnxrt
nce neoxonmte mept c nentm nonoxnrt xonen nponsnontnomy saepxannm
saxnnrene, nce eme naxoxmnxcx n saxnmuennn, n oecneunrt nx nemenennoe
ocnooxenne. Fonee roro, on nouepxnyn esornararentnocrt +ro mept n
cneymmnx ntpaxennxx (n.490): nmoe npoonxenne nesaxonnoro n npons-
nontnoro saepxannx saxnnrene nenpemenno nonneuer sa coo ceptesnoe
npoonxenne napymennx cr.5, ycranonnennoro Cyom, n napymenne oxsarentcrna
rocyapcrn-ornerunxon no cr.46 n.1 Konnennnn conmart pemennx Cya.
Bnepnte Cy ntcxasancx cront onpeenenno n cnxsn co cr.46 n.1 Konnennnn.
Ho eny Hnamxy n pyrne npornn Monont n Poccnn, Enponecxn Cy
onycrnn nonnrnsannm, nonte cranaprt. Ho ncrnam tna ntnnauena npn-
cyxennax cymma n ncnonnent mept uacrnoro xapaxrepa, necmorpx na ro, uro
onroe npemx, nocne ncrynnennx n cnny Hocranonnennx Enponecxoro Cya,
noe saxnnrene naxonnnct no crpaxe.
Hentsx ne ynomxnyrt o onom ns nanonee namymenmnx en, xoropoe npo-
nrpana Pecnynnxa Monona n Enponecxom Cye. 12 ]enpanx 2008r. Enpone-
cxn Cy nponosrnacnn pemenne o cnpanennno xomnencannn n ene Oferta
Plus SRL npornn Pecnynnxn Monona (xanoa N14385/04) n oxsan Hpann-
rentcrno Monont ntnnarnrt ncrny 2,5 mnn. enpo n xauecrne marepnantnoro
ymepa, 25 rtc. enpo n xauecrne mopantnoro ymepa n 10 104 enpo n xauecrne
cyentx nsepxex. Ha ceronxmnn ent, +ra cymma npentmaer nce re, n
omem, xoropte Monona ntnnarnna sa npetymne nponrpannte ena.
Oferta Plus (ncren) nocrannno n 1997-1998rr. n Pecnynnxy Monony +nex-
rpo+neprnm, n rom uncne mxerntm yupexennxm, xoropte ne onnarnnn uacrt
norpenenno +neprnn. Cy ntnec n 1999r. pemenne, cornacno xoropomy Mnnn-
crepcrno ]nnancon tno oxsano ntnnarnrt ncrny 20 mnn. neen. Coornercr-
nymmee pemenne tno coxpaneno nepnxrom nnenyma Btcme cyeno nana-
rt or 2001r. n, raxnm opasom, ne nonexano oxanonannm. Onaxo cyenoe
pemenne or 1999r. ne tno ncnonneno o 2003r. B exape 2003r. mexy
ncrnom n Mnnncrepcrnom ]nnancon tno nonncano cornamenne o +menonn-
ponannom ncnonnennn pemennx n 10-rn mecxunt cpox. Cornamenne ntnonnx-
noct rontxo n reuennn 2,5 mecxna, nocne uero ncren tn nponn]opmnponan, uro
anee ono ntnonnxrtcx ne yer.
B anpene 2004r. ncren noan xanoy n Enponecxn Cy, nponn]opmnponan
o +rom npannrentcrnennoro arenra n Mnnncrepcrno ]nnancon. Hocne +roro
Mnnncrepcrno ]nnancon noano saxnnenne o nepecmorpe na nnenyme Btcme
cyeno nanart, xoropax 12 nmnx 2004r. ntnecna ennornacnt nepnxr, xoro-
ptm ormennna pemenne or 1999r., n nanpannna eno na nepecmorp. B pesyntrare
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
190
nepecmorpa coornercrnymmero ena, Btcmax cyenax nanara n ]enpane 2005r.
nonnocrtm orxnonnna nperensnn ncrna.
Ho rpeonannm Mnnncrepcrna ]nnancon n noxpe 2004r. Ienepantnax npo-
xyparypa nosynna yrononnoe paccneonanne npornn npexropa Oferta Plus
sa ro, uro o 12 nmnx 2004r. ror rpeonan ntnonnenne pemennx or 1999r. Vro-
nonnoe paccneonanne tno na onpeenennoe npemx npnocranonneno, no nocne
yneomnennx Hpannrentcrna, o nmemmecx xanoe n Enponecxom Cye, sa-
rem nosononnnoct nnont.
npexrop xomnannn-ncrna tn apecronan onee uem na 3 mecxna, a ero eno
nepeano n cy na paccmorpenne.
19 exapx 2006r. Enponecxn Cy no npanam uenonexa nocranonnn, uro
pemenne or 1999r. tno ormeneno nenpanomepno, a yrononnoe eno npornn
npexropa nosyxeno sa noauy saxnnennx n Enponecxn Cy.
4 xnnapx 2007r. Oferta Plusoparnnact x nnenymy Btcme cyeno nana-
rt ormennrt pemenne or 12 nmnx 2004r. c coxpanennem pemennx or 1999r.
29 oxrxpx 2007r. cy npnnxn saxnnenne Oferta Plus, onaxo nocranonnn, uro
pemenne 1999r. ne nonexnr ncnonnennm. B ecrnnrentnocrn +ro osnauano ro,
uro Oferta Plus ne nmeno npana na nonyuenne cymm, npeocrannenntx peme-
nnem cya or 1999r.
Hntmn cnonamn, pemenne Enponecxoro Cya or 19 exapx 2006r. ncrynn-
no n cnny n mae 2007r., necmorpx na +ro, axe n ceuac Hpoxyparypa nacrannaer na
naxasannn npexropa Oferta Plus n ocyxennx ero na 15 ner nnmennx cnoot.
Ho cnonam anoxara, Bnancnana Ipnnnua, npecrannxmmero ncrna n
Enponecxom Cye, cpen nnn, ornercrnenntx sa coornercrnymmn onnnn-
rentnt npnronop, - nepnt nnne-npemtep 3nnana Ipeuanax (n ror nepno-
mnnncrp ]nnancon), renepantnt npoxypop Banepny Iypynx (na ror momenr
nepnt samecrnrent renepantnoro npoxypopa), yymn npecrannrent
Pecnynnxn Monona n Enponecxom Cye Mnxa Hoanenynxt (cytx Btc-
me cyeno nanart).
Cymma, npncyxennax ncrny Oferta Plus n xauecrne ntnnart marepnant-
noro n mopantnoro ymepa eme ne npeen nx Monont, cyx no cneymmemy
pemennm, ntnecennomy npornn Pecnynnxn Monona.
18 mapra Enponecxn Cy nponosrnacnn pemenne no eny Hotelul Dacia
SRL npornn Pecnynnxn Monona (xanoa N 3052/04)n nocranonnn, uro tno
napymeno npano ncrna na cocrnennocrt (cr.1 Konnennnn no npanam uenonexa).
Ho marepnanam ena, rocrnnnna Dacia tna npnnarnsnponana n 1999r. nno-
crpanntm nnnecropom, no nosnee rocyapcrno, cctnaxct na napymennx, ony-
mennte n nponecce npnnarnsannn, nannonannsnponano rocrnnnny.
B ncxe, noannom n Enponecxn Cy n 2004r., ncren norpeonan ntnnart
xomnencannn n pasmepe 2,3 mnn. enpo. Onaxo, Enponecxn Cy 18 mapra eme
ne ntcxasancx no nonoy ]nnancontx nperensn, npeocrannn croponam rpn
mecxna nx ]opmynnponannx sameuann no +romy eny n nontrartcx npnrn x
nsanmontronomy cornamennm.
Ho anntm, npecrannenntm na neanne npecc-xon]epennnn, npeceare-
nx cya Xana-Honx Kocra, sa Monono uncnnrcx oxono 60 en sa npomnt
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
191
2007 ro. 3ro, xoneuno, ne rax mnoro xax n Typnnn (331) nnn n Poccnn (192), no,
ecnn part ns pacuera na ymy nacenennx ornmt ne mano.
B +rom xonrexcre, n nepnym ouepet, nao ormernrt cneymmee: nce crpant
pano nnn nosno npoxoxr uepes ym raxnx opamenn n Enponecxn Cy. 3ro
ecrecrnennt nponecc emoxparnsannn rocyapcrna, xora rpaxane ysnamr o
nosmoxnocrn samnrnrt cnon npana na mexynaponom yponne. Hpana, n npe-
crannennn nexoroptx nme opamenne n Enponecxn Cy cnoco pemennx
ncex nponem, n rom uncne n marepnantntx.
Hyxno oparnrt nnnmanne na ro, uro ns 60 en ontme nononnnt (34)
cnxsant c neconmennem npan uenonexa na cnpanennnt nponecc. pyrne
ena ns Monont, xoropte paccmarpnnamrcx n Enponecxom Cye, cnxsant c
napymennem npan na cnooy, esonacnocrt n cocrnennocrt. B 11 cnyuaxx n
npomnom roy paccmarpnnannct saxnnennx o ncnontsonannn ntrox no npemx
cnecrnnx. H no ncem +rnm enam rpaxannn ne namen noepxxn co cropont
nannonantno cyeno cncremt. 3naunr, saaua nnacrn ne rontxo (na yponne
saxonoarentno n ncnonnnrentno nernn) paorart na npeornpamennem
napymenn npan uenonexa, no n oecneunrt cnpanennnoe pemenne n rex
cnyuaxx, xora +ro yxe nponsomno.
Pemennx Cya oxsarentnt nx rocyapcrn-yuacrnnxon, n sa nx ocymecrn-
nennem nanmaer Komnrer mnnncrpon Conera Enpont. Cosannt n coorner-
crnnn c Enponecxo Konnennne n Hporoxonom N 11 mexannsm xnnxercx na-
nannonantno nnacrtm. Ero yupexenne norpeonano or rocyapcrn-unenon
Conera Enpont nepecmorpert cnoxnnmnecx crepeornnt, xacammnecx aconm-
rnsannn rocyapcrnennoro cynepennrera. Hecmorpx na ro, uro Enponecxn Cy
ne xnnxercx ntcme nncrannne no ornomennm x cyeno cncreme rocyapcr-
na-yuacrnnxa Konnennnn.
Onnmn ns naxnemnx maron, xoropte onxnt trt npenpnnxrt pyxono-
xmnmn n saxonoarentntmn opranamn Pecnynnxn Monona +ro, nomnmo
npeocrannennx oneruenno nponeypt opamennx n Enponecxn Cy no
npanam uenonexa, crporoe conmenne rex pemenn, xoropte tnn npnnxrt n
nannonantntx cyentx nncrannnxx, rax xax no anntm 2004r. moxnpyer ror
]axr, uro ns nourn 200 opamenn, nanpannenntx rpaxanamn Monont n
Crpacypr n npnnxrtx x paccmorpennm, 36 cnxsant nenocpecrnenno c
nencnonnennem cyentx pemenn.
Ha ceronxmnn ent, n Monone omee xonnuecrno nencnonnenntx axron
cocrannxer oxono 83 rtc., ns xoroptx onee 45 rtc. cyente pemennx no
rpaxancxnm, yrononntm n amnnncrparnnntm enam. Hntmn cnonamn, oue-
nnno, uro uncno paccmarpnnaemtx exerono npornn Monont en yer nos-
pacrart, a nx pemennx nce ontme nrt no necanancnponannomy rocmxery.
H +ro moryr nornepnrt re annte, xoropte cnnerentcrnymr, uro Cyente
Pemennx ns roa n ro, npnnnmaemte npornn Monont, ynennunnamrcx na 35%.
A nmenno: n 2004r. Enponecxnm Cyom npornn Pecnynnxn Monona tnn
npnnxrt 10 pemenn, a n 2005 14, n 2006 20 n n 2007 60. Hponema n
rom, uro +ro ne npeen, yxe n nepnom xnaprane +roro roa tnn ntnecent
10 pemenn, uro cnnerentcrnyer o rom, uro nepcnexrnnt pocra npnnxrnx
cyentx pemenn Enponecxnm Cyom npornn Pecnynnxn Monona yer
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
192
pannxrtcx 15%. Bectma neyremnrentnt momenr, yunrtnax ror ]axr, uro npo-
rnost na 2007r. nasa n +ro xe npemx cocrannxnn 50%, a xax mt moxem narnx-
no yenrtcx, npnpocr npnnxrtx pemenn n 2007r. no ornomennm x 2006r. co-
crannn 300%. anexo ne nonoxnrentnte annte, yunrtnax ror ]axr, uro na
ceronxmnn ent ns mxera Pecnynnxn Monona norpaueno na ntnnary ma-
repnantnoro n mopantnoro ymepa, a raxxe na cyente rpart n ome cymme
cocrannxer 4 553 887 enpo, uro cocrannxer 74 547 130 neen PM. Hpn +rom nyxno
yunrtnart, uro no 5 pemennxm, Cy nocranonnn, uro ncuncnenne npnunnennoro
ymepa napymennem yer paccmorpeno n orentnom nponsnocrne. Ocraercx
no-npexnemy ouent nnsxnm uncno no nponrpanntm enam, nx omax cymma
cocrannxer 15. Payer ror ]axr, uro coornercrnymmnmn opranamn namero rocy-
apcrna (Hpannrentcrnom) yanoct mnpntm nyrem yperynnponart cnopt no o-
nee uem 10 enam.
Axryantnocrt Conera Enpont cocronr n rom, uro c momenra opasonannx
+ro oprannsannn ycnonnx xnsneexrentnocrn omecrna nsmennnnct, ecnn
ocnonno npnunno opasonannx oprannsannn xnnnoct npeornpamenne arpeccnn,
xoropo noneprnoct uenoneuecrno nocne Bropo Mnpono nont, ro na conpe-
mennom +rane na nepenn nnan ntxoxr nonte nponemt n nonpoct, xoroptm
panee ne yenxnoct ocrarounoro nnnmannx, nanpnmep: CHH n ncxpnmnna-
nnx crpaammnx +rnm saonenannem, neoxonmocrt samnrt nannonantntx
mentmnncrn, nonpoct pannonpannx myxunn n xenmnn.
Vcran Conera Enpont npeycmarpnnaer, uro nent oprannsannn Conera
Enpont +ro ne rontxo noepxanne, no n antnemee ocymecrnnenne
npan uenonexa n ocnonntx cnoo. B ro xe npemx neoxonmo yenxrt nnnma-
nne romy, urot ne rontxo nponosrnamannct npana uenonexa, no n npnnnmannct
nce onee +]]exrnnnte mept x oecneuennm nx conmennx.
Inanntm ncrounnxom mpnnuecxoro perynnponannx npan rpaxan n
Pecnynnxe Monona xnnxercx Koncrnrynnx PM, xoropax n cr.1 nponosrnamaer:
Pecnynnxa Monona emoxparnuecxoe npanonoe rocyapcrno, n xoropom
ocronncrna uenonexa, ero npana n cnoot, cnoonoe pasnnrne uenoneuecxo
nnunocrn, cnpanennnocrt n nonnrnuecxn nnmpannsm xnnxmrcx ntcmnmn
nennocrxmn n rapanrnpymrcx.
Koncrnrynnonnoe nonoxenne, saxpennennoe n cr.4 Koncrnrynnn PM,
npeycmarpnnaer coornercrnne npan n cnoo, saxpennenntx n nannonantnom
saxonoarentcrne c naxramn n pyrnmn oronopamn, ono ns cropon xoroptx
xnnxercx Pecnynnxa Monona. annoe nonoxenne xnnxercx ntpaxennem ono-
ro ns npnnnnnon nsanmnoro onepnx rocyapcrn mexynaponoro coomecrna:
opoconecrnoro conmennx mexynapontx oxsannocre (pacta sunt
servanda). B uacrnocrn +ro xacaercx oxymenron n cornamenn, xoropte parn-
]nnnponana Pecnynnxa Monona n pamxax oprannsannn Conera Enpont.
B xauecrne npnmepon conpemenno paort Conera Enpont cneyer yxasart
na mept, npenpnnnmaemte no panencrny mexy myxunno n xenmnno, ycn-
nnx no opte c pacnsmom, xceno]one, anrncemnrnsmom n nerepnnmocrtm, a
raxxe no pemennm ono ns camtx ceptesntx nponem na ceronxmnn ent
samnra npan nnn, npnnanexamnm x nannonantntm mentmnncrnam.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
193
B nannonantnom saxonoarentcrne PM npano panencrna tno saxpenneno n
cr.16 Koncrnrynnn, xoropax npeycmarpnnaer, uro nce rpaxane Pecnynnxn
Monona pannt nepe saxonom n nnacrxmn nesanncnmo or pact, nannonantnocrn,
+rnnuecxoro nponcxoxennx, xstxa, pennrnn, nona, nsrnxon, nonnrnuecxo npn-
nanexnocrn, nmymecrnennoro nonoxennx nnn connantnoro nponcxoxennx.
B Vrononno xoexce PM cr.176 rnacnr, uro napymenne npan n cnoo rpax-
an, rapanrnponanntx Koncrnrynne n pyrnmn saxonamn, n sanncnmocrn or
ntmeyxasanntx npnsnaxon, conepmennoe onxnocrntm nnnom n nonnexmee
ymep n snaunrentntx pasmepax, naxastnaercx mrpa]om n pasmepe or 300 o
600 ycnonntx ennnn nnn nnmennem cnoot na cpox o 3 ner c nnmennem nnn
es npana sannmart onpeenennte onxnocrn nnn sannmartcx onpeenenno
exrentnocrtm na cpox or 2 o 5 ner.
Hpnnnnn panencrna rpaxan onee nopono pacxptnaercx n pyrnx nopma-
rnnntx axrax . Hanpnmep, 3axon o rpaxancrne or 2 nmnx 2000r. , saxpennn
panencrno rpaxan PM nepe saxonom n nynnuntmn nnacrxmn , onaanne n
panno crenenn ncemn connantno-+xonomnuecxnmn n nonnrnuecxnmn npanamn n
cnooamn, nponosrnamenntmn Koncrnrynne n pyrnmn saxonamn, mexyna-
pontmn oronopamn, ono ns cropon xoroptx xnnxercx Pecnynnxa Monona.
B Tpyonom xoexce PM yxasano, uro n pamxax rpyontx ornomenn ecr-
nyer npnnnnn pannonpannx ncex paounx. 3axon PM O onnare rpya npey-
cmarpnnaer, uro npn ycranonnennn sapaorno nnart ne onycxaercx ncxpn-
mnnannx paornnxon n sanncnmocrn or nospacra, nona, pacono n nannonantno
npnnanexnocrn, nonnrnuecxnx yexenn, neponcnoneannx n marepnantnoro
nonoxennx. B 3axone PM O rocyapcrnenno cnyxe or 4 max 1995r. rono-
pnrcx, uro npanom nocrynnennx na rocyapcrnennym cnyxy nontsymrcx rpax-
ane Pecnynnxn Monona nesanncnmo or nx pacono n nannonantno npnna-
nexnocrn, nona, neponcnoneannx.
Panencrno myxunn n xenmnn saxpenneno n 3axone PM O naprnxx n pyrnx
omecrnenno-nonnrnuecxnx oprannsannxx or 1991r., no xoropomy naprnn n
pyrne omecrnenno-nonnrnuecxne oprannsannn onxnt cneonart npnnnnny
panencrna xenmnn n myxunn n cnonx crpyxrypax na ncex yponnxx, a raxxe n
3axone PM O opasonannn 1995r., n Cemenom xoexce PM 2000r., xoropt
saxpennxer panencrno n cementx ornomennxx.
C conepmencrnonannem nannonantnoro saxonoarentcrna nponcxonr yne-
nnuenne yuacrnx xenmnn n npnnxrnn pemenn n n ynpannennn rocyapcrnom.
Hanpnmep, na napnamenrcxnx ntopax 2001r. n Monone ns 101 enyrara
14 xenmnn, nxnmuax npexnero Hpecearenx Hapnamenra, n ro npemx xax n nep-
nom cocrane nx tno 5.
Ho-npexnemy ocrpo ocraercx nponema nacnnnx na xenmnnamn. Axrt na-
cnnnx n ornomennn xenmnn npecrannxmr coo nocxrarentcrno na npano
xenmnnt na cnooy n na nenpnxocnonennocrt ee nnunocrn, a raxxe ee npano
na xnsnt, ]nsnuecxym n ncnxnuecxym nenpnxocnonennocrt. Hanonee pacnpo-
crpanenntmn nnamn nacnnnx na xenmnno xnnxercx omamnee, ncnxnuecxoe,
+xonomnuecxoe, ]nsnuecxoe n cexcyantnoe, a raxxe ropronnx xnntm ronapom n
nenxx cexcyantno +xcnnyarannn. Xenmnnt Monont ncntrtnamr nacnnne, a
ocoenno pacnpocrpanent cnonecnoe nacnnne (15%), +xonomnuecxoe nacnnne
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
194
(15%), sanyrnnanne (13%), ncnxonornuecxoe nacnnne (11%), yrpost (8%), ]n-
snuecxoe nacnnne (6%). Onaxo, +rn nn]pt ne amr nonno xaprnnt, rax xax
ontmnncrno xenmnn n cnny nocnnrannx, rpannn, annennx omecrnennoro
mnennx, cmnpxmrcx c nesopono armoc]epo n ne xenamr pacxptnart ceme-
nte rant, axe n anonnmntx onpocax. Eme n 2000r. tno sa]nxcnponano, uro
23,2%noneprnnct ]nsnuecxomy nacnnnm.
Cr.16 Koncrnrynnn PM rapanrnpyer npana nannonantntx mentmnncrn nce
rpaxane PM pannt nepe nnacrxmn nesanncnmo or pact, nannonantnocrn, +rnnue-
cxoro nponcxoxennx, xstxa, pennrnn, nona, nsrnxon, nonnrnuecxo npnnanex-
nocrn, nmymecrnennoro nonoxennx nnn connantnoro nponcxoxennx.
3axon PM O omecrnenntx oennennxx 1996r., npeocrannxer npecra-
nnrenxm nannonantntx mentmnncrn nosmoxnocrt cosanart +rnoxyntrypnte op-
rannsannn nx onee +]]exrnnnoro npecrannennx, nponnxennx n ocrnxennx
cnonx connantntx, +xonomnuecxnx, xstxontx, xyntrypntx n pyrnx nnrepecon.
B coornercrnnn c 3axonom PM O ]ynxnnonnponannn xstxon 1989r. pyc-
cxomy xstxy npeocrannxercx craryc xstxa mexnannonantnoro omennx; xst-
xom meponpnxrn n enonponsnocrna n opranax rocyapcrnenno nnacrn n nynx-
rax, re xomnaxrno npoxnnaer yxpanncxoe, pyccxoe, onrapcxoe nacenenne, nnn
nacenenne pyro nannonantnocrn, moxer trt xstx +roro mentmnncrna; axrt
opranon mecrno nynnuno nnacrn n ynpannennx n pernonax, re nnna, npnnane-
xamne x nannonantntm mentmnncrnam, cocrannxmr cymecrnennym uacrt nacene-
nnx, nynnxyercx na xstxe +roro mentmnncrna, ecnn +ro neoxonmo.
Iocyapcrno rapanrnpyer nnnam, npnnanexamnm nannonantntm mentmnncr-
nam, npano na panencrno nepe saxonom n pannym samnry co cropont saxona, ycno-
nnx nx coxpanennx, pasnnrnx ntpaxennx +rnnuecxo , xyntrypno, xstxono n
pennrnosno nenrnunocrn, npano na opasonanne na ponom xstxe na ncex ypon-
nxx oyuennx, npano ecnpenxrcrnenno nontsonartcx pontm xstxom, xax n nnct-
menno, rax n n ycrno ]opme, nmert ocryn x nn]opmannn na +rom xstxe, pacnpo-
crpanxrt raxym nn]opmannm n omennnartcx em. B Monone n 2003r. tna npnnx-
ra Hpannrentcrnom Konnennnx nannonantno nonnrnxn. B ne cxasano, uro rep-
nnmocrt n ynaxenne x xstxam, xyntrypam, pennrnxm n neponannxm ncex +rnnue-
cxnx coomecrn, npoxnnammnx na reppnropnn Monont, xnnxercx nenpnemnemtm
ycnonnem nonnrnuecxoro cynepennrera n rpaxancxoro mnpa n name crpane.
Iocyapcrno oxsyercx ncemnpno saornrtcx o coxpanennn, pasnnrnn n cno-
onom ntpaxennn +rnnuecxo, xyntrypno, pennrnosno n xstxono camo-
trnocrn ncex +rnnuecxnx coomecrn, npoxnnammnx n Monone.
Cornacno Konnennnn, ocnonntmn npnnnnnamn nannonantno nonnrnxn xn-
nxmrcx:
1. Panencrno npan n cnoo uenonexa nesanncnmo or +rnnuecxoro nponc-
xoxennx, xstxa n pennrnn;
2. Vnaxenne, npnsnanne n rapanrnponanne npan ncex rpaxan pecnynnxn
na coxpanenne, pasnnrne n ntpaxenne +rnnuecxo. Kyntrypno, xstxono n
pennrnosno camotrnocrn;
3. Heonycrnmocrt npoxnnenn ncxpnmnnann no +rnnuecxomy, xstxo-
nomy, pennrnosnomy npnsnaxy, a raxxe orpannuennx npan rpaxan na ncnontso-
nanne pontx xstxon, ntop xstxa nocnnrannx n oyuennx;
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
195
4. Heonycrnmocrt nmtx ecrnn, nanpannenntx na accnmnnxnnm n
enannonannsannm n p.
Hocpecrnom npnnxrnx 3axona PM O ocoom npanonom craryce Iaraysnn
(Iarays-3pn) Monona npnnena n coornercrnne c mexynapontmn cranapra-
mn nonoxennx n onacrn oecneuennx, pasnnrnx n coxpanennx nannonantno
nenrnunocrn mentmnncrn n annom cnyuae no amnnncrparnnno-
reppnropnantnomy npnsnaxy.
Cnnxenne saxonoarentcrna Pecnynnxn Monona c saxonoarentcrnamn
crpan-yuacrnnn Conera Enpont, xax na reopernuecxom, rax n npaxrnuecxom
yponne +ro, npexe ncero, crpemnenne Monont nepenxrt n ncnontsonart
ontr, naxonnennt enponecxnmn naprnepamn.
Pecnynnxa Monona xnnxxct monotm enponecxnm rocyapcrnom c orno-
cnrentno mnpoxnm nnyrpennnm ptnxom, opnenrnpyercx na ncemnpnoe ncnont-
sonanne cnoero reo+xonomnuecxoro, rpansnrnoro nonoxennx n macconoro npo-
nsnocrna npoyxnnn na +xcnopr. nx +roro e nyxnt nnnecrnnnn , nepeonte
rexnonornn n nonte ptnxn.
Pemennx Cya oxsarentnt nx rocyapcrn-yuacrnnxon, n sa nx ocymecrn-
nennem nanmaer Komnrer mnnncrpon Conera Enpont. Cosannt n coorner-
crnnn c Enponecxo xonnennne n Hporoxonom N11mexannsm xnnxercx nana-
nnonantno nnacrtm. Ero yupexenne norpeonano or rocyapcrn-unenon Cone-
ra Enpont nepecmorpert cnoxnnmnecx crepeornnt, xacammnecx aconmrnsa-
nnn rocyapcrnennoro cynepennrera.
Opamenne n Enponecxn Cy no npanam uenonexa +ro nosmoxnocrt ns-
mennrt ycroxnmymcx n rocyapcrne saxonoarentnym n npanonpnmennrentnym
npaxrnxy, cenart onee +]]exrnnno samnry npan uenonexa n PM, npnnecrn ee
n coornercrnne c mexynapontmn cranapramn samnrt, ncnontsonart nosn-
rnnnt ontr Conera Enpont nx ycnnennx cpecrn samnrt nnyrpn PM. Hepe-
xo snaunmocrt pemenn Cya ntxonr sa nannonantnte npeent, nosecrnyx
na npano n cyenym npaxrnxy pyrnx rocyapcrn-yuacrnnxon Konnennnn.
Heoxonmo paspaorart px mep, nanpannenntx na peannsannm xoncrnry-
nnonnoro npana rpaxan na opamenne n mexrocyapcrnennte oprant no sa-
mnre npan n cnoo uenonexa, rax xax +ro anexo ne anromarnuecxn nponecc,
xoopnnannonntm nenrpom n nem morna t crart Btcmax Cyenax Hanara
Pecnynnxn Monona.
Bo-nepntx, nenecoopasno npnsnart ne rontxo Enponecxym Konnennnm,
no n pemennx Enponecxoro Cya ncrounnxom monancxoro npana. Hnenym
Btcme cyeno nanart mor t crart ro nopmarnnno aso, xoropax nosno-
nnna t cyam ncex yponne n cnonx pemennx cctnartcx na Crpacyprcxoe npe-
neenrnoe npano. Ero ncnontsonanne n npaxrnxe monancxnx cyon nosnonnno
t oesonacnrt rocyapcrno or nannnt pemenn Enponecxoro Cya, npnnxrtx
ne n nontsy monancxoro npannrentcrna.
Bo-nroptx, neoxonmo cncremarnuecxn oyuart cye npnmenxrt npene-
enrt Enponecxoro Cya, rax xax nopo nx nnx sarpynen ocryn ne rontxo x
crpacyprcxomy npany, no n x mexynapontm oxymenram, parn]nnnponan-
ntm Pecnynnxo Monona.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
196
Onnmn ns naxnemnx maron, xoropte onxnt trt npenpnnxrt ncemn
nernxmn nnacrn PM +ro, nomnmo npeocrannennx oneruenno nponeypt o-
pamennx n Enponecxn Cy no npanam uenonexa, crporoe conmenne rex pe-
menn, xoropte tnn npnnxrt n nannonantntx cyentx nncrannnxx.
Ha ceronxmnn ent, n Monone omee xonnuecrno nencnonnenntx axron
cocrannxer oxono 83 rtc., ns xoroptx onee 45 rtc. cyente pemennx no
rpaxancxnm, yrononntm n amnnncrparnnntm enam. Hntmn cnonamn, oue-
nnno, uro uncno paccmarpnnaemtx exerono npornn Monont en yer nos-
pacrart, a nx pemennx nce ontme nrt no necanancnponannomy rocmxery.
Conmenne pemenn, xoropte tnn npnnxrt n nannonantntx cyentx
nncrannnxx, oecneuar conmenne npan uenonexa n ecrnnrentnocrn n coxpa-
rxr uncno xano, xoropte moxno nsexart, n coornercrnenno, coxparnrt ne-
npennennte pacxot, a raxxe nonnmyr Pecnynnxy Monona na onxnt
npanono yponent cpen pyrnx crpan Enpont, na xoropt mt nperenyem.
Hocrannennte saaun Pecnynnxo Monona moryr trt ocrnrnyrt, - n
+ro peantnocrt ceronxmnero nx, rax xax saxonoarentcrno PM coornercrnyer
omnm mexynapontm npnnnnnam. Ho mnennm anropa, enncrnenno npo-
nemo na annom +rane pasnnrnx Pecnynnxn Monona xnnxercx ror ]axr, uro
n ontmnncrne cnoem name saxonoarentcrno ne paoraer, o +rom cnnerent-
crnyer ntcoxn yponent xoppynnnn, nnsxn yponent xnsnn nacenennx n snaun-
rentnt xonrpacr mexy yponnem enocrn n ocrarxa.
He conmamrcx raxne xoncrnrynnonnte nonoxennx, xax neennmocrt n
nenocrnocrt reppnropnn, uro ocnaenaer +xonomnxy crpant nenpexpamamme-
cx xonxypennne mexy rocyapcrnenntmn exrenxmn PM nenpnsnanno pec-
nynnxn Hpnnecrpontx. Mt n cnnax nsmennrt, opasonanmeecx nonoxenne.
nx +roro neoxonmo:
1. Venrt nacenenne crpant x oennennm n ntcxasart cno nyrt x pe-
mennm anno nponemt, n nepecrart nrpart pont mapnonerox n pyxax rocy-
apcrnenno nnacrn.
2. Btpart xaxne oprant rocyapcrnenno nnacrn, xoropte ncntrtnann t
uyncrno ornercrnennocrn sa cnon ecrnnx, xoroptx moxno no npany nastnart
+nnro omecrna, xapaxrepnsymmnecx ymom, nnrennnrenrnocrtm, uecrnocrtm,
ecxoptcrnem n rpyonmnem, nanpannennte na ro, urot nontcnrt xnsnennt
yponent crpant, ynyumnrt narononyune nacenennx nmtmn cpecrnamn.
3. Bnymnrt nepy cosnarentnomy nacenennm crpant n ncxpennocrt n uecr-
nocrt namepenn rocyapcrnenno +nnrt, ntsnart y nacenennx uyncrno xonnex-
rnnno optt nx cosannx omnmn ycnnnxmn cranntnym n ycrounnym
+xonomnxy na naro nce crpant, xoropax cmoxer oecneunrt xnsnt n ocrarxe
n cuacrnnnoe yymee.
4. Hpoemoncrpnponart +]]exrnnnoe ecrnne saxonoarentcrna, ocno-
nannoe na mopantno-connantntx nennocrxx nacenennx, nanpannennoe na ro,
urot cnpanennnocrt nocropxecrnonana, ntsnart uyncrno ynaxennx x yxne
saxona n rem nnnam, oecneunnammnm ero conmenne.
B nenom, paora Conera Enpont na ceronxmnn ent n xauecrne rapanra
samnrt npan uenonexa, +]]exrnnna n ecrnenna.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
197
Hpnnoaenne N1
(Ho anntm o]nnnantnoro cara Conera Enpont)
HPOH3BOCTBO B EBPOHEHCKOM CYE
HO HPABAM HEAOBEKA
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
198
Hpnnoaenne N2
Coo1nomenne no(annmx aano rpaa(anawn Pecnynnxn Mon(ona na
pacwwo1penne n Enponencxnn Cy(
212
256
134
125
357
441
583
724
1024
0
200
400
600
800
1000
1200
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

a
a
n
o

Coo1nomenne aano npo1nn Pecnynnxn Mon(ona,


nepe(annmx n pemamne opranm Enponencxoro Cy(a
32
63
44
594
887
519
344
238 245
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1000
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

a
a
n
o

VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
199
Hpnnoaenne N3
Coo1nomenne aano npo1nn Pecnynnxn Mon(ona,
npnsnannmx nenpnewnewmwn nnn o1wenennmx x
paccwo1penn
6
48
23
105
302
248
201
31
79
0
50
100
150
200
250
300
350
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

a
a
n
o

Hpnnoaenne N4
Coo1nomenne no uac1o napymaewmw c1a1tnw n pemennnx
npnnn1mx npo1nn Pecnynnxn Mon(ona
42 (15%)
39 (14%)
67 (25%)
17 (6%)
13 (5%)
2 (1%)
7 (3%)
86 (31%)
C1.1 Hpo1.N1
C1. 13
C1. 10
C1. 9
C1. 8
C1. 6
C1. 5
C1. 3
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
200
Hpnnoaenne N5
Coo1nomenne npnnn1mx pemennn npo1nn Pecnynnxn
Mon(ona
0 0
1
0 0
10
14
20
60
0
10
20
30
40
50
60
70
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

p
e
m
e
n
n
n
Hpnnoaenne N6
Coo1nomenne nepe(annmx aano npo1nn Pecnynnxn Mon(ona
na paccwo1penne n Hpann1entc1no Pecnynnxn Mon(ona
2
1
7
4
64
46
99
73
53
0
20
40
60
80
100
120
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Io(
K
o
n
n
u
e
c
1
n
o

a
a
n
o

VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
201
An1epa1ypa
1. Constitutia Republicii Moldova aprobat la 29 iulie 1994 cu modificri si completri
pn la 20 septembrie 2006, Chisinu 2006.
2. Legea nr. 1024-XIV din 02.06.2000.
3. Codul Muncii Republicii Moldova, publicat n Monitorul Oficial nr.159-162 art. nr. 648
29.07.2003.
4. Codul Familiei Republicii Moldova, publicat n Monitirul Oficial nr.47-48 din
26.04.2001.
5. Legea Cu privire la drepturile persoanelor apartinnd minorittilor nationale si la
statutul juridic al organizatiilor lor nr.382-XV din 19 iulie 2001.
6. Hotrri ale Curtii Europene a drepturilor omului culegere selectiv V- III Polirom,
Bucuresti-2003.
7. Drepturile omului, acte nationale si internationale extrase , centrul Acces-infoz,
Chidul ziaristilor, Chisinu, 2004.
8. A.Barbneagr, M.Hadrc, Drepturile omului n Republica Moldova, Chisinu, 1998.
9. A.Barbneagr, M.Colun, I.Bobeico, Precedentul judiciar, vol.I.,II., Centrul de Drept al
Avocatilor. Chisinu, 2006, p. 592 (v.1), 480 (v.2).
10. Fopmencxn A.H., Ocnonnte npana n cnoot rpaxan n neymnx
emoxparnuecxnx crpanax mnpa n Monone. Knmnnen, 2004. crp.144-184.
11. L. Clements, N. Mole, A. Simmons, Drepturile Europene ale Omului: unei cauze pe baza
Conventiei / Traducere din englez de Florin Sicoie Cartior, Chisinu, 2005, p. 544.
12. G. Costache, I. Guciac, Fenomenul Constitutionalizmului n evolutia Republicii
Moldova spre statul de drept, Chisinu, 2003.
13. B. Harauencxn, Houemy pacrer xonnuecrno saxnnenn n Enponecxn Cy no
npanam uenonexa, Hpano, Knmnnen, 2004 nr.17 (66) crp.5.
14. Ipynna Hnamxo ntnrpana eno n Enponecxom Cye no npanam uenonexa, Hpano
Knmnnen, 2004r, nr. 13 crp.2.
15. Ho marepnanam mexnysoncxo nayuno xon]epennnn Procese integrationiste
europene: aspecte politologice, economice, juridice si lingvistice., Enponecxn Cy
no npanam uenonexa opran, npnsnannt oecneunrt ntnonnenne nonoxenn
Enponecxo Konnennnn 1950r. Crp. 30-50, Knmnnen, 2007r.
16. Ho marepnanam, npeocrannenntm na nn]opmannonnom norane Rpncrt sa npana
uenonexa// www.lhr.md.
17. Ho marepnanam, npeocrannenntm na nn]opmannonnom noprane Hpecc-
xon]epennnx // www.echr.coe.int. or 23 xnnapx 2008 r.
Prezentat la 08.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
202
KOPPYHHHR KAK ECTPYKTHBHLH 3AEMEHT
B HOCTPOEHHE EMOKPATHHECKOIO IOCYAPCTBA
Muxauu BMPI3V, oormop mpuou:ecrux uavr, HPHM
Huuuqop KAPHOB, oormop mpuou:ecrux uavr, npoqeccop,
Kueecru uauoua.iui vuueepcumem euvmpeuuux oe.
The article is dedicated to the issue of corruption as destructive element in formation of
a democratic state. Peculiarities of its appearance and manifestation ave touched upon.
Koppynnnx xax connantno-+xonomnuecxoe xnnenne nosnnxna c noxnnennem
rocyapcrna n ynpannenuecxoro annapara. M. Monrecxte n cnoe npemx nncan:
Hsnecrno yxe no ontry nexon, uro ncxxn uenonex, onaammn nnacrtm,
cxnonen snoynorpenxrt ero, n on eer n +rom nanpannennn noxa ne ocrnrner
nonoxnrentnoro npeena.
Onaxo pasmept xoppynnnn n pasnoe npemx n n pasntx crpanax anexo ne-
onnaxont, uro onpeenxercx pxom ocroxrentcrn. B CCCP o]nnnantno orpn-
nanoct ee cymecrnonanne. C pacnaom CCCP xnnenne xoppynnnn ne ncuesno. Ho
ncem nocr conercxom npocrpancrne ona nauana npoxnnxrtcx n eme onee
macconom macmrae.
3axonoarentno nonxrne xoppynnnn n Pecnynnxe Monona orpaxeno n
rnane 15 VK PM. Px crare xoexca orpaxaer nonxrne maccnnnoro n axrnnnoro
xoppymnnponannx, nonyuennx cnyxamnmn nesaxonntx nosnarpaxennxm, ns-
nneuennx ntrot ns nnnxnnx.
B cnonape Oxerona, no xoppynnne nonnmaercx noxyn nsxrxamn,
npoaxnocrt onxnocrntx nnn, nonnrnuecxnx exrene.
Koppynnnx n rounom nepenoe c narnncxoro pasnoxenne rena, nponecc
sarnnnannx n rnnennx. Ho +ro repmnn ne mpnnuecxn n rem onee ne yronon-
no-npanono, xorx n ocrarouno opasno orpaxammn cyrt xnnennx [1, c. 270].
Ho Maxnanennn, xoppynnnx +ro ncnontsonanne nynnuntx nosmoxnocre n
uacrntx nnrepecax.
Orcyrcrnne uerxoro nayuno-npanonoro nonxrnx xoppynnnn, no anntm on-
poca Knencxoro mexynaponoro nncrnryra connonornn, noxpennxercx
ontmnmn pasnnunxmn n rpaxronxe annoro xnnennx nacenennem: 56,7 % onpee-
nxmr xoppynnnm xax nsxrounnuecrno, npoaxnocrt n noxyn onxnocrntx nnn,
nonnrnuecxnx exrene, 54,0 % xax snoynorpenenne nnacrtm, snoynorpenenne
onxnocrntmn nonnomounxmn nx cocrnennoro ooramennx, 42,4 % xax oe-
nnenne nnacrn n xpnmnnantntx crpyxryp, xax ma]nm npn nnacrn [2, c. 3].
Hepexo xoppynnnx ormeuaercx n xauecrne oxsarentnoro +nemenra oprann-
sonanno npecrynnocrn, a n nynnxannxx no nponemam optt c xoppynnne
ee neoremnemo uepro yxastnamr nannune npnsnaxon oprannsonanno npe-
crynnocrn, r.e. +rn xnnennx paccmarpnnamrcx ne n xauecrne camocroxrentntx
connantntx ]enomenon, a nnmt xax cocrannte uacrn pyr pyra. Cnecrnnem
+roro ntcrynaer conmemenne ]ynxnn no opte c oprannsonanno npecrynno-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
203
crtm n xoppynnne n onnx n rex xe annaparax, uro crnmynnpyer nx oranart
npnopnrer nanpannennxm, ne rpeymmnm paspaorxn n nnepennx npnnnnnn-
antno nontx cpecrn n npnemon optt c npecrynnocrtm, n moxer trt oec-
neueno ncnontsonannem npnntuntx cpecrn n meroon, n rom uncne cneennem
optt c xoppynnne x ntxnnennm n pacxptrnm ]axron ntmorarentcrna n no-
nyuennx nsxrox onxnocrntmn nnnamn opranon rocyapcrnenno nnacrn n
ynpannennx [3, c. 106107]. A.H. Fyrenxo n A.H. Kannnnn npannntno, na nam
nsrnx, ormeuamr, uro xpnmnnantnte npoxnnennx xoppynnnn xnnxmrcx nce-
ro nnmt ono ns ee ]opm. Mnorne pyrne ee ]opmt, nanpnmep, nonsm, sem-
nxuecrno, xymoncrno, cemecrnennocrt n r.n., anno n xopomo nsnecrnte rocy-
apcrnennomy mexannsmy nmo omecrnenno-+xonomnuecxo ]opmannn, nn-
xora xpnmnnantntmn ne cunrannct n, sa pexnm ncxnmuennem (nanpnmep, sa-
npemenne nounnennocrn unenon cemtn n ono oprannsannn nnn yupexennn),
noome ne noneprannct npanono onenxe. Ho+romy uncro xpnmnnanncrnue-
cxne cpecrna n merot... ne nosnonxr oxastnart +]]exrnnnoe nosecrnne na
ee pacnpocrpanennx [4, c. 108].
Koppynnnx ne xnnxercx camocroxrentntm cocranom npecrynnennx, n onn-
nnrt onxnocrnoe nnno n xoppynnnn xax n npecrynnennn raxonom nenosmoxno.
onxnocrnoe nnno moxer trt npnnneueno x yrononno ornercrnennocrn nnmt
sa ecrnnx, xoropte opasymr xonxpernt cocran npecrynnenn.
O neoxonmocrn n snauennn optt c xoppynnne anno n mnoro ronopnr-
cx n yxasax Hpesnenra, saxonax, nporpammax n nnanax no opte c xoppynnne,
nntx oxymenrax, no nos ne rontxo n ntne ram (n nauane 90-x roon npo-
mnoro cronernx), a n nce antme orxartnaercx nasa xoppynnnx ne rontxo
nponneraer, no n ne ouent macxnpyercx.
Onnm ns ocnonntx ]axropon, xoropt ne nosnonxer necrn +]]exrnnnym
opty c xoppynnne, xnnxercx neroronnocrt nonnrnuecxnx cnn omecrna n
npanooxpannrentntx opranon x ecxomnpomnccno opte c ne, orcyrcrnne
nonnrnuecxo nonn, nonnrnuecxnx n connantntx rpannn nynnunoro nso-
nnuennx xoppynnnonepon, a raxxe conpemenntx cnennantntx xpnmnnanncrn-
uecxnx meronx ntxnnennx axron xoppynnnn [5, c. 30].
Cymecrnyer rpn ocnonntx npnunnt: no-nepntx, mept yrononnoro npecne-
onannx ne n cocroxnnn ycrpannrt mnpoxomacmranym xoppynnnm; no-nroptx,
xauecrno paort npanooxpannrentntx opranon anexo ne na camom ntcoxom
yponne, corpynnxn camn sauacrym xnnxmrcx xoppynnnonepamn; n-rpertnx,
npanooxpannrentnax cncrema ne moxer n onnouxy cnpannrtcx c +ro saaue,
ee onxnt pemart cooma rocyapcrno n omecrno. Hoxa nonnrnuecxax n npa-
nxmax +nnra ne na cnonax, a na ene ne ocosnaer, uro opty c npecrynnocrtm
cneyer nauart c camo cex, rpyno paccunrtnart na xaxo-nno ycnex xpnmn-
nonornuecxoro n yrononno-npanonoro xonrponx [6, c. 478].
O xaracrpo]nuecxom pocre unnonnnuecrna cnnerentcrnymr cneymmne
annte Poccnn: n napcxo Poccnn unnonnnxn cocrannxnn 0,03 % nacenennx, n
CCCP 0,48 %, n conpemenno Poccnn 12,6 %. He ouent cymecrnenno npo-
nenrt unnonnnuecrna ornnuamrcx, no namemy mnennm, n ceuac n Vxpanne
[7, c. 127].
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
204
Bnepnte n npanonoe none Vxpannt nonxrne optt c xoppynnne nneeno n
oxrxpe 1995 roa c npnnxrnem 3axona Vxpannt O opte c xoppynnne. B
ro xe npemx +ro ne osnauaer, uro n peantno xnsnn ne cymecrnonano raxnx npe-
crynnenn, onn tnn n pantme. Onaxo pacnpocrpanenne raxnx npecrynnenn
samanunnanoct. Bo-nepntx, n Conercxom Comse +ro tno ntrono c neonorn-
uecxnx npnunn. Bo-nroptx, +ro connantnoe xnnenne nanonee pacnpocrpaneno n
nepnte rot xapnnantntx nsmenenn, xoropte nponsomnn n nauane 90-roon.
Hocne npnnxrnx n 1995 roy 3axona Vxpannt O opte c xoppynnne t-
no npnnxro px saxonoarentntx n nopmarnnntx oxymenron, nanpannenntx na
opty c xoppynnne. Tax, 3 anpenx 1997 roa, epx no nnnmanne npaxrnxy
npnmenennx n reuenne nonyropa ner 3axona Vxpannt O opte c xoppynnne,
a raxxe nsmenennx, xoropte nponsomnn xax n omecrnenno xnsnn, rax n n sa-
xonoarentcrne, tn npnnxr 3axon Vxpannt O nnecennn ononnenn x 3axony
Vxpannt O opte c npecrynnocrtm.
10 anpenx 1997 roa Hpesnenr Vxpannt nsan Vxas O nannonantno npo-
rpamme optt c xoppynnne. C nentm oecneuennx ntnonnennx 3axona Vx-
pannt O opte c xoppynnne n ntmenasnannoro Vxasa Hpesnenra Vxpan-
nt, Kanner Mnnncrpon Vxpannt npnnxn px nocranonnenn. Tax, 24 anpenx
1997 roa tno npnnxro nocranonnenne O yrnepxennn nnana meponpnxrn
oprannsannonnoro oecneuennx peannsannn Hannonantno nporpammt optt
c xoppynnne, 28 nmnx 1997 roa nocranonnenne O nopxxe oruernocrn
opranon ncnonnnrentno nnacrn o conmennn rpeonann 3axona Vxpannt O
opte c xoppynnne. 20 mapra 1998 roa Kanner Mnnncrpon paccmorpen no-
npoc o cocroxnnn ntnonnennx nenrpantntmn n mecrntmn opranamn ncnonnn-
rentno nnacrn 3axona Vxpannt O opte c xoppynnne n Hannonantno
nporpammt optt c xoppynnne. Ho pesyntraram paccmorpennx nsano coor-
nercrnymmee nocranonnenne.
3a nocnenne rot n name crpane opta c xoppynnne ne nmena onxnoro
nayunoro oecneuennx, ocymecrnnxnact eccncremno, npn orcyrcrnnn crparernn
npeynpexennx n npornnoecrnnx xoppynnnn. B cnxsn c +rnm, rnannte ycn-
nnx tnn nanpannent na pearnponanne na xoppynnnonnte npoxnnennx, a ne na
ycrpanenne npnunn n ycnonn, xoropte nm naronpnxrcrnymr. He tno paspa-
orano ocnon amnnncrparnnno pe]opmt. Taxnm opasom, peantno optt c
xoppynnne xax raxono ne tno.
B.H. Baxyn nouepxnnaer, uro n cnennantno nnreparype npnneeno mnoro
npnmepon o rom, uro nce nnant, yxast, nporpammt optt c npecrynnocrtm sa
ecxrt ner (19932003 rr.) n Vxpanne ne ncnonnent [8, c. 5354].
annte onpoca nacenennx n naprn Vxpannt ornocnrentno optt c xop-
pynnne npnneent n ran. 1.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
205
Tannna 1.
Bonpocm
A
r
p
a
p
n
a
n

n
a
p
1
n
n
~
B
a
1
t
x
n
n
m
n
n
a

B
n
o
x

K
.
T
n
w
o
m
e
n
x
o
K
o
w
w
y
n
n
c
1
n
u
e
c
x
a
n

n
a
p
1
n
n
H
a
p
o
(
n
m
n

P
y
x

Y
x
p
a
n
n
m
H
a
p
o
(
n
o
-
(
e
w
o
x
p
a
1
n
u
e
c
x
a
n

n
a
p
1
n
n
~

e
w
o
x
p
a
1
n
u
e
c
x
n
n

c
o

H
a
p
1
n
n

s
e
n
e
n
m
x
H
a
p
1
n
n

p
e
r
n
o
n
o
n

Y
x
p
a
n
n
m
~
P
e
q
o
p
w
m

n

n
o
p
n
(
o
x

~
T
p
y
(
o
n
a
n

Y
x
p
a
n
n
a

~
R

n
o
x
o

P
Y
X

(
Y
H
P
)
C

H
Y

(
o
)
C
o
n
n
a
n
n
c
1
n
u
e
c
x
a
n

n
a
p
1
n
n
H
a
c
e
n
e
n
n
e
,

%
1. nnxercx
nn xoppyn-
nnx n Vx-
panne ome-
nannonant-
no npone-
mo?
a) a
) ner
n) rpyno
cxasart
+ + + +
+
+
+
+ + + + + + + 84,3
6,3
9,4
2. Peantno
nn pemnrt
nponemt
xoppynnnn n
Vxpanne?
a) a
) ner
n) rpyno
cxasart
+ + + + + + + + + + +
+
+ +
+
31,6
44,9
23,6
3.Moxno nn
npeoonert
xoppynnnm
rontxo a-
mnnncrpa-
rnnntmn
cpecrnamn?
a) a
) ner
n) rpyno
cxasart
+ + + + + + + + + + + + + + +
19,6
58,2
22,2
4. Oxaxer
nn pocr
narococ-
roxnnx
nnnxnne na
cnnxenne
ocrport
xoppynnnn? a) a
) ner
n) rpyno
cxasart +
+
+
+
+
+ + + + + + +
+
+
39,1
33,3
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
206
+ 27,6
5. Ie nan-
onee pac-
npocrpanena
xoppynnnx?
(no nxrn-
anntno
cncreme)
a) cpen
nonnrnxon
) cpen
rocyapcr-
nenntx
exrene
n) cpen
onxnocr-
ntx nnn
r) cpen
npenpnnn-
marene
) cpen
ynpannenue-
cxoro nep-
conana npe-
npnnnma-
rene pas-
nnuntx
]opm cocr-
nennocrn
4
2
5
1
4
+
5
5
5
5
5
+
3
2
3
5
4
2
2
5
1
1
4
5
1
3
2
3
3
4
4
2
5
3
3
4
2
3
4
4
4
4
4
4
2
5
3
2
4
5
3
3
4
3
5
3
3
67,1
38,4
54,0
34,1
38,1
Ha eonpoc eos+orua .u coepe+euua no.umuro-npaeoea rusui oes roppvn-
uu? 97 % pecnouoeumoe-eparoau omeemu.u ompuame.iuo, :mo eouuoovuuo
noomeepou.u ece onpoueuuie compvouuru npaeooxpauume.iuix opeauoe [9, c. 11].
6 ]enpanx 2003 r. Hpesnenrom Vxpannt tn npnnxr ouepe(non Yxas O ne-
o1noanmx (ononnn1entnmx mepax ycnnennn optt c oprannsonanno npecryn-
nocrtm n xoppynnne (nteneno namn H.K.). Poxenne annoro Vxasa oycnon-
neno annennem 3anaa, n uacrnocrn co cropont FATF. Bosnnxaer nonpoc: Houe-
my nx (xax n name omecrno) ne ycrpannamr npetymne saxont n mept, xoropte n
coornercrnnn c nnmn onxnt tnn npenpnnnmartcx? a no ro npocro npnunne,
uro onn nmenn xnno exnaparnnnt xapaxrep n nnuem ne mornn nanpenrt xop-
pynnnonepam n nx xopmnrenxm ns npecrynnoro mnpa. Vuacrnnxn mexynaponoro
cemnnapa Anrnxoppynnnonnte paccneonannx n crparernx npeynpexennx xop-
pynnnn, nponeennoro n Kptmy n coornercrnnn c nporpammo corpynnuecrna OF-
CE n Ienepantno npoxyparypt Vxpannt, ormernnn ouent nnsxym +]]exrnnnocrt
3axona Vxpannt O opte c xoppynnne [10].
Peantnocrt n ecrnennocrt optt c xoppynnne sanncnr or npemernoro pe-
mennx nyx ocnonntx nonpocon: xro n xax yer necrn c ne opty. Vnomxnyrt
Vxas Hpesnenra nnont ne aer orneron na +rn nonpoct: n nem ornercrnennocrt sa
neyaun n opte c xoppynnne n oxsannocrt ycnnnrt mept npornnoecrnnx
cnona nosnaramrcx na npanooxpannrentnte oprant, a nnte rocyapcrnennte crpyx-
rypt npaxrnuecxn ooent monuannem. Ho net xoppynnnx connantnoe xnnenne,
opta c xoroptm ne moxer cnonrtcx x yrononno-npanontm mepam nosecrnnx. He
cnyuano no mnornx crpanax anno yenxercx snaunrentnoe nnnmanne uerxomy onpe-
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
207
enennm onxnocrntx oxsannocre rocyapcrnenntx cnyxamnx n erantnomy pas-
rpannuennm onxnoro n neonxnoro n noneennn unnonnnxon. Tax, nanpnmep, n
CBA n Kanae npnnxrt saxont cnoeopasnte Koexct uecrn unnonnnxon, coep-
xamne nopmt, nanpannennte na npornnoecrnne nponeccy xoppymnnponannx ro-
cyapcrnennoro annapara, nyrem erantno pernamenrannn cnocoon yonnernope-
nnx rocyapcrnenntmn cnyxamnmn cnonx uacrntx nnrepecon raxnm opasom, urot
+ro ne npornnopeunno cnyxentm oxsannocrxm n ne nanocnno marepnantnoro n,
uro ne menee naxno, mopantnoro ymepa xonxpernomy rocyapcrnennomy oprany n n
nenom rocyapcrny [11, c. 44].
17 oxrxpx 1990 roa tn nonncan ncnonnnrentnt npnxas Hpesnenra
CBA N 12731. On nornepnn panee npnnxrte, no moepnnsnponannte axrt, c
nomomtm xoroptx tnn nneent n ecrnne oxsarentnte nx ncex unnonnn-
xon ncnonnnrentno nnacrn CBA omne npnnnnnt +rnuecxoro noneennx une-
non npannrentcrna n roccnyxamnx. Ho cymecrny, annte npnnnnnt npecran-
nxmr coo onontno xonxpernte mpnnuecxne n mopantno-+rnuecxne rpeo-
nannx, npexnnxemte x unnonnnxam ntcmero panra n pxontm roccnyxamnm.
Hpnxas rnacnr: rocyapcrnennym cnyxy cneyer paccmarpnnart xax raxym
c]epy exrentnocrn, ns xoropo ncxnmuent xaxne t ro nn tno nnunte nnn nnte
]nnanconte nnrepect, npenxrcrnymmne opoconecrnomy ntnonnennm onra.
Ioccnyxamne ne onxnt yuacrnonart n ]nnancontx onepannxx, npn npone-
ennn xoroptx npenonaraercx ncnontsonanne saxptro npannrentcrnenno nn-
]opmannn nnn ncnontsonanne raxoro poa nn]opmannn n nnuntx nenxx.
Cnyxamnm xareropnuecxn sanpemaercx n xaxo t ro nn tno ]opme no-
ompxrt nonomennx nnn npnnnmart noapxn or nmtx nnn nnn rpynnt nnn,
onnammnxcx or nnx conepmennx xaxnx nno o]nnnantntx ecrnn, nmem-
mnx nmecre c nnmn xaxne-nno omne ena nnn ocymecrnnxmmnx exrentnocrt,
perynnpyemym opranom, n xoropom paoramr +rn cnyxamne. He paspemaercx
raxxe npnnxrne noapxon n or nnn, nnrepect xoroptx n snaunrentno crenenn
sanncxr or ntnonnennx nnn nentnonnennx +rnmn cnyxamnmn cnonx onxnocr-
ntx oxsannocre. B oxsannocrt cnyxamnm nmeneno oxnatnart n coor-
nercrnymmne nncrannnn oo ncex sameuenntx cnyuaxx paspymennx cocrnen-
nocrn, omana, snoynorpenennx n xoppynnnn.
B nacroxmee npemx npannrentcrnom Vxpannt roronnrcx npoexr Koexca
uecrn unnonnnxa. B cnxsn c +rnm, 8 ]enpanx nporpamma TPK Vxpannt nponena
nnrepaxrnnnt onpoc 2020 uenonex Homoxer nn Koexc uecrn unnonnnxon
nsannrtcx or xoppynnnn, orpnnarentno ornernnn 92,1 % rpaxan.
Tpannnonno orpannuent nosmoxnocrn nonyuennx ononnnrentnoro oxo-
a cnepx ocnonno (xaptepno) sapnnart. unnonnnxn, nasnauaemte Hpesn-
enrom CBA, noome ne moryr nonyuart xaxo t ro nn tno oxo n reue-
nne ncero cpoxa cnyxt sa ycnyrn n exrentnocrt, ntxoxmym sa pamxn neno-
cpecrnenntx cnyxentx oxsannocre.
Kax nenosmoxno ne nonpoonart nxyc mea nnn orpant, ecnn onn naxoxr-
cx y rex na xonunxe xstxa, rax xe nx npannrentcrnennoro unnonnnxa nenos-
moxno ne orxycnrt xorx t nemnoro or napcxnx oxoon. Ho+romy nepcnexrn-
nt optt co cnyxentmn snoynorpenennxmn raxne moxno ycranonnrt
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
208
nnxenne nrnn, nerxmnx ntcoxo n nee, no nenosmoxno ycranonnrt cxptrte
nenn nnxenn npannrentcrnenntx unnonnnxon [12, c. 93].
Hopxox npecrannennx ]nnancontx exnapann amepnxancxnx unnonnn-
xon pernamenrnpyer, xpome ntmeynomxnyroro npnxasa, raxxe n Axr o +rnxe
noneennx rocyapcrnenntx cnyxamnx CBA 1978 roa.
Hcnonnnrentnt npnxas crpoxame npennctnaer ncem cnyxamnm Fenoro
oma n pyrnx ncnonnnrentntx neomcrn ( 100.73524) ne nosnee 90 ne co
nx ncrynnennx n cnny annoro npnxasa npeocrannrt pyxononrenxm cnonx
neomcrn no npnnaraemo ]opme cneymmym nn]opmannm:
a) cnncox nanmenonann ncex xopnopann, xomnann, ]npm n pyrnx ]opm
oprannsannn nsneca, oprannsann, ne npecneymmnx nenn nonyuennx npntnn, a
raxxe omeopasonarentntx n pyrnx nncrnryron, c xoroptmn cnyxamn neno-
cpecrnenno nnn uepes xeny, neconepmennonernnx ere nnn pyrnx unenon ero
cemtn n nacroxmn momenr nmeer eno. Ho enom n annom cnyuae nonnmaercx
nmo coxpanxmmncx ]nnancont nnrepec n nmte cnxsn unnonnnxa c +rnmn
oprannsannxmn nesanncnmo or roro, n xaxom xauecrne on ntcrynaer;
) cornacno npnnaraemo ]opme, or unnonnnxa rpeyercx npeocrannenne
cnncxa ncex ero nnuntx xpenropon, xpenropon ero xent, manonernnx ere n
pyrnx, npoxnnammnx nmecre c nnm unenon cemtn;
n) nn]opmannx o nannunn y ncex ntmeyxasanntx nnn nennxnmo cocr-
nennocrn;
r) o cnonx nxmnxcx xommepuecxnx, ]nnancontx n nntx nnrepecax.
Hponepxy ocymecrnnxmr nnna nnn rpynnt nnn, xomnccnn, cnennantno na-
snauaemte n nmom rocyapcrnennom ynpannennn nnn enapramenre xoropte
npn neoxonmocrn moryr sanpamnnart ononnnrentnym nn]opmannm, ntst-
nart na ecey camnx unnonnnxon, npononrt paccneonanne.
nx unnonnnxa nocnecrnnx onapyxennx onymenntx nm napymenn moryr
ntpasnrtcx n nne npnmenennx x nemy ono ns cneymmnx mep nosecrnnx:
- uacrnunax nnn nonnax ncxnann]nxannx;
- nepememenne na nnsmym crynent;
- npenoxenne npexparnrt xon]nnxrnte ]nnanconte cnxsn.
Hpn ceptesntx napymennxx nosmoxno npnnneuenne x yrononno ornercrnennocrn.
Hentnonnenne xe +rnx rpeonann onxno nneut sa coo n oxsarentnom
nopxxe ynontnenne c rocyapcrnenno cnyxt nnn nnoe ocnooxenne or nt-
nonnennx rocyapcrnenntx ]ynxnn.
Ho +ro ecrnyer nnmt ram, re cosana coornercrnymmax armoc]epa, n ua-
crnocrn, nemenennoro yxoa c nocra unnonnnxa nmoro panra, ecnn n ero apec
ntcxasant sameuannx o nenanexamem noneennn, nocrynxe. B Vxpanne xe ne
rontxo sameuannx (nanpnmep, nn]opmannx n CMH), no n nannune yrononntx
en nosnonxmr unnonnnxam ocranartcx na cnonx mecrax. H axe, ecnn unnyma
pasnannn eno (ne ronopx o macmranom ymepe, npnunnennom rocyapcrny),
ero ne cnnmamr, a ornycxamr no cocrnennomy xenannm. Kaxo npnmep no-
amr rpaxanam n pyrnm unnonnnxam namn enyrart rnopnt saxonon, ne
xenax es cyenoro pemennx ntnonnxrt npenncanne saxona o neonycrnmo-
crn conmemennx enyrarcrna c rocyapcrnenno cnyxo?
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
209
Heyxenn sect uro-nno moryr npenpnnxrt npanooxpannrentnte oprant?
Bet n +rnx cnyuaxx onxnt n moryr npnnnmartcx mept na saxonoarentnom n
ntcmem ncnonnnrentnom yponne nnacrn. Ho nouemy +roro ne nnxr n ne npe-
npnnnmamr onxntx mep namn nepxnne +menont nnacrn? Bpx nn ryr peut
moxer nrn o nenonnmannn cyrn xnnennx. 3a +rnm cronr nnmt enncrnennoe
oxcnenne nexenanne necrn ecrnnrentnym opty [13, c. 11].
Hpannntno nouepxnnaercx, uro ne reopnx n ne npano, a nmenno neonornx
onpeenxer cxopocrt n xauecrno paspemennx nponemt npecrynnocrn [14, c. 49].
Honnrnuecxax nonx ]opmnpyercx pyxonocrnom crpant, n cynrt o ee nann-
unn cneyer ne no npnnxrnm rposntx n ne ncera nernrnmntx yxason (nc-
nonnenne xoroptx nopo n ne nnannpyercx), a no yponnm ]axrnuecxoro ncnon-
nennx coornercrnymmnx npenncann [15, c. 65]. axe n ontmnncrne crpan
unenon Oprannsannn +xonomnuecxoro corpynnuecrna n pasnnrnx orcyrcrnyer
nonnrnuecxax nonx n npecneonannn xpynntx en no nsxrxam.
M.H. Mentnnx yrnepxaer: namepennx nonnrnuecxoro pyxonocrna
crpant peantno npornnocroxrt xoppynnnn no ncex ee npoxnnennxx n na ncex
yponnxx rocyapcrnenno nnacrn [16, c. 44] ne orpaxamrcx peantno n saxono-
arentcrne n rem onee n npaxrnuecxo peannsannn.
Bcero n Vxpanne cymecrnyer oxono 100 npanontx axron, xoropte n ro nnn
nno mepe nocnxment pemennm nponem npornnoecrnnx xoppynnnn, onaxo
+ro ne cnnerentcrnyer o rom, uro anrnxoppynnnonnte saxonoarentcrno xnnx-
ercx aconmrno conepmenntm n nonntm.
3amecrnrent npecearenx Apnrpaxnoro cya r. Fnmxexa M. Toxromymen
sameuaer no nonoy Vxasa Hpesnenra Knprnsnn O ononnnrentntx mepax no
ycnnennm optt c +xonomnuecxnmn npecrynnennxmn n xoppynnne: Ha
nporxxennn pxa ner na ncex yponnxx myccnpymrcx +rn nonpoct, ocoenno o
xoppynnnn. antme cnon eno ne nnxercx, panxantntx mep no opte c ne
ne npennnrcx, nce ocraercx noxa na ymare. Hapont enyrar Vxpannt B.
Ocaun no nonoy Vxasa Hpesnenra nouepxnnaer: Ouepeno yxas aco-
nmrno ne nonnnxer na opty c xoppynnne. A saneymmn orenom Hncrnry-
ra connonornn HAH Vxpannt C. Maxeen ononnxer: Vxast nmemr nnmt npo-
naranncrcxoe snauenne, c xoppynnne yxasamn ne opmrcx.
B nenom nx optt c npecrynnocrtm n ocoenno c xoppynnne, xax n n co-
nercxne npemena, xapaxrepna xamnanemnna. B nnreparype npannntno ormeua-
ercx, uro eccncremnte (xaornunte), cxoporeunte xamnannn nnn xpecronte
noxot cxopee npnnocxr npe, uem nonoxnrentnt +]]exr n opte c npe-
crynnocrtm, n n ocnonnom xnnxmrcx nonnrnuecxnmn cnexynxnnxmn na remy
opta c xoppynnne [17, c. 48].
An1epa1ypa
1. Hanxparon B.B. Coueranne yrononno-npanontx n nonnrnxo-+xonomnuecxnx mep n
opte c xoppynnne // Hsyuenne oprannsonanno npecrynnocrn: poccncxo-
amepnxancxn nanor. M.: Onnmn, 1997. C. 269271.
2. Hnrannx nanionantno opouecnocri. Ananirnunn snir / Vxpanctxa npannnua
]ynanix, Knnctxn mixnaponn incrnryr conionori. K., 1998. 38 c.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
210
3. Bnmanctxn u.B. o nnrannx npo e]exrnnnicrt nnxonannx 3axony Vxpann Hpo
oporty s xopynnicm // Bicn. Oec. in-ry nnyrp. cnpan. O., 1998. N 1. C. 106107.
4. Fyrenxo A.H., Kannnnn A.H. K nonpocy o meroonornuecxom snauennn coornomennx
nonxrn oprannsonanno npecrynnocrn n xoppynnnn // Koppynnnx n Poccnn: cocroxnne
n nponemt: Marepnant nayu.-npaxr. xon]. M., 1996. Btn. 2. C. 106109.
5. Pomanmx F.B. V oporti s opranisonanom snounnnicrm ra xopynnicm naxnnni
xonxperni i // Foporta s opranisonanom snounnnicrm i xopynnicm (reopix i
npaxrnxa). K., 2004. N 9. C. 2831.
6. Hyneen B.B. Hpecrynnocrt XX nexa: mnponte, pernonantnte n poccncxne
renennnn (mnpono xpnmnnonornuecxn ananns). M.: HOPMA, 1999. 498 c.
7. syen X.B. unnonnnuecrno n opte c xanoamn // Connon. nccne. 2004.
N 4 (240). C. 124128.
8. Baxyn B.I. Cycnintcrno i snounnnicrt. K.: Arixa, 2003. 783 c.
9. Xycron K.M. Honponanne, xoppynnnx, monononnsm: nccneonanne
xpnmnnantnoro nsanmonnnxnnx [3nexrponnt pecypc]. Pexnm ocryna:
http://sartraccc.ru/explore/hufov.html.
10. |Enexrponnn pecypc]. Pexnm ocryny: http://crime.vl.ru/docs/bocs/ book2/gl/4.html.
11. Hpoxopenxo O.. Opranisanino-npanoni acnexrn ra cran nporni xopynninnm
npoxnam y cncremi epxanno cnyxn Vxpann // Foporta s opranisonannom
snounnnicrm i xopynnicm (reopix i npaxrnxa). K., 2002. N 6. C. 4346.
12. Oonencxn A.B. Fmpoxparnx n mpoxparnsm. (K reopnn nonpoca) // Iocyapcrno
n npano. 1993. N 12. C. 8898.
13. Bonxenxnn F. onycrnma nn nponoxannx xax mero optt c xoppynnne? //
Poccncxax mcrnnnx. 2001. N 5. C. 4345.
14. Honxxon M.H. Bop onxen cnert n rmptme: pasmtmnennx o nponeme
neonornn optt c npecrynnocrtm // Cneonarent. 2001. N 4. C. 4851.
15. onrona A.H. Hpecrynnocrt, ee oprannsonannocrt n xpnmnnantnoe omecrno.
M.: Poc. xpnmnnonor. acon., 2003. 572 c.
16. Mentnnx M.I. Xaapnnnrno: sarantna xapaxrepncrnxa, nponemn xnani]ixani,
yocxonanennx saxonoancrna. K.: Hapnamenr. nn-no, 2000. 256 c.
17. Kaanon H.A. Honnrnuecxne cnexynxnnn no nponeme optt c xoppynnne //
Cneonarent. 2002. N 12. C. 4649.
Prezentat la 10.12.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
211
SISTEMUL JUDICIAR N CONTEXTUL DOCTRINELOR
CONSTITUTIONALE COMPARATE
Mihail BRGU, doctor habilitat n drept
Valeriu GUREU, master n tiinte politice, IRIM
The substance conditions of the new European vision requires the creation of an appropri-
ate system for and to ensure the right order in society, the result is naturally, a state based on
democratic principles must reflect new objectives for the management effectiveness of the public
interests, through the management relations being the juridical guarantor of ideal legal reform.
Potrivit unor sondaje de opinii efectuate de experti n domeniul dreptului
comparat, sistemul judiciar, ca ansamblu al structurilor organizatorice care
concureaz la nfptuirea actului de justitie, reprezint n orice stat democratic o
component esential a civilizatiei si a progresului social. Inexistenta justitiei pentru
un stat de drept, duce n mod firesc la aparitia riscului, privind imposibilitatea
stabilirii unei veritabile democratii echitabile.[1]
Practica judiciar international nu o singur dat a demonstrat faptul, c doar
numai prin intermediul sistemului judiciar e posibil a garanta aprarea valorilor sociale
recunoscute ntr-o societate de tip democratic, n vederea promovrii si aprrii
drepturilor fundamentale ale cetteanului. Drept tendint inovatoare aceast inovatoare
reprezint un obiectiv esential pentru majoritatea statelor europene care pledeaz pentru
o justitie echitabil. Din acest considerent, ar fi necesar a stabili un organ de
supraveghere si control ce nu ar permite obstructionarea justitiei din partea autorittilor
publice centrale de specialitate n procesul activittii sale. Este regretabil faptul, c n
prezent n marea majoritate a statelor membre ale CSI aceast presiune administrativ
mai exist, desi conform statisticii judiciare este demonstrat viceversul.
Restructurarea directiilor economico-politice n cadrul statelor n curs de
dezvoltare a dus la necesitatea organizrii ntr-o nou perspectiv a instantelor
judectoresti si crearea ulterioar a unor organe de jurisdictie cu caracter special,
cum ar fi cazul Curtii Constitutionale, Curtii de Conturi, Tribunalului Federal de
Asigurri, Tribunalului Comercial, Tribunalului Paritar pentru bunurile agricole etc.
Introducerea la Faculttile de Drept a disciplinilor juridice de profil ce se ocup
direct de familiarizarea si reciclarea viitorilor specialisti n detrimentul sistemului
judectoresc, contribue la restructurarea justitiei n cadrul statelor democratice.
Eventual propunem spre examinare trei sisteme judiciare comparate care servesc
drept promotor ideal pentru reformele autorittilor judectoresti ntr-un stat de drept
aflat n curs de dezvoltare: sistemul judiciar englez, sistemul judiciar francez,
sistemul judiciar german. Acestea au meritul deplin de a fi considerate ca unele
din cele mai adecvate sisteme judiciare pentru consolidarea unui stat de drept aflat n
decalajul marilor reforme constitutionale.
Cercetarea sistemului judiciar englez nglobeaz dificultti de ntelegere si de
asimilare a unor notiuni si institutii greu de penetrat, deoarece fundamentul dreptului
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
212
englez si ale common-law-lui, n general, snt esentialmente diferite, fiind profund
atasate de traditie, de conservatorism.[2]
Common-law-ul este ntemeiat pe precedentul judiciar, fapt care reprezint
mecanismul cel mai important n formarea acestui sistem, steaua sa polar.[3]
Organizarea sistemului judiciar britanic este influentat de particularittile
dreptului englez si ndeosebi de sistemul politic si administrativ al trii. Indiscutabil
este faptul c, un astfel de stat care tine la valorile sale fundamental istorice de-a
lungul secolelor, nu va da gres niciodat n procesul dirijrii puterilor, ci le va
perfectiona si dezvolta n corespundere cu cerintele si standardele dictate de
actualitatea modernizrii principiilor de administrare n domeniul economic, politic
si juridic ale statului. Sistemul judiciar englez este organizat n form piramidal, n
fruntea acestui sistem aflndu-se Camera Lorzilor (House of Lords), urmat de
Curtea Suprem (Supreme Court), iar la baz se situeaz curtile de district (County
Courts) si tribunalele de prim instant, numite Magistrates Courts.
Caracteristica notabil a sistemului judiciar englez const n centralizarea
excesiv a jurisdictiilor.[4] Specificul acestei nuantri rezid n faptul, c n Londra snt
concentrate principalele instante ce alctuiesc cele trei grade de jurisdictie. Afirmatia nu
s-a lsat a fi contestat, deoarece n mod pragmatic potrivit sondajelor Londra este
veritabilul centru judiciar nu numai al Angliei, ci si al Regatului Unit. Caracteristic este
faptul, c tendinta centralizrii sistemului judiciar englez este favorizat si de existenta
judectorilor de la curtile de district, care snt judectori itineranti si care nu snt atasati
n mod deosebit de o anumit instant. Din acest considerent societatea britanic se
bucur inerent de o transparent inedit a judectorilor n cadrul sistemului judiciar, fiind
obiectivul de baz pentru majoritatea statelor n curs de dezvoltare.
Un alt sistem judiciar nu mai putin important, potrivit aspectului evolutiv si al
tendintei contigue de dezvoltare a unui stat de drept este sistemul judiciar francez.
Constitutia din anul 1958 a marcat un moment crucial n reorganizarea sistemului
judiciar si a justitiei franceze. Noile reforme au vizat nu numai organizarea judiciar
propriu-zis, ci si personalul judiciar.
Sistemul judiciar francez, este structurat ntr-o formul piramidal, cunoscut cu
cele dou sisteme de jurisdictie si anume cel al jurisdictiei de drept comun, ce este
realizat prin intermediul instantelor judectoresti, n fruntea crora se afl Curtea de
Casatie si jurisdictiile administrative, n frunte cu Consiliul de Stat. Este important
de a remarca faptul c, jurisdictiile de ordin administrativ snt structurate ntr-un
sistem particular de organizare, pe motivul c constituie n mod practic un sistem
propriu.[5] Cele dou jurisdictii dispun de o autonomie deplin fr implicarea
factorilor terti si se caracterizeaz prin lipsa oricrui control reciproc. Aceasta la
rndul su, deduce un singur argument statul are deplina ncredere doar n cazul
cnd sistemul judiciar n pofida responsabilittilor sale, se conformeaz cerintelor
dictate de regula convietuirii sociale. Prin urmare, nu este nevoie de anumite calitti
demonstrative privind certitudinea organizrii sistemului judiciar n statul francez.
Un stat de drept n care este stabilit o justitie veritabil ce s-ar conforma
necesittilor sociale, niciodat nu va da gres n procesul garantrii idealurilor social-
umane.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
213
Referindu-ne la cel de-al treilea sistem judiciar, n contextul dat putem remarca
faptul, c sistemul judiciar german ocup un loc particular n cadrul marii familii a
dreptului romano-germanic, iar aceasta se datoreaz n mare parte structurii federale
a statului german. Statele federatiei numite landuri snt autonome si au propriile
lor organe administrative, legislative si judiciare. Prin urmare, trebuie s distingem
polemicul instantelor judiciare ale federatiei si cele ale landurilor.
Particularitatea sistemului judiciar german const n existenta mai multor
categorii de jurisdictii. Dac am face un reper la cadrul constitutional al statului
german putem afirma faptul c, n materiile jurisdictiei ordinare, jurisdictiei
administrative, ale jurisdictiei financiare, ale jurisdictiei de munc si ale jurisdictiei
sociale, Federatia trebuie s constituie Curti Supreme Federale, respectiv o Curte
Federal de Justitie, o Curte Administrativ Federal, o Curte Federal de Finante,
o Curte Federal de Munc si respectiv o Curte Federal de Contencios Social.[6]
Respectiva disociere nu tine seama, de divizarea bipartit a dreptului n drept
public si privat, cci jurisdictile financiare si sociale nu snt dect jurisdictii
administrative speciale.[7]
Fiecare ordin judiciar dispune de propriile sale instante judectoresti. Sistemul
judiciar vest-german s-a introdus treptat si n cele 5 noi landuri create n baza
Tratatului de unificare (n partea est-german a federatiei).
Se pune ntrebarea, din ce considerent practica judiciar a acestor mari sisteme
impune crearea unui numr mare de instante specializate n cadrul statului..., nu ar
fi mai simplu institutionalizarea puterii judiciare prin intermediul doar a unui cerc
restrns de instante cum ar fi: cea de fond, de apel i cea de recurs, care persist n
majoritatea statelor post-sovietice?
Rspunsul la aceast ntrebare la prima vedere pare a fi elementar, ns dac
ne-am ngloba n nucleul problemei s-ar putea de spus, c nu este chiar asa de
simplu a te baza doar numai pe un simplu argument individualizat, ar fi necesar a
prezenta calitti veridice, privind suficienta existentei ntr-un stat de drept a trei
instante, considerate drept piloni de baz n procesul administrrii sistemului
judiciar.
Sub prim considerent, statele ce au pledat pentru institutionalizarea acestor
instante specializate enuntate mai sus, s-au convins deja de calitatea efectiv si
inerent a competentei jurisdictionale a instantelor judectoresti, privind
obiectivitatea si transparenta litigiilor parvenite ntre subiectii implicati n procesul
judecrii cauzei. Important este c, statele europene prin crearea acestor instante
specializate din start s-au asigurat de un echilibru n cadrul sistemului judiciar.
Din alt considerent deducem faptul c, stastistica judiciar nu o singur dat a
demonstrat, c n cazul existentei a unui numr restrns de instante judectoresti este
foarte dificil a delimita competenta lor de jurisdictie, deoarece nssi jurisdictia
desemneaz n ansamblul su puterea de a decide asupra conflictelor ivite ntre
diferitele subiecte de drept persoane fizice sau juridice prin aplicarea legii.[8]
Rezultatul este firesc, deoarece n situatia stabilirii unui regim de guvernare
antieuropean, permanent persist deficitul cadrelor juridice menite a promova ideile
stabilirii unui sistem judiciar apt si echitabil de a face fat cerintelor cerute de stat.
Incapacitatea solutionrii conflictului de jurisdictii la timp duce la prbusirea
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
214
imanent a sistemului judiciar, mai ales cnd acest sistem este n proces de
reorganizare vorbind de statele aflate n curs de dezvoltare. Aceast acceptiune
acord dreptul unui magistrat a administra justitia fr careva obstructionri din
partea statului.[9]
Din acest considerent reamintim, c autonomia sistemului judiciar implic
posibilitatea realizrii efective a functiei jurisdictionale fr ingerinte din partea altor
persoane sau autoritti publice.
Problema atribuirii sistemului judiciar a unui caracter de independent la
momentul actual este de un incontestabil interes universal, fiind tratat de
majoritatea statelor membre afiliate sistemului european, totodat formnd n paralel
obiectul de reglementare si din partea Organizatiei Natiunilor Unite. Convocarea
celui de-al saptelea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimelor si
tratamentelor aplicate delicventilor, organizat la Milano ntre 26 august si 6
septembrie 1985, au fost initiate dou documente internationale extrem de
importante pentru problema abordat. Respectivele documente au fost confirmate de
Adunarea General ONU prin Rezolutiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 si 40/146 din
13 decembrie 1985. Rezolutiile sus mentionate se refer la obligatia statelor de a asigura
independenta magistraturii, fapt care direct demonstreaz tendinta obiectiv privind
asigurarea unui sistem judiciar univoc si echitabil pentru ntreaga ordine de drept, n
paralel cu aceasta fiind mentinut tendinta acordrii unei autonomii financiare.
Prevederile contextuale ale acestor rezolutii semnific c: Independenta magistraturii
este garantat de stat i enuntat n Constitutie sau n legislatia national, totodat
incumb tuturor institutiilor guvernamentale i neguvernamentale s respecte
independenta magistraturii.
Ulterior, pentru ca autonomia sistemului judiciar s fie real si efectiv ea
trebuie s mai beneficieze de structuri organizatorice functionale, inclusiv de organe
proprii de conducere administrativ, precum si de un buget distinct.
n aceast ordine de idei, se poate de adus si un alt argument la aceast remarc
enuntat anterior, potrivit cruia ntr-un sistem judiciar eficient, autonomia
financiar reprezint o component esential. Bugetul sistemului judiciar nu trebuie
s fie lsat la discretia executivului sau a legislativului, pentru c, altminteri, s-ar
crea o profund distorsiune n echilibrul ramurilor puterii de stat.[10]
Solutia optim n acest caz ar putea fi formarea unui buget calculat ntr-o cot
procentual din bugetul national. Prin urmare, apare dubla garantie, pe de o parte
solutionarea prielnic a autonomiei financiare a sistemului judiciar, pe de alt parte
riscul redus al coruperii reprezentative.
Autonomia financiar, pentru un sistem judiciar adecvat serveste drept o
garantie juridic n primul rnd pentru stat, apoi ulterior n consecint estimeaz
directivele justitiei democratice, fapt n care la acest aspect nici un efort nu poate fi
considerat inutil. Doar n situatia stabilirii unei autonomii efective se poate promova
forta dreptului si a nltura tendintele de ignorare si de subminare a statului de drept.
O pozitie n acest sens, se limiteaz la faptul c, pentru o bun functionare a
autorittii judiciare mai este necesar ca instantele s fie ncadrate si cu un numr
suficient de magistrati. Se consider uneori c n raport optim ar fi acela de un
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
215
judector la 7000 de locuitori, desi n cadrul practicii judiciare acest raport difer de
la un stat la altul.[11]
Prin urmare, motivatia este simpl, deoarece dac aceast idee s-ar realiza pe
deplin n practic, am putea sustine c, n acest stat predomin intentia unei
administrri ideale n domeniul sistemului judiciar.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
216
Astfel, majoritatea statelor europene au fondat aceste institutii judiciare pentru si
n scopul benefic al statului su luat n mod particular, avnd propriile sale
convingeri n acest sens, doar s nu omitem faptul, c fiecare regim constitutional
poate admite un sistem judiciar prielnic pentru ntreaga ordine de drept.
n concluzie, ar fi util dar si semnificativ faptul de a expune mentiunea fcut de
un fost presedinte sud american care sustinea c: O justitie bun este costisitoare
pentru o Republic srac ca a noastr, dar i d acesteia mai mult strlucire, mai
mult grandoare, mai mult important, mai mult prestigiu, o corect administrare
a drepttii, i confer mai mult ordine, mai mult cultur i mai mult demnitate
vietii umane dect oricare alt actiune de civilizatie material... am putea s nu
avem nici o cale ferat, nici o autostrad, nici un palat, dar dac am avea o
organizare judiciar model, nimeni nu ar ndrzni s spun iat un popor
barbar. [12]
Referin(e
1. Ioan Les, Sisteme judiciare comparate, Ed., All Beck, Bucuresti, 2002, p. 5.
2. J. Makdisi, Introduction to the study of Law, Anderson Publishing Co. Cincinnati,
1990, p. 51-52.
3. O. Rabasa, El derecho angloamerciano, Ed., Porrua, S. A. Mexico, 1982, p. 25-26.
4. S. Poillot-Peruzzetto, Guide pratique de la procedure civile anglaise, Litec, p. 6.
5. M. Lombard, Droit administratif, 3
eme
Ed., Dalloz, Paris, 1999, p. 351-364.
6. V. Duculescu, C. Clinoiu, G. Duculescu, Drept Constitutional Comparat, Vol. I, Ed.,
Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 412.
7. F. Ferrand, Droit prive allemand, Dalloz, 1997, p. 89.
8. D. Radu, Actiunea n procesul civil, Ed., Junimea, Iasi, 1974, p. 34-39.
9. V. C. Cdere, Tratat de procedur civil, ed. a III-a, Ed., National, Bucuresti, 1928, p. 44.
10. Josefina Calcano de Temeltas, A. R. Brewer-Carias, Ley Organica de la Corte Suprema
de Justicia, ed. A II-a, Ed., Juridica Venezuelana, Caracas, 1991, p. 84.
11. Expunerea de motive la Codul de procedur general din Uruguay, Montevideo, 1988, p. 213.
12. V. Baez Finol, El Poder Judicial en Venezuela, n Buletin de la Academia de Ciencias
Politicas y Sociales, nr. 121, 1990, Caracas, p. 334.
Prezentat la 26.11.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
217
OCAIEHHR CHOCOBY CKOCHHR 3AOHHHY
RK EPEAA IHmOPMAHI
HPO OCOBY mO BHHHHAA 3AOHHH
Ouee BA1KK, rauouoam mpuou:uux uavr,
Hviru iucmumvm poseumrv .mouuu Vuieepcumemv Vrpaua
In this scientific article an author is conduct an analysis and generalization of looks of
research workers of criminal lawyers in relation to research of method of commission of
crime as source of information about a person that committed a crime, and making on this
basis of own visions on perfection of criminalistic method of investigation of crimes.
Hocranonxa nponemn. Axryantnicrt remn ocnixennx oymonnena rnm,
mo naxnnnnm xepenom in]opmani npo ocoy, xxa nunnnna snounn c cnoci
cxocnnx snounny. Vcranonnnmn oro i npoananisynanmn yrnopeni n pesyntrari
oro peanisani cnin, moxna cxnacrn yxnnennx ne rintxn npo anaromiuni osnaxn
(spicr, xomnnexnim, nary, ]isnuni neonixn) i ]ynxnionantny xapaxrepncrnxy
snounnnx (cnny, nannuxn i r. n.), ane i npo oro ncnxonoriuni pncn i ncnxiunn
cran (ncnxiuna nenopmantnicrt, syxnanicrt, xopcroxicrt ra in.).
B xpnminanicrnni oxpemi nnrannx moo ncranonnennx xepen in]opmani
npo ocoy ynn npemeramn ocnixennx raxnx nayxonnin xx B.H. Faxin,
R.B. Ianpnnon, O.M. 3inin, A.A. Knpnuenxo, H.C. Kysncnon, B.O. Opasnon,
O.P. Poccnnctxa, H.I. Bypyxnon ra inmi.
Merom ano crarri c ananis ra ysarantnennx nornxin nayxonnin
xpnminanicrin moo ocnixennx cnocoy cxocnnx snounny xx xepena
in]opmani npo ocoy mo nunnnna snounn, ra nnponennx na ni ocnoni nnacnnx
auent no nocxonanennm xpnminanicrnuno meronxn poscniynannx snounnin.
Bnxna ocnonnnx nonoxent. V reopi xpnminanicrnuno meronxn
nnsnaueno, mo nnamixa ocon, oconnnocri ]ynxnionantnnx nnacrnnocre,
nnxnnxcrtcx n nponeci ncranonnennx nsacmosn`xsxy moropnnx i ncnxiunnx osnax.
Bninxmrt rpn rpynn moropnnx osnax: noxomonini, xomynixanini npemerni.
Tax, noxomonini osnaxn innnia nnxnnxmrtcx n oro xoi (xyntranicrt,
nnxopncrannx rpocrnnn i r. n.) i niopaxamrtcx y opixni cniin nir (nsyrrx).
Komynixanini osnaxn, nanpnxna, xxmo snounnent ninma, niopaxamrtcx y
cniax pyx, cniax sacrocynannx snapxt ra incrpymenrin, n oconnnocrxx
nouepxy, xxnm nnxonano nnctmoni oxymenrn romo. Hpnxnaom npemerno
osnaxn, mo nxasyc na npo]ecino-rpyoni nannuxn snounnnx, moxe yrn raxn
nnnaox: posunenonymun rpyn ynro ocon, naronoroanarom sannmnn na
onomy s nnyrpimnix opranin nosnauxy, xxy sasnnua crannn y mopsi ni uac
ocnixennx rpynin, mo ypyre ne ornxarn re came [1].
Mn nirpnmycmo ymxy H. Manica, xxn nnaxac, mo oconnno ynarn
sacnyronyc niopaxennx y cniax na micni noi manepn naninnx. Bennxn
in]opmaninn norennian micrnrtcx y neonanxy cnrapern, na xxomy
sannmnnncx cnin npnxycy syin na ]intrpi. ocnixennx sasnauenoro o`cxra
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
218
osnonxc iarnocrynarn manepy naninnx; sa cnocoom yrpnmannx cnrapern n pori
no niopaxennm ixna (rnn sya) ncranonnrn s xxoro oxy pora nmnna
rpnmac cnrapery; rpnnanicrt rpnmannx cnrapern n pori romo [2, c.33-35].
Taxnm unnom, nnnuennx ]ynxnionantnnx osnax ocon osnonxc nninnrn
crixy rpynony osnaxy, mo xapaxrepnsyc ocoy, mo cxona snounn (nanpnxna,
ninma), a y omexenomy xoni niospmnannx raxa osnaxa moxe yrn ymonno
innniyanisymuom. Orxe, ocnixennx nopx is comarnunnmn osnaxamn
nnamixn ocon saesneuyc cncremnn nixi o nnnuennx npnramannnx nmnni
nnacrnnocre i osnax, xxn saesneuyc e]exrnnnicrt nponecy ncranonnennx
ocon, mo cxona snounn.
Hopx s neoxinicrm ncranonnennx sonnimnix osnax nmnnn, O.M. 3inin,
B.O. Opasnon sasnauamrt neoxinicrt cxnaannx ncnxonoriunoro noprpery ao
'ncnxonoriunoro npo]inm snounnnx [3, c.25]. Cxnaannx ncnxonoriunoro noprpera
ocon, mo cxona snounn, naintm onintne ni uac poscniynannx rxxxnx
snounnin, a raxox y nnnaxax, xonn marepiantna ocranonxa micnx noi (ao cran
xeprnn) yxasymrt na moxnnny naxnnicrt nixnnent y noneinni i ncnxini.
Heoxino sasnaunrn, mo poora na ncnxonoriunnm npo]inem nounnacrtcx
s nnnuennx marepiantno ocranonxn micnx noi, npnnerno repnropi i crany
xeprnn (naxnnicrt pan na rini) xx esnocepento na micni noi, rax i sa nennnmn
nporoxonamn, cxemamn, nnanamn, ]ororpa]ixmn. V nponeci raxo
osnaomnmnantno, opicnrymuo crai cni nam`xrarn, mo nenne snauennx
mamrt yci, nanirt nesnauni erani. Hicnx nnnuennx asono in]opmani
npononrtcx pexoncrpyxnix snounnno noi i ninonnennx noneinxn snounnnx
nicnx cxocnnx snounny. Came raxn xpnminanicrnunn ananis micnx cxocnnx
snounny i sannmennx cniin, xx na micni noi, rax i na npnnerni repnropi,
osnonxc cxnacrn nonny xaprnny roro, mo rpannnoct. Ha nam nornx,
neoxinicrt raxo pexoncrpyxni noxcnmcrtcx me rnm, mo inoi came
oconnnocri marepiantno ocranonxn micnx cxocnnx snounny nnnnnamrt na
nnip snapxt i sacoin oro cxocnnx.
Cxnaamun ncnxonoriunn noprper ocon, mo cxona snounn, neoxino
perentno nnnunrn ocoy xeprnn, coniantno-ncnxonoriuni, anrpononoriuni i
]ynxnionantni xapaxrepncrnxn, noneinxonn acnexr ra in. Biomocri npo
norepninoro, xx cnpanennno sasnauac O.P. Poccnnctxa, onomaramrt intm
nonno oxapaxrepnsynarn oconcricrt snounnnx i mornnn cxocnnx snounny: romy
mo mix nnmn (norepninnm i snounnnem) nauacrime npocnixycrtcx nennn
nsacmosn`xsox, axe snounnent, xx npannno, nennnaxono onpac xeprny [4, c.3-
13]. nx ntoro ]axinneni, mo npanmc na cxnaannxm ncnxonoriunoro npo]inm,
neoxino naarn oxymenrn s in]opmanicm npo ocoy xeprnn, nnan
moennnx nepecynant i r. in.
Bnmesasnauene ac nicrann nnaxarn, mo xepenamn in]opmani npo
ncnxonoriuni oconnnocri i ncnxiunn cran ocon, mo cxona snounn c:
marepiantna ocranonxa micnx noi (cran i noxanisanix xeprnn), mo ynn
cnpnnxri ]axinnem-ncnxonorom esnocepento ao sa onomorom nnnuennx
marepianin ]orooxymenrynannx, mo c oarxom o nporoxony ornxy micnx
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
219
noi; nncnonxn cyono-menunoro ocnixennx rpyna; cniona xaprnna
ixntnocri snounnnx na micni noi na ncix craixx cxocnnx snounny.
nx ncranonnennx nonno xaprnnn nnyrpimnix xxocre ocon
H.C. Kysnenon raxox npononyc oconnny ynary npninnrn mopantno-ncnxiunnm
xxocrxm snounnnx, xxi npocrexymrtcx sa sannmennmn cniamn [5]. 3oxpema, ne
npnnonrt ]axinnin o naxnnnnx nncnonxin: xxmo xeprny snaxoxrt npnxpnrom
ninxom ao, npnnamni, npnxpnro ronony rpyna, ne cniunrt npo re, mo
snounnnem yna xinxa. Taxa in]opmanix smenmnrt xono niospmnannx, mo
nosnrnnno nnnnne na xxicrt nponecy ncranonnennx ocon, mo cxona snounn.
Kpnminanicrnuna meronxa nnsnauac, mo narome snauennx y ncranonnenni
annx npo ocoy, mo cxona snounn, nociac sarantnn ananis marepiantno
ocranonxn micnx noi (nxnmuamun cniony xaprnny), mera xxoro ne
xonxpernsanix oxpemnx momenrin, a ncranonnennx oconnnocre nepeynannx
raxo ocon na micni noi (sa naxnnocri nintnoro ocryny o nixpnrnx nxinnx
nepe snounnent nimon uepes nixno r.n.). 3oxpema, cnin cnpo ninany rpyna
nerinnmn sacoamn, nreua s micnx noi crpnxamn ao uepes nixna sa
nixpnrnx nepe, niunenynannx y rpyna crarennx opranin, nepemimennx rpyna
s onoro nnnoro micnx na inme, ne menm nnne, sa naxnnocri nopyu intm
spyunnx nx npnxonannx rpyna micnt, cniunrt npo cxocnnx snounny posymono
nicranom ocoom, ao raxom, mo crpaxac ncnxiunnm saxnopmnannxm [6].
Pesyntrarom poorn s xepenamn in]opmani npo ocoy, mo cxona snounn, c
noyona moeni raxo ocon. Maxcnmantna nannxenicrt o opnrinany
sanexnrt, na ymxy M.. Cerax, ni nennnx ymon. O`cxrnnnnmn ymonamn c
nonnora niopaxent nnacrnnocre ocon y cnii, mo osnonxc nirnopnrn
opas, a cy`cxrnnnnmn oconcrn ocni ]axinnx, oro yminnx intm nonno
nnxopncronynarn in]opmanim, mo micrnrtcx y niopaxennxx, a raxox
niomocri, soyri n nponeci poscniynannx cnpann s inmnx xepen [7].
Mn nirpnmycmo nosnnim A.B. ynonnm ra H.. Hecrepenxa npo re, mo
npnnnsnoro anropnrmy i moo ncranonnennx annx, xxi xapaxrepnsymrt
ocoy, mo cxona snounn. Came nin nepeauac nacrynny uirxy nocnionnicrt:
no-nepme, nnxnnennx ]axrin, no-pyre, na nicrani nnx ]axrin cyxennx npo
i ocon, no-rperc, na nicrani oconnnocre i cyxennx npo ncnxiunn
cran ni uac xntoro nunnennx, no-uernepre, ncranonneni oconnnocri
ncnxiunoro crany c ocnonom ananisy x npnunn, no-n`xre, npannntnn ananis
ncix nepepaxonannx acnexrin osnonxc nncnonnrn npnnymennx npo moxnnni i
nic ocon naani [8].
Hicymonymun yce nnmennxnaene, cni sasnaunrn, s merom yocxonanennx
meronxn poscniynannx snounnin, ra x ycnimnoro nnxopncrannx y npaxrnuni
ixntnocri npaninnnxa npanooxoponnnx opranin cni xopncrynarncx raxnmn
ocnonnnmn xepenamn in]opmani npo ocoy, mo nunnnna snounn, a came:
- cnin, sannmeni na micni noi, xxi niopaxamrt anaromiuni osnaxn
snounnnx;
- cnin, mo ninnamrt ]ynxnionantni xapaxrepncrnxn n ncnxonoriuni
osnaxn snounnnx;
- npemern ra peui, mo nanexart snounnnm;
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
220
- sminn marepiantno ocranonxn micnx noi, nnxnnxani snounnnnmn ixmn (y
romy uncni xapaxrepncrnxa micnesnaxoxennx, noxanisani i crany rpyna);
- oconnnocri ocon norepninoro (xeprnn).
Ai1epa1ypa
1. Faxnn B.H., Mamomnn R.H. uynxnnonantnt noprper uenonexa n
xpnmnnanncrnxe // Kpnmnnanncrnxa n cyenax +xcneprnsa. K.: PHO MB
VCCP, 1987. Btn. 34. C.13-16.
2. Mannc H. Pexne oexrt rpaconornuecxnx +xcneprns // Connanncrnuecxax
saxonnocrt. 1993. N 1. C. 33-35.
3. 3nnnn A.M. Komnnexcnoe nsyuenne nnunocrn xax ocnona nponecca ee cranonnennx
// uenonex xax ncrounnx xpnmnnanncrnuecxn snaunmo nn]opmannn: Marepnant
ncepoccncxo mexneomcrnenno nayuno-npaxrnuecxo xon]epennnn: n 2 u.
Caparon, 2003. u. 1. C. 25.
4. Poccnncxax E.P. Kpnmnnanncrnuecxn snaunmax nn]opmannx o nnnax npn
paccneonannn xomntmrepntx npecrynnenn // uenonex xax ncrounnx
xpnmnnanncrnuecxn snaunmo nn]opmannn: Marepnant ncepoccncxo
mexneomcrnenno nayuno-npaxrnuecxo xon]epennnn / no pe. A.M. 3nmnna,
M.H. Byxnna: B 2u. uacrt 1. Caparon: CRH MB Poccnn, 2002. C.3-13.
5. Kysnenon H.C. Kpnmnnanncrnuecxoe nosnanne cneon npecrynnennx: Vuenoe
nocone. Exarepnnypr: Hs-no Exarepnnyprcxo ntcme mxont MB Poccnn,
1996. 93c.
6. Ianpnnon R.B., Bypyxnon H.I. Kpnmnnanncrnxa: meronxa paccneonannx
orentntx nnon npecrynnenn: Kypc nexnn / Ho. pe. npo]. H.I. Bypyxnona.
M.: Knnxnt mnp, 2004. 468c.
7. Cera M.. Meroonornx cyeno nenrn]nxannn. K.: HH n PHO MB VCCP,
1970. 256c.
8. ynon A.B., Hecrepenxo H.. Taxrnxa cnecrnenntx ecrnn. Mn.: Btmem.
mxona, 1971. 272c.
Prezentat la 28.12.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
221
KOHHEHHHH PEIAAMEHTAHHH OTHOmEHHH
B CmEPE HHTEAAEKTYAALHOH COBCTBEHHOCTH
B PECHYBAHKE MOAOBA
Bmoeo ABLHHHH, maeucmp npaea, HPHM
The role and importance of intellectual property now is very high. Nowadays grows
quantity and not quality of authors contracts. Thats why we are interested very much in
juridical practices and legislative base.
Moldavian legislative in this sphere is rather youth and demands certain changes, the
process of its development have not yet finished. Accepted laws are not perfect, but I can
mark them as rather positive.
A copyright owner can decide whether or not there will be any use of the copyright
work falling within the scope of the economic rights and, if so, whether he or she will use the
copyright work and/or license one or more other people to use the work. A copyright owner
can also benefit from copyright by selling or agreeing a transfer of copyright to someone
else. Many of the options available to a copyright owner will involve contractual agreements
which may be just as important as the rights provided by copyright law. The right contrac-
tual agreement can minimize the chances of a dispute over use of the copyright work.
Ornnunrentnax uepra nmoro opasonannoro uenonexa +ro snanne saxo-
non crpant, n xoropo on xnner. Ho n Monone ouent uacro rnopuecxax nnu-
nocrt ornnuaercx aconmrntm nesnannem cnonx npan, oxsannocre n nosmox-
nocre. Ionopx o +ro nponeme yxe n XXI nexe, nentsx nepeonennrt ee sna-
unmocrt. Mt xnnem no npemx xonoccantntx nayuntx ocrnxenn, no npemx,
xora nnrennexryantnt yponent pasnnrnx nnunocrn ocrnraer orpomntx nt-
cor. Ceuac noxnnxmrcx raxne orxptrnx n nayunte ocrnxennx, uro sauacrym
saxonoarent npocro ne ycnenaer cosart mpnnuecxym asy nx samnrt npan
anropa. Ho nor napaoxc, - xax rontxo uenonex oxastnaercx n mpnnuecxnx rnc-
xax, on npecrannxer coo na pexocrt nnauennoe spennme. Bmecro roro urot
samnrnrt cex n cno rpy c nomomtm saxona, on npenounraer nycrnrt nce na
camorex. Hpaxrnxa noxastnaer, uro anropon nepexo npocro oxpatnamr nnn
onoxr noxpyr nantna. Ocoenno +ro cranonnrcx noxasarentntm, xora npn-
xonrcx cranxnnartcx c orentntmn anropcxnmn oronopamn.
uacrnuno raxax nerpamornocrt crana pesyntrarom conercxoro anropcxoro
npana, xora anropcxne npana cunrannct nenepeanaemtmn, nn uacrnuno, nn
nonnocrtm. 3ror npnnnnn ornocnncx ne rontxo x nnuntm npanam, no n x nmy-
mecrnenntm npanam. Cunranoct, uro npn saxnmuennn otunoro anropcxoro o-
ronopa anrop nnmt "paspemaer" ncnontsonart cnoe nponsneenne.
Taxnm opasom, axe paspemnn ncnontsonanne nponsneennx no oronopy, an-
rop ocranancx nnaentnem ncex anropcxnx npan, a oprannsannx nnxaxnx anropcxnx
npan ne nonyuana. Hntmn cnonamn, n rpaxancxom oopore anropcxne npana ne
yuacrnonann: nce anropcxoe npano cnonnoct x npany anropa na nonyuenne onpee-
nennoro, nopmnponannoro nosnarpaxennx npn ncnontsonannn nponsneennx.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
222
H, xax ormeuamr nccneonarenn, raxoe anropcxoe npano nnonne yonnerno-
pnrentno paorano n ennom xosxcrnennom xomnnexce Conercxoro rocyapcr-
na, re orcyrcrnonana xonxypennnx mexy orentntmn oprannsannxmn, a, na-
npornn, conmanoct crporoe pasenenne ]ynxnn. B +rnx ycnonnxx nnxaxoro
ncxnmunrentnoro anropcxoro npana noome ne rpeonanoct [9, c.12].
B nacroxme crarte orpaxent ocnonnte renennnn pasnnrnx anropcxoro
npana, xoropte nmemr mecro n oreuecrnenno n sapyexno nnreparype, a rax-
xe nponeen ananns, nosnonnnmn oocnonart annym nosnnnm.
Pont n snauenne nnrennexryantno cocrnennocrn, n rom uncne, ncxnmun-
rentntx anropcxnx npan, nocroxnno nospacraer. B cnxsn c +rnm pacrer xonnue-
crno, no ne xauecrno saxnmuaemtx anropcxnx oronopon. Ho+romy, necomnen-
nt nnrepec ntstnaer paccmorpenne n ananns naxonnnmecx mpnnuecxo
npaxrnxn, ntpaorxa pexomenann pemennx nponemntx acnexron.
ecrnymmee saxonoarentcrno o anropcxnx oronopax npnmenxercx nou-
rn yxe uertpnanart ner. 3ro nosnonxer npoanannsnponart ocrarounoe xonn-
uecrno crarncrnuecxnx anntx n cenart onpeenennte ntnot o ero ocronn-
crnax n neocrarxax.
Ionopx o crenenn npopaorannocrn anno remarnxn n mpnnuecxo nnre-
parype pasnnuntx anropon, neoxonmo ormernrt, uro ontmnncrno nccneona-
nn nocnxment n ocnonnom anropcxomy npany n nenom, ]axrnuecxn ne yenxx
nnnmannx nponemarnxe anropcxnx oronopon.
Oexrnnno nonarax, uro nnxaxoe rocyapcrno ne moxer cymecrnonart nso-
nnponanno or mnponoro coomecrna n nenom, neoxonmo onpeennrt omne
nanpannennx pasnnrnx anropcxoro npana, ncnontsyx ontr onee pasnnrtx npa-
nontx cncrem mnpa.
Eme no Bceome exnapannn npan uenonexa 1948 roa nponosrnamaercx:
"Kaxt nmeer npano na samnry ero mopantntx npan n marepnantntx nnrepe-
con, xnnxmmnxcx pesyntrarom nayuntx, nnreparypntx nnn xyoxecrnenntx
rpyon, anropom xoroptx on xnnxercx" [1].
oronopt, cnxsannte c cosannem n ncnontsonannem nponsneenn nnren-
nexryantnoro rnopuecrna, cocrannxmr camocroxrentnym rpynny rpaxancxo-
npanontx oronopon. Onn ns nnx saxnmuamrcx oprannsannxmn (nsarentcrna-
mn, rearpamn, pano- n xnnocrynxmn n r..) n anropamn no nonoy cosannx n
ncnontsonannx nponsneenn rnopuecrna, pyrne nosnnxamr n cnxsn c exrent-
nocrtm xyntrypntx yupexenn, pacnpocrpanxmmnx n ncnontsymmnx npons-
neennx anropon [10, c.58]. Bosmoxnt oronopt mexy rpaxanamn na cosa-
nne n ncnontsonanne nponsneennx nx yonnernopennx nnuntx norpenocre.
Hpnuem ceronx ne oxsarentno ntxonrt nanpxmym na onaarenx anropcxnx
npan. Ha mnponom rnopuecxom ptnxe cymecrnyer mnoxecrno nocpennxon. Ha-
unnamr noxnnxrtcx onn n y nac.
ocrarouno ouennno, uro nomnmo saxonoarentno ast, onxen cymecr-
nonart n nanaxennt rocyapcrnennt annapar, exrentnocrt xoroporo na-
npannena na paspemenne nponem no nyrn or nauana rnopuecxoro nponecca o
nanexamero o]opmnennx nosnnxmero npana, ro ecrt ero perncrpannn n nocne-
ymmym ero peannsannm.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
223
B 2004 roy n Pecnynnxe Monona na ocnonannn Hocranonnennx Hpann-
rentcrna Pecnynnxn Monona tn yrnepxen Vcran n crpyxrypa Iocyapcr-
nennoro Arenrcrna Hnrennexryantno Cocrnennocrn. Ono tno cosano co-
rnacno crarte 163 Koexca o nayxe n nnnonannxx Pecnynnxn Monona nyrem
cnnxnnx rocyapcrnenntx npenpnxrn Iocyapcrnennoro arenrcrna no oxpa-
ne npomtmnenno cocrnennocrn n Iocyapcrnennoro arenrcrna no anropcxnm
npanam, cran nx npanonpeemnnxom [5].
Iocyapcrnennoe arenrcrno ocymecrnnxer cnom exrentnocrt n coornercr-
nnn c Koncrnrynne Pecnynnxn Monona, Koexcom o nayxe n nnnonannxx,
pyrnmn saxonoarentntmn axramn, Vxasamn Hpesnenra pecnynnxn Mono-
na, nocranonnennxmn n oponancamn Hpannrentcrna, mexynapontmn corna-
mennxmn n onacrn oxpant nnrennexryantno cocrnennocrn, ono ns cropon
xoroptx xnnxercx Pecnynnxa Monona.
Arenrcrno xnnxercx mpnnuecxnm nnnom, nesanncnmo n npnnxrnn pemenn,
xacammnxcx npanono oxpant oexron nnrennexryantno cocrnennocrn.
Arenrcrno ntaer or nmenn rocyapcrna oxpannte oxymenrt n npecrannxer
Pecnynnxy Monona no Bcemnpno Oprannsannn Hnrennexryantno Cocr-
nennocrn, n pyrnx mexynapontx n mexnpannrentcrnenntx oprannsannxx no
oxpane nnrennexryantno cocrnennocrn, noepxnnaer c nnmn, a raxxe c npo-
]nntntmn oprannsannxmn pyrnx crpan ornomennx corpynnuecrna.
Iocyapcrnennoe Arenrcrno Hnrennexryantno Cocrnennocrn ntnonnxer
cneymmne ocnonnte ]ynxnnn:
1) oprannsyer n ocymecrnnxer npanonym oxpany nnrennexryantno cocr-
nennocrn na reppnropnn Pecnynnxn Monona;
2) paspaartnaer n ntnnraer npenoxennx, ornocxmnecx x rocyapcrnen-
no nonnrnxe n nannonantnomy saxonoarentcrny n onacrn nnrennexryantno
cocrnennocrn;
3) oecneunnaer ynpannenne n ]ynxnnonnponanne nannonantno cncremt
nnrennexryantno cocrnennocrn n coornercrnnn c ecrnymmnm saxonoa-
rentcrnom Pecnynnxn Monona, a raxxe mexynapontmn oronopamn, n xo-
roptx yuacrnyer Pecnynnxa Monona;
4) paspaartnaer npenoxennx no pasnnrnm nannonantno cncremt nnren-
nexryantno cocrnennocrn n ocymecrnnxer xonrpont ntnonnennx n conme-
nnx saxonoarentcrna Pecnynnxn Monona n mexynapontx cornamenn n
anno onacrn;
5) ocymecrnnxer amnnncrpnponanne, coxpannocrt, pasnnrne n ncnontsona-
nne as anntx n onacrn nnrennexryantno cocrnennocrn nyrem mexyna-
ponoro omena n npnoperenn, oecneunnaer ocryn, nxnmuax anromarnue-
cxn n nannonantnte n mexynaponte ast anntx;
6) paspaartnaer, xoopnnnpyer n ntnonnxer nporpammt pasnnrnx n co-
rnamennx o corpynnuecrne c ananornuntmn neomcrnamn pyrnx crpan n mex-
ynapontmn oprannsannxmn n anno onacrn, paspaartnaer n nnepxer npo-
rpammt reopernuecxo n npaxrnuecxo nororonxn n yconepmencrnonannx cne-
nnanncron n onacrn nnrennexryantno cocrnennocrn;
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
224
7) perncrpnpyer pesyntrart nccneonann nayuno-nccneonarentcxnx n nn-
nonannonntx oprannsann (oexrt nnrennexryantno cocrnennocrn);
8) ntnonnxer pyrne ]ynxnnn n oxastnaer ycnyrn n anno onacrn n coor-
nercrnnn c ecrnymmnm saxonoarentcrnom.
Pesyntrarom exrentnocrn arenrcrna xnnxercx nnornoe corpynnuecrno c
mexynapontmn oprannsannxmn, raxnmn xax Bcemnpnax Oprannsannx Hnren-
nexryantno Cocrnennocrn (BOHC), Bcemnpno Toprono Oprannsanne, a
raxxe Oprannsanne no oxpane nnrennexryantno cocrnennocrn Pymtnnn
(OSIM). ocrarouno nnoornopntm xnnxercx yuacrne n n pasnnunoro poa ce-
mnnapax n rpennnrax. Hpaxrnxa nnocrpanntx npanontx cncrem aer nonxrt,
uro nontmenne nnrennexryantnoro yponnx +ro xnnax npenoctnxa nx pasnn-
rnx anropcxoro npana. Arenrcrno xnnxercx peantntm nncrpymenrom nx npone-
ennx n xnsnt saxonoarentno nnnnnarnnt, nx ocymecrnnennx, nanpnmep,
neonymennx n nsarentcxom ene monononnsannn, nx cosannx n yxpennennx
nayuno, rexnnuecxo n oprannsannonno-npanono ast.
Ionopx o mexynapono samnre xacarentno nmtx oxsarentcrnenntx
npanoornomenn, nentsx ne oparnrtcx x mnpontm npaxrnxam, x rem mexanns-
mam, xoropte tnn cosant ncxox ns nyx noxonenn nenoro pxa crpan. uro
xacaercx name remt, ecrecrnenno, npexe ncero, nao oparnrtcx x Bcemnp-
no Oprannsannn Hnrennexryantno Cocrnennocrn, ee xparxo ncropnn,
npenoctnxax cosannx n nene pan xoroptx ona cosananact.
Bcemnpnax Oprannsannx Hnrennexryantno Cocrnennocrn (BOHC) +ro
cnennannsnponannoe yupexenne Oprannsannn Oennenntx Hann. Ee ex-
rentnocrt nocnxmena pasnnrnm canancnponanno n ocrynno mexynapo-
no cncremt nnrennexryantno cocrnennocrn, xoropax oecneunnaer nosna-
rpaxenne sa rnopuecxym exrentnocrt, crnmynnpyer nnnonannn n nnocnr
nxna n +xonomnuecxoe pasnnrne, conmax npn +rom nnrepect omecrna.
BOHC tna cosana Konnennne BOHC n 1967 roy n nonyunna manar or
cnonx rocyapcrn unenon na coecrnne oxpane nnrennexryantno cocrnen-
nocrn no ncem mnpe nyrem corpynnuecrna mexy rocyapcrnamn no nsanmoe-
crnnn c pyrnmn mexynapontmn oprannsannxmn. Bra xnaprnpa naxonrcx
n Xenene, Bnenapnx.
Hpecrannxercx nenosmoxntm npn paccmorpennn +ro remt ne cxasart n o
Mexynapontx xonnennnxx, xoropte nanpannent na ocymecrnnenne samnrt
nnrepecon anropa n noompenne x pasnnrnm nnrennexryantno cocrnennocrn.
3ro Bcemnpnax xonnennnx no anropcxomy npany or 6 cenrxpx 1952 roa n
Fepncxax xonnennnx no oxpane nnreparypntx n xyoxecrnenntx nponsneenn
or 9 cenrxpx 1886 roa. annte mnorocroponnne oronopa crpoxrcx na npnn-
nnne nannonantnoro pexnma, no naxno nouepxnyrt, uro Fepncxax xonnennnx
nanonee nonno pacxptnaer nonxrne n oexrt nnrennexryantno cocrnenno-
crn, yenxer ropaso ontmee nnnmanne x rpeonannxm npanono oxpant, per-
namenrnpyer cpoxn oxpant nnrennexryantno cocrnennocrn nanonee uerxo,
npennctnax ntnonnenne ontmero xonnuecrna ]opmantnocre n nenxx oec-
neuennx npanono samnrt nponsneennx.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
225
Fepncxax Konnennnx xnnxercx crapeme n naxneme oronopennocrtm
no oxpane nnreparypntx n xyoxecrnenntx nponsneenn. Hocne saxnmuennx,
Konnennnx nperepnena px nsmenenn, nocnenee peaxrnponanne nmeno mecro
n Hapnxe n 1971 roy [3]. Hapannentno c Fepncxo xonnennne ecrnyer eme
ona mnorocroponnxx mexynaponax xonnennnx no anropcxomy npany, a nmen-
no Bcemnpnax xonnennnx o anropcxom npane. Konnennnx tna nonncana n
1952 r., nepecmorpena n Hapnxe n 1971 r. ononpemenno c Fepncxo xonnennn-
e. Kax n Fepncxax xonnennnx, Bcemnpnax xonnennnx crponrcx na npnnnnne
nannonantnoro pexnma. Ona raxxe n onpeenenno crenenn npexnnxer rpe-
onannx mnnnmantno npanono oxpant. Ho +rn rpeonannx nce eme onontno
anexn or rex, xoropte npeycmorpent Fepncxo xonnennne. Cornacno Bce-
mnpno xonnennnn mnnnmantnt cpox ecrnnx anropcxoro npana onpeenen n
25 ner nocne cmeprn anropa [2].
Hsyuenne anno remt nosnonnno onpeennrt px nponem, cymecrnymmnx
n c]epe ecrnnx anropcxnx oronopon, n nontrxy saxonoarenx onee nnn me-
nee nonno pemnrt nx. Tax, n cnyuae nosnnxnonennx pasnornacn n nexcnocre
no nonoy coepxannx anropcxoro oronopa ecrnyer npesymnnnx: Bce npana
na ncnontsonanne nponsneennx, npxmo ne nepeannte no anropcxomy orono-
py, cunramrcx nenepeanntmn [5]. 3ro ono ns npoxnnenn saxonoarentno
ntpaxenno saort omecrna o ncnontsonannn oexron nnrennexryantno
cocrnennocrn rontxo c cornacnx onaarenx +roro npana.
Cneonanne nasnanntm nocrynaram ne ncxnmuaer xomnnexc nponem, nos-
nnxammnx ns anropcxo-npanontx ornomenn. 3ect npoxnnxercx nexoropax ne-
ocxasannocrt nopm ecrnymmero saxonoarentcrna o anropcxom npane, n
uacrnocrn o anropcxom oronope.
Hpexe ncero, orcyrcrnne saxonoarentnoro saxpennennx nonxrnx anrop-
cxoro oronopa. Taxax nosnnnx ne cnococrnyer +]]exrnnnocrn nocnpnxrnx
npanontx nopm croponamn.
Onpeenxx cymecrnennte ycnonnx oronopa, saxonoarentcrno ncxonr ns
npnnnnna cnoot oronopa, n coornercrnnn c xoroptm, cropont moryr onpe-
ennrt nx cex n pyrne ycnonnx, ecnn couryr nx raxontmn.
He cranx nentm nonpanne, nponosrnamennoro rpaxancxnm saxonoarent-
crnom npnnnnna cnoot oronopa, cunram, uro nenecoopasno tno t saxpe-
nnrt saxptrt nepeuent cymecrnenntx ycnonn. ymaercx, raxax nosnnnx
nnonne onpanana, nocxontxy ona xnnnact t rapanrom oecneuennx npan n nn-
repecon cropon.
H nce-raxn, necmorpx na px nepemenntx nponem n ecrnymmem saxono-
arentcrne ornocnrentno oronopntx ornomenn, nce +ro ne ymanxer ponn an-
ropcxoro oronopa. H npexe ncero, cneyer yunrtnart ro nnnxnne, xoropoe
anropcxn oronop oxastnaer na peannsyemte ornomennx.
B pasnnrtx crpanax nnrennexryantnax cocrnennocrt oxpanxercx n npanom
xonnponannx, n onee xecrxnmn nopmamn mexynaponoro npana, samnmam-
mnm ee or xocnennoro ncnontsonannx. Hpnnepxennocrt nono Monont nop-
mam n npnnnnnam mexynaponoro npana nanonee nocneonarentno n mpnn-
uecxn nectma coepxarentno npoxnnnact n paspaorxe n npnnxrnn rexcra ntne
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
226
ecrnymme Koncrnrynnn Pecnynnxn Monona. Ona nponosrnamaer, uro o-
menpnsnannte npnnnnnt n mexynaponte oronopt Pecnynnxn Monona
xnnxmrcx cocranno uacrtm ee npanono cncremt. Ecnn mexynapontm oro-
nopom, cropono xoroporo xnnxercx Pecnynnxa Monona, ycranonnent nnte
npannna, uem npeycmorpennte saxonom, ro npnmenxmrcx npannna mexyna-
ponoro oronopa. 3ra xomnnexcnax xoncrnrynnonnax nopma yxe cnonm coep-
xannem n maxcnmantno crenenn cnococrnyer rapmonnsannn nnyrpennero
monancxoro saxonoarentcrna n nopm mexynaponoro npana, uro, no moemy
mnennm, xnnxercx ono ns ocnonntx nene exrentnocrn Bcemnpno Oprann-
sannn Hnrennexryantno Cocrnennocrn.
Oomax nce ntmecxasannoe, moxno cenart nexoropte ntnot. Honxrne
nnrennexryantnax cocrnennocrt nmeer na ocnonntx snauennx: xax rpax-
ancxo-npanono nncrnryr n xax conoxynnocrt cyexrnnntx npan cosarenx na
pesyntrar ero rnopuecxo exrentnocrn. Hpano nnrennexryantno cocrnenno-
crn n snauennn rpaxancxo-npanonoro nncrnryra +ro conoxynnocrt npanontx
nopm, xoropte perynnpymr omecrnennte ornomennx n c]epe cosannx n nc-
nontsonannx pesyntraron nnrennexryantno exrentnocrn.
Vunrtnax orentnte xnnte neocrarxn saxonoarentcrna o nnrennexry-
antno cocrnennocrn, ero nce xe cneyer onennrt nosnrnnno. Fesycnonno, ono
rpeyer antnemero yconepmencrnonannx. B nponecce npnmenennx saxonoa-
rentcrna o nnrennexryantno cocrnennocrn ntxnnnnct n ntxnnxmrcx ero yxsnn-
mte mecra, necornaconannocrn n r.. Onaxo pasnnrne saxonoarentcrna, cncremt
nopmarnnno-npanontx axron nponecc nocroxnnt, nnamnunt, xnnxercx onnm
ns ocnonntx, npnopnrerntx nanpannenn exrentnocrn rocyapcrna. 3axonoa-
rentcrno onxno oropaxart re npeopasonannx, xoropte nponcxoxr n omecrne,
pearnponart na nsmenennx n +xonomnuecxom nonoxennn rocyapcrna, npeocran-
nxrt nosmoxnocrt rpaxanam nonnocrtm peannsontnart cnon npana.
3axonoarentcrno Monont o nnrennexryantno cocrnennocrn ocrarouno
monoo n ero cranonnenne nponcxonr ononpemenno co cranonnennem rocyapcr-
nennocrn n ]opmnponannem npanonoro rocyapcrna. Hecmorpx na nannune ecr-
nymmnx saxonon n Monone o nnrennexryantno cocrnennocrn nentsx cxasart,
uro nponecc cranonnennx saxonoarentcrna no +romy nonpocy sanepmen.
B annt momenr n Pecnynnxe Monona ner nponecc rapmonnsannn nop-
marnnno-npanono ast n c]epe nnrennexryantno cocrnennocrn. C +ro ne-
ntm Iocyapcrnennoe Arenrcrno Hnrennexryantno Cocrnennocrn nocroxnno
paspaartnaer ononnennx n nsmenennx n yxe cymecrnymmne saxont, raxnm
opasom, nponcxonr nponecc yconepmencrnonannx saxonoarentno ocnont n
Monone. C npnnxrnem coornercrnymmnx nsmenenn craner nosmoxntm npn-
nnxenne yponnx omecrnenntx ornomenn n c]epe nnrennexryantno cocr-
nennocrn n Monone o yponnx, cymecrnymmero n crpanax c onee pasnnro
+xonomnxo. Cocrnennnxam npan na oexrt nnrennexryantno cocrnenno-
crn yyr npeocrannent rapanrnn rocyapcrnenno samnrt nx npan, yyr
cosant ycnonnx nx cymecrnonannx nnnnnnsonannoro ptnxa nnrennexryant-
no cocrnennocrn.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
227
Bce +rn xnmuente nponemt moryr trt pement rontxo c nomomtm xon-
]nxannn saxonoarentcrna o nnrennexryantntx npanax. Hont +ran pasnnrnx
saxonoarentcrna oycnonnen rem, uro nce nnt pesyntraron nnrennexryantno
exrentnocrn ntmnn na ptnox.
Hrax, npnopnrerntmn, na mo nsrnx, ocramrcx cneymmne nanpanne-
nnx: nnecrn nxna n yconepmencrnonanne saxonoarentcrna, nororonnrt
cnennanncron x npnmenennm +rnx saxonon, npnnneut nnnmanne omecrnen-
nocrn x +ro nponeme.
Bnnnorpaqnn
1. Bceomax exnapannx npan uenonexa 1948 roa. //http://www.garant.ru
2. Bcemnpnax xonnennnx o anropcxom npane or 6 cenrxpx 1952 roa.
//http://www.copyright.ru
3. Fepncxax xonnennnx o oxpane nnreparypntx n xyoxecrnenntx nponsneenn or
9 cenrxpx 1886 roa. //http://www.copyright.ru.
4. Koncrnrynnx Pecnynnxn Monona npnnxra 29.09.1994 roa. B: Monnropyn O]n-
unan N 1 or 12.08.1994 roa.
5. Koexc Pecnynnxn Monona o nayxe n nnnonannxx 2004 roa. B: Monnropyn
O]nunan N 125-129 or 30.07.2004 roa.
6. 3axon Pecnynnxn Monona O anropcxom npane n cmexntx npanax N293-XIII,
or 23.11.1994 roa. B: Monnropyn O]nunan N 13 or 02.03.1995 roa.
7. 3axon Pecnynnxn Monona O nsarentcxom ene N 939-XIV or 20.04.2000
roa. B: Monnropyn O]nunan N 70-72 or 22.06.2000 roa.
8. 3axon Pecnynnxn Monona O pacnpocrpanennn +xsemnnxpon n ]onorpamm
N1459-XV or 14.11.2002 roa. B: Monnropyn O]nunan Pecnynnxn Monona N
11-13 or 31.01.2003 roa.
9. Acra]ten C.B. Anropcxn oronop n Pu // Mnp npana. N8, 2001r., 46 c.
10. Fopoxonnu, H.; Monacrtpcxax, A.; Tpoxona M. Bama nnrennexryantnax cocrnen-
nocrt. - Canxr-Herepypr, nsarentcrno Cnono, 2001 ro. 415 c.
11. Maxcnmona, H. nnxercx nn anropcxn oronop saxasa oronopom nopxa? // Hn-
rennexryantnax cocrnennocrt: anropcxoe npano n cmexnte npana. N2. 2001ro.
42-68 c.
12. Crenanona, O. Hepeaua anropcxoro npana no oronopy. // Hnrennexryantnax co-
crnennocrt: anropcxoe npano n cmexnte npana. N1. 2002 ro. 180 c.
13. http://www.yurpractika.com/
14. http://www.russianlaw.net/law/acts/z21.htm
15. http://www.garant.ru/nav.php?pid=639&ssid=53
16. http://www.copyright.ru.
Prezentat la 10.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
228
IMPORTANTA JURIDIC A ACTELOR
CONFERINTELOR INTERGUVERNAMENTALE
Dorina BALAN, master n drept, IRIM
The reslarch, bound to the organizatorical forms uithin of whose it is proceeding the
multilateral diplomacy, involes a lot of dificultes. Not by accident, indiferend of fact that the
international conferens are often applied in the diplomatical relations, tiel nowadays multi-
ple problems bound to the their conveninq and progress werwnt studied in the necessary
order by the science of international law. Of Course,in a way, these problems, were tackled
by the law scientists from different states, but concering their works, ingeneral, and concer-
ing concrete conclusitions, it was reflected just that fact that they didnt mentioned the evi-
dent difference between the folloreing institutions of the international law: inter-
gouvernment negociations, international conferences and international organizations.
Deseori conferintele interguvernamentale sunt convocate pentru ncheierea
tratatelor (conventiilor) internationale privind diferite ntrebri speciale de
colaborare international n domeniul politic, economic, tehnico-stiintific, social,
cultural s. a.
Denumirile tratat si conventia cuprind acordurile interstatale, care au o form
traditional. Diferenta ntre denumirile tratatelor internationale nu au important juridic.
Pentru determinarea acordurilor internationale multilaterale cu caracter general
este folosit notiunea de conventie. Printre astfel de acorduri putem numi
conventiile, adoptate de ctre 1 Conferint ONU pentru dreptul maritim din 1958
(Conventia privind apele teritoriale si zonele conexe, Conventia privind largul mrii,
Conventia privind pescuitul si protectia resurselor vii ale mrii si Conventia privind
selful continental), Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile diplomatice,
Conventia de la Viena din 1963 privind relatiile consulare, Conventia de la Viena din
1969 privind dreptul tratatelor, Conventia de la Viena din 1975 privind reprezentarea
statelor n relatiile lor cu organizatiile internationale cu caracter universal s. a. [1, p.40]
Dar nu trebuie de uitat, c, de regul, conferintele de codificare se ncheie doar
cu adoptarea (aprobarea) textelor conventiilor respective, ceea ce nc nu implic
obligativitatea acestor conventii pentru statele participante la ele. Asemenea
adoptare (aprobare), n opinia lui A.N.Talalaev, se exprim printr-o procedur
special de votare, prin intermediul creia reprezentantii mputerniciti ale statelor si
exprim acordul cu formulrile textului tratatului, si nseamn, c acest text se
stabileste definitiv si de aceasta primul stadiu de coordonare a vointelor statelor, n
procesul de creare a normelor juridico-internationale respective, poate fi considerat
terminat.
Al doilea stadiu al acestui proces, care include recunoasterea de ctre state a
acestor norme ca fiind juridic obligatorii, const din actiunile individuale ale statelor
(semnarea, ratificarea sau aprobarea, acceptarea, aderarea si depozitarea
instrumentelor respective).
Delegatia voteaz pentru textul unei sau altei conventii, avnd n vedere, c
prevederile care se contin n conventie ulterior vor deveni norme ale dreptului
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
229
international. ns aceasta nu implic statului, pe care ea l reprezint, obligatia de a
ratifica aceast conventie. Conventia care nu a fost semnat poart caracterul de
proiect. Statele participante la conferint au alternativa de a accepta conventia n
forma n care ea exist, de a cere modificri, de a formula rezerve sau de a se abtine
de la aderare, temporar ori definitiv. n afar de aceasta, textul adoptat poate fi
revizuit, examinat din nou sau modificat n cadrul altei conferinte. [2, p.101]
n scopul evitrii situatiilor complicate pentru state, conventia uneori nu se semneaz
n timpul nchiderii conferintei, dar se deschide spre semnare. n acest mod, Conventia de
la Viena din 1961 privind relatiile diplomatice, a fost deschis spre semnare doar dup
nchiderea conferintei: pn la 31 octombrie 1961 la ministerul afacerilor externe al
Austriei si pn la 31 martie 1962 la sediul ONU din New York.
Conventiile, adoptate de ctre conferint, pot deveni obligatorii pentru statele
participante ndat din momentul semnrii, ratificrii sau aprobrii lor, sau ntr-un
termen expres stabilit, dup depozitarea unui numr anumit de instrumente de
ratificare, aprobare sau acceptare. Lipsa vointei de a semna sau de a ratifica
conventia nseamn, c statul refuz s se considere obligat prin prevederile
conventiei. Cea mai hotrt form de refuz - este absenta reprezentantului statului
n momentul semnrii conventiei, dac ea nu este conditionat de pricini tehnice.
Anume n acest mod si-au exprimat dezacordul su cu textul tratatului separat de
pace cu Japonia, delegatii URSS, a Poloniei si a Cehoslovaciei, n cadrul conferintei
de la San Francisco din l951. [3, p.23]
n timpul semnrii actelor cu caracter multilateral, statele participante, cum deja
am mentionat, pot s formuleze rezerve, care vor fi n vigoare pentru aceste state si
alte state, care vor recunoaste aceste rezerve. Dup semnare, de regul, urmeaz
ratificarea, care parcurge printr-o procedur care difer de la stat la stat, n
dependent de cerintele constitutiei si a altor acte juridico-statale de baz ale fiecrui
stat. n acele cazuri, cnd pe parcursul procedurii de ratificare sunt naintate pretentii
serioase fat de anumite conditii ale acordului, de asemenea pot fi formulate rezerve.
Conventiile, aprobate n cadrul conferintelor, convocate n cadrul sau sub egida
ONU, se remit spre depozitare, de obicei secretarului General al ONU, care n
calitate de depozitar comunic textul oficial al conventiei statelor membre ale ONU
si adun semnturile, si de asemenea instrumentele de ratificare sau aderare la
conventie, din partea statelor. Dup cum deja am mentionat, conventia poate s
prevad, c va intra n vigoare dup depozitarea unui numr de instrumente de
ratificare. Din aceasta reiese, c, dac numrul prevzut nu s-a atins (si dac s-a
atins, dar dup aceasta n-a expirat termenul stabilit), atunci statele, care au ratificat
conventia, nc nu sunt obligate prin prevederile conventiei, deoarece ea nu a intrat
n vigoare. La fel pot fi prevzute si alte conditii de intrare n vigoare a conventiilor.
[4, p.399]
n trecut erau destul de frecvente cazurile, cnd statele particip la lucrrile
conferintei, semneaz conventii, iar dup aceasta, sau le ratific dup expirarea unei
perioade considerabile de timp, sau nu le ratific n general. Ca rezultat apreau
conventii, care timp ndelungat nu intrau n vigoare sau aveau un numr prea mic de
prti. Trebuie de mentionat c asemenea situatie se poate ntlni si n prezent.
Examinnd acest fenomen, savantul francez F.Cahier 1-a numit criza de
ratificare. Starea nesatisfactoare a etapei de realizare a hotrrilor, adoptate de
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
230
ctre conferintele de codificare, a fost mentionat si n cadrul examinrii de ctre
Comisia ONU pentru dreptul international a raportului cu privire la etapa de
ncheiere a activittii de codificare a dreptului international.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
231
Care totusi sunt cauzele care provoac acest fenomen?
Rspunznd la aceast ntrebare trebuie de tinut cont de principiul politico-
juridic de baz principiul suveranittii statelor. Fiecare stat este suveran n
rezolvarea ntrebrii legate de recunoasterea prevederilor oricrei conventii n
calitate de norme ale dreptului international. Decizia statului de a ratifica sau nu vre-
o conventie, este conditionat de un complex ntreg de factori politici interni si
externi, si de asemenea de continutul concret al acordului international. [5, p.401]
O evidentiere aparte merit continutul proiectului conventiei. n cazurile, cnd el
reflect pozitiile tuturor statelor, cnd prevederile lui corespund principiilor general
recunoscute ale dreptului international, asemenea conventie are toate sansele s fie
ratificat de ctre majoritatea statelor participante. Exemplu al unui astfel de
document poate servi Conventia de la Viena din 1975 privind reprezentarea statelor
n relatiile lor cu organizatii internationale cu caracter universal.
Uneori examinarea repetat a conventiei semnate, determin statul de a refuza s-
o ratifice. Cum mentioneaz A.N.Talalaev, refuzul de a ratifica conventia nu se
consider ca fiind o nclcare a dreptului international. ns acele refuzuri care nu
sunt ntemeiate, mpiedic dezvoltarea colaborrii internationale.
Dac vreun stat admite ntrzierea de mai multi ani a ratificrii sau chiar refuz
de la ea, aceasta este explicat, n primul rnd, de pricinile politico-juridice. n calitate
de exemplu poate servi refuzul unui sir de state capitaliste de a ratifica statutul de la
Havana, care urma s instituie Organizatia International a Comertului. Cauzele, care au
determinat statele respective de a refuza instituirea OMC, au fost critica, n cadrul OMC,
practicii relatiilor inechitabile cu statele mai slab dezvoltate, perspectiva lichidrii
restrictiilor discriminatorii aplicate fat de statele slab dezvoltate, perspectiva
recunoasterii egalittii n relatiile economice a tuturor statelor lumii. [6, p.45]
Cel mai strident exemplu reprezint SUA care s-au abtinut timp ndelungat de la
ratificarea majorittii conventiilor n domeniul drepturilor omului. Chiar pn n prezent
SUA n-a ratificat asemenea conventii importante cum sunt: Conventia din 1980 privind
Drepturile Femeii, Conventia din 1976 privind Suprimarea si Condamnarea Crimei de
Aparteid, Conventia din 1976 privind Drepturile Economice, Sociale si Culturale.
Analiznd pricinile, care pot cauza ntrzierea intrrii n vigoare a conventiilor,
nu trebuie s uitm si despre complexitatea procedurii. Cum ne arat practica de
creare a dreptului, statele, reprezentantii crora s-au exprimat pentru adoptarea
conventiei, au votat pentru ea si au semnat-o, mai devreme sau mai trziu o vor
ratifica.
Din momentul intrrii n vigoare a conventiei, normele stipulate n ea devin
norme de drept international, juridic obligatorii pentru statele care le-au recunoscut
n aceast calitate. Conventiile internationale care au intrat n vigoare se
nregistreaz la Secretariatul ONU si se public n culegeri speciale.
Conferintele interguvernamentale contemporane deseori adopt, asupra
obiectului su de activitate, diferite rezolutii, care contin apelri, rugminti,
propuneri si recomandri, adresate statelor (de obicei, indiferent de faptul, dac ele
particip la conferinta dat sau nu) sau/si a organizatiilor inter-guvernamentale
(sau/si ctre organele sau persoanele oficiale ale lor).
n calitate de cele mai evidentiate exemple pot servi rezolutiile, adoptate de ctre
conferintele, convocate sub egida ONU. Astfel conferinta de la Viena din 1961 privind
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
232
relatiile diplomatice a adoptat rezolutia, care recomanda statelor de a lua msuri,
ndreptate spre restituirea, de ctre colaboratorii misiunilor diplomatice, a daunelor
materiale cauzate de ctre ei n rezultatul accidentelor rutiere. Conferinta de la Teheran
din 1968 privind drepturile omului a adoptat 29 de rezolutii, care contineau rugminti,
propuneri, apelri si recomandri de diferit gen, adresate statelor si organizatiilor inter-
guvernamentale. De exemplu, rezolutia acestei conferinte, cu privire la necesitatea
respectrii drepturilor omului pe teritoriile ocupate, printre altele contine rugmintea,
ctre Comisia pentru drepturile omului, de a monitoriza n continuu aceast problem;
rezolutia cu privire la msurile de asigurare rapid si deplin a lichidrii tuturor formelor
de discriminare rasial n general si a politicii de aparteid n special, contine, n calitate
de un punct al su, apelul ctre Consiliul de Securitate de a aplica fortat aceast decizie,
fat de guvernarea teritoriului international Africa de Sud-vest. [7, p.59]
n rezolutia, cu privire la necesitatea educatiei n spiritul de respectare a
drepturilor si liberttilor fundamentale ale omului, conferinta a recomandat
organelor functionale respective ale ONU si ale institutiilor specializate de a initia
studiul si cercetarea aprofundat a acestei ntrebri si de asemenea i-a propus
secretarului General al ONU de a desfasura o dat la doi ani seminare pentru tineret
n cadrul programului serviciului consultativ n domeniul drepturilor omului.
Conferinta de la Viena privind dreptul tratatelor a adoptat n 1969 rezolutia, care
continea o rugminte ctre Adunarea General a ONU, de a ordona Comisiei pentru
dreptul international a ONU de a ncepe examinarea ntrebrilor, legate de tratate cu
participarea organizatiilor internationale. Convocat de asemenea la Viena n 1975,
conferinta privind reprezentarea statelor n relatiile lor cu organizatiile
internationale, a adoptat si ea un sir de rezolutii. Una dintre cele mai importante este
rezolutia, cu privire la problemele de aplicare a conventiei, adoptate n cadrul
conferintei, n activitatea organizatiilor internationale.
Toate rezolutiile adoptate de ctre conferintele interguvernamentale au caracter
de recomandri. Aceast pozitie este sustinut de majoritatea statelor si de doctrina
juridico-international. Statele participante la conferint, si determin atitudinea
fat de rezolutii n ordine strict individual. Msurile prevzute n aceste rezolutii de
asemenea au caracter de recomandare si prin urmare nu impun statelor obligatii
juridice. [8, p.101]
Totodat, rezolutiile conferintelor interguvernamentale pot fi utilizate la
elaborarea acordurilor si a conventiilor internationale respective. Spre exemplu,
regulile de conduit formulate n aceste rezolutii, pot fi situate la baza articolelor
viitoarelor documente juridico-internationale sau folosite n calitate de izvoare
suplimentare n timpul pregtirii acestor documente.
n afar de aceasta, prevederile rezolutiilor adoptate de ctre conferintele inter-
guvernamentale pot s capete caracter obligatoriu n rezultatul crerii normelor de
drept international prin intermediul obiceiului.
nsusi rezolutiile, n asemenea cazuri, pot fi privite n calitate de un stadiu
anumit n procesul crerii normelor cutumiare ale dreptului international, stadiu
intermediar, prin care procesul de creare a normelor nu se termin.
n unele cazuri, rezolutiile conferintelor sunt folosite ca un mijloc de constatare
sau interpretare a principiilor si a normelor juridico-internationale.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
233
n rezolutii deseori se exprim recunostinta guvernului, sefului si a poporului
statului gazd a conferintei; a secretarului executiv al conferintei si a altor membri ai
secretariatului; a secretarului General al ONU (n acele cazuri, cnd conferinta se
desfsoar m cadrul sau sub egida ONU); Comisiei pentru dreptul international a ONU
si a expertului consultant (adic a raportorului special, care particip la conferintele de
codificare). Astfel, de exemplu, Conferinta ONU cu privire la reprezentarea statelor n
relatiile lor cu organizatiile internationale, care s-a desfsurat n 1975 la Viena, a adoptat
un sir de rezolutii de acest gen: exprimarea de recunostinte expertului consultant;
exprimarea de recunostinte Comisiei pentru dreptul international a ONU; exprimarea de
recunostinte guvernului federal si poporului Republicii Austria. [9, p.111]
Normele, ce se contin n astfel de rezolutii, sunt de unic folosint, se exercit n
momentul adoptrii si pot fi considerate ca fiind norme de curtoazie international.
Rezolutiile, care au caracter de recomandare, deziderat sau rugminte, pot fi
incluse nemijlocit n actul final al conferintei sau s fie anexate la el (n acest caz, n
textul actului final trebuie s se contin lista denumirilor lor).
Pe parcursul examinrii actelor care adopt n cadrul conferintelor inter-
guvernamentale, cele mai mari dificultti impune calificarea juridic a actelor finale.
Indiferent de faptul c nchiderea majorittii conferintelor se soldeaz cu adoptarea
actelor finale, nici n practica international, nici n doctrina juridico-international
nu exist o calificare unic a importantei juridice ale lor.
n literatura juridico-international, n legtur cu aceasta, s-a mentionat, c
actul final reprezint un simplu rezumat sau darea de seam, care totalizeaz
lucrrile conferintei si enumer documentele semnate n cadrul conferintei,
protocolul acceptrii, de ctre statele participante, a rezervelor, naintate la aceste
documente si o form convenabil pentru recomandrile si dezideratele adoptate.
F.Caier, de asemenea, examineaz actul final, fiind o enumerare de acte adoptate de
ctre conferint: conventii, protocoale, recomandri.
Fcnd referint la opinia lui P.Foshille, el scrie, c actul final este un simplu
protocol al lucrului conferintei, care nu implic obligatii ale statelor ce 1-au
semnat. Uneori documentul final era denumit protocol final (Protocol Final, Schluss
Protocol, Protocol de Cloture).
ntrebarea legat de denumirea actului, care va totaliza rezultatele conferintei
(act, protocol sau protocol final), a fost examinat n cadrul I conferinte de pace de
la Haga din anul 1899 si a fost solutionat n favoarea termenului actul final.
Actele finale ale conferintelor interguvernamentale pot contine, n calitate de anex,
textele documentelor internationale adoptate n cadrul conferintelor. [10, p.103]
Semnarea actului final nu se echivaleaz cu semnarea tratatelor enumerate n el
pentru aceasta este necesar o semntur aparte. n timpul semnrii actului final are
loc, cum mentioneaz A.N.Talalaev, doar recunoasterea autenticittii textului
tratatului international adoptat de conferint. Statul participant la conferint
interguvernamental, n momentul semnrii actului final, poate s fac declaratie sau
s nainteze vreo rezerv, ca s exclud pe viitor posibilitatea interpretrii actului n
defavoarea sa sau s-si exprime pozitia asupra vre-unei ntrebri. n actul final poate
fi special prevzut posibilitatea de aderare la el, n viitor, a statelor care n-au
participat la lucrrile conferintei.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
234
Procedura de adoptare a actului final, de regul, se termin cu semnarea lui de ctre
reprezentantii statelor participante la conferint si nu prevede o ratificare ulterioar. Prin
acest fapt se explic practica extragerii din actul final a documentelor care trebuie s fie
supuse ratificrii. Spre exemplu, actul final al conferintei de la Viena din 1969 privind
dreptul tratatelor contine n calitate de anex doar declaratii si rezolutii. Textul conventiei
nu numai c este scos n afara actului final, dar nici nu se anexeaz la el.
n actele finale ale conferintelor interguvernamentale contemporane de obicei
sunt expuse faptele de baz ce caracterizeaz activitatea lor: componenta
delegatiilor, denumirile comitetelor conferintei si numrul lor, numrul de sedinte
desfsurate, conventiile si hotrrile adoptate etc. Spre exemplu, actul final al
Conferintei ONU din 1975 cu privire la reprezentarea statelor n relatiile lor cu
organizatiile internationale contine prevederi, referitoare la ordinea de convocare a
conferintei, locul si timpul desfsurrii ei, componenta participantilor, persoanele
oficiale, proiectul de articole, comentarii si observatii la proiectul de articole s. a.
Este evident, c astfel de acte finale reprezint niste buletine ale principalelor
aspecte ale activittii conferintelor inter-guvernamentale. [11, p.40]
De rnd cu aceasta, exist acte finale, nsemntatea crora ar fi gresit de redus
doar la un simplu buletin, protocol sau dare de seam. Cu att mai mult, c n cadrul
conferintelor interguvernamentale, de obicei, se completeaz protocoalele formale
ale sedintelor si de actul final, care efectueaz aceleasi functii, n-ar fi nevoie.
Astfel de acte finale contin nu numai lista documentelor adoptate de ctre
conferint, dar si textele documentelor. De aceea, importanta lor juridic trebuie s
se stabileasc reiesind din continutul acelui acord real, care st la baza lor. Anume
acest acord al statelor participante reflect rezultatul coordonrii vointelor statelor
privind atribuirea prevederilor actului final al anumitei forte juridice. n afar de aceasta,
actul final al conferintei inter-guvernamentale trebuie examinat n contextul normelor
general-recunoscute ale dreptului international si a normelor juridico-internationale, care
se refer nemijlocit la lucrrile conferintei date. G.M.Veliaminov numeste printre
acestea: actele internationale, n baza crora se convoac conferinta dat, regulile de
procedur adoptate de ctre conferint, inclusiv declaratiile si rezervele statelor, fcute n
timpul votrii, si, n sfrsit, rezervele fcute la actul final. Totodat, o atentie deosebit
trebuie s se acorde stabilirii vointelor statelor participante la conferint, prin care se
exprim dorinta lor de a acorda actului final o anumit fort juridic.
Rspunznd la aceast ntrebare, trebuie mai nti de subliniat caracterul unic al
consiliului si, prin urmare, a documentului adoptat de ctre el. Unicitatea acestei
reuniuni a fost determinat de componenta si nivelul de reprezentare a statelor
participante si, de asemenea, de procedura de adoptare a deciziilor (consensus pur)
asupra unui larg spectru de probleme vitale, cu caracter international. Aceasta la rndul
su a adus la adoptarea actului interstatal, cu un caracter unic, cu un mare numr de
probleme abordate, cu o metod deosebit de adoptare a deciziilor si cu nivelul nalt al
reprezentantilor care 1-au semnat. Unicitatea consiliului de la Helsinki si a actului su
final mentioneaz V.K.Sobakin face fr precedent ncercrile de a le situa ntr-una
din rubricile clasificrilor traditionale ale consiliilor internationale si a documentelor
internationale, pentru a determina natura lor juridic. [12, p.123]
ntr-adevr, indiferent de faptul c actul final posed nsemntatea si calittile
unui act juridico-international, el nu este un tratat n sensul strict al acestui cuvnt,
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
235
deoarece el nu are cteva trsturi formale ale tratatului: nu trebuie nregistrat,
conform art.102 al Cartei ONU, la Secretariatul ONU, nu contine prevederi finale
referitoare la intrarea n vigoare si termenul.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
236
n acelasi timp, conform opiniei lui G.V.Ignatenko, statele nu absolutizeaz
trsturile traditionale ale tratatului international, admitnd unele abateri de la
forma strict a tratatului, si, de asemenea, de la procedura existent de adoptare si
intrare n vigoare a tratatului: se ntlnesc acte de ntelegere fr titlu (acord,
conventie etc.), fr dispozitii finale privind intrarea n vigoare, termenul, ratificarea
si denuntarea. Prevederea cu privire la neobligativitatea nregistrrii de asemenea
nu este esential, deoarece, conform statutului ONU, ea provoac consecinte doar
de procedur (prtile nu pot s fac referinte, n organele ONU, pe un tratat
nenregistrat) si nu are nici o consecint asupra veridicittii si fortei juridice a
unui asemenea tratat. Iat de ce efectund calificarea juridic a Actului final,
trebuie s reiesim nu din faptul prezentei sau lipsei formei traditionale a tratatului,
dar din continutul acordului, care st la baza acestui document international.
Primul punct de vedere ni se pare mai argumentat, de aceea suntem de acord cu
juristul rus Iu.M.Kolosov care scrie: Cnd ntr-un document politic e vorba despre
anumite obligatii, ele ntotdeauna au fort juridic. Obligatiile ca atare poart
caracter juridic, indiferent de forma documentului n care sunt fixate.
Iat de ce, dup prerea noastr, este temei de a vorbi despre Actul final ca
despre un acord international n form simplificat.
Bibliografie
1. Hill N. The Public International Conference. Stanford, 1929.
2. Pastuhov V. A Guide to The Practice of International Conference. Washington. 1945.
3. Nacer-Eddine Ghozali. La negociation diplomatique dans la jurisprudence internationale.
Bruxelles, 1992, Revue belge de droit international, N 2, 1992, vol.XXV.
4. Jean-Daniel Clavel. De la negociation diplomatique multilaterale. Paris, 1991.
5. Alain Plantey. La negociation internationale: principes et methodes. Paris, 1980.
6. Koxennnxon u.H. Kypc mexynaponoro npana. Mocxna. 1972.
7. Tynxnn I.H. Teopnx mexynaponoro npana. Mocxna. 1970.
8. Tynxnn I.H. Ocnont conpemennoro mexynaponoro npana. Mocxna. 1956.
9. Ionyen H.H. Mexynaponte xonrpecct n xon]epennnn. pocnannt. 1975.
10. Baron H.I. Bonpoct mexynaponoro npana n reopnn n npaxrnxe CBA. Mocxna. 1957.
11. Caroy E. Pyxonocrno no nnnomarnuecxo npaxrnxe. Mocxna. 1961.
12. Fnnmenxo H.H. nnnomarnuecxoe npano. Mocxna. 1972.
13. Ianmmxnn F.B. nnnomarnuecxoe npano mexynapontx oprannsann. Mocxna. 1972
14. By xon, Cepe Xan. nnnomarnuecxn nepemonnan n nporoxon. Mocxna. 1974.
15. Tananaen A.H. Mexynaponte oronopt n conpemennom mnpe. Mocxna. 1973.
16. Monuan A.H. Kon]nxannx n pasnnrne mexynaponoro npana. Mocxna. 1972.
17. Bentxmnnon I.M. Hponemt rocyapcrna n npana na conpemennom +rane. Mocxna. 1970
Prezentat la 24.12.2008
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
237
COMPETENTA $EFULUI STATULUI
PRIVIND ORGANIZAREA $I FUNCTIONAREA
AUTORITTILOR PUBLICE
Dorina BALAN, master n drept, IRIM
In most countries, national legislation assigns to the Head of the State powers and obli-
gations in various fields. Head of state has and must have a place and a particular role in
the state. Therefore, and hes competence (duties, powers) should reflect the need to express
in and in behalf of the people. The practice of constitutional mechanism work, the actual
political situation, determines the essential powers to achieve these tasks.
Organizarea si functionarea autorittilor publice este structurat n deplin
conformitate cu principiul separrii celor trei puteri: legislativ, executiv si
judectoreasc. Fiecare dintre aceste trei puteri este investit cu anumite prerogative,
nici una dintre ele neavnd posibilitatea de uzurpare a atributiilor celorlalte puteri.
Este adevrat c ntre organismele care exercit prerogativele unei anumite puteri,
exist legtur functional, colaborare strns, menit s asigure armonia procesului
de conducere social si mpiedicarea abuzului unei puteri fat de alt putere.
Principiul separrii puterilor n stat nu permite a vorbi de un organ suprem al
puterii de stat. Un asemenea organ de stat nu exist si nici nu poate exista. n
aceast ordine de idei, poate fi vorba de organele supreme ale fiecrei dintre
aceste trei puteri si anume: $eful de stat, Parlamentul, Guvernul, Curtea Suprem de
Justitie.
Spre exemplu, n regimurile prezidentiale, ale cror model l reprezint Statele
Unite ale Americii, printre frnele si contragreuttile care-i permit executivului s
influenteze asupra legislativului pot fi mentionate urmtoarele:
1) Presedintele, ca promulgator al legilor, are dreptul de ntoarcere a oricrui
proiect de lege, votat de Camera Reprezentantelor si de Senat, Camerei care l-a
ntocmit. Dac, dup reconsiderare, dou treimi din acea Camer vor fi de acord s
aprobe proiectul, acesta va fi naintat, mpreun cu obiectiile respective
Presedintelui, celeilalte Camere, care de asemenea l va reconsidera si, dac va fi
aprobat de 2/3 din aceast Camer, va fi promulgat.
Practica ns dovedeste c o asemenea majoritate este foarte greu de obtinut;
2) Presedintelui i revine si dreptul de a adresa Congresului mesaje n scopul de
a-i recomanda s examineze orice msur pe care ar socoti-o util si oportun.
Ce-i drept, exist mecanismul ce permite si legislativului s influenteze asupra
executivului. Asa, de exemplu, Congresul voteaz bugetul, n absenta cruia orice
activitate a puterii executive este paralizat.
Tratatele internationale urmeaz s fie aprobate de Senat cu o majoritate de dou
treimi, iar numirile ministrilor si ale altor categorii de functionari ai statului nu pot fi
Icute dect cu avizul si consimtmntul Senatului.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
238
Astfel, n trile cu un asemenea regim puterea executiv influenteaz asupra
celei legislative prin dreptul sefului statului de a dizolva n unele cazuri, Parlamentul
sau cel putin Camera aleas a lui. Dat fiind acest fapt, Parlamentul este nevoit s ia
anumite msuri legislative cerute de Guvern.
E drept, c si Parlamentul dispune, la rndul su, de o arm puternic. El poate
provoca demisia Guvernului, fie printr-un vot de nencredere, fie prin refuzul de a
vota bugetul sau o alt lege propus de Guvern.
n aceste conditii seful statului poate primi aceast demisie si forma un nou
Guvern n baza votului de ncredere al Parlamentului sau poate s resping demisia
Guvernului si s dizolve Parlamentul.
n Republica Moldova puterea executiv nu este concentrat n minile unei
singure persoane. Ea poart un caracter bicefal, fiind repartizat att sefului
statului, ct si Guvernului.
Potrivit Constitutiei Republicii Moldova, rolul presedintelui apare ngustat,
comparativ cu rolul acestuia n conditiile regimului prezidential si chiar comparativ
cu rolul Presedintelui n conditiile regimului semiprezidential sau mixt. n acelasi
timp ns, acest rol este mult mai accentuat comparativ cu rolul sefului statului n
conditiile regimului parlamentar.
Astfel, Presedintele Republicii concentreaz n mna lui o serie de atributii, pe
care le execut fr s aib nevoie de concursul altor autoritti. Lui, de exemplu,
conform Constitutiei, i revin urmtoarele atributii: desemnarea unui candidat pentru
functia de prim-ministru si numirea Guvernului pe baza votului de ncredere acordat
de Parlament. (art. 98 al.1, 4); adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la
principalele probleme ale natiunii (art. 84); dizolvarea Parlamentului (art. 85);
ndeplinirea atributiilor de comandant suprem al Fortelor Armate (art. 87);
desemnarea unui prim-ministru interimar n conditiile art. 101 al Constitutiei. [1, art.
56].
Ca sef al statului, Presedintele republicii dispune de o serie de ci specifice de
contact cu Parlamentul. Astfel, Presedintele este n drept s participe la lucrrile
Parlamentului si s adreseze acestuia mesaje cu privire la principalele probleme ale
natiunii. n asa mod, parlamentarii pot cunoaste optiunile unui alt reprezentant al
natiunii al sefului de stat. O asemenea confruntare de opinii permite Parlamentului
de a alege varianta optim de solutionare a problemelor. La propunerea Presedintelui
Republicii Moldova, n cel mult 30 de zile de la alegeri se ntruneste Parlamentul.
De asemenea, la cererea Presedintelui Republicii Moldova, a Presedintelui
Parlamentului sau a unei treimi din deputati, Parlamentul se ntruneste si n sesiuni
extraordinare sau speciale.
De asemenea, Presedintele Republicii dispune de un atribut exclusiv
dizolvarea Parlamentului (art. 85). De un asemenea drept seful statului poate dispune
doar n trei cazuri, expres prevzute de Constitutie:
a) n cazul imposibilittii formrii Guvernului;
b) n cazul blocrii procedurii de adoptare a legilor;
c) n cazul imposibilittii alegerii Presedintelui republicii.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
239
Primul caz poate servi drept temei pentru dizolvarea Parlamentului de ctre
Presedintele republicii doar atunci, cnd Parlamentul n termen de 45 de zile de la
prima solicitare si numai dup respingerea a cel putin dou solicitri de nvestitur,
nu acord votul de ncredere pentru formarea Guvernului.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
240
Cel de-al doilea caz poate servi temei pentru dizolvarea Parlamentului doar
atunci, cnd ultimul, timp de 3 luni nu-si poate exercita atributiile sale principale,
adic nu adopt nici o lege.
Prevederile ce se refer la primele dou circumstante ce justific dizolvarea
Parlamentului au un caracter dispozitiv, iar a treia situatie un caracter imperativ.
Se subliniaz si faptul c Presedintele poate apela la aceast sanctiune
constitutional numai dup o consultare prealabil a fractiunilor parlamentare. [2,
pag. 32].
Constitutia Republicii Moldova stabileste, de asemenea, si urmtoarele restrictii:
1. n cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singur dat.
2. Parlamentul nu poate fi dizolvat n ultimele 6 luni ale mandatului
Presedintelui Republicii Moldova, cu exceptia cazului prevzut la art. 78 alin.(5), si
nici n timpul strii de urgent, de asediu sau de rzboi.
De asemenea, n conditiile legii, Parlamentul poate demite din functie
Presedintele, cu votul a 2/3 din numrul deputatilor alesi, n cazul svrsirii unor
fapte prin care ncalc prevederile Constitutiei. Propunerea de demitere se aduce
nentrziat la cunostinta Presedintelui, care poate da Parlamentului si Curtii
Constitutionale explicatii cu privire la faptele ce i se imput.
O problem aparte prezint ceea ce se refer la conflictul autorittilor publice. n
asemenea cazuri se impune necesitatea unui arbitru, a unui mediator. n majoritatea
statelor lumii un asemenea rol revine sefului statului. n aceast ordine de idei,
mentionm prevederile unor Constitutii ale statelor lumii: Presedintele este seful
statului si reprezint unitatea national (art.87 din Constitutia Italiei); Presedintele
este arbitrul institutiilor politice (art. 30 din Constitutia Greciei); Presedintele
reprezint republica portughez. El garanteaz independenta national, unitatea
statului si functionarea corespunztoare a institutiilor democratice (art. 123 din
Constitutia Portugaliei); Presedintele este seful statului. n aceast calitate el
reprezint Turcia (art. 104 din Constitutia Turciei); Presedintele Republicii
urmreste respectarea Constitutiei. Prin arbitrajul su el asigur functionarea
normal a organelor statului... (art. 5 din Constitutia Frantei); Presedintele
Romniei vegheaz la respectarea Constitutiei si buna functionare a autorittilor
publice. n acest scop, el exercit functia de mediere ntre puterile statului, precum si
ntre stat si societate (art. 80 don Constitutia Romniei). Pot fi aduse citate si din
alte Constitutii, unde este consfintit un asemenea rol al Presedintelui. O situatie
analogic este si n toate statele monarhice. Astfel: Imperatorul este simbolul
statului si al unittii poporului (art. 1 din Constitutia Japoniei); regele este seful
statului spaniol, simbol al unittii si permanentei sale, arbitreaz si modereaz
functionarea institutiilor, este reprezentantul cel mai de seam al statului n relatiile
internationale... [3, art. 56].
Functia de mediator al sefului statului se sprijin, moralmente, pe principiul
legitimrii democratice al Presedintelui. n acelasi timp, constatm c Presedintele
nu este un judector suprem. El apare n calitate de factor reglator n
mecanismul statal, precum si n raporturile dintre stat si societate. n acest scop, pe
de o parte, presedintele vegheaz la buna functionare a autorittilor publice, iar pe de
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
241
alt el nlesneste colaborarea autorittilor publice, aplaneaz sau previne relatiile
tensionate dintre acestea ori dintre ele si societate. Presedintele face acest lucru prin:
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
242
a) convocarea sesiunilor extraordinare;
b) solicitarea Parlamentului de a reexamina unele legi adoptate;
c) sesizarea Curtii Constitutionale;
d) prin adresarea ctre popor ca acesta s-si exprime, prin referendum, vointa cu
privire la probleme de interes national;
e) prin consultarea Guvernului n probleme urgente si de important deosebit;
f) adresarea de mesaje Parlamentului n problemele majore ale natiunii etc.
Mentionm faptul c, desi Presedintelui Republicii Moldova i revin drepturile
enumerate mai sus, el nu este desemnat n statul nostru ca un mediator al puterilor.
Un asemenea rol, conform prevederilor constitutionale, revine Curtii
Constitutionale. Astfel, aliniatul 3 al art. 134 al Constitutiei Republicii Moldova
stabileste urmtoarele: Curtea Constitutional garanteaz suprematia Constitutiei,
asigur realizarea principiului separrii puterii de stat n puterea legislativ, puterea
executiv si puterea judectoreasc si garanteaz responsabilitatea statului fat de
cettean si a cetteanului fat de stat. [4, pag. 46].
De aici rezult urmtoarele: prerogativa de a veghea respectarea Constitutiei nu
trebuie privit doar pasiv, ci ca o atributie efectiv. Fiind sesizat, Curtea
Constitutional se va pronunta asupra constitutionalittii legilor si a unor acte
normative subordonate legii. Actele normative sau unele prti ale acestora devin
nule din momentul adoptrii hotrrii corespunztoare a Curtii Constitutionale.
Aceste hotrri snt definitive si nu pot fi atacate. Ca urmare, nici o autoritate public
nu va putea s se abat de la prevederile constitutionale n ceea ce priveste
activitatea lor normativ.
Bibliografie
1. Constitutia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, cu modificrile si completrile
ulterioare; [1, art. 56].
2. Regulamentul Parlamentului, cu modificrile ulterioare, adoptat prin Legea nr. 797-XIII
din 2 aprilie 1996.
3. Arseni Alexandru, Drept constitutional si institutii politice. Vol. I, Teoria Constitutiei,
Chisinu, Print - Color, 1997.
4. Deleanu Ion, Drept constitutional si institutii politice. Tratat, dou volume, Bucuresti,
Europa Nova, 1996; [2, pag.32].
5. Guceac Ion, Curs elementar de drept constitutional, Vol. II, Chisinu, Tipografia
Central, 2004.
6. Muraru Ioan, Tnsescu Simina, Drept constitutional si institutii politice, Bucuresti,
Lumina Lex, 2004.
7. Orlov Maria, Belecciu $tefan, Drept administrativ, Chisinu, 2005.
8. Popa Victor, Drept parlamentar, Chisinu, ULIM, 1999.
9. Popa Victor, Drept public, Chisinu, Academia de Administrare Public, 1998.
10. Creang Ion, Promulgarea legii // Juristul Moldovei, nr. 15(47) din 29 aprilie 1999.
11. Cusmir Marcel, Goriuc Silvia // Consideratii asupra originii si geografiei politice
moderne a institutiei prezidentiale // Legea si viata, Nr.11(155), 2004.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
243
12. Goriuc Silvia // Institutia sefului de stat n Republica Moldova: particularitti //
Materialele Conferintei teoretico-stiintifice internationale. Problemele dezvoltrii
economiei de piat n statul de drept, Materialele Conferintei teoretico-stiintifice
internationale, 17-18 decembrie 2005 , Blti, 2005; [3, art. 56].
13. Smochin Andrei, Institutia prezidential n Republica Moldova: probleme, aspecte
contradictorii // Materialele conferintei stiintifico-practice Edificarea statului de
drept, Chisinu: Transparency International, 2003.
14. Turcan Serghei, Participarea sefului statului la procesul legislativ prin exercitarea
dreptului de veto // Symposia Professorum, Seria Drept, ULIM, 1999.
15. Turcan Serghei, Reglementarea constitutional a procedurii sanctionrii, reexaminrii si
promulgrii legii // Analele $tiintifice ULIM, Seria Drept, 2003, vol. 4, Chisinu,
ULIM, 2004; [4, art. 46].
Prezentat la 30.12.2008
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
244
MPCAREA PENAL
PRIN PRISMA ACTULUI JURIDIC CIVIL
Elena BUGUJ, master n drept, IRIM
Reconciliation has get the form through the concludence of an agreement of reconcilia-
tion. The biggest part of the civil agreement are the same by their contents, but maybe defini-
tion of civil agreement ai proper for civil low. More than that, civil agreement is the same
reconciliatioo and legislative definition is made to divide branches of the low.
Pornind de la stipulrile art.109 C.Pen. al RM observm c mpcarea este actul
de nlturare a rspunderii penale care poate interveni n anumite situatii.
Dac e s facem trimitere la prevederile Dictionarului explicativ, mpcarea
nseamn a fi de acord cu cineva; a consim(i [1]. n acelasi moment, expresia de
act concordat mpcrii, reprezint situatia acordului dintre partea vtmat si
infractor, adic a dou persoane, bilateral.
Art.195 Cod Civil al RM indic notiunea de act juridic-Actul juridic civil este
manifestarea de ctre persoanele fizice yi juridice a voinjei ndreptate spre
nayterea, modificarea sau stingerea drepturilor yi obligajiilor civile. n situatia
mpcrii pe cauzele penale suntem n prezenta manifestrii de voint de ctre
persoanele fizice (partea vtmat si persoana ce s-a fcut vinovat de comiterea
infractiunii) fiind orientat spre stingerea raporturilor juridice penale, care n mare
parte sunt legate si de latura civil, deoarece efectele mpcrii trebuie s fie totale,
adic s se rsfrng att asupra actiunii penale, ct si asupra celei civile.
Legea civil impune o serie de conditii care caracterizeaz actul juridic, si anume:
1. Unul din elementele definitorii ale actului juridic civil este manifestarea
de voin(. Avnd drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor raporturi cu
alte persoane, vointa autorului actului juridic civil trebuie s fie exteriorizat.
Eficacitatea acestei vointe depinde de posibilitatea altor persoane de a lua cunostint
de ea. Prin manifestare, vointa nceteaz de a mai fi un fenomen subiectiv, devenind
un fapt social, o realitate obiectiv, iar tertii pot lua cunostint de continutul ei si pot
adopta o anumit conduit [2]. Aceast conditie a manifestrii de voint i este
proprie si mpcrii penale, care la fel urmeaz a fi exteriorizat, si mai mult ca att,
manifestarea de voint reprezint punctul de pornire al mpcrii ca cauz de
nlturare a rspunderii penale.
2. Manifestarea de voint trebuie s provin de la un subiect de drept civil -
persoan fizic sau persoan juridic. ntruct actul juridic este un act volitiv,
constient, el poate fi svrsit numai de un subiect care are capacitatea de exercitiu
necesar [3]. Aceleasi prevederi le concluzionm din art.109 alin (3) C.Pen. -
pentru persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu, mpcarea se face de
reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate de exercitiu restrns se pot mpca cu
ncuviintarea persoanelor prevzute de lege.
3. Manifestarea de voint trebuie s fie ndreptat spre producerea efectelor
juridice: nayterea, modificarea sau stingerea drepturilor yi obligajiilor. Intentia de
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
245
a produce efecte juridice este un element necesar al actului juridic civil, astfel nct
aceste efecte nu se pot produce, conform legii, dect dac o asemenea intentie a
existat. Aceast trstur definitorie deosebeste actul juridic civil de faptul juridic
civil, care este svrsit fr intentia de a produce efecte juridice, care ns se produc
n virtutea legii [4]. mpcarea penal, ns, nu poate fi tratat ca un fapt juridic,
deoarece soarta procesului penal depinde de vointa prtilor realizat ntr-un act care
duce la ncetarea procesului.
4. Finalitatea actelor juridice este crearea, modificarea sau stingerea unor
drepturi si obligatii civile concrete. Prin aceast trstur actul juridic civil se
deosebeste de actele juridice din alte ramuri de drept (de exemplu, actul juridic
administrativ) [5]. Aceast trstur, ns, nu este strin mpcrii, deoarece n
urma mpcrii are loc stingerea unor drepturi si obligatii, si anume: se stinge
dreptul prtii vtmate de a cere repararea prejudiciului, a daunei, pe de o parte, iar
pe de alt parte se stinge obligatia persoanei vtmate de a suporta consecintele
negative ale faptei sale. Am putea spune c mpcarea si produce efecte si asupra
drepturilor statului, care apare ca parte tert n situatia dat, deoarece statul este
deczut din dreptul de a mai atrage la rspundere penal persoana vinovat de
comiterea infractiunii.
ntruct, mpcarea poate aprea ntre persoana vtmat, pe de o parte, iar pe de
alt parte - persoana vinovat de comiterea infractiunii, putem conchide c institutia
mpcrii este un act juridic bilateral.
Conform art.196 alin.(3) CC al RM actul juridic bilateral este manifestarea de
voint concordat ntre dou prti.
Este bilateral actul juridic civil care reprezint rezultatul vointei concordate a dou
prti. Actele juridice bilaterale, numite contracte, sunt cele mai frecvent utilizate acte
juridice n dreptul civil. Pe cale de consecint, am putea spune c mpcarea penal este
si ea un contract, deoarece reprezint prin sine un acord juridic bilateral.
Mai mult ca att, CC al RM, n art 1331, contine stipulri cu privire la tranzactie.
n acest context, tranzac(ia este contractul prin care pr(ile previn un proces ce
poate s nceap, termin un proces deja nceput sau rezolv dificult(ile ce
apar n procesul executrii unei hotrri judectoreyti.
Att contractul de tranzactie, n cadrul dreptului civil, ct si mpcarea n cadrul
dreptului penal sunt institutii noi pentru sistemul nostru legislativ, astfel, nct merit
o atentie sporit din partea legiuitorului. n aceast directie, putem face remarca c,
totusi legiuitorul mult mai mult atentie a atras tranzactiei comparativ cu mpcarea.
Toate aceste prevederi ne acord posibilitatea de a interpreta c si mpcarea este o
tranzactie, ns cu reflectie pe cauzele penale.
Desi tranzactia apare drept un contract nou dup adoptarea Codului Civil, totusi
nu putem spune c legislatia nu prevedea un asemenea tip de contract. Astfel, prtile
ntr-un proces, dup prevederile vechiului Cod procesual civil, erau n posibilitatea
de a se mpca asupra litigiului, aceast mpcare servind drept temei pentru
ncetarea procesului. Astzi, ns, reglementarea contractului de tranzactie obtine o
expresie mai clar, deoarece legislatorul stabileste nu doar efectele tranzactiei, ci si
conditiile de validitate ale acesteia, efectele nerespectrii conditiilor contractului de
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
246
tranzactie etc. Cu alte cuvinte, prin reglementarea tranzactiei nc o dat are loc
ntrirea conditiilor de validitate ale actului juridic civil.
Astfel, pornind de la definitia enuntat n art.1331 Cod civil al RM, n baza
contractului de tranzactie:
a) Prjile pot preveni un proces ce poate ncepe. La aparitia litigiului n
legtur cu faptul c una din eventualele prti la proces si consider nclcat dreptul
su, prtile n litigiu pot initia o procedur de negociere a situatiei create, care are
drept rezultat ncheierea contractului de tranzactie [6].
Institutia mpcrii, ns, indic situatia ncetrii unui proces deja nceput. n
acelasi moment, legea procesual penal prevede cazuri cnd procesul penal poate fi
declansat doar n baza plngerii prealabile a prtii vtmate (art.276 C.Pr.Pen.al
RM). n asemenea situatii, dac persoana care a avut de suferit de pe urma svrsirii
infractiunii nu se adreseaz ctre organele de urmrire penal cu o asemenea
plngere nu va fi declansat procesul penal. Considerm c nedepunerea plngerii de
ctre partea vtmat poate fi interpretat n sine tot ca o mpcare, mpcare
preexistent fazei de pornire a urmrirei penale. Respectiv, si institutia mpcrii
poate preveni un proces ce poate ncepe, cu diferenta c situatia de nedepunere a
plngerii de ctre partea vtmat pe o cauz penal reliefeaz o mpcare ce nu a
devenit cunoscut organelor de drept.
mpcarea prtilor ntr-o cauz penal poate duce la ncetarea procesului deja
nceput, dar asupra cruia nu s-a pronuntat o hotrre nc definitiv. Aceast
conditie i este caracteristic si contractului de tranzactie, fapt rezultat din
interpretarea notiunii legale a contractului de tranzactie.
b) Prjile pot duce la ncetarea procesului nceput deja, dar asupra cruia nu
s-a pronunjat nc o hotrre. Aceast prevedere este proprie si mpcrii penale. n
acelasi moment, pare a fi incorect situatia de neindicare de ctre legiuitor n
contractul de tranzactie a categoriei de hotrre ce urmeaz a fi pronuntat,
rezervndu-ne posibilitatea interpretrii de a ncheia un asemenea contract fie n
prim instant, n instanta de apel sau de recurs, adic pn la momentul rmnerii
definitive a hotrrii judectoresti. Exact aceeasi concluzie o putem deduce din
interpretarea art. 109 alin (2) C.Pen. RM- mpcarea produce efecte juridice din
momentul pornirii urmririi penale si pn la retragerea completului de judecat
pentru deliberare. Nici n aceast norm nu se indic instanta care urmeaz s
delibereze, aceasta putnd fi prima sau deliberare realizat n rezultatul cilor de
atac.
Prin contractul de tranzactie prtile, care au fost deja atrase ntr-un proces civil
sau chiar cele atrase ntr-un proces penal, dar n ce priveste cauza civil pot conveni
asupra ncetrii procesului civil si, respectiv a cauzei civile [7].
n jurul celor expuse, putem axa ideia c contractul de tranzactie poate fi propriu
unui proces penal indiferent de faptul dac prtile s-au mpcat sau nu pe cauza
penal, el fiind propriu doar n ceea ce priveste actiunea civil ntr-o cauz penal.
Astfel, pot exista situatii cnd ntre partea vtmat si vinovat s existe mpcare ca
act de nlturare a rspunderii penale, iar n ceea ce priveste actiunea civil prtile
pot ncheia contractul de tranzactie, care ar confirma imposibilitatea valorificrii pe
viitor a intereselor de ctre cel ce a avut de suferit de pe urma comiterii faptei
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
247
ilegale. Aceasta nu este prevzut de lege, dar avnd n vedere interpretarea
contractului de tranzactie, nici nu este interzis.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
248
Pornind de la faptul c tranzactia face parte din categoria de contracte, acesteia i
sunt caracteristice toate clauzele contractului.
n Capitolul II al Titlului II CC al RM sunt enuntate conditiile de validitate ale
actului juridic, care considerm c n ntregime caracterizeaz mpcarea n cauzele
penale.
Astfel, n primul rnd:
- urmeaz s existe consimjmntul.
Conform art.199 CC al RM, consimtmntul este manifestarea, exteriorizat, de
voint a persoanei de a ncheia un act juridic. Consimtmntul este valabil dac
povine de la o persoan cu discernmnt, este exprimat cu intentia de a produce
efecte juridice si nu este viciat. mpcarea presupune c persoana care doreste de a
se mpca trebuie s aib facultatea de a ptrunde, de a judeca si de a aprecia
lucrurile la justa lor valoare. Persoanele implicate n actul de mpcare trebuie s
constientizeze actiunile sale, s-si dea seama de urmrile lor si s le doreasc n
cunostint de cauz, ceea ce este propriu si subiectilor de drept civil.
- manifestarea de voinj trebuie s fie recepjionat de cealalt parte.
Receptia vointei, de regul, are loc prin nceperea ndeplinirii sau nendeplinirii
anumitor actiuni. Aceast manifestare de voint n sensul ncetrii urmrirei penale,
urmeaz a fi adus la cunostinta organelor de drept pentru a atrage dup sine
consecintele juridice corespunztoare. n majoritatea cazurilor, ns, organele de
urmrire penal sau instanta de judecat afl mai trziu despre rezultatele negocierii
n aceast directie, deoarece acceptarea mpcrii n toate cazurile este precedat de
procese psihice de analiz ce conditioneaz luarea unei hotrri. Prin urmare, n
situatia acestei cauze de nlturare a rspunderii penale, urmeaz s existe o dubl
receptionare a vointei: pe de o parte receptionare de ctre persoana ce a avut de
suferit de pe urma faptei prejudiciabile, iar pe de alt parte- receptionare din partea
organelor mputernicite de a investiga si a examina cauza. Avndu-se n vedere
categoriile de infractiuni n cazul crora poate exista mpcare, acestea sunt cele
pentru care, n majoritatea cazurilor, nu se aplic arestul ca msur preventiv, ceea
ce nu exclude probabilitatea ca conditiile negocierii mpcrii s se petreac n afara
institutiilor de drept. Astfel, poate s apar o asemenea ntrebare: care vor fi
consecintele n situatia n care persoana ce si-a exprimat vointa la mpcare fat de
persoana vinovat a decedat? Credem c ar fi corect s ne conducem de prevederile
art.200 alin. (3) CC al RM conform cruia valabilitatea manifestrii de voint nu
este afectat de decesul persoanei care si-a exprimat vointa, sau de lipsirea ei de
capacitatea de exercitiu, dac aceste evenimente au avut loc dup exprimarea
vointei. Mai mult ca att, n scopul evitrii eventualelor litigii, urmeaz a fi
respectat forma actului mpcrii, la care legea nu face nici o referire, ns mai
conturat, n cazul dat ar fi respectarea formei scrise cu autentificare
- forma actului juridic al mpcrii.
Conform art. 208 CC al RM, actul juridic poate fi ncheiat verbal, n scris sau n
form autentic. Art. 209 alin (1) CC stipuleaz c actul juridic pentru care legea
sau acordul prtilor nu stabileste forma scris sau autentic poate fi ncheiat verbal.
n situatia actului de mpcare nu se impune o anumit form. Prin urmare, fie c el
este ncheiat n mod verbal prin protocolarea acestui fapt de ctre organele de
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
249
urmrire penal sau de ctre instanta de judecat, fie poate fi ncheiat n form scris
avnd la baz acordul prtilor n acest sens. Dac actul de mpcare se ncheie n
form scris, atunci acesta n mod obligatoriu va urma s fie anexat la dosar. n
unele situatii nu este exclus probabilitatea c persoana care a restituit prejudiciul
material cauzat prin infractiune persoanei vtmate si cu care ulterior s-a ncheiat
actul mpcrii s doreasc siguranta nedepunerii de ctre acesta a unei alte actiuni
n ordine civil prin care, de exemplu, se urmreste repararea prejudiciului moral. n
asemenea situatii, legea nu ar interzice forma autentic a actului juridic, dac ar
exista acordul ambelor prti n acest sens.
ntelegerea intervenit ntre persoana vtmat si fptuitor, n urma creia prtile se
pun de acord s sting litigiul si care n conditiile prevzute de lege nltur rspunderea
penal a fptuitorului este reglementat de institutia juridic a mpcrii prtilor.
Deoarece actiunea civil este subsidiar n procesul penal, legiuitorul a prevzut
c prin mpcarea prtilor, fapt care duce la nlturarea rspunderii penale, partea
vtmat s renunte si la eventualele despgubiri cerute fptuitorului. mpcarea
prtilor se realizeaz fie n mod explicit, odat cu declararea n mod expres a celor
dou prti c s-au mpcat, fie n mod implicit, atunci cnd mpcarea rezult dintr-o
situatie de fapt. n ceea ce priveste mpcarea implicit, n practica judiciar s-a
stabilit c n situatia infractiunii de viol, art.171 alin. (1) C.Pen., n urma cstoriei
dintre fptuitor si persoana vtmat, chiar dac nu a fost fcut o declaratie n mod
expres, mpcarea prtilor se deduce din acordul pe care l-au ncheiat sotii n
vederea cstoriei, aceasta este, ns, discutabil deoarece pentru efectuarea
investigatiilor pe cauzele penale se necesit un suport material probatoriu. n situatia
n care instanta de judecat nu primeste cererea de mpcare, chiar dac dup
svrsirea unei infractiuni de vtmare prtile au convetuit o perioad de timp fr a
se ajunge la cstorie, desfsurarea procesului nu poate fi oprit. Din aceast cauz,
chiar dac una dintre prti doreste mpcarea, efectele acesteia nu se produc dect n
situatia n care si cealalt parte si d acordul.
mpcarea prtilor este o cauz de nlturare a rspunderii penale instituit de
legiuitor din consideratiuni de politic penal. Prin exceptie de la principiul
oficialittii procesului penal, legiuitorul a prevzut c pentru anumite infractiuni, de
regul cu un grad redus de pericol social, tragerea la rspunderea penal a
infractorului s fie dependent de ntelegerea prtilor. Astfel, s-a creat un cadru
juridic n care se poate realiza o conciliere ntre persoanele angajate ntr-un conflict
care, n situatie contrar, implic incidenta legii penale.
mpcarea prtilor este caracterizat prin faptul c conflictul se stinge nu ca
urmare a unui act de voint unilateral, din partea persoanei vtmate, ci printr-un act
bilateral, prin vointa comun a persoanei vtmate si a infractorului.
Fenomenul mpcrii prtilor poate avea loc relativ frecvent n situatia
infractiunilor svrsite ntre persoanele nrudite sau cunoscute ntre ele, n cadrul
unor comunitti determinate [8]. De regul, atunci cnd actiunea penal se pune n
miscare la plngerea prealabil a persoanei vtmate, legea prevede, de asemenea,
posibilitatea mpcrii prtilor. Exist ns si infractiuni pentru care actiunea penal
se pune n miscare din oficiu (nu la plngerea prealabil a victimei), dar legea acord
prtilor posibilitatea de a se mpca.
Institutul de
Relatii Internationale
ANUAR $TIINTIFIC
250
n literatura juridic mpcarea pr(ilor este determinat ca un act bilateral,
o n(elegere intervenit ntre partea vtmat yi infractor cu privire la
ncetarea procesului penal yi nlturarea rspunderii penale.
n lege, mpcarea este reglementat de art.109 C.P., potrivit cruia mpcarea
este actul de nlturare a rspunderii penale pentru o infractiune usoar sau mai putin
grav, iar n cazul minorilor si pentru o infractiune grav, infractiuni prevzute la
capitolele II-VI din Partea Special, precum si n cazurile prevzute de procedura
penal, iar pe planul dreptului procesual penal se ncadreaz la categoria
circumstantelor care exclud urmrirea penal stipulate la art. 276 alin. (5) Cod P. P.
al RM).
Pe cale de consecint, am putea considera c notiunea mpcrii ca cauz de
nlturare a rspunderii penale sau a consecintelor condamnrii ar fi
urmtoarea:mpcarea reprezint actul bilateral al manifestrii personale sau
prin reprezentan(i a voin(ei pr(ii vtmate yi infractorului prin care pr(ile
pot preveni un proces ce poate ncepe sau pot nceta un proces deja nceput, act
care poate interveni pn la rmnerea definitiv a hotrrii judectoreyti fiind
ndreptat spre nlturarea rspunderii penale.
Nectnd la faptul c legea penal a R.M nu contine o notiune a mpcrii,
enuntnd-o doar ca un act de nlturare a rspunderii penale prin enumerarea
situatiilor de eventual intervenire a acesteia, totusi exist o serie de conditii care se
impun a fi respectate n vederea realizrii ei.
Aceste conditii se refer la mprejurrile si la persoanele ntre care poate
interveni mpcarea prtilor, la caracterul si ntinderea mpcrii, precum si la
limitele n timp n care ea trebuie s intervin [9].
a) mpcarea pr(ilor intervine doar pentru infrac(iunile prevzute de lege.
Pentru a nu exista interpretri gresite, legiuitorul a stabilit cu exactitate
infractiunile pentru care mpcarea prtilor nltur rspunderea penal, mentionndu-le
expres n dispozitiile alin. (1) al art. 109 din CP al RM: infractiuni usoare si mai putin
grave, infractiuni prevzute la Capitolul II-VI din Partea special a Codului Penal,
precum si n cazurile prevzute de procedura penal. Pentru a stabili n fapt care sunt
aceste categorii de infractiuni, este necesar s fie luate n consideratie prevederile art.16
alin. (2), (3) C.Pen. RM, raportate la articolele din Partea special a Codului penal.
Astfel, pentru infractiunile usoare maximul special al pedepsei nu trebuie s depseasc
2 ani de nchisoare, iar pentru infractiunile mai putin grave -5 ani de nchisoare [10].
Motivul pentru care mpcarea prtilor nltur rspunderea penal n pentru
infractiunile mentionate este fie c acestea prezint un pericol social redus, fie c
persoana vtmat nu doreste ca starea ei s fie fcut public.
b) mpcarea intervine doar asupra persoanelor care au ncheiat acordul,
adic trebuie s se realizeze ntre infractor, pe de o parte yi persoana vtmat
pe de alt parte.
mpcarea fiind un act bilateral de voin( care priveste dou persoane, cea
vtmat si fptuitorul, va produce efecte numai asupra persoanelor care au nchieiat
acordul. Astfel, mpcarea trebuie s fie rezultatul acordului de voint al prtilor sau
al reprezentantilor lor legali.
VOLUMUL VI
Institutul de
Relatii Internationale
251
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, mpcarea se face de
reprezentantii legali ai acestora. Persoanele cu capacitate de exercitiu restrns se pot
mpca personal, ns numai cu ncuviintarea persoanelor prevzute de lege (alin. (3)
al art.109 din CP al RM).
n situatia n care infractiunea a fost comis de mai multi fptuitori, pentru ca
mpcarea s genereze efecte, trebuie s existe un acord ntre persoana vtmat si
fiecare dintre fptuitori. Astfel, n situatia mpcrii, dac persoana vtmat si d
acordul pentru a se mpca numai cu o parte dintre fptuitori, rspunderea penal
este ndeprtat pentr