Petrea

Autor / Poet: George Cobuc Url Petre prins de trude i rpus de munci. Tat-su din coast-aude, St mirat i pari nir; Iar ascult, iar se mir, Pleac-apoi pe lunci. Ce i-e, Petre, cu strigarea? Dat-au lupii-n oi? Isprvit-ai, poate, sarea? Ai vtui de arpe supte, Ori opincile-i sunt rupte i i-e dor de noi? Adormii prin vale, tat, Sub un tei btrn. Vntul s-a strnit deodat i-a tot nins pe mine floarea, Pn m-a-ngropat ninsoarea i mi-a-ntrat un arpe-n sn. i m strnge, biet de mine, Parc-i lan de fier nvlete-i, tat, bine Crpe groase pn-n coate, Pleac-te-n genunchi i-l scoate Tat-al meu, c pier. Am s-l scot eu, nu te teme, Capul s i-l crp Dar acum n-am, Petre, vreme. Fnu-i ud pe coasta luncii, Rag de sete-n brazd juncii, Cat s-i adp. Url Petre prins de trude, Url-n chip pgn. Maic-sa din cas-aude, Fir i fus i ghem arunc i-i gsete fiu-n lunc arpe-avnd n sn. nvlete-i n nfram Mna pn-n cot

C s nu te mute, mam! Tu n-ai boi s duci la ap, F-mi un bine i m scap, C m-a rupt detot. Petre-al meu, tu muti rn, Vezi, c tot visam Cum s prind eu erpi cu mna? Fr mn nu mi-e bine, Dar mi-e lesne fr tine, C biei mai am! Url Petre prins de trude, Url-acum murind. Fata din grdin-aude Cu cosia despletit i cu inima srit Pleac hohotind. i de plnset mult se-neac Alergnd grbit i sosete i se pleac, i sumeas pn-n coate, Ea din sn mirat-i scoate Bru ntraurit. Petrea rde, fata plnge; Dar srind de jos, Vesel Petrea-n brae-o strnge: Poart-l sntoas, drag, Ca s-mi tie lumea-ntreag Pe-omul credincios!