Capra cu trei iezi

de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice: - Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti, Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. -Auzit-ati ce-am sus eu? - Da, mamuca, zisera iezii. - Pot sa am nadejde in voi? - Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane. - Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele, si mai ramaneti cu bine! - Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Un dusman de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dansii. -"Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si i-as jumuli!" Cum zice, si vine la usa; si cum vine, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drop de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. - Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga! - Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu demancare. - Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti!...

- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid. - Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa, Ca vine matusa! s-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana? - Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume, de cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid. Atunci mezinul se vara iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine, tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sarmana! Asemene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin; se-nghemuieste acolo cum poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica; Fuga-i rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da dupa usa si - sa traga, sa nu traga? - in sfarsit, trage zavorul... Cand, iaca!... ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?... caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand: - Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant... Unde sa fie, unde sa fie? Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi! - Ma!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori cumaptrul a stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? - il pastea pacatul si-l manca spinarea, saracutul! - Sa-ti fie de bine, nanasule! - A!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul, sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. - Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat. Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu dintii ranjiti, in feresti. - Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei, baieti, Fumusei si cucuieti! Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!... Ea insa tot merge pan' la usa, cum poate, crezand ca parerea o insala... si cum ajunge, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies,

Smoc de flori Pe subsuori. Atunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: - Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si ramane incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: - Da' ce-a fost aici, copile? - Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti... - Si?... - Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa sa deschida. - S-atunci?... - Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!... - S-atunci?... - Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se si arata in prag! - Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? - Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti! - Ei las', ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata... Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! - Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci!" - Ba nu, dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul". S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa prinda el de veste. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!" Aproape de casa ei era o groapa adanca, acolo-i nadejdea caprei. - La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si s-apuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatrusau si sa-l pofteasca la praznic. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. - Buna vremea, cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? - Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna! - Ca ce fel, cumatrita draga? - Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! - Da' nu mai spune, cumatra! - Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai...

Cumatra. scoate-ma. ci-i cum vre Cel-de-sus. gogalt.Ba nu. cand ar sti omul ce-ar pati. cumatra. Si din vorba-n vorba.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita. mor. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta. stii.. Dar sarmanii gagalici. ard de tot. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet. Si eram si eu acolo de fata. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. .. cumatre. ajung pan-acasa la cumatra! . nu ma lasa! . si lupul dupa dansa. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. Apoi. arsura pentru arsura. nu-i vorba. .Valeu. ca-mi arde inima-n mine! . cumatra. Doamne! zise capra suspinand. scoate-ma. cole. d-apoi. din una-n alta. lupe. pana-l omorara de tot. . in groapa. . cumatra.Doamne. ca odata avem sa mergem cu totii acolo. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . cumatre. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. prefacandu-se ca plange. mori. caci scauiesul de ceara s-a topit..Moarte pentru moarte. . da. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. . cumatre.. cumatra. nici mai rau. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic..Apoi. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. sa treaca focul printr-insii. nu-i cum vrem noi. ca pentru cumaatru. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri. la urma urmelor. cumatra. mie insa-mi plac si de isti mai batani. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Ti-aduci aminte. oameni buni.Ia poftim. . dihanie rautacioasa si spurcata. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi.Asa este.. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta peacasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris. dinainte s-ar pazi. . si gogalt. ca sa se mai potoleasca focul. cumatra! ma rog. ma parlesc.Te cred. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte.Apoi da. Apoi capra porneste inainte plangand. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el.. de cruzi s-au mai dus! . draga cumatra. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat.Arzi. ei! Acum scoate. si pagubasa sa fie. o mare si gogonata minciuna! Scufita rosie Fratii Grimm .Doamne. ce ti-ar fi? D-apoi asa?. Nu-ti face si d-ta atata inima rea. talpele mele! Ma rog..Bucuros. veselindu-se impreuna. numai sa fie bine fripti. cumatre. .Ma ustura inima-n mine. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata. daca i-ar fi luat Dumnezeu.Apoi da. cumatre. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. sa-l invete cojocaria. cumatre. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus.. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! .Ei. cumatre. gogalt. nici mai bine. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta.

Scufita Rosie. si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga ? Iar cand o sa fii sa intri in casa. isi puse pe cap scufia.Da' unde sade bunica-ta. Rupea de ici una.Cozonac si vin. Si e atat de placut sa hoinaresti si sa zburzi prin padure. pana la bunicuta ! .Cine-i acolo ? . sa manance si ea. numai ce-i iesi lupul inainte. Odata bunica ii darui o scufita rosie. ca nu mi-e teama c-am sa intarzii !" Se abatu deci din drum si o lua prin padure.Ia.A fost odata o fetita zglobie si dragalasa. ca abia le mai putea duce. la vreun sfert de ceas si mai bine de aici. Lupul apasa pe clanta. Si nu mica ii fu mirarea cand vazu usa data de perete. Doamne. Scufita Rosie ridica privirea si cand vazu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor. iar ceva mai la vale e alunisul. ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta de vin si du-le bunicii. Bunicuta statea intinsa in pat. In ast timp insa. Atat de serioasa pasesti pe drum. pe care doar il stii ! ii raspunse Scufita Rosie. ai putea sa cazi si sa spargi sticla.. zau asa ! Cu mult mai gustoasa decat baba ! Da' e vorba ca trebuie sa fiu siret si sa ticluiesc in asa fel lucrurile ca sa pun mana pe amandoua ". striga: . Se imbraca apoi in hainele ei. Scufita Rosie ? . ce-o fi azi cu mine. isi spuse in sinea ei: "Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori proaspete ! E atat de dimineata. care nu stia ce daruri sa-i mai faca. o inghiti. care-i bolnava si slabita.Incotro asa de dimineata. Bunica locuia in padure.Eu sunt. se repezi glont spre patul bunicii si... Scufita Rosie ? . Scufita Rosie culesese atatea flori... sub sort ? . incat isi spuse: "Vai. fara sa scoata o vorba.Si ce duci acolo. totul I se parea atat de ciudat..Buna dimineata ! Dar nu primi nici un raspuns. Si mie imi pare rau ca nici n-auzi ce dulce canta pasarelele !.Multumesc frumos. dar indata I se parea ca putin mai incolo ii zambeste o floare si mai ochioasa. tot culegandmargarete si clopotei..Scufita Rosie. si-ti aduc cozonac si-o sticla de vin.. Mamam a facut ieri cozonacsi-i duc nitelus si bunicii. in padure. Cum ajungi sub cei trei stejari. maica-sa ii zise: . Lupul isi zise in sinea lui: "Frageda-i fetita asta ! Ce mai imbucatura pe cinste ar fi. lupule. Dar mai draga decat oricui ii era bunicii. ia te uita ce flori frumoase stralucesc in jurul tau ! Si tu nici nu le iei in seama macar... . Dar deschide usa bunicuta ! . nu uita sa-i dai bunicii "buna dimineata" si vezi sa nu inceapa a-ti umbla ochii prin toate ungherele !. incat fetita intreba: . Scufita Rosie sra apropie atunci de pat si dadu perdelele la o parte.Asa am sa fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu mana la plecare. ca e bolnava si slabita si bunatatile astea o sa-i ajute sa-si mai vina in puteri. de dincolo alta.Colo. ca sa culeaga flori. se pierdea tot mai mult in adancul codrului. deodata isi aminti de bunica si porni degraba spre cascioara din padure. se culca in pat si trase perdelele. lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii si batu la usa. de parca te-ai duce la scoala. Cum alerga ea de colo pana colo.Apasa pe clanta si intra ! raspunse bunica . . de mi-e asa de frica ?. De indata ce intra in odae. a atata veselie !. . pe care o iubea oricine de cum o vedea. de alergi. Si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului. ai si dat peste casa ei. cu scufita trasa peste ochi si avea o infatisare atat de ciudata. cam la vreo jumatate de ceas de partare de sat. Ca doar alta data ma simteam atat de bine la bunicuta !" Si fara sa mai astepte. cand privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cresteau pretutindeni. . Scufita Rosie ! ii zise el. deschise usa. alerga intr-acolo si. Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi incepu sa-i spuna cu glas mieros: . ca sa-si mai vina in puteri. . . altfel cine stie.ca eu ma simt slabita si nu ma pot da jos din pat. o cuprinse nelinistea. Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu de fel cand il vazu.. Scufita Rosie. Da' vezi de pleaca mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos si sa nu te abati din drum. In vremea asta. si pentru ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap.Buna ziua..

.Ca sa te pot inghiti mai bine.Vai ce spaima am tras ! Ce intuneric era in burta lupului ! Dupa aceea au scos-o afara si pe bunica.Vai. bunicuto. Iar Scufita Rosie gandi in sinea ei. Dupa ce-si potoli foamea. ca dihania se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. Bunicuta manca cozonacul si bau vinul pe care-l adusese fetita si pe data se inzdraveni. Era inca in viata.. si cand mai facu o taietura. incepu sa taie burta lupului adormit. Abia apuca sa faca doua-trei taieturi.Vai. da' tare mai sforaie batrana ! Nu cumva i-o fi rau ?" Intra in casa si. da'de ce ai ochi atat de mari ? . dar pietroaiele atarnau atat de greu. N-apuca sa sfarseasca ultimul cuvant. De cand te caut ! Isi potrivi pusca si voi sa traga. Si se intampla ca tocmai atunci sa treaca prin fata casei un vanator. fetita sari afara si striga: .Da'. da' de ce ai urechi atat de mari ? . il vazu pe lup tolanit acolo. bunicuta. ca si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei. Scufita Rosie aduna in graba niste pietroaie si tustrei umplura cu ele burta lupului. parca mustrandu-se: "De-acu' inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge singura prin padure. adormi si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii. ci o sa ascult de povetele mamei!" Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen . prinzandu-l somnul. lupul se culca din nou in pat si.Vai. ca si sari jos din pat si-o inghiti pe biata Scufita Rosie.Ca sa te pot vedea mai bine. luand o foarfeca. Auzi el horaiturile si-si spuse: "Bre. bunicuto. . ci. Cand se trezi. da' de ce ai maini atat de mari ? . de ce ai o coscogeamite gura ? . cand se apropie de pat. dar abia mai rasufla.Ca sa te pot apuca mai bine. .Ca sa te pot auzi mai bine.Ei dracie. bunicuto. . Cei trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie. lupul voi s-o ia la sanatoasa. ticalos batran ! izbucni vanatorul. dar in clipa aceea ii trecu prin minte: "Dar daca lupul a inghitit-o pe batrana ? Poate c-as mai putea s-o scap !" Asa ca nu mai trase. nu-mi inchipuiam c-o sa te gasesc aici.

Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. zacea jos fetita. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. pe care mama ei ii rupsese aproape. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. pe care sclipeau portelanuri subtiri. Tatal sau are s-o bata. pareau ca-i zambesc. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. cand se lumina de ziua. aducea inapoi toate chibriturile. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus tot mai sus si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. stiu ca n-o sa te mai vad. striga fetita. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. cu zambetul pe buze. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. din care o cutie fusese arsa. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. care avea deasupra un capac lucios de arama. si poze de tot felul. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. si n-avea prin urmare nici un ban. si. Se facu o lumina ca ziua.. iata la ce se gandea ea. un suflet se inalta la Dumnezeu". Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. si-i era foame si frig tare. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. ia-ma cu tine. Mai aprinse inca unul. rosii-vinete de frig. straluci. miros de fripturi se raspandea in strada. tinu manuta deasupra flacarii. numai unul din cutie. era ajunul Anului Nou. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult si totusi nu-i venea sa se duca acasa. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. Luminile straluceau pe la ferestre. moarta. Pe frigul acela si peintunericul acela. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. ca si gasca fripta. Ea lua pe fetita in bratele ei. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie.Era un ger grozav.incat mititica-i pierdu grabindu-se sa treaca o strada. nici griji. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. care se incretea frumos pe langa ceafa. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. in cea din urma noapte a anului. lucru de necrezut deodata gasca sari de pe masa. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. Avusese ea doar niste papuci cand plecase de-acasa. si era asa de stralucitoare. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. care se aprinse. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. si cu picioarele goale. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi.Bunica. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. cu obrajii rosii. nici foame. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Dac-ar indrazni sa scoata unul. Cand s-o stinge chibritul. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. "A murit cineva". si afara de asta. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. Si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. o privea bland si duios! . dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut. Ce lumina ciudata. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. Pietrele de moara basm popular bielorus . si erau asa de largi pentru ea. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. caci bunica ei. asa sus asa sus si nu mai era acolo nici frig.. Fetita mergea cu picioarele ei goale. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. moarta de frig. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. isi zise micuta. cand o avea si el unul. Harscai un altul. ca si soba de fier. asa de mare. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. erau la Dumnezeu. ca si frumosul pom de Craciun. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. si nici un banut macar. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. flacara se stinse si soba pieri. Isi stranse piciorusele sub dansa. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. Inauntru ardea focul si era asa de cald. Dar in coltul dintre cele doua case. in ziua Anului nou.

Incotro. si-i iese in cale un bursuc.Bine. Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. s-a sumetit-cocoselul. iar pe cocosel nu-l prigoneau.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. . si-i iese in cale un lup. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca.Nu-i nimic.Bine. si le-a furat pietrele de moara. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. iar acesta a pornit mai departe. . sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel.Pai de ce ? . cale lunga sa-i ajunga. Si a zburat cocoselul. Ma duc sa le iau. Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. Am venit sa le iau.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. cu ferestrele si usile larg deschise.Destul cu plansul. pan-la cer. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! . a spus. pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul.Cucurigu.Uliule. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. . si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. . Chiar de-o fi sa pier. iar acesta a pornit mai departe.Bine. Ma duc sa le iau.Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba. apoi le-a spus: .La curtea boierului. iar acesta a pornit mai departe. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat. boierul a furat pietrele de moara. Mosul si baba traiau bine. De indata ce mosul si baba au adormit. si le-a furat pietrele de moara.La curtea boierului. .Ia-ma si pe mine cu tine. l-au aruncat in poiata si au plecat. si-I iese in cale o vulpe. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. uliule. . Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. Da inapoi.Ia-ma si pe mine cu tine.Nu-i nimic.La curtea boierului. sa-l ciocaneasca acolo gainile. . si le-a furat pietrele de moara.Ia-ma si pe mine cu tine. zboara cale lunga sa-i ajunga. Zboara el zboara. . cale lunga sa-i ajunga. . decat un cocosel si niste pietre de moara. . vara-te in gusa mea. Atunci cocoselul a spus: . cocoselule? .De ce? . pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti.De ce? . si a spus: . Ma duc sa le iau. vara-te in gusa mea. E loc destul. innoptezi aici. vara-te in gusa mea. le invartea o data. Uliul s-a varat in gusa cocoselului. si se intalneste cu un uliu. Zboara el zboara. cale lunga sa-I ajunga. arza-l focu. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. . cocoselule? . . a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . si le-a furat pietrele de moara.Incotro cocosule? intreba uliul. Zboara el.Hei. Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… .La curtea boierului.Incotro. va aduc eu pietrele de moara inapoi! . Stateau asa infometati si plangeau.Ia-ma si pe mine cu tine.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. . .De ce? . .Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie.Bine. A intrat bursucul in gusa cocoselului. . . a raspuns mosul .Am fost la vanatoare. Ma duc sa le iau. vara-te in gusa mea. . boierule. Zboara el zboara. .Incotro. slujitori. Si a hotarat sa le fure. cocosule? . Vi le aduc.

Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. In grajd cocoselul a spus: . si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei. dar n-au nimerit cocoselul. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. slujitori. ci i-au taiat boierului urechea stanga. pan-la cer. . iesi din gusa si sfasie caii.Hei.Aha.Bursucule. Din faina paine fac si se infrupta. taiati-l.Asa vasa zica. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina.Cucurigu! . slujitori. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure.Aha. Tolstoi . slujitori. a tipat boierul deschizand gura. s-a asezat acolo si a inceput sa cante. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . Slujitorii asa au si facut.Hei.Cucurigu. de i-au taiat-o. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . ci limba boierului. pan-la cer.Vulpea asa a si facut.N.Lupule.Vulpe. dar cum au lovit. dar pe cocosel nu-l uita. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: . iesi din gusa si omoara gastele! .Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. Cocoselul cand s-a dezmeticit. sa-l calce acolo caii in copite. iar el cand a ajuns acolo a spus: . sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina. Hei. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. vulpisoara. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei. duceti-l la cocina.Hei. slujitori. spune boierul. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. sa-l prajeasca in cuptor. Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa.Hei. slujitori. bursucule. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul. si a fugit in padure. dar n-au nimerit cocoselul.Cucurigu pan-la cer. a spus boierul. iesi din gusa si sfasie porcii! Asa a facut bursucul si a fugit in padure. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. slujitori. a spus boierul auzind glasul cocoselului. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. lupule. taiati-l! Slujitorii loveau. slujitori. a spus: . A ramas boierul fara urechi. Ce sa faca? A spus: .Cucurigu. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. Samburele de L. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . A scos pietrele de moara si i le-a dat. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . duceti-l la grajd. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . arza-l focu pe boier! .. iar pe el il schilodise. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. nici gastele nu l-au mancat. .

Saritura de L. De asta mi-e frica. Tare-i mai placea cum miros si tare-ar mai fi vrut sa le guste! Tot dandu-le asa tarcoale. a doua zi moare.N.Ca unul dintre voi a mancat pe ascuns o pruna. galben la fata. au raspuns copiii in cor. Toti au izbucnit in ras. i-a spus tatalui. Vania. ca samburele l-am aruncat pe fereastra. Si daca cineva nu stie cum sa le manance si inghite samburele. a mai spus tata. Fiecare pruna are un sambure. mama a numarat prunele si vazand ca lipseste una. nu-i frumos deloc. a zis repede: . care nu mai mancase pana atunci prune.Nu. inhata o pruna si o manca.Mama a cumparat prune ca sa le dea copiilor dupa masa de pranz si le-a asezat pe o farfurie. baietelul pandi clipa cand nu era nimeni in odaie si. a spus si el: . Cand s-a apropiat ora pranzului. le tot mirosea de zor.Ia sa-mi spuneti.Nu. iar Vania a inceput sa planga. Stateau cu totii la masa si tatal a intrebat: . Vania. n-am mancat-o eu! . copii. dar nu despre asta-i vorba.Ba nu. Tolstoi . Nu cumva a mancat cineva dintre voi o pruna? . Nenorociera-i alta. Atunci Vania. rosu ca un rac. nemaiputandu-se stapani.

dupa maimuta. Cand si-a vazut baiatul pe verga. sarea. sus. ramas cu capul gol. ca o ghiulea de tun. Fu dus pe corabie. baiatul insa. Cand capitanul vazu asta. strambandu-se si ranjind de bucurie. Era de ajuns sa dea gres cu un singur pas si baiatul ar fi cazut. tinandu-se de franghie cu piciorul de dinapoi. Era o vreme linistita. insa cand au vazut ca el a lasat din mana franghia si a trecut pe verga tinandu-si cumpana cu bratele. . Dar chiar daca n-ar fi facut nici o miscare gresita si ar fi ajuns la marginea vergii sa-si ia palaria. apa inghitita. In cateva clipe. tatal copilului. toti priveau si radeau de ispravile maimutei si ale baiatului. Toti priveau in tacere. maimuta sari la baiatul capitanului corabiei. Maimuta il intarata din nou. In vremea asta iesi din cabina capitanul. dupa care se catara chiar in varful catargului.O corabie se intorcea acasa. unde atarna palaria. a indreptat pusca spre el si a inceput sa strige: . pe copil insa il cuprinsese furia si nu se lasa biruit. Deodata. Se stramba. Tolstoi . facea tot felul de lucruri comice.. maimutarea pe oameni si. Baiatul striga la ea si o ameninta. ca si cum l-ar fi innabusit ceva. isi lepada hainuta si se avanta pe catarg. Toti incepura sa rada. au inmarmurit cu totii de spaima. Cand sa apuce insa palaria. Avea cu el arma ca sa impuste pescarusi. baiatul se dezmetici. Un. scoase un suspin. Marinarii radeau in hohote. urcandu-se dupa ea.. maimuta se intinse cat putu de tare si. asteptand sa vada ce are sa se intample. atarna palaria la capatul ultimei vergi. dar nu intelese. . pe gura si pe nas. Catarandu-se pe franghie. se uita in jos si incepu sa sovaie. cineva nu-si putu stapani un strigat de groaza. suindu-se si mai sus. Peste vreo patruzeci de secunde – care parura tuturor nesfarsit de lungi – baiatul iesi la suprafata. La acel tipat. Din multime. Pe punte. Se desprinse de catarg si pasi pe verga. doi… Dar nu apuca tatal sa strige ”trei” ca baiatul si sari. De la baiat si pana la capatul vergii.In apa! Sa sari imediat in apa! De nu. starnind hazul tuturor. Copilul insa se inciudase peste masura. douazeci de marinari au si sarit de pe corabie in apa. si alerga in cabina la el ca sa nu-l vada nimeni plangand. vazand ca lumea se distreaza pe socoteala ei. si-o puse pe cap si se catara iute pe catarg. dar maimuta continua sa sfasie si mai rau palaria. dupa ce facuse inconjurul Pamantului. dupa ce dadu afara apa. te impusc! Baiatul se clatina. incepu sa respire. erau vreo doi coti. Peste cateva clipe. avantandu-se cu capul in jos. zdrobindu-se de punte. cu mai multa indemanare si mai repede decat el. ajunse intr-o clipa la prima verga. i-ar fi fost foarte greu sa se intoarca si sa ajunga din nou la catarg. facea si mai multe ghidusii. Baiatul se inrosi. Printre oameni se invartea o maimuta mare. Filipok de L.Ori sari ori te impusc!. maimuta se catara mai sus. asa ca nu putea ajunge la ea decat daca ar fi lasat din maini franghia si catargul.N. Parea ca isi bate joc de baiat. nu stia ce sa faca: sa rada si dansul ori sa se supere? Maimuta se aseza pe prima verga a catargului. se stramba la el si il arata cu degetul. ii smulsa palaria. Copilul cazu in mare. Acolo. si pana sa-l fi acoperit valurile.Nu-mi scapi tu! striga baiatul. amandoi ajunsera in varful catargului. lua de pe cap palaria si incepu s-o rupa cu coltii si cu unghiile. un copil de doisprezece ani. Toata lumea iesise pe punte.

Dintr-o curte a iesit un mujic.La scoala. A ajuns langa scoala. a sarit Jucika si a inceput sa latre. Cat a mers Filipok pe ulita lui. dar spaima ii inclestase gura. el s-a apucat sa-si caute caciula. le-i-li. pleaca acasa. il cunosteau. Pe Filipok l-a cuprins frica: “Daca invatatorul ma alunga?”. Scoala era la capatul celalalt al satului. sa intre in scoala.Pfe-i-pfi. langa biserica.Kostiuska. S-a uitat la invatator si a incaput sa planga. dar dinauntru razbea larma copiilor. . ii e frica de invatator. .Tu ce vrei? l-a intrebat el pe Filipok. mai intai invata. De atunci Filipok a inceput sa mearga si el cu copiii la scoala. pe urma a plecat la scoala. Pe-a lui n-a gasit-o si a luat una veche de-a lui taica-sau. Filipok a luat-o la fuga. Tare ar fi vrut Filipok sa raspunda.E Filipok. Dar maica-sa il intreba: . Filip isi lua caciula si vru sa se duca si el cu ei. Scoala era plina de copii. si am s-o rog pe maica-ta sa te lase la scoala. . si-a sumes poalele hainei si a inceput sa fuga din rasputeri. Si cand bunica a adormit. . Au ramas acasa numai Filipok si bunica sus pe cuptor. daca nu vrei sa vorbesti. L-a mangaiat pe cap si a intrebat pe copii cine-i baietelul acela.Nu te grabi cu lauda. Lui Filip i s-a urat sa stea singur. asaza-te in banca langa fratele tau. vor sari cainii iar la el.Tu de ce stai aici. . Sa se intoraca.Incotro te duci.Ei. ca n-a mai putut scoate o vorba. Cine te-a invatat sa citesti? Filip a prins curaj si a raspuns: . Eu sunt destept si dintr-o data am priceput tot! Sunt grozav de destept! Invatatorul l-a intrerupt si a spus: . Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos de Petre Ispirescu .Nu cumva esti mut? Filipok s-a speriat asa de tare. Intr-o zi vazu copiii indreptandu-se spre scoala. Dar cum a ajuns prin dreptul curtilor straine. In cerdac nu era nimeni. . dar mama lui nu-l lasa. se plimba prin mijlocul lor. Se tot gandeste ce sa faca. cand toti invata? Filipok n-a mai avut ce face si a intrat. . Filipok si-a strans cu putere caciula la piept si nu a raspuns nimic. cainii dupa el. Copiii rasera. Tata a plecat inca de dimineata la padure. De mult vrea sa mearga la scoala. invatatorul a inceput sa-i arate literele.Cine esti? Filipok tacea mai departe.Era odata un baietel pe care il chema Filip. cainii iau dat pace.Esti mic si nu poti sa te duci! Si mama il opri acasa. Tocmai atunci trece pe langa scoala o femeie cu donita in mana si-l intreaba: . s-a impiedicat si a cazut. care purta un fular rosu la gat. . Atunci invatatorului i s-a facut mila de el. neastamparatule? Filipok n-a raspuns nimic.Hai. Fiecare spunea ceava cu glas tare. dar Filipok le stia de mai inainte. fratele lui Kostiuska. Apoi.Bravo!a spus invatatorul. un caine mare de tot. . In pridvor si-a scos caciula si a deschis usa .Incotro alergi asa singur. dupa Jucika a sarit si Volciok. si atunci a venit la scoala pe furis. ba putea sa si citeasca putin. pe-oc-poc. Filipok? . iar mama s-a dus sa lucreze cu ziua. iar invatatorul. a alungat cainii si s-a rastit la copil: .Ia sa te vad cum iti silabisesti numele? Si Filip incepu: . Toti copiii erau dusi la scoala. Filipok a incaput sa tipe.

si dupa ce cazu de vro doua ori. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. in loc de mere coapte aurii. Si aide. deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. nevoie mare. vazu cum infloreste pomul. deci. Ei aveau trei copii. caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. le puse pe o tipsie de aur. porni la drum. muma lui. ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. apoi spre seara da in parguiala. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat. vazu ca pomul inmugurise din nou. ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. colea despre ziua. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui. Se gati de drum. isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei. Cum veni seara. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala. isi atarna tolba cu sagetile la spate. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor. ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. ia merele de unde nu e. sa caza jos si sa se destepte. rase cand il auzi. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi. rodul crestea si seara da in parg. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. A fost un imparat si o imparateasa. A doua zi pandi si cel mijlociu. Imparatul vazand merele. i se paru ca vede lucind ceva pe jos. auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. mai-mai era sa-si iasa din minti. cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau. dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. dara tot mai ramasese. si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. si. astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul navusese timp a lua toate merele. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari. infloreste. S-a suparat imparatul.A fost odata ca niciodata etc. voie. cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. A doua zi nu se luminase bine de ziua. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc. Aceasta il intrista pana intr-atata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. Pandi in ziua dintai fiul cel mare. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. cand. merse cale lunga . Inca fiind acolo. de i se scurgeau ochii. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. iara merele nicaieri. vazu ca pomul inmugureste. lucru ce nu se auzise pana atunci. Se tot intorcea pe langa dansul si se tot uita pe de toate partile la el. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Cum se facu ziua. Fiii acestui imparat. fara sa prinza de veste oamenii imparatului. si nu mai stiu nimic. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat. Asa facu. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala cei apuca si cad intr-un somn adanc. incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand. o aseza la arc si. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. arcul si palosul. i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. si ei se pusera pe lucru. cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea. Cand. Scoase o sageata din tolba. ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. de bucurie. Noaptea se cocea. se scutura florile si roadele se arata. dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase. palosul la coapsa stanga. Apoi. iara cand fu a pleca. Stand el acolo. trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. culese cateva mere. si se duse in gradina. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Luase ce luase. si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. isi lua tolba cu sagetile. si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Fiul cel mai mic asculta si tacea. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot. pasamite ca-i simtira gandul. Le dete. dara isi tinu firea. dara nici el nu fu mai breaz. Cand. intr-o zi. Oarecine venea atunci si le lua. se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. se scuturau florile. In ziua urmatoare. cand somnul e mai dulce. Cand trase cu a treia. ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. Dara ramase ca iesit din minte. si aide. astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai.

Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele. Fat-Frumos se urca pe dansul. il si cunoscu. siti voi da pasarea cu colivia. si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. De ai fi venit cu binele. Ajungand la curtea imparatului vecin. cu moarte trebuie sa mori. carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. apoi. Vazand lupul una ca aceasta. Fat-Frumos. Fat-Frumos. si. cum se zice.Tine. luandu-si ramas bun. cand somnul este mai dulce. si ca acum merge sa caute pe hot. Mai calatorind ei o bucata buna. cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. raspunse Fat-Frumos. d-aci pe coama zidului. ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. care mai mari. Pe la miez de noapte. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele. si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi. si sari in gradina.Spune ce slujba sa-ti fac. cum veni seara. sa te uiti la el. Ca el cand venea a fura merele. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. Si atata larma facura. se vazu inconjurat de o multime de paseri. pana ce ajunse la grajd. ca mult bine ti-oi prinde vreodata. Fat-Frumos. Apoi. Cand puse mana pe colivie. aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. de aceasta intamplare. puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. si ma voi incumeta. sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. dara la noi.Aceasta pasare. Ea era alba. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa. unde i se paru a fi un loc de parleaz. zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. sa-mi ceri pasarea. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. . se aseza cu credinciosul lui la un colt de curte. asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. Cum ajunse iapa la usa grajdului. Indata sarira toti cu totul. incat se desteptara toti slujitorii imparatesti.De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin. Cum se facu seara. tipand pre limba lor. pana ce ajunse in pustietate. Cum il vazu imparatul. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini. Acesta. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata. apoi prinse a-i zice: . puse Fat-Frumos arcul la ochi. gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie. vei scapa cu fata curata. dupa datinile noastre. o data tipa pasarea si. Merse pe dibuitele si in varful degetelor. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om. strabatand desisurile padurii. si de aceea am venit sa pui mana pe hot. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credincios. Apoi. poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. vecinul sau.departata. si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. . ii mai zise: . nu ma sageta. il si cunoscu. apoi pe zid si sari in curtea imparatului. caci altfel era peste poate. Aceasta ii fu de ajuns a sti. luminate imparate. ajunse la o padure deasa si stufoasa. de lumina ca soarele. sau cu rugaciuni.Stai. dandu-i un merisor frumos la vedere. impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua. si se minuna de frumusetea ei. unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Fat-Frumos primi.Imi pare rau. veni cu credinciosul sau si se pitula la un colt. striga: . Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san. acest merisor. Fat-Frumos. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul. prins cu mana in sac. Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata. dara acum. porni cu credinciosul sau si. . . Apoi credinciosul lui puindu-se piua. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori. gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Atunci imparatul ii zise: . Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate.Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu. iara el aparandu-se. cat ai zice mei. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca. care mai mici. iara el se urca pe dansul. pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul. deschizand usa. cum il vazu pe Fat-Frumos. Si viind in gradina. Indata se si gatira de aparare. carele si el se sculase.

de-i batea pulpele. iaca ce mi s-a intamplat. nene.De asta iti este? Las' pe mine. ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei. Pe drum isi aduse aminte de merisor. Acesta. deodata inghetara de frica.Ce poftesti. Acestia. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai. Iara roabele. avea niste sprancene bine arcuite. Fat-Frumos ii raspunse: . Se vorbira ei. Zana Craiasa. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa.Daca tu esti lupul care m-a furat.. Cand o vazu lupul. de nu mai dete cu mana de dansul. Stand el acolo si pandind. ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. p-aci. il baga in boale. si-si veni in sine. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? . Cositele ei lungi si stufoase. Fat-Frumos se incumese si. . facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Fat-Frumos prinsese mila de ea. Acum te si rasplatesc pentru aceasta. si o pielita mai alba ca spuma laptelui. nedespartita pana la moarte. . si spuse fiecare siritenia istoriei sale. duluta. sa-mi aduci pe Zana Craiasa. pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa. Imparatul ii zise: . de erau ca despuiati. se pierdu cu firea. ii raspunse el.Vrednicia ta. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat. zise: . se uita la dansul si se gandi la lup. dara se stapani. Apoi. cum vazura. Pasamite lupul era nazdravan. Cand fura aproape de Zana Craiasa. de nu se poate povesti. dara se rapusera. Dara lupul. Ajungand la imparatul cel cu iapa. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. si nu-i mai venea a o da altuia. lupul fu aci. lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat. cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. dupa ce se mai dezmeticira. Cum o vazu imparatul. prinse a-i zice: . pana s-o intoarce lupul. porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. Le cazuse frunza.A mea sa fii. mare. facu ce facu si se furisa in gradina. Fat-Frumos. Fat-Frumos? ii zise. cum o vazu. o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. luand pe credinciosul sau cu sine. se duse. iaca. odata se repezi. Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran. lupul se dete de trei ori peste cap. Fat-Frumos o lua la sanatoasa si. prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup.Lasati pe mine. si cracile. Caci era asa de frumoasa. Il scoase din san. Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. unii in floare si altii deschisi. ca treaba este ca si sfarsita. veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. parleo! lungi pasul lupeste. Si mandre palaturi mai avea zana. clantanind din colti. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci. isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. iata ca iese Zana Craiasa din palaturi. dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui Fat-Frumos. frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. si se ascunse in acel crangulet inflorit. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era pacolo. Pe drum. care era ascuns in crang. i se muie inima si prinse un dor de dansa. pleca. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui FatFrumos.De vei putea. cu totul si cu totul de aur. si ramurelele. Cand lupul. ca sa se plimbe prin gradina. merse cu dansii. Cand . Iaca. p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol. puind pe Zana Craiasa calare pe iapa. te-a scapat si de ocara si de moarte. insotita de douazeci si patru de roabe. Si plecara a se intoarce de unde venisera. Cum ajunse. poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat.Ce sa poftesc. sa te tii. se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. carele. Cand fu la usa bisericii. Fat-Frumos. de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. dandu-ti in dar iapa. Si cat te-ai sterge la ochi. si se facu intocmai ca Zana Craiasa. Apoi se intelesera la cuvinte. Pe jos. a ta sa fiu. dara lupul ii aduse aminte ca e voinic. Avea un par. Ca sa ajunga pana la dansul. de pare ca erau scrise. Multi imparati voise sa o fure.

ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. lupul zise lui Fat-Frumos: . nu se mai stia de bucurie. ci parc-ar fi zburat. toti cu totii strigara: . porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos. Dupa care traira in fericire. Ce anume? Nu stia nici el si nu stiau nici cei patru tovarasi de discutii pe care i-a . schimbat in iapa sireapa. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. ducandu-se fiecare intr-ale sale. de n-or fi murit. cu colivia ei cu tot. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. si fugi. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. caci nu vei pati bine. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa. Porunci. Cum ajunse.fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. dupa cum i se cuvenea. isi lua ziua buna si pleca. tranti pe imparat. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. ca sa-l primeasca. si numaidecat i se dete pasarea. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si mai-marii imparatiei sale la camp. iapa cu imparatul pe dansa.Sa traiesti. Lupul. si fugi. fu dus la imparatul. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. imparate. caci pe toti ii lasa in urma. Cand fura a se desparti. de nu-i da picioarele de pamant. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. Si or fi traind si astazi. Fat-Frumos. zacea aruncat pe raftul de sus al bibliotecii. lui ii placea sa spuna ca asteapta. o data statu iapa. vazand iapa. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. Marul poveste Marul care mai pastra inca urma dintilor baiatului. Cand il vazura ostasii. si o rupse d-a fuga. Apoi se despartira. de asta data ti s-au implinit toate poftele. si multumirea mea va fi pururea cu tine. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. facura ca si la cellalt imparat. carele. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. si de ponos si de moarte. nene. iapa si pe credinciosul lui.Ai scapat. Se luara la intrecere. imparatul acesta ii zise: . pana ajunse pe Fat-Frumos. De fapt. Si primind-o Fat-Frumos. venea. ii iesi inainte cu mare.Iata. cu mic. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. Cand fu la o departare buna.

intalnit in biblioteca: un glob pamintesc, o minge de tenis, o ascutitoare roz si un dictionar vechi si foarte voluminos. - Chiar asa, sari de la locul ei mingea de tenis, ce faci tu aici? Pe cine astepti? Si cine esti? Marul se fastaci, incepu sa tuseasca usor si simti pe loc cum se face usor maroniu. De suparare: - Pai, stiti… aaaaa… sa vedeti…eu nu… - E clar, habar n-are de nimic, spuse sfatos globul pamintesc, dupa care isi mai aranja nitelus paralelele si meridianele. Eu stiu foarte bine ca sunt un glob pamantesc foarte folositor. Pot ajuta pe oricine vrea sa cunoasca planeta pe care locuieste. Ii arat muntii maro, apele albastre, campiile si dealurile cat se poate de verzi. Sa nu mai punem la socoteala orasele, tarile si continentele: pe toate le stiu si le cunosc ca pe propriilemi buzunare… asta-i rostul meu! Marul nostru il asculta cu atentie pe glob, dupa care ofta plin de mai multa suparare si necaz. Care-o fi rostul meu pe pamant? se intreba el. De ce ma aflu aici, in camera baiatului care a muscat o data din mine si m-a abandonat pe etajera? Nu mai inteleg nimic! De undeva din dreapta bibliotecii, se auzi un scartait usor si toti isi intoarsera privirea intr-acolo. Era nimeni alta decat ascutitoarea cea roz care isi lustruia lama. - Ce va uitati asa la mine? se ratoi ea. Ce, n-ati mai vazut niciodata o ascutitoare care sa se pregateasca de munca? Eu nu stau degeaba, ca altii – si privi inspre mar, care, rusinat, pleca ochii in jos. Eu muncesc, nu gluma. Rostul meu pe lume este sa ascut creioane: grafit, colorate, cu radiera sau fara. Trebuie sa am grija sa le fac varfurile ascutite asa ca… varful muntilor despre care ne vorbea globul pamantesc. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate

sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. In camera se lasa o liniste apasatoare. Trei perechi de ochi il priveau pe mar: un glob pamantesc, o minge de tenis si o ascutitoare roz. Nimeni nu stia care este rostul lui pe lumea asta, nimeni nu putea sa-si dea seama ce stie el sa faca… Deodata, usa camerei se dadu la o parte si in camera intra baietelul. Se duse la birou, scoase de-acolo un creion grafit pe care il ascuti rapid cu ascutitoarea cea roz. Cu ajutorul globului pamantesc isi facu tema la geografie, iar din dictionar afla ce inseamna cuvantul “axa”. Treaba fiind gata si bine facuta, baiatul nostru insfaca mingea de tenis de pe raftul bibliotecii si dadu sa iasa pe usa, cand brusc se opri, se intoarse din drum si fara nici cea mai mica vorbulita lua cu grija marul de pe etajera si musca cu pofta din el pana-l dadu gata. ……………………………………………………………………………………… Peste cativa ani, mai multi la numar, usa aceleasi incaperi se deschise si, in cadrul ei, aparu un tanar inalt si frumos, care purta in mana o servieta doldora de caiete, carti, si cateva harti facute sul… - Sttt… se auzi de undeva de pe raftul biblioteciii. A venit profesorul de geografie! Sa-l lasam sa studieze in liniste. Vorbea acelasi glob pamantesc sfatos, prietenul ascutitoarei roz, al mingii de tenis guralive si al batranului dictionar. Patru prieteni, care au aflat in timp rostul unui mar rosu, din care, odinioara, un copil muscase o singura data si-l lasase apoi pe etajera de sus a bibliotecii. Era cat se poate de simplu: stiuse sa faca dintr-un copil, un om mare.

Pestisorul de Aur
poveste A fost o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neangrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar

pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic. Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou caleintoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii.

Cand vazu vechea lor casuta. prea demult. Disparuse si mantia imparateasca. zabrelita. in care sa domneasca pacea si impacarea. Nimeni nu-ndraznea sa-nfrunte zmeul groazanic si-nrait. raului. surorile. Duceau o viata grea. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. plina de griji. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. ferecata. l-a inchis in grea temnita. nestatornica si nemultumita. inauntru isi gasi nevasta. purpurie. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Lumea toata se-ntristase. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. murmurul izvoarelor. Nu mai era nici urma de palat. la vreo sarbatoare mare printre fete si flacai. pornita din suflet. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. mamele. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. cand soarele cu mandru chip de tanar cobora la hora-n sat. cu peretii scorojiti. se simti cu sufletul impacat. asa cum fusesera obisnuiti. S-a aflat printre tineri un voinic si a pornit sa salveze soarele pentru lume si pamant din temnita zmeului. Si l-au petrecut saracii pamantenii-ndurerati: tatii. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. hainului. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea.Avea o ultima rugaminte. l-a pandit un zmeu pradalnic si rapindu-l dintre oameni. pasari in padurea muta isi uitasera ciripitul. cum era si mai inainte. Martisorul legenda populara romaneasca Demult. . rasetul copiilor se topira-n jale mare. cantecul fecioarelor. Ci rabdarea margini are.

Pornira lupta crancena pe viata si pe moarte intre ei.prietenii si fratii si i-au dat puterea lor. sa caute. e culoarea sangelui voinicului neanfricat. imprastiind sudori de sange prin zapada cristalina. Cel mai de pe urma picur de putere si de sange din al tanarului brat s-a prelins in luna martie-n cea dintai zi. un munte pe care nu curgea nici un izvor. oamenii s-au bucurat. tare se tinea si voinicul. Si topindu-se zapada. albe flori in loc rasareau. exista un munte. vestitorii primaverii. Sfaramand peretii negri ai temnitei ferecate. suntem totusi linistiti. iarna aspra a tot mers.Si Liang. toamna-ntreaga. sa-l ajute-n drumul greu. fie sub forma de pom. Acel rosu inseamna dragoste pentru tot ce e frumos. acela poate avea cata apa vrea. Adu-ti si tu nevasta si ramai in casa ta. Plini de rani le erau piepturile. dar el n-a ajuns sa vada primavara. Acel alb simbolizeaza fericirea. A reanviat natura. sanatatea.martisori de primavara –si ii daruiesc flacailor pe care-i indragesc. Gingasia-si clatinara in petale ghioceii. Sangele din rani in picuri i s-a scurs cald in zapada. Auzind vecinii ca Si Liang vrea sa plece au incercat sa-l induplece sa ramana zicandu-i: . Si Liang a raspuns: . Se izbeau cu necrutare. curatenia de ghiocel gingas si fraged – prima floare-n primavara. Pan-la urma tot voinicul nostru se dovedi. impletesc doi ciucurasi: unul alb si altul rosu. Tare era zmeul. Din tata in fiu se chinuiau si se intrebau cand vor avea si ei parte de apa pe saturate. Si din aceasta pricina florile se ofileau si iarba se usca. care s-a luptat cu zmeul. si hainul zmeu in moarte se topi. Oamenilor care locuiau la poalele muntelui nu le ajungea apa nici sa-si potoleasca setea. fie sub forma de radacina a vietii cu floare verde. il elibera pe mandrul soare si-l salta pe cer curat. Dar de atunci fetele. In acel sat traia si flacaul Si Liang care de mic ii auzise pe batrani vorbind de apa vietii ce poate fi gasita fie sub forma de iarba. Cine are norocul sa gaseasca apa vietii. Si-a inchis ochii tanarul. Baiatul s-a hotarat sa mearga la Muntele Kuantung. A mers vara. desi o ducem greu prin aceste locuri. se trezeau din amortire. in amintirea faptei lui de voinicie. bratele si umerii. iar muntele era golas. Arborele de ceai verde poveste chinezeasca Cu mult timp inainte. se prabusi. pana ce gasi castelul groaznicului zmeu. soarele ni la salvat.

Pe drum. a aparut soarele. baiatul a continuat: .Nu te necaji. In mijlocul acestei paduri susura un izvor cu apa limpede.Frate.Daca vei avea necazuri. a mers zile nenumarate Si intr-o seara a ajuns la malul unei ape adanci de nu i se vedea fundul. urca! Baiatul se cam codea vazand cat de frageda e frunza de lotus. la Muntele Cornului.Frate. Si s-a inaltat pana la stele Si frunza a inceput sa clipeasca intocmai ca o stea.Frate. Dupa ce s-a mai socotit a ajuns la hotararea ca mai bine se duce in Tibet. In mijloc statea culcata o vulpe cu blana rosie ca focul. S-au starnit vanturile si a inceput sa cada zapada. vulpea s-a trezit. Cand a ajuns in fata ei. Eu sunt din Tibet si am venit pe Muntele Kuantung sa-mi vad prietenii. Stelele au inceput sa se rareasca. Si Liang a spus: . s-a scuturat si. Am baut cam mult si am cazut. Apoi s-a aplecat deasupra apei Si a zis: Cresti. sa ma cauti in Tibet. A mers. Si Liang a varat mana in apa Si a gustato. . A hotarat sa ramana in acele locuri. cresti! Si frunzele lotusului au inceput sa se intinda. poti sa vii sa te odihnesti in coliba mea. Am auzit ca pe Muntele Kuantung s-ar gasi apa vietii.. Apoi fata i-a zis: Acum. Se apropia iarna. esti un om asa de bun! Am o verisoara. baiatul-vulpe i-a iesit inainte. ci doar o privea. Pana la el venea un miros puternic de bautura. Baiatul s-a bucurat. A doua zi. fata s-a ridicat. cresti! Si din apa s-a ridicat un lujer de lotus care a inceput sa se inalte. a deschis ochii. Si Liang a petrecut baiatul pana la usa si acesta s-a facut nevazut. dar cum a pus piciorul pe ea a simtit cum se ridica in vazduh. deodata.Daca vrei. inainte de a pleca. a sapat la radacina fiecarei flori. Atunci. acolo de unde sunt eu oamenii o duc foarte greu. A patruns atat de adanc in inima padurii incat pentru a gasi drumul inapoi la coliba a crestat semne pe scoarta copacilor. Atunci a inteles ca vulpea era beata. baiatul Si-a zis: „Oare am ajuns la Muntele Cornului?" Si s-a indreptat intr-acolo. unde as putea gasi o barca sa trec raul? Iar fata a raspuns: . a ridicat-o si a simtit cum tot corpul i se incalzeste de parca ar fi imbratisat o soba. A dus vulpea in coliba si se gandea ca i-ar prinde bine asa o blanita.Poftim in casa! De-abia atunci a indraznit Si el sa spuna: . n-a scos o vorba. dar nu s-a indurat s-o omoare. n-o vrei de nevasta? Si Liang a refuzat: . i-a aruncat o privire. Cine ar vrea sa mearga cu mine la saracia noastra? Razand. vantul a incetat si. Iarba sa uscat. Dupa putin timp.Surioara. se termina cu mine. dar n-a fost chip sa gaseasca ceea ce cauta. dar n-a dat de apa vietii. baiatul ar fi vrut sa se intoarca la fata. uimit de frumusetea ei. Proverbul spune: „Sa nu te temi ca mergi prea incet. Zambind. dar nu era chip. a dat de niste colibe de iarba. Acest munte era acoperit de paduri nesfarsite. A mai ramas cateva zile in padure. pe loc. dar Si Liang cauta mereu si nici nu se gandea sa se intoarca fara apa vietii. Vazand minunea asta. S-a aplecat. dar nimic nu l-a oprit din hotararea sa. florile s-au ofilit. Si-a facut o coliba din crengi de copaci in apropierea raului si a inceput sa caute. Baiatul. Desi i se parea foarte ciudat. sa te temi ca stai pe loc. o tanara statea aplecata si semana ceva. Fata a mai repetat: Cresti. stiam ca ai sa vii astazi. Peste tot se asezase zapada. zapada se topise si ieseau aburi. zicand: . Mergand pe potecuta.Fratioare. altii ca va trebui sa treaca peste zeci de munti. Cum a ajuns Si Liang langa sat. vazand cat de bland e flacaul. Cand a iesit baiatul din coliba a ramas uimit vazand ca nu departe de coliba lui. Apa era dulce ca mierea. Ma duc sa-mi incerc norocul. fata l-a imbiat: . Langa munte se afla un sat. bine ca te-am intalnit pe tine care ai avut mila si nu mi-ai luat viata. A pornit pe malul apei Si nu departe a dat de o potecuta. acesta a spus: . A smuls fiecare fir de iarba. iar frunza de lotus stralucea ca o matase si s-a lasat incet langa un munte. In fata unei colibe. Viscolul a tinut cateva zile. pe un petic de pamant.Nu ma tem de zilele grele si nici nu ma gandesc sa parasesc pentru totdeauna aceste locuri. Daca as fi dat peste altcineva. copacii se inaltau pana la cer si erau asa de desi ca nu puteai sa vezi lumina zilei." Si Liang a mers zile in sir pana cand a ajuns la Muntele Kuantung. unii ii spuneau ca va trebui sa treaca peste mii de ape. s-a prefacut intr-un flacau mandru care s-a ridicat de jos si a spus: . s-o intrebe de izvorul apei vietii. Si a plecat. iarba era asa de mare Si de frageda ca-ti era mila s-o calci cu piciorul. s-o gasi un mijloc sa treci apa si sa ajungi acolo unde ai pornit. apoi si-a vazut de treaba. Acest munte semana cu cornul unei vaci. acolo trebuie sa fie si apa vietii. numai sa nu uiti sa iei cu tine pe cine iti va da barca. Atunci baiatul s-a gandit ca acolo unde este apa asa de buna.

Fratioare.Nu-ti face griji pentru atata lucru. a raspuns fata. cand sufla vantul pe muntele Tin? Bujorul de munte infloreste pe muntele Tin in luna februarie. In culmea bucuriei. De atunci. gandindu-se la uscaciunea si la saracia de pe muntele sau. iar iarba abia incepuse sa incolteasca. cand vantul de miazanoapte mai sufla cu putere. unde au intalnit o fecioara de 17--18 ani. Bujorul de munte poveste chinezeasca Ce floare infloreste in luna februarie. zorind catre satul baiatului. . Dupa putin timp. De mult. unde parintii acestuia l-au intampinat cu cuvintele cele mai calde. Vazand cata apa si cata verdeata se afla pe acest munte. dar ai grija sa nu te imbeti si sa cazi iarasi pe nu stiu unde. cei trei copii au urcat pe munte si. cand zapada inca nu se topise pe munte. Iar baiatul i-a raspuns: . la poalele muntelui Tin se afla un satulet in care traiau trei copii. asa cum poarta zanele. coboara.Zana surioara. iar a doua zi mirii s-au urcat pe frunza de lotus si s-au inaltat printre stele. iar acesta s-a pomenit intr-o caleasca frumoasa care a pornit ca vantul pe deasupra muntilor si apelor. catarandu-se de pe o creasta pe alta.Totul este pregatit. tare de mult. Si Liang a infipt ramurica pe munte si cum a infipt-o au inceput sa susure apele. In seara aceea au petrecut toti trei. te-am adus la verisoara mea de care ti-am pomenit! Verisoara.Baiatul l-a dus pe Si Liang acasa. Razand. si a zis: . Si Liang l-a rugat: . acum arata-mi cum sa ajung mai degraba acasa. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci trainici cum nu s-au mai vazut. frumoasa ca o zana. acolo va izvori apa. Si l-a luat pe Si Liang de mana. si intr-o clipita a ajuns la coliba fetei care-i astepta impodobita de toata frumusetea. i-au dat hainele cele mai alese.Totul este pregatit. pe acele locuri n-a mai lipsit apa si in scurt timp muntele s-a acoperit de verdeata. Flacaul l-a dus pe Si Liang la un izvor cu apa cristalina in mijlocul careia crestea un pomisor de ceai verde. De jur-imprejur erau numai stanci si apa izvorului se prelingea printre ele. baiatul i-a amintit: .Oriunde vei infige aceasta ramurica.Fratioare. In luna februarie. Baiatul a strigat: . Fata era inconjurata de un cerc rosu stralucitor.Fratioare. au ajuns pe culmea cea mai inalta. in bataia vantului. iar in cealalta o floare cu petalele rosii ca focul.Nu cumva s-o uiti pe cea care ti-a dat barca! Aceste vorbe l-au pus pe Si Liang in mare incurcatura. iar oamenii traiau fericiti. intr-o mana tinea un evantai din frunza de banan. eu am venit pe aceste meleaguri sa caut apa vietii. flacaul s-a inapoiat si a zis: . mancarea cea mai gustoasa. Si Liang n-a mai avut stare. Bujorul de munte are o poveste foarte veche. Acestea sunt doua versuri cantate adesea de pastorii de pe muntele Tin. Ajungand acasa. Cei trei copii s-au bucurat cand au vazut zana si cel mai mare a spus: . ai pregatit bautura de nunta? . Acesta s-a aplecat si a rupt o ramura din copacelul de ceai zicand: . dar sa mergem intai s-o vedem pe verisoara mea.

Frate-meu s-a imbunat de indata si a izbucnit in ras. la jumatatea drumului au. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci cu fiori pe margine. amaratule de cosas! Frate-meu a izbucnit: . peri care fac pere galbene ca aurul.Cel de-ai doilea copil. asa ca a sadit o adevarata livada in fata casei: ciresi. razand. Si sa vezi de ce: imparatesei i s-a urat sa tot poarte haine de matase si i-a trecut prin gand sa-si faca o rochie din aripioare de musca. l-a intalnit pe Uang Mincinosul care i-a spus: .Te prinzi cu mine? .Care dintre voi imi va povesti o intamplare din care sa se vada cat de isteata este cumnata lui. dar sa stiti ca am o camila de aur pe care o hranesc in fiecare zi cu iarba proaspata.Sarantocule. frate-meu a cules struguri si s-a dus la targ sa-i vanda. Cu toate astea sunt foc de suparat. a spus: . Si-a pus mainile in solduri si a zis: . Invataceii nu l-au lasat pana nu le-a fagaduit sa-i duca sa le arate camila de aur. De unde sa aiba el o camila de aur? Din fericire.Cumnata mea e cea mai isteata. dar nu-mi sunt de nici un folos. Cei doi invatacei s-au suparat foc si au inceput sa-l injure: . Auzindu-l. ce sa ma fac? Cel cu mantia verde i-a raspuns razand: . Daca nu ma crezi.Unde duci oamenii acestia? Luand-o inaintea lui frate-meu.Asta e usor pentru ca totusi mustele au aripioare. si orez de-mi putrezeste in hambare. Daca vreti sa stiti care din cele trei cumnate era cea mai isteata. ca mi-a poruncit imparatul sa-i fac o pufoaica vatuita cu 50 de kilograme de puf de broasca. i-a luat cu el si pe drum se tot gandea c-a scapat niste vorbe nesabuite si acum ce se va face. meri. In fiecare an. a izbucnit in ras.Asa amarat cum ma credeti. Spune si tu. Zana a ascultat pana la sfarsit si l-a laudat: .Zana surioara. bani sa-i intorci cu lopata. fructele leaga rod de se indoaie crengile.Zana surioara. Zana le-a raspuns pe indelete la toti: .Am. fratele meu s-a dus pe munte sa coseasca iarba si a intalnit doi invatacei care vorbeau si gesticulau cu aprindere: unul era imbracat cu o mantie de brocart verde. Dupa ce i-a vandut. a spus: .Ce pacat. Zi si tu. cumnata-mea a inteles. cumnata-ta e o femeie desteapta. La fel au spus si cel de-ai doilea si cel de-al treilea copil. acela va primi floarea. Imparatul a dat ordin sa i se aduca o asemenea rochie si a cazut beleaua pe capul meu. intalnit-o pe cumnata-mea care urca muntele dupa radacini de leac. Ce sa ma fac eu. ascultati cu bagare de seama intamplarile de mai jos. S-a oprit si a auzit cum cel cu mantie verde zicea: . auzind cum cei doi se intrec cu minciunile. are broasca puf? Am acasa lazi cu aur si argint. Frate-meu n-a avut incotro. Cel de-ai treilea copil a spus: . Fratele meu era curios sa stie ce discuta ei asa de infierbantati. iar celalalt eu o mantie de brocart rosu. mirata. apoi. nu meriti sa asculti ce discutam noi. Dar nici n-a apucat sa termine bine.Pe tine. ca acasa nu avem decat un magar. fratioare. a intrebat: . invataceii au raspuns intr-un glas: . Intr-o zi. si aceasta. A inceput baiatul cel mare: Intr-o zi. Cel mai mare dintre copii s-a repezit: . iti voi povesti o intamplare de-a ei. de aia sunt acum aici. Frate-meu.Intr-adevar. pruni.Pe cine injurati voi? Cei doi invatacei au raspuns intr-un glas: . vita de vie. Invataceii n-au mai zis nimic si au plecat. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci usori ca fulgul. ca cel de-ai doilea copil a inceput sa povesteasca: Fratelui meu ii place foarte mult sa planteze pomi.Ne ducem la voi acasa sa vedem camila de aur! Uitandu-se la frate-meu. bunica lui tocmai a incalecat pe camila si a plecat sa faca o vizita in satul vecin. cei doi invatacei s-au mirat si au inceput sa-l maguleasca. Dar nici frate-meu nu s-a lasat mai prejos. acasa.

Daca pierzi.Pe ce ne prindem: pe putere sau pe iscusinta? . Dupa putin timp.Nu ma prind. Cum a intrat pe strada noastra. imi dai livada. Dar n-a apucat sa termine ce avea de spus. in seara asta va veni sa te peteasca zgripturoiul. Daca te va pofti sa te asezi in careta. Nu cumva sa uiti ce ti-am spus! Seara a venit in curtea noastra o careta impodobita din care a coborat un tanar invatat. frate-meu a sarit de pe kang si a spus: . fiindca dupa ce a venit acasa s-a lovit de o musca si a murit. pamantul meu roditor.si o sora. a incuiat poarta si din curte i-a spus: . ca al treilea baiat a inceput sa povesteasca: Eu am o cumnata. Sora-mea s-a speriat si a inceput sa planga.Deschide indata poarta sa vad daca e adevarat. daca te va pofti in caleasca. Cumnata-mea l-a chemat la masa.Ai pierdut. daca te indoiesti. Uite cum facem: eu am sa spun o intamplare si. Uang Mincinosul s-a infuriat si a strigat: . iar eu. cum a pierdut si cum dupa masa va veni acesta sa ia livada. cumnata-mea si sora-mea. Dar. iti dau pamantul. Uang Mincinosul a continuat sa insire verzi si uscate.Baiete. cu fata alba. . Vorbind de una. frate-meu s-a aprins: . Uang Mincinosul s-a rosit pana in varful urechilor de necaz ca s-a lasat pacalit de o femeie si de teama ca frate-meu ii va cere pamantul. lasandu-i in fund o mica gaura pe care a umplut-o cu boabe de grau.Azi-noapte a batut din nou vantul. sora-mea. eu trebuie sa ma insor cu fecioara din casa voastra". a spus frate-meu. apoi a cautat un petic de panza si a facut din el o punguta. Uang Mincinosul a inceput: . . apoi a zburat catre munti. . Frate-meu a mancat si s-a dus sa se culce. Auzindu-l. din vazduh.Vorbesti prostii! Oare poate sa miste vantul fantana? a raspuns frate-meu si de-abia dupa aceea si-a amintit de prinsoare.Surioara. pe cineva zicand: .Ieri-seara a batut vantul asa de tare ca a mutat moara de piatra dintr-un capat in celalalt al satului. Uang Mincinosul a adus din nou vorba de vant: .Cumnata ta intr-adevar e o femeie desteapta. intrat in casa.Inseamna ca n-ai curaj. Tu de ce te ascunzi de mine? Frate-meu a oftat. Razand. vulturul s-a inapoiat si a spus din nou: „Cumnata harnica... ai pierdut.N-ai cum sa-l gasesti. asa. ai pierdut. nici pe iscusinta. Cumnatamea s-a gandit ce s-a gandit.Ma prind numai in necazul tau. a sters-o in graba. zana l-a laudat: . Vazand ca frate-meu nu spune nimic. dupa masa vin sa-mi dai livada. Uang Mincinosul l-a batut pe umar si a zis: . Frate-meu s-a gandit ca n-o sa se indoiasca de nimic din ce va spune Uang Mincinosul si asa s-a prins cu el. apoi i-a povestit in amanuntime cum a facut prinsoare cu Uang Mincinosul. Dupa putin timp a venit Uang Mincinosul. zicandu-i: . daca castigi. Si a batut asa de tare ca a dus fantana din rasaritul satului in apusul satului. Nu trebuie sa te indoiesti de cele auzite si tu te-ai indoit. Amintindu-si de sfatul cumnata-mii. cumnata-mea si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cu el si a zis: . Si tu la fel. au auzit dintr-o data. iar cand vine Uang Mincinosul lasa-i pe mana mea. inecandu-se de plans a spus. l-a strigat pe frate-meu. tu sa spui ca ametesti. Apoi i-a dat-o sora-mii s-o poarte cu ea. Cumnata-mea s-a asezat la poarta cu lucrul in mana.Floare frumoasa de la poarta! Floare frumoasa de la poarta!" Cumnata-mea s-a uitat in sus si a vazut un vultur care s-a rotit de cateva ori in vazduh. care stateau la poarta si crosetau. Uang Mincinosul l-a starnit: . Dintr-o privire. dar frate-meu parca uitase de prinsoare. cum a cazut pe ganduri. imbracat cu o mantie rosie. Cumnata-mea a inceput sa rada si i-a zis: . dar gandul ii era numai la Uang Mincinosul.Imi vine ameteala in careta. dar el n-a venit.Sotii nu trebuie sa-si ascunda nimic unul altuia. Auzind intamplarea. curte. de alta. iar cumnata-mea a inteles ca acesta era un zgripturoi.Tu livada. Apoi a aruncat un fir rosu si un inel de aur si a zburat.Ce punem la bataie? a intrebat frate-meu. sa spui ca te zdruncina. Uang Mincinosul. Uang Mincinosul i-a raspuns: .Si pentru atata lucru esti suparat si nu mananci? Ia si mananca si te odihneste. Frate-meu s-a intors acasa cu cosul gol si cum a. de vrei sau de nu vrei. Nu cred ca o musca poate omori un om. . Atunci cumnata-mea a intrat in. Intr-o primavara.Nici pe putere. .

E luna februarie si trebuie sa infloreasca florile.Surioara.Cumnate. cumnata-mea a intrat in pestera. N-ai putea sa te prefaci intr-o musca si sa intri in borcan sa mananci miere? Nici n-a terminat bine de spus. caci el era.Zgripturoiule. plin de sine a inceput sa rada: . de ce plangi? Vad ca nu-ti lipseste nimic: orez ai.Asa e! N-are de ce sa-i para rau ca s-a maritat cu mine. Apoi si-a miscat evantaiul si tot muntele s-a inrosit de atatea flori care straluceau de-ti luau ochii. Si deodata. Vazand aceasta. pe cap i-au crescut coarne. vad ca poti sa te prefaci numai in animale mari. asta e pedeapsa pe care ti-am pregatit-o! Apoi a luat-o pe sora-mea de mana si sau intors acasa.O sa te duc in spate. in fiecare an. Cei trei copii s-au minunat vazand atatea flori si pe crengile uscate. Auzind si ultima poveste. cumnata-mea a spus: . avea capul in pestera si coada. Incepand de atunci. copacii inca n-au inmugurit. Si-a cules fiecare cate un buchet si au plecat bucurosi acasa. ca din pestera a auzit vocea sora-mii: . S-a miscat o data si s-a prefacut intr-un tigru fioros. Atunci pe loc.Mergand pe drumul verde. zana s-a bucurat si a spus: . Roua le-a inmuiat si ploaia le-a udat si boabele au incoltit si au inceput sa creasca. . plangand si mai tare. Cand a vazut-o pe cumnata-mea. A luat-o in spate pe sora-mea si ca o furtuna a plecat ou ea. Cumnata-mea s-a luat dupa brazda de grau si trecand peste vai si dealuri a ajuns in fata unui zid de piatra din care se facea o pestera care era astupata la gura cu un bolovan. cand zapada inca nu s-a topit. Cumnata-mea i-a strigat: . urma. in luna februarie. sora-mea a inceput sa planga. borcanul asta e plin cu miere. pe muntele Tin florile infloresc colorand cu roseata lor stancile si apa din izvoare. Localnicii au numit aceste flori Bujori de Munte. Atunci zgripturoiul a spus: . bolovanul s-a miscat si in fata ei a aparut zgripturoiul. a batut din palme si indata a aparut o caleasca impodobita. bazaind. si-n crapaturile stancilor. ca sarpele s-a prefacut intr-o musca verde care. Cumnata-mea s-a repezit si a pus capacul la borcan. Tigrul si-a miscat capul si s-a prefacut intr-un leu amenintator. Cat ai clipi din ochi. A batut vantul de la rasarit si de la apus si boabele s-au imprastiat si s-au amestecat. am venit pana in inima muntelui sa-mi caut cumnata. iar ochi au inceput sa-i straluceasca de parca erau niste lampioane. N-a terminat bine. pe corp par. a zis: .Atunci zgripturoiul. in afara boabelor care cazusera una cate una din saculet. Si pe unde a trecut el nu a ramas nici o . si-n padurea de brazi.Caleasca ma zdruncina. Facandu-si curaj. Musca a inceput sa se zbata in miere. leul s-a prefacut intr-un sarpe gros cat un butoi. zgripturoiule. Zgripturoiul. ii iesea afara. Cumnata-mea a cercetat cu privirea pestera si a dat cu ochii de un borcan mare cu miere. Cumnata-mea a zis cu voce tare: . si-a facut un plan si i-a zis sora-mii: . Nu vrei sa-mi arati si mie ce poti? Zgripturoiul s-a umflat si mai mult in pene si pe loc s-a invoit. lunga de vreo 10 geanguri.A venit cumnata-mea! Da la o parte bolovanul din gura pesterii! Dupa putin timp. a intrat in borcanul cu miere. dar n-a mai putut iesi.Pe muntele Tin sunt multe femei destepte. Sora-mea. Cumnata-mea i-a luat vorba din gura: . peste tot erau numai flori rosii si proaspete.Am auzit ca ai puteri foarte mari. faina ai.

"Eu ma opresc aici."Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. Finul a zburat in toate partile. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: . caci afara era un lup mare si flamind." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. a auzit un zgomot afara. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. Noaptea. i-a spus fratelui lui: . in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. care facea piatra de construit. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. La un moment dat al doilea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place.Cei trei purcelusi de Van Gool Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Desi erau inca purcelusi. iar purcelusul. .

au auzit zgomot afara. stiindu-se in siguranta de acum incolo. Dar casuta nu s-a darimat. Intre timp insa. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Si mergand ei asa. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. lemnele au zburat in toate partile. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. intr-o seara. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. La un moment dat. iar cind a ajuns jos. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. urlind de durere. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. cu peretii din piatra. plin cu apa. care-i atarna pana la glezne. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. ajunsera la o colina. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. de unde nu s-a mai intors niciodata. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. apa era fierbinte. care se deslusea din ce in ce mai mult. sa se prinda in hora. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. Si pe colina aceasta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. imbiindu-i la randu-le. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. invartindu-se in cerc. au construit o alta casa mai mare. Lupul. Cind lupul s-a catarat pe cos. au pus pe foc un ceaun mare. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. Cum era indraznet din fire. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. dar tot degeaba. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. . cantau cu totii o melodie tare duioasa. Seara urmatoare. casuta a continuat sa ramina neclintita. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor.A doua seara. purta un vesmant. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. Si-n curand. Purcelusii. Si-n timp ce jucau de mama focului. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. Pasamite. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. Lupul a incercat si a doua. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. si a treia oara. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. In mijlocul piticilor se afla un batran. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind.

Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. Si ca si in noaptea trecuta. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si.. ca se lasase frigul. si-o sa ma insor cu aleasa inimii.ca tot mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. odata ramase incremenit de spaima. .. care din fire era mai hraparet. ii afla pe toti acolo. La tipetele lui. celor doi. Croitorasul se tinu de cuvant. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. dar nu prea mult. care se indura deai sa-i lase in grajd. Cum era lacom de avere. cand s-o intuneca. Si cand fu de ajuns de ascutit. se scula sa-si cerceteze buzunarele. Si pe data cantecul amuti. Bagara ei mana in buzunar. Apoi plecara mai departe. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. si cand o scoasera. gasira adapost la un gospodar.. ca picau de somn. Si mai inainte de a adormi. Si ce crezi. Acu' erau oameni avuti. De amar. daca vazura asta. Dar parca era multumit !. incepu sa se jeleasca amarnic. ca sa nu i se vada betesugul asta.. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. jucand de mama focului si cantand. cand are mult jinduieste si dupa mai mult.. Dar ca sa-i faca pe plac. de mahnit ce era. Cei doi calatori..se mangaie el . cat un purice. din belsug. Vezi insa ca din pricina oboselii. giuvaergiul ii propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. arunca o privire inspre cei doi straini. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat.. Si cum ramasese chelbos.. Dupa ce-i sluti astfel. Si facandu-si culcusul peun maldar de paie. invelindu-se cu toale. facand sarituri de doi coti. nu le veni sa-si creada ochilor. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul. si-o porni la drum catre colina piticilor. amandoi se culcara.. se acoperi cu haina.. Si oricat de mult cauta. Mersera ei ce mersera.. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: . si avea de doua ori mai mult aur decat acesta.Cat ai clipi. de cum deschise ochii. In acest timp. nu gasi decat tot carbuni. . In zori. La ce m-as lacomi ? . cu cea mai mare iuteala. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele... parul de pe cap si barba le crescusera la loc. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele..Eu sunt multumit cu ce am. ca li se facu la amandoi inima. ca in loc de carbuni era plina de aur !. trebui sa-si acopere capul cu o caciula.. Si ce crezi. si cand ajunsera in vale. culcandu-se.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii.. ca sasi mai bucure ochii cu stralucirea lui. sa vada ce-i supara. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. "Nu-i mare paguba . se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. dar vezi ca giuvaergiul. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. Si-o sa impartim averea frateste. Catre seara. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. amandoi il ascultara. Peste putin o sa ajung mester. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. le mai veni inima la loc. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. batranelul ii batu pe umar. si la fel si barbia. Si la fel pati si croitorul. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni.Un hraparet. Giuvaergiul doar atata astepta. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei.

sudoarea le curgea in ochi.Gradina Zeitei de Jad poveste chinezeasca Gradina Zeitei de Jad se afla pe coasta Muntelui Pestera Vrajita. Uang cel Negru era primul care-i venea in ajutor. toti spargatori de pietre. apele din munte carau cu ele pietrisul. Oamenii care locuiau acolo. desi nu adia nici o boare de vant si crengile erau nemiscate. Uang cel Negru trecea pe langa puiul de piersic. dar micul piersic ramanea bine implantat si crestea de-ti era mai mare dragul. Nimeni nu stia de unde venise si cum il cheama. De aceea oamenii ii spuneau Uang cel Negru. se innegrise de-i sclipea obrazul. Nu era insurat si nu stransese un ban in viata lui. Bateau ploile si vantul. Visau pomi incarcati cu fructe. Batranii spun ca pe vremuri pe Muntele Pesterii Vrajite erau numai pietre goale: nu crestea nici o radacina de copac. Pe atunci s-a oplosit pe munte un flacaias strain de acele locuri. Tot spargand piatra in bataia vantului si-n arsita soarelui. dar visul lor ramanea numai vis. Si tot in noaptea aceea i-au dat frunzele si a inflorit. puiul de piersic a crescut de sa nu-l recunosti. De cate ori urca muntele sa sparga piatra. vantul si caldura ii parjoleau. nici un fir de iarba. Era bun la inima feciorul si tare aratos si priceput. Gradina Zeitei de Jad nu este decat un delusor. Cand se afla cineva la ananghie. izvoare cristaline. Vorbeau toate satele din jur de bunatatea lui. Pe neasteptate. pe creasta muntelui a rasarit un piersic. trecand pe langa piersic. nu se stie cand s-a intamplat. buzele li se uscau si crapau. Dimineata. erau saraci lipiti pamantului. Intr-o zi. baiatul a simtit cum se scutura peste el boabele de roua de pe frunzele pomului. Seara a trecut din nou pe sub piersic si . De fapt. intro noapte.

Intr-o zi. dar ea s-a oprit din ras si i-a facut semn s-o manance. Uang cel Negru se aseza sub ramurile piersicului. fata a spus: . Vazand cat de bine se poarta zeita cu el. plecand la lucru. Uang se simtea tare incurcat si nu stia ce sa faca. ca un facut. . De atunci. Era in iunie. tu ce mai cauti? Uang cel Negru. sa vii aici si sa ma cauti. Uang cel Negru se ducea in fiecare zi sub piersic si se intalnea cu Zeita de Jad. Stiu ca esti un baiat bun si saritor. cand soarele pripeste mai tare si pietrele se incinsesera ca focul. maine asa. Apoi. dar mana nu inceta sa-l loveasca. Acesta tipa de durere. altii faceau haz. el ajunsese deja sub piersic. Culca-te putin. deodata. baiatul s-a simtit asa de racorit de parca fusese la scaldat. Azi asa. si i-a spus: . Si a plecat la piersic. le-a spus flacailor tot adevarul. Cand s-a trezit. dar n-a gasit un raspuns la intrebarea ce-l framanta si.Am venit sa te rog sa-mi carpesti camasa. Zana il privea razand. s-a indreptat catre locul unde stia ca e piersicul. fata zeitei s-a imbujorat si mai mult. Zeita s-a invoit. Cat ai clipi din ochi a ajuns acolo si a vazut ca acesta era locul lui. Vazand ca baietii stau degeaba. Aici a intalnito din nou pe Zeita de Jad. Uang cel Negru se simtea in al noualea cer. mirandu-se de unde a rasarit pomul acolo. dupa ce a mancat si a baut pe saturate. Razand. Alta data. pe o creanga statea o fata de toata frumusetea si culegea piersici. Mirosul piersicilor il ametea cu parfumul lor. parjolindu-i picioarele desculte.Iarta-ma. A doua zi.Eu sunt Zeita de Jad. bogatasul a inceput sa-si faca planuri: „Daca as avea o gradina in care sa sap un lac. mare minune. in fiecare seara. camasa carpita. sa ridic un munte si pe munte sa construiesc un pavilion. dar acesta era bine infipt in pamant. Si. L-a scuturat cu putere. cand tocmai cara piatra pentru bogatas. Pe un perete era agatat un tablou cu o piersica mare. Fata a facut un semn cu mana si din locul unde spargea baiatul piatra a venit in zbor o ramura de piersic. Uang cel Negru s-a mirat si mai mult vazand asa mandrete de fata cum nu vazuse nicaieri pe unde umblase. Paznicul a cazut in genunchi si a inceput sa se roage: .De data asta te iert. S-a uitat mult la pom. Dupa ce a mancat-o. A rasarit soarele si baietii care treceau la lucru l-au vazut dormind sub piersic si. Uang cel Negru s-a minunat si mai mult stiind ca pe tot muntele nu se afla decat piersicul pe sub care trecuse dimineata. si le-a dat porunca sa-i aduca piatra de pe munte. dar fata s-a facut nevazuta. Dupa putin timp a adormit. Fata radea din toata inima.unitate de masura egala cu 500 m) de locurile acelea se afla un orasel in care traia un mare bogatas. paznicul a intins mana sa-l loveasca si pe el. Uang si-a rupt incaltarile. trecand pe acolo. A deschis ochii si a vazut ca dormea la umbra unui pom. Uang cel Negru nu stia ce sa mai zica de bucurie si multumire. intr-un pavilion verde scaldat in lumina. La vreo 20 de li (Li . In ziua aceea. Seara s-a intors acasa si n-a dormit toata noaptea gandindu-se la Zeita de Jad. Cand s-a luminat de ziua. clar Uang cel Negru a ramas sa mai sparga piatra.atunci florile au inceput sa-l ninga cu petalele lor. Deodata s-a simtit obosit de cadea din picioare si a adormit. i se parea ca merge mai repede decat ceilalti. Fata a luat o ramura de piersic si a scuturat-o si Uang s-a pomenit. Uang cel Negru a sarit deodata in sus. stiu ca n-ai dormit toata noaptea. a trecut la fapte. a rupt o piersica si i-a aruncat-o baiatului drept in mana. cand isi termina treaba. Uang cel Negru s-a apucat iarasi de spart piatra. s-au terminat de mult piersicile. Cand s-a inapoiat Uang. ceilalti flacai au inceput sa faca glume pe seama lui: . printre care era si Uang cel Negru. Rosindu-se. ce bine ar mai fi". Daca ai vreun necaz vreodata. baiatul i-a spus: . S-a dus la locul lui si s-a apucat de spart piatra. a vazut cum piersicile rosii si mari se copsesera. paznicul i-a luat la bataie.Uang baiete. Le-a spus baietilor sa-l astepte pana se duce la zana sa-i coase. mana a inceput sa-l loveasca chiar pe paznic. lui Uang cel Negru i s-a parut ca piersicul ii zambeste si i-a fugit toata oboseala. desi stia ca nu venise pentru asta. La amiaza toti ceilalti flacai si-au gasit cate un loc sa se racoreasca. Crengile si frunzele pomului se stransera una in alta ca o umbrela deasupra-i. fara a mai sta pe ganduri. A chemat toti oamenii din imprejurimi. Dupa planuri. care nu mintea niciodata. Dar. i se invinetise fata. Si mana a incetat sa loveasca. Avea fata ca o floare de piersic inflorit si-i zambea. ochii ii scanteiau si mai tare. iarta-ma! De acum incolo n-am sa mai bat pe nimeni! Dupa ce a spus de trei ori asa. Fata a lipit-o de pom si crenguta s-a lipit ca -si cand niciodata nu fusese smulsa de acolo. In timp ce vorbea.Negrule. Unii se uitau mirati. a auzit vocea unei femei: . in jurul lui era o racoare neobisnuita. De atunci. Uang s-a pomenit iarasi inconjurat de flacaii care spargeau piatra. intr-o zi. alaturi de el.

Ingrozit, paznicul a fugit la bogatas si i-a spus tot. Acesta a dat ordin, sa fie adus Uang cel Negru si aruncat in temnita. Afland flacaii ce i s-a intamplat, au tinut sfat si au hotarat sa-i dea de stire Zeitei de Jad. Cand au plecat pe munte sa sparga piatra, au trecut cu totii pe la piersic, insa, nevazand pe nimeni, nu stiau cui sa-i spuna. Il auzisera ei inainte pe Uang cel Negru vorbind de zeita, dar in afara de el n-o vazuse nimeni. Atunci, unul dintre ei a strigat: - Zeita de Jad! Vrem sa-ti spunem ceva! Nici n-a terminat bine, ca au auzit o voce de femeie: - Asteptati putin sa va deschid usa. Si frunzele piersicului au inceput sa fosneasca si baietii s-au trezit deodata in Pavilionul Verde, iar in fata lor se afla o fecioara care broda o pereche de papuci barbatesti. Atunci, ci au inteles ca aceasta e Zeita de Jad si iau spus totul. Aceasta i-a linistit: - Fiti pe pace, ma duc eu sa-l scap! Si indata s-a facut nevazuta. Bogatasul tocmai se afla la masa, cand a auzit o voce: - Bogatas afurisit, ele ce l-ai inchis pe Uang cel Negru? Eu l-am batut pe paznic. Vrei cumva sa te pui cu mine? Incearca! Mosierul s-a holbat in jurul lui, dar n-a vazut nimic si a inceput sa tremure de frica. Vocea s-a auzit din nou: - Netrebnicilor, sa-l eliberati de indata pe baiat! De abia acuma si-a dat seama mosierul ca aude vocea unei femei si, facand pe grozavul, a zis: - Dar cine esti tu care nu te arati? - Crezi ca mi-e frica sa-ti spun cine sunt? Sunt Zeita de Jad! a raspuns vocea. Ingamfat, mosierul a spus: - Eu sunt stapanul tinutului. N-am decat sa deschid gura, ca argintul va curge garla, temnitele se vor ticsi. Iti poruncesc sa te arati la fata! Razand, zana i-a spus: - Inca n-am vazut nici un stapan aici! - Eu sunt stapanul, a spus mosierul. - Chiar tu? Si eu care credeam ca esti o gramada de gunoi! Nu meriti tu sa ma vezi! - Orice ai spune, eu sunt stapanul, iar Uang cel Negru nu este decat un spargator de piatra si supusul meu! a spus mosierul fara obraz. Zana s-a infuriat si a inceput sa-l batjocoreasca, dar mosierul, rosu de ciuda, n-avea cum s-o vada. Atunci, zana i-a spus: - Vrei neaparat sa ma vezi? Sa-ti arat mai intai de ce sunt in stare! Si deodata a intrat pe usa o ramurica de piersic care s-a infipt in mijlocul camerei si, cat ai clipi din ochi, din ea a crescut un piersic gros si mare care impingea cu crengile tavanul camerei. Speriat, mosierul a inceput sa tipe si a rupt-o la fuga mai repede de cum se strecoara un soarece in gaura lui. In randul paznicilor a inceput imbulzeala: cadeau si se impingeau unii pe altii strigand: - Iarta-ne, zana! Iarta-ne, zana! - Va iert pe toti daca descuiati usa temnitei! le-a raspuns zana. Uang cel Negru a vazut cum se deschide usa, a iesit din temnita si a fugit repede acasa. A doua zi, cand tocmai se pregatea sa plece la lucru, s-a pomenit cu Zeita de Jad ca intra in curte. Fastacit, Uang nu stia pe ce sa puna mana mai intai. N-a trecut mult si de afara s-a auzit harmalaie mare. Bogatasul trimisese soldati si cai sa-l prinda pe Uang cel Negru. Zana l-a apucat de mana si i-a spus: - Hai repede cu mine. Soldatii au inceput sa-i urmareasca. Zana si baiatul s-au catarat pe munte, dar soldatii erau pe urmele lor. Ajungand la un zid de piatra, zana s-a oprit si a zis: - Sapa mai repede aici! Baiatul a inceput sa loveasca cu tarnacopul in zid pana ce a aparut ca o usa ce ducea intr-o pestera unde zana ia spus sa se ascunda. Cand au ajuns soldatii acolo, n-au vazut nici urma de baiat, ci numai pestera neagra. Unii, mai curajosi, au intrat in pestera si au mers, pana ce au dat de o apa adanca, adanca si foarte involburata. De atunci nu. l-a mai vazut nimeni pe Uang cel Negru. Pestera de pe munte au numit-o Pestera Zeitei, iar muntele l-au numit Muntele Pesterii Zeitei. Adeseori, din gura pesterii iese o ceata alba care cuprinde tot muntele si atunci se aude un zgomot ca si cand cineva ar sparge piatra. Si cand ceata devine mai deasa,

oamenii spun ca e vremea cand zeita se intalneste cu Uang cel Negru. Nimeni n-a mai vazut-o pe Zeita de Jad, dar tot muntele e acoperit cu piersici, asa ca i se spune Gradina Zeitei de Jad.

Fata saracului cea isteata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata etc. A fost odata un om si o femeie. Ei erau atat de saraci, incat n-aveau dupa ce bea apa. Nici tu casa, nici tu masa, nimic, nimic, dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu, alaturi cu muierea, de-i treceau naduselele, si ca sa dea si ei in spor, ba. Se tinea, vezi, norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini, cum se zice. Umblau cu tarabutele de colo pana colo, si ca sa se statorniceasca si ei la un loc, nu gaseau. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei, doi calici, cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. Aveau acesti oameni o spuza de copii. Din acesti copii, cei mai mari erau numai fete, iara baietii erau maruntei si stau langa dansii ca ulcelusele. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca, ca v-ati fi luat campii. Ieseau toti afara inaintea lui, jigariti si hartaniti, ca niste netoti, subtiratici si pitigaiati, ma rog, lesinati de foame, si tabarau pe bietul om cu gura: tata, mi-e foame, tata, mor de foame. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. Bietul tat' sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Si ca sa-si linisteasca copiii, el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. Astfel, mai cu sosele, mai cu momele, adormeau si bietii copii, cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca, vedea de dansii, ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare, mai

ingaduitori, ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. Dara, bate toba la urechea surdului. Adeca, de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei, poate, mai ingaduitori, si mai cu rabdare, dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. Intr-acestea, boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni, caÊsi urgisiti de Dumnezeu, i se facu mila de ei si, intr-o zi, cand veni sa se roage pentru salas, el ii zise: - Omule, te vaz harnic, muncesti de te spetesti, si doua in tei te vaz ca nu poti lega. Iata, eu ma indur si-ti dau un petec de loc, sa fie de veci al tau. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. - Bogdaproste, cucoane, si Dumnezeu sa priimeasca. De unde dai sa izvorasca, raspunse bietul om. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. Peste noapte, nu stiu cum se facu, nu stiu cum se drese, ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. A doua zi de dimineata, bogatul, vazandu-si vita moarta, sari cu gura mare asupra saracului, il lua de piept si cu el taras se duse la curtea boierului, sa le faca judecata. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: - Boierule, acest prapadit de om, venetic in satul nostru, n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc, el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Baga de seama ca, dupa ce e sarac, apoi e si cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce si-a facut pentru bordei, dupa ce ca e mare foarte, apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva, numai ca sa-mi faca mie paguba, si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. Judeca d-ta acum, nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Si ce-mi pasa mie de asta? - Boierule, raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. Boierule, n-am ce zice, omoara-ma, spanzura-ma, n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul, drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa, si o groapa mare, ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei, dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie, caci n-aveam pe ce ma mandri, cand mi-am ales loc langa d-lui. Acum lumineze-va Dumnezeu, boierule, si judecati dupa dreptate. Boierul sta in cumpana. Nu stia cui sa dea dreptate. Vedea el ca saracul a cazut in pacate, dara fara voie. Dupa ce se gandi el nitel, zise: - Bre, oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari; cine le va dezlega mai bine, a aceluia sa fie dreptatea. Va dau ragaz de trei zile, ganditi-va. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. Tineti minte bine. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide, duceti-va acum. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele, sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. Bogatasul, laudandu-se ca el are sa ghiceasca, fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras, deoarece sta slanina pe dansul de o palma; iara saracul plangea de potopea pamantul, gandindu-se ca ce o sa spuie el. Daca ajunsera fiecare la ai sai, bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina, iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. Copiii se adunara pe langa dansul, se uita, dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. Incepura si ei a plange; si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? - Ce sa am, fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune, necum un sarman prost ca mine. - Ci spune-ne si noua, ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. - Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati, voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. - Te mira, tata, la ce am putea fi buni si noi. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise:

Nu-i venea sa spuie drept. nici pe jos. si se intoarse la ai sai. Ea sa fie nici imbracata. Cela aiureaza. zise boierul.Nimic nu este mai bun pe lumea asta.Iesi afara.Ei. sasi mai mahneasca si copiii. bade. omule. raspunse el. vezi.Ce este mai bun pe lumea asta? . aci trecea de cealalta parte. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. cucoane. Acum zise bogatasului iara: . Si. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . spuse tot adevarul precum era. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: . intorcandu-se catre bogatas.Iaca. Nu era nici imbracata. milostive stapane. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre.Minciuni spui. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. ni pe langa drum. adaoga: . incremenira. In cele din urma. ea nu era nici calare. Si intreband si pe saracul. nici calare. cand ii dau drumul. mandru si cu pieptul deschis. . nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. cand auzi cele ce ii spuse: . Nu voia. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. boierule.Armasarul meu. dara se indoia. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte.Eu. nu mai fi asa de mahnit. asa este.Apoi de. Fata cea mare. cucoane. Si chemand mai aproape pe sarac.Nu te teme. ii zise ea. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. Si asa. raspunse si saracul.Apoi de. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul. Atunci boierul.. ajunse la curtea boiereasca. caci de unde nu. il intreba cu un grai blajin: . tata. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. lua matele la subtiori. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. incepu a se boci si a se vaicara. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. . ti-oi spune si eu ceva. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. nici pe jos. taran viclean si mojic ce esti.Adevarat. umbla ni pe drum.Spune-mi. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. Cum auzi saracul unele ca acestea. capul meu nu ma duce asa departe. fata arunca pe dansa un volog (plasa). . raspunse boierul. dara numai inima lui stia. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. cu chiu cu vai. el raspunse cu sfiala: . Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. raspunse bogatasul. Bogatasul. care are grasimea pe el de o palma de groasa. caci tapul nu tinea drumul drept. Saracul paru a se mangaia oarecum. ca judecata cea dreapta a mariei tale. Boierul. ca alearga peste vai si dealuri. nu voia sa se dea ramas. Mergand astfel pe drum. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in . . tatuca.Ia lasa. Bietul sarac se cam codea. tapul fiind pitic. nici pe langa drum. se apropie de tata-sau si ii zise: . de nu-ti venea sa-l mai auzi. Cum se facu dimineata. de nu-i vezi copitele. Saracul se arata a fi multumit. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. Fata cea mare se puse pe ganduri si. Dara daca se vazu incoltit. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce.Asa este.Apoi de. raspunse boierul. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. Se infatisa inaintea boierului. cucoane. bre. ne va sta capul unde ne stau talpile. cand altul. . ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. Boierul intreba pe bogatas: . incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. cucoane. vezi. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. caci ii da de pamant cand un picior. . iaca. de teama sa nu pateasca ceva. nici pe drum.Tu ai dreptate. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile. venind asa. nici dezbracata. mai intreba o data pe bogatas: .

Boierul. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. Atunci m-am rugat de vecinul meu. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. barbate. Acestia. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. Si(-i) mai dete unul. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. Cucoana asculta din cerdac si tacea. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. mai cu seama ca era a fata. Afland ca boierul nu este acasa. ii zise: . si ce le-am zis eu.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. nu mai putem trai amandoi. asta care e de fata. Taranii asteptara ce mai asteptara si. se repezira la dansa.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei.Vorbele tale. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. Daca venira dinaintea cerdacului iara. si inca unul. raspunse cucoana. intreba: . Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. Taranii se uitara lung si plecara. . au ba. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. pana il facu cuc. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. ce sa vedeti. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine.Da' bine. Ea asculta si tacea. cucoana? . intrebara: . fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. ce e drept.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . Iaca. boierul zise dansei: . Nu sunt vinovata intru nimic. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . cum auzi. caci n-am judecat pe acei jeluitori. nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. ce-i abatu lui. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. si sa te duci la tatatau acasa. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji.Eu te iau de sotie. Cand. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. Ajungand la poarta ograzii boieresti. Sezura. Viind si boierul acasa. ce vorbira. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. sa-mi imprumute el o roata. sunt sfinte pentru mine.Ce sa fie? raspunse ea. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. mai cu seama ca era burlac. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. si cum avea si ea pe vino-incoace. s-a dus. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. ei incepura a se intreba unul pe altul: . El. care il slujea cu credinta. cucoana.lant. Unul zise: .Nu-l credeti. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). Se imbata boierul de se coclise turta. si se cununa cu dansa. insa o roata de la caruta mi se stricase. Cucoana zise: . daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. ma.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. prinsera a intreba: . Mai-nainte de a se cununa. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. pentru ca de aceea barbatul este barbat. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. raspunse ea. Ea priimi.Da' unde-i dus boierul. Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele.Ia. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. cucoana. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . ca pofti sa o aiba el de nevasta.

nevasta. vazandu-se in astfel de hal. boierul. intreba unde se afla. imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele. Cand m-ai gonit de la d-ta." La auzul acestor vorbe toti incremenira. dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului. In bucuria lui. La petrecere sosira." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in.Aidem. Aceea am si facut. ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara. ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrat-o cu daruri alese. sapte ursitoare poftite de imparat la ospat. prietenoasa si cuminte. Intr-o buna zi. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. rind pe rind. petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit. "-Batrinico ce faci aici. virtute. apoi raspunse: . facu un pas inainte si spuse: "-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. Cucoana ii raspunse: . Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta.La tata acasa. Intr-o buna zi. Inca din ziua aceea. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune. iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. Pot sa incerc si eu?" In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca. . hoinarind singura prin palat. de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. care n-apucase sa urseasca. copila se va intepa la deget cu un fus si va muri. cand se destepta. imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. acum pricep eu ce odor de femeie am dobandit. Deodata. Atunci cind fata se va intepa cu fusul. ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete. iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata.A doua zi. imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. si sa traim ca in san de rai. era o ursitoare. Frumoasa din Padurea Adormita A fost odata. acasa. "-Pe aici nu am mai fost niciodata. A saptea ursitoare. bucurie. in vremurile de demult. se gandi ce se gandi. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite. se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. ar fi bine sa arunc o privire. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse: "-Inainte de a implini 18 ani. gindi ea. un imparat si o imparateasa. bogatie. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. Cind petrecerea era pe sfirsite. prietenii si ursitoarele. noroc. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat.

curtenii. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. Innumara florile care cad. bata-va norocul. Deodata vazu o usa intredeschisa. da' cocorii un' se duc cand se duc? . .Credeam ca s-a umflat vantul. Iar innumara florile scuturate de adiere. ratele n-au aripi? de ce nu zboara? . au trait fericiti pina la adinci batrineti . orataniile.In tara randunelilor. credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat. zise fetita. ca ochii lui erau numai lumina si binecuvantare. Inauntru domnea o liniste apasatoare. toate vietuitoarele dormeau. . mustatile. Si.Zboara. peste toate au nins anii multi si grei. Si zambi pe sub mustati. Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe. barba.In tara cocorilor. pe imparateasa.Tata-mosule. Strajerii.. rosii si bucalati. . dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit.. dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea.Poi. Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul. Bunicul sta pe prispa. sprancenele.Da. imparatul. Se gandeste. Dupa ce adormi intreaga curte.In tara randunelilor? . Se uita-n fundul gradinii.Da. imparateasa. o data cu ea. de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului. .Tata-mosule.. Batranul coprinse intr-o mana pe fata si in cealalta pe baiat.. dar pe jos.S. . Delavrancea Se scutura din salcami o ploaie de miresme.. pe pisica si chiar pe soricel. Ani de zile. Facu ochi mari de uimire cind vazu. pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om. Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin. de ce zboara pasarile? . sarutara manele lui "tata-mosu".. pe imparat. Cine tranti poarta? . si-i privi cu atata dragoste.Dar randunelile un'se duc cand se duc? .. Se apleca sa o sarute. tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. pe ucenic. cocoseii mosului! Un baietan s-o fetita. Bunicul de B. La ce se gandeste? La nimic. incaleca pe balaurul urias.Finca au aripi. frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si. Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori. voinicii mosului!.O. o. raspunse batranul sorbind-o din ochi. . . zise baiatul. . Dar de indata ce o atinse. in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros.In tara cocorilor? . El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului.. pe bucatar.Aceasta auzind vestea rea. Se scarpina-n cap.

trase o palma in partea fetei. .Si asta.Ba a mea! Si baiatul. cazacele.I. ca e mai alba! Bunicul zambi. sa prinzi si pentru ea. tata-mosule? intreba baiatul cu mandrie.. Pe bunic il trecura lacramile. zise baiatul netezindu-i barba. s-a lui! La obraji cearta se aprinse mai tare. si saruta in crestetul capului si pe unul. saruta partea lui. . ha. Fata: ..Partea asta este a mea..Vrei si tu.Ba a mea! .. nu e-asa.Tata-mosule. Si iar incepu rasul. sopti mosul ca si cum ar fi mustrat pe cineva. si pe altul.Pe din doua. . bata-i focul de copii!.Daca ti-o creste tie aripi. mie sa-mi prinzi o presura si un sticlete.S-a mea.Cum de nu?! Mie un scatiu. . s-a ei! . Baiatul: .Ba a mea. . Fata tipa. . tata.Bine. . dar tacu si-i impaca zicandu-le: . tata-mosule? . tie doua.Ba a mea.Sa-i bata norocul si sanatatea. ca are un ochi mai verde! . Se osteni bunicul. biiine.Amandoua sunt deopotriva. Copii tacura din ras si bunicul din cantec. cam repede.Ba a mea e mai lunga! Si baiatul intinse d-o mustata si fata de alta. Bunicul ii joaca.. o sa ti sa suie in cap. infuriindu-se. copiii se facura stapani pe obrajii bunicului.. sa prinzi si pentru tine.. . lui doua si mie una.. ha.Da. si cantecul.Si partea asta. . zicandu-le: . O femeie uscativa intra pe poarta cu doua doniti de apa.. . ba a lui. iar ii razgai. Copiii incepura sa-l mangaie.Ba a mea. a mea! La barba se-ncurcara.S-a mea. Bunicul le canta "Mai cazace.Ba a mea. ca e mai dulce! . Mama lor iesi pe use si intreba rastit: .. Femeia intra in casa....Jumatate mie. tata... . Bunicul ridica mana in sus aducand destele ca un preot care binecuvinteaza.Mustata asta este a mea.. Copiii bat in palme.Partea mea e mai frumoasa. Baiatul. . a mea! .Lasati pe copii sa vie la mine! .. Din vorba in vorba.Si jumatate mie. si jocul.. suspinand pe a ei.. ca nu e ca a ta! . poi ce fel. .Tie doua si mie doua. Statu din joc. ba a ei sa fie mai lunga. ca e mai calda! . . se repezi si trase o palma in partea baiatului. Batranul o mangaie si zise baiatului: .. Ce fericiti sunt! Baiatul incaleca pe un genuchi si fata pe altul. si d-ta. Bunicul ii impaca.Biiine. E muma lor si fata lui.. zise fata. ca are un ochi si mai verde! Bunicul abia se tinea de ras. dar stii. ce cati noaptea prin argele". Si copii o si daspicara. o.. incepu lauda.. Cum il vazu... cu lacramile in ochi. as vrea sa-mi creasca si mie aripi si sa zbor sus de tot pana in slava cerului. Si dupa ce o impartira frateste. ca batranul stranse din ochi. incepu: . sari de pe genuchiul batranului. si mie? Fata se intrista. .Ba a mea. si fata... .Ba a mea. si zise prelung: .Fireste.Mustata mea e mai lunga.

numai iata gaseste o punguta cu doi bani.Mai ! ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc.Ce e asta.Mai baba. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. se ia dupa gura babei si. zice vezeteului: . Cucosul. c-un feliu de mestesug. inciudat. de ciuda. Si cum mergea el pe-un drum. Vezeteul se da iarasi jos de pe capra. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. Daca ai pofta de oua. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. o si ia in clont si se intoarna cu dansa la casa mosneagului. vermi neadormiti! Obrajii bunicului erau rosii si calzi.. Mosneagul intr-o zi isi perdu rabdarea si zise: .l azvarle in fantana ! Cucosul. vazand aceasta mare . nu se lasa.Da' cum nu ! zise baba. cum scapa din manile mosneagului. pofticios si hapsan. sa faca oua. si-i manca. Si surazand fericit raspunse fie-sei: . bezmetec. o pune in buzunar si porneste cu trasura inaine. Cucosul. Boierul o ia. prinde cucosul si. si iacata-o cum se oua. ori du-te de la casa mea.Lasati pe copii sa vie la mine! Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. mamanci ca in targul lui Cremene. Baba avea o gaina. Mosneagul. ci se ia dupa trasura spuind neincetat : Cucurigu ! boieri mari. ca si eu asa am batut gaina. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului : . ca sa nu mai strici mancarea degeaba. suparat de asta. cand ajunge in dreptul unei fantani. . si mosneagul avea un cucos.Na ! ori te oua. ca sa-mi prind pofta macar.Ma ! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boierului. iar mosneagului nu-i dadea nici unul. Ia da-mi si mie niste oua. care era foarte zgarcita. bate si tu cocosul tau. Si cum o gaseste. Vezeteul se da iute jos de pe capra trasurei si. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. Pe drum se intalneste c-o trasura cu-n boier si cu niste cucoane. fara pasare. zicand: .

Cucosul o ia de jos cu bucurie. cum zice. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. i-a sta vreunul in gat. intinde aripile in dreptul soarelui. s-a facut un pantece mare. de ti se parea ca-i o nunta.Mosnege. vazand ca n. pana ce-nghite toata apa din fantana. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca.Mai. cum aude glasul cucosului.are ce-i mai face. cand a vazut ea unele ca aceste. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorulul. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l azvarle in cireada ! Atunci bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea el toata cireada. iar paserile dupa dansul. si iarasi incepe: Cucurigu ! boieri mari. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. Cucosul atunci se asaza pe tol. care stralucea la soare de-ti lua ochii ! Mosneagul. si se racoreste cuptiorul. de intuneca de tot casa boierului. Apoi iesa si de-acolo. las'ca ti-ouiu da eu tie de cheltuiala. si. canoasa la inima. si-nghite. s-a mirat cumplit si a zis : . fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice : Cucurigu ! boieri mari. si inconjurat de-atata amar de galite. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. Vezeteu ! Ia-l de pe capul eu si-l zvarle in cireada boilor s-a vacilor. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. Cucosul. si-om scapa de suparare. caci boierul acela. pana ce ajunge acasa la mosneag. umfla cucosul de o aripa si-l azvarle in haznaua cu banii. de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. mai crestatule si pintenatule ! Si cum ajunge acasa. cand vede si asta mare nedreptate. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. Dati punguta cu doi bani ! . zicand: Cucurigu ! boieri mari. mai cucuiete si mai boghete. se duce in treaba lui si lasa pe boier in pace.Duca-se si cobe si tot. zise ea rusinata. ba inca face si o aparaie prin casa. iesa afara cu bucurie. si toarna el toata apa din fantana pe jaratic. . incepe a varsa la apa. si de la poarta incepe a canta : "Cucurigu !!! Cucurigu !!!" Mosneagul. Si. iara pe tol toarna o movila de galbeni. poate va inghiti la galbeni. vazand aceasta.Am sa-l dau in haznaua cu banii. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac: l-a lua in coarne. i-a deschis poarta. iute ca un prasnel. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. si cand isi arunca ochii spre poarta. Mosneagul. pe langa paseri. asterne tolul. Mosneagul. si de cirezi de vite. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. el stie cum si pe unde. nu-i mai stia numarul. si merge el cat merge. pana-i vine iarasi in cap una. ce sa faca ? Incepe-a inghiti la apa. asterne un tol aici in mojlocul ograzii. vazand pe cucosul lui asa de mare si de greoiu. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu ! boieri mari. vazand aceste mari bogatii. pana ce stinge focul de tot. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului.Ma ! da'al dracului cucos i-aista ! Ei. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda.primejdie. numai bine ca am scapat de belea. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. Atunci cucosul i-a zis: .Stapane. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. vazand voinicia cucosului s-au luat dupa dansul. iaca si baba vinea nu stiu de unde. Mai sta boierul pe ganduri. boierul. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. i-azvarle punguta. si nu altaceva. zise boierul cuprins de mierare. Baba. nu stia ce sa faca de bucurie. face cum i-a zis stapanu-sau. Atunci toate paserile din ograda oiereasca. dupa toate cele intamplate. de mult banarit ce avea. iese teafar si de-acolo. . si-nghite. da-mi si mie niste galbeni! . cand mai vede si asta dandanaie. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptorului. Atunci. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . s-a ineca si-oiu scapa de dansul. ca nici lucru curat n-a fost aici ! Cucosul insa mergea tantos. de cuvant. care de care mai frumoase. doar va scapa de cucos. Dati punguta cu doi bani ! Acum.

cum scapa din mainile babei.Ba pune-ti pofta-n cuiu. Si cum mergea pe drum. s-a gandit regina. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe poarta: "Cot. Baba. ce sa vada ? Gaina se ouase o margica. mai baba ! Cand ti-am cerut oua. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. o prinde s-o bate. pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesa adevarata. dar n-a spus nimic. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. de-ti venea sa-i plangi de mila ! Biata gaina. tocmai se starnise o furtuna cumplita. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva. tuna si fulgera si ploua cu galeata. iar pe cucos il purta in toate partile dupa dansul.Bine. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta orasului si regele. a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare. s-a dus sa deschida. . fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata. sa vada ce i-a facut gaina!. las’ ca vedem noi indata!. stii ce mi-ai raspuns! Bate acum si tu gaina. a pus-o gainarita. cot. Si cand se uita in cuibariu. Baba atunci se duce cu fuga. c-asa am batut si eu cucosul.. Si a cutreierat toata lumea ca sa gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit. sa-ti aduca galbeni. Si asta sa stiti ca-i o poveste adevarata. s-a dus in odaia de culcare. dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele! Apa ii curgea siroaie pe par si pe haine si ii intra in pantofi pe la varfuri si tasnea inapoi pe la calcaie. lipita pamantului. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. tatal printului. fiindca tuturora le lipsea cate ceva. gabuieste gaina. Printesa si Mazarea de HC Andersen E ra odata un print si printul acela voia sa se insoare cu o printesa. Vai. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. pan-o omoara in bataie ! Si asa. Aici s-a culcat printesa. sare de pe cuibariu cotcodocind.. fuge pe drumuri.Groaznic de prost!. gaseste si ea o margica s-o inghite. sarmana ! Mosneagul insa era foarte bogat. si. . iara nu cucos de facut bors.. si iaca ce mi-a adus ! Atunci baba se duce in poiata. dar cu printesa adevarata. Printese erau destule. Pe urma a pus peste mazare douazeci de saltele de lana si pe saltele douazeci de perne mari de puf. Gaina sare peste poarta. Si printul s-a intors iar acasa si era foarte necajit. dupa vreun ceas de sedere. Intr-o seara. era o vreme ingrozitoare.. . Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toata numai vanatai! Groaznic! Si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata. La poarta era o printesa. Toata noaptea n-am inchis ochii. Dimineata au intrebat-o cum a dormit. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa! Si printul a luat-o de nevasta. o apuca de coada si o ia la bataie. stii tu din a cui pricina. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. Dar zicea ca-i printesa adevarata.. a raspuns printesa. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. pe baba. daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese. cand vede ca s-a batut joc de dansa. de mila.

ca niste smintite. cum va spun. Intru una din zile. incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata. Nevasta lui. il puse in albie langa soba. ca fiecare om. flamand si nacajit ca vai de el. cand a fost. nebunelor? Atunci ele. caci era iarna. are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare! — Vai de mine si de mine. apoi il legana si-l dezmerda. incepura a-l boci amandoua. cuprinsa de spaima. si omul acela traia la un loc cu soacra-sa. cu ochii pironiti in drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate. . mama! Copilul meu are sa moara! — Cand si cum? — Iata cum. era cam proasta. — Ce este ? Ce v-au gasit. Pe cand se sluteau ele. se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele! Si. de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci si noua de oca de fer la un picior si tot i se parea ca-i usor. care avea copil de tata. ce-ti este?! — Mama. o intreba cu spaima: — Ce ai. Cica era odata un om insurat. pana ce-l adormi.Prostia Omeneasca de Ion Creanga A fost odata. zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si. copilasul meu!" Mama ei. Si? — De s-a sui mata. dupa ce-si scalda copilul. sarind fara sine. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Il vad. Nevasta lui. Noi nu suntem de pe cand povestile. il infasa si-i dete tata. numai iaca si tatal copilului intra pe usa. statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a se boci cat ii lua gura: "Aulio! copilasul meu. Dupa ce-l adormi. care torcea dupa horn. omul nostru iese de-acasa dupa trebi. de clocotea casa. draga mamei. ci suntem mai dincoace cu vro doua-trei zile. ca bine zici. fata mea. ca. de parca le legase cineva. daca n-ar fi fost. nu s-ar povesti. dar si soacra-sa nu era tocmai hatra. viindu-si putin in sine.

ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod. om bun! — Multamesc dumitale. Asa zicand. tapoiul e pentru paie si fan. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi. Ma.. N-ai vrun topor la indamana? — Ba am. si treaba se facu indata. ca sa am lumina.. — Ma omule! zise drumetul. ofta din greu. voia sa arunce niste nuci din tinda in pod. pe iasta sura. tragea de protap cu toata puterea. "Inca un tont". Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui. Acolo. zise: — Buna ziua. Drumetul nostru. duc in lumea toata! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi. voind sa-l scoata afara. Rotarul voia acum sa taie usorii. mai numarand un natarau. s-acum.. oprindu-se intr-un loc. haramul ista e hamisit de foame si nu vrc nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus. isi lucrase un car si-l injghebase. zise gazda. sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebe la loc. ba. — Da' ce te framanti asa. bine m-ai invatat! Ia uita-te dumneta! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului. Drumetul nu zabovi nici aici mult. tragea din rasputeri de funie. Apoi.. zise gazda. Si mergand el tot inainte. ci pleca. numai nu pricep. Omul de gazda. mai numarand si alt neghiob. din intamplare. drumetul nostru.. fiind rotar.. pe cari-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in . — Ia.. cu-n tapoiu in mana. pe urma iar iesea. si el nu mai putea de ostenit.Omul. suindu-se pe-o sura. pana ce ajunsese ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. sa urce vaca pe sura. — Bre.. zise drumetul in sine si pleca. sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura. "Din ce in ce dau peste dobitoci". i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare. Stiti pentru ce? Asa: usile era mai stramte decat carul. de aici merse mai departe. zise in sine: "Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn. De aici. Ai un oboroc? — Da' cum sa n-am?! — Pune nucile intr-insul. — Mare minune. eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul. si tapoiul ista. si tot asa facea. dar ca voi n-am mai vazut. om bun. Atunci omul asculta si vaca scapa cu viata.. si pleca suparat si amarat ca vai de om! Si mergand el bezmetic.. — Ca degeaba te trudesti. m-oiu mai intoarce acasa. nedumerit. dar sa cari soarele in casa cu oborocul. — Ie-l de coada. fara sa-si ieie ziua buna. Omul asculta. dupa o bucata de vreme. spre a scoate carul.. — Nu fi scump la tarate si ieftin la faina. om bun. pana ce ajunse iara la o casa. — Foarte multamesc. Un om legase o vaca cu funia de gat si. facandu-si cruce. sa manance fan.. dar ce vrei sa faci? — Ce sa fac. in toata intregimea lui. om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ce sa-mi gatui vaca! Asa. iesi din casa. ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu. si soarele va intra singur inlauntru. — Stai putin. Indata facu asa. vreu sa zvarl niste nuci in pod. habar n-are tapoiul de scarba. ma-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba vad. — Bine m-ai invatat.. Vaca ragea cumplit. in casa. merse tot inainte. n-am mai gandit!" Apoi drumetul se intoarse acasa si petrecu langa ai sai. ce sa vada! Un om. zise drumetul in sine. drumetul nostru. crestine. iar nu pentru nuci.. unde avea aruncat oleaca de fan. iar de nu. si lumina soarelui intra in bordeiu.. ce truda! zise drumetul. apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu. zise cu mirare: — Bre! multi prosti am vazut eu in viata mea. mirandu-se si de aceasta mare prostie. nu-i nici de-o treaba. se opri la casa unui om. dupa ce le asculta. sparge ici. la fan. fara sa stie unde se duce. bata-l scarba sa-l bata.. dar carul nu iesea. om bun? — Ia. nene! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama. il punea iar cu gura la soare. prietene! — Da' ce faci aici? — Ia. si nici ca-l pot. ca spanzuri vaca! Ic fanul si-l da jos la vaca! — Da' nu s-a irosi?. peste catva timp ajunse intr-un sat si.

In sfarsit. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. ostasi si slujitori. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. Atunci copilul tacu si se nascu. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos. nu s-ar mai povesti. taci. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. dar in zadar. imparate. amandoi tineri si frumosi. Luand imparatul si imparateasa leacurile. dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa vie la dansul. dar ce umbli. copilul se puse pe un plans. si v-am spus. ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat si alte multe d-alde astea. zicea imparatul. Toata imparatia si toata curtea. S-am incalecat pe-o roata. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. oameni buni. si parte n-o sa aveti de el. au umblat pe la vraci si filozofi. ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca copii. Mai-nainte insa de a veni ceasul nasterii. au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: — Bine ati venit sanatosi. — Taci. S-am incalecat pe-o sa. aproape. Unchiasul. o mare minciuna!! Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Au fost odata un imparat mare si o imparateasa. infratindu-se. s-am spus-o toata. fatul meu. sa-mi dai. s-au dus la unchias acasa. dragul tatei. raspunse unchiasul. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. cum i-a vazut de departe. un unchias dibaci. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. s-au intors veseli la palat. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. S-am incalecat pe-o capsuna. Mai mincinos cine nu crede. ca de n-ar fi. ii mai zise: taci. — Eu nu am venit sa te intreb asta — zise imparatul — ci. de cand se bateau ursii in coade. fiule. luand cu dansii vreo cativa boieri mari. — Am. a trimis sa-l cheme.calatoria sa. dar numai un copil o sa faceti. si voind sa aiba copii. daca vazu si vazu ca nu tace. De cand se scria musca pe perete. si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. in sfarsit. auzind imparatul ca este la un sat. . s-am spus povestea asa.

izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. Fat-Frumos. pe care alti copii le invata intr-un an. nu poti sa-mi dai. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. nu stiu ce avea. si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. Fat-Frumos. a facut-o sa fie Gheonoaie. ingriji si de cal. precum ii zisese el. dar. si dupa dansul carele cu merinde. . Stand sa se odihneasca. dand pinteni calului. el le invata intr-o luna. si ramase intocmai cum il fatase ma-sa.cu palosul in mana. dar maine in padurea ce o vezi. tata. arcul. fara sa fie omorat. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si chefuiau. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. fiindca. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. in clipa aceasta este cu copiii ei. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. si calul ii zise: — Ca sa ajungi la dorinta ta. se duse si la dansul. ziceau boerii: — Tatal tau de aci inainte e batran. de la ostasi. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. si dupa sase saptamaini. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos. s-a dus. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. De la o vreme incoace insa. A treia zi de dimineata. e grozav de mare. imbracat ca un viteaz. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. si slab. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti. Totodata. s-a dus. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. iar tata-sau. dar fie. tocmai cand era sa iasa. ci ii tot necajea. calare pe calul ce-si alesese. ii zise calul: — Sa stii. si toate invataturile. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. dar blestemul parintilor. se scula Fat-Frumos si zise: — Tata. Il detera pe la scoli si filozofi. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. luandu-si ziua buna. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. si astfel toti caii cazura. fiule. Atunci toti boierii si imparatul detera in genunchi. incat nimeni nu calca pe mosia ei. Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. si o sa te ridicam pe tine in scaun. pe care nu-i asculta. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. stapane. ca era tot gales. el a chemat pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine. s-a dus. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: — Dar bine. cu bani si vreo doua sute de ostasi. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. unde era o multime de oase de oameni. cu lacrimi in ochi. el isi intoarse capul si zise: — Ce poruncesti. care e atat de rea. — Daca tu. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. ii trimise inapoi. trist si dus pe ganduri. o data se scutura si el. trebuie sa ceri de la tatal tau palosul. il trantea. Auzind acestea. oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. In sfarsit. daca vazu si vazu. stapane? Si intepenindu-si picioarele. ca izbuti. vazandu-l Fat-Frumos astfel. iesi pe poarta ca vantul. in fundul unui tron vechi. ca sa-si aleaga unul. dara sa nu te sperii. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. ii zise: — De azi in trei zile plecam. de la toti boierii cei mari si cei mici. trei zile si trei nopti. Iar cand fuse intr-o zi. unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. iar cand puse mana pe coada lui. un cal gras. de la toti slujitorii curtii. A fost si ea femeie ca toate femeile. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. dar el. de la imparateasa. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. Si apucand calea catre rasarit. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul. dar foarte ruginite. spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. gasi in sfarsit. isi lua ziua buna de la imparat. d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. sulita. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. ramase drept ca lumanarea. a fost numai ca sa te impac.De ce crestea copilul. pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. trupes si cu patru aripi. care. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. pana ce ajunse la o campie intinsa. Destula munca avu. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite.

pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. el insa nu voi. de rele ce sunt. cand Scorpia este necajita rau. iara pe de alta parte — parlita. Trecura pe .Se detera spre odihna. vrajmasia lor e groaznica. tragea un vantisor care abia adia. sa te tii bine si in scari. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. Dupa trei zile. si. dacom putea. si. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. stapane. nene. cand era sa-i mai ia un cap. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. Se urca. si pornira. cand se revarsau zorile. sa fim gata. ca sa-l incredinteze. ca iata se apropie Gheonoaia. se dusera si iara se mai dusera. caci de nu era el. facu proba. Gheonoaia. cand auzi o ciocanitura groaznica. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari. si maine. sora cu Gheonoaia.nevoie de cap. Se dusera acasa la dansa. Aicea statura ei sa se odihneasca. ca iata se apropie zgripturoaica de Scorpie. care se lipi indata cum il puse la loc. Fat-Frumos. striga ea: — Stai. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. ei se pregateau sa treaca padurea. daca ne-a ajuta Dumnezeu sa scapam si de dansa. a parlit iarba pe unde a trecut. Scorpia se ruga cu lacrimi ca sa o ierte. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe o parte. unde Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca p-un calator. se apropia ca vantul de iute. si chinga o stranse mai mult decat alta data. dobora copacii: asa de iute mergea. Si cand venea ea. Trecand si peste hotarele scorpiei. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. atunci ea zise: — Cu calul care il ai si cu vitejia ta. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. tinandu-si rasuflarea. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. — Sa-ti traiasca calul. apoi suntem voinici. gata. Aceasta casa este inconjurata cu o padure deasa si inalta. ca nu-i face nimic si. A doua zi se pregatira. m-ai mancat tu pe mine. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei. Atunci el intreba pe cal: — De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: — Aici suntem pe mosia unei scorpii. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. si ca sa trecem prin padure e peste poate. si d-aia s-au facut lighioi. viind s-o goneasca de pe taramul ei. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. raspunse Fat-Frumos. se pregatira de drum si porni. se dusera. dete de o campie frumoasa. si dupa trei zile plecara mai departe. te mancam fript. cativa nebuni care s-au incumes a o face. picioarele sa le tii lipite pe langa subtioara mea. zise: — Stapane. si porni. sa sarim pe deasupra. mai zise calul. sa trecem. strange chinga cat poti de mult. ii dete inscris cu sangele ei. cu dansele nu este chip de a te bate. varsa foc si smoala. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. Sa ne odihnim putin. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. Atunci. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. A doua zi. d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. i-l puse la loc si indata se vindeca. crez ca ai sa izbutesti. ii dete inscris cu sangele sau. blestemul parintilor le-a ajuns. atunci calul. dis-de-dimineata. ii mai zise ea. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si — viata fara moarte. — Stapane. noi insa sa ne silim. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. si de coama mea. ci ii spuse curat ce cauta. iara Gheonoaia gemea de durere. merse si iar merse cale lunga si mai lunga. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. stapane. pe de o parte cu iarba inflorita. acum e timpul cand se da demancare fiarelor padurii si sunt adunate toate in curte. incalecand. si intr-un minut fu aproape de padure. Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau. dar pandea cand unul. tinu masa trei zile de-a randul si ruga pe FatFrumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. si. Cand auzira un urlet si o vajaietura cum nu mai auzisera ei pana atunci! — Fii gata. Fat-Frumos. si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata. calul ii zise: — Tine-te. Scorpia. ca si cand ajunsese la Gheonoaie. de te imbata. cand altul. asa precum le vezi. — Sa trecem. dar la dansul ba. stapane. de bucurie. nu pot sa traiasca la un loc. se pregatira iarasi. ca un nazdravan ce este. stapane. frumoase ca niste zane. acum insa. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. Merse Fat-Frumos. Fat-Frumos insela si infrana calul. iara calul ii zise: — Trecuram cum trecuram pana aici. de la soare te puteai uita.

Iesea adesea la vanatoare. In cele mai de pe urma. cand. si chiar tu. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. — Primesc. — Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos — mai alaltaieri am trecut pe aici. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. de bucurie. suparat. nu bagase de seama ca. si spunea tot ce stia. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. urlau dobitoacele. de puteau umbla in tihna prin padure. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. alergand dupa iepure. Petrecu acolo vreme uitata. precum si ale calului. fara a prinde de veste. ci primi cu toata multumirea. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce. fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. zise el. Ajungand la mosia Gheonoaiei. Se desfata in palaturile cele aurite. Luand iepurele. dara nefericitul. de ti se facea parul maciuca pe cap. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. subtirica si dragalasa. Am sa-ti spun o vorba si. suparat. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. se lua dupa un iepure. lasandule suspinand si cu lacrimile in ochi. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. Acolo gasi inca doua femei. de vei voi sa ramai macar un ceas. sa stii ca numai tu esti de vina. — Ai trecut. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. incet se deprinsera unii cu altii. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur.deasupra padurii si tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. sa te las jos si eu sa ma intorc. le imblanzi si le trimise la locul lor. dar. dete o sageata. Nu se putea dumeri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi. Incet. iubitule. padurile se schimbasera in campii. ramai cu noi. in Valea Plangerii! ii zisera ele. porni. Dara ea. Locuitorii radeau de dansul. Atunci descaleca si intra in palat. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. si ajunse la imparatia tatane-sau. pleca cu barba alba pana la brau. uitandu-se cu mila la dansul. ii zise: — Bine ai venit. ne temem ca nu te vei mai intoarce. ca un fericit. calul ii zise: — Daca nu vrei sa ma asculti. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. La insotirea lor. alti oameni. se imbratisara cu femeile si. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighioanele din padure). ii scapa ea. iara ele. si primi asemenea raspunsuri. — Asa sa fie. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. Aici. — Am trecut. trecuse in Valea Plangerii. Stapana era o zana nalta. suparat. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. ii prapadea negresit. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. si frumoasa. pe care i-o si aratara. intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta ei. numai pe o vale. stapane. cu totul speriate. Opri pe dobitoace. pe unde va voi. nefericitule. pe urma. caci nu va fi bine de el. pleca inainte. Se grabira de se lasara in jos. cu care il si nimeri. caci ne zice gandul ca vei pieri. Mai mult de bucurie ca au venit. ca unul ce aceea si cauta. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. si de nu era doamna palatului afara. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedeau intr-insul. ducandu-te. d-abia. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei. dragele mele. erau surorile cele mai mari. zise el. In cele mai de pe . Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. fara sa-l doara macar capul. zise el. daca vei primi tocmeala mea. caci ziceau ca li se urase sezand tot singurele. n-au fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? — Cautam. intr-o zi. se intorcea acasa. iara el. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. ca sa nu ma mai duc niciodata. spune-o! — Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. d-abia atinse cu piciorul varful unui copac si deodata toata padurea se puse in miscare. in invalmaseala. alte orase. gatira o cina placuta. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. orice ti se va intampla. te duc inapoi. ii zisera sa nu mearga. Se pregatira de plecare. una ca alta de tinere. nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramase incremenit. acolo gasira orase. simtind ca ii cam tremurau picioarele. Toate rugaciunile celor trei femei. carel usca pe de-a-ntregul. aci este. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de mama-sa. cu toata multumirea. si numai in vase de aur. — Nu ne parasi. — Daca cautati ceea ce ziseti. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. dete doua si nu-l nimeri. Trecea prin padure. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea.

era vanator mester si viteaz. asa ranita. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. ci o rani putin in aripa. ridica capacul chichitei. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. ofta si. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept.urma. Dupa ce se mari. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. cercetand fiecare camara. si cazu mort si indata se si facu tarana. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. asa se si facea. fiindca nu se temea de primejdii. invata si de la dansii cate in luna si in soare. ajunse la palaturile in care se nascuse. lui ii fu mila sa o vaneze. nu s-ar mai povesti. incaleca indata si aidem! — Du-te sanatos. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. Intr-una din zile mergand la vanatoare. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. Dupa ce venira filosofii. care era asa de bun vanator. A fost odata un imparat foarte viteaz. care. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. nu gasi decat un tron odorogit. De cand se scria musca pe parete. dara in el nimic nu gasi. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. incat se uita la dansul ca la soare. pana sa vie filosofii cei vestiti. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. Mai mincinos cine nu crede. El era asa de silitor. il puse de invata carte. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. el invata numai intr-o saptamana. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. In toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. si eu ma prapadeam. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa. vazu o turturica. care se uscase de se facuse carlig in chichita. In cele din urma. calul ii saruta mana si ii zise: — Ramai sanatos. O palma ii trase Moartea lui. el cauta vanaturi mari. grajdul in care gasise calul. cum zicea el. cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele. Cand se isca sfada intre dansii. ca eu ma intorc de unde am plecat. care tot sarea inaintea lui. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. cu barba alba pana la genunchi. a dobandit fecior. si un glas slabanogit ii zise: — Bine ai venit. Cum se dete jos. Zana Muntilor Poveste A fost odata ca niciodata. cu lacrimi in ochi. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. Toti imparatii vecini i-au trimis daruri. si. Calul pleca ca sageata de iute. ca de n-ar fi. infratindu-se. ca de mai intarziai. ocoli de vreo doua-trei ori. stapane. se pogori apoi in pivnita. La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. Cautand intr-o parte si in alta. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. de cand se bateau ursii in coade. intinse arcul si dete cu o sageata. Daca poftesti sa mergi si dumneata. se duse de nu o mai vazu. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. Cum se duse . il deschise.

nici una. si inima incepu sa-i tacaiasca. Ei nu-i venea la socoteala sa se arate lui aievea. Apoi o lasa. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. de parea ca o sa-i sparga pieptul. cum sa dreaga. fiindca inima lui nu era de veselii. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. isi povestira fel de fel de lucruri. Se intoarse acasa. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. nu zise nici carc. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia acestei femei tinere. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. iara el raspunse ca n-are nimic. El insusi nu-si putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. Vorbira. Insa tocmai cand era sa se sparga nunta. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. pentru vrednicia si curatenia ei. simti. sa le fiarba in ziua . de este fata ori maritata. Feciorul de imparat nu mai era al sau. Intr-o zi. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. Pleca ochii in jos. Tata-sau. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. deodata. unde nu voi sa se duca. pieri ca o naluca. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. Nu stia insa cum sa faca. nici alta. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. Dupa multe intrebari. cam razand. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. dara cam pe sub mana. incat ochii tuturor ramase la dansa. rasera. boiul si intelepciunea lui. Imparateasa era asa de multumita. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. nu stiu cum. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. incotro era imparatia tatalui sau. Gainareasa. Dupa ce se intoarse acasa. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. de unde venea. Imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. dara cu gandul era tot la dansa. il intreba ce are. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. daca era singura. ii facu voia. inghitind infruntarea. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. ca sa-i dea pricina. ci se ingrija mai mult de fiul sau. dara nu cuteza sa spuie nimanui. voi sa o vaza si el. dara cu smerenie. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. ca ii tacaia inima. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. ii zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar". se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. si se intoarse acasa. si ea priimi. Simti ca obrajii ii ard. o sudoare rece il trecu. la hora din urma ce va juca. Iara ea. era tot cam gales. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. o primi. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. cum vazu pe fiul de imparat. dara saraca. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. insurandu-se. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. nu zise nimic si pleca. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. El isi pusese in gand ca. merse si fiul sau cu dansa. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. insa fiul lor se topea d-a-n-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. Cand. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. Cand. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. In ziua aceea. Ea cum veni. Vataful. dara isi tinu firea. ea pieri de langa dansul din hora. vazandul tot pe ganduri si trist. nu stiu de ce. cand era cununia fiului de imparat.turturica. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa.

Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. pentru dragostea ta. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. ocolira toata imparatia. ca el ranise o turturica. dar intetita de rugaciunile imparatului. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. daca se nomoli in smoala. Nu mai ramase decat gainareasa. Mai spuse ca. numai si tu sa ma iubesti. Atunci feciorul imparatului trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. de va lua de barbat un om de pe pamant. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. . si ca acea turturica era ea. dar la dansa. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. Maiastra. Ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. precum te iubesc si eu. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. ma lepad de puterea mea cea maiastra. fara sa-i poata ajuta cineva. dara imparateasa. fara sa fie trasa de cai. spre a-l putea vedea mai adesea. cazu la pat si zacea. ramasera ei in scaunul imparatiei. pare ca fu de acolo. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. Cand il trase la calcai. Se dusera deci. avea niste haine de la soare te puteai uita. La nici una nu se potrivi. Si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. veni. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. si iara se prinse langa dansul. desi tagaduia.Iata. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. si la care s-o potrivi.Asta este. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. ba. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. Era turnat pe piciorul ei. aducandu-si aminte de dansa. porunci sa i-o aduca. apoi. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. credinciosii lui. si la nici una nu se potrivi. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. si iata o carucioara. si cum o vazu striga: . mama. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. Feciorul de imparat cum auzi. Dupa aceea iesi la scara. De cum incepu hora. batu de trei ori in palme. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. Ea. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. Dupa ce puse la cale toate astea. se duse la nunta. cercara toate femeile condurul. toata puterea ei piere. ale imparatesei si ale fiului lor. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. aceea sa fie sotia lui. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. De asta data era gatita si mai frumos. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. pe care o uitasera. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa.nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. carele in scurt timp se facu sanatos. pieri ca o maiastra de langa dansul.

iar fiul il ingropa. se scula de pe mormant cu inima zdrobita de durere. Cand il deschise. ma duc pe lumea cealalta. dar. si tu vei trage pamant peste mine. Pusnicul cauta la dansa si vazu struguri. sa bagi de seama ca o sa vie un leu. ii sapa groapa cu unghiile sale. pusnicul se apuca si-l invata sa citeasca. asa se si intampla. luandu-si ramas bun de la fiul sau cel de suflet. de cand scria musca pe perete. Vecinii sai erau fiarele padurilor. sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat. si iata ca veni un cal cu aripi si. si iata. si-aduse aminte de vorbele batranului si se sui in pod. vazu ca vine pe apa un sicrias smolit bine. plangand la mormant. A treia zi. El petrecea singur singurel. ca nu suntem de cand cu basmele. intra in apa si. vazand ca-i mananca.Fatul meu. il podidi un plans ce nu se mai putea sfarsi. atunci. precum ma vezi. il scoase din sicriu si. Deodata rasari dintr-un colt al chiliei sale o vita si numaidecat crescu si se inalta pana la streasina. sa iei fraul. leul imi va face groapa.Fat-Frumos cu parul de aur basm romanesc A fost odata ca niciodata. cum il lua in brate. de azi in trei zile. A fost odata. il scutura. Sa nu te sperii. care o sa-l cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea in tot trupul meu. sunt batran. trase sicriasul la margine. Si asa era de bun la suflet incat toate dobitoacele i se inchinau cand se intalneau cu dansul. Apoi indata veni un leu groaznic. intr-o pustie mare. si ramase acolo trei zile si trei nopti. Daca voi adormi somnul cel vecinic. copilul tacu. Cu must de vita crescu copilul. Dupa cum zise batranul. ci te-am prins pe garla. cu o prajina. decat un frau de cal. se culca si dormi somnul cel lung. nevoie mare. si veni racnind si. mai mincinos care nu crede. si auzi un oracait iesind dintr-insul. si indata va veni un cal la asta chemare si te va invata ce sa faci. dragul tatei. unii copti. . Iara daca se mai mari copilul. A treia zi foamea ii aduse aminte ca era dator sa traiasca. un pustnic. ca de n-ar fi. nu s-ar mai povesti. altii parguiti. se duse pusnicul la marginea garlei. cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca. si afla ca. De mostenire n-am ce sa-ti las. altii agurida si altii in floare. sa te sui in pod. Dar intr-o zi. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si calcaiul tot ramanea gol si se urca in slava cerului si tot i se parea ca este usor. Statu putin de cugeta. chema pusnicul pe copil si-i zise: . ci suntem de cand cu minciunile. pana incepu sa manance si cate altceva. Dupa ce vei ramanea singur. Intr-una din zile. se duse la vita si cu mare mahnire vazu ca ea se uscase. unde gasi fraul. simt ca slabesc din ce in ce. sa-l scuturi. indata lua si dete copilului si. pusnicul. care curgea pe aproape de coliba lui. ce sa vaza in el? Un copilas cam de vreo doua luni. stand inainte-i. si dupa ce zise cateva vorbe de rugaciune. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat. Pusnicul vroia din toata inima sa creasca pruncul. cum vazu pe batran mort.se bucura din tot sufletul.

cum de ne amagisi? Arata-ne. daca-i asa. zanele aveau o legatura cu trei randuri de haine. fiindca ele stiau ca e aproape sa inceapa a curge aceasta apa de aur. si calul ii zise sa bage mana in urechea lui stanga. cu mine. . Dupa ce ajunse la zane. fiindca n-au ce cauta p-aici. ca sa le dea de stire lor si sa se intoarca degraba.zise: . Calul adesea venea pe la domnul sau. chema numaidecat pe cal. incai fii bun de ne da hainele. nu mai este. unde sa ne facem o coliba.Cum? intreba baiatul.Dar el nu voi. ramai tu aici. dar in camera cu baia sa nu intre. pleca. dupa multa rugaciune. cu care zbura ca vantul si se ducea ca gandul. scoase niste haine pe care le imbraca. Iesind din baie. si asa facu. raspunse copilul cu bucurie. ciudandu-se ca nu stia cum sa le intrebuinteze. cand era sa puie mana pe dansul. calare pe calul lui cel cu aripi. Dupa ce ajunse in orasul cel mai de aproape si se vazu intre multimea de oameni furnicand in sus si in jos. Gradinarul nu prea voia sa-l asculte. dar se induplecara la rugaciunile lui si-l primira. in minut ce va auzi ceva zgomot in cameruta cu baia. noi ne vom duce sa locuim unde sunt multi oameni ca dumneata. Cum il vazura scapat. el trecu hotarele lor si apoi statu. mirandu-se de frumusetea caselor si de tot ce vedea. se duse intr-un oras. nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. il primi. si dupa ce baga mana. Dupa ce se puse imparatul la masa. curtea si gradina a se cutremura asa de groaznic.Iata-ma aici singur. si zanele indata se intoarsera acasa. insa. aceluia i se face parul de aur.Asa par frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos.Ei nu vin.Atunci. se luara dupa dansul si-l urmarira din loc in loc. Cum calca peste pragul portii. Intr-o zi. venira si fetele si adusera fiecare cate un pepene pe tipsie de aur si il pusera dinaintea imparatului. zanele aveau o baie in care la cativa ani. luand cu sine calul sau. Imparatul avea trei fete. incat se auzi pana la zane. pe care le pastrau cu ingrijire. calul insa il invata. si se duse pana ce ajunse pe taramul unor zane. de ce nu vin si ei pe la noi? . incepura casele. nu prea voiau sa-l ia in slujba. Iar daca-i spuse ca trebuie sa fie imbracat. Fiul pusnicului pandea. Atunci ele ii zisera: . el chema calul si-i da ajutor.Negresit. pana ce. in una din case. si se duse. la alte zane. sa deretice. Intr-una din zile. il puse sa lucreze pamantul. sa scuture.Ah! Fecior de lele ce esti. fiindca ceilalti oameni nu umbla asa goi. . sunt multi oameni ca mine si ca tata? Si o sa traim in mijlocul lor? . Insa cand lipsira ele o data de acasa. stapanul sau. ii mai zise calul. Si daca se . si asa multa grija ii dase trebile imparatiei. intreba copilul. trebuie sa stii. sa ude florile. . ii raspunse calul. dar. curge aur. imbarbatandu-l.Ce poruncesti. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele nu sunt la loc. el intra si lua aminte la toate cate ii zisese calul. care mi-a fost dat. Imparatul se mira de aceasta fapta si chema sfatul imparatiei sa-i ghiceasca ce pilda sa fie asta. sa care apa. stapane. Atunci el isi rasfira parul pe spinare. . zanele au plecat la o sarbatoare. cauta sa se bage argat la dansele. incat uitase de fete si ca trebuie sa le marite. trebuie sa mergem noi la dansii. caci asa-l sfatuise calul sa faca. el ramase cam pe ganduri. Zanele. Ii mai spuse sa vaza ca. il invata ca sa curete pomii si brazdele de buruieni. caci aici. ci le opri si le lua in locul simbriei ce-i datorau zanele. fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duca fiecare cate un pepene din care-i alesese sa fie dusi la masa imparatului. si de cate ori avea cate ceva greu de facut. si intr-o zi ii zise sa bage bine de seama. Ochi si legatura cu hainele puse cu ingrijire intr-un tron. intr-o zi hotarata. tatal. si cand vazu minunea asta. dar sa mergem intr-alta parte. sa rupa o sindrila din streasina casei. macar. stapane? Aici toate sunt cu randuiala lor! De aceea. si ii zise: . De aici.Nu asa. bagand insa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. si cine se scalda intai. Dar calul. Fat-Frumos lua in cap tot ce-l invata gradinarul. sa-ti vedem parul. Calul ii zise sa se scalde. ii zise: . Si dupa ce sezu acolo cateva zile. mai dedandu-se cu lumea si obicinuindu-se a trai in huietul ce innabuseste orasele. zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinza.Sa mergem. el lua si legatura cu hainele si o porni la sanatoasa. se imbraca si porni. El baga bine de seama aceste vorbe. intr-unul din tronurile casei. ca sa-ti faci si tu un capatai. Iar calul ii raspunse: . dar. Zanele-i dasera voie sa umble prin toate casele.Vezi. si apoi copilul incaleca pe dansul. isi puse o basica in cap si se duse de se ruga de gradinarul imparatului ca sa-l primeasca argat la gradina imparateasca. stapane? Copilul spuse calului din cuvant in cuvant toata intamplarea cu moartea batranului. si avura grija sa porunceasca argatului ca. care erau in numar de trei. se cam spaimanta copilul de atata zgomot si umbla tot cu frica. deocamdata. dinaintea astui mormant. iar ele se uitau cu jind la dansul si-i zisera: . cum ca.

cata si mai gasi vreo doua floricele. Calul cu Fat-Frumos strica toata gradina si. vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii. Multi credeau ca fata n-are voie sa se marite. Si daca vazu asa. ca sa serbeze mantuirea sa. chema calul si. si se afla ca a mai ramas un argat de la gradinarie. deci. Atunci chema si pe argatul cel cheles si-i zise sa treaca si dansul. si le trimise. isi chema calul. ci ramase acasa. si slugile. Dar fata cea mica a imparatului nu se duse. pleca imparatul cu toata curtea. prefacandu-se de asta data ca este bolnava. Atunci imparatul hotari sa le marite. ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic intr-insa. el incepu a se vaicari. . Toti trecura. Ea acum nu mai voia sa iasa afara nici din casa. pre toti boierii si slujitorii curtii. vazandu-se iara singur. al doilea era tocmai bun de mancare si al treilea dase in copt. la o masa infricosata ce pregatise acolo. si bucatarul cel mare. caci odaia ei da in gradina. iar argatului dete fagaduinta ca de se va mai intampla una ca asta. se imbraca cu alte haine numit: cerul cu stelele. isi puse toate silintele si. numai fiica sa ramase. zise imparatul. incat p-aci era sa-l bata. dar degeaba. Dar cand voi sa-i dea pe foi pentru neingrijirea lui. si vataful. Argatul gradinii se vazu iara singur. chema calul. incepura a veni petitori de la cutare si de la cutare fecior de imparat. se imbraca cu un rand de haine zis campul cu florile. Dete. incaleca calul si-l incurca prin gradina. Iar daca vazu aceasta. ca sa petreaca pe fiica. Imparatul se luase de ganduri. Atunci gradinarul. Ca si la intaia data. dupa ce-si lasa parul lui de aur pe spate. Gradinarul se puse iara pe munca si dadu gradina gata in patru saptamani. in cele mai de pe urma. si dupa acela s-o dea imparatul. Se apuca dar. ii dete un pumn de galbeni si-i trimise raspuns sa nu se atinga de bietul argat. gradinarul. daca primi florile. fu petrecuta si ea pana la hotarele imparatiei sale. incat nu mai era chip de a o drege. voind sa se veseleasca si dansul. argatul de la gradina. Iara dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de imparat. dupa ce vazu ca unul se cam trecuse. descaleca. si ca a sosit timpul de a le da la casa lor. Trecu si gradinarul. Se facu intrebare. Asa si se facu. Imparatul facuse o vanatoare mare si. care ceruse flori si care ii trimise doi pumni de bani. dar el nu cuteza. pe unde sa treaca toti fiii de imparat si de boieri. taie pepenii si. Insa un boier batran zise sa treaca si oamenii curtii. Numai fiica imparatului cea mai mica ramase acasa.Imparate. incepu sa dreaga ceea ce stricase. fata nu lovi pe nici unul. imparatul chema sfatul si boierii si ii intreba: ce sa faca? . sa traiesti multi ani. fu oprit de fata cea mica a imparatului. care-i paru mai frumos. isi lasa parul pe spate. se imbraca cu hainele sale cele proaste si. se imbraca cu hainele sale de argat si incepu a drege ceea ce stricase. iar daca fu silit sa treaca. facu gradina la loc. batu in geam si ceru gradinarului sa-i trimita nitele flori. apoi are sa fie zdrobit in bataie si gonit. fiindca el nu se putea veseli decat cu bidiviul sau. dar. fiindca scapase de o mare primejdie.Sa treaca si acesta. si. Dar fiica imparatului. vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul. din cele luate de la zane. zise: . Toti curtenii se dusera la chemarea imparatului. . bocindu-se. dar fata nu lovi pe nici unul. Hotari.sa pana la hotarele imparatiei sale celei noi. pilda asta inseamna varsta fetelor mariei-tale. fara sa fi bagat de seama ca fiica imparatului il vede de pe fereastra. Cand baga de seama ca iar faramase tot. sfoara in tara de aceasta hotarare. s-o marite. se imbraca iute cu hainele lui cele de argat si nu stia de unde sa inceapa reparatia. abia putu face ceva care sa mai semene a gradina. Dar ea nu voi sa auda de nici unul. si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar de aur ce-l va tine in mana. cand vazu ca veselia lui facuse paguba. si chiar de-a doua zi. pentru care ii si dadu trei pumni de galbeni. Iar ea. Cand veni acasa gradinarul si vazu stricaciunea.Un foisor cu poarta pe dedesubt. incaleca si calca toata gradina. Veseliile tinura ca si la sora-sa cea mare. in trei saptamaini. Nu mult dupa aceasta. Gradinarul da din colt in colt si nu stia ce sa faca. si vizitiii si randasii. si incepu a-i spune de cutare. si era atat de suparat. isi lasa parul de aur pe spate. incepu a alerga prin gradini in toate partile.aduna sfatul. fiica imparatului batu iara in geam si ceru flori. Se dete sfoara in tara ca este hotararea imparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. le lega si le trimise imparatesei celei mici. iar la sfarsitul veseliilor. Fat-Frumos. se facu mare nunta imparateasca. Fat-Frumos. voind sa-l carpeasca. incaleca. care privea de la fereastra toate acestea. Gradinarul facu ce facu si aduna de prin colturi cateva floricele. fata imparatului cea mijlocie isi alese si ea un fecior de imparat si-l lua de barbat. Si dupa ce sfarsi veseliile. Mania gradinarului trecu orice hotare. vazand pe fiica-sa tot trista. imbraca hainele numite: cu soarele in piept. ridica un chiosc in padurea aceea si chema. vesel de un dar asa de frumos. ii raspunsera. care abia scapasera de copitele calului cu aripi. luna in spate si doi luceferi in umeri. oare daca n-a mai ramas cineva netrecut. dar. croi din nou. un argat chel . se lua de ganduri si incepu a certa pe argat de neangrijire. Dar fata de imparat ii dete porunca sa ierte pe bietul argat. si in patru saptamaini. de cutare si de cutare fiu de imparat. cand veni si vazu acea mare paguba.

dar el ajunse si acum mai inainte la locul de lupta. calul cu aripi le aduse frumusetile lumii. Caci nu putea sa se invoiasca a da pe fie-sa dupa dansul. Imparatul. si. fiindca. apucand drumul fiecare incotro vedea cu ochii. de mila. nemernicilor ce sunteti! Dar. iar argatul se facu sacagiul curtii. intalni iarasi pe Fat-Frumos prefacut in argat. Pe drum. luna in spate si doi luceferi in umeri. unde astepta sa vaza ce s-o intampla. care iar fugi. Nunta se facu in tacere. s-au ridicat asupra lui. cum se taia. isi chema calul sau. Atunci puse de a doua oara sa treaca lumea. nu se mai vazura dansii. tot pe martoaga lui. unde se repezi o data Fat-Frumos din munte ca un fulger. se-mbufnara de rusinea ce au patit. si de-a doua oara fiica-sa lovi cu marul in cap tot pe cheles. Fu si de asta data de ras si de bataie de joc. facand haz de dansul cum se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi. se si lovira. cat frunza si iarba. un plans il napadi. Daca vazu imparatul ca si de-a treia oara tot chelesul a fost lovit. Se pregatira si pornira. si ca un vartej se intorcea prin mijlocul ei cu palosul in mana. Asa spaima le dete iuteala. cu ostire si mai mare. si planse. pleca inainte. s-a plecat la sfatul imparatiei si i-a dat lui. si zise ca i-a spart capul. o goni. Iara el era impacat cu cugetul sau de izbandele sale. si nici ca avea incotro. in dreapta si in stanga. prefacut in Fat-Frumos. pana ce simti ca-i slabesc vederile. insa. insa ce sa faca? Se pregati de razboi. nu era in palatul imparatului ceea ce era in bordeiul lor. insa. iar Fat-Frumos. si se invoira intre dansii ca sa porneasca oaste mare impotriva lui. Fiii de imparat. dupa mai multe rugaciuni. iara-si lua vorba inapoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. fata-l lovi cu marul! Argatul incepu a tipa si a fugi. Iar cand fu catre seara. cand l-a vazut ostirea ca iara se innamolise si nu putea sa-si scoata iapa din noroi. Amandoi ginerii imparatului se sculara cu oaste si venira in ajutorul sau. zise: . Fat-Frumos. iara Fat-Frumos. atata erau de inversunati ostasii. Ostirea-l ajunse intr-o mlastina. Fat-Frumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe imparatul a-i da voie sa mearga si el la batalie. tinandu-se cu mainile de cap. cand auzi hotararea vecinilor sai. unde i se nomolise iapa si unde se muncea sa o scoata. care venisera in petit la fiica cea mica. din pricina ta mi se tulbura linistea. nu mai voi sa va vaz in ochii mei. se si sui intr-un munte apropiat. cand vazu ca ostirea vrajmasa era sa ia in goana pre a imparatului. dara daca dobandi voia. incaleca calul si intr-un minut fu iarasi pe munte. Il lasara inapoi. zicandu-i: . se repezi din munte si-i puse pe goana. Apoi isi stranse si dansul toata oastea sa si porni la batalie. calare pe calul cu aripi si imbracat cu hainele lui cele cu cerul cu stelele. isi lasa parul de aur pe spate. ii primi sa locuiasca in curtea palatului. Imparatul. si apoi ii oropsi pe amandoi.Du-te dinaintea mea. si iara porunci ostasilor sa scoata din noroi pe nevoiasul de sacagiu. iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici. nesocotito. cand de picioare. Inauntru insa. se imprastiau ca puii de potarniche si fugeau de-si rupeau gaturile. iara se ruga sa-l lase si pe dansul sa mearga. cand de cap. ajungand. Se intalnira ostile si se lovira de trei parti. pe fiica-sa. Dupa ce. Fat-Frumos scoase iapa din noroi. Imparatul simti mare durere. Fat-Frumos porni si el. vazand ca oastea vrajmasa este mai mare la numar si mai tare. Ostile. cu hainele lui proaste si calare pe o martoaga schioapa. si ca au si ajuns la hotarele imparatiei sale. Fat-Frumos insa-i gonea . incat oastea vrajmasa intreaga o lua la fuga. si porni la campul bataliei. porni iara cu iapa lui. Ostile detera in tampene si in surle si se lovira. atata numai ca. cum vazu una ca aceasta. ca sa vaza care parte este mai tare.trecu. Un bordei intr-un colt al curtii li se dete spre locuinta. se repezi din varful muntelui asupra ei. cand auzi ca vrajmasii se ridica de-a treia oara cu oaste si mai mare. si iara fu huiduit.Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu e de crezut sa fi ales tocmai pe chelesul asta. stralucirea hainelor sale si zborul calului sau. N-apucara sa se aseze bine. Iara dupa ce trecu toata oastea. cu ginerii cei mai mari ai sai. Imparatul.Duceti-va de scoateti si pe nevoiasul acela din noroi. cand trecu. si nici nu voia sa stie si sa corespunda cu dansii. se imbraca cu hainele: campul cu florile. Fat-Frumos. si se taiau unii pre altii fara de nici o mila. de sila. desi era lovit cu marul. zise la cativa: . Toate slugile imparatului radeau de dansul. se indupleca si porunci sa-l lase sa care si el macar apa pentru ostire. Iara imparatul se intoarse vesel acasa. daca ajunsera. si cum era cu voie buna. Imparatul se intoarse iara vesel. si taia. incat se ingrozira de nu mai stiau ce fac. Rasera ostirea si imparatul. fiindca fiica imparatului alesese pe cheles. si unde trasni o data in mijlocul lor. se imbraca cu hainele cele cu soarele in piept. iata. muncind sa-si scoata iapa din noroi. tragand-o cand de coada. si veni veste la imparatul ca vrajmasii lui. si toate murdariile le aruncau pe bordeiul lui. Imparatul se mahni pana in fundul inimii sale. Se gati dara si el de razboi si pleca s-o intalneasca. plin de mahnire. si trecura inainte.

unge-te cu dansul. marite imparate. tata.Frumos si. si marturisira ca asa este. apoi se unse cu dansul la ochi o zi. cei doi mai mari singuri. Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele fura adusi. care m-au ajutat asa de mult in razboaie. dupa ce lauda pe fiica-sa pentru alegerea sa cea buna. . daca este asa. si tot noi vom fi mai crezuti decat dansul. sa se zica ca sunt robii lui si sa rabde ca sa le puna pecetea lui pe spinarea lor. Cum il vazura mesenii. primi si pe Fat-Frumos sa seaza in coada mesei. Imparatul ii raspunse: . la imparatul. fu de a slobozi pe cumnatii sai. gasira iara pe Fat-Frumos in noroi cu iapa.Apoi. intreba: . si scoala pe cei doi oaspeti care sed d-a dreapta si d-a stanga mariei tale. asa te rog. si ca sa ma crezi. il facem nebun. Imparatul. si. daca se va spala la ochi si daca va bea lapte de capra rosie salbatica. isi lasa parul pe spate si se infatisa imparatului si la toata adunarea. Dupa aceea. ginerii sai pornira cu totii. Cum auzira ginerii imparatului. cand se intorcea. se unse si a doua zi. Ei se cercara a-i da bani. imparatul cazu la boala de ochi si orbi.si-i taia ca pe niste foi. iara el cea dintai treaba ce facu. Dupa ce se insanatosi. si daca se mai unse si a treia zi. si nimeni nu putu sa-i dea nici un ajutor.Eu. dar nu-i ajuta la nimic. Auzind astfel. si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul rob. numai unge-te. robii pot sedea cu stapanii lor la masa? . . n-o sa le pese de nimic. el este adus de barbatul meu. se duse de se imbraca cu hainele cele mai frumoase . va dobandi vedere. si ca il duce la imparatul. indata se ridicara si se minunara: Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor. cu marea sa mirare. si iara il scoasera. apa cu ciurul si glume cu caldarea.Frumos. dupa rugaciunea lor. daca voieste sa aiba lapte de capra rosie. Dara ciobanul le raspunse ca laptele nu-l da pe bani. Intr-una din zile. simti ca pare ca incepuse a zari ca prin sita. ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut face nimic ginerii mei ceilalti. se unse la ochi si bau. dara la el ba. o bagara pe maneca. o sa-mi poata ajuta? Si apoi. ticalosul. daca va da cu acel lapte la ochi.Ba nu.De va incerca nerodul sa ne zica ceva.Ce lucru bun a facut nataraul tau de barbat. pentru care capatai: . si ii dete naframa sa ca sa se lege. dete o masa la toti boierii si sfetnicii imparatiei si. tu esti acela care ne-ai ajutat? . Cei doi gineri se socotira ca lor. Pe cand se veseleau mesenii si se chefuiau. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la razboi. Se intoarsera. Iar catre sfarsitul mesei. si. cauta-i si vei vedea ca sunt insemnati cu pecetea in spinare. se imbraca in haine de cioban si iesi inaintea cumnatilor sai cu o cofa plina de lapte de oi.Ma supui la orice pedeapsa vei binevoi sa-mi faci. care visase ca-i va veni vederea. nicidecum. daca se scula din somn imparatul. spuse ca a vazut in vis un batran. Cand venira. asa te rog. si tocmai el. veni si fie-sa cea mai mica la imparatul si-i zise: . se scula Fat. .Nu. si ca. Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de imparat la batalie. prefacandu-se ca nu-i cunoaste. pentru ca sunt imparati si gineri de imparat. si fiindca lumea te stie de om drept. gasi capre rosii salbatice.Apoi.Cum a ajuns naframa mea in mainile tale? intreba imparatul. daca vazu ca atata de mult se roaga fiica sa. fa-mi si mie dreptate. si in toata imparatia se facu bucurie mare si masa imparateasca. se dete jos din scaunul imparatiei si ridica in el pe ginerele sau. daca nu te vei arata asa cum era atunci acela caruia am dat naframa. nu vam zis ca nu aveti voie a va mai arata inaintea fetei mele? Cum ai cutezat sa calci porunca mea? . .Nu te crez. le mulse si. ia acest lapte.Tata. zicand pe drum: . incat la soare te puteai uita. se lasara deci de le puse pecetea lui in spinare si apoi luara laptele si-l adusera. ii detera laptele. Iara Fat-Frumos chema calul si merse cu dansul spre smarcuri. vazu cat se poate de bine. caci ei sunt robii mei. Atunci el se scula de la masa. rugandu-se de iertare. indata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta in picioare. . raspunse imparatul. izbaviti de primejdie. si el sa le dea laptele. marite imparate. Fat. Iara daca sosira acasa. se indupleca si lua laptele ce-i aduse. adauga iute imparatul. Eram si eu p-acolo si caram mereu la vatra lemne cu frigarea. apoi se intoarsera acasa. daca este asa. Imparatul. deci. Imparatul il vazu sangerat la mana. Ei il intrebara: "lapte are acolo?" Iara el le raspunse "da".Marite imparate. fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase a merge macar impreuna cu dansii. macar ca el are gand sa se duca si sa nu mai dea pe la dansii. care ia zis ca. mie mi-ai dat-o.

pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. Asta sa fie in norocul meu. poftorindu-si unele ca acestea. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. infratindu-se. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. A fost odata un imparat si se numea imparatul Rosu. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. ce se gandi. Si astfel. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. aide. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. imparatul insa se tinu de cuvant. Ei erau tristi. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. Greuceanu basm romanesc A fost odata ca niciodata. hat in jos. de cand se bateau ursii in coade. ca de n-ar fi. incat l-a facut sa-i ierte. ce se razgandi. Mai mincinos cine nu crede. Pe vremea aceea. . El era foarte mahnit ca. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. Infatisandu-se la imparatul. hat in sus. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. De cand se scria musca pe parete. acela sa stie ca i se va taia capul.Un naparstoc de ciorba Si-o sfanta de cociorba Pentru cei ce-s lunga-vorba. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. bietii oameni. si cand la treaba. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. nu s-ar mai povesti. ca numai isi lua inima in dinti. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. vezi ca nu toate mustele fac miere. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". incat le mai veni nitica inima. atatea ii povesti. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. ajunge la curtea imparateasca. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. iara de nu. in zilele lui. ceea ce si facura. aide.

si Greuceanu. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. Acest faur. ajungand calul la marginea . ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. merse cale lunga. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. Asteptand Greuceanu acolo. ca sa vina sa vaza minunea. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. se puse a-l astepta acolo cu bucurie. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. iata mare. aici se oprira. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. Dar fii-mi milostiv si mana de ajutor.Maiculita si surioara. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. Ochii ei nu seamana a fi de pasare. era si nazdravan. gasind cutitul curat. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. si apoi se despartira. Daca ajunse aici. . dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. fiind cel mai mare mester de pe pamant. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. merse. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra.Fie. Aici se oprira si poposira. iesind fata de zmeu cea mare si. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. mergand a doua oara la imparatul. si mai lunga. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. nici o cirta din hotararea mea.Aceasta izbanda o lua drept semn bun. Fata cea mica zise: . marite imparate. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". Si. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. la mine partinire nu este scris. Mai nainte d-a se desparti. Cum se vede treaba. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurulpamantului si se sfatuira. Iara Greuceanu se duse.Dragul meu Greucene. dupa ce se imbratisara. si preste cateva zile si pleca. cu care era frate de cruce. marite doamne. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. Si aceasta nu pentru altceva. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. Se invoira. Facandu-se porumbel. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorbite de dansul. Si eu. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. pana ce li se facu calea cruci. Atunci. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. departata. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. raspunse imparatul. sa se stie ca unul din ei este pierit". iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. din cele ce auzise. si plansera ca niste copii. nu pot sa schimb nici o iota. si stiu ca cu moarte au murit. asezate unde-si intarcase dracul copiii. Indata dupa plecarea Greuceanului. pentru nesocotita lor indrazneala. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . se intoarse la locul de despartire si. Fratele Greuceanului. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. umbland mai multa vreme in sec. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. chiar de as sti ca voi pieri.Marite doamne. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. uitandu-se. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi.

adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. ii reteza capul. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. Se codea zmeul. mancare-ar lupii carnea calului. unde ridica. de-i parai oasele. multumit ca a scos la bun capat slujba. El zise ca si frate-sau. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. si. ca un tartor. mare. tinandu-l asa. tocmai cand el nu se astepta. si unde racni: . iara pana una. caci insetosasera. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. Apoi ii zise: . se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. Oamenii. Apoi.Corbule. zise: . doara de Greuceanu de Aur. venea tat-al zmeilor. si. si se luptara. Dara Greuceanu. dupa fagaduiala. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. Cand. Auzind corbul aceste cuvinte. Atunci. pana ce ajunse vremea la namiezi. o data pe zmeu. imputernicindu-se. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. si ostenira. si cand ajunse la capul podului. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. sarind repede. veni si fratele cel mare al zmeului.podului.Ah. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. vino sa ne batem. Dete corbului. in sabii sa ne taiem. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet.Spune-mi-vei ori nu. Cand despre zori. Dara zmeul. zise: . se imbratisara si. unde venea. alta sa culeaga si cateva pere. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni.Ah. ori in lupta sa ne luptam.In Codru Verde este o cula. nevoie mare. Iesind de sub pod. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. ca sa mai rasufle si caii. iesi pe pod si striga: . intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. numai de Greuceanu de Aur. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. auzind. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. . dara acesta. in sabii sa ne taiem. si stranse zmeul pe Greuceanu o data. bagand de seama ce are de gand zmeul. ii zise: . Si se luptara. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. Si unde mi-aduse. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. Aduse si Greuceanu pe zmeu si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. corbule. corbule. in suliti sa ne lovim. zmeule spurcat.Vino. zmeul ii zise: . caci azi nu mai ai scapare din mana mea. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. se puse iarasi de se odihni. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. intorcandu-se inapoi. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. In cale. . Iara el. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. o lua la drum. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. Greuceanu. sau in lupta sa ne luptam.Ba in lupta.Spune-mi. Atunci zmeul. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. Si vazandu-l. in puterea noptii. Acolo inauntru sunt inchise. dete peste un par plin de pere de aur. maniindu-se. se lua la tranta si cu acest zmeu. pasare cernita. ca e mai dreapta. toate starvurile. eu tot le voi gasi. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. si inca si capul reteza-ti-l-voi. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. nene. spre a-si mai momi foamea. zmeule viteaz. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. nene. ingana verzi si uscate. iesind si Greuceanu de sub pod.Corbule. Zise si Greuceanu: . [de] catranit ce era. unde ai ascuns tu soarele si luna.Deh! zmeule viteaz. dara Greuceanu ii mai zise: . si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. se puse sa se odihneasca. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu.

repede ca vantul. raspunse Greuceanu. Cand. Apoi. dara. Puterea . cum descalecara. decat praf si cenuse. Iara cand el isi cauta cuiul. Acum insa n-avea ce le mai face. frate. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. era si el om ca toti oamenii. frate. nici fete. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. Fratele Greuceanului zise: . . boieri d-voastra. Greucene. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si primeasca rasplata. il intepeni bine.Ma mancasi fripta. tragand palosul. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. Si nimic nu mai ramase din acel par. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. merse. Ascultati acum si va minunati. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. Faurul-pamantului. diavolul ii fura palosul. ii raspunse el. nici gineri. precum ai mancat si pre barbatul meu. Pe urma lor iaca si zmeoaica. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. Si scapand si d-aceasta pacoste. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma.Sa ne oprim aici nitel. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. pana ce li se infurci calea. mai facand un vant cailor. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. ca si din tulpina florii. si avea de ce sa fie catranita si amarata: ca nu mai avea nici sot.Ia te uita. ajunsera la Faurul-paman Aci. apoi. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. din greseala. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. Merse.Mai. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. incalecara si plecara la drum. fara palos. De-i ajungea. zicand: . Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. du-te de ti-l cauta. Apoi tot el zise Greuceanului: . rasturnat in caruta. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. si umplu vazduhul de un miros gretos. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. zise fratina-sau: . sufla asupra lor si le dete duh de viata. vericule. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. ti-ai pierdut cuiul. ce sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. inapoi si spune-mi ce vezi.Ce sa vaz. Inaintand el alene. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare.Asa sa facem. se urca in caruta. isi uita acolo palosul. Apoi.Greuceanu. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. frate. Impielitatul stia ca Greuceanu. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. iara frate-sau incremeni de mirare. asezandu-se in marginea drumului. ce arsese in foc de sarea scantei din el. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. ci zise ca le va culege el. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. Aci se oprira si poposira. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. apoi. de patania bietului Greuceanu. O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. iara el ramase mai in urma. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. se invoi a se odihni. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. Dupa ce fura gata. ca sa ne mai odihnim caisorii. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. Ea. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. se inchise in fauriste. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. nestiind ce sunt toate acestea. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. . Greuceanu sarind din caruta. iata un nor vine dupa noi ca un vartej.

Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. si va povestii d-voastra asa. veni si se infatisa iarasi la imparatul.Imparate prealuminate. Acesta. a lovi in stana de se cutremura pamantul.Sunt gata. praful nu se alege de tine. nene. pana ce ajunse la stana de piatra. Imparatul il asculta. cata prin pulberea ce mai ramasese. fara nici o clipa de odihna. zise el. si dete. mai asteapta. ca n-are ce-i mai face. . si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui.lui in palos era. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. vazandu-i si palosul.. Si eu incalecai p-o sea. Pe cand se pregatea la curte. spre a ne intelege la cuvinte. Imparatul il chema. pana o facu pulbere. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. caci de unde nu. daca se va cununa odata cu fata imparatului. Mult ai asteptat. Piatra nici ca se clinti din loc macar. . acesta nu stia intre care sa aleaga. si mai taragai lucrurile. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. fara palos era necunoscut. cum auzi de una ca aceasta. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. da-mi palosul ce mi-ai furat. zise el. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta d-alea imparatestile. Il lua si. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. zise el. Iara buzduganul. si unde incepu. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. zorind sa se faca mai curand nunta. Primi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. cu gand ca. . Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. Sfetnicul cel palavatic.. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. Si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. de ce da. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. toata lumea stie ca esti om drept. Pricepu el ca nu e lucru curat.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. d-aia isi intetea loviturile. dobandi iertare si de la imparatul. Ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. . infatisandu-se la imparatul. si dete. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. lucru fiind sfarsit. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. Imparatul il crezu. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. De cate ori da. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. marite imparate. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului.

un pahar de vin si sa-l lase sa se incalzeasca si el la al foc. Pe langa multe bunatati ce facuse oamenilor din imparatia lui. La locul unde se impietrise frate-sau. in loc sa asculte rugaciunea. O multime de stalpi de marmura si poleiti erau prin biserica si pe dinaintea ei. Cu cat se bucura imparatul de frumusetea ei. care se lua dupa dansul. iara ei se intreceau care de care sa plece mai-nainte. Pe langa acestea. pana cand Dumnezeu isi va arata mila lui catre noi. Merse ce merse si daca trecu de hotarele tatalui sau. Fiul imparatului. zise imparatul. El avea trei feciori. caci turnul se surpa. sa stie ca va dobandi de la dansul mari daruri si boierie. sta acolo pana sa se gateasca mancarea. se va putea face monastirea desavarsit. insa nu va puteti duce toti deodata. porni si dansul. fetii mei.Pasarea maiastra basm romanesc A fost odata ca niciodata. a ridicat si o monastire de care sa se duca pomina. cand vazu deodata inaintea lui un vulpoi care il ruga sa-si lege ogarul." Si dete sfoara in tara ca orice mester se va gasi care sa poata sa-i ridice turnul. . Acesta. cu atat se intrista ca nu putea sa o savarseasca pe deplin. pati ca dansul. Vazand imparatul ca fiul sau cel mare nu se mai intoarce asculta rugaciunea fiului celui mijlociu. infratindu-se. si sa se inchine cu slujba la tata-sau imparatul. si ii dete voie sa mearga si dansul. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. ci voia sa-l prinza ca sa-i ia pielea. A fost odata un imparat evlavios si bun. Iara a treia noapte visa imparatul ca daca va aduce cineva pasarea maiastra de pe taramul celalalt si sa-i aseze cuibul in turn. Atunci imparatul le zise: . Spuse fiilor acest vis. si daca nu va putea el sa izbuteasca. Dupa ce facu focul. dete drumul ogarului. Acum sa se duca fiul meu cel mai mare. nu s-ar mai povesti. sa nu pot sfarsi asta santa biserica? Iata am cheltuit toata starea. sa se duca altul.Eu vaz. candele de argintul cel mai bun si mari cat donita. stete sa conaceasca intr-o dumbrava frumoasa. ca toti aveti dorinta de a va face datoria catre Dumnezeu. si ea nu este inca tarnosita. Zugravelele cele mai pretioase. Mai mincinos cine nu crede. de cand se bateau ursii in coade. Copiii tacura si se supusera. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. ca sa se indure milostivul Dumnezeu a-i trimete un mester bun. policandre de argint suflate cu aur. cu pietre nestemate si cu tot ceea ce mesterii din acea tara au socotit mai scump si mai frumos. iara feciorul cel mare al imparatului se gati de drum. dupa ce se gati si isi lua merinde de drum. "Cum se poate. porunca dete ca in toate bisericile sa se faca rugaciuni si privegheri. De cand se scria musca pe parete. A impodobit-o cu aur. Atunci vulpoiul facu un semn asupra lui si il schimba in stana de piatra. si tot asa pe rand. fiindca nu voi sa dea ascultare rugaciunilor ce-i adusese vulpoiul. ca de n-ar fi. cartile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. sa-i dea si lui un codru de paine.

pentru ca inima ii zicea ca trebuie sa fie ceva de ciobanul acela. Asta este a doua oara de cand. sa-ti fie fata luminata. si. povesteste-mi tot ce vei voi. sa implinesc o dorinta care nu da odihna sufletului mariei tale. penele ei straluceau ca oglinda la soare. si este asa de vesela. ceea ce oprise turnul de a se surpa. iata este acum destul timp de cand fratii mei cei mari au plecat sa aduca pasarea maiastra si nu s-au mai intors nici cu isprava. un ogar sa-l aiba de tovaras. nu te mai duce. imi trebuie mai mult timp. cine sa se suie pe scaunul meu. pasarea se aseza in acel turn cu cuibul ei. Toata lumea se mira de frumusetea acelei pasari. ca ti se implineste dorinta. daca iesi? .Imparatul se puse pe ganduri vazand ca dupa atata mare de timp nu se mai intoarse fiii sai nici cu pasarea maiastra. pasarea se parea a fi muta. . pasarea va canta. maine in revarsat de ziori te astept. iara imparatul. sa puna mana pe dansul si sa-l aduca inaintea lui. . dupa cum se vede. Dupa ce iesi de la biserica. si sa vaza cu ochii sai pe acel pastor tanar. cum iese el. sosira amandoi fiii cei mai mari ai imparatului.Iaca te ascult. flacaule. si daca acum cutez a starui in rugaciunea mea. bland. este numai ca voiesc. incat pare ca nu o incape locul. luminate imparate. pasarea nu mai conteneste de a canta. imparatul se duse drept la palat. cu toata bucuria ce avea pentru biserica si turnul ei. voinice. Sa-mi dai bani de cheltuiala si haine de primeneala. dupa cum se vede. precum mi s-a spus. cum auzi ca a venit pastorul cu pricina. ca sa-mi cerc si eu norocul. Locuitorii incepusera a uita de fiul imparatului cel mic: atata de multa bucurie aveau ei ca li se adusese pasarea maiastra. numai imparatul se mahnea in sufletul sau ca nu este fata si fiul sau cel mic care sa se impartaseasca de bucuria poporului sau. carii voiau cu dinadinsul sa puna mana pe cioban. luminate imparate. caci nu da nici un viers. n-au putut sa faca nimic spre a aduce acea pasare maiastra. ba poate sa-si fi rapus capetele. ci si insusi s-a dus la biserica in sarbatoarea cea mai apropiata ca sa auza cu urechile sale cantecul cel minunat al pasarei. tata. pentru care si imparatul. ciobanul veni si astepta porunca imparatului. toata cetatea se minuneaza de viersul pasarii maiestre. pentru ca nu stiu ce simti imparatul in inima cand il vazu asa de tanar. Parinti am. .Domnia ta. cine sa-mi dea ajutor la greutatile imparatiei. lasa-ma sa-ti povestesc toata istoria mea. cum va vedea pe ciobanul care. Ca sa-ti povestesc cum am venit paici si din ce parte de loc sunt.Fratii tai cei mari. si daca voi muri.Ca sa stii aceasta si altele. . caci nimeni nu-l cunoaste. sunt gata a ma supune. .Bine. iar turnul bisericii nu se mai surpa. dragul tatei. nu vorbi de fiii mei.Ia spune-mi. nici fara isprava. Acum este tarziu. isi lua merinde de ajuns si pleca. si tace.Tata.Marite imparate. daca nu tu. de n-ar fi fost de fata. stii prea bine ca n-am iesit din poruncile imparatiei tale nici cat negru sub unghie. dorinta pe care te silesti de multi ani si cu mari cheltuieli sa o implinesti. zise imparatul.Taci! zise imparatul. care era cu mii de mii de vopseli. un cioban. Dupa trecere de oarecare timp. Eu sunt batran de aci inainte. eu nu voi suferi nici o umilinta. Un lucru se baga de seama.Maria ta. aducand cu sine-le pasarea maiastra si o roaba pe care o facura gainareasa. ii zise: . se mahnea ca pasarea nu-i canta. s-ar fi intamplat o lupta crancena intre slujitorii sai si oamenii pusi de fiii lui. dac-as putea. Dupa multe rugaciuni si staruinta. . cand fiul cel mai mic ii zise: . . nici fara dansa. iara de nu. tata. este lunga.Sa se aduca acel cioban inaintea mea chiar acum.Istoria mea. Cum il vazu imparatul. fiul meu? Ramai aci. . smerit si cu boiul de voinic. si cum s-a intamplat de ai venit p-aci? . din ce parte de loc esti? Ai parinti. cum intra acel cioban in biserica. si astfel biserica se putuse face cu desavarsire. Atunci porunci imparatul sa aduca pe acel pastor cu omenie la palatul sau. Fiii mariei tale. caci nu ti se cuvine tie sa te atingi de ei. pasarea a inceput sa cante de sa se sparga. imparatul se indupleca si-i dete voie.Ia spune-mi. cand intr-una din zile veni gainareasa si-i zise: . A doua zi dis-de-dimineata. daca vei lipsi si tu. Dara daca vointa mariei tale este sa stii. cand va intra in biserica. . cum a intrat azi de dimineata in biserica. te vei bucura. Nu s-a multumit pe atat. ce este cauza de canta pasarea maiastra. asemenea si frati. ar fi pus paznici sa-l prinza. cum pui tu piciorul in biserica. Isi alese calul ce-i placu din grajdul imparatesc. Si de voi izbuti. ea tace. il chema inaintea lui. Chiar maine pana in ziua voi veni la maria ta pentru aceasta. Imparatul puse si el cativa slujbasi sa pandeasca pe sub ascuns si. si toti cati o vedea o cainea cum de o asa pasare frumoasa si mandra sa nu aiba viers. ciobanul este strain. flacaule. deoarece sunt dusi de atata timp si nu se mai intoarce nici unul.

nadajduiesc sa izbanditi. ca are copii. Tovarasul meu de calatorie imi spuse ca a doua zi avem sa trecem pe hotarul unor zmei. imi zise. si plosca mea. fantani care aruncau apa in sus. am ajuns la palaturile zmeilor. A doua zi am inaintat pe mosia zmeilor. ne zise ea." "Prea bine. Acolo am voit sa conacesc. tremur de-mi clantanesc dintii in gura. doi cai si doi ogari. Din una din alta. ca eu am fost acel om. iata merindetele mele. leaga-ti ogarul. ne gatiram de duca. Eu l-am frecat la ochi. sa nu-mi mai zici pe nume. il ruga sa porunceasca a se aduce de fata gainareasa. incepu el a povesti. Furam intampinati in pragul portii de o fata frumoasa. . tata. pe la chindii. apoi vulpoiul isi lua noapte buna si pieri ca o naluca. rude ale zmeilor pe mosia carora eram. fii pe pace. mananca si bea cat vei pofti. Imi paru bine de asta intamplare. unde maseram peste noapte. Apoi incalecand. Dara cum a ajuns gainareasa? . ca este insurat. Pe cale imi spuse ca locul unde am mas noaptea trecuta era mosia lui. Mandrete ce am vazut acolo nu se poate povesti. Maine de dimineata plecam amandoi. Ce e drept. i-am sumutat si i-am pus fraul in cap." Dupa ce ne invata cum sa facem sa intram in curtea zmeilor si cum sa lucram. Si ajungand la hotarul celorlalti zmei. de pare ca era facuta din zahar. poftim de te incalzeste.Atunci ciobanul incepu: . Cum am descalecat. am ajuns la o campie frumoasa. caci eu nu stiu. dupa ce inhatai colivia si o luai la sanatoasa cu bidiviul luat de la zmei. dat tot cam cu teama. ca acum este dezlegat de blestem si ca de aceea va merge cu mine. da-ncalarele am luat colivia cu pasarea maiastra care era in pridvor. si nu ma va lasa singur pana ce nu voi ajunge la izbanda. stii colea. ii zisei. Si ca sa mananc in liniste si sa ma pot incalzi fara frica. Si asa cum zisei. Unul din ei a intors capul si s-a uitat la mine. sa-mi implinesc slujba cu care m-am insarcinat de buna-voia mea. si tot framantandu-mi mintea sa stiu cum a venit si cum s-a dus fara sa bag de seama. zi de vara pana-n seara. povestind. De cum il vazui. Pare ca iesi din pamant.Asta ti-o va spune ea. pe tata. imi zise vulpoiul. care ne zise sa nu calcam in curte. si ajunseram la o poiana. Mi-am facut un focsor bun. m-am dus la grajd.Asta este fata de care iti spusei. l-am tras de urechi. ci sa o iau." Apoi am legat ogarul si am sezut amandoi langa foc. Si dupa ce saruta mana imparatului. ca acolo credea el ca voi gasi ceea ce cautam. am scos merindele ce aveam si. in lipsa zmeilor. cum ti-e drag sa te uiti la el. nici pe unde veni.Asa. Cand a venit a doua zi in faptul zilei. de unde se deschidea mai multe drumuri. ma trezesc cu un vulpoi langa mine. si intorcandu-va. il va primi sa se incalzeasca cu dansul la un foc. am pornit pe taramul zmeilor. ii va da un codru de paine si un pahar cu vin. ciobanul zise: . "Duceti-va. ca eu nu l-am vazut. Gradina cu fel de fel de flori si de pomi. ca el era blestemat sa poarte corpul de vulpoi pana cand un om va avea mila de el. Avuram parte ca zmeii nu erau acasa cand am ajuns acolo. si am ajuns cam aproape de namiezi la palaturile lor. ne ospataram ca niste prieteni. Am plecat din casa parinteasca ca sa fac o fapta care sa veseleasca pe tata. Dupa o calatorie de cateva zile. ne-a spus ca se afla la alti zmei. Daca veni gainareasa. se dete de trei ori peste cap si se facu un voinic. care erau si mai frumoase decat ale celor dintai. paretii era impodobiti cu chipuri si flori sapate. si lasa-ma sa ma incalzesc si eu la focul tau. m-a gasit minunandu-ma de niste stane de piatra ce inchipuiau doi oameni. "Cat pentru asta. Intreband-o despre lucrul ce cautam. si daca nu te-oi face eu sa izbutesti. Iara in revarsat de zori. ii spusei unde ma duc. de cum o vazui. casele invalite cu argint care stralucea la soare ca oglinda. iara tovarasul meu s-a intors inapoi.Tu ai luat pasarea maiastra? zise imparatul. ba inca il si rugai daca stie ceva sa-mi spuie cum sa fac. "Fa bine. ca sa nu o las la zmei. si mie imi placu fata. frumoasa. am adormit. iara noi ne-am dus. . incepura sa nincheze caii ceilalti si sa faca un zgomot de ti se facea parul . Ma ciudeam in mine cum de sa nu-l vaz incotro a apucat. si asa noi merseram. ca nu e bine de noi. apoi lacrama de bucurie ca a mai vazut oameni de pe taramul de unde a furat-o zmeii. Da-mi si o bucata de paine si un pahar de vin sa-mi potolesc a foame si sete care ma chinuiesc. ca cu ajutorul lui Dumnezeu. caci el era trist ca nu putea sa-si implineasca dorinta. ma rog. ca uite. tu esti fiul meu pe care toata lumea il tine de pierdut? . fiindca asa ne invatase fata.Am tata si frati. Vulpoiul. cand era sa ma pui la masa. cum sa dreg. luati-ma si pe mine. am stat de ne-am odihnit. iara ciubucele erau poleite. Caii erau la iesle. Nu stiu nici de unde. cand." Sezuram la foc. ma jura pe ce am mai scump pe lume.Cum se poate? raspunse imparatul.

N-am voit sa viu d-a dreptul acasa. sa te port in spinare. ii zisei eu. fa-i iara oameni cum au fost. Pasamite. M-am invoit cu dansul la aceasta si am mers pana am dat de locuinta scorpiei. si fugea incotro vedea cu ochii. ma trezii cu o usturime grozava la amandoua picioarele. iara eu imi tineam firea. sa ne racorim." "Spune-mi. Cu sangele ei se poate vindeca orice boala ar fi". Orbul ma aseza dupa use si imi zise ca sa dau cu sabia sa o tai.maciuca. Iara noi ne urmaram calatoria venind pana iarasi in campia de unde plecasem. Unde se luara zmeii dupa mine. cu momele. cand sa ma intorc sa vaz ce este pricina. nici un pas nu mai facura inainte. Nu m-am inselat in credinta mea. bau si cel mijlociu. incat dintr-o lovitura ii taiai catetrele capetele. Dupa ce ne-am odihnit si am dat multumita Domnului ca am terminat cu bine asta treaba. Ne luaram ziua buna de la tovarasul meu si plecaram sa ne intoarcem acasa. Eu am picioare. le-am dat calul. si eu am plecat cu tovarasul meu si cu pasarea. tu sa vezi pentru mine. in sfarsit. Tovarasul meu insa intinse mana si racni o data la dansii: stati! Iara ei pare ca fura de piatra de cand lumea. "Frate. "Un biet neputincios". Atunci el imi zise: "Stii ce? Aide sa ne prindem frati de cruce. Aoleu! dara zmeii cand simtira! unde veneau cu o falca in cer si cu una in pamant. iara cand intra pe usa. dara o sa te caiesti. ca deodata pietrele acele se scuturara si fratii mei ramasera in mirare vazandu-se fata cu noi. pana ce ajunsei la tovarasul care ma astepta la hotar. dupa ce calatoriram catva. si cum atinsei picioarele la loc. plecaram fiecare la ale noastre. ma ruga ca barim calul sa li-l dau. asmutara ogarii dupa mine. puneau zmeii mana pe mine si cine stie ce se alegea de capul meu. si ii veni vederile ca mai-nainte. aide ici la un elesteu pe care il stim noi. ceea ce imi prelungi scarbosul blestem de a purta lesul vulpoiului. rogu-te.Spune si tu. ma lua cu dintii de pe la spate. asteptai pana sa-mi vie bine. fratii mei imi cocea turta. raspunse el. de nu vei sti. si unde dedei o data cu sete. nu ma mai putui scula in picioare. si-si catau de drum. fara a mai asculta la rugaciunile si vaietele mele. am obosit de atata drum. cum va intra. Eu sa umblu pentru tine. fata ne astepta in poarta. iara eu ii impietrii". plesni de trei ori cu un bici si tot palatul se facu un mar. iarasi te vei cai. te vei cai. . si pentru prietenia ce am legat. zmeii insa veneau ca gandul. in loc sa faca ca tine. sa priimeasca cu dragoste rugaciunea mea. Cum o vazui. Atunci el imi zise: "De vei sti. i-am povestit si eu cum mi-a taiat fratii picioarele. zise imparatul gainaresei. tu ai ochi. iara el se ascunse dupa soba. ameninta asupra lor si se facura stane de piatra. ci am socotit mai bine sa ma bag cioban si sa las ca Dumnezeu sa aduca lucrurile asa incat sa se dovedeasca vinovatul. si de aceea fie dupa voia ta. si daca nu era el. adica pe mosia vulpoiului. Ea nu era acasa. te rog". si fugi. Trei zile si trei nopti am mas acolo prinprejurul elesteului. imi zisera ei. Ei. sa bem cate nitica apa. detei pinteni calului si impreuna cu tovarasul meu fugeam ca vantul. inima se facuse cat un purice in mine. sa-mi ia pasarea. Bau cel mare. iara eu o inhatai de mijloc si pe ici ti-e drumul. si fugi. Dupa ce ma lua in brate si ma saruta. caldura este mare. "Pentru dragostea mea. "Cine este acolo?" intrebai eu. l-am intrebat ce insemna acele stane de piatra. Eu stiu ca p-aci prin vecinatate este o scorpie mare. fagaduindu-mi cate in luna si in soare. Si dupa ce imi spuse cum fratii i-a scos ochii. In sfarsit a patra zi am dat peste un orb care orbacaia si el pe dibuite. Ajungand la palaturile celorlalti zmei. si azvarlea din picioare de nu se putea apropia de noi nici o fiara salbatica. cum de ai ajuns gainareasa . iara cand era sa beau si eu. ca iata puterea lui mare este si judecata lui dreapta. fiindca simtise ca-i calcase cineva casa. Zmeii insa umbla cu sosele. daca vazura ca nu ma poate indupleca. Eu imi facui curagi. cum facusera si ei. mi le taiasera fratii mei. Ma unsei numaidecat cu sangele ei cald. si unde racneau de-ti ingheta sangele in vine. din pizma. se mira si el de frumusetea pasarei." "Mult mi-e draga prietenia ta. cand vedea ca vine cate un balaur la mine. ii zisei. Nu asteptaram mult si iata scorpia venea suparata. pe care ea il lua. de haine. Dupa ce multumiram lui Dumnezeu. cum eram pus pe branci pe marginea elesteului ca sa ajung cu gura la apa." Si intr-un minut nu stiu ce facu din mana. se opri in loc." Am ascultat si am mers. vazui eu ca nu e bine sa-i las tocmai de tot mahniti. raspunse el. se lipira de parca fusese acolo de cand lumea. biet. Calul meu. Unsei si pe orb. "Acestia sunt fratii tai. Daca vazu tovarasul meu asa si ca nu este chip a scapa cu fata curata. imi raspunse. iara zmeilor li se scurgeau ochii dupa dansa.

decat sa ma duc aiurea. fiindca stiam ca Dumnezeu nu va lasa sa se prapadeasca acela care a umblat cu dreptatea in san. pe care le povestesc acum celor ce ma asculta. Lumea se adunase de se uita la asta judecata dumnezeiasca. pe care il scoase din san. poate sa incredinteze pe orisicine ca eu sunt. se dusera inaintea bisericii si pusera trei uleie departate deopotriva unul de altul. imparateste si pana azi.Tata. si aruncara cu prastia in sus cate o piatra. si nu m-as mai fi intalnit cu dansul. Eram si eu fata la acele intamplari. care.Acest mar. fiii cei mari ai imparatiei tale ma luara unul pe mine si altul pasarea maiastra. si acum. fiindca-l vazusem ca e un pui de romanas.si roaba? . zise ea. carii detera in genunchi si cerura iertare de la fratele cel mai mic. Eu plangeam de ma topeam. ca tu esti acea fata si nu alta? . Intrara fiecare cu picioarele in cate unul. iesind afara. pe care imi era drag sa-l privesc. Si voind a sarbatori venirea fiului celui mic. intreba imparatul. Dupa ce m-am impotrivit la toate siluirile ce amandoi voiau sa-mi faca. pietrele fratilor celor mari se intoarsera si lovira pe fiecare in cap cu asa tarie. Atunci. Imparatul ramase si el in mirare. ca mi l-ar fi luat. inainte de a multumi lui Dumnezeu ca m-am intors sanatos. incat ramasera morti. El le zise: . iertati sa fiti si de la mine. multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat cum fapta buna nu moare niciodata.Poti tu sa-mi dovedesti. plesni dintr-o biciusca de trei ori asupra marului si unde se ridica niste palaturi. sa mergem catesitrei fratii inaintea lui la judecata. se cobori de pe tron si puse pe fiul sau in locu-i. acesta zise: . Piatra insa a fiului celui mic de imparat cazu dinaintea lui.Dupa ce a taiat picioarele fratelui celui mic. iar imparatul.Daca Dumnezeu va va ierta. daca o fi traind. imi fagadui ca ma va lua de sotie cum voi ajunge la curtea imparateasca. Imparatul n-avu ce zice. ca ma despartea de fiul cel mic al mariei tale. Ei ma silira sa ma iubesc cu unul din ei. dupa ce facu nunta si-si insoti copilul cu gainareasa. Fiii d-tale cei mai mari n-au stiut de dansul. incat in toata imparatia nu se gasea altele ca acelea. Neavand incotro. . am priimit mai bine sa fiu roaba si gainareasa la curtea imparatiei tale. Se adusera fratii inaintea imparatului. .

pestisori. care. Dar de.. O vulpe.. .Vai tu. Vazand vrabiuta numai ce-i zise cu ingamfare: . iar acesta cazu si se lovi de pamant isi franse o aripa si un picior. o vrabiuta isi ciugulea penele. ca proasta. .Nu vorbi in van! Cum poti spune tu asa o jignire? Ia sa vezi! Si unde isi lua zborul si se aseza pe crenguta de langa vrabiuta. raspunse modesta vrabiuta. Eu nu pot sa intru in apa asa cum nici tu nu poti sa stai pe crenguta asta. pe cat esti de mica si pricajita pe atata esti si de proasta! . . Iaca. cum sa vii aici sa ai parte din toate astea cand tu nu esti in stare. ceva scoici si altele.. auzi vaicarelile cocostarcului si veni iute stiind ca-i rost de masa imbelsugata.Fiecare cu ce poate..Stai pe creanga. Pe lac un cocostarc trecea maiestos ciugulind alene cate un pestisor sau mormoloc.. .Vrabiuta si Cocostarcul Pe marginea unui lac. sub greutatea cocostarcului se franse. racusori. Morala: Nu-i destul sa fii mare si falos Daca nu esti intelept si mintos. care era pe aproape. pe ramura unei salcii pletoase.De ce zici asa? il intreba cu sfiala vrabiuta. si-ti ciugulesti penele pe cand aici in apa este o multime de hrana.. mormoloci. si unde se porni pe tipete de durere.

lupii. cum am dat boilor si altor fapturi ale mele. frumoase si ramuroase.Atunci sa te fac baltat alb cu negru.Doamne. a dat binecuvantarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia. Dumnezeu.. el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. dar lupul. da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!. ce vrei?! Zise Dumnezeu putin cam suparat. Atunci cerbul inspaimantat. incat a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri. sa-mi fie cu iertare. pentru a-si face rost de ceva de ale gurii. . Cerbul. dispretuindu-l. revoltat si maniat de obraznicia lupului. plin de recunostinta. Dintre toate animalele care traiesc in padure. si-i mai ceru ceva inainte de plecare. de stejar. In clipa cand isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii. nu putu sa raspunda nimic. Cerbul. cam cu sfiala ce-i drept.Sa-ti vopsesc blana in rosu?. cerbule. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia. vazand asa. ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor. multumi lui Dumnezeu.. eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap. ursii. incepura chiar sa se adune.Legenda Cerbului legenda populara romaneasca Dumnezeu. Fiindca tie nu ti-am dat coarne. Cum ajunse la marginea padurii. cerbul.. cerbii si caprioarele – in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata. pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapan. as vrea ceva mai frumos. care stia tot ce are sa se intample. dupa ce a facut toate animalele si vietatile. ..E sigur ca va putea sa dobandeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!. sa i se planga impotriva lupului. ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui. A randuit ca pestii sa traiasca in ape. Si zicand asa. Doamne. Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapaneasca padurile.. pasarile sa zboare prin aer. dar ceru. acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala. Si daca cerbul nu o lua la sanatoasa. . rusinat.Doamne. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca:" socoteala de-acasa nu se potriveste cu . .popuse Atotstiitorul. o lua la goana la Dumnezeu. Dumnezeu. ca sa fiu cunoscut de supusii mei. Si plecand cerbul la datoria lui.Bunule Printe. a oranduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sasi duca traiul.Bine. Cerbul. dar drept sa spun.. fie precum ti-e voia. infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar. nu prea mi-ar conveni. cauta sa impuna ascultare lupului. asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor. intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu. ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat.Nu. caprele. .. . Caprioarele. viezurii. care sa-ti stea falnice ca doua pompoane. . se intelege. dar ii puse o singura conditie si anume: . vulpile. vazand ca cerbul e nemultumit. ingamfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?. fagadui ca da. numai ca sa-l convinga de neputinta lui. Atotputernicul ii zise: . Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului. Un lup flamand nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stana din apropiere. ii arata niste colti. . serpii si alte jivine – in pamant.Ai. cerbului. nu se stie ce se putea intampla. Cum il vazu. Cerbul. iata te binecuvantez sa porti pe cap doua crengi verzi.Asa a fost vorba. urmarea cu priviri neancrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor.. mandru. scoase cerbul un strigat puternic. mai mandru si mai increzut in el. noul voievod al brazilor.

om imparti frateste. au mancat. cat om avea mamaliga. Sfantul Petre si Orbul legenda populara romaneasca A fost unde a fost si a fost cand a fost un orb si un olog si s-au prins frati de cruce si-a zis orbul: . mosule! Dar la mine ca la omul nevoias. una tie... S-au pornit la cersit. du-te pe pamant de spune orbului sa se spele in trei dimineti cu roua pe ochi si air va capata vederea. s-au imbracat. Atunci a priceput ca acel pe care il gazduise fusese un sfant. . una tie. si a dobandit vederea.. au cerut.. S-a asezat apoi la capul podului s-a inceput a se milogi: .Hai sa impartim malaiul. ca vezi. dar s-a izbit in toartele cerului si s-a facut cioburi.Asculta. ologul a dat branci orbului in apa. care nu era deloc dupa cum isi inchipuise el... in trei dimineti.Faceti-va mila si pomana cu un biet olog. ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor.Acu. Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale. Au cerut ei. dar si amarnic de fricos. sa se usuce.. frate-n cius. iar cand s-a revarsat de ziua. banita? . pentru ca s-a incumetat sa ceara ce nu i se cuvenea si nu merita. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb. Sfantul Petre ia paharul cu vin si zvarrr. Ologul a inceput sa masoare. povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos. Asa bietul orb cand intreba: . Dumnezeu atunci a zambit si a spus: . ca era in luna lui Florar.cea de la targ".. Ce om castiga. cum a vazut nelegiuirea ologului. ba au mai adunat si un sac plin cu malai. sunt un biet drumet. Dar fiindca ai vrut sa dai in capul vinovatului.Plina. au baut.dupa olog.Sui. Sufla apoi asupra cerului si facu cioburile stele. punea pentru el banita plina.. una mie.Ii plina. Asa. Dumnezeu ii purtase de grija si-l scoasera din apa niste oameni milostivi.. iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pana azi in chip de coarne.. cand pamantul se acoperi de roua. ramanand numai lemnul lor. Ce au capatat. insa il lasa in pace zicandu-i: . ologule! Masoara tu si pune o banita mie. lasa-ma sa man la noapte in casa ta. ia-ti toiagul. iar vinul nori. binacuvantate fie tandarile si vinul. cand venea randul orbului. a chemat sfantul Petre pe orb. bre. omule. Dumnezeu zise: . . Petre.. Ada Sfantul ca sa-i cerce sufletul a intrebat: . A asternut femeia toale afara pe prispa. Mai stam si noi pe acasa. a ajuns in satul unde traia orbul. punea banita goala. Si in adevar.Sa ramai falos precum esti si fricos. eu te-oi purta si tu ma-i indrepta pe unde sa merg. Dimineata. l-a invatat sa faca asa cum zisese Dumnezeu si a plecat. bre orbule.Hei. Petre! Tu crezi ca ai lovit ologul si cand colo tu mi-ai spart paharul si ai patat cerul. plina! Si cum sedeau ei pe malul garlei.Bucuros. S-a spalat orbul pe ochi cu roua. n-avem nici de unele si numai bunul Dumnezeu stie cum o ducem. A pornit Sfantul Petre pe pamant. cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap. Dumnezeu si cu Sfantul Petre tocmai stau la taifas dupa masa. .

supuse si blande. dar nu raspunse nici una. stateau inaintea Domnului. Intreba Domnul pe dobitoace. tot la podoabele voastre. Luand Dumnezeu condica cea mare. Cel dintai. A adaugat la urechile magarului inca o pereche. zise: . iar el sa ramana ca netotii. Asadar. Atunci se manie Stapanitorul si cautand printre ele. fiindca nu sa mai vazut in oglinda. iar vulpii i-a mai inadit coada pe atata si le-a dat drumul apoi. adica ursul. vulpea si magarul. la sfarsit. tipa cu hohot. Tot de atunci si magarul. Incepu dar Dumnezeu sa cheme cate una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. De atunci ursul nu are coada si urechi. apoi a sunat din corn si. s-au adunat toate dobitoacele. Astfel a mers lucrul linistit.Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti. vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. in prostia lui. Dintre ele s-au gasit insa trei. daca va avea coada si urechi. iar magarul. .Ursul. asa a facut. Ii chema la sine. De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramana mai la urma celorlalti si. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. Toate. de cate ori vede cate un frate de al lui. Tocmai tarziu de tot. caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca. cand ar fura ceva. certandu-i cum se cuvine. care au voit sa-l pacaleasca pe stapanul lumii si acestea au fost: ursul. iar toata iarna nu iese din barlog. care dintre ele nu a fost in fata sa. dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea. pana cand nu mai veni nici una in fata Domnului. Vulpea si Magarul legenda populara romaneasca Cand a facut Dumnezeu pamantul. s-a gandit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. a ramas in barlogul sau. nici nu s-a sinchisit de porunca lui Domnului si fiindca era iarna. ca sa poata scapa de o asemenea podoaba. i-ar fi mai greu de gonit. cu tot ce se vede pe el. dar cu gandul ca vor face in asa fel. voind a-l pedepsi. a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cate sunt. asteptand sa fie impodobite. facu apelul si gasi lipsa de urs. la porunca sa. Si cum a zis. voi adauga si partea celui care lipseste. sa se ascunda printre cei impodobiti. a inchipuit de fiecare cate o coada si o pereche de urechi. iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat. dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. se vazuse intr-o oglinga si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi. se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. Se manie dar si mai mult.

dar. tu de colo! Striga Sviatogor.Greutatea intregii lumi se afla in acest sac. Privind in jur. intr-o fierarie sub un copac inalt. sta un fierar care iti va spune ce soarta tia harazit Dumnezeu. cum as putea sa-mi aflu soarta.Nu imi voi lua o mireasa care vietuieste pe o gramada de balegar! Striga Sviatogor furios si. taria aceasta i se parea o povara si tanjea dupa momentul cand va putea sa si-o puna la incercare. Acolo. negasind pe nimeni care sa-si masoare putere cu el. . Tu ala care mergi pe jos! Asteapta-ma.Ce este in desaga? intreba eroul abia mai sufland.Spune-mi. caci desaga parea lipita de pamant. desi galopa cu toata viteza de care era in stare calul. . . . dar aproape ca isi smulse bratul din umar. Iapa sa il purta in viteza peste mari si rauri strabatand distante mari si. Este ca si cum ar fi un inel fixat de pamant. raspunse Mikuluska. pe care le incarca cu tot felul de marfuri pretioase si porni in largul marii albastre. incepu sa faca negot. . In timp ce calarea. Privind inapoi. fecioara se trezi si se ridica de pe gramada de balegar. incepu sa-si vanda marfa. o lua pe drumul din stanga si galopa spre muntii din Nord.. zacea o fecioara. . dupa ce calari timp de trei zile. Veni si Sviatogor sa-i vada nespusa frumusete. . . pe o gramada de balegar urat mirositor. un fierar batea de zor in doua fire subtiri de par. se opri in fata unei colibe sarace si umile. sudoarea siroindu-i pe obraji. Ajungand in orasul tarului. vazu un tanar care mergea pe jos in fata sa si incearca sa-l ajunga.Mireasa lui Sviatogor locuieste in orasul tarului care domneste peste Regatul de la malul marii si zace de 30 de ani pe o gramada de balegar. isi fauri o flota de vase rosi-inchis. . Cum te chiama? .Cine esti tu? se mira Sviatogor. prietene? intreaba Sviatogor. dar reusi sa ridice sacul cat sa treaca pe sub el o boare de aer. Dupa ce pleca eroul. scoarta de brad ii cazu de pe trup si ea se transforma intr-o fata frumoasa cum nu s-a mai vazut nici inainte. sub un copac inalt. spuse el. .La ce lucrezi acolo. raspunse strainul.Ce ai in desaga aceea. o puse pe pamantul reavan. o peti si se casatorira. se indragosti de ea. dar.Spune-mi Mikuluska Selianinovici. fierare? intreba Sviatogor. Sviatogor ajunse la muntii din Nord. asa cum mi-a harazit-o Dumnezeu? . Sviatogor prinse desaga cu o mana si trase. apuca desaga cu doua maini si trase. Luand banii de pe masa. calatorul se opri si il astepta pe Sviatogor si luandu-si desaga de pe umeri. Apoi.Potrivesc sortile celor care se vor casatori. Acolo. . caci armasarul meu nu te poate ajunge.Ridic-o si o sa vezi singur. Mikuluska. Cu toata marea mea putere. . in intreaga lume. . Descalecand. Cand ajunse la marele oras de pe Muntele cel Sfant. Puternicul erou cazu in genunchi.Hei. as putea sa-l ridic si as salta intreaga lume intr-o mana.Calaresti tot inainte pana cand vei ajunge la o intretaiere de drumuri.Daca pamantul ar avea un inel fixat in el. Luand 500 de ruble din buzunar. iar faima despre frumusetea ei nemaipomenita se raspandi in lung si-n lat. dand pinteni calului porni degraba catre Regatul de la malul marii. Sviatogor il parasi pe calator si porni calare pana ajunse la raspantie. Sviatogor ii puse pe masa si scotand sabia cea ascutita. Ia-o pe drumul din stanga pana vei ajunge la muntii din Nord. nu reusi sa-l depaseasca. nici dupa. Dupa ce reusi sa stranga o imensa cantitate de aur.Mireasa lui Sviatogor poveste ruseasca Marele erou Sviatorgor isi inseua armasarul si porni calare spre campie. raspunse strainul. o infipse in pieptul fecioarei.Si eu cu cine ma voi casatori? intreba Sviatogor. simtea ca o forta deosebita ii curge prin vine. Sviatogor privi inauntru si acolo. nu pot s-o urnesc de la pamant. . cu pielea groasa si neagra ca scoarta brazilor..

din intamplare. Haide sa ne judecam.In Regatul de la malul marii.Stand Sviatogor langa sotia sa. caci alta udatura nu aveau. zise celui cu doua pani: — Si nu esti multamit cu imparteala ce s-a facut. domnule judecator. se asaza jos langa cei doi. la umbra. cate pani a avut fiecare. . dupa multa staruinta din partea celui al treilea.De unde ai aceasta cicatrice pe piept? intreba el. Judecatorul. cu hotararea sa se judece. — Daca e vorba de dreptate. de au stat la masa impreuna. Si cum ajung intr-un loc unde era judecatorie. pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani. caci mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea. si pace buna. Marele erou Sviatogor intelesese ca nimeni nu poate scapade soarta ce ii este harazita. cum a venit intamplarea de au calatorit impreuna. Asa cred eu ca ar fi cu cale. cand e vorba de dreptate. Ceilalti mai raman oleaca sub rachita. zari o cicatrice pe pieptu-i alb ca zapada.. iar tu. apoi trebuie sa impartim drept in doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. De la o vreme. iaca un al treile drumet. care spui c-a avut trei pani. insa. dac-a venit intamplarea de-asa. Cinci paini de Ion Creanga Doi oameni. pe rand fiecare. de-i ospata impreuna cu noi. si fa ce vrei cu dansa. asa sa ramaie. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare. flamand cum era. sa odihneasca bucatele. nemaiasteptand multa poftire. cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i imparta. Tocmai cand scoasera panile din traiste. care ma acoperea. dar. fiecare dupa numarul panilor ce am avut. si banii pentru pane ii avem in punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei. Si. dar. cum a mancat drumetul cel strain la masa lor. Si mie imi opresc trei lei. de la doua. zise nemultamitul. sau veti face cu banii ce veti pofti. Cei doi nu prea voiau sa primeasca. imi cazuse de pe trup. cunoscuti unul cu altul. Acum.. au primit. va rog. dupa cum stii. veti cinsti mai incolo cate un pahar de vin. se infatoseaza inaintea judecatorului si incep a spune imprejurarea din capat. din vorba in vorba. cel ce avuse trei pani da doi lei celui cu doua pani. Ai avut doua pani intregi. necunoscut. Si sotia sa ii raspunse: . ca sa aiba mai mare pofta de mancare. calatoreau odata. calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da. pentru ca mi-ati dat demancare la nevoie. fiindu-le foame. partea dumitale. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate. Cand m-am trezit aveam o cicatrice. scoate fiecare panile ce avea si se pun sa manance impreuna. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. . prietene. si celalalt doua pani. frate. dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare aminte. Unul avea in traista sa trei pani. doi lei ti se cuvin. si tot ca ale tale de mari. zice cel cu doua pani. apoi fa bine de inapoieste un leu istuialalt. si nu doi si jumatate. si atunci cum ramanea? — Cum sa ramaie? zise cel cu trei pani. zicand: — Tine. zisera cei doi drumeti calatorului strain. omule? — Nu. — Poftim. si mananca. a poposit candva un strain care a intrat in coliba mea umila. vara. si incep a manca cu totii pane goala si a be apa rece din fantana. partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic. fiindc-am avut trei pani intregi. de parca n-au mai fost. iar scoarta de brad. zise celalalt. caci nu vedeam lumea inaintea ochilor de flamand ce eram. langa o fantana cu ciutura. Si asa. desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt. atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani. poposesc la umbra unei rachiti pletoase. noi am mancat degeaba. si cum a zice judecata. De la o vreme. — Ba nu. celui ce avusese trei pani. deopotriva cu dansii. Si mananca ei la un loc tustrei. nici de unde cumpara. ii ajunge din urma si se opreste langa dansii. daca nu te multamesti. calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat. — Cum asa?! zise celalalt cu dispret! pentru ce numai doi lei. zise judecatorul. pornesc ei la drum. in orasul tarului. pe un drum. — Haide si la judecata. om bun. Mai dreapta imparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul. zicand: — Primiti. in care eu dormeam pe o gramada de balegar de 30 de ani si a pus 500 de ruble pe masa. aceasta mica multamita de la mine. caci e tare flamand si n-are nimica merinde la dansul. oameni buni. Dupa ce-au mantuit de mancat. Calatorul strain. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut. dandu-le ziua buna.

ce nu iubesc a li canta cucul din fata. cate bucati ai fi avut dumneata. domnule judecator. ca si mine. — Si cate ti-au mai ramas de intrecut? — Numai o bucata. — Dar de intrecut. fiindca numai o bucata de pane ai avut de intrecut. domnule judecator. — Bun! Cate cate bucati vin de fiecare om? — Cate cinci bucati. domnule judecator.— De asta chiar ma cuprinde mirare. domnule judecator. domnule judecator. — Si cate a mancat el de toate? — Cinci bucati. deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. zise judecatorul. Cel cu trei pani insa. Iar tovarasul dumitale i se cuvin patru lei. fie de sufletul cui a facut-o acolo. — Dar tovarasul dumitale. Ai avut dumneata doua pani? — Da. asa este? — Asa este domnule judecator. si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta! Cel cu doua pani. care stii legile. ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat. care spui ca avusi doua pani? — Sese bucati as fi avut. uimit de asa judecata. doua am avut. iar tovarasul dumitale. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane in cate trei bucati deopotriva de mari. si pleaca rusinat. multameste judecatorului si apoi iese. domnule judecator. patru bucati. Si daca te crezi nedreptatit. numai pane goala si apa race din fantana. dumneta ai avut numai o bucata de intrecut. . in ceea ce te priveste pe dumneta. Eu am venit inaintea judecatei sa capat dreptate. du-te si la Dumnezeu. — Acum. tii minte cate bucati ai fi avut dumneta? — Sese bucati. domnule judecator. ia sa statornicim randuiala urmatoare. inapoieste un leu tovarasului sau. si sa luam pe istalalt la rand. domnule judecator. dar ia sa vezi ca nu-i asa. domnule judecator. Acum. acus avem sa ne intelegem cat se poate de bine! Vra sa zica. si aceasta ca si cum ai fi avut-o de vanzare. cate i-au mai ramas? — Patru bucati. zise nemultamitul cu indrazneala. — Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane? — Trei oameni. fiindca patru bucati de pane a avut de intrecut. — Acum. — Tovarasul dumitale. si vad ca dumneata. care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita? — Adevarat este. — Bun! Ia. avut-a trei pani? — Da. domnule judecator. domnule judecator. dumitale ti se cuvine numai un leu. cate ai mancat dumneta? — Cinci bucati. fa bine de inapoieste un leu tovarasului dumitale. domnule judecator. mai rau ma acufunzi. cam cu parere de rau. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu. dara. zicand cu mirare: — Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori. Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale? — Noua bucati. domnule judecator. cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati? — Cincisprezece bucati. — Acum. — Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra. vazand ca nu mai are incotro sovai. ca ati mancat toti tot ca unul de mult. trei a avut. zise judecatorul linistit. care spui ca avu trei pani? — Noua bucati ar fi avut. parca singur mi-ai spus. o bucata de pane ramasa de la dumneta si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati? — Taman cinci. — Udatura ceva avut-ati vreunul? — Nimic. in calea trecatorilor. domnule judecator. — Asadar. domnule judecator. cei ce n-au dreptate nar mai nazui in veci si-n pururea la judecata. Acum. — Dinioarea. domnule judecator. — Dar de mancat. apoi vai de lume! — Asa ti se pare dumitale. domnule judecator. — Acum sa stam aici.

el este mai nalt decat toti. Voicu. — Sa-ti spun. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace. dar spune-mi ce fel se vinde. papusoi si altele. badea Bran. — Bine. — Bine. zise Pacala. ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa. Florea. e atat de lung.. mai prostule. este badea Musat. mai crestine? — Ia din sat de la noi. cum ii scrie lui in carti. umbland prin mai multe sate si orase. aista-i chiar Pacala. ce ma intreaba. cati lei? — Asa cum te-nvoiesti. — Dar cum te cheama pe tine? — Iaca!. .. Soare. si cati lei dai atata iei. — Nu asa. om fara cap ce esti! — Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala. prostule! Nu te intreb de bucate ferte. — Ei! cum sa nu-l stii. s-au facut pana la brau. pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci. raspunse Pacala. suparat. Pacala de Ion Creanga Un negustor. ori vin-aici! Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba: — Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga? — Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala. — Nu te-ntreb de inaltime. zise in sine: Ma!. sa traga pe dracul de coada. — Da. — De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul. — D-apoi de care bucate ma-ntrebi? — Te-ntreb daca s-au facut la voi grau. eu te-ntreb: cum se da? — Bre!. — Eu nu te-ntreb asta. ca doar n-am nevoie de paie pentru boi... e satul nostru. ca orice negustor. daca nu stii.Corciogarii. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo. Negustorul. nemaiavand chip de traiu numai din minciuni. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat? — Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru. napoleoni ori altaceva. si eu de acolo vin. intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala. porecliti si aparatori. ca as voi sa cumpar si eu. dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu. in toata viata lor. — Ho! ma. il mai intreba: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? — U! hu!. sau ar trebui. tocmai de sub acel mal. Grauntele orzului este lungaret. destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat? — Cine-i mai mare? Badea Chitu. imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf. privindu-l lung. Negustorul.. apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac. voind sa afle ceva de la el. badea Stan.. — Intelege-ma. ca sa cumpere grau. orz si altele. se apropie de dansul si-l intreba: — De unde esti. aratand negustorului cu mana spre un deal. Iar societatea buna ar ramane nebantuita. — Nu ma-ntelesesi nici asta. Negustorul.. sau s-ar apuca de munca. Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf. ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului. — Cu ce pret se vinde chila ori banita.. Coman si altii. stiu de astea.. Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba: — Dar ce bucate se fac acolo la voi? — Mai mult terciu cu mamaliga mancam. raspunse Pacala. si altul ii da bani: galbeni. zise Pacala. Neagu. Nici asta n-o stii.. incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau.

tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el. — Dar cum? zise Pacala... Prostia din nascare. — Asa te vad si eu. — Nu zic asa. dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. sparie chiar si copiii din sat. — Na cinci bani. — Ma!. da'! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau. de buhaiul lui mos popa. ca atat e de infricosat. de gandesti ca e turbat. mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb. cand incepe sa mugeasca. ba nici in spitale. — Ei. Cand vine sara de la pascut. cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumniata: cu cap. leac in lume nu mai are. — Valeu.. ea este o uricioasa boala. frate cu Meaza-noapte sau cu Spaimapadurei? — Ei. fugim de el care incotro apucam. .— Bre!. cu ochi. Ia spune-mi. maica! Ia. ce nu se vindeca in scoale. — Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat? — I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran. gura. mani si cu picioare. zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi? — Avem. mamulica.. cand incepe sa cante. cum? — Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult. proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa. ma misc si ma uit ca toti. mare frica mai avem. nas. Doamne! De ce ma-ntrebi. si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc.

Iaca hrana ce o asteptam eu. iaca vine la dansa ursul. Daca ti-i asa de pofta. de-i curgeau sudorile. Dar cand apuca ursul de piciorul vulpei.. ori ai fost prea lacom s-ai vrut sa nu mai ramaie pesti in balta? Ursul. in lungul drumului.. cumetre :vrei sa mananci peste? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurei... ca ta. Boii pornesc. si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit.. cumatre ! da'nu stii ca nevoia te duce pe unde nu-ti e voia si te-nvata ce nici nu gandesti? Asculta. vara-ti coada-n apa si stai pe loc. cumatre ! Dar t-au mancat pestii coada. ca sa scoata vulpea afara. cu mare graba.. auzind ca inca-l mai ie si in ras. atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime de peste. cumatra. si prinde coada ursului ca intr-un cleste. se duce s-o ucida in bataie.. si sa-i deie de cheltuiala. Insa. Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. il ia. Dupa ce l-a strans gramada. ca-mi rupi piciorul !" In zadar s-a nevajit ursul.. te rog. cea ! Bourean. Taranul mana. ea striga: "Valeu. Atunci ea radica putin capul si. zice : Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Ti! ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicand asa. . ca eu nu stiu cum se prinde pestele. zareste venind un car tras de doi boi. vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos.re-i mai era foame ! Tocmai cand incepuse a manca. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicairi. si-i avea peste sa mananci. uitandu-se la vale." Iar cand anina carligul de copac. ca ta. ea striga: "Trage. apuca vulpea de dupa cap si. ursul. Taranul mergea pe langa boi si-i tot indemna sa mearga mai iute. vulpea iese la marginea drumului si se culcasub o tufa. Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte.Invata-ma. nemaizicand nici o vorba. Ursul. ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. pana despre ziua. tarand-o pana la car. incepu a striga: . si incepe a cotrobai prin scorbura. ii vine miros de peste. vazand-o ca nici nu sufla. ursul nu putea sa incapa inlauntru. ca sa poata gasi ceva de mancare. alearga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurei si-si vara-n apa toata coada!. fara sa te misti. se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. nemaiputand de durerea cozii si de frig. de inghetat limba-n gura si chiar si cenusa de sub foc. bine.re ! mi-i pofta ! . . ca mine. poate indoit si intreit de cat am scos eu. Apoi striga la boi: hais! Joian. Ea iesise din bizunie si se varase inscorbura unui copac din apropiere. si pestele din car cadea. cum au pornit boii. du-te si-ti moaie coada-n balta.Buna masa. se inciudeaza si mai tare si se repede iute spre copac. Atunci el cauta o creanga cu carlig..Ursul pacalit de Vulpe de Ion Creanga Era odata o vulpe vicleana.Ia mai pune-ti pofta-n cuiu. Taranul vine spre vulpe. De la o vreme. il duce la vizuina sa si incepe a manca. in loc sa scoata peste. dar gura scorburei fiind stramta. sarmanul urs. In acea noapte incepuse a bate un vant rece.. Ingheata zdravan si apa din baltoaca.. gandindu-se ce sa mai faca. Si. cumatre ! nu trage. ca sajunga degraba acasa si sa ieie pelea vulpei. Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum. Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe ! . striga la boi : Aho !aho ! Boii se opresc. carul scartaia. Atunci vulpea ranji dintii si zise : Alei.sor ! sare si ea din car si.. se uita la ea de aproape si. crezand ca-i moarta cu adevarat.Bun ! gandi vulpea. Facandu-se ziua alba. si cand vazu pe urs ca vine far' de coada. taranul ce mana boii o vede si. cumatre. ca toate vulpile. smuceste o data din toata puterea. Carul apropiindu-se de vulpe. cumatra ! Ti !!! da ce mai de peste ai ! Da-mi si mie. ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu.ca si cum ar fi fost moarta. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului. nataraule ! mie nu-mi pasa ca tragi de copac. incepe a strange pestele pe drum. ramane far' de coada ! Incepe el acum a mornai cumplit s-a sari in sus de durere.Hei. .

iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. li se lungise urechile de foame asteptand. nu stiu cum se face. florii. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. Si scapand eu cu obraz curat. vreme trecuse la mijloc doar.. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. S-apoi. pe coasta dealului. parca intrase in pamant. s-au asternut pe mancare. s-o chinuiasca. vorba ceea: Tiganului. aproape de Topolita. ca se afla prin scorburi cateodata si serpi. Atunci au si tabarat balaurii pe mine.. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. Apoi ma dau jos. imi iau traista cu blidele. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: Taci. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei.. Insa a doua zi dupa asta. pornesc spre sat.. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. sa prind pupaza.. si cat pe ce sa ma inghita. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. inainte de rasaritul soarelui. pe la pranzul cel mare. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. Si pornind eu cu demancarea. cu mancarea sleita. Si cum ma scol. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. si lingurarilor.. nemaipunandu-si mintea cu mine. boierul se primbla cu mainile dinapoi. iar ouale. sa-mi tie de parte. — Hauileo. vlaguita de atata zbucium. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! disdimineata. sarmana. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. din oameni. nu stia de asta nici cu spatele. duglisule. cu gand sa prind pupaza.. sezand in coada sapei. cu ochii painjeniti de-atata uitat. sa fure Ion pupaza. cumnata. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. tocmai in Valea-Seaca. dupa cum auzisem. cand as afla ca el a prins pupaza. Si cum ajung in dreptul teiului. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. unde stiam. ne trezeste disdimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata.. zicandu-mi: Scoala. atunci. zicea matusa cu jale. cand i-e foame. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. dar ea. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara. nu veneam. de multi ani.. — Ce spui. numai iacatama-s si eu de dupa un damb.. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. erau toate numai o chisalita. Dupa asta vin acasa. ma sui cu dansa iar in tei. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. Insa mama. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. ca ti-l iau eu la depanat! . bag mana si scot pupaza. iaca si matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. intr-un tei foarte batran si scorburos. caci pupaza era ceasornicul satului. las' pe mine. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. veneam. si unadoua. auzindu-i lalaind asa de cu chef. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. undeva. si-i dau iar drumul in scorbura. c-o falca-n cer si cu una in pamant. de vuia satul. bag mana in scorbura. nici mai ramane cuvant. caut o lespede potrivita. una ca asta. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?.. De-amu bine ca mi-ai spus. care. la pupaza. tacand molcum. cand am vrut sa le iau. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. fratele tatei cel mai mic.. sarmana. ma sui intrinsul. in toate zilele. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. Atunci iau lespedea cu ingrijire.. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa.. cu vai-nevoie. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana moi intoarce eu din tarina. cum zicea mama. de pene. lelita. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. si norocul meu!.. ma abat iar pe la tei.Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. Si oricat oi fi mers eu de tare. pe ce-a fi. mo! ogoiti-va! ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ce-aveti. canta. la mos Andrei.

mai! L-as lasa eu. mai tica. zise matusa. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. sa-mi fie pe toata ziua. cu mama si cu matusa Mariuca. dupa ce se mai odihneste putin. de se stransese lumea ca la comčdie imprejurul nostru. Si altii ca altii. uitandu-ma inapoi sa vad. gatul imi pun la mijloc! Eu. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. de-i zice aman. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. dar cand am auzit eu de tata. macar asa. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. batandu-mi-se inima.. ori in vro dugheana. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. si ia acus te scarpin. — Ce gandesti dumneata. mai tica! ian stai oleaca. soro. cumnata Smaranda. badita! Doamne. zau. si eu din pricina ei.. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. mosule. he! sa fie sanatos dumnealui. Si a doua zi. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. sa-i spuna bucurie despre pupaza. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat.. iarmaroc nu era?! Dar stii ca esti amarnic la viata. sireaca. caci era tocmai lunea. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. zicand: Iaca pozna. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. dar vezi ca nu ma lasa el acum! Tocmai asa patisem si eu.. fiind ascuns in camara. si parpalind niste pui tineri la frigare. Un mosneag nebun. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. de frica si de osteneala. si neghina din ogoare!Caci. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa.. uitandu-ma dupa dansa!. intr-o zi de targ. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. si fratii imi spun. si faceam un taraboi. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. drept sa va spun. s-a mantuit vorba. gospodar de la noi din sat. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. strangand cu nedumerire din umere. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. si apoi tavalindu-i prin unt. si trebuie sa fie pe-aici undeva. de colo pana colo. da. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. dupa cumparat sumani. cum vad eu. Apoi bine ca stiu a cui esti. c-am scapat-o! Pupaza. gandeam eu. cumnata draga. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. marti. om bun. ba s-un topor iti fac. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. apoi mi-o arunca-n sus. vrajba dintre noi sa piara. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. umflu pupaza de unde era. pe la pranzul cel mic. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. incep a ma purta tantos printre oameni.. surioara!.. cumnatica-hai. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. cum aud unele ca aceste. cand se punea la masa. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. razand. din pricina mea. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. zise un humulestean de-ai nostri. cum ii e negustoria. taman in ziua de lasatul secului de postul SanPetrului. zbrr! pe-o dugheana si. In ce te bizui de te indarjesti asa. s-o vand. Si cand ajung acasa. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. — He. cele bune sa s-adune. zice ca i-am fi luat-o noi. nu-i o femeie de inteles. Si cum ajung in iarmaroc.— Nici nu te mai indoi despre asta. sa-mi plateasca pasarea. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. mai baiate? — De vanzare. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu.. daca vrei. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. ca-ntr-un iepure.. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. iute ma sui in pod. daca ma crezi. dupa mama. zise matusa Mariuca. Vorba ceea: Lasa-l. la baut adalmasul. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. Eu atunci. hat! de sumanul mosneagului. cu cotul subsuoara. cu spaima.. c-o vitica de funie. cu pupaza-n mana. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupezei din tei. . ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. pe loc mi s-a muiat gura.

porci. si eu fuga. oloi. iaca si mos Vasile. si ea fuga. itari. mi-a tras o chelfaneala ca aceea. cai. iar prin canepa. ducandu-ma acasa si fiind foarte cuminte in ziua aceea. ma trezesc in ciresul femeii si incep a carabani la cirese in san.. caci. stergare din borangic alese. care se cocea-palea de Duminica Mare. la negustori armeni. sarut mana matusei. si mos Vasile era un carpanos s-un pui de zgarie-branza. Si. unde-i frumos de privit. s-a implinit vorba mamei. cum se gaseau. aici ti-i scaldatul? zise ea. vara. scurt si cuprinzator. pana ce dam canepa toata palanca la pamant. sa fur niste cirese.. si cu negustoria din picioare: vite. sare si faina de papusoi. ci vinovatul. pana la gardul din fundul gradinii. ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat.. Vorba ceea: Nu plateste bogatul. ghiavole. Si ma chitesc eu in mine. ii spun pricina si-l cheama sa fie de fata cand s-a ispasi canepa si ciresele. si pe la scaldat. nu stiu cum. se incalceste prin canepa. la o chiua din Codreni. cum s-o dau. si. Apoi dar.La cirese de Ion Creanga Odata. branza. iaca matusa Marioara. saduca niste sumani. si ea dupa mine pana-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sarit. si alte lucruri. si se fac multe giguri de sumani. coapte. bernevici. acus! Atunci eu ma dau iute pe-o creanga. zicand: — Na! satura-te de cirese! De-amu sa stii ca ti-ai mancat liftiria de la mine. Si dupa ce facem noi trebusoara asta. fratele tatei cel mai mare. mai ramai sanatoasa. c-o jordie in mana. ce le duceau lunea in targ de vanzare. de n-ar veni degraba. erau vro zece-douasprezece prajini de canepa. Intru mai intai in casa omului si ma fac a cere pe Ioan. sa nu spun minciuni.. cu vornicul si paznicul. Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele si baietii. de pe la lucru! Ma rog. si mai ales . care se intindea de la cires inainte si era cruda si pana la brau de nalta. zise matusa Marioara. care se vand si panura. sumane mari. si odata fac zup! in niste canepa. Insa ce ti-i buna pocainta dupa moarte? D-apoi rusinea mea.. atunci. si acolo. razesi fara pamanturi. si cade jos. Si nebuna de matusa Marioara. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus. ca un baiat de treaba. si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cat pe ce sa puna mana pe mine! Si eu fuga. la hora. sa ne ducem la scaldat. de parca nici nu l-am atins. si pace buna! Si dupa ce-a venit el rusinat de la ispasa. carora le vine cam peste mana targul. ca si matusa Marioara. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii. unde o pui? Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara. zvarr! de vro doua-trei ori cu bulgari in mine.. spanzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? Si iaca asa cu ciresele. caci jos era prapadenie! Daca vede ea si vede ca nu ma dau. de care nu s-a ales nimica. la tulpina ciresului. cand colo. o cotigeam inapoi. frumoasa si deasa cum ii peria. dupa mine. luandu-mi ziua buna. Marioara. cu ochii holbati la mine. Si cum eram ingrijit si ma sileam sa fac ce-oi face mai degraba. crude. mai spre poale. zicand: Stai. mi se dusese buhul despre pozna ce facusem. pe-aproape de Mosi. simi pierd urma. — Nu-i acasa Ion. matusa Marioara! vorba de dinioarea. caci numai la dansul si inca la vro doua locuri din sat era cateun cires varatic. ca tare-as fi avut placere sa ne scaldam impreuna. Dar mai in deseara. si lai. Vorba ceea: A tunat si i-a adunat. Asa si tata: a dat gloaba pentru mine. pe care neavand vreme sa-l sar. oi. Eu. ma furisez din casa si ma duc. si femeile si barbatii. unde era batelistea flacailor si a fetelor. ma supuresc pe unde pot si. — Dar bine. lana. s-a dus cu mosu-tau Vasile sub cetate. si eu fuga iepureste prin canepa. sarmana. doriti unii de altii. sau joia pe la manastirile de maice. ziua miaza-mare.. la mos Vasile. iute ma rasucesc intr-un picior. ca te captuseste ea. si mai bine-ar fi!. precum si pe la iarmaroace in toate partile. si de pe aiurea. si vinovatul trebuia sa plateasca. camesoaie. genunchere si sardace. Targu-Frumos. pe loc. si ea fuga. si de noaten. mai porcane.. cu mos Vasile. cu varul Ion si chiar cu baietii si fetele din sat. striga pe tata la poarta. Dar in gandul meu: Stii c-am nimerit-o? bine ca nu-s acasa. si cusute. talharule. matusa. Roman. fac vro doua sarituri mai potrivite. fugind tot iepureste. toata saptamana. Bacau. mai ales duminica la biserica. coboara-te jos. laicere si scorturi inflorite. de n-aveai chip sa scoti obrazul in lume de rusine. veniti inadins din alte targuri: Focsani. iute si degraba: Ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtisag. si-mi pare rau ca nu-i varul Ion acasa. in Cierul Cucului. Insa degeaba mai clampanesc eu din gura: cine ce are cu munca omului? Stricaciunea se facuse. pe de laturi iar gard. si ea pe urma mea. ca te-oi invata eu! Dar cum sa te cobori. dar nu ma chiteste. drept vorbind. ori se impiedica de ceva. ma azvarl peste gard.. caci. ca sa nu ma prinda.

dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste. Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela. uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multameste cucoanei. Bine-a mai zis cine-a zis ca "Boii ara si caii mananca". sa-i luam naravul. pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. . zise cucoana. . cu toata bunavointa ce ave. sa moara ca un cane. suntem datori a ne ajuta unii pe altii. S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. pentru imprejurari grele. Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poate face dintr-ansul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare. da raspuns cucoanei.acum. iacata curtea pe costisa ceea. vazand in carul cu boi un om care samana a fi bolnav. Iaca peste ce noroc ai dat. Ia. ori asa. fara sa se carneasca din loc. Noi gandeam sa-ti dam sopon si franghie. Da. ca sa curatim satul de-un trandav. . si-l ducem la spanzuratoare. bata-te intunerecul sa te bata. faradelege! Mai bine duceti-l la mosie la mine. mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva.Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav. dragi ti-s fetele? — Dragi! — Dar tu lor? — Si ele mie!. Trageti-i mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura! Atunci unul dintre sateni zise cucoanei: . de flori de cuc. sa nu mai mori! Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe-un trantor. si-l duceti la vro doftoreala undeva.Bunatatea dumneavoastra.Alei! oameni buni. cand se ridicasera cateva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scormoli si pe mine la inima. sa tot traiesti. milostiva cucoana. mai lenesule. cucoana. ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug. Cucoana.Vai de mine si de mine. Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa. ca muieti-s posmagii? . Povestea unui om lenes de Ion Creanga Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes. .Ce sa zica. sarmanul. intreaba. raspunde unul. raspunse unul dintre tarani. sarmanul. dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pareche in lume. de lenes ce era. si hai cu dansul la locul de spanzuratoare! Asa era pe vremea aceea. Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea. cu bunatatea dumisale. zicand: .Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni. infiorandu-se. Si satul. il umfla pe sus.. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni. vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului. raspunse lenesul. . . zise unul dintre sateni. nici imbucatura din gura nu si-o mesteca.Ba nu. hotara sa-l spanzure.Ba. se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. ia asa. ca doar stiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o bucatica de pane. si satenii aceia de dansul. faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul.. ce spune cucoana: ce te-a pune la cotet. Hai.Oameni buni. sa se caute. sa ierte cinstita fata dumnevoastra. ca pe un butuc nesimtitor. daca le da mana sii tine cureaua. zise cucoana cu mirare. cu jumatate de gura. zicand: . iti da adapost si posmagi.Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul. luandu-te sub aripa dumisale. il pun intr-un car cu boi. se lehameteste si de binefacere si de tot. intrun hambar cu posmagi. Si asa. milostiva cucoana. Vorba ceea: — Mai Ioane. ori asa. pacat. Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. intreba cu mila pe cei doi tarani. inca asta n-am auzit! Da' el nu poate sa si-i moaie? . ce-ti bati capul! Cucoana atunci. .I-auzi. ca n-are vreme de stat la vorba cu noi. Iar cucoana.

Iepurele mai alerga un pic si. Toate animalele au aplaudat-o. ca unei mari castigatoare. testoasa il ajunse din urma. asudata. dar trecu mai departe fara sa se opreasca. iepurele se aseza sa manance cativa morcovi proaspeti.Iepurele si broasca testoasa de Esop Un iepure care privea mersul lenes al unei testoase ii spuse acesteia in gluma: . Isi spuse: . o vazu cum trece linia de sosire si castiga intrecerea. In timp ce manca. Iepurele porni val-vartej. Mai bine dorm un pic! Testoasa e inceata si voi avea timp s-o intrec! Cand se trezi. tocmai el. I-au dat apoi o cupa. Domnul Soarece trase o linie rosie pentru start si veverita dadu semnalul de plecare cu un fluier. trecu si testoasa. dupa cum ii era felul. sa vedem cine alearga mai repede? Testoasa incuviinta. obosit si rusinat. Cum o luase cu mult inaintea testoasei. Tarziu. venira la locul hotarat pentru inceperea cursei. vazu ca se lasa noaptea.Vrei sa facem o intrecere. In departare. dar hotarata sa nu se dea batuta. Iepurelui i se facu somn. Sari ca ars si porni pe urmele testoasei. dis-de-dimineata. . Asa a aflat ca straduinta este un dar nepretuit. Multe animale voiau sa priveasca intrecerea si asteptau cu nerabdare. A doua zi. iar testoasa incetinel.Soarele asta e prea fierbinte. in dreptul unui sat. care credea ca este cel mai bun alergator. se aseza sub un copac sa se odihneasca. Iepurele a ajuns tarziu.

pe cateva paralute. .. si ochii-i lacrimau de amaraciune.. Intr-o zi. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare. Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul.. Si din ziua aceea ii dadeau de mancare intr-o strachina de lut. dar batranul se inchise in amaraciunea lui si nu scoase o vorba. . Cand vazu aceasta. "Asta e prea de tot !. cand n-or mai fi in putere. .. Si iata ca odata. abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa. Il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si.". Cand sedea la masa sa manance. scapa cate-un oftat adanc. nu-l mai lua nimeni la rost. Din cand in cand. Bietul batran.Bunicul si nepotul de Fratii Grimm A fost odata un batran impovarat de ani. Nu-l mai asezara sa manance cu ei la masa. inspre seara. auzul ii slabise si-i tremurau genunchii le orice miscare. si nici macar atat cat sa se sature.. cum sedeau cu totii in odae.sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori incepu sa-si faca de joaca cu niste scandurele. ci-l pusera intr-un colt. o strachina de lemn. langa vatra. ca bunicu' !. cazu pe jos si se facu cioburi.ii raspunse copilasul .Fac si eu o covaita . privirea i se tulburase.Ce faci tu acolo ? il intreba taica-sau..din care sa manance tata si mama. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate. nepotelul .numai. trebui sa manance de aici inainte doar din strachina de lemn. isi spusera in sinea lor barbatul si nevasta. fiul si nora-sa se umplura de scarba. nora apuca sa-l certe de zor. Si-i cumparara din targ. Si de batran ce era. mancara iarasi cu totii impreuna. iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura. Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia. strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur. din ziua aceea.

se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. dupa un cot de deal. toti de piatra. dar mosneagul nu-i auzi. Si cum plangea el asa. strigandu-le: . taiata taman la mijloc. aflat intr-o scorbura de copac.Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. nu gluma. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. prostanacul.. Iata ca veni si randul lui Prostila. facandu-i semn sa-l urmeze. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. cei trei frati dadura peste un palat. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . ca sa se odihneasca. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. Si oricat se stradui el. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. si nu venise nici o veste de la ei.Auzi. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. fratele lor mai mic. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. Strigara la el o data... Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu.. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si.Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. Si avea usa asta o ferestruica. tot mergand ei asa. Si-n ele se aflau o multime de cai. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . dar nici lui nu-i merse mai bine. ca se prelingea pe trunchi. totul mergea atat de incet.. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. descuie lacatele si se ivi in prag. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar.. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. mai isteti decat el. pe luciul caruia inotau o multime de rate. Dar prostila ii opri. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. de-ar fi fost dezlegate. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. pe care-l poreclisera Prostila. Si avea roiul acesta atata miere. Si cum trecuse vreme. cand noi. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. si abia atunci se trezi mosul. mosneagul ii duse in cate un iatac. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Si fara sa spuna o vorba. pleca in cautarea lor.. dar cand fu sa apuna soarele. sa creada c-o sa poata razbi prin lume. intr-o buna zi. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . A doua zi. Mai strigara a treia oara. ca sa poata lua mierea. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. nu se zarea unul pe nicaieri. dadura peste un lac. Cat despre oameni. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. Si se preface si el in stana de piatra. strigara a doua oara.. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. numai ca nimerira langa un roi de albine.. ca-l cuprinse deznadejdea. si avea palatul asta grajduri. care toate trebuie gasite intr-o singura zi. Erau tocmai furnicile pe . de-ai fi zis ca este un izvoras. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat..

Si lasandu-se in adanc. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului. dar cum naiba s-o recunoasca. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. urca pe scaunul domnesc. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Si iata ca veni in zbor o albina. "Ei. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. dupa moartea craiului. Se roti ea de cateva ori prin iatac. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. de parca nici n-ar fi fost. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. Si numaidecat se risipi vraja. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. Ei. iar cea mica luase o lingurita de miere. fiecare gustase ceva dulce . flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. . acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire.care flacaul le scapase de la pieire. se ivi inotand un card de rate.

Cand fundul cufarului scartaia. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. cufarul acesta era tare ciudat. Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate. Numai unul din ei. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o tigaie tot veche de fier. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. s-a bagat in cufar. Asa a facut si feciorul de negustor. Fiindca turcii umblau ca si el. din care fiecare din ele era o aschie. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. . a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. Sambata seara povestea era gata. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. multumesc! – a spus feciorul de negustor. Acuma. sultanul si sultana vin la mine la ceai. putea sa zboare. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. s-a dus in padure.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana.Bine. cu ferestre asa de inalte? . Cum mergea el asa. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. . iar tata vrea sa fie vesele.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul. . fiindca era priceput. dar intr-o buna zi a murit. si pasarile ne spuneau povesti. sa vedeti. stateam intr-o creanga verde. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. Sultanul.Asculta. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. tot mai departe si mai departe. care era mai bun la suflet. deasupra norilor. sambata seara. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: „Fa-ti bagajul!“ Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. Nu s-a uitat nimeni la dansul. Au sa fie foarte mandri ca mia cerut mana dumnezeul turcilor. Toti l-au intampinat cu prietenie. i-a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. dar una care sa fie cu talc. adica roua. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. Cu asemenea indeletniciri. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . da! – a raspuns el. Cum il incuiai. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para.Sa vii sambata seara – a zis ea. facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. . n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat.Cufarul Zburator de H. Si-a luat zborul.C. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: „Cand eram noi in copac. Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. cand era soare. lua inapoi un galben. toata ziua ne imbaiam in soare. Ea s-a trezit si s-a speriat. Dimineata si seara beam ceai de diamant.Bine. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. . feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nu-i prea placea.Da.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. . iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. cu halat si cu papuci. Vedeam ca suntem bogate prin . Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn.

ma incununati si pe mine?“ – a intrebat vatraiul. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun“ – au spus chibriturile. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii.faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. „Neam prost!“ . Fiecare se gandea: „Hei. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. Uite cum stralucim si ce lumina dam!“ Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut. cu care scria scrisori bucatareasa.“ „In casa aceea. e ceva delicat si fin. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. intr-o familie linistita.. „Ei. Si l-au incununat si pe el. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. mobilele erau sterse de praf.cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. . Uite. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui.“ „Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) . Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne si familia noastra sa imprastiat in toate partile. E drept ca n-a invatat nicaieri. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. iarta-ma. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!“ „Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. de cand am venit pe lume. N-avea nimic deosebit. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. „Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. veche. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. Deunazi.“ „Da. Afara de caldarea de apa. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. si iarna.. sa vezi ce petrecere ar fi fost!“ Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa.si-au spus in gand chibriturile. Acuma samovarul trebuia sa cante. da. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. de aceea noi. De la inceput. incep eu. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. obraze subtiri.“ „Ce frumos povestesti – spuse matura. maine ma incununeaza si ea pe mine“ – s-a gandit matura. Se vede imediat ca povesteste o femeie. “Mie mi-a venit pofta sa dansez. Doamne. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. „Mai bine sa ne veselim oleaca. toti cati suntem aici stam mereu in casa. „Daca o incununez. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: „Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. dar era mandra de asta. care se duce cateodata in curte si se intoarce. „Ba nu. Pe marginea ferestrei era o pana de scris. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. asta pot sa v-o spun. ramurile celelalte s-au dus care incotro..“ „Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe.“ „Da. dac-as fi vrut.“ „Mai taci acuma. se vede asta!“ – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. am ajuns sa stam la bucatarie. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara. dar putem sa trecem asta cu vederea. ca ai vorbit destul“ – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scantei in toate partile.“ – a spus vatraiul si a inceput sa danseze. curata si frecata.“ „Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. Dar asta era numai sclifoseala. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!“ „Sa facem cat mai multa zarva!“ – au spus cu totii. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput..

. dar cand a ajuns in padure. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: „Hai sa ma duc prin oras. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. sa vad ce spune lumea“. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. dar el cutreiera lumea si spune povesti. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul.Frumoasa poveste – a spus sultana. Da.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. seara. L-o mai fi asteptand si acuma. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. . fiindca curand avea sa faca parte din familie. pocnitori si artificii. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. ca sa se bage in cufar. Nu-i de mirare deloc ca era curios sa afle. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. Cu o zi inainte de nunta. . a fost iluminatie in tot orasul. . Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. . Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. Il tutuiau acum. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie.Da. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. „Trebuie sa fac si eu ceva“ – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul.

Daca vazu tatal fetei. nu stiu ce dregea. si se bucura. fara voia lui. patea necazul dupa urma fetei imparatului. si ducandu-se la imparatul. El isi uitase de peste. si nu-ti face pacat cu mine. ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei. Vezi ca inima ii da branci catre dansul. ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau. eu mi-am gasit logodnicul. vazu ca sunt numai buni de a se lua in casatorie. nevoie mare.Tata. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zambetul pe buze. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara. ca mult bine ti-oi prinde si eu vrodata. Pe el imi zice inima sa-l iau. destept si apoi mie imi place. A fost odata un baiat. poate sa fie golan.Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine. ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei. o data cu capul. mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata. dete niste raspunsuri de merse fetei tocmai la inima. Azi asa. Baiatul cel bubos insa de cate ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra. se pomenise bubos. El. mi i-a luat binisor pe amandoi. nu stiu ce facea el. se zapaci pana intr-atata de nu stiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. infratindu-se. Bucuria lui. arunca-ma iara in put. ba. cand scoase apa vazu in ciutura un ghigort. odata. ia asa. trecand pe la curtea imparateasca. ghigortule draga. Vezi ca si vorba lui ca si a fetei era vorba cu lipici. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. Fata imparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. biet. nici tu veselie. maine asa. poate sa fie sarac. Acum isi aduse aminte de dansul. golan si fara nici un capatai ? . Atat de mult se fastacise el. si rabda. Apoi. Intr-o zi. cum altii se zbenguiau cu fetele.Baiatul cel bubos si ghigortul A fost odata ca niciodata. nici tu dezmierdare. Baiatul se minuna de asta. vedea ca ii tot rade. si la sarutat.Peste. cum de sa vorbeasca un peste ? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul in put. si ramase curat si luminat. nu s-a mai putut opri. tatal sau. Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai. Ei incepura a se boci si a plange de mi ti se rupea rarunchii. isi inghitea amarul. ca o sa aiba in ziua aceea leguma mai deosebita. de la nasterea lui. ce sa vezi d-ta ? pestele incepu sa-i vorbeasca: . si ca il pandea pana ce trecea. Nici tu joc. fetei ii tacaia inima nu-i tacaia. desi toti erau imparati si fii de imparati. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. Cand. si ramnea la dansii. In toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. ca un pui de brad. cum unii se incurau jucandu-se. nevinovat. dara lui stiu ca-i tacaia de sta sa-i iasa afara din piept. el frumos ca un bujor. Si fiindca n-avea incotro. Si dintr-acel minut. intr-o zi. Daca nu vei voi sa ma insotesc cu el. Ea frumoasa de pica. Ce n-a facut el ca sa se curete de bube ? dara in desert. si ce sa vezi dumneata ? odata ii cazu bubele. scapa-ma de bubele astea uricioase si imputite. sa stii cu hotarare ca pe altul nu iau. De cand se scria musca pe parete. biet. dara mie imi sfaraie inima dupa dansul. de cand se bateau ursii in coade. Eu am sa traiesc cu el.v Baietii la joc si fetele la hora il huiduia si fugiau de dansul ca de o lepra. il chema de vorbi cu el. Cand l-a vazut fata de imparat asa mandru si frumos. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cand vazu ca pe dansul il cheama! Se facu rosu ca sfecla. si ducandu-se la put intro zi. . fata mea ? Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant. pana ce. Nu stiu daca tie iti place ori ba. numai ca sa treaca. tiindu-si firea si luandu-si inima in dinti. imparatul. Mai mincinos cine nu crede. pestisor. cum zici d-ta. El nici sa se gandea ca pentru dansul se punea la fereastra. si el. Drumul insa ii era pe la curtea imparateasca. Pasamite fata imparatului. Ce nu facu bietul tata-sau. se uita inauntru si zise: . dragul neichii. caci el nici . N-apuca sa sfarseasca vorba bine. dara este om de omenie. ca fie-sa pusese piciorul in prag si nu voia nici in ruptul capului sa ia pe altul de barbat. rogu-te. dara ca s-o induplece. El. ca de n-ar fi. i-a bagat intro butie si i-a dat pe garla. ii zise: . nu s-ar mai povesti. ca se pomenea.Flacaule. ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos.Tata.

slujitori si vanatori. Imparatul ramase stalpit de mirare. coborandu-se din copaci. Toate lucrusoarele dintrinsul era puse la randuiala lor si toate imi vorbeau ca niste nazdravane. Unde sa auzi la dansii cearta! ferita santuletul sa vezi la dansii neunire. imparatul. ghigortule dragut. zicandu-le: . ca sa se mai racoreasca nitel si sa-si astampere necazul. Ea se ascunse si stete acolo pana ce pleca vulturul. ca va intampina un zabrac bun de la ai hranitoarei sale. imparatul. intinse manusitele. unde mi se facu un palat. Cum se duse el. ramaind numai cu credincerul sau. si voind sa lege capastrul calului de propteaua portii. Dupa ce ospata ca un imparat. ca ce ar face sa scape de primejdie. Ei acolo au facut nunta.nu-i batuse capul. ele ursi pe copil ca va ajunge om mare. Gasind o poteca care ii scoase la luminis. aici legati voi caii ? locul cailor este la grajd. ca butia ajunsese la mare. Vulturul urma a hrani copilasul lepadat de ma-sa si pus in copaci. fata imparatului. E! ce te faci tu acum ? caci seara se apropie. In vremea aceasta. si loc de repaus nu este. Si. cum il vazu asa. si. Copilul. el se rataci. pana ce o sugruma si cazu jos moarta. pentru ca era. Atata numai. ma neghiobilor.. Dar asa palat maiestru nici ca s-a mai vazut. de nici imparatul. dete peste palaturile baiatului celui bubos. cum zisei. Imparatul nici n-avea vreme sa se minuneze de ceea ce vazu in acele palaturi. asa putin la inima cand se intampla de caz in nevoie. se sperie. sa fie mustrat de o proptea. ce sa vezi dumneata ? dintr-o pacatoasa de butie. cum simti ciocniturile vulturoaicei. o apuca razna pe camp. Traiau acolo ei ca in sanul mumei lor. odata ii veni in gand ghigortul. si casa de gazduit nici pomeneala. Abia ii iesi din gura vorba cea din urma. Si asa petrecand ei.De. si ii si puse gand rau. da ce. Tot bajbaind ei prin amurg. casatoria lor fu binecuvantata cu un copilas. cruce de voinic. trancanaile de la bucatarie. se rusina singur de sine. apoi ca va fi povatuit de o alta pasare. descalecara. tatal fetei. vaneaza colea. si stranse. dara el nu-i cunoscusera pe dansii. Cand privi ceea ce facea. chiar de a doua zi incepu a veni un vultur in toate zilele. pana ce intr-o zi se tinu vulturoaica dupa dansul sa vaza unde tot vine el. ba nici ca visa ca o sa ia de nevasta pe fata imparatului. Cocorul dand peste o asa bunatate si frumusete . ca hrana i-o va aduce o pasare. Cum il vazu.Scapa-ma de nevoia in care am cazut. tatal fetei. pe nebagate in seama. Cand. Dorinta lui se implini numat cat te stergi la ochi. parca l-ar fi invatat cineva. curtea. a doua zi plecara vanatorii cei rataciti. Cum. nu avea asa palat bogat si impodobit cu de toate frumusetile lumei. nu-l putu sparge asa lesne. zise. grajdurile. El avea de gand ca sa poruneasca mai apoi sa i-l aduca lui acolo.I!. ce se nascu implatosat cu un piept de aur. cobori scara palatului si veni la poarta de pofti pe acesti calatori inauntru si-i ospata ca pe niste oameni de omenie si rataciti. mare. Pieptul fiind tare. si despre care nimeni nu-i povestise nimic. maturile de casa si de curte. Venind ursitoarele. si acest palat acolo se infiinta. de aur. de unde cunoscura drumul. si sta sa asculte la altele cari vorbeau si se imbarbatau una pe alta la lucru. asternuturile. si stranse. In cale se intalni cu un cocor. Mai gandi o data baiatul cel bubos la ghigort si dori ca palatul sa se stramute intro padure. si a-i aduce de mancare. isi zburli penele de pe dansa si puse gand rau copilului. ii fu mila sa-i faca de petrecanie. plecase in vanatoare cu o multime de curteni. Napuca sa priveasca cu bagare de seama la lucrurile ce mergeau singure si-si faceau slujba. Muma-sa. aceasta ii infrunta. cum de sa se arate el. Stapanii palatului cunoscura pe imparatul. floricelele cele frumoase. ca sa-i manance rarunchii. Cum ajunsera. Stiu ca poti multe. Toate isi aveau vataful lor: tacamurile mesei. Vazand insa ca cu bocela nu o scoate la nici un capatai. Fata la nunta au fost: fiarele padurii. Bubosul vazu de pe fereastra ca tot umbla pe dinaintea portii niste oameni. imparatul pleca la curtea lui cu hotarare desavarsita a pune gonaci cari sa afle ale cui erau palaturile acelea din coprinsul imparatiei sale. se plimba de colo pana colo pe dinaintea portii. Si vaneaza ici. vulturoaica veni la copil si cu pliscul incepu a ciocni in pieptul copilului.. vezi ca nici nu-i trasnea lui prin cap ca ei sa mai traiasca. lucru ce nu mai vazuse el de cand intrase in butie. Si in adevar. apuca pe vulturoaica de gat. Caci diavolul vrajbei nu cuteza sa-si vare coada intre ei. tot strangand pumnii si dintii de necaz. Dara fiind rodul pantecelui sau. ca va ridica tulpina din care iesise ma-sa. pasarile vazduhului si stelele cerului impreuna cu santa luna. la mare marire. Atunci si copilul. cum. Se duse deci de-l puse intr-un pom nalt si il napusti acolo. Si apoi ii veni si cu rusine cum el. si incepu a se gandi. toate erau cu randuielile lor. se departase de oamenii sai. din care va scapa cu fata curata. carele crestea repede ca o floare. copacii cei mareti. se imprieteni cu el. acum sa te vad! Mi-ai dat dovezi de nazdravania ta. Masa se puse in liniste si cu buna randuiala. .

Dupa aceasta parintii il rugara sa ramaie cu dansii. vezi ca ursita lui il tragea in alta parte. si traiau impreuna in cuibul lui. si se rugara de imparatul sa-i casatoreasca. Mai tarziu el ii si intrecu la mestesugul de a mana luntrea si ii plimba si pe dansii. nu se mai indura a se dezlipi de dansul. El intra in slujba la imparatul. Aci daca ajunse. ci stiind si pe baiat destept si ager la minte. . din una. se dara in vorba si despre copii. nu stiu ce parca ii zicea sa ia in nume de bine pe acest june. o aduse baiatului. Dupa ce se mai mari baiatul. dete peste palaturile imparatului. si acesta invata sa citeasca si sa scrie. si afla ca el este copilul lor. cu care se invata la manat. il batu gandurile sa se intinza pana la dansa si nu gresi. caci si ea pusese ochii pe dansul. mare. si rubedenia la rubedenie trage ca acul la magnet. Iar lui. ea se uita gales la dansul. Imparatul. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Plimbandu-se el asa pe apa. ii tacaia inima de bucurie. Acolo.de copil. pana ce intr-o zi mersera amandoi inaintea imparatului. puse de le facu un pui de nunta de stiu ca s-a dus pomina. din alta.v Vezi ca. fara sa stie de ce. A cercetat ce era aceea si a aflat ca acolo traieste o pereche de oameni. Cum il vazu imparatul. a zarit palaturile tatalui sau. Apoi fiind si batran. Gasind o carte pe unde colinda cocorul. cocorul il invata a face o luntre. nu se impotrivi nici o cirta de timp. cu care se plimba pe apa. tatal ma-sii. marturisira ca sunt indragiti. cari domnira cu omenie cate zile avura. Fiind tot pe langa imparatul. Se puse in luntre si iesi la lume. dara cam cu sfiala. si vazand adesea pe fata imparatului. dadura in genunchi. carele stia de patarama celei dintai fete. Si ispravile ce aduse imparatiei prin iscusinta lui facu pe imparat sa aiba pe acest tanar mai de aproape al sau. El lua oameni cu dansul in luntre. maine asa. sangele apa nu se face. caci dupa surghiunirea fetei celei mari dobandise imparatul alta fata. Azi asa. se cobori din scaunul imparatiei si ii urcara pe dansii. Intr-o zi se incumese ai face cu mustata. El s-a dus sa faca cunostinta cu dansii. El nu voi.

Ce sa faca ei? Hotararea imparatesei era lamurita. am incercat si la bun si la rau. Are sa curga multa apa pe garla pana s-ajungi a cunoaste tainele imparatiei ca noi. ramasera inmarmuriti de uimire. nevoie mare. Numaidecat mai-marii tarii zisera fetei sa se gateasca de nunta. Ea luase condurul fara sa stie al cui este si pentru ce sta pe masa. Si trecand in camara ei. pana si la roabe. de sa te fereasca Dumnezeu. stiind hotararea imparatesei. A fost odata un imparat si o imparateasa. Condurul sta d-a pururea pe masa in camara imparatului. dupa ce se gandi si se razgandi.ii spuse cele intamplate si ii ceru sfat. cea atat de vestita in lume de cuminte.infratindu-se. intregulet o planse dupa inmormantarea ei. Ea zise: . Mai mincinos cine nu crede. targuri si catune. tatal tau. la femei de neam si la de cele proaste. cinstiti boieri.imparatii si cetati. Dumnezeu ne-a aratat pe aceea pe care imparatul nostru trebuie sa o ia de sotie. era cu o stea in frunte. sa ia tatal de sotie pe fie-sa. Sa nu vaduveasca imparatul dupa istavirea ei. de cand se bateau ursii in coade. Ce sa faca dar? Dupa multe chibzuiri. nu s-ar mai povesti. Si apoi. si gasiti pe vreauna la care sa se potriveasca condurul mamei pe piciorul ei.il ia si-l incalta. Nu trecu mult si se intoarsera precum se dusera. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca imparatul n-ar pacatui de ar lua de sotie pe fie-sa. cautand la cine s-ar potrivi condurul. sa nu vaduveasca. Dete condurul raposatei imparatese si doi trimisi ai Sfatului imparatesc razbatu tari si cetati. raposata maica imparatiei tale.Nu te supara. Murind imparateasa. Vazand fata ca n-areincotro. se tot tinea scai de imparat ca sa se insoare. la nici o taranca. raspunsera boierii. dara vazu ca de la plans nu castiga nimic. la nici o jupaneasa. Acum alta nevoie.incepu a alerga iara dupa jucarii. Un an intreg. parca fusese d-acolo. mai zise fata. altul de margaritar si al treilea de diamante. Si nici in ruptul capului nu voia sa se insoare de a doua oara. . Ca si muma-sa. la nici o cucoana. iaca si fie-sa ca vine si se juca si se zbenguia p-acolo prin camara. De cand se scria musca pe parete.ii zise sa ceara a i se face trei randuri de haine: unul de aur. Sa lase pe imparatul sa vaduveasca pentru ca nu s-a potrivit condurul la nici o muiere. sa sileasca pe imparatul sa ia de sotie pe fie-sa. deoarece la nimeni de pe lume nu se potrivise condurul raposatei. In casatoria lor ei au trait ca fratii. a lasat cu sufletul ca imparatul. Intr-una din zile cand imparatul tinea sfat cu boierii cei mari pentru trebileimparatiei. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau.Am razbatut. fiindca asa lasase cu sufletul imparateasa si pentru ca Dumnezeu chiar oranduise asa. Nici fata nu voia sa ia pe tata-sau de sot. calca juramantul imparatesei de la ceasul mortii sale. se puse pe un plans. ba chiar la nici o roaba. Planse ce planse. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. a lasat cu sufletul la ceasul mortii ei si cu juramant ca imparatul.Cautati. sa nu vaduveasca. . Se duse deci la dadaca-sa. ca un copil ce era. Sfatul imparatiei. Imparatul o iubea. fara nici o isprava. si la nimeni nu s-a potrivit. Daca vazu si vazu ca scapare nu este. ci sa ia de sotie pe aceea la care se va potrivi condurul ei. sotul ei. El se tot impotrivea cu fel de fel de cuvinte. Dadaca. ci sa ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Cand vazura boierii una ca aceasta. la tinere si la batrane. domnita. ca de n-ar fi. .Unde ati mai auzit. Imparatul nu mai putea de bucurie de aceasta intamplare. Pasamite.Gainareasa de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. din nastere. condurul nu se potrivi la nici o fata de imparat. ceru timp de trei zilein care sa se gandeasca si apoi sa-si dea raspunsul. si numai o fata au fost facut. . aceasta fata. ci sa se insoare cu aceea la care se va potrivi pe picior condurul ei. se lasa si el dupa sfatul mai-marilor imparatiei. varsa niste lacrami cat pumnul si suspina de sa-i sparga pieptul. si nu fii asa tantosa. batjocura ca aceasta. lasata cu grai de moarte. cand. boieri dumneavoastra. ce sa vedeti d-voastra. Trecand si pe langa masa si vazand condurul. si sa spuie ca dupa aceea se va gati. Oricine voia sa-l incerce avea toata voia. se temea de Dumnezeu.

venea pe langa bucatareasa si-i da si ei ajutor. Bucatareasa ii dete voie. Fiind sub ascultarea bucataresei. Abia.ii mai veni nitica inima. Gainareasa. cuvantul din poveste. Ea ii spuse alte gogleze. Trecand hotarul. decat numai si numai cu dansul. Fiul imparatului juca ce juca. Imparateasa se induiosi cand auzi ca o sarmana nevoiasa cere adapost de la dansa si porunci ca sa o puie ingrijitoare de gaini. ca de ale dansei. acest imparat fu iarasi poftit la o nunta de imparat. si zicand vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor. o primi inauntru. Fiul imparatului se duse si el cu tata-sau si cu muma-sa. spre a nu cadea in gurile barfitorilor. Si capatand voie se duse. Mancarea si apa.ii veni inima la loc. Cand dete in amurg. se prinse in hora tocmai langa fiul imparatului. dupa multe rugaciuni. Iara el tot vorbind cu dansa. Iara daca iesi bucatareasa si o vazu. apuca pe cai dosnice. se imbraca cu o piele de magar pe care i-o adusese dadaca si fugi. de barbatia si de curatenia de inima a gainaresei. Cand ii aduse hainele. In ziua aceea se ceru si gainareasa de la bucatareasa cu rugaciune ca sa o lase sa se duca si ea prin cetate. ii lua un inel si nu mai voi sa i-l dea. fiindca fata cam intarziase. acum se mai linisti olecuta. Cand fu seara. ea se duse si se prinse in hora iarasi langa fiul imparatului. se indupleca bucatareasa a-i da voie. Merse ce merse. Ea porunci bucataresei sa o ia mai de aproape. Caci d-aci nainte mai frumos imi este. Unde pana aci umbla cu moartea in san.isi baga hainele cele frumoase ce le capatase in desagi. se puse la poarta cu chip umilit si smerit. sa raspunza de dansa. Ei se dusera. Nu-l mai incapea locul. bucatareasa. ca si de celalalt rand. ea pieri. si le da de mancare. Toti slujbasii curtii o luau in nume de bine. Acesta cum o vazu. de parea ca este o zana. si cu fagaduinta de a nu se mai cere niciodata.ii aduse si dadaca cele spre fuga. ii cazu cu tronc la inima! Seindragosti dupa dansa. nimeni sa nu ma vaza ce voi face". sa se mai rasufle putintel. iute. Si in adevar avea si ce vedea. si de unde. intuneric inapoi. dupa ce deschidea cotetele. punea clostile si vedea de pui. si pieri ca o naluca din mijlocul horei. auzind raspunsul fetei. ca si intai. se duse ca vantul si. Fata raspunse ca este gata. Bucatareasa o certa ca prea zabovise. mai cu mila decat clostile. Ea se feri ca sa nu o vaza nimeni. Ascultati. i se facu mila de dansa si induplecandu-se de rugaciunile ei. Se prinse in hora. Fugind fata imparatului de la curtea tatane-sau. Fiul imparatului era mandru . Seimbraca deci in hainele sale cele cu diamante.Cererea ei se indeplini tocmai pe tocmai. Imparateasa ceru sa i se infatiseze ca sa o vaza si dansa. Asa de bine ii sedea gatita. si ajungand la curtea imparatului locului aceluia. si cauta de gaini cu voie buna si tot cantand. dadaca ii pregati toate cele trebuincioase spre fuga.imbracandu-se in hainele cu margaritare. si fugi si fugi. parca o tot pierdea din ochi. Gainareasa se imbraca cu hainele de aur si zicand: "Lumina inainte. dara ea.indata ce se intoarse acasa. Gainareasa se ceru si ea de la bucatareasa. Boierii ramasera multumiti. pe carari neumblate de picior de om. Sa se prapadeasca fiul imparatului de parere de rau ca o pierduse. Smerenia. si toti aveau mila de ea. vazandu-i vrednicia. În vremea aceasta. apoi le cuibarea. El se duse iarasi cu fiul sau. Se ceru si gainareasa in ziua aceea. Dara bucatareasa nu mai voia sa-i dea drumul.ii mai zise o data sa se gateasca de nunta. cum o vazu. ea. Dupa nitel timp. Fiul imparatului nu mai putea de inima rea. Ea isi ceru iertare si se fagadui ca alta data nu va mai face asa. dara ia-o de unde nu e! Se intoarse dara cu inima zdrobita. pana ce iesi din imparatia tatalui sau. ei crezura ca in cele din urma ea a cunoscut ca trebuie sa se supuie Sfatului imparatiei. iarasi langa fiul imparatului. nevinovatia si sfiala ce baga de seama imparateasa la gainareasa ii placu. Iara daca ispravea treaba cu gainile. iute. ajungand la nunta. Acesta. fata de imparat se silea in toate chipurile sa-i fie pe plac. vai de lume! El o intreba a cui fata este. mai cu seama. boieri. si tot se uita la dansa. Nu trecu mult si imparatul cu imparateasa si cu fiul lor fura poftiti la nunta la un altimparat. nu le lipsea niciodata. abia. se imbraca iarasi cu pielea de magar. Sclipea diamantele de pe dansa de luau ochii celor ce se uitau la dansa. cu grije. O cauta prin toate partile. Mai trecu ce mai trecu. Spuse si imparatesei ca o fata sarmana si nenorocita a nazuit la curtea imparateasca si o ruga ca sa o priimeasca sa fie gainareasa curtii. Se dusese vestea pana la imparateasa de harnicia. Pana seara nu juca cu altul. Un fel de lancezeala il coprinse. si iarasi fu chemat imparatul la o nunta a altui imparat. Unde sa se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde sa scoata ea un cuvintel de para sau de zazanie? Unde sa calce ea cuvantul bucataresei si sa se amestece in certurile si becisniciile celorlalti? Ferit-a Dumnezeu! Ea ingrijea de pasarile din curtea imparateasca. Seara. ca-i scapase asa bucatica buna. iara zise vorbele ce zisese la venire.

de ciuda. Acestuia nu prea ii venea a crede ca fiu-sau sa fi cazut la boala pentru o asa netrebnica. tatal gainaresei. Pasamite prinsese lipici. Atunci gainareasa. Vazu si el acum ca buna bucatica isi alesese fiul lui. Pasamite pe gainareasa o uitasera toti cu totul. Fiul imparatului si muma-sa cazura cu rugaciune la gainareasa ca sa se faca cum era la nunta. Cum ii puse inelul. Nunta se hotari si imparatul. Umblara boierii si razbatura toate coltuletele. tot asa facu si imparateasa. cand auzi una ca aceasta!in cele mai de pe urma porunci sa se cerceteze si prin curtea imparateasca. si cat paci era sa-i oropseasca. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. ducandu-se in cocioaba ei. Porunci de o aduse in fata imparatului. Fiul imparatului o data sari din pat. ba. Sa se dea fiul imparatului de ceasul mortii. Atunci imparatul isi scoase stema din cap si o puse in capul fiului sau. se umflara de ras.nevoie mare! fiindca zana numai cu dansul juca cat tinu hora. gainareasa pieri iarasi ca o naluca. Muma-sa ruga pe imparatul sa asculte rugaciunea fiului lor. Iara cand veni seara. Toate se grabira a veni. Se adusera toti vracii. O adusera cu nepusa masa. odata rasari ca din somn. Ea. veni si cu sfiala se apropie. isi spuse toata istoria. slujnicile si roabele. bucurandu-se in pace de toate fericirile pamantesti. Cazu la grea boala. parca fu de acolo. caci n-avura ce-i face. sa vie si ea. . fu si el poftit. se imbraca si apoi veni sus. imbracata si frumoasa ca o zana. Pare ca nu mai fusese bolnav de cand lumea. Bucatareasa isi aduse aminte si spuse imparatesei de dansa. sa o aduca cu cinste la curtea imparateasca. nu se va face bine. atata ii fu. Imparatul bleojdi ochii la dansa si ramase mult timp uimit de frumusetea ei. cu capul plecat si plina de rusine de batjocura tutulor slujitorilor. . Iara imparatul porunci sa umble niste boieri din casa in casa sa incerce inelul. ramasera insa rusinati. Cand vazu fiul imparatului ca zana lipseste. socotind ca-si facuse seama singura. puind stema sa in capul gainaresei. si de unde sa nu fie asa! Cum auzi fiul imparatului ca s-a potrivit inelul. toate babele si toti cititorii de stele. raspunse imparateasa. Apoi se veselira veselie imparateasca. Dupa mai multe tagaduiri. caci ei nu-i prea era voia sa se dea la iveala imbracata in pielea de magar. Si unde se rotea pe langa dansa si se ingamfa ca un curcan. Incercara inelul si la nici una nu se potrivi. Chema de fata pe toate muierile.Sa vie si ea. Seintoarsera deci cum s-au fost dus. Atunci fiul imparatului spuse ma-sii ca pana n-or gasi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el. El o credea pierita. se indupleca si. Dara cine o asculta! Cum o vazura slugile. dupa staruinta tuturor. si ca sa se potriveasca inelul la cineva. si la ce fata ori muiere se va potrivi. ramase ca trasnit de Dumnezeu. Acesta cand vazu pe fie-sa la cununie. si traira cat traieste lumea.

dar du-te la lac si vei afla. dar uite lacul aici. ce maninca crocodilul seara? . de atunci are elefantelul trompa.Scuzati-ma va rog. micut asa ca al tau. un elefantel foarte curios. a raspuns ursuletul. elefantelul s-a intilnit cu sarpele boa: . Pe drum s-a intilnit cu o broscuta: . repede sarpele boa. Tocmai atunci iesea din apa crocodilul. a raspuns si sarpele. ca pina la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe elefantel. demult.Nu stiu.Nu stiu. ce maninca crocodilul seara? . a raspuns broscuta.Ursuletule.Broscuto. ce maninca crocodilul seara? . In apropiere de lac. care se afla in apropiere si a inceput sa-l traga pe elefantel de coada. l-a apucat de nas.Nu stiu. dar nu stia ca vorbeste chiar cu crocodilul: . . Si cum se chinuia bietul elefantel sa scape din gura crocodilului a venit repede. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: "ce maninca crocodilul seara?" Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intilnit cu ursuletul si-l intreaba: . stii cumva ce maninca crocodilul seara? Crocodilul siret ii spune: . Elefantelul s-a apropiat de el. dar du-te la lac si vei afla.Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni.Sarpe. Si uite asa. Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul. dar nasul i se intinsese atit de tare ca aproape ii atirna pe jos.Elefantelul curios A fost odata. Elefantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!. ca pe vremea aia elefantelul avea un nas ca toate nasurile. sunt sigur ca vei afla raspunsul. Si atita a tras crocodilul de nas si sarpele boa de coada .

Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.. erau pe picior gresit. totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate. l-a intrebat: "Si acum. l-a incaltat." Intr-adevar. Cand. la gradinita. unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!" Raspunsul? -"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd... educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte.. tot cu sudoare pe frunte." Acum ea nu mai stia ce sa faca.. inainte de a-l trimite afara la joaca. educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cu tot trasul si impinsul. baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele fratelui meu..Cizmulitele Un copil. dar sunt puse invers. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna. a cerut ajutor educatoarei. cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna. Cand s-a terminat chinul descaltatului.. Pentru ca nu se descurca. dar de data aceasta asa cum trebuia." . Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!" In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??". Pana cand a reusit totusi sa il incalte. incearca sa isi incalte cizmulitele. in sfarsit.. Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.

imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. si imparatul uitase sa mai plece. dar toata straduinta lui fu zadarnica. auzind vorbele ministrului. Si o alerga calare. de mirare. o fugari din toate puterile. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. imparateasa zanelor. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. unul dintre tovarasii lui. Cand se desteptara. aflandu-se la stramtoare. tineri si frumosi. Fata. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. Dar imparatului.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. pe inca se mai infricosa. ii zise: . Osteniti de alergatura. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. fiecare apucand in alta parte. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. Ciuta. te intalnii pe tine. mari cat oul de porumbita. Nu-si miscau ochii de la apa. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. nici sperietura nu-i patrunse in inima. iar la picioare. Si asa. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. si din clipa in care te-am zarit. sa pot sa te-nsel. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. era odata un imparat tanar. Imparatul. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. Trecand si prin locurile acestea. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. ce nu era. Si cu adevarat. toate in picioare si cu mainile la piept.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. Ministrul. Si apropiindu-se. Amurgise. tot uitandu-se jur-imprejur. speriat c-o scapa. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. ramase mut. se roti ca un vartej. cand il privi. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. cu acea . caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos. cascara si adormira. Te rog. fiu de mare imparat. Mam prefacut in ciuta. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. se uita in sus. pornit pe urmele ei. ca mie nu mi se pare a bine. marite-imparate. incepu sa-i zica imparatului astfel: . ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. Ciuta. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. Si asa. si nu vazu nici un om. sa alergi dupa mine. luminatia ta. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. pornira calari peste campii. goni dupa ea ca un nebun. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. nici frica nu-i trecu prin minte. Intr-o zi. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. vazandu-te cum goneai in urma mea. apropiindu-se cu mare dibacie. fiind in mijlocul campului. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. nemiscata pe tron. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. o inconjurara din toate partile. mai sus de genunchi. Imparatul. la galop. Imparatul. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa.Marite imparate. vazu ca toate portile sunt deschise. si pe jos. nici nimic. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. ci se hotari s-o prinda de vie. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. Imparatul. se uita in parti. insa el tot mai alerga. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. Ajungand intr-o padure. ii raspunse nepasator: . Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. Inainta fara sfiala. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. Ministrul. pe cat era de speriat la inceput. apucand drumul peste campie. se despartira. se scula dis-de-dimineata si. se intuneca. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie.Zana Zanelor basm romanesc Ce era.

imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . minunandu-se: . voinic si inzestrat nevoie mare. astepta cu gura cascata. imparatul pieri din mijlocul palatului. si batu din palme cat putu. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. cu tovarasii lui. neputincios. Si asa. nici ca-i neagra. se mira si se framanta. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. nestiind pricina plansului. ma aruncai in lac. decat plecarea la vanatoare. cu lacrimi ca ploaia. Nimeni nu stia incotro se dusese. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputul verii si. zana nevasta lua copilul in poala. tot uitandu-se la zana nevasta. De-atunci. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. Si spunand imparateasa vorbele astea. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. bune ori rele. nici noaptea. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. cu mainile maica-sii. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. zana nevasta nascu un baietel frumos. gata sa inhate copilul. De multe ori vru sa-si deschida gura. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. il saruta cu nespusa dragoste. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. si nevasta sa ramase grea a doua oara. apoi il dadu maica-sii. Iubitul meu. intr-o livada mica si intunecoasa. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. se facu nevazuta. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire atat de mare la un voinic pentru draga lui. Vremea trecu repede.Voinicule tanar. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti pana-n zori. il dadura lui taica-sau in brate. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. Acum a venit vremea sa fim impreuna. Facandu-se apoi ziua alba. si fara sa-i fie mila. un fecior. crede-ma ca mintea mi se zdruncina. facandu-ma nevazuta. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. o scrisoare. nu-i zise muierii sale nici ca-i alba. se pomenira langa o balta. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. zicandu-i: . iubitul meu. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. La urma. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. trecu asa inca un an. nimic nu-l mai multumi in viata. Daca nu vei face asa cum iti zic. Dupa trei ani de asteptare. Cand ispravi zana cuvintele. Imparatul. Imparatul. si ma cheama toate zanele acolo. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. sa-i zica muierii sale cele nezise. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. cu maine. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. Zanele ingrijira de copil. fara urma de om sau pasare. si astepta. intr-o zi. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. am vazut ca trei ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. . Cu astazi. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. Insa. Asa ca imparatul.Iubitul si frumosul meu. in timp ce voi dormeati. dar nici altminterea nu puteam sa fac. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. eu cu roabele mele. dupa ce se invoira. vrand-nevarand. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor.mare dorinta. il azvarli in gura zgriptoroaicei. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. Dupa un an. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. era cat p-aici sa-si piarda mintile. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. pe marginea lacului. sa ma sui pe scaunul imparatesc. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. de unde se gaseau in palatul luminos.Ia catelul asta de-acilea.

Dar. nevasta-ta. oamenii se uitara unul la altul. Ministrii. zana nevasta ii zise: . feciori ai imparatului.De noroc sa ai parte. . a patra zi. Barbatul sedea la fereastra. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: . se bucurara si se mirara. flacai credinciosi ai imparatului. de s-o putea. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. cu oamenii cei mai alesi de acolo. parca un fulger cazu aspura lui. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetita arsa in flacari. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. Si asa. tanara doamna. ca eu. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. si ramasera tracuti. pana la murgitul serii. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. iar imparatul le povesti toate. Imparateasa zanelor le mai zise: . iar merindele si berea veneau carate in urma. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. Intr-o seara. Ostenii se-ntoarsera necajiti spre casa. uitandu-se la nevasta si la fetita si simtind o duioasa bucurie. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. intorcandu-se grabnic la palat. nu va jeliti si va-ntristati. A doua zi. Dupa vre-o cincisprezece zile. caci zana zanelor. viata nu si-o mai dorea. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. . ochi in ochi. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. pierdut acu doi ani de zile. cu oaste multa si nenumarata. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. vorbindu-se de-ale bataliei. strangandu-si oastea. el. dar ce fata. sunt pe ganduri. Cand navali vartej in sala stralucitoare. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. zi cu zi. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. imparatul se afla in mijlocul palatului. Imparateasa zanelor pleca. incepu sa rada cu hohote. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. sa-ti ia si imparatia.Dar va intreb.Cale buna va urez si noroc. iar ostenii se dusera la-mparat. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea.Barbate. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. Imparatul isi facu toate planurile si. se tinu marele sfat imparatesc. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. Armata mergea inainte. si razi. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. Ea. slabi si se topi. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. fara nici o mila si fara nici o jale. sa-ti pui lucruile la cale. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. ca sa-mi indulceasca inima". Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi. si razi si razi pana aproape de lesin. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. o sa viu sa-ti ajut. vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. speriati si amarati. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. sarmanul. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. o cutremurare ii cuprinse intreaga fiinta si. de mult rau ce-i venea. cu toata oastea mea de zane. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. a treia zi. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maica-sa. Imparateasa le porunci: . intr-o dimineata. Zvonul se raspandi. cum il zari ca vine. imparatul.Implinindu-se noua luni. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si.Zana.Flacai credinciosi ai imparatului. . vazandu-l cat de mult se bucura. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. pleca la batalie. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. cand isi vazura stapanul. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. Zicand vorbele astea. nascu o fata. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii.

si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. se intoarse si zise catre barbatul sau: . Capitanul. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. De toate astea. acum. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. ti s-a-mplinit pofta. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. dupa ce-i trecu nodul de plans. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! Asa fu si. Si asa. s-ar fi otravit pana la unul. si crede vorba ce ti-am spus. nestiind. numai sa le faca cele venea lor la mana. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. cu mare durere. ii mangaie. suspinand si lacrimand. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii!Spune-mi. vazand baiatul si fetica. judecasi cum iti veni la gura.pe care parca o facusesi icoana frumusetii . dintr-o singura masa. este ca un miel sugaci de primavara. iubitul meu? Imparatul. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. pe care ti le spusei. apoi sa caza asupra vrajasilor. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. Dar toate caintele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. sa ma ajuti cum imi spusesi. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. baiatul. acu doi ani. Vezi. ii raspunsera cu glas supus: . flamanda? Zana nevasta. de fetica noastra . barbate. atuncea n-o sa mai ai ce zice. Si asa. acuma. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. . Acuma. ce zici. am ars-o.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand te-am luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. . doamna? Imparateasa zanelor le zise: . cu ochii tai. fetica. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. dupa putin. ostenii. intr-o clipa. acum. apoi ii dadu in poala barbatului. dar acea caire nu-i folosi la nimic. biata fata. marita noastra imparateasa! Plecara si. acum. barbate. de baiatul meu. nesatios de avere. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava.Acuma. ea batu din palme cat putu. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. tu. Zana nevasta se scula in picioare. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. te-ai repezit si pana acolo. la care te gandeai ziua si noaptea. iubitul meu si doritul meu.Ce poruncesti. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. intreband-o: .Faca-se porunca data.Ah. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. inclinandu-se dupa cum le era datina. sa-i vezi cu ochii tai. Spunand asa. pe mine si pe copii nosti. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. si indata venira doua zane. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. acu un an. ii saruta. Cele doua zane. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. dupa mintea ta. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. barbate. dupa datinile noastre. ale zanelor. ii zise imparatului: . isi lua copii de mana si. pusera copii langa mama lor. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. dupa ce se luara de mana.Vezi. auzind vorbele astea.. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie.Barbate. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta.

Bietul imparat, aflandu-se despartit si singur, fara nevasta si fara copii, de jale si de rau ce-i venea, ti se parea ca mancase otrava. De-atunci, zi alba si vesela nu mai avu. Se facea lumina, sau se innopta, fata lui de lacrimi nu se mai usca. In fiecare ceas si in fiecare minut, gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. Asa, din zi in zi, cu plansul, cu oftarea si cu suspinarea, ajunse sa zica toti oamenii, cu mic cu mare, ca imparatul cazuse in prostie, pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. Dar el, cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat, nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci, zi si noapte, isi plangea soarta in care se gasea. Si asa, de mult ce-i era dor de nevasta si de copii, lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. Se-nchise intr-o odaie a palatului, si nici ziua, nici noaptea nu mai iesi de acolo. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca, daca nu, el, sarmanul, de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor, nu-si mai aducea aminte nici de mancare, nici de bautura. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. Dupa aceasta vietuire, lunga si ruginita, iata ce pati intr-o zi. Cum sedea el acolo in odaia lui, ramas pe ganduri, oftand si suspinand, auzi un glas: - Buna dimineata, iubitul meu nevazut de doisprezece ani. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. Cand clipi, ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata, si cu alte douasprezece zane roabe. Imparateasa zanelor, la vederea barbatului, stralucea ca luna plina la miezul noptii, iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Imparatul nu-si crezu ochilor, i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. Asa ca, de uimire si de bucurie, nu putea sa-si vie in fire. Pana la urma se dezmetici, si atunci pricepu ca nu este vis. Se scula cu bucurie si cu mare dor, lua baiatul si fata in brate, si-i saruta si ii mangaie cu iubire, suspinand, apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: - Iubita mea, dupa care oftez de-atata amar de vreme, cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca, iubita mea, era cu putinta sa ne mai vedem, macar si dupa doisprezece ani, sau chiar mai multi ani, cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim, ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data, si nici n-o sa mai mai vezi. Si, dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea, pierisi dinaintea ochilor mei, cu copii impreuna, si ma lasasi viu si intristat, ori mort neingropat. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul, zana nevasta ii zise: - Iubitul si doritul meu barbat, eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga, si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Stiam ca, pentru greseala ce facusesi, dupa datinile zanelor, avea sa fim despartiti doisprezece ani. Si de mare rau ce-mi venea atunci, ca trebuie sa ne despartim unul de altul, mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc, am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. Acum, barbatul meu, toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte, trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. Si asa, se sculara si-si luara baiatul si fata de maini, si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. Din ziua aceea, imparatul, suindu-se pe tronul imparatesc, domni in liniste si fericire, si poate ca mai domneste inca si astazi, impreuna cu fumoasa lui nevasta. Si, cum vi-l spusei, asa basm aflai, Nu stiu cum facui, dar nu inselai.

Inul si Camesa
de Ion Creanga Inul: — Stii tu, camesa draga, ce erai odata?

— Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camesa alba, cu care se imbraca oamenii. — Nu-i asa! Ai fost o samanta, apoi o burueana, clatinata de vant, ca toate buruenele: asa nalta, suptirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamant, te-au legat in fuioare, te-au pus copacel si te-au lasat la soare ca sa te usuci. Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca sa-ti scoata samanta; apoi batut si stalcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus in topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te topesti, adeca sa-ti putrezeasca hlujul. Dupa asta, te-au scos si te-au pus iarasi la soare, ca sa te usuci, razamandu-te de gardul pe care esti intinsa acum. Fiind uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut in pozderie, iara cojita ta in fuior. Femeile apoi te-au ragilat, te-au periet si te-au facut fuior frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au pus in furca si au inceput a toarce, prefacandu-te in tort sau ata. Tortul l-au depanat pe raschitor, spre a-l face caleap; calepele s-au fert cu lesie, sa se inalbeasca, apoi te-au pus pe vartelnita, de pe care au inceput a le depana pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat si te-au invalit pe sulul de dinapoi, punand vergele pintre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzala; si fuscei pintre rost, ca sa nu se incalceasca natra. Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te prin ite si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al lopatelei, teau intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se incepe "gura panzei". Calepele lasate pentru batatura le-au depanat pe tevi cu sucala; apoi, punand tavile in suveica, au inceput a tese, adeca a trece batatura pintre urzala cu ajutorul talpigilor, al scriptilor si al itelor. Ca sa se indesasca firele, batatura se bate cu vatalele, intre care e asazata spata. Si iaca asa te-au prefacut in panza. Cand era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi te-au fert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai inalbit. Cand erai alba cum trebuie, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine ceea ce esti acum, — Mica burueana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine. Ei, draga, poate nu stii ca oamenii mai fac panza si din sora noastra canepa, si din fratele nostru bumbac, ba si din inghimpatoarea urzica mai fac un fel de panza. Dar in fabrici se tes fel de fel de panzeturi, mult mai usor si in timp mult mai scurt. — Bre! multe mai auzi! — Mai asteapta, ca n-am sfarsit inca. Din camesa sau rufa, peste catva timp ai sa te faci tearfa, din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. Apoi te cauta, ca iarba de leac, sa faca la fabrica din tine hartie. — Mare minune mi-ai spus, draga burueana, zise camesa. De-a fi asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie. — Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu intinsa acum, a fost altadata padure. Ce are sa fie de-acum inainte? Matasa, frunza de dud intrata in pantecele unor gandaci. Varul, ce-a fost mai inainte? Dar funiile si odgoanele? s.a. Femeile lenese de la tara au cantecul acesta: Puseiu panza, cand da frunza, S-o gatiiu in San-Vasii Si-mi paru ca ma grabiiu... i de lunga-i ca o punga Si de lata... toata-i sparta! Pe sulul de dinapoi, O suta de latunoi, Pe sulul de dinainte, Cioprea le mai tine minte. Pintre ite si-ntre spata Paste-o iapa desalata; Pintre ite si fuscei Paste-o scroafa cu purcei.

Acul si Barosul
de Ion Creanga Acul: - Mosule, de ce esti zurbagiu? Te sfadesti necontenit cu sora-ta nicovala, tipati si faceti larma, de-mi tiuie urechile. Eu lucrez toata ziua, si nime nu-mi aude gura. - Iaca, ma!... da de unde-ai iesit, Pacala?

- De unde-am iesit, de unde n-am iesit, eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci. - Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Mai baiete, trebuie sa stii ca din sfadalia noastra ai iesit; s-apoi tu ni cauti pricina? - Ma rog, iertati-ma! ca daca n-ar fi fost focul, foile, pleafura si omul care sa va faca sa va deie nume, ati fi ramas mult si bine in fundul pamantului, ruginite ca vai de voi. - Masura-ti vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acusorul? - Aud, dar n-am gura sa-i raspund; si vad, dar trebuie sa rabd. - Vorba ceea, soro: "Sede harbu-n cale si rade de oale". Mai puschiule! Ia sa vedem, ce ai facut tu mai mult decat noi? - Ce am facut si ce fac, indata t-oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatesti si femeiesti, din crestet pana in talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra in bordeiu, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infing in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru. - Da' in stogul de fan nu vrei sa te puie, mititelule? - Nici in stogul de fan, dar nici trantit intr-un ungher al ferariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva in mana decat ferarul? - Ia asculta, te prea intreci cu saga, piciule! Daca sezi la cinste, si toti ingrijesc de tine, cum zici, de ce li impungi degetele? - Da impung pe casca gura cel somnoros, pentru ca voiesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare si frumoase. Tu, pentru ce bati ferul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase? - Mai... da' bun esti de gura! - Si de gura, dar si de lucru. Ei bine, tu mi-ai insirat verzi si uscate; ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, clestele, vatraiul si nenumarate unelte si masini de fer, unele de-o marime uriesa, iar altele mici si bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si ilau? Casa, bisericile, corabia, pustile, tunurile si alte lucruri nenumarate, asa-i ca n-ar fi, de nu eram eu? Tu imi spui de haine frumoase; eu t-oiu spune de casa, de sapa, de secere, de coasa si de plug. Tu imi spui mai mult de frumos, eu t-oiu spune de cele neaparat trebuincioase. - Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, mosule baros. Haine i-au trebuit omului intai, caci nu era sa umble cu pielea goala si descult ca gastele. - Te-ai incurcat cu socotelile, mai baiete. Ba de mancare si casa i-a trebuit omului intai s-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale iti ghioraiesc matele de foame. Ai auzit vorba ceea, ca "Golatatea incunjura, iar foamea da de-a dreptul". - Mai! da' ruginit mai esti! - Ruginit cum sunt, eu v-am facut si trebuie sa ascultati de sfaturile mele. - Asa este, dar te prea lauzi; las' mai bine sa te laude altii. Si tu faci trebi bune, si eu; numai atata, ca tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu sezi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni, iar eu sed cu croitorul si cu tot felul de persoane. - Iar ai inceput, ghibirdic fudul si guraliu? Croitorul tau trebuie sa impunga mai mult de zece ori, pana cand ferarul meu ma radica o data; croitorul tau rupe alta data pe zi cate zece ace; ferarul insa ma are pe viata, ba ma poate lasa si de zestre la copiii de copiii sai. S-apoi inca una: cine dintre acesti doi mesteri e mai grebanos si mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tau? - Mosule! esti batran si multe mai stii; fie pe-a dumitale. - Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa. Zi mai bine ca industria sau mestesugurile, noi le-am adus in lume; ca bogatiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit si t-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca stranepotii mei sa fie mai ciopliti decat mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu va fuduliti si nu uitati obarsia voastra, ca nu cumva sa va ciopliti prea tare si sa ramaneti care fara urechi, care fara dinti, care fara gura, care fara zimti, adeca niste cioarse de nici o treaba. C-apoi atunci iarasi mi-ti ajunge dragus la caus, si sora-mea nicovala va va tine in spate, iar eu va voiu bate pe ruda pe samanta, ca sa prindeti la minte.

in fulgi mari si pufosi. de abanos. aruncandu-si din cand in cand privirea la ninsoarea ce se cernea de sus. Si cum cosea ea asa.Alba ca Zapada de fratii Grimm A fost odata o imparateasa si intr-o iarna. pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului. se intampla sa se . craiasa statea intr-un jilt. si cosea langa o fereastra cu pervazul negru.

Cine e cea mai frumoasa din tara ? Oglinda ii raspunse: . Vezi insa ca Alba-ca-Zapada crestea si se facea pe zi ce trecea tot mai frumoasa. Si fiindca se simtea grozav de obosita. rosu ca sangele meu si cu parul negru ca abanosul !" Trecu timpul. rosie ca sangele si cu parul negru ca abanosul. Alerga ea asa. pana la urma tot au sa te sfasie fiarele salbatice!. si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumuseste. si abia ultimul patut se nimeri sa fie pe masura ei. sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii ! Vanatorul nu iesea din vorbele imparatesei si se afunda cu Alba-ca-Zapada in padure. ca ziua luminoasa. Si cum tocmai atunci trecea in fuga pe acolo un pui de mistret.Frumoasa esti. chema un vanator si-i porunci: .si nu stia in ce chip si-ar putea gasi scaparea. Rosul sangelui arata asa de frumos pe albul zapezii. ciupi dintr-o faramita de paine si sorbi din fiecare cupa cate o inghititura de vin. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc. In cele din urma. si-n geana amurgului dadu cu ochii de o casuta si intra inauntru sa se odihneasca. ca imparateasa ramase incantata si gandi in sinea ei: "Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada. Iar de-a lungul unui perete se insirau sapte patuceane asternute cu cearsafuri albe ca neaua. Dupa ce o aduse pe lume.Maria ta esti cea mai frumoasa din intreaga tara! Imparateasa zambea fericita. incepu sa alerge. toate lucrurile erau mititele. dar nespus de trufasa si mandra. nu uita sa o intrebe: . Din clipa aceea. incredintata fiind ca mananca plamanii si ficatii fetitei. si atat de neagra era la suflet ca nu se dadu in laturi sa le manance. fiindca stia ca oglinda graieste numai adevarul. si era atat de infricosata. craiasa. ca nu rabd sa o mai vad in fata ochilor ! Omoar-o." Totusi. In casuta.. un cutitas si-o cupa cat un degetar.. si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada.. imparatul isi lua alta sotie. ca ti-era mai mare dragul sa le privesti. parca i se luase o piatra de pe inima ca nu trebuiese sa-si manjeasca mainile cu sange nevinovat. maine asa.Oglinda. pana ce incepu sa o urasca de moarte. fetita draga. de ziceai ca-i moartea.Ia fata asta si du-o in adancul padurii.Daca-i asa. dar cand scoase jungherul de la brau si se pregatea sa-i strapunga inima nevinovata. oglinjoara. Cum trecu anul. imparateasa se inspaimanta grozav si. Femeia asta era cadra de frumoasa. altul prea scurt. unde nu calca picior de om ! Iar in sinea lui gandea: "Biata de tine. ca privea la multimea frunzelor de pe copaci.. sarmana copila incepu sa planga in hohote si sa se roage: . treceu in goana pe dinaintea ei. o furculita. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspundea: . dar atat de gingase si sclipind de curatenie. le duse imparatesei drept marturie ca i-a implinit in totul dorinta. Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea intr-insa. oglinjoara.Vanatorule draga. dar nu prea multisor.. si azi asa. si drept marturie ca mi-ai implinit porunca. cu sare si cu tot felul de mirodenii. il injunghie si. cand imparateasa intreba oglinda: . si gonea intr-una peste bolovani colturosi si printre maracini. ca imparateasa nu-si mai gasea pacea nici ziua.Oglinda. fugi de te ascunde. si cand implini sapte ani. Intr-un sfarsit. . scotandu-i plamanii si ficatii. fiindca nu voia sa ia toata mancarea numai de la unul singur. Imparateasa ii porunci bucatarului sa le gateasca de indata. dadu sa se culce intr-un patut. Si frumusetea imparatesei incepu a pali inaintea ei. Pe o masuta acoperita cu o fata de masa alba erau randuite sapte talere mici. Cum era tare flamanda si insetata. de pizma si ciuda. Biata copila ramasese singura-singurica in padurea cea nesfarsita.intepe cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada. nici noaptea. cruta-mi viata si-ti fagaduiesc c-o sa-mi pierd urma in salbaticia asta de codru si nu am sa ma mai intoprc niciodata acasa! Si pentru ca Alba-ca-Zapada era atat de frumoasa. cat o mai tinura picioarele. mult mai frumoasa ! La auzul acestor vorbe. dar nu-i faceau nici un rau. Alba-ca-Zapada ciuguli cate un pic din fiecare taler. si langa fiecare taler se afla cate o lingurita. iar fiarele salbatice. era o minunatie de fata: frumoasa ca lumina zilei. odata se ingalbeni si senverzi. Si-i dadura numele de Alba-ca-Zapada.. de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plezneste fierea de ciuda. imparateasa muri. Dar Alba-ca-Zapada e mult. vanatorului i se facu mila de ea si-i spuse: . Si intr-o buna zi. Fata se culca in el si adormi. dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung. ca si cand de acolo ar fi putut sa se iveasca vreo primejdie .

aburind pe cuptor. mult mai frumoasa ! . Cine e cea mai frumoasa din tara ? Atunci oglinda ii raspunse: . sosira si stapanii casutei.Cine a umblat cu furculita mea ? Al saselea: .Da. de indata ce se facu lumina in casuta. Ei aprinsera cele sapte lumanarele si. Dupa ce o ascultara fara sa scape vreun cuvintel din istorisirea ei. isi dadura seama ca cineva strain cotrobaise peste tot. oglinjoara. care sfredeleau muntii.Daca te invoiesti sa vezi de gospodaria noastra. . fiindca lucrurile nu se mai aflau la locul lor. Ceilalti alergara intr-o goana la patuceanurile lor si incepura sa strige.raspunse ea. scotand strigate de uimire. Imparateasa se sperie din cale-afara.. Atunci. craiasa.Oglinda.tare frumoasa mai e copila asta ! Si atat de bucurosi erau. piticii ii zisera: . fiind incredintata ca mancase plamanii si ficatii fiicei ei vitrege. la cei pitici carunti. Dumnezeule . . Ii chema pe ceilalti. . piticii plecau in munti sa scoata aur si tot soiul de alte metale. sa gatesti si sa faci patucurile. Ea ingrijea acum de toate treburile casei. o intreba: . sa impletesti si sa tii totul in buna randuiala si curatenie. se credea iarasi cea mai frumoasa de pe lume. fetito ? . fiindca stia prea bine ca oglinda nu o minte. si cu totii venira in graba. Si atunci primul pitic zise: . ca ziua luminoasa. fata ramanea singura singurica si.Cine a luat din legumele mele ? Al cincelea: . primesc cu draga inima ! raspunse Alba-ca-Zapada. Apoi indreptara catre Alba-ca-Zapada lumina celor sapte lumanarele si ramasera s-o priveasca.Cine a mancat din talerul meu ? Al treilea: . ca n-o sa-i fie greu de fel sa afle ca esti la noi ! Si cine stie ce pune iar la cale ! Nu cumva sa lasi pe cineva sa intre in casa ! Iar imparateasa.apucara ei sa strige . dar vanatorul se indurase de ea si-i lasase viata. si cand se intorceau seara acasa. asa cum le lasasera la plecare. Sta Alba-ca-Zapada.. Dar ei se aratara prietenosi si incepura sa o intrebe cu blandete: .Cum te cheama. si cum gonise toata ziulica prin padure. sa cosi. ci o lasara sa doarma mai departe in patut. si pe data vazu o mica adancitura in patucul lui. Si-si dadu pe data seama ca vanatorul o inselase si ca Alba-ca-Zapada era inca in viata. Erau cei sapte pitici. Peste zi. din aceasta pricina. si-n fiecare dimineata.Cand se intuneca de-a binelea.. care mai de care: . .Cine a taiat cu cutitul meu ? Al saptelea intreba si el: . .Pazeste-te de mastera. vazindu-i pe cei sapte pitici se sperie rau. dete cu ochii de Alba-ca-Zapada care dormea in el adancita in somn.Si cum se face ca ai ajuns in casuta noastra ? o mai intrebara ei. Cand se lumina de ziua. apropiindu-se de oglinda. Si intr-o zi. apoi poti ramane la noi si n-o sa duci lipsa de nimic.Cine a muscat din painisoara mea ? Al patrulea: . pana ce daduse peste casuta lor.Doamne. si de atunci ramase la ei. Si-i mult. si asa trecu noaptea. scormonind in maruntaiele lor pentru a scoate la lumina tot soiul de metale. Iar cel dea-al saptelea pitic dormi cate un ceas in patul fiecaruia. Alba-ca-Zapada le povesti de-a fir-apar totul: cum maica-sa vitrega a pus s-o omoare.Alba-ca-Zapada . sa speli. ca nu se indurara sa o trezeasca. Dar acolo.Cine s-a culcat in patutul meu ?! se minuna el.Cine a baut din cupa mea ? Primul pitic cata in jur mai cu luare-aminte. ascunsa-n munti.Si-n patucul meu a stat cineva ! Dar cand cel de-al saptelea se apropie de patucul sau.Cine a stat pe scaunelul meu ? Al doilea urma: . piticii cei buni avusesera mereu grija s-o povatuiasca: . gaseau mancarea gata.Frumoasa esti. Alba-ca-Zapada deschise incetinel ochii si.

Alba-ca-Zapada isi veni in fire.. ca Alba-caZapada se lasa amagita si deschise usa. ca femeia cea neagra la inima nici nu astepta sa treaca bine pragul palatului si se si duse glont la oglinda si-o intreba: .Vai ce pocit ti-ai pus-o. de cata spaima si manie clocotea in ea. Si cum se mai speriara. si acestia ii atrasera din nou luarea-aminte: .Zapada zacand fara viata. la cei sapte pitici carunti."Ei bine. In cele din urma. batrana o momi cu cele mai dulci vorbe: . Sta Alba-ca-Zapada. haina de imparateasa mesteri un pieptene otravit. la cei pitici carunti. ascunsa-n munti..asa ca n-am de ce sa nu o las inauntru ! Ca doar n-o fi foc ! . o incinse repede cu ea si-o stranse atat de tare. Le povesti ea piticilor toate cele ce s-au intamplat. sa te gatesc eu cu ea.. Biata Alba-ca-Zapada nu se gandi la nimic rau si se lasa pieptanata. isi reveni in simtiri. da' ce ai matale de vanzare ? . si biata copila. Schimbata astfel la infatisare.. ca fetei i se taie rasuflarea si cazu jos ca moarta. spre seara. venira acasa si cei sapte pitici. barem. Fereste-te.Vezi-ti de drum. femeie. taiara in doua cingatoarea. Si iarasi o porni peste cei sapte munti. tusica draga. ca sa-ti vin de-a binelea de hac !" Si cum la farmece si vraji n-o intrecea nimeni.Ei. . ca sa fii si tu o data pieptanata ca lumea !. ca si cand ar fi . bietii de ei. Alba-ca-Zapada. "Se vede cat de colo ca-i o femeie de treaba . nascociceva: isi vopsi fata si se imbraca intocmai ca o batrana negutatoare. si nu mai lasa pe nimeni sa intre cand nu suntem noi acasa ! Si tare multa dreptate aveau. .Ia vino incoa' la baba.Acu' s-a sfarsit cu tine. Atat de mult ii placu pieptenul. nu-i asa?.Frumoasa esti. inserarea cobora curand si cei sapte pitici sosira acasa. Si-i mult. ranji la ea femeia cea haina. da data asta m-oi stradui sa nascocesc ceva fara de gres. de-acum n-o sa mai fii tu cea mai frumoasa ! hohoti imparateasa si o sterse repede pe usa. ca nimeni nu ar mai fi putut sa o recunoasca.. de parca ar fi fost moarta. o porni catre cei sapte munti si.. intr-un sfarsit. ciocani in usa si striga: . tot vie era netrebnica asta !. De indata ce o vazura pe Albaca. si incetul cu icetul. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Iar oglinda pe data ii raspunse: .Oglinda. asa cum se cuvine ! o imbie cu blandete femeia.. oglinjoara. cercetand copila cu grija. ! O ridicara de jos si. sa te pieptene. ca n-am voie sa las pe nimeni inauntru ! -Da'de privit. Imparateasa ramase ca stana de piatra cand auzi asta si simti ca-i navaleste tot sangele-n cap. ca un vartej.De vanzare marfa frumoasa. aratandu-si puterea ucigatoare. cand o gasira pe iubita lor Alba-ca-Zapada zacand la pamant. n-avea de unde sa banuiasca c-ar paste-o vreo primejdie si o lasa sa-i puna cingatoarea. fetito ! Ia apropie-te.. Ajungand ea la casuta lor. Dar babusca. Cum i-l smulsera din par. dadura peste pieptenele cel otravit. sufletul ei negru clocotea de-o bucurie draceasca.. Dar acolo. cazu jos. Trase zvorul si o pofti sa intre si-i cumpara cingatoarea cea frumoasa. ca otrava si incepu sa lucreze prin toate madularele. Si vicleana scoase una. Va sa zica. fara viata. fara simtire.Marfa buna de vanzare. si-n timp ce se grabea sa se indeparteze de acele locuri. tot nu scapase de Alba-ca-Zapada. il tot plimba pe sub ochii fatei. pizma ii chinuia sufletul fara ragaz si n-avea clipa de liniste. craiasa.Marfa buna si frumoasa ! se grabi sa-i raspunda negutatoreasa.. Fata prinse a rasufla iar.Incepu atunci sa se framante si sa chibzuiasca in ce chip ar putea sa o piarda din nou. Dar spre norocul fetei.. banuira ca mestera trebuie sa fi pus iar ceva la cale si. Dupa aceea isi schimba hainele si lua infatisarea unei batrane garbovite de ani. Si scotand pieptenele cel otravit. se pomeni in fata cascioarei celor sapte pitici. Nu mai trecu mult si. de-acu'incolo. Dar de-abia ii trecu babusca pieptenele prin par.. frumoasa frumoaselor !. cred ca ai voie sa privesti.Negutatoarea ceea nu era alta decat haina de imparateasa. Cingatori de toate culorile. .gandi fata . impletita din matase pestrita. Batu la usa si striga din toata puterea: . ca ziua luminoasa.. vazand cat de strans ii era mijlocul. Dupa ce se invoira la pret. marfa buna ! Alba-ca-Zapada cata afara pe geam si spuse: . caci atata timp cat nu era cea mai frumoasa din toata imparatia. de vanzare ! Alba-ca-Zapada isi arunca o privire pe geam si intreba: -Buna ziua. fata draga. mult mai frumoasa ! .

Fii pe pace copilito !. ramanea cate unul de veghe.. cand o vazu pe taranca muscand din el. mai intai se arata o buha. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspunse ca si altadata: . graira care mai de care si. precum si ca a fost fiica de imparat. Dimineata. apoi un corb. . ii desfacura cingatoarea. Vrura dupa aceea s-o ingroape. vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada.. fie ce-o fi. dand peste casuta piticilor. Dar nu apuca sa inghita decat o imbucatura. si-n obraji avea aceiasi bujori rosii dintotdeauna. beata de bucurie. ii facura un sicriu de clestar.Nu. te temi sa nu mori cumva otravita ?.. tai marul in doua: bucata asta rumena mananc-o tu. plansera amar si-o jelira trei zile incheiate.. Era moarta ca toti mortii. Apoi urcara sicriul pe un varf de munte. o gasira pe Alba-ca-Zapada zacand pe jos.. de-l asezara acolo. in care nu calca picior de om. rosie ca sangele si neagra ca abanosul. cand piticii se intoarsera acasa.. si apoi se dusera la treburile lor.. hai de ia si tu unul. strangandu-se toti sapte in jurul ei.. sa le ceara gazduire peste noapte. Slava Domnului. gasesc eu musterii pentru merele mele ! Da' pana una-alta.dormit doar nitelus. ca era tot asa de alba ca zapada. La infatisare. se grabi s-o intrebe: . ca si cazu jos. . cu viclenie. amesteca de colo. Auzind-i spusele.Oglinjoara din perete.. Dupa ce sfarsi de mestesugit marul. de-acu'. pe cat poate fi linistita o inima pizmasa. piticii n-or mai putea sa te invie !. fara suflare. o pieptanara. Sta Alba-ca-Zapada. trecu peste cei sapte munti. O ridicara.Nu pot lasa pe nimeni sa intre. "Netrebnica asta trebuie sa moara. imparateasa ajunse la palatul ei si. si-n urma acestora o hulubita. ascunsa-n munti. ca numai partea cea rumena era otravita. chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii mele !" Se strecura apoi intr-o odaita dosnica. craiasa. grabindu-se sa ajunga la cascioara celor sapte pitici. si prinse a le povesti cele intamplate. si amsteca de ici.. lua jumatatea cea inveninata. ca nu-mi dau voiepiticii ! .. Dar vezi ca marul era cu mestesug facut. asternandu-se pe munca. Dar cine ar fi apucat sa muste numai o data din el. si de fiecare data. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa. In faptul serii. Dar acolo.Maria ta este cea mai frumoasa din intreaga tara ! Abia acum isi gasi linistea inima ei cea pizmasa. . ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea. Si s-a intamplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceeasi. nu mai putu rabda si. Si-i mult. imparateasa isi boi fata si se imbraca in straie de taranca.n-am voie sa primesc nimic. O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur.Nici nu ma gandesc sa-l iau . cautand sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat.Oglinda.. multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete. cand o porni la drum. i se trezea numaidecat pofta sa-l manance. dar Alba-ca-Zapada scoase capul pe fereastra si spuse: . striga printre hohote de ras: . la cei pitici carunti.. A doua zi. oglinjoara. imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de manie. Pleca de acolo cat putu de repede si cand ajunse la palat. pana ce plamadi un mar otravit. zile multe nu ar mai avea si cadea mort pe loc.raspunse Alba-ca-Zapada . si. ca ziua luminoasa. Imparateasa ii arunca priviri ca de fiara si. Atunci. iar pe cealalta oi manca-o eu. strecura ea. intrebarea. o asezara pe o nasalie si. asezandu-se in fata oglinzii. intinzand mana pe fereastra... Iaca.Ce. Si schimbata astfel. Parea ca-i vie si doarme. piticii o sfatuira din nou sa fie cu ochii in patru si sa nu deschida usa nimanui. asa ca piticii nu se indurara sa o coboare in pamant. de parca s-ar fi aflat doar in somn.. intreba iar oglinda: . o spalara cu apa si cu vin.Frumoasa esti. si citi cu .Alba-ca-Zapada.Alta paguba sa n-am ! raspunse taranca. ca oricine l-ar fi vazut. Aici batu la usa. In ast timp. dar totul fu zadarnic. ca nu-i pe bani !. Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca. marul era nespus de frumos: alb ca spuma. oglinjoara. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase ! . de rosie ca sangele si cuparul negru ca abanosul. fara pic de suflare. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si deodata auzi vorbele dupa care tanjise atat: . in adancul cel negru al pamantului nu o putem cobora ! Ar fi mare pacat !. mult mai frumoasa ! . Alba-ca-Zapada ravnea de nu mai putea sa guste o data din mar.. pe o parte si rumen pa alta. dar fata arata atat de frumoasa.

Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire. Si-i povesti toate cate s-au intamplat. La inceput se codi sa mearga la nunta. o femeie rea si ingamfata. tot o socoteau un fel de ruda. cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre. . Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. cu mine !. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia sicriul pe umeri si sa-l urmeze. din pricina zdruncinaturii. Doamne. Daca vazu asa.nesat ce scria deasupra. Cu ochii razand de bucurie. incepu a-i ruga pe pitici: . Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti.. Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana. craiasa. care stia de frica nevestei. ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. cu slove de aur. si de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu. impreuna cu tanarul imparat. ca nu stia ce sa mai faca si-ncotro s-o apuce. Spala vase. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. doar atat sa fi trecut. bine-ar fi. si daca n-or fi murit.. Spaima puse stapanire pe toata faptura ei. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana-n picioare. . oglinjoara. cu mare alai si voiosie. Si atat de pocita se facu. feciorul de imparat se apropie de dansa si-i spuse: . ca de cand i-am zarit chipul. s-a apropiat de oglinda si a intrebat-o: . dormea intr-un pod pe un brat de paie.Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume.Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei.Atunci indurati-va si mi-l daruiti. cu doua fete ce-i semanau leit. si domnita deschise ochii. nici unui om nu-i mai fu dat s-o vada si nimeni nu mai stiu ceva despre soarta ei. adause: .. Barbatul avea la randul lui o fiica buna ca painea calda. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda pe data i-a raspuns: .. imparateasa se uratea vazand cu ochii.. Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea. nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-caZapada. O clipita.Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e mie cea mai scumpa pe lume ! Auzindu-l cu cat foc vorbea. ca nici ea singura nu mai cuteza sa se priveasca in oglinda. gandi ca trebuie neaparat s-o vada pe tanara imparateasa. dadu cu ochii de Alba-ca-Zapada si. se intampla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si. Si cum mergeau ei asa. recunoscand-o. Si de atunci. din pricina asta.. ca sa-si ascunda acolo uratenia. Dar tanara domnita e mult. de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn. ca ziua luminoasa. Cenusareasa de Charles Perrault A fost odata un om bogat. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. feciorul de imparat ii ruga si cu mai multa staruinta si ardoare: . Si de cum pasi in sala tronului..Vai.. Si era din nou vie. Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna.Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima ! Dar piticii ii raspunsera: .. ca de.Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta. mult mai frumoasa !. dar o frica atat de ingrozitoare. Fata era pusa sa roboteasca cat e ziulica de mare.Oglinjoara din perete. si deodata simti ca i se face frica. ca si ei ii cazuse drag. dar cum nu-si gasea o clipa de liniste. pana se pierdu in adancul padurii salbatice. bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca.Frumoasa esti. care si-a luat ca nevasta de-a doua.Cu mine esti. Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela. Dupa ce s-a gatit ea cu vesmintele cele mai de pret.Zapada ii sari afara din gatlej. inlemni de spaima si ramase teapana ca o momaie. ca ard de dorinta sa-mi fii sotie.. La nunta o poftira si pe masterea cea haina. unde ma aflu ? striga ea nedumerita. Iar la sfarsit. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul.

daca vei fi ascultatoare. Apoi spuse: Mergi in gradina. Cenusareasa se urca in caleasca.Ei bine. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". ti-ar placea si tie sa mergi la bal? . Surorile cerura parerea Cenusaresei. Regele insusi sopti reginei: . Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. alerga in intampinarea ei. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. caii-soareci. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. zana. .Da. aduse un dovleac de toata frumusetea. vazand-o inlacrimata. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. . printul. vestite prin frumusetea lor. . care cauta acum un vizitiu. alege un dovleac si adumi-l. spunandu-le cuvinte de lauda. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura.De ce plangi? Ce-i cu tine? . Ele o intrebara: . la scara calestii. Zana il scobi. Ii mai darui o pereche de conduri din sticla. lacheii-soparle.Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? . spuse sora cea mare. Dansatorii incremenira si viorile amutira. lumea s-ar prapadi de ras. o intreba: . Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. mai spuse zana fetei. nu manca mai nimic. oferindu-i bratul.As dori atat de mult. Zana o antreba pe Cenusareasa: . da. spuse Cenusareasa.Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . iar ele nu vorbeau decat de toaletele lor.Daca ramai la petrecere o clipa mai tarziu. se porni se verse lacrimi amare.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. Era un echipaj de toata frumusetea. se cuibarea in cenusa. iar straiele tale-vechiturile de mai inainte. as dori atat de mult. cum nu se mai vazusera. si o conduse in marea sala de bal. Intr-o buna zi. .Voi purta rochia de catifea rosie. unul dupa altul. Fata. . fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. in sase armasari suri. Astfel surorile incuvintara ca Cenusareasa sa le pieptane.. dar ele nu o recunoscura. In timp ce acestea o admirau. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori. lasandu-i numai coaja. Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert inainte de miezul noptii. Fata se apropie de surorile ei. In timpul ospatului. care se urcara la spatele calestii.. care nu mancasera timp de doua zile.. Cenusareasa calca pentru surorile ei.Dupa un timp. care era buna la suflet. rabdand de foame in fata oglinzii. cu o atingere de nuia.. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. In sfarsit.Iar eu.Cand isi termina treaba.nasa ei. stiind de sosirea unei printese. du-te si vezi. unde gasi sase soareci si. te voi ajuta sa te duci. se auzea pretutindeni. vazand-o pe Cenusareasa la bal. Printul. care le sfatui cum stia mai bine.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si blanda. in ciuda vesmintelor lor bogate. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. Cand le pierdu din ochi.domnisoarelor. in admiratia tuturor pentru gratia cu care se misca. Nasa fetei.Se duse apoi la cursa de soareci. "E neasemuit de frumoasa".Cenusareaso. raspunse nasa fetei. Astfel gatita.Vai. fusta cea alba.Ai dreptate.Cu toate hainele sale ponosite. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . unde se aflau oaspetii.Ai dreptate. caleasca se va face la loc dovleac. adauga mezina. ea facu o plecaciune adanca si disparu.Vai. Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. Atunci. . o intreba: . Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. ii prefacu. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. . intr-un colt al vetrei. Cenusareasa pleca sa-l caute. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. sosi si seara petrecerii. spuse Cenusareasa si suspina din nou. stand cu ochii la ea. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. .

recunoscu condurul si intreba: .Il incercara mai intai printesele.Printul nu se misca de langa ea si. S-a furisat in spatele unui copac si de acolo. prefacandu-le intr-o mandrete de straie. care le privea. cele doua surori o recunoscura si se aruncara la picioarele ei. Cenusareasa le iscodi: .Acasa. . facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele. Domnule Spiridus!" a strigat ea. uita de povetele nasei ei. Poc. o intalni pe nasa ei.Printesa a disparut cum a batut miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite.fiul regelui dadu de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantofiorul pe care il gasise.Cavalerul care adusese condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. pe care printul l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. Cenusareasa fu condusa la print. careia ii multumi zicand: . Cenusareasa le ajuta sa se ridice spunandu-le: .Pot si eu sa-l incerc? Surorile se pusera pe ras. dar nu o prinse. apoi ducesele si intreaga curte. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. ii spuse una din surori. E tare indragostit de printesa cea frumoasa.Ce mult ati zabovit! le spuse ea. cum fata se distra de minune. Cenusareasa. Acesta lovea cu un ciocan micut. A fost adus apoi celor doua surori.Am porunca sa incerce toate fetele condurul.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. A doua zi. spre marea ei surpriza. poc! Poc. se intampla sa-i cada un condur din sticla. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care-l puse in picior. dar nu au reusit. poc. mai frumoasa decat intaia data. Pu Batranica si Spiridusul poveste irlandeza Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor. Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. poc. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei.Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa? Acestea ii raspunsera: . In graba. . "Te-am prins. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. pe care se potrivii fara nici o greutate Si mare fu uimirea celor doua surori.Printul o urma." a zis batranica. poc! "Ma-ntreb ce poate fi. Nimeni nu o cunoaste. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. spuse el si se aproprie cu pantofiorul de piciorul Cenusaresei. mai spusera surorile. . . care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Ajunse acasa fara caleasca. dar in zadar. Cand auzi prima bataie a orologiului. batandu-si joc de ea. care s-au straduit in fel si chip sa le intre piciorul in condur.De indata. fara lachei. de la miezul noptii. Cateva zile mai tarziu.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. Cand surorile se intoarsera de la bal. Ea atinse cu nuiaua femecata zdrentele Cenusaresei.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa din lume. pe care printul il culese.

"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea." "Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur." Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata." Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui. Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata." "Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut. Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur." Si asta a si facut.

Broasca Testoasa cea Fermecata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti; de cand se scria musca pe parete, mai mincinos cine nu crede. A fost odata un imparat, si el avea trei feciori. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare, le-a zis imparatul: - Dragii mei copii, v-ati facut mari; mergeti de va cautati ursitele, ca sa intrati si voi in randul oamenilor.

- Vorbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam, raspunsera copiii si, dupa ce ii sarutara mana, se gatira, care mai de care, sa plece mai curand. Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste cu dansul si banet de ajuns. Mergand spre rasarit, ajunse la curtea unui imparat care avea o fata, singura la parinti. O peti de la tatal ei, imparatul, si invoiala se si facu. Asemenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine, pleca si el inspre apus. Ajunse si el la curtea unui alt imparat, carele asemenea avea o fata. Facura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu dansa. Pe fiul cel mai mic, insa, nu-l tragea inima a pleca in petit. Dara n-avu ce-si face capului, caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. Lua si dansul niste haine, numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit, si de cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam in dorul lelii. Dara unde sa se duca? Nici el, iaca, nu stia. Misca si el picioarele a lene, unul dupa altul inaintea lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare ce intalni in cale, si merse pe ea, fara sa-si dea seama unde se duce. Cand, ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase, il scoase drept la un elesteu mare. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de florile marului, fara sa stie ce are sa faca cu dansa. Ajungand pe marginea elesteului, se aseza si el acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva, balacea cu nuiaua prin apa, si facea haz cum sare stropii de apa, cand o lovea. Apoi incepu a cugeta. El vedea ca fiecare strop de apa, cand pica inapoi la matca, se face cate un armean (cerc) impregiurul lui, si de ce merge se mareste, pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit, fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici intinderea armeanului din giurul lui, ci totul ramanea ca mainainte, adica fata apei lucie ca o oglinda. El era dus cu gandurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua in apa, si nu stia ce facea. Nu mai simtea daca este, ori nu mai este. Cand, iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se uita gales la dansul. Unde lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei, acolo, tast! si dansa, si ochii de la dansul nu si-i mai lua. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. Atata era de dus cu mintile. In cele din urma, cum, cum, baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa varful nuielei lui. Se uita si el la dansa, si parca ii zicea inima ceva, dara nu pricepu nimic. Cand se trezi bine din cugetarile lui, vazu ca soarele da in asfintit. Se scula binisor, fara sa-i pese de ceva, si se duse acasa. A doua zi iarasi asa facu, fara sa-i plesneasca prin cap ceva, si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. A treia zi, cum se scula, pleca iarasi la marginea elesteului. Pasamite il tragea ata la ursita lui. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa, iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor, isi aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat in petit, si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul, iata ca broasca mai tasni o data, iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. Se uita drept in ochii broastei, si simti un nu stiu ce, colea la inimioara, pare ca il sagetase ceva. Sezu iarasi jos. Ar fi voit sa plece, dara parca il pironise cineva locului. Mai voi el sa faca ceva cumva, asa ca sa se departeze, dara in desert. Picioarele nu se mai miscara, ca si cand ar fi fost butucite. Se mira de asta lancezeala. Si, mai aruncandu-si cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. Atunci isi lua inima in dinti si striga: - Asta sa fie logodnica mea. - Iti foarte multumesc, dragul meu iubit, ii raspunse atunci broasca. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Tu esti ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. Se sperie oarecum, fiul de imparat, cand auzi pe broasca vorbind. Ar fi rupt-o d-a fuga, dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase, si plapanda, si frumoasa; cum nu se mai afla sub soare. Ii venea flacaului, de drag, sa o soarba intr-o lingura de apa. Dara se opri, si nu facu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el, caci simti ca, de aci inainte, fara dansa nu va putea trai. Se pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. Aci incepeau una, aci lasau alta, pana ce se pomenira ca amurgise. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor, spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. Broasca intra iarasi in elesteu, iara dansul pleca la curtea imparateasca. Mergea el, dara parca-l tot oprea cineva in cale. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. El se tot intorcea de se uita inapoi. Nu vedea nimic, insa el isi tot intorcea capul si se uita. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramanea cu gatul stramb, de atata uitat inapoi.

Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau, incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea", toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Vru el sa le spuie cine a fost broasca, dara nui detera ragaz, caci ii luau vorba din gura, si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. Daca vazu, tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasa, isi zise el, sa vedem ca cine rade mai la urma, rade mai cu folos". A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos, ca sa-si primeasca nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca in zi de sarbatoare, ostasii se gatira ca de alai, pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. Ce e drept, si ele erau frumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi, cai, carute ferecate; si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. Ei, daca se adunara la un loc, adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic, si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Ii tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice, fiu ii era si al mic, si il durea la inima cand il luau in ras, dara toate fura in desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului, pe din dos, insa, isi bateau mendrele, cum voiau, isi dedeau coate de radeau, si chiar se vorbira, amandoi fratii cu logodnicele lor, sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara, cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul, se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. Vorbira ce vorbira, apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. Atunci ea ii raspunse: - Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat, si inca fata de imparat mare, si avut, si puternic. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara, imparatia ne-a rapit-o dusmanii, si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Vorbele ei mieroase, viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat, dara, tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul, el ii mai zise: - Lasa astea acum. Odata daca te-am ales, tu esti a mea, floncaneasca lumea ce va vrea. Gateste-te, iti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu fratii si cu cumnatele mele. - La noi este obiceiul, adaoga zana, ca inainte de a merge la cununie, sa ne imbaiem. - Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el. - De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. Si facand un semn cu mana, apa elesteului se trase intr-o parte si intr-alta, si in locul lui se vazura niste palaturi, stralucitoare de podoabe, incat la soare te puteai uita, dara la dansele ba. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul ce nici dansul, desi era fecior de imparat, nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie, intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat, de mila sa nu le strice frumusetea. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa, incat inchipuia fel de fel de flori, de pasari si cate nagode toate. Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. Dupa ce iesira din baie si se imbracara, trecura prin gradina, unde mirosul florilor ii imbata. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur, cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Ei se urcara. Cum se puse el langa dansa, un luceafar se aseza pe fruntea ei, si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Caii pornira. Dara zburau de parca natingeau pamantul, iara nu ca mergeau. Intr-o clipa ajunsera la imparatul, tatal baiatului, carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. Cand ii vazura, toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri, si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Fratii cei mai mari o malcira, vazand atata frumusete si atata bogatie. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. Incepura a-si da coate, a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Imparatul nu mai putu de bucurie, cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. Zana se purta cu mare bunacuviinta, si vorbi astfel incat robi toate inimile. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa

"Eu nu". si. cu agerimea mintii lui. zise ea. Imparatul se cobori din scaun. Ceilalti jucau. scotand din san. cu mare. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. nu jucau. "Eu nu". Era vesel imparatul pentru aceasta. lua cate nitele si baga in san. cu prosti. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. Si asta facu. . ii multumi. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. iara mesenii. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. zise Rata. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. "Griul este copt". zise Gainusa Rosie. cu buni. zise Pisica. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. "Cine va planta bobul asta de griu?" "Eu nu". zise Gainusa Rosie. Imparatul isi implini pofta inimei lui. Se pusera la masa. si la cununie si la masa. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. Si asta facu. Iara fiul imparatului. fara a se mandri. ca la nunta unui imparat. cu mic. i-l dete ca semn de iubire fiasca. Si fiindca am dobandit si eu un os de ros. Gainusa Rosie de Joseph Jacobs Intr-o buna zi. iara ea. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. Zana. imprejurul mesei imparatesti. in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu. zise Ciinele. El dorise. si imparatul impreuna cu dansa. cu purtarea cea cumpatata. strigara intr-un grai. sa-si cunune toti copiii intro zi. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. ci a alte dihanii. se prinsera in hora si jucara. dupa povata sotilor lor. sotia lui. ii sarutara si ele mana. Asemenea facura si cumnatele ei. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. m-ar da de minciuna. de s-ar crede. Mancara si se veselira cat le ceru inima. In calea ei. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. "Atunci il voi planta eu". si se urca fiul cel mic cu sotia sa. si se puse o masa d-alea imparatestile. zise Ciinele. Intre acestea veni seara. mi-am pus in gand sa va povestesc. lucruri care. "Eu nu". cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. domni in pace. ca mult erau cu lipici. zise Rata. incat nu mai semana a haine puse pe om. dara zana cand juca. Cand se sculara de la masa. "Eu nu". si asa si facu. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". parea ca n-atinge pamantul. pentru negustorime si pentru prostime. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. Atunci multimea. ii saruta mana.si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. "Acest bob de griu trebuie plantat". cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. se plecara si le adunara. "Atunci il voi secera eu". in liniste si in veselie toata viata lui. de unde bagase bucatele. Eram si eu p-acolo. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. de umplu locul. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. zana se duse la imparatul socru. "Cine va secera griul asta?" "Eu nu". zise Pisica. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. vezi. zise Gainusa Rosie. decat vorbele ei. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. un manunchi de flori bine-mirositoare. boieri dvoastra. In curind griul crescu inalt si galben. cat un lucru mare.

zise Ciinele. "Atunci il voi treiera eu". Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. zise Pisica. Dar. zise Gainusa Rosie. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. zise Rata. Apoi ea intreba: "Cine va framinta si coace piine?" "Eu nu". eu o voi minca". zise Ciinele. "Eu nu". zise Rata. zise Pisica. Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?" "Ooo. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. "Eu nu". "NU. "Eu voi face asta". Cind griul fu treierat. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! . Iepurasul cel haios poveste europeana Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. de cele mai multe ori. zise Ciinele. "Eu nu". Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. Dar cand l-a atins. zise Gainusa Rosie. Si asta facu. "Atunci eu". zise Rata. Doamna Urs a intins o capcana. Si asta facu. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. "Si eu". cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. zise Rata. zise Gainusa Rosie. Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?" "Eu nu". "Si eu"." si-a spus ea. zise Ciinele. NU!" zise Gainusa Rosie. zise Pisica. astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. Si asta facu. "Eu nu". "Atunci eu". care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. "Eu nu". A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. Ea framinta si coapse piine. dar pe marginea lui. Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?" "Eu nu". zise Pisica. borcanul a cazut. Si asta facu. si am sa-l prind. "Cineva imi mananca mierea. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. Ziua urmatoare. "Eu nu".Cind griul fu secerat. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia.

una singura. tie iti da mana sa ciripesti si sa zbori incoace si incolo. Sarea sprinten de pe o stinghie pe alta si ciripea cu toata voiosia. cu case mici. decat lumea nevoiasa? Dar saracia se dovedea in acest loc cu atat mai necrutatoare cu cat. "E. apoi pe celalalt.Ei. Dar bietului canar putin ii pasa de uratenia coliviei lui. in fata odaii de la mansarda. . A aprins apoi focul in camin. dintr-o clipa intr-alta. in jos spre labute. avea sa se darame. Din acea zi. intors cu fundul in sus si astupat in partea de jos cu un dop. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. Asta insa o spunea mai mult in soapta. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. ii spuse intr-o zi gatul de sticla. Dar. Am putea marturisi chiar ca rostea cuvintele mai mult in gand. ii aducea un pumn de verdeata. spanac si salata ca si restul iepurasilor. S-a multumit cu morcovi. de peste tot.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. "Oh. asa cum facem noi. sub oala.cea mai inalta. . era atat de veche si de subreda incat iti venea sa crezi ca. deoarece nici un gat de sticla nu s-a dovedit graitor pana in ziua de astazi. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. mai ales atunci cand stapana lui. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. si acum sa vedem ce am prins. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. dar se lipea tot mai rau.Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. Povestea unui gat de sticla de HC Andersen Era o strada ingusta si intortocheata. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. era atarnata o colivie veche in care se afla un canar de toata frumusetea. A inceput sa se scurga pe langa urechi." si-a zis razand Doamna Urs.urate si darapanate. o fata batrana. fiindca nu putea sa graiasca. Cine putea sa locuiasca pe-o astfel de strada. daca as putea sa scap de aici. da. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. oamenii. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. cateodata. dintre toate. Stapanul n-avusese pesemne la indemana un paharut din care sa-i dea canarului sa bea apa si pusese in loc un gat de sticla." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin.

Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. cu gand sa petreaca in crang.Da. frumoasa si rumena in obraji. Cand au ajuns in padure. cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum. Fata tinea cosul pe genunchi. Totul avea sa fie primit de fata blanarului. Cand a fost luata de-acolo si a putut sa priveasca in jur cu mai multa usurinta. oricine simte clocotind in el o unda de duiosie. Apoi au pus-o deoparte. Sticla a fost asezata intr-un cos plin cu tot felul de bunatati. simtea o mare dorinta sa porneasca in lume. oricat era de straveziu si de stralucitor. fiul unui zugrav. gatul sticlei hohotea parca de un ras inabusit. tie iti da mana sa ciripesti – relua gatul de sticla – fiindca bunul Dumnezeu te-a pastrat intreg si nu te-a schilodit ca pe mine. In acelasi timp. Toata lumea era fericita si radea cu voiosie. numaidecat.. pe-o corabie pe care avea s-o conduca el insusi. prin vazduh si pe sub pamant. i se zarea si eticheta rosie. stiind c-avea sa imprastie in jur o mare multumire. goala si fara dop. dupa cateva vreme. prieten din copilarie. fie ca a fost ea nobila sau nu. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea. Dar de-atunci pana azi prin cate n-am mai trecut! Cate neajunsuri nu mi-a fost dat sa mai intampin! Am strabatut prin foc. La inceput. sarbatorindu-ma. ce lucruri de duh nu mi-a fost dat s-aud intr-o lunga calatorie pe care am facut-o. Din mijlocul servetelor albe se ivea gatul sticlei. toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. Invelite in paie.. daca i-ar fi spus cineva. sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. In clipa aceea. dintr-o podgorie renumita. a ramas uimita bagand de seama cata schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. altele sticle de bere. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite. de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor. Poate ca din aceasta pricina obrazul fetei era posomorat si intunecat. A tras o pocnitura strasnica la iesirea dopului si. Dar. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita. Sticla n-a putut auzi ce-si spuneau. a intrat in pravalie ucenicul unui blanar. oricat de rau ar ajunge cineva. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. Hei. dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla. Uneori. cantam si eu cand in pantec imi galgaia vinul. care si ea nu-si mai lua ochii de la vecin. iar sticla n-avea nici un cusur. Si gatul de sticla incepu sa povesteasca. dupa ce ti-ai pierdut toate rosturile de odinioara. Sticla urmarea pe furis obrazul fetei. cu ochii plini de voiosie si cu buzele carnoase ca niste cirese coapte. din pricina ca ramasese in cosul cu merinde. Dupa cum spuneam. fusese asezata in rand cu altele. tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui. canarasule! Tot e mai bine sa se gaseasca o faptura plina de voiosie intr-o casa atat de posomorata. . Blanarul ridica sticla si se grabi s-o destupe. In anii tineretii. sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui. ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita. sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“. Era. In ceea ce ma priveste. In sfarsit. Se simtea parca stinghera. Se ingramadeau laolalta carnatii cu sunca. multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung. tot atat de linistita ca si in trasura. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata.. Si intr-adevar. prin apa. iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii. avand pesemne sa-si spuna unele lucruri in soapta. te-ai pomeni ca nu ti-a ramas teafara decat gura si aceasta astupata cu un dop! Stiu foarte bine ca atunci nu ti-ar mai arde de cantec. glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie. Ispravise cu cinste cel din urma examen si-a doua zi trebuia sa plece la invatatura in strainatate. . tinerii s-au retras mai de-o parte. albe ca zapada si tot atat de alb ii era si grumazul. vinul a inceput sa galgaie in pahare. cum sa-mi mai arda de cantec? Pe vremea cand eram o sticla intreaga. Au astupat-o cu multa dibacie. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic. ajunse intr-o pravalie. din pricina ca batea vantul. branza si untul printre feliile de paine alba. era cea mai frumoasa fata din oras. Dupa catava vreme.Dar tare as vrea sa vad ce ai face daca ai fi in locul meu si. in timp ce amaraciunea ii sapase doua cute la colturile gurii. Asa. Ti-ar trebui nu stiu cat timp sa stai si s-asculti cate ti-as mai povesti. au fost asezate cu mare grija in lazi. intr-adevar. Intr-o buna zi. cu glas tineresc. pe vremea cand trebuia sa se logodeasca fata blanarului! Totul parca s-a petrecut ieri.Sa-mi dati vinul cel mai bun pe care-l aveti – a spus el. n-ai decat sa canti. Avea mainile subtiri si moi. pe indelete. sa nu mai atarne de nimeni si sa-si croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta. n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar. iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. unele erau sticle de sampanie. dar se vedea destul de bine ca in sufletul ei staruia un graunte de fericire deplina. pe masura ce se racea. Ii lipsea ceva si nu stia ce. Vinul era foarte bun. Oamenii chiuiau in cinstea mea. Se urcasera toti intr-o trasura. Dar daca norocul te-a urmarit fara incetare. cu alte cuvinte. A simtit atunci ceva foarte placut. sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. de pilda.

amaraciunea si deznadejdea pe care trebuia sa le pricinuiasca i se pareau mai putin decat negura asteptarii in care se chinuia biata copila. cand iata ca intrara pe usa cei doi flacaiasi care gasisera sticla goala la marginea lacului. venise sa-si ia ramas bun de la ai sai. In ajun. Sticla a cazut teafara in papurisul din apropiere. alaturi de-al sau si de-al logodnicei sale. Acesta nu vazu sticla. el a ridicat sticla si. A varat-o apoi in cea dintai sticla ce i-a cazut la indemana. Si in cele din urma corabia se duce la fund. avea s-o intalneasca din nou. tarata necontenit de ape.Sa bem pentru grabnica mea reintoarcere! – a zis el. dar. Dupa catava vreme s-a simtit obosita sa tot rataceasca zadarnic si fara nici un rost in larg de ape. Dar intr-o zi s-a pomenit goala. De azi intr-un an vom sarbatori nunta. Si pe acelasi petic de hartie adaugase numele corabiei.Uite. Dar putea sa le-auda cantecele si hohotele de ras. Cu cateva clipe inainte de-a fi pierit in valuri. „Eu le-am daruit cel mai strasnic vin. Maica-sa ii punea in desaga lucrurile de care socotea c-avea sa aiba nevoie. cum sta in marginea lacului. apa razbate pe punte. avea menirea sa duca cu sine tristetea si deznadejdea. goala cu desavarsire. fratele lor. vor avea de-acum rachiu destul ca sa leajunga pe tot timpul calatoriei si sa nu mai sufere de durere de burta daca s-o intampla sa-i apuce furtuna. . Sticla care altadata avea menirea sa imprastie prin continutul ei multumirea si voiosia ducea acum vestea infricosatoare a mortii. Mama deserta numaidecat sticla cea mica in cea mare si adauga atat rachiu cat s-o umple pana la gura. n-avea cum sa-i mai vada pe cei in tovarasia carora venise. In schimb.Sa traiasca tinerii logodnici! – a strigat blanarul ducand paharul la gura. A fost aruncata intr-un ungher. Acestea zicand. asa ca n-ai sa mai poti inveseli pe nimeni. La inceput ii facuse placere o astfel de ratacire. oamenii s-au inecat cu totii. zise ea. A ratacit indelung si zile in sir a vazut soarele rasarind si apunand. Peticul de hartie. .. oamenii nu mai sunt in stare de nimic din pricina ca noaptea e neagra ca pacura. unda o . Si totusi. Unde se afla oare? Incotro ar fi trebuit sa se indrepte sticla ca sa-i poata da de urma? Nu stia nimic. venea alta si-i lua locul. aceeasi corabie cu care trebuia sa plece si tanarul a carui logodna avusese loc in aceeasi zi. sticla noastra a fost privita cu multa prietenie. in timp ce vanturile de miazanoapte si miazazi imbranceau valurile. biata sticla a avut norocul sa nu se izbeasca de vreo stanca si nici sa fie inghitita de vreun rechin. Au dat peste sticla si-au luat-o cu ei. O sticla de rachiu fusese astupata si invelita in hartie si batrana se pregatea s-o vare in desaga. care nu primise un singur gand din partea logodnicului ei. in cele din urma. mult mai tarziu. Cata vreme a mai pastrat intre pereti cele cateva picaturi de rachiu. Dupa ce toata lumea si-a golit paharele. ea isi amintea de cuptorul in care se nascuse si parca-i venea sa se arunce in volbura de scantei. la o scaparare de fulger: „In numele lui Iisus Hristos. Corabia s-a dus la fund. tinand-o strans de gat.Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa v-aduca noroc! – a strigat din nou tatal fetei. Dupa cine stie cata vreme. Fata se uita lung dupa ea.Tu mi-ai dat putinta sa sarbatoresc cea mai frumoasa clipa din viata mea! Odata incheiata aceasta sarbatoare. Tanarul a umplut iarasi paharele. Si iata in ce chip sticla noastra porni in largul lumii. si-a zis ea. la a carui logodna luase parte si sticla. Toti ceilalti si-au golit paharele. am pierit in fundul marii“.Iata cel mai bun leac – spuneau ei de cate ori Peter Jansen le turna cate-un paharel. iar tanarul marinar si-a cuprins logodnica de mijloc. cel din urma bun-ramas al logodnicului catre aleasa inimii lui. o data ce-ar fi ajuns in mainile aceleia care trebuia sa-i cunoasca cuprinsul. Isi urma calea. Tarziu. cand intr-alta. De azi inainte n-ai sa fii umpluta a doua oara. cand era aproape sa se innopteze. de unde sa-i treaca prin minte ca era aceeasi pe care-o zvarlise in papuris in toiul voiosiei! In ceea ce-o privea. Atunci cand zarile erau aprinse ca para focului. cand intr-o parte. oricat de amarnica a fost aceasta ratacire. Marinarul. . Valuri uriase imbrancesc corabia din toate partile. dar. cu incredintarea c-o vedea pentru ultima oara si fara sa poata banui ca. deoarece rachiul era pentru marinari tot atat de pretios ca si vinul cu care fusese umpluta intaia oara. o primi bucuros si-o duse pe corabie.“ De buna seama. . pe care il chema Peter Jansen. ajunse sa se plictiseasca. nu ai ai ce cauta pe lume. a adaugat: . sticla n-avea cum sa se socoteasca injosita. care trebuia sa ajunga marinar si sa porneasca intr-o lunga calatorie. Isi da foarte bine seama ca nu asta era menirea ei pe lume. arunca sticla din toate puterile. unde-a ramas vreme indelungata fara ca cineva s-o mai fi bagat in seama. chiar dac-ar fi vazut-o. ei m-au oropsit sa inghit fara voie apa din balta. la urmaurmei. Dar. Si ascultau cu cea mai mare bucurie cum galgaia rachiul din fundul sticlei. s-a gandit cu tristete la nerecunostinta oamenilor. Si. Catargul cel mare se frange. Daca furtuna se domolea o clipa. Dar iata ca intr-o zi se starneste o mare furtuna. a astupat-o si i-a dat drumul in valuri. au trecut pe marginea lacului doi feciori de tarani. tanarul capitan. scrisese pe un petic de hartie.

Simtea cum o cuprinde din nou voiosia de altadata. dar nestiind sa citeasca. n-avea sa uite nici goana pe valuri. caci locul in care se afla era la mii de leghe departare de locul in care luase nastere. trecu pe langa sticla o pereche de tineri logoditi.. singura limba pe care-o cunostea. Intalnind perechea ce parea sa fie atat de multumita. n-a putut sa afle despre ce era vorba in cuprinsul ei. unde. In parcul din jurul cladirii putea sa intre oricine.. Se imbogatise si traia acum intr-un palat. trebuia s-ajunga la capat. Apoi a fost aruncata in pod. luand toate sticlele cu el. Dar nu era mai bine acolo decat in forfota oaspetilor? Putea sa guste in liniste un ceas de fericire. Bine astupata si bine impachetata. fiindca aceasta nu mai pastra nimic din frumusetea de odinioara. Si-a dat seama totusi ca trebuia sa fie o veste din partea unor naufragiati. isi zicea ea. Cu cata amaraciune isi amintea de ziua cand lasa sa i se deserte continutul spumos in pahare. Si tocmai cand isi veni in fire. Cand a ajuns. deoarece se afla cam la o parte. Poate c-ar fi ramas un veac acolo daca nu s-ar fi daramat casa. care nu fusese poftita la ospat. de fata atat de dragalasa a blanarului si de logodna din padure. Printre cei singuratici se afla si o fata batrana. slovele incepura sa se stearga. nu mi-a mai fost cu putinta sa fac nimic si toti au uitat de mine. Te intalnesti cu oameni cu care ai avut stranse legaturi candva. Cel care-o despacheta. Dar sticla aproape ca nu-si mai amintea nimic. chiar daca soarta te-a blestemat sa putrezesti intr-o pivnita umeda si intunecoasa!“ Dupa catava vreme. Intr-una din zile. de vreme ce nu era alta decat fata blanarului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din viata ei si n-avea cum sa-l mai uite. Peticul de hartie s-a dus odata cu apa cu care fusese spalata. Si cand se gandea cat de mult il pastrase! A fost umpluta cu niste seminte ce trebuiau duse departe. asezasera sticle in gatul carora infipsesera lumanari. a fost acoperita de praf si de panze de paianjen. mult mai frumoasa si mai incapatoare. „La ce-mi foloseste o astfel de calatorie – isi zicea ea . Pe cata vreme.Au acoperit-o in asa fel ca sa n-o mai poata nimeni desface. unde avea sa ramana uitata ani si ani. pe-un maldar de nisip. Cat se simtea de fericita! Vedea iarasi copaci inverziti. Intr-un tarziu. s-a pomenit din nou pe o corabie. intr-un dulap dintr-o mare incapere. asemenea unor lalele invapaiate de razele soarelui. Printre ele se afla si sticla noastra. A varat peticul de hartie in sticla. nici razele lunii. spre miazanoapte. cei ce facusera chef in padure si marinarii in tovarasia carora calatorise pe corabie.“ Ai casei insa au sters-o de praf si-au spalat-o cu grija. fara sa-i mai poti recunoaste. Tot parcul din jurul cladirii era plin de lampioane colorate. Sticla isi aduse numaidecat aminte de tanarul capitan. O gasi cineva si-o lua. intr-un ungher intunecos. Trecand astfel din mana in mana. dar nu putea nimeni sa-i talmaceasca cuprinsul. omul care locuia in casa aceea s-a mutat. printre soareci si paianjeni. Si apoi. „Si totusi. a dat un mare ospat. isi zicea ea. negutatorul de vinuri. i se arata hartia. De cate ori venea cineva in casa. poate tocmai in clipa cand la acelasi lucru se gandise si sticla. Necazurile trecutului nu mai insemnau nimic pentru ea. Omul a destupat-o. isi aminti de-o veche logodna. nici sticla n-o mai recunoscu pe fata blanarului. Trecu pe langa sticla fara s-o recunoasca. se pomeni aruncata intr-o pivnita. poate din pricina ca lampioanele nu fusesera de-ajuns. Se simtea stapanita de atata duiosie incat nu-si dadu seama cand i se scoase dopul si cand ii fu desertat continutul. Asadar. aruncand sforile si hartiile. a intors-o pe-o parte si pe alta. in scurta vreme. Cand au inceput sa dea jos acoperisul. ar fi avut de ce sa fie nemultumita. a scos hartia dintr-insa. era cat pe-aci sa scape din mainile celui care o despacheta. uitand ca petrecuse douazeci de ani aruncata intr-un pod. Dar n-avea cine s-o desluseasca in clipa aceea. In afara de asta. iar sticla a fost asezata pe o polita. nici vapaia soarelui. pana cand nu se mai putura cunoaste nici cel putin cateva litere. lua parte la voiosia obsteasca. intelegea fiecare cuvant rostit. unde te-ai putea simti mai bine decat in tara ta. se reintorsese in tara ei! De bucurie. astfel ca tot mai putea fi buna la ceva. intr-o buna zi. din pricina ca era scrisa cu creionul. . Mare minune daca nu cumva s-o fi spart! Dar sticla era teafara si nevatamata. in timp ce ducea cu sine o trista veste. N-a mai scos-o nimeni din intunericul podului douazeci de ani in sir. in racoarea crangului! Si iarasi. auzea cantece. „Daca n-as fi fost aruncata in pod. Oricum. au dat peste sticla. a fost numaidecat despachetata. ca sa se inalte in locul ei o alta. La randul ei. Asa se intampla de multe ori in viata. Seara era minunata. poate c-as fi invatat limba tarii acesteia. in bezna si in praf. unde nu puteau sa strabata nici lumina opaitului. Parca nici n-ar fi vrut sa ia parte la voiosia celorlalti. Prin ungherele mai indepartate. cum sa nu-si aminteasca.cand nu ma pot bucura de nimic?“ Dar. desi nu se schimbase intru nimic.arunca la mal. Cineva si-a adus aminte ca ascundea in fundul ei o taina. Venise si lume de departe. departe. Era aceeasi limba pe care-o vorbisera cei din preajma cuptorului. Sticla a ramas in dulap mai bine de un an. pe care nimeni n-o baga in seama. cel din urma bun-ramas al unui suflet rapus atat de timpuriu. ca sa se bucure de frumusetea serbarii. striga cu ciuda: .

ca sa aiba lumea de ce rade. ciudat soi de calatorie! – isi zise sticla. i se parea o adevarata fericire. cum era sa le treaca prin minte sa-si cumpere si una si alta numai pentru ca gasisera un gat de sticla aruncat de cine stie cine? Totusi. ele vorbira despre cu totul altceva si. Singur gatul ramase intreg si se desprinse atat de frumos de restul sticlei.Strasnic paharut de pus in colivie! – zisera ei. Sfaramaturile s-au rostogolit la pamant. E din rasadul pe care mi l-ai dat in ziua cand m-am logodit. in sfarsit. sticla a fost furata de un strengar. Cei din apropiere. incat iti venea sa crezi ca fusese taiat cu diamantul. ciocnind in sanatatea tinerei perechi? . spuse fata batrana. incepu sa ciripeasca cu mai multa voiosie si canta de-ti era mai mare dragul. urmarind inaltarea balonului. pe vremea aceea. Logodnicul meu se odihneste in fundul apelor. De toate isi aduse aminte. despre floarea din glastra. ratacind deasupra norilor? Peste cateva zile. ca sa cada dupa aceea drept in mijlocul multimii. Era acum in stapanirea unui negutator de vinuri. ducand cu el un om si cosul in care se aflau iepurele si sticla. dupa aceea isi umplu un pahar ca sa bea in sanatatea celor de jos. Din florile lui vom impleti cununa care va impodobi fruntea copilei tale. clatinandu-se. auzind zgomot. Ai cu toate acestea. din cand in cand. de-a fi lasata sa pluteasca deasupra orasului cu acoperisuri de arama si turle stralucitoare. in clipa cand se izbira de lespezile cu care era podita ograda. care-a vandut-o cu zece gologani ca sa-si cumpere o prajitura. se afla cineva din vremea aceea. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. Sticla insa nu pricepea nimic din toate acestea. Banuise pesemne ca in scurta vreme avea sa fie lasat sa cada din balon. se grabira sa ridice de jos gatul sticlei.“ Mii de oameni se ingramadisera pe strazi. Muzica rasuna cu si mai multa putere si toata lumea tipa. dandu-se peste cap. sa-si racoreasca ciocul intr-o farfurioara sparta. ca mai intotdeauna in astfel de imprejurari. Are din ce se adapa o pasarica. lasa sa cada sticla. O astfel de goana. in loc sa aduca vorba si despre dansul. Sticla vedea totul prin gaurile unui cos in care fusese asezata alaturi de-un iepure viu. Vazu cum omul urcat in balon dadu mai intai drumul iepurelui. „Intr-adevar. . Fata cea batrana se afla printre ei. incepu sa urce in vazduh. il umplu cu apa si-l aseza in colivie. fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei. singura podoaba din odaita ei saraca. care-a umplut-o cu un vin foarte bun. care il urmareau cu privirea. Gatul sticlei a primit si aceasta noua ciudatenie a sortii cu resemnare deplina. biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. Intr-adevar. in colivia canarului drag. mai ales cand avusese prilejul sa pluteasca in vazduhuri. il astupa la un capat cu un dop. fara sa-i fi fost teama ca ea putea sa sparga capul cine stie carui biet crestin cumsecade. Iti daruiesc glastra pe care-o vezi in fereastra. cu sarituri sprintene. balonul era un lucru nou si multi nu stiau la ce anume ar putea sa foloseasca. Cand s-a ivit ziua plecarii.Sa nu cheltuiesti bani cu florile la cununia fiicei tale. Ametise parca si se rostogolea in fuga. deoarece. strabatand vazduhul. marele noroc dea nu te izbi de nimic si asta e de cea mai mare importanta pentru mine. Fata batrana se pleca mai mult pe marginea ferestrei ca sa vada balonul si dadu la o parte o glastra in care inflorea o tulpina frageda de mirt. multumindu-se ca. prefacandu-se in tandari. dar si toate ocheanele erau indreptate numai spre dansa! Trosc! Dar ce s-a intamplat? A cazut pe un acoperis si s-a spart drept in doua. in cea mai deplina libertate. fetei batrane veni sa-i faca vizita o prietena si gatul sticlei ramase foarte mirat cand baga de seama ca. nu fusese indeajuns de fericit in atatea alte imprejurari. Floarea a crescut si eu am imbatranit. Dar nici in pravalia lui n-a ramas multa vreme. Napadita de atatea amintiri dureroase. Tulpina e incarcata de flori. Capeteniile orasului se urcara pe un fel de podet si muzica militara canta. Numaidecat. ci sta la fereastra mansardei. urma sa-mi fac din florile lui cununa de mireasa. La urma-urmei. Dar fiindca n-aveau nici colivie. Urecheatul se uita speriat intr-o parte si intr-alta. batand din palme. lumea s-a ingramadit din toate partile. chiar daca n-ar fi fost mai mult decat o biata vrabie. nici pasarica. cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata. Dar aceasta clipa nu s-a mai ivit. Ochii care aveau sa ma calauzeasca in largul vietii mi-au secat de plans si s-au stins pentru totdeauna. Peste un an. indeosebi. ea primi gatul sticlei cu multa bucurie. in duminica urmatoare. pe vremea aceea. trebuia sa porneasca la drum cu balonul.La sfarsitul serbarii. care avea acum apa din belsug. cineva isi aduse aminte de fata batrana care locuia la mansarda. Canarul. franghiile cu care fusese legat fura taiate. Dar ea nu coborase in strada. Dar nici sticla n-avu ragazul de trebuinta sa se gandeasca la marea cinste ce i se facea. A fost cumparata de un calator care. Dar rasadul pe care mi l-ai daruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. In cele din urma. Vedea cum balonul se umfla din ce in ce. . acolo unde fusese asezata colivia cu micul canar care navea din ce sa bea apa. Cat se simtea de multumita vazand ca nu numai toate privirile.

Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. Dupa ce au vorbit ele putin. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. statea numai cu imparateasa. luandu-l cu el si pe fiul sau. -Te iubesc ca mierea. a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. Cand. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare. -raspunse fata. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. -Ce fel de raspuns este acesta. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. Printul a fost ranit. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult.Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. iar fata de . in sfarsit. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. cat de mult il iubeste. Sarea in bucate A fost o data un imparat. cu lacrimi in ochi. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. -raspunse aceasta. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. -Eu te iubesc ca zaharul. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. fiindca tot nu prea o aveau la inima. tata -raspunse mezina. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. Era atat de harnica si de priceputa. Mai ales de cand i-a murit sotia. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. au devenit nedespartite.

atat cat va trai. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. lui nu-i pasa. varsand lacrimi amare. . O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. urma sa-si aleaga nevasta. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. el se jura ca.imparat statea si ea cu dansii. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. nu se va uita la ea. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. la malul marii. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. Cand batrana doica ii adusese copila. Cand batrana doica o vazu asa. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. unicul sau fiu.basm englezesc Intr-un maret palat. Impreuna nu lea fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. Asa ca-i intoarse spatele. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. In tot acest timp. numai imparatul. A intrebat in dreapta si in stanga. Singurul ei tovaras era gascarul care. cand auzi despre ce era vorba. ii murise cea mai draga dintre fiice. Lacrimile sale. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. Si asa crescu ea. care inca mai sedea la fereastra. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. se duse la stapan si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. care picurau pe pervazul geamului. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. cand nu era nimeni prin preajma. traia odata un lord batran si foarte bogat. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Cand s-a inzdravenit. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. care nu avea nici sotie nici copii in viata. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. Acesta a chemat bucatarii. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. Dar. Zdrentuita . ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. ii canta atat de vesel din fluier. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. dar pana la urma printul a convins-o. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata.

iar daca se dedulcea. vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie. minune. pacatele mele. zise ciobanul. un lup. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. -Multumim dumitale. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. Da incotro? -Pana aici. Strabatura sala. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. Dar Zdrentuita rase. Ba avea si niste chei la brau.. cu atat tanarul o ruga mai aprins. dar ceva mai mici. Cu cat ea il refuza. Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. iar fata imediat s-a veselit. Crede-ma.. atunci atat i-a fost. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. Baiatul a luat-o de mana si.. pierdea oile. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. asa ca se dau de-a dura pe langa turma. iar regele privea nedumerit. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el.. In cele din urma. Cand se uita unchiasul. mai ciobane. si stiti de ce? N-apuca sa se departeze oleaca si. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. demult. tanarul tragea cu coada ochiului la fata. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul.. Dar lupul. Si lighioile acelea. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. iar colo mai departe. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. daca e numai p-atata. -De ce? -Apoi. fie-ti mila si da-mi olecuta de cas. Da asta pana intr-o zi... -He. iar oitele pasteau in liniste.. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmulitei lui. demult. Vazand-o. iar in timp ce canta. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. in timp ce doamnele susoteau. Cred ca l-ati putea vedea. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. S-au facut din cele doua mere doua lighioi. ma duc. Legenda Cainelui legenda populara romaneasca A fost odata. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. Dar tare greu ii era bietului om sa umble. Rogu-te.. care-i hartapanea pe toata ziua cate-o oaie. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. spre rasarit. . iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. sa-l goneasca spre padure. il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si. cu gastele deschizandu-le drumul. la agonisita lui. gadina da figa la turma. cu barba alba colilie si parul pana-n calcaie. pana ce se indragosti de ea. -Bine. -Asa? Apoi du-te fara grija. N-au mers prea mult. iesea din padure nasul oilor. s-a luat ciobanul de ganduri.Auzind asta. mosule. ca de foame nu vaz inaintea ochilor. da nu pot. cand avea nevoie. tata. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. o coronita de aur era in parul ei. cum ma departez. gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. urmati de cardul de gaste. ba-mi mursica si din celelalte. ca pazesc eu in locu-ti. un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa. mosicule. Si a plecat ciobanul. amandoua la fel cu lupul. in graba au inceput sa se crete furca cu lupul. Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din san doua mere si le arunca inaintea lui. domnii radeau. -Buna ziua. sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul.. Azi asa. lighioi care pana atunci nu mai fusesera pe pamant.. imbracat frumos. ca sunt calator si de foame ma abatui pe aici. Inainte sa termine ce avea de spus. cand uite ca nimereste la turma un oaches batran. au pornit spre oras. ca nu putea sa se dedulceasca in voie de munculita lui.. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. maine asa. cat ai clipi din ochi. ti-as da cu draga inima. In acest timp. isi avea ciobanul stana. Dar cand ajunsera in fata tronului. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. din apropierea unei paduri. caci el tot mai sta langa fereastra. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. asa cum era imbracata. ca s-o convinga de sinceritatea sa. S-apoi. cand un tanar chipes. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa.

ca sa iasa fiecare cu cate-o imbucatura in mana. Iarta-ma dar. . hotarele ei se intind mult mai departe. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. Doamne! Ca mult mai tine. limba pe care o invatase de la mama ei. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. sa traiasca apoi feciorii. sa se milcosesca. Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. Iar unchiasul.Ce mare e lumea! zisera puisorii. . Si asa. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul cainilor. -Nu-i nimic. Da. si nu stiu ce sa ma mai fac. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. ziditorul lui: -Doamne. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. dincolo de cealalta parte a gradinii. si isi clocea ouale. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. cu adevarat era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. vezi? Din merele alea se trag cainii de astazi. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. Ratusca cea urata de H.Ei bine. Doamne! Sa traiasca stapanii mei si sa faca noua feciori. si erau asa de late. drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. Si se aseza iar sa cloceasca.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. cand mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfantuletului. sa se dagarteze pe langa el si sa-l linga pe haine. ovazul era inca verde. Ati iesit toti? Nu.Doamne. Ia priveste putin pe cei scosi. nu-i am inca pe toti. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi. dar cu un aer foarte plictisit. pana pieri intr-o lumina orbitoare! -Mare e puterea ta. oul cel mai mare nici nu s-a clintit sta neciocnit. El saracul. ca sa-i pot lua eu din mana. cum iesira din ou. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. vorbind in limba egipteana. cainii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. Doamne! Sa moara toti din casa. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. iar cealalta e catea. cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe: -Doamne. . . Spun drept m-am saturat. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. si el nici macar nu vine sa ma vada. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. Nu zice ca pisica: . si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. Doamne! Zise iarasi ciobanul. incet. e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfantu Petre. graul isi legana spicele-i galbene. D-aia cainele nu e spurcat. O! Nu. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e caine. facand o galagie de-ti lua auzul. . orice-mbucatura. incepu sa se indeparteze incet. Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atata bine? -Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta. meat copiii se puteau ascunde sub ele. omule! Mai bine scoala si asculta aici. ca uite nu iese puiul. dupa ce facu cateva semne spre oi si spre caini. si mama ii lasa in voia lor. -Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. semn de binecuvantare.Mai am numai un ou. cum merge? intreba o rata batrana. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. pana in livada preotului. Si dupa ce vorbi astea.C. inlauntrul carora erau lacuri adanci. care venise sa-i faca o vizita. sa ramana doar o baba si sa fie si aia oarba.Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. sa-mi dea. Sfinte Petre ca nu am stiut de la inceput cu cine graiesc. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca. sa ma satur si eu.

asta-i ceva foarte frumos si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate.Ia uita-te aici. Si pornira sa se joace. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. hai sa va prezint la curtea ratelor. sa stii de la mine. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. Pe cand vorbea asa. si mereu ii spuneau: .Frumosi copii mai are mama. Asa s-a petrecut in ziua dintai. Cred c-o sa creasca frumos si cu vremea s-o mai potrivi el. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. si merse tinta spre el.. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. ca i se inrosise tot capul. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. Da-l incolo. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou.Ba nu. adauga batrana.Si apoi. zise rata. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija. e un ou de curca. si sari in apa.Lasa-l in pace. si sa va paziti bine de pisica. am sa mai stau o zi-doua. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. s-arunca asupra lui si-l musca de gat. zise ea pe urma.Cum vei vrea.."Mac-mac". tot am pierdut eu atata vreme. si ziceau tare: . Cred c-o sa fie voinic. . Oare sa fie intradevar pui . nu face rau nimanui. cel iesit mai in urma din ou. dar e asa de mare si de pocit zise rata care incepuse galceava. asta-i un ou de curca. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. nu-i asa de urat cand te uiti mai de aproape la el. Toti sunt draguti afara de acela. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. nu asa. raspunse rata. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate.Asta nu-i cu putinta. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. acum copii. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. . sau sa mearga inainte. sa nu va calce cineva. . .Dar ceilalti sunt foarte draguti. la urma urmei e un ratoi. A doua zi era o vreme de toata frumusetea. zise batrana. . A. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. striga mama. si inoata de minune. zise rata cea batrana. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. Numai luati seama sa nu va departati de mine. nu. si pleca. zise mama. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. repede. asta nu-i pui de curca. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. zise rata cu panglica rosie. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. Piu! Piu! facu puiul.Prea e mare. . uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. se duse cu toata fainilia la sant. ca are nevoie sa fie putin mustruluit. Haide. dar si de puii de gaina. urma ea. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . si o sa-si faca el drumul in lume. Intrara cu totii in curtea ratelor. ca o corabie cand isi intinde panzele. n-a iesit bine. fiti ca la voi acasa. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. din pricina asta nu-i asa de bine facut.. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. infuriat grozav. si iesi din ou. miscati picioarele. se vazu muscat lovit batjocorit nu numai de rate. Acum. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat se umfla. mai vin altii acum.Nu. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. si am avut mare grija.Mac-mac! Veniti cu mine. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. dar are o fire asa de buna. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. Degeaba voiam eu sa-l invat si bleotocaream si ma rasteam la el. In sfarsit ciocni si oul cel mare. A stat prea mult in ou. Adevarat ca nu-i frumos. . si la urma il lua pisica. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. . ascutindu-si ciocul pe iarba. si. . raspunse mama lui. E de rasa spaniola. si mult necaz am mai tras cu puiul. nu-l primim intre noi. . de aceea e asa de mare. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. sa va faceti intrarea in lume. din pricina urateniei lui..Ce fel de boboc. si toti se bucurau de apa. asa e. hustiuliuc.Se poate. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. Dar bietul boboc. si curcanul. tineti-va bine. . Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. parca n-am fi noi destule aici. ziceau toti. da. chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. . mama ratustilor. dar chiar si de oameni. si celelalte rate din jurul lor ii priveau. si nu-i pasa asa mult de frumusete.. .

Dec-data se'auzi: poc. stia chiar sa scapere scantei. si-i zicea "Patica". cand se trezira ratele salbatice. si motanul. Motanul era stapanul in casa aceea. Ajunse la un iaz mare. si luandu-si inima in dinti.Iaca un noroc pe noi. ca era tare amarat si cadea de osteneala. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. parca se mai gandea el sa se insoare.Ei bine. Atunci o porni el si iesi afara din curte. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. Acolo locuia o femeie batrana. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. Mai astepta cstva timp. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. . Ei nu traisera inca prin lume. O abureala albastrie. si apa se rosi de sangele lor. chiau.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. Astepta ea vreo trei saptamani.. inchise ochii si merse mai departe. Cainele se intoarse spre boboc.Ce-i asta? se intrebau ele. dar aceasta supara foc pe gaina. iar gaina era stapana. se uita de jur-imprejur. . zise batrana. se gandi bobocul. ca mici norisori.Bine ar fi sa te ia pisica. . Abia pe sub seara zgomotul inceta. in tacere.Slava Domnului! suspina bobocul. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". ai auzit? si motanul il intreba si el: .Nu. o sa avem de-acu oua de rata. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. Ratele il muscau. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile.. cu motanul si cu gaina ei. in apropiere. ceea ce si facu. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. asa ca erau foarte obraznici. toate-i mergeau din ce in ce mai rau. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani. Motanul incepu a morai si gaina a carai. Ea facea oua minunate. Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. si stiu sa cante frumos. Era vanatoare mare. si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. Si ramase asa. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". Sarmanul.Te poti fali.Nu. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. daca-i frecai bine spinarea in raspar. o rupse la fuga. "Si toate astea pentru ca sunt urat".Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. . .As vrea sa fii departe de aici". . dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. Furtuna era in toiul ei. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. .Asculta camarade. A doua zi. putea deci sa intre inauntru. mai toate domnisoare. puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. unde traiau ratele salbatice. livezi. Strabatu el campii. . . in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. Se culca acolo in noaptea aceea. cu toata uratenia ta. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata.". Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. ce se indoiau deasupra trestiilor. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. dar nu vazu nici un ou. stia sasi rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. dar de asta putin ne pasa noua. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. Gaina avea niste picioare foarte scurte. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. si batrana o iubea ca pe copilul ei. zisera noii veniti. .

Si iarna era asa de frig. biata fiinta urata. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . Era o primavara fermecatoare. parca nu mai era el. se dete la fund. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. Statea rebegit culcat in marginea iazului. si unde se duceau ele. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. ridica gatul. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. despre mine nu-ti mai vorbesc. eu iti vreau binele. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. Dar.. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. oriunde. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. iti spun poate lucruri neplacute. Copiii dadura sa se joace cu dansul. de indurat in iarna aceea strasnica. Nu te crede prea mult copile. trebuie sa fie o mare fericire. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. care . Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. in tarile calde. printre trestii. . isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . intr-ade-var. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. pentru a se duce departe de locurile acestea. Glasul lor era cu totul deosebit. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. zise bobocul. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. departe. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. ca poarta era deschisa.. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. la caldurica. Femeia striga si batu din palme de manie. osteneala-l dobori. Ciocarliile cantau. prapadit de osteneala. Habar n-avea ce pasari erau acelea. el. lua bobocul si-l duse femeii lui. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. Fa oua sau toarce.Da. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. fericitele pasari din slavi. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. sau invata sa torci. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. Ai poposit colea. frunzele din padure se ingalbenira. luneca pe apa. Ei radeau si tipau. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. si cu toate astea le iubea. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. copiii se repezira pe gramada de gunoi. incat tot laptele se imprastie in odaie. cerul se posomori.Ce-i asta? zise ea. sparse gheata.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. Acolo bobocul isi veni in simtire. sari in putinei. . ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. veni pe-acolo un taran si-l vazu. Atunci. Intreaba putin pe motan.Cum vei vrea. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. zise gaina. Nu mai putea uita frumoasele pasari. . si cand nu le mai zari deloc se dete la fund.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. nebun de spaima. zise bobocul. Sosi toamna. Bietului boboc numai bine nu-i era.minune . A doua zi de dimineata. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. . de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. Erau lebede.Totusi. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. noroc pentru bietul boboc. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. . s-apropie. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. N-avea nici un necaz pe ele. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. si cum se cunostea ca era primavara! . si toate astea au sa-ti treaca.Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. ca sa prinda ratoiul. Si bobocul porni. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. Intr-o seara. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. vantul le facea sa zboare. sa stea cu ele. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. in sfarsit se simti istovit. Crede-ma.Nu ma intelegi. raspunse bobocul. iar clmd iesi la fata apei. raspunse gaina. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. N-ai nici o treaba.

Dar nu era ingamfata deloc. si toate astea au sa-ti treaca. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. . Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. au sa ma ucida ca am indraznit eu. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . acolo sub el.Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui.Da. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. da. raspunse gaina. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. nu mai era insa o pasare sluta. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei.. Nu te crede prea mult copile. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . . dar aceasta supara foc pe gaina. dar nu vazu nici un ou. . acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. cand iesi dintr-un ou de lebada. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. zise bobocul. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. de toata frumusetea. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu . Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. . isi astepta moartea. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. ca era prea mare fericire pentru ea. la pasarile acestea imparatesti.Ce-i asta? zise ea.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. la caldurica. Ai poposit colea. era lebada. nu stia singura cum sa mai stea.Da.Atata fericire niciodata n-am visat. Intreaba putin pe motan. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. intr-ade-var. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. Astepta ea vreo trei saptamani. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. si isi ascunse capul sub aripa. Fa oua sau toarce. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor.Omorati-ma. asa de urat sa ma apropii de ele. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . o sa avem de-acu oua de rata. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. . ai auzit? si motanul il intreba si el: .Nu. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . zise bobocul. care aruncau paine si graunte in apa. de care fugeau toti. si cel mai mic dintre ei striga: .Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. dar ce-mi pasa? La urma urmei. Atunci ea se simti rusinata. despre mine nu-ti mai vorbesc. cu pene cenusii. trebuie sa fie o mare fericire. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit.Vreau sa ma due la ele..Nu. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! . zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. Motanul era stapanul in casa aceea. O inima buna nu e niciodata ingamfata.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. N-ai nici o treaba. In gradina venira copii. o pasare urata.Ei bine. vazand frumusetea care-l inconjura.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . iar gaina era stapana. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. zise batrana. .Nu ma intelegi. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! .Iaca un noroc pe noi. insusi chipul lui. era si el acum lebada! Da.Totusi. inchise.

A doua zi de dimineata. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. In gradina venira copii. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. se dete la fund. luneca pe apa. vantul le facea sa zboare. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. el. care . Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. Nu mai putea uita frumoasele pasari.Omorati-ma. si cel mai mic dintre ei striga: . de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. Erau lebede. Ciocarliile cantau. dar ce-mi pasa? La urma urmei. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. nu mai era insa o pasare sluta. la pasarile acestea imparatesti. iar clmd iesi la fata apei. inchise. Habar n-avea ce pasari erau acelea. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. era si el acum lebada! Da. de care fugeau toti. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Glasul lor era cu totul deosebit. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. oriunde. Bietului boboc numai bine nu-i era..Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. incat tot laptele se imprastie in odaie. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. era lebada. fericitele pasari din slavi. ca poarta era deschisa.minune . da. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. N-avea nici un necaz pe ele. de toata frumusetea. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: .tine. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. cand iesi dintr-un ou de lebada. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. sparse gheata. Intr-o seara. Sosi toamna. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. raspunse bobocul. osteneala-l dobori.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . prapadit de osteneala. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. pentru a se duce departe de locurile acestea. Si iarna era asa de frig. Statea rebegit culcat in marginea iazului. cu pene cenusii. isi astepta moartea. sa stea cu ele. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. ca sa prinda ratoiul. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. nebun de spaima. Acolo bobocul isi veni in simtire. asa de urat sa ma apropii de ele. s-apropie. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. zise gaina. Ei radeau si tipau. eu iti vreau binele. Dar. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. Era o primavara fermecatoare. ridica gatul. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. sau invata sa torci. noroc pentru bietul boboc. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . pe cand soarele apunea frumos dupa deal.. cerul se posomori. sari in putinei. iti spun poate lucruri neplacute. copiii se repezira pe gramada de gunoi. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . .Vreau sa ma due la ele. Femeia striga si batu din palme de manie. insusi chipul lui. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. veni pe-acolo un taran si-l vazu. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. Atunci. acolo sub el. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. au sa ma ucida ca am indraznit eu. de indurat in iarna aceea strasnica. vazand frumusetea care-l inconjura. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. o pasare urata. Crede-ma. si cu toate astea le iubea. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. Copiii dadura sa se joace cu dansul. care aruncau paine si graunte in apa. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. departe.Cum vei vrea. . Si bobocul porni. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. lua bobocul si-l duse femeii lui. in tarile calde. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. parca nu mai era el. frunzele din padure se ingalbenira. printre trestii. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. si unde se duceau ele. in sfarsit se simti istovit.Da. biata fiinta urata. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare.

. harst! si-i mai taie unul. Fel de fel de fermecatori fusera adusi. si nu se intampla nimic. fiara spurcata. pandira doua. ca era prea mare fericire pentru ea. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Balaurul cu sapte capete de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. O inima buna nu e niciodata ingamfata.ca de n-ar fi. Toti oamenii locului se tanguiau de rautatea si de frica balaurului. nu s-ar mai povesti. In cele din urma. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. care era mai apropiata de locul unde traia balaurul. se repezi. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. imbarbatandu-se. ca sa scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesatios balaur. dara in desert. Daca vazu el ca tovarasii sai nu se desteapta. cu totii. si acolo sa stea sa privegheze pe rand cate unul. Atunci ea se simti rusinata.Atata fericire niciodata n-am visat. de cand se bateau ursii in coade. infratindu-se. facura legatura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie omorat drept pedeapsa daca va dormi cand ar trebui sa fie destept. pui de roman. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . si isi ascunse capul sub aripa. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. ca sa nu gaseasca focul stins cand s-or destepta . Cand iesea el la mancare. pe cand ceilalti sa se odihneasca. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. si unde se arunca. toata lumea fugea. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. mare.. Balaurul se zvarcolea de durere si plesnea din coada. viteazul nostru insa se lupta de moarte si obosise. iesi balaurul din groapa si se indrepta catre voinicii cari dormeau pe langa foc. si curse. nevoie de cap. isi alesera un loc aproape de groapa si se pusera la panda. cate unul pana ii taie sase capete. Iara dupa ce se duse vestea in tara. nu stia singura cum sa mai stea. cam dupa asfintitul soarelui. pe cand era de rand viteazul nostru sa pandeasca.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. se inchidea in case si sta ascunsa pana ce-si potolea foamea cu vreun drumet pe care il tragea ata la moarte. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. dara. Iara cand fu intr-una din zile. Dar nu era ingamfata deloc. iara tovarasii sai dormeau dusi. Pornira. se mai arunca o data asupra grozavului balaur si-i taie si capul ce-i mai ramasese. Pandira o zi. Ei se intelesera intre dansii ca sa faca un foc la marginea cetatii. si curse. stii colea. Rugaciuni si cate in luna si in soare se facusera. Atunci un sange negru lasa din ea. A fost odata intr-o tara un balaur mare.de cand se scria musca pe parete. deci.. pana ii veni bine si harst! ii taie un cap. pana ce stinse si foc si tot. si se lupta cu dansul. El avea sapte capete. Acum ce sa faca viteazul nostru. si se hranea numai cu oameni. si in care cetate era si scaunul imparatiei. si asa cate unul. asupra balaurului cu sabia goala in mana. pandira mai multe zile. care auzise de fagaduinta imparatului si venise sa-si incerce si el norocul. isi puse toate puterile. traia intr-o groapa. de te lua fiori de spaima. Cu acesti voinici se intovarasi si un om verde. insa ramasera rusinati cu vrajele lor cu tot. i se facuse inima cat un purice. si ca nu cumva cela ce ar fi de panda sa adoarma si sa vie balaurul sa-i manance d-a gata.mai mincinos cine nu crede. mai multi voinici se vorbira sa mearga impreuna la panda si sa mantuiasca tara de un asa balaur infricosat. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. Viteazului care priveghea. daca vazu imparatul ca toate sunt in desert hotari ca sa dea pe fiica sa de nevasta celui care va scapa tara de napasta.

Cand ajunsera in cetate. Cum ajunse la imparat ii zise voinicul: . ca sa atate si el pe al lor ce se stinsese. Nu e adevarat maria-ta. care vazuse si el lipsa capetelor. Ajungand la Zorila. ca sa vaza ce s-o alege cu capetele fara limbi. sa se duca si sa ceara nitel foc. Merse dupa aceea mai departe si dete peste Miazanoapte. pe care o luase in goana. si apoi se duse si la Murgila pe care il trimise sa-si vaza de treaba. se pot dovedi prea bine. fiindca voinicul ii oprise cursul. ca sa-l logodeasca cu fie-sa. ii puse gand rau. Cand ajunse viteazul nostru la palat imparatul cu voie buna sedea la masa. un tigan negru si buzat se dusese d-a minune sa vaza ce mai ala. toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. ca n-avea vreme de pierdut.tovarasii lui. mojicule. N-apuca sa atate focul bine si tovarasii sai. dar cu mai mare bataie de cap. care stau colea la iveala. zicea el. inca a se arata albul zilei. unde sa cheme pe toti imparatii. Si daca dete peste dansii dormind si peste dihania spurcata fara rasuflare. Tiganul arata la toata lumea hainele sale pe care le umpluse de sange. fiindca se stia curat la inima. Cum se vazu viteazul nostru singur numai cu unchiasul. ca de va vedea undeva vro zare de lumina. atat de lunga fu noaptea. care nu prea credea sa fi facut tiganul asta voinicie. ca sa-i pice in spinare si sa-l ia sa se duca la treaba lui. pana ce dete de o padure. am auzit ca oarecine s-ar fi laudat catre maria-ta ca el ar fi ucis pe balaur.Cu ce poti dovedi zisele tale. pusera mana pe dansul si-l legara. vericule. Ce sa faca. pe cand el tot cu spatele la copaci de ceealalta parte va trage cu mainile. ei tot mai dormeau. da lauda sfantului ca trecuse noaptea aia lunga. Apoi merse la imparatul cu capetele si i le arata. . Apoi pleca inainte si se duse pana ce ajunse la o pestera mare. zise: . Imparatul. Dupa aceea asezara si un cazan pe foc cu apa si se gateau sa-l fiarba ca sa-l manance. ca sa fie crezut. au si limbile lor. Nu incepuse. Miazanoapte. Ceru foc de la dansii. o dezlega si pe dansa. si asa avu timp destul sa colinde dupa focul care ii trebuia.Lunga da. Atunci se dete jos si o porni intr-acolo. Dupa aceea o tuli la fuga si fugi pana ce ajunse la Miazanoapte. Zgaira ochii si cu mare mirare bagara de seama ca capetele balaurului lipsesc. apoi incepura a se-ntinde si a casca. il taiase de la radacina. iara viteazul nu le spuse nimic din cele ce patise. si pe care il opri pe loc. Si se umfla din foale ca sa aprinza focul. voinicule? . toti iesira.Preainaltate imparate.Dara lunga noapte fu asta. zicea el. bala. . Unchiasul il dezlega ca sa-l bage in cazan. un zgomot se auzi nu departe de pestera aceea. care. si trebui sa o lege si pe dansa ca sa nu dea peste Murgila. raspunse viteazul. si pusese in gand sa faca o nunta. Cata intr-o parte si intr-alta si nu vazu nicairi lumina. in loc de foc. in care zarise focul. si lasara pe un batran de ai lor ca sa faca asta treaba. In pestera acolo traiau niste oameni uriasi carii aveau numai cate un ochi in frunte. Cand ajunse la tovarasii sai. Ei se sculara. caci legatura lor era ca sa omoare pe acela care va lasa sa se stinga focul. facu o masa mare. raspunse viteazul. el o lega de copaci cobza. ii dete drumul. in care intalni pe Murgila. eu sunt acela care l-am omorat. se puse cu spatele la copaciul care i-l arata viteazul si. pe la flacaii ce stau la panda. Facu ce facu si-l puse si pe dansul la buna randuiala. falindu-se ca el a facut izbanda. si se intoarsera cu totii in oras. si porni inainte. Dara tocmai cand era sa-l arunce in caldare. iara cioropina sta in capul mesei pe sapte perne. de mila si de rugaciunea ce-i facu. mai vere. de teama sa nu intre ura intre dansii. caci el intelesese ca aici trebuie sa se joace vreo dracie. el se arunca cu satarul de la bucatarie si-i taie capetele. o apuca la sanatoasa. caci. si porni catre curtea imparateasca. Lua focul dupa care venise. Se duse. Nu facu multa cale si intalni pe Zorila. si apoi fara sa-i dea ragaz a zice nici carc! ii puse o piedica si-i facu vant in cazan. desteptandu-se.Minti. dar ei. cum sa dreaga ca sa izbuteasca? O ruga sa-i ajute a lua un copaci in spinare. il orbi. Se mai uita o data cu mare bagare de seama si zari intr-o departare nespusa o schinteie ce abia licarea. ca sa mai intarzie noaptea. se sui intr-un copaci inalt si se uita in toate partile. ca si pe ceilalti doi. Aci dete peste alte nevoi. bucatarul imparatului. nu se framanta deloc cu firea. dara se cutremurara cand vazura namila de lighioana langa dansii si un lac de sange cat pe colo. si scapa cu fata curata. porunciti numai ca mai intai sa se caute daca capetele balaurului. S-apuca mai intai si scoase limbile din capetele balaurului. dara voinicul indata puse mana pe un taciune si-l azvarli drept in ochiul batranului. Iara imparatul daca vazu ca se infatiseaza bucatarul curtii cu izbanda. mai ajunsera o data iara la ziua si ridica pan in naltul cerului pe mantuitorul lor. pe cand impingea. striga tiganul ingamfat si poruncea slujitorilor sa-l dea afara. zisera: . Viteazul nostru. o invata el sa se puie cu spatele sa impinga. le baga in san si iute. .Zisele mele. se duse. vezi. dara lui Zorila nu prea ii da mesii a sta mult de vorba. se duce dupa Miazanoapte. Pasamite. cum putu.

Tiganul. Ei o luara la fuga prin smarcuri. voinicule. dara se prefacea ca nu-i pasa. sa caute. imparate. si lua romanasul nostru pe fata imparatului de sotie.Tu.Sa caute. in cele din urma. si de cate ori arata o limba de atatea ori cadea si cate o perna de sub tigan. striga: . unde caram apa cu ciurul. lega pe tigan de coadele cailor si sacii de nuci si le dete drumul. Eram si eu pacolo si dedeam ajutor la nunta.Cine amageste. iara fata lacrama si multumi lui Dumnezeu ca a scapat-o de slutenia pamantului. El incepu apoi a scoate limbile din san si a le arata la toata adunarea. atat de tare se speriase dihania. Iara eu incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa. zise bahnita. Dupa aceea voinicul nostru spuse toate cate a patit si cum a facut de a tinut noaptea atat de mult timp.Fugi d-acolo. va sa zica ne dai sa intelegem ca acela a omorat pe balaur care va arata limbile. pana ce s-a prapadit si tigan si tot. si unde cadea nuca. pana ce. zise tiganul care tremura ca varga si se-ngalbenise ca ceara. . dupa cateva zile facu nunta mare. Nu-i trebui imparatului sa se gandeasca mult si sa vaza ca voinicul care vorbea avea dreptate. puindu-l si in scaunul imparatiei. cazu si el de pe scaun. de harapina spurcata. In urma pregatindu-se lucrurile.Dati-l afara ca e un smintit si nu stie ce vorbeste. caci nu stiau ce va sa zica asta. cadea si bucatica. . nu vezi ca calicul asta este un desuchiat care a venit aici sa ne amageasca? . Imparatul insa zise: . care o sfeclise de tot si care se caia de ce n-a cautat capetele in gura.. pentru miselia si minciuna lui cea nerusinata. raspunse voinicul linistit sa-si ia pedeapsa. si tinu veselie mare si nemaipomenita mai multe saptamani. iara mesenii inmarmurira. Atunci cautara si la nici unul din capete nu gasira limba. iara la sfarsitul nuntei adusera un cos de prune uscate sa arunce in ale guri cascate. mai nainte de a le aduce la imparatul. porunci si numaidecat se aduse doi cai neinvatati si doi saci de nuci. El insa o cam bagase pe manica. si cum era de suparat pe tigan.

Nu. Cum dăschidea poarta. . O văz limpede. Ea îşi înfigea furca cu caierul de in în brâu şi începea să tragă şi să răsucească un fir lung şi subţire. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră.. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. şi eu visam înainte. . de la nas în jos.Turtă-dulce! . Surâsul ei mă gâdila în creştetul capului. Ea-mi da părul în sus şi mă săruta pe frunte. .. Mă uitam la cer. mare.Ghici.. ea începea să spuie.Nu.Ei. Şi niciodată nu isprăvea basmul. genile mi se prindeau şi adormeam. Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea: .. uscăţivă. aşa cum era.Năut! . cu ochii căprui. Şi totdauna sânul ei era plin.Cât de mare? .Nu. ce mai vrei? îmi zicea bunica. Fusul îmi sfârâia pe la urechi.Alune! . .Stafide! . printre frunzele dudului. Eu mă culcam pe spate şi lăsam alene capul în poala ei.. cu părul alb şi creţ. Glasul ei dulce mă legăna. .Bunica de Barbu Stefănescu Delavrancea O văz. Până nu ghiceam.A fost odată un împărat mare. . nu scotea mâna din sân. .Nu. îi săream înainte. Îi sărutam mâna. ca prin vis. Naltă. . uneori tresăream ş-o întrebam câte ceva. cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene.Să spui..

De ce nu legau rod..Fireşte că e rău. îi părea rău că nu avea copii. până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor.Şi împăratul a încălecat pe calul cel mai bun.. împărăteasa o să rămâie grea şi o să nască un cocon cu totul şi cu totul de aur"....Va să zică. . dar d-acolo nu se mai mişcă"... s-a dus. . că-şi târa barba pe jos de bătrân şi de cocoşat ce era.. Şi bunica spunea. şi rod nu legau. mulgând repede şi uşurel firul lung din caierul de in. ce doarme dincolo de Valea Plângerii. nu mai putea de părere de rău că nu are copii. e rău să nu ai copii? . mică.. şi se scuturau. să ştii că atunci când or lega rod ăşti doi meri. . şi vai de cel ce l-o vedea.. . şi i-a udat mereu. şi căută. ş-a luat o dăsagă cu merinde şi a plecaaat. îi părea grozav de rău că nu avea copii...Bunico.. Piticul se duse. . Ea lăsa fusul... aşa.....Da. şi fusul sfâr-sfâr pe la urechi. la-a-a. spune.. încetinel.Ştiu eu?.. şi împăratul a tăiat toţi pomii de jur împrejur. dar eu n-am copii şi nu-mi pare rău.. Unii îl sfătuiau ca să-i ude mereu. şi n-oi uda merii cu laptele ei. Şi îi părea rău. bunico. Şi.. spunea înainte. ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori.. că îndată ce te-or simţi florile.. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri şi cădea legănându-se. nu era mic... Şi mă simţeam uşor. Şi zise împăratului: "Măria-ta.. Şi-şi iubea împărăteasa ca ochii din cap. de somn. şi ăşti doi meri înfrunzesc. Ea spunea.Ca moşu de mică? .Bunico.. mic de tot.. mă ameţeau.. nu.Mare de tot. ca un bondar. Măria-ta.Şi se gândi împăratul ce să facă. mic de tot. Casa omului fără copii e casă pustie. şi ea se dăşteaptă... şi multe se apleacă pe obrajii ei. Dar să te păzeşti.. . şi când înfloresc nu ştii care sunt florile unuia şi care sunt ale altuia. unul lângă altul. că nu ştii care sunt ramurile unuia şi care sunt ale altuia. bunico? .. Dumnezeu ştie.. ca mine de zbârcită... de mulţumire. Şi cum veni îi zise: "Măria-ta. Auzisem prin vis.. alţii ziceau să le dea mai mult soare.. ce să dreagă ca merii să facă mere. închideam ochii. da' nu aşa mic de tot.. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene. dar rod nu legaseră.. bătrân. ştiu unde ai rămas.. .Atunci nu era mică de tot.Până a dat de o pădure mare şi întunecoasă. se scutură şi mere nu fac.. încetişor. într-o câmpie de muşeţel. ca tine de mică.Spune. . .. Într-o zi veni la împărat o babă bătrână.. de frică ca să nu mă fure somnul. ca un fulg plutind pe o apă care curge încet. îmi dăsfăcea părul cârlionţat în două şi mă săruta în creştetul capului. alunecând pe cerul albastru. râdea..Poate să fi fost. s-a dus. ca moşu. . Eu mă luam cu ochii dupe ea şi ziceam: . s-a dus. Merii se scuturaseră de flori. spunea înainte.Cât era de mic? . cam ca tine. întunecoasă... . căută peste tot locul. . o adiere încetinică îmi răcorea fruntea. că-l preface.Era mic. .A. ..Şi s-a dus.. până dete peste ăi doi meri. îngânam eu.. ai doi meri în grădină. ...Dar ce.. că sub ei parcă ninsese. s-a dus. ş-a plecaaat. . şi mică. înfloresc. Era aşa de cald. în buruiană pucioasă or în floare mirositoare. norii albi.. .Aşa mică de tot nu era. măria-ta.Şi aşa.. să se bată.. .. Şi era mic.Cel mai bun.. bătrână şi zbârcită. Zâna Florilor. . dupe cum o apuca-o toanele. Dar copii nu avea.. .... .. că doarme mai uşor ca o pasăre... ai adormit... şi împăratul alergă în grădină.. Într-o zi veni la el un moş bătrân. Şi merii înfloreau în fitece săptămână.. merii nu leagă rod. flăcăul mamei? Tresăream. . aşa de bine în poala bunichii. încep să se mişte.

şi un glas." isi spuse ea. Leul statea la intrare si astepta.. Leul era mare si fioros. Cand au ajuns. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu." Leul a sarit in picioare. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!" Si hop." a spus Broscuta. Ce ma fac?" Broscuta s-a gandit si s-a gandit. bunica isprăvise caierul. Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare. cum îi aducea şoapte de departe. care il privea. el ar fi inghitit-o pe ea in loc... Şi acolo şi-a legat calul d-un ştejar bătrân.. cat de prost s-a simtit Leul. . "Vai de mine. Intr-un final i-a venit o idee. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii! Ah. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. "Probabil se ascunde pe fundul baltii. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu. Şi.. domnule Leu. da." si-a zis ea.. coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui. Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta. s-a dus hop." i-a ordonat el. un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam. Avea ochii mari si galbeni.. Broscuta era tare multumita de isprava ei. împăratul adormi. niciodată n-am putut asculta un basm întreg. şi dormi. hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite. "Are ochii mari si galbeni." a spus Broscuta. coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai." "Cum?" a racnit Leul. un lucru teribil mi s-a intimplat." Leul s-a uitat jos in apa. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede. că era fermecată.. de nu se vedea prin ea. hop. Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun. "Si unde-mi este mancarea?" "Vai. hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei. dar el nu stia de asta. hop. ş-a pus dăsagele căpătâi şi a închis ochii ca să se odihnească. Si hop. si toate celelalte animale se temeau de el. Avea o poală fermecată. "Cind am plecat dimineata de la balta. Dar daca se ducea fara mancare. hop. "Nu vad acel leu niciunde. de pe unde ea era ca un fum. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el." a racnit el. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". hop a plecat spre grota Leului. şi dormi. şi un fus cari mă furau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbetul ei. Când m-am dăşteptat. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii. Broscuto.. pasămite pădurea cânta şi vorbea.. "Ai intarziat. "Un alt leu in padure?" "Oh. Şi." a zis ea. "Stiu. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el.

Bunică-sa despre tată l-a luat pe copil la oraş şi l-a dat la şcoală. mulţi copii am botezat de când sunt preot… să vă trăiască! Dar aşa copil sucit n-am mai văzut! Cănuţă a rămas sărman de părinţi tocmai când se făcuse copil de-nvăţătură… De una. iar naşa a început să ţipe: . L. a venit supărat. nici miau nu mai zicea. şi-a pierdut-o el p-a lui şi s-a repezit aşa fără socoteală în lume. d-abia se întorsese acasă de la arendaşul moşiei. a venit vremea să-l boteze: Radu. Copilul a aşteptat cât a aşteptat şi. domnule… . până i-a venit iar sufletul la loc. când se pornise o zloată grozavă.Măă! Zice popa. După ce s-a lăpădat de trei ori de Satana naşu-său pentru el.Se-neacă. pe urmă înc-odată: “…ş-al Fiului!. neghiobule? . Moaşa dormea. domnule? . şi a scăpat în fundul cristelniţei. Popa a scos mâinile goale din apă. tocmai când s-auzeau clopoţeii de la brişca lui tată-său la scară. a strigat catalogul şi pe urmă: . un om foarte serios. Caragiale A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit.” copilul a răbdat.…Câţi. copilul!. până să se îmbrace femeia. Mititelul era vânăt ca un ficat de bivol bătrân.Canuta om sucit de I.” copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vârlugă.Cănuţă! . unde fusese chef. mulţi! Da câţi? Neghiobule! . Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare. l-au scuturat. până să-şi piarză răbdarea mă-sa care se văita cumplit. A trebuit vreme până s-o deştepte. iar când l-a vârât a treia oară: “…ş-al sfântului Duh!. ...Dar tu mă-ntrebi pe mine? Or eu pe tine.Câţi domni a avut ţara românească? . s-a aşezat pe catedră încruntat. clipea numai din ochişorii lui cârpiţi ca un broscoi în pierzare.Să-i numărăm... mai bine pentru ei: mare bucurie n-aveau să capete dupa urmările lui.Mulţi. . Canuţă – fără praznic la călindar. Tată-său a alergat cu brişca la moaşa satului tocmai în margine. Într-o zi.” copilul anceput să urle de apă rece parcă-l băga în foc. dascălul. prostule? . L-au luat de picioare..Prezent! . până a ajuns cu chiu cu vai în clasa a patra. domnule. Ce faci? Popa şi-a sumes iute mânicile şi l-a scos cât a putut mai degrab la aer.. Răducanu.. popa satului a luat copilul în mâni şi l-a vârât odată în cristelniţă: “În numele Tatălui!. părinte. l-au învârtit.Dar pân-acu ce-ai făcut.Mulţi. Peste vreo patru săptămâni. l-au frecat. până să se urce-n brişcă.. Cum a intrat în clasă. Paştele în anul acela cădea în iarnă de tot. A-nvăţat Cănuţă cât a-nvăţat.

. Bunică-sa a alergat la dascăl. Ciudat lucru! Coşul era acum mai uşor. Iar s-a dus la loc şi s-a apucat să numere câte feluri de numere complexe avem. tocmai venea o birjă cu caii răscăcăraţi de teama alunecuşului.Mă duc să le număr.. . . De omorât nu l-a omorât jupânul. Băiatul s-a ferit repede-n lături şi odată. loază. bâldâbâc! Şi sdronc! Cănuţă într-o parte cât colo şi sarcina din spinare într-alta.Am învăţat la armetică. că jupânul nu era om aşa de rău… Dar… .Cănuţă! .Haide! S-a răstit jupânul.O să-l poci duce? . L-a apucat vârtos de toartă şi l-a smucit cu putere. şi dascălul i-a spus: . A doua zi a venit dascălul şi mai supărat: .Câte feluri de numere complexe avem? . Dar sa dormi şi să mănânci. pe unde e măturat şi cu cenuşă pe jos? Ai? . L-a dat pe Cănuţă la un băcan. mă? A-ntrebat jupânul. domnule… Şi a plecat Cănuţă. măgarule? .E greu… . băiatul a mers câţiva paşi până la colţul stradei pe unde presăraseră negustorii cenuşe pe dinaintea prăvăliilor: dar când s-apuce pe o ulicioară mai neumblată. a-nceput să curgă din fundul coşului ca dintr-o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. nătarăule! Altădată să-i numeri. . ştiu eu? . domnule? . Când l-a ridicat de la pământ. e copil sucit. când mai bine. jupânul şi încă un băiat au ridicat greutatea şi i-au pus-o lui Cănuţa în cârcă. . întâi să te-ntreb. Afară era un polei grozav.Să le numărăm. ticălosule? . pe urmă. dascălul intră turbat: . Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul.N-o să aluneci cu el. boule! . Ce să facă? La muşteriu. băcanul a încărcat un coş mare cu fel de fel de mezeluri şi cu vreo douăzeci de sticle de vin. când mai rău. Copăcel-copăcel. A slujit băiatul cât a slujit. domnule! .Ca să nu mai ocolesc. afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogoşoaii..…Domnii ţării româneşti… . . S-a mâhnit bătrâna. domnule! .Pentru ce ai apucat pân ulicioară.Stăi.Răspunde tu. dă-l la meşteşug.Babo. poate acolo să-i fie norocul lui. să le trimeaţă la un muşteriu.Câte. Jupânul ca să-l îmbărbăteze i-a dat un pumn în ceafă. Într-o seară. S-a dus la bunică-sa acasă şi i-a spus că nu mai merge la şcoală măcar să-l taie. una îl întrebi şi alta răspunde.Am numărat domnii.Prezent! Numerele complexe… .Aci. ca să mai scurteze din drum. că nu-i de şcoală.Acu să le numeri? Până acum ce-ai numărat.Mergi la loc..Mergi la loc. jupâne! .La colţ la ulicioară. vită! Altădată să le numeri.137an u-ntreb de numerele complexe… . Poate meşteşugul să-i dea de capătâi. S-a dus Cănuţă la loc şi s-a apucat să numere şi iar să numere. Câte râuri are Europa? . cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă? Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la prăvălie!.Unde ai căzut.De! Jupâne.domnule. N-are să-l omoare doar. ştii? Leneşule! Canuţă a dat să ridice coşul şi n-a putut.Câte. domnule. dar s-a gândit: de unde ştii? Nu e toată lumea făcută să se procopsească-n şcoală… să-l dau la stâpân.Multe. Cănuţă s-a aplecat şi d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie. A treia zi.Cănuţă! . dar s-a ridicat degrab să vază ce s-a făcut coşul. dobitocule?.

după ce s-a închis prăvălia.Să nu mai ocoleşti?. mai 138an u138a aşteptăm băiatul… zău! Mai 138an u138a aşteptăm băiatul.Veni-i-ar numele… Dama-şi pierde răbdarea. încât bietul Cănuţă. rupt de oboseala trupului şi mai ales de a sufletului. .Viu. iau o birjă. se uită la ceas: .Pe podul Mogoşoaiei?. . şi trimite dumneata pe băiat mâine. în fundul unei mahalale de la marginea oraşului. cu contu. În perete ardea o lămpşoară afumată. sărut mâna. şi ieşi..Băiete! Vezi ce-a poftitără domnii. Face pielea ta câtă pagubă mi-ai făcut tu mie? Şi trage-i.Atunci.Bagă de seamă să mai spargi ceva iar!. jupâne. plăteşte bărbatu-meu când o trece pe aici. parcă făcuse un ziafet. să-l plătesc acasă.. nu face pentru un negustor… Tocmai când se gândea jupânul la asta cu părere de rău că s-a-ntâmplat. Baba se deşteptase.Unde ai stat până acuma. acuma n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor.. Orice-o fi. îşi şterse repede ochii ca şi cum ar fi văzut întâia oară lumina.Ei! Ce cauţi tu până-n ziuă? .. frecându-şi mâinile... Apoi schimbând deodată tonul. mişelule!.. i s-a părut lui Cănuţă două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi. . să laşi să plece aşa un muşteriu suparat.Să-mi dai un băiat să mi le ducă numaidecât cu mine şi cu contul. .E cam de mult. Acuma era coşul foarte uşurel. bătea în geam la cocioaba bunică-sii. îşi aprinsese candela la icoane şi se-n-china... îngheţat de atâta umblet pe frig. nici n-a mai mâncat. . zice jupânul zaharisind şi mai tare tonul. trântind uşa. am musafiri.Mă iertaţi. Toţi băieţii ceilalţi dormeau adânc. . alb de măzăriche. Îşi luă într-o basma lucruşoarele lui. zice. Popescu?. zice dulceag: . ca să caşti gura la prâvălii!. . iacătă şi Cănuţă. I-a deschis. negustorii.. A treia seară îl trimite iar cu marfa la alt muşteriu. Orişicât.N-a venit încă.. . care cunoştea cât se-ntinde poimâine al cocoanei.Eu bunico. Cănuţă oftă adânc ca şi cum ar fi răsuflat întâia dată. . a treisprezecea învârteală a pământului împrejurul soarelui de când tânărul Cănuţă se grăbise a ieşi să se bucure de razele acestuia.Care dintre băieţii ăi mici e aicea? Întreabă jupânul. .Am fost la d.. .Dar Cănuţă? ...Măă! Să vii degrabă. pe când intră mai mulţi muşterii: .. şi trage-i… I-a tras atâta. Mijea de ziuă când. Peste câteva minute vine-n prăvălie o damă şi târguieşte fel de fel de trebuincioase pentru casă. Popescu. Deunăzi. . Ţi-e lene să umbli. şi iese. S-a culcat îmbrăcat pe mindir şi a dormit tun până la ziuă. o damă. Un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir. coniţă.Mersi.. . după atâta pisăgeală. Un ceas pentru o palmă de loc?..De ce? A-ntrebat bunica încruntată de cine ştie ce urât gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche. Şi şart! Part! O pereche de palme fierbinţi peste urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos.Am fugit de la jupânul.. ori poimâine. negustor vechi. Jupânul.Ce contişor? Zice dama.Care 138an u zică nu am atâta credit la dumneata? .La d. că m-aşteaptă la masă. . De! Cu vremea asta. . . A 138an u înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre ziuă.Dar… ştiţi că… mai este un contişor… . . pân ulicioară alunecă.Cine e? .Am dat pe podul Mogoşoaii. jupâne. Patruzeci de franci!. .Niciunu! Răspunse tejghetaru. peste o minută. nu prea merge… Eu zic. aspru către tejghetar. Se împlinea acu. Sunt toţi duşi. zice dama foarte înţepată. mai nimic. . şi la noi. răspunde cu glasul ca miambalul jupânul. nemernicule? Zbiară jupânul. se culcase fără să se plângă de şeale şi dormise ca o buturugă.

de treisprezece ani… de treisprezece ani…! Şi şi-a adus aminte baba că adineaori. fie-ţi milă! E nevastă-ta. femeia a lepădat la mă-sa şi cât pe-aci să moară de boală şi de mizerie. Ducând viaţă destul de grea. Multe şi de toate a încercat el în viaţa lui. L-a înşelat la început soacrăsa. El n-a vrut s-asculte. De necaz. la Blagoveştenii. fiindcă-i erau prea simţitoare de cu seara. 139an u139 putuse sta locului. să-l îndemne la supunere – ba. ceva rar: patru chile şi plin cu icre. Femeia se scoală şi ia de mână. .Te bate? Băiatul dete din cap ş-ncepu să plângă. bărbat straşnic. ba. nu i-a dat zestrea făgăduită – el a zis şi n-a prea zis ceva. ar fi pornit numaidecât. Îl aştepta să se deştepte. A alergat soacră-sa la el: . L-a înşelat nevasta întâia oară – el a zis prea puţine. se aşează pe scaunul de operaţie. a început şi baba să plângă ca o proastă. pe Cănuţă. Când răsărea soarele mare pe un cer limpede ca sticla. dar putea lumea înţelege ce se petrece în sufletul lui Cănuţă? Paharul stă de faţa. 139an u139 se putea. mi-e frică.139an u. Femeia cade zdrobită pe un jeţ. din una într-alta. Dar n-are răbdare. ori pungaş. şi s-a alipit totdeauna de 139an u139. Şi lumea vede măcar ce se petrece cu paharul. pentru nimicuri. Ajung în salonul de aşteptare. mai cu treabă. şi tot uitându-se la el cum plângea ca un prost.. că ce o să se facă ea fără Cănuţă. că aşa bate stăpânul. când 139an u139 după daraveri. Omul merge după ea. în anul venirii ei la putere. a făcut ce-a făcut şi din toata sărăcia a cumpărat un crap mare şi borţos. că trebuie să aibă copilul răbdare dacă e la stăpân: că dacă n-a vrut sănveţe carte şi nici la stăpân nu vrea să stea. au uitat să scoată peştele la vreme. L-a dus acasă şi a rugat pe nevastă şi pe soacră să i-l facă umplut la cuptor cu stafide şi coconari. şi pe urmă… . Ea albă ca hârtia. În sfârşit a scăpat femeia după o îndelungată suferinţă. nu se ţinea tribunal. sufletul lui Cănuţă sta ascuns şi pe 139an u era prea mic. care în 139an u139al139e nu era aşa de vinovat.Crap necrap. Bine-ai făcut c-ai venit! Aveai un abces care se putea sui la ochi. fiindcă şi el era 139an u. Femeile. Tot fire sucită! Omul când doarme fără grijă. întorcându-se către bărbatu-său: . vrea să se-ntoarcă… Atunci un ţipăt… Gata! .Nu-ţi dă de mâncare? . Cănuţă dormea la căldură în patul bunică-sii. acu. . să-nveţe băieţii minte. cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziţie. de mâhnire. o ţinea într-una: . amândoi intră după doctor. ţinând mâinile la spate şi uitându-se la o cadră din perete.Munceşti prea mult? . ori să se prăpădească pe drumuri.. şi se ştergea cu căciula la ochi. Într-o dimineaţă.Ai şi tu cu mine Cănuţă. şezând pe marginea lăzii. dar după un pas se opreşte şi. a împlinit copilul copilului ei d-abia atâta. atunci ce-o să se facă el? S-ajungă vagabond. când alţi copii cine ştie ce bunătăţi 139an u mângâieri au la ziua lor: ce să-l mai 139an u139 şi ea?. A vrut bunica să-l 139an u139. mâncare de peşte. Şi pe urmă iar aşa şi tot aşa. i-era să nu-nebunească de durere.. ieşise să se plimbe. slabă. dânsul dormea. era sărbătoare. Femeia porneşte hotărâtă. pentru un crap! Aş! Cănuţă. 139an u în salonul de aşteptare. Când l-a dat la masă – sfarog. din cauza nemărginitei şi injustei ei violenţe. şi s-a însurat ca toată lumea.Mult… dar… nu mult. . Dar odată.Poftiţi.Haha! Zice 139an u139al. ca să şi-o poată cârpi de azi pe mâine. Cănuţă şi-a ieşit din pepene. a schimbat Cănuţă mulţi stăpâni. a făcut şi politică: a părăsit totdeauna opoziţia. Cănuţă se întâlneşte cu nevastă-sa.…Pentru-că… nu mai vreau să stau. că de! E băiat mare acuma. moare! Ce Dumnezeu! Cănuţă maică. Tot aşa şi iar aşa. legănându-şi capul strâmbat şi aiurit de suferinţă. cocoană! Am pornit hârtie.Cănuţă maică. A făcut. Fusese la dentist. şi că e destul de mâhnit el şi de bătut la ziua lui. iart-o! se prăpădeş-te fata. O durea îngrozitor o măsea de sus. El se face că fluieră ca pentru el singur. dârdâind ca de friguri. zice 139an u139al deschizând o uşa. mai cu vorba. cu legătura într-o mână. s-a isprăvit. Pe când vorbeau amândoi – c-aminteri nu erau supăraţi – iată că vine în fugă mare feciorul de la dentist şi-i spune să poftească. nu pe brânci: nici pe una nici pe cealaltă nu voise să doarmă. . A doua oară – n-a zis nimic. doarme pe-o ureche. Fără nici o vorbă şi-a lăsat nevasta şi a pornit divorţ a doua zi cu probe de altă dată. prea strâmt – dedea repede pe dinafară. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra şi pentru o picătură se supără şi dă pe-afară. nu se poate. i-a venit şi lui ceasul. Femeia era însărcinată… A început să plângă. legată pe sub fălci: se plimba în piaţa Teatrului de colo până colo ca o desperată.

. . răspunse ea.Dacă te încumeţi să-ncerci. Odraslele de bogătaşi n-au de ce să se ostenească aşa. Era de faţă la slujbă nevasta şi câteva rude. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil.. cumetre dragă. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?.Aş! A răspuns femeia. În drumul lui. Dumnezeu să-l ierte... făcând un ocol.Asta n-a fost mort bine când l-au îngropat. îi spunea cu blândeţe în glas: . încărcată cu toată această povară. . o pornea incetisor spre casă. a zis popa. deodată. doborâtă de greutate.Ei. s-au împăcat şi au trăit încă destulă vreme împreună. L-au îngropat a doua zi ca pe toţi morţii. Când au dat groparii de coşciugul lui şi i-au ridicat binişor capul putred. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de . că şorţul îi era plin cu iarbă. voinice dragă. mă mir cum nu mi-a copt până acu şi inima! Cănuţă nu mai fluiera. A plecat cu nevastă-sa. La şapte ani. Acolo. Ar mai fi trăit încă bine. plină de bucurie şi de voioşie. Şi nu te teme. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. da' uite c-o să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. colo. Şi-n timp ce mergea el aşa. că degeaba. in padure. că coliba mi-e tare aproape.Bine.. Pesemne că venise cam de multişor acolo.spuse bătrânica. .. aşa că n-are să-ţi fie greu. A tratat-o cu o cafea cu lapte la Fialcowski. au mers acasă. iarăşi pentru un moft – ceruse împrumut o mică sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult. în pădure. Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele şi să i le spele. Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. . M-aş fi mirat. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea. .Trebuie să le car. daca nu i se întâmpla lui Cănuţă să moară. în dosul muntelui. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte. mătuşică. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. domnule doctor! Zice femeia cu tonul 140an u al celei mai hotărâte scârbe de viaţă.Fereşte-te de baba asta. după ce se clăti bine în gură… Câte supărări am eu. ai grija. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. că nu pusese femeia nimic în gură de trei zile. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. dintr-un nimic. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. să-l găsesc la loc… Sfinţia 140an u l-ai cunoscut pe răposatul Cănuţă… om sucit! Pazitoarea de gaste Fratii Grimm Trăia odată. hârca sta-n sus cu ceafa şi ţurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. Într-o zi. culegea poame sălbatice şi. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte.Bine. atunci încearcă! . ce să vezi! În loc să stea oasele lui Cănuţă de-a lungul şi cu faţa-n sus. da' eu nam încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. se apuca sa faca o mulţime de treburi. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . A plătit vizita doctorului. şontâc-şontâc. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul.. într-un loc necălcat de picior omenesc. mătuşică. şi acesta îl refuzase – s-a iritat aşa de grozav din ceartă încât i-a venit un fel de necăciune… Rău… rău… până seara a murit. soarele strălucea în înalt. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: . feciorul nu întâlnise picior de om când. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. Bătrânica însă nu şedea numai acasă.. păsările cântau pe întrecute. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel..Bună ziua. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor. demult de tot. Pe urmă s-au suit amândoi într-o birje.

. Când om ajunge acasă. ţuşti!. Între timp. dragă domnişorule. Flăcăul vru să-şi dea jos povara.. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te.Mătuşică.N-am păţit nimic. fetiţa mea. şi-am glumit tot timpul. flăcăul a purtat povara in spate destul de bine. Şi deodată. Ei.. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? .. Dar oricât se suci şi se răsuci. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. nu mai pot să suflu! se tângui el.. târâş-grăpiş. Urcă el muntele ca vai de el. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. Lasă-mă să mă odihnesc un pic. baba făcu un salt şi. c-o nuieluşă în mână..făcut.. vru să zvârle din spinare povara.Acum. îi spuse ea bătrânei. m-a luat şi pe mine-n cârcă!. mâniat la culme. Apoi. zise ea batjocoritoare. Şi. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. am să cad din picioare!..Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica. şi coşurile din mâini şi. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. Când îşi termină vorbele. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş. plină de voioşie: . am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii. hai?. o luă pe urma bătrânei. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani.. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei.Mătuşă. nu mai pot! zise el. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. fata mea. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două.Of. . şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos. . îşi spuse el în sinea lui.Nu te mânia. vrei să dai bir cu fugiţii. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! La urma urmelor. puterile nu-l mai ajutară. la coliba bătrânei. . la umbra unui măr sălbatic.Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. văicărindu-se la tot pasul.. întinzându-şi gâturile. plină cu ghiocei. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!.. şi se uită în jur. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. înaltă şi lată-n spate. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi. cu mere şi cu pere. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. cât era de sfrijită. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. da' când vine vorba de treabă serioasă. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul.Vezi ce uşor e? zise ea. o femeie bătrână. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. mă simt sleit. Când o zăriră pe bătrână.. da' acum porneşte-o la drum!.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. când m-am simţit obosită. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. o să te odihneşti cât ai să pofteşti.Mamă. .... de parcă ar fi fost însufleţit. ajunse. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. . domnişorule. Şi. Dimpotrivă. . . bătrâna chicotea şi ţopăia. dragilor. privindu-l foarte prietenos.. că de nu. când flăcăul nici nu se aştepta. Flăcăul se întinse pe bancă. iar merele şi perele atârnau ca plumbul. când reci.. . dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva. gâgâind de zor.. În acest timp. Cât timp a fost drumul drept.. „Aşa comoară. flăcăul şovăi oleacă. Ei. Şi se strâmbă de durere. Şi. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. îi spuse: . nu putu să scape de ea.... venea o cumătră mai în vârstă. în sfârşit. cu mine nu-ţi merge!. răspunse bătrâna. în care se răsfrângeau razele soarelui. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. În urma lor. De îndată ce-l vedea că se opreşte. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă... dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori.Ia te uită. cu o faţă urâtă ca moartea. şi-am fost veseli. Apoi îi luă şi legătura din spate. . alergară s-o întâmpine. Acum. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum.. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. închipuie-ţi. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!.

lăsându-se pe un genunchi. da' sunt atât de trudit. închise ochii şi adormi. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească. Era albă ca zăpada. partea cea mai însemnată a împărăţiei. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice. Dacă văzu măria-sa una ca asta. nu glumă. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari. pe drept.Nu ştiu! răspunse fata. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. înconjuraţi de curteni. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. că n-are nici o vină. Cum îl deschise şi privi în el.. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai nevoie. zgâlţâindu-l.„E foarte plăcut pe aici. de faţă cu toată curtea. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. Şi atunci spuse fata cea mare: . împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. Nu s-ar putea ca fiecare. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută.Fiicele mele. . iar parul îi strălucea ca razele de soare.. cale lungă. din ochi nu-i curgeau lacrimi.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. pe rând. iar el îi întinse sipeţelul.Dacă doar atât mă iubeşti. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. porunci ca toată lumea să iasă afară. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. Atunci măria-sa o întrebă: .. Şi cum nu cunoştea pe nimeni. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. Merse el ce mai merse. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. Ar fi trebuit să fii acolo. fără simţire. Eu îl iubesc pe taica. se gândi el.. Iar acum am să-ţi dau răsplata. Şi zicând aceasta. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . Şi împăratul grăi: .Scoală-te. şi o alungă de la palat. Şintr-un sfârşit.. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele.La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. dar n-a fost chip să-l îmblânzim. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. Când se întâmpla să plângă. Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. împărăteasa se prăbuşi la pământ. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? .Păstrează-l bine. să se înfăţişeze măriilor-lor. Şi ce crezi. ci numai mărgăritare şi nestemate. cât sarea. Maria-sa îl rugă să se ridice. şi ajunse într-o cetate mare. Şi. copila mea dragă. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă.Oricât de bună ar fi o mâncare. Merse el ce merse. .Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. îi spuse: .Da' tu. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. roşie ca mărul pârguit. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. o porni la drum. când împlini fata cincisprezece ani.. dar nu prea mult. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult. Apoi. de nu-i sărată. . N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: . Am avut trei fiice.. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului.. adăuga ea. îl duseră în palatul împărătesc. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . ea spuse: .

. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. o luă la goană spre casă. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în faţă. continuă bătrâna. Între timp. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva. împrăştia o lumină slabă. adâncită-n mâhnirea ei.. Deodată. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. începu să plângă amar. mamă. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. răspunse fata. Şi. îngânându-se. fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: ... asezându-se pe marginea fântânii.Ştiu tot.Oare nu te-ai gândit. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pedepsit fiica atât de crâncen. Astfel şedea ea acolo. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă..Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată.. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau. tot mai departe. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. Şi era atât de bogat părul acesta nou... . ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă. Puţin după aceea. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. După ce-şi termină flăcăul povestirea. că o învălui toată. doar ochii i se mai vedeau.. vru să ştie fata. În cele din urmă. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. până când ajunse într-o vale largă. luându-şi roata de tors. . Fata se aşeză lângă ea şi.Da' ce oră este? întrebă bătrâna.. Şi... Puţin după asta. tremurând ca frunza. că puteai zări şi un ac.. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. care abia mocnea în vatră. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. .. Spune-mi. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . nu mai ştiu ce să fac de mâhnire. vor putea afla veşti şi despre fiica lor. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase.. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită. aplecându-se la izvor. şi multă vreme ar fi rămas aşa.. Ei.. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună.. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. Cât despre domniţă. ca floarea de măr. Când o auzi ce spune.E timpul. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. Acum. Şi într-un sfârşit. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori. până picau la pământ. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. ca o mantie. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . fără să scoată vreun cuvânt. . fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă. ca un disc mare de foc. Din el... şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. Se întunecase deacum şi un vreasc. fetiţo. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. ce să vezi.Nu-i încă miezul nopţii. începu să răsucească firul atât de sprinten. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune. luna ieşise din dosul muntelui. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. şi era atâta lumină. dragilor.Bine. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade. începu să se spele. dar a trecut de ora unsprezece.Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. Când fu gata.

Dădea din cap toată vremea. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele.. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. . nici în stânga. Şi-acum. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. În odaie era atât de curat. dragă mamă. . şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum.. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc.Vai. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. . ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere.. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta. Ea se îndreptă către părinţii ei şi. până ce se întunecă... cu inima plină de bucurie şi de încredere. coborând dinspre munte. pe nedrept. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori.. nici prieteni spre care să mă îndrept!.. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău. în cele din urmă. . Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. pe fereastră... fie că alta fu pricina. De îndată ce n-o mai zări. Iar în privinţa ta.. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea. Se uitară ei înăuntru. luându-i de după gât. de parcă o înghiţise noaptea. În ziua următoare. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe. îi copleşi de sărutări. Şi ca s-o poată privi mai bine. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă... Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic.. dacă o merge pe beznă..Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. dar. Între timp. când o fi să plec.Eu mai ramân aici o vreme. dar.Intraţi înăuntru. cum fac bătrânii. craca pe care sta el trosni deodată şi-n aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea. se lăsă deodată bezna.. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei.. dragilor.. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. Hai... de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. fără să arunce o privire nici în dreapta. Dar fie că se aplecase prea mult.. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare. că şi flăcăul era lângă ei. trebuie să las casa curată. nu şagă. sculându-se în picioare. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: . şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da. cale lungă. cu capul ascuns între pene.. n-o sămi scape nici cealaltă. de parcă ar fi fost o zână.. Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie.. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere.Heeii! Heeiii! strigă el. Au mers ei ce-au mers. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură.Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. Erau împăratul şi împărăteasa.. Pe legea mea. N-avea în mână nici o nuieluşă. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam. Nu mă izgoni deaici!. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. că mă încurci la lucru!. Şi. fata se făcu nevăzută. Când dădu cu ochii de el. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. îi spuse ea fetei. să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat. da' . fii fără nici o grijă. şi-şi vedea de lucrul ei. pe fiica voastră...N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. bătrâna le spuse: . Uite-o că vine încoace!. nu mă mai bodogăni. le strigă foarte prietenoasă: . . Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila. vrei să mă izgoneşti?. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. din toată înfăţişarea ei. că eu vă cunosc! După ce păşiră în odaie.. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi.Vino încoace. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo.

când se risipise vraja. Acum. . cu tăvile încărcate de bunătăţuri. da' cred că gâştele cele albe ca zăpada. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară.. căşcioara se prefăcuse într-un palat măreţ. Acum. zise bătrâna. care trăiau pe lângă căscioară..Deodata împăratul spuse: .. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! . aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi. până la adânci bătrâneţi. ci fete. bătrâna se făcu nevăzută. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo.Copila mea dragă. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. încă din leagăn.. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă.. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!. După ce rosti aceste cuvinte.. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale. îi dăruiesc căşcioara mea. nu sunt sigur de tot. nu erau de fapt gâşte adevărate. cum credea lumea. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere. care făcea numai bine. Şi se vede că tot ea fusese cea care. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani.Fata n-are nevoie de nimic.

Ştii ceva.. că împuiezi urechile oamenilor!. Şi-avea pisica asta o mutră jalnică. Acu-ntelegi de ce strig aşa? Strig şi eu cât mai pot. . dar la ce bun!. au tot mers.. bietului magar i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă. cât mai sunt în viaţă. Că oriunde ai merge. măi cocoşule? îl întrebă măgarul.. ceva mai bun decat moartea tot o sa afli. . Şi-au tot mers cei trei fugari. eu mă duc la Brema să mă fac muzicant. stapânul meu şi-a pus în gând să-mi facă de petrecanie..Cui i-ar arde să fie vesel. Mîine-i duminică. zău aşa!. Nu ştiu de unde-i venise-n gând că acolo s-ar putea face muzicant al oraşului. Dar vezi că stapâna-mea nu se mai arată milostivă faţă de mine.Dau şi eu de veste c-o să fie vreme frumoasa. că s-o mai găsi şi pentru domnia-ta un loc în taraf! Eu o să cânt din lăută. îl dojeni măgarul. aşa că în seara asta o să mă scurteze de cap. nu e vorbă... că la serenade nu te-ntrece nimeni şi cu siguranta c-o să-ţi găseşti şi tu un loc în taraful orasului. răspunse câinele.. de la un timp.Vai de păcatele mele.Ce gâfâi aşa. . care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe.. să te necajeşti matale pentru atât!. ne-ar asculta lumea cu gura căscată. De aceea. După ce merse el o bucata de vreme. Hai mai bine cu noi la Brema.Muzicantii din Brema Fratii Grimm A fost odată un om şi omul asta avea un măgar. iată că dădu peste un ogar care zăcea întins pe-o margine a drumului. îi spuse măgarul. când i-a ajuns funia la păr? raspunse pisica. de parca tot îi ningea şi-i ploua!. Pentru că anii bătrâneţii m-au cam adus de şale şi mi s-au tocit colţii şi pentru că-mi place mai mult să mă tolănesc după cuptor şi să torc decât să alerg dupa şoareci. .. Pisica socoti că sfatul asta nu-i rău deloc şi se alatura celorlalti doi. au văzut cocoţat pe-o poartă un cocoş care striga „cucurigu" din toată puterea rărunchilor. îşi luă tălpăşiţa spre orasul Brema. şi ne vin oaspeţi.. Hai cu mine.. pâna ce întîlniră în drum o pisică..Ce ţi s-a-ntâmplat de strigi asa. Creasta-roşie. pentru că sunt bătrân şi slăbesc din zi în zi tot mai mult şi pentru că la vînatoare nu mă mai dovedesc bun de nici o ispravă.Pai bine. Am fugit eu de-acasă la timp. în ciorbă. Ai un glas care te unge. rasuflând din greu.. Merseră ei aşa. . măi Apucă-l-în-coiţi? îl întrebă magarul. Astâmpără-te odata.. şi atunci mi-am luat repede tălpăşiţa. . fără să mai astepte. Dar vorba e cu ce-o să-mi câştig eu pâinea de-aci înainte? . şi trecând ei prin faţa unei curţi.Hai cu noi la Brema. . de ce mi-eşti atât de tristă? Cine ţi-a stricat socotelile? o intrebă magarul.. i-a spus bucătăresei c-ar pofti să mănânce cocos la masă. Câinelui ii placu propunerea. . de parca ar fi făcut ocolul pământului.. spuse cu tristete cocoşul. stapânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de nutreţ. cum era să nu-i placă? Şi plecară împreună mai departe. Linge-barbă. Dar. Măgarul pricepu însă că nu-l asteaptă vremuri prea bune şi.Ei. dar stau şi mă socotesc: încotro s-o apuc acum? . stăpână-mea a vrut să mă înece. iar tu o să baţi la toba mare. şi de te-ai învoi să cântăm împreună.

luând fiecare din ce mai rămăsese. Măgarul. fiecare pe viersul lui: măgarul răgea. Atunci tâlharul îşi luă picioarele la spinare şi nu se opri decât în faţa căpeteniei tâlharilor. Daca am văzut că aşa stă treaba. iar cei patru muzicanţi din Brema s-au simţit atât de bine acolo. porniră cu toţii să cânte. fără nici o grijă. Din seara aceea. lânga spuza caldă. cocoţat pe acoperiş. Merseră ei cât merseră. pisica se tolăni pe cuptor. Porniră deci spre locul unde se vedea luminiţa şi-n curând o văzură scânteind şi mai puternic. se repezi la el şi-l muşcă de picior.Mai încape vorbă! Numai de ne-am vedea în locul lor!. Dar cocoşul nu fu mulţumit de culcuş şi zbură mai sus. Măgarul şi câinele îşi făcură culcuşul sub un copac mare. iar la usă.. fugiră îngroziţi în pădure. câinele se făcu covrig după uşă. privind cu pofta cum înfulecau tâlharii. Dar nu scăpă cu una-cu două. tâlharii n-au mai cutezat să se apropie de casă. intră în bucătărie şi voi să aprindă o lumânare. începu să strige de pe grindă: „Cu-curigu. fiecare după pofta inimii şi după cum ii era firea..Cocoşul găsi că propunerea urecheatului e cât se poate de nimerită şi toti patru o porniră la drum. o namilă neagră m-a pocnit cu o măciuca.. . Tâlharul trase o sperietura zdravănă şi dădu să insă afară pe uşa din dos. . iar sus. dar cum nu putură ajunge la Brema într-o singură zi. iar la urmă cocoşul îşi desfacu aripile şi. se vazură siliţi să înnopteze într-o pădure. care mi-a zgâriat tot obrazul cu niste gheare lungi şi ascuţite.. caruia îi înşiră toate grozăviile prin câte trecuse. Atunci căpetenia le zise: . şi din ce se apropiau. O luă atunci la goană prin curte şi. se apropie de fereastră şi privi înăuntru. crezând că niscaiva stafii au năvălit în casă.Ce vezi acolo. casa părea cufundată în cea mai deplină linişte şi. care sta lungit după usă. Dând de ochii scânteietori ai pisicii. în cele din urmă ajunseră la casa unor tâlhari.. adormiră repede. ca la un semn. ca să ia un foc.. Câinele. După ce făcură o cântare în toată regula. Iscoada nu desluşi nimic care să-l pună pe gânduri. că nu s-au mai îndurat să plece. gândea că de-ar găsi pe-acolo niscaiva oase sau vreo bucăţică de carne. i-ar prinde tare bine. zburând. trezit de harmalaia de-afară... chiar adineauri. ii luă drept cărbuni încinşi şi apropie de ei un băt de chibrit. sta însuşi judecatorul şi tot striga: „Aduceţi-mi-i încoace pe tâlhar! Aduceţi-mi-l!". spuse măgarul. De spaimă. tâlharii săriră-n sus ca nişte apucaţi şi. îi sări în obraz şi începu să-l zgârâie şi să-l scuipe.. caci se zăreşte o lumină. . Atunci le strigă tovarăşilor săi că nu prea departe de acolo trebuie să fie o casă. am fugit de-mi sfîrîiau călcâiele..Mi se pare că ne-am cam speriat de pomana!. câinele lătra. .. Iar cocoşul.. În casă s-a cuibărit o cotoroanţă afurisită. . un fârtat de-al meu. înainte de a apuca să adoarmă. cu-curiguu!". măi Urechilă? îl întrebă cocoşul. pisica se căţără pe spatele câinelui. cei patru muzicanţi stinseră luminile şi-şi aleseră culcuşul. . Chibzuira ei în ce chip ar putea să-i pună pe tâlhari pe goană şi. de vazu stele verzi. tâlharii văzură de departe că-n casă nu mai ardea nici o lumină şi că totul părea cufundat în tăcere.. După ce trecu miezul nopţii. S-ar cuveni să ne ruşinăm c-am fost aşa de slabi de inger! Şi trimise pe unul de-ai lor să cerceteze ce se mai întâmplă pe-acasă. Şi cum veneau de la drum lung şi erau osteniţi. pisica mieuna şi cocoşul cutcuriga.. când trecu pe lângă maldărul de gunoi.Ce văd? Apăi văd o masă încărcată cu mâncăruri şi băuturi alese şi nişte tâlhari care stau în jurul ei şi se înfrupta de zor. Iar cei patru tovarăşi se aşezară la masă şi.Hai s-o întindem chiar acu într-acolo. iar cocoşul şi pisica se căţărară în rămurişul bogat. că adăpostul ăsta nu prea e de soi! Câinele era la fel de zorit.Aşa ceva ne-ar prinde bine şi nouă! spuse cocoşul. ca fiind cel mai înalt dintre ei. iar cocoşul se cocoţă pe o grindă. Dupa ce s-au ospătat în lege. unde se simţea mai la adăpost. până-n vârful copacului. îi arse magarul o copită. spuse cu hotărâre măgarul.Vai de viata noastra!. Măgarul îşi ridică picioarele dinainte şi le propti de marginea ferestrei.. pe care mi l-a înfipt în picior!. . îşi mai roti o data privirea în jur şi deodata i se păru că zăreşte în depărtare o luminiţă. lumina se făcea tot mai mare. care era luminată ca ziua. se aşeză pe capul pisicii. Şi aşa cum erau orânduiţi. de zăngăniră toate geamurile şi se facură ţăndari. găsiră ce aveau de făcut. Şi toate câte le-aţi auzit mi le-a spus şi mie. se năpustiră prin fereastră în odaie.. se ghiftuiră de parca i-ar fi aşteptat un post de patru săptămâni. cine crezi ca stătea? unul cu un cuţit. câinele sări pe spinarea măgarului. în cele din urmă. Dar pisica nu întelese de glumă. Măgarul se culcă pe un maldăr de gunoi.. Şi cred că nu şi-a răcit gura degeaba. Socoteam cam scăpat! Da ţi-ai găsit să scapi aşa uşor! În ogradă.

aşa. parcă târgul ăsta al nostru. iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură. Când ajunse în camera croitoraşului. măi băiete!" se grozăvi croitoraşul. las pe mine. Atunci croitoraşul îşi ieşi din pepeni şi. un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. dar plecă îmbufnată şi bombănind.Hei. „Magiunul ăsta cred c-o să-mi priască nu şagă! îşi zise croitoraşul în sinea lui.Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun! Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi. inima începu să-i tresalte ca o codiţă de purcel.. că doar nu e un fleac!" Şi de voios ce era.. da. începu să lovească fără cruţare în grămada de muşte. da' cine v-a chemat aici?! strigă înciudat croitoraşul. strigând cât o ţinea gura: . acesta o puse să-i arate toate oalele cu magiun. Adică. îşi tăie o felie zdravănă ş-o unse cu magiun din belşug. Apoi puse felia de pâine cât mai aproape de el. Le cântări în mână. îl cusu bine să fie trainic şi brodă pe el. „Lumea întreagă s-ar cuveni să-mi ştie isprava. De bucuros ce era. poate să fie chiar şi un sfert de funt. . pe rând. îşi încinse brâul. Cosea de zor. ci tăbărâră puzderie asupra ospăţului. acestea dădură buzna să se aşeze grămadă pe bucata de pâine. care nu înţelegeau deloc graiul oamenilor.. „Nu m-ating de ea până nu dau gata vesta!" gândi croitoraşul. cu picioruşele ţepene! „Da' ştii că-mi eşti voinic. ia stai. ca nu cumva să se înşele în vreun fel. „O ispravă ca asta se cuvine s-o afle pe dată tot târgul!.Da. apucând o basma.. îşi vârî nasul în fiecare.. mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa. pe la vreo patru uncii. din pricină c-avea un coş tare greu. s-o aibă tot timpul în faţa ochilor. e de ajuns?" continuă croitoraşul să vorbească cu sine însuşi." îşi mai zise el. muştelor. Dar muştele. făcea împunsături din ce în ce mai repezi.. Le cercetă cu luare aminte. hotărât să-şi încerce norocul în lumea largă. cu litere de-o şchioapă: „Şapte dintr-o lovitură!" „Da' ce. Atrase de mirosul plăcut.Croitorul cel viteaz Într-o dimineaţă de vară. ce credeţi: nu mai puţin de şapte muşte zăceau răpuse-n faţa lui. .. Ridică basmaua. admirându-şi singur vitejia. dragă mătuşică. că doar n-o să sărăcesc din pricina asta! Femeia. Se socoti el ce se socoti.. Apoi îşi croi la iuţeală un brâu. că vă-nvăţ eu minte" îşi zise el. nu-i rău!. Ia cântăreşte-mi.Ia vino sus la mine. îi zise: . şi în cele din urmă spuse: . nu se lăsară izgonite... „Păi dacă-i aşa. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă. încercând să alunge oaspeţii nepoftiţi. În vremea asta. şi se apucă să coasă mai departe. îi cântări cât ceruse. şi cum atelierul i se păru neîncăpător pentru o asemenea vitejie. mirosul cel dulce al magiunului se răspândi în toată odaia şi ajunse la droaia de muşte care moţăiau pe pereţi. scoţându-şi căpăţâna pe fereastră. Femeia urcă anevoie cele trei etaje. care trăsese nădejde că-i un muşteriu bun ş-o să-i facă cine ştie ce vânzare. numără şi. Ş-o să-mi mai dea şi putere!" Aşa că scoase pâinea din dulap.

ca şi când ar fi fost o joacă pentru el să ducăn spinare asemenea greutate. că nu mai pot! Prea e greu! Trebuie să-l dau jos din spinare. treci de ia în spinare tulpina cu partea dinspre rădăcină. în dorul lelii?. şi-i zise: . că abia îl mai puteai zări.Cum vine asta. la viaţă tihnită şi te mulţumeşti să măsori doar cu ochii lumea! Păi. . că m-a deşelat. ce mai ai de zis? îl înfruntă croitoraşul. păru să se mire croitoraşul.Numai atât?!. scoase de acolo bucata de brânză şi-o strânse-n pumn până ţâşni tot zerul din ea.Bună ziua.Ce-ai spus?! Na.Da' cum să nu. şi-i zise: . crezând că-i vorba de şapte oameni doborâţi de croitoraş dintr-o dată. . . Uriaşul citi: „Şapte dintr-o lovitură!" şi. Va închipuiţi dumneavoastră că acum fu rândul uriaşului să-l ia în zeflemea! . iar eu o să duc coroana. citeşte aici. Croitoraşul se apropie de dânsul. Hai. Păi asta-i o joacă de copil pentru unul ca mine! Nici nu-şi termină bine vorbele că. Da'. îl îndemnă să-l prindă în mână. ridică un alt pietroi din pulberea drumului şi-l zvârli atât de sus. ..Straşnică azvârlitură. Mult nu trecu însă şi se pomeni iar pe pământ. până ce începu să picure apa el..Ţi-ai şi găsit cu cine să mă-nsoţesc! Cu un coate-goale ca tine!.. voinicosule. până la urmă. de parca l-ar fi cărat tot timpul până atunci. Apoi o porni voiniceşte la drum. Luă de jos un pietroi şi-l strânse în pumn. şi când uriaşul îl lăsă din mână. fă şi tu ca mine. Uriaşul tăcu încurcat. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii. . vorba este: de altele eşti bun? Să cari în spinare o povară mai ca lumea ai putea? Ori te dor şalele?.Hai. nici vorbă să se prindă oboseala de dânsul.. croitoraşul scoase pasărea din buzunar şi-i dădu drumul în văzduh. alături de bucata de brânză. frate?!. O scoase dintre ramuri ş-o vârî şi pe dânsa-n buzunar. N-ai vrea să vii şi tu cu mine? Uriaşul se întoarse cu dispreţ spre croitoraş şi n-avu decât un singur răspuns: . .Opreşte. fără teamă.. . .. cum îţi plăcu zvârlitura asta.. pasărea se avântă în înaltul cerului şi nu se mai întoarse. dar parcă tot nu-i venea să creadă că fărâma asta de om are atât de puternică.. ca să ia cu el.. aplecând trunchiul pomului până-n dreptul voinicului nostru.Înainte de-a porni la drum. Acestea fiind zise.Ei.. ajută-mă să scot copacul asta din pădure! . Uriaşul îşi săltă tulpina pe umăr. dar se grăbi s-o vâre în buzunar. piticanie. ca să-mi încerc norocul. ia să te văd şi pe tine de ce eşti în stare!. bucuros! răspunse croitoraşul. săltându-l în aer şi pe croitoraş. Croitoraşul sări sprinten de pe creanga şi.Ia să te văd! De eşti chiar atât de voinic pe cât spui. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slăbuţ ca să poată ţine pomul. apucând trunchiul cu amândouă mâinile. şi uşurel cum era.Acum. . văd că la aruncat te pricepi! recunoscu uriaşul. care zăcea doborât la pământ.... Dar în sinea lui tot nu-l crezu în stare de asemenea faptă şi socoti de cuviinţă să-l pună la încercare.. iar croitoraşul odată sări pe-o creangă. croitoraşul dădu peste o namilă de uriaş care privea liniştit în zare. Nici n-apucă să treacă bine de poartă. Drumul pe care-l apucase ducea peste un munte. arătându-i uriaşului brâul. dar la un moment dat simţi că-l lasă puterile şi zise: . Uriaşul apucă numaidecât crengile de sus.... Îl cam luă peste picior croitoraşul. Merseră ei ce mai merseră împreună şi se nimeriră să ajungă-n faţa unui cireş. Bucuroasă la culme căşi recăpătase libertatea...Ce să zic. n-am ce zice. Şi ca s-o mai încerce încă o dată. În creştetul lui.. că şi zări o păsare care se încurcase într-un tufiş şi se zbătea să iasă de acolo. Uriaşul cără copacul o bucată bună de drum. ditamai matahala şi nu e în stare să ducă-n spate un fleac de copac ca ăsta!. Eu o să zvârl unul care n-are să se mai întoarcă niciodată.Poftim. răspunse croitoraşul. n-ai nici măcar atâta putere să ţii locului nişte crengi atât de subţirele?.. asta-i treabă pentru un voinic ca tine? Se cade oare să te laşi aşa. Ba-l mai cără şi pe croitoraş pe deasupra! Croitoraşul şedea liniştit pe creanga lui şi fluiera plin de voioşie. trebui să care-n spate tot copacul. începu să-şi râdă de bietul uriaş: . Şi cum matahala nu mai putea să-şi întoarcă capul. începu să se uite altfel la fărâma de om ce-i stătea în faţă. ca să poată culege cireşe cât i-o fi voia. dar vezi că. Nu găsi însă decât o bucată de brânză veche. Eu nu mă mulţumesc doar cu atât şi am pornit să colind lumea largă. viu şi nevătămat...Ei. frate! După cum văd.. vârându-şi mâna-n buzunar.. cireşul îşi ridică deodată crengile. pietroiul pe care l-ai aruncat tot s-a întors pe pământ!. Îl duse pe croitoraş la un stejar falnic. stai aici. de eşti chiar atât de voinic pe cât ştii să te lauzi spui! îl îndemnă uriaşul. se grozăvi croitoraşul nostru şi-şi descheie haina. că doar crăcile şi frunzişul sunt partea cea mai grea. scotoci prin toată casa. încărcate cu cireşe pârguite şi. ca să-ţi dai seama cu cine ai de-a face şi pe urmă să vorbim..

Şi-n timp ce croitoraşul îşi dezmorţea mădularele şi se freca la ochi. A doua zi. nu alta. putere am câtă pofteşti!. dintre cei mai aleşi. Uitaseră cu totul de dânsul. oricât se căzni. Tare se mai înspăimântară uriaşii atunci când îl văzură şi. dar. după aceea.Păi.Nu ne simţim în stare. în nici un caz. În timp ce dormea. Şi oamenii alergară de îndată să-l vestească pe împărat şi-şi dădură cu părerea că un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinţă de s-ar porni vreun război. Astfel. Auzii prin tufişurile alea nişte vânători care tot slobozeau focuri de puşcă şi am fost curios să văd şi eu ce este. asta ar putea să fie un lucru anevoie pentru unul care a doborât şapte dintr-o lovitură? Da' vorba e c-am sărit peste pom din cu totul altă pricină. Croitoraşul îşi văzu de drum spre alte meleaguri şi. voios nevoie mare. Păi. ci rămase agăţat cu picioroarele printre ramuri. . că-l sfărâmă-n două. Sunt gata să-mi pun paloşul în slujba împăratului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire şi împăratul avu grijă să-i dea în dar o minunăţie de casă cum nu râvneau mulţi dregători.. se întinse pe iarbă şi adormi de îndată. aşa că nu se culcă în el. Când colo. începură ei a se văicări. să stai acolo peste noapte. nu cuteza.... de teamă ca viteazul să nu-i facă de petrecanie lui şi întregii sale oştiri şi.. oamenii de pe acolo se adunară-n jurul lui. n-ar trebui să fie lăsat să plece. . . curteanul aşteptă până ce-l văzu că se trezeşte. izbi în pat cu atâta putere.. atunci hai cu mine în peştera uriaşilor. care doboară şapte dintr-o lovitură! se plânseră ei stăpânului lor.. Intrară ei în peşteră şi numai ce dădură cu ochii de o mulţime de uriaşi care stăteau roată-n jurul unui foc.. dacă poţi!. uriaşii o porniră-n pădure şi nici nu-l luară în seamă pe croitoraş. Croitoraşul se învoi bucuros şi-l urmă. dacă ne-om lua cumva la harţă cu dânsul?! Că de s-o năpusti asupra noastră. într-o zi se întâmplă să ajungă în curtea unui palat mare. Sări şi tu ca mine. Multă vreme se zbătu împăratul cum să se descotorosească de nepoftitul ăsta şi-n cele din urma îi veni o idee. Şi se căina amar că făcuse neghiobia de a-l fi luat în slujba lui. ce să vezi: croitoraşul păşea pe urmele lor.Vai de zilele noastre.. şi ramaseră cu gura căscată când băgară de seamă că pe brâul cu care era încins flăcăul stătea scris: „Şapte dintr-o lovitură!" . ca toţi uriaşii. pentru asta am şi venit aici! zise croitoraşul. Chibzui el ce chibzui cum să scape cât mai repede de voinic. Să-i dea papucii de-a dreptul. nu fu în stare să sară peste pom. Croitoraşul cătă cu atenţie împrejur şi-şi spuse în sinea lui: „Oricum. Printr-un curtean trimise vorbă croitoraşului că l-ar ruga să-l ajute într-o treabă care ar fi floare la ureche pentru un om atât de viteaz ca el.Ia auzi-l ce vorbeşte!.. Vezi însă că celelalte căpetenii începură să-l pizmuiască pe voinic şi-ar fi vrut să-l ştie plecat peste mări şi ţări. că doar e vreme de pace! Trebuie că e vreo căpetenie de oşti. Mai vorbiră ei ce mai vorbiră. dar vezi că nu era chiar atât de uşor!. Dar cum voinicul nostru încă mai dormea.. aici tot te mişti mai în voie decât în chichineaţa aia de atelier!" Uriaşul îl duse în dreptul unui pat şi-l îmbie să se culce în el şi să doarmă cât i-o fi voia. Ce. Dar vezi că patul ăsta era prea mare pentru croitoraşul nostru. Şi cum se simţea tare ostenit. curteanul îi şi spuse despre ce era vorba. în sinea lui. „De-acuş. în zori. Fiecare matahală ţinea în mână câte-o oaie friptă şi se înfrupta din ea. să-l vadă mai de aproape. s-a zis cu lăcusta asta afurisită!" se bucură uriaşul. să se înscăuneze el în jilţul domnesc. Şi că.Cum o scoatem la capăt cu ăsta. ci se ghemui într-un colţişor. se întâmplă ca şi de data asta să se arate mai dibaci croitoraşul. să luptăm cot la cot cu unul ca el. se grăbi croitoraşul să răspundă. temându-se să nu cumva să se înfurie pe ei şi să-i facă pe toţi chisăliţă. da' ce-o fi căutând pe la noi viteazul ăsta. Uriaşul îşi făcu vânt. şapte dintr-o lovitură doboară. şi până la urmă se hotărâră să meargă cu toţii la împărat şi să-i ceară să le dea drumul din oştire. Pe la miezul nopţii. Împăratul fu foarte mâhnit la gândul că din pricina unui singur om ar putea să se înstrăineze de toţi slujitorii cei credincioşi şi că ar putea chiar să-i piardă. Atunci uriaşul încercă altceva: .. drept să vă spun.. măria-ta. Împăratul socoti că sfatul norodului e cum nu se poate mai bun şi trimise pe unul din sfetnicii săi de încredere la croitoraş.. o luară la goana de le sfârâiau călcâiele. nasul lui cel ascuţit se dovedi călăuză straşnică! După ce colindă el prin fel şi fel de locuri.. . să stea pe-ndelete de vorbă şi să afle de nu cumva acesta se învoieşte să se bage lefegiu în oastea împărăţiei. se întrebară ei. cum îi e obiceiul.De eşti atât de voinic pe cât spui. apucând un drug mare de fier. socotind că voinicul doarme dus. uriaşul se sculă fără să facă pic de zgomot şi.

ba în dreapta. că se zbăteau crengile în jurul lor ca bătute de furtună.. şi că blestemaţii aceştia nu făceau altceva decât să prade. însoţit de cei o sută de călăreţi pe care i dăduse împăratul drept ajutor. . unul în capul celuilalt.Aşteptaţi-mă aici. ca ars. se supără croitoraşul. aşa chilipir mai zic şi eu că-i de mine! Straşnic m-a mai nimerit!" gândi croitoraşul în sinea lui. Dormeau buştean la umbra unui copac şi sforăiau atât de tare. Apoi. iar dihania asta făcea numai pagube. De unde ai mai scos-o că dau în tine? Adormiră ei din nou şi croitoraşul doar atât aştepta. până atunci. Dar parcă celălalt se lăsă mai prejos?!. Şi-i mai zise că.. care-i stătea ca un ghimpe-n coastă. cu rădăcini cu tot. cu o domniţă frumoasă ca o cadra şi c-o jumătate dintr-o împărăţie nu te prea întâlneşti la tot pasul!" Şi continuându-şi parcă gândul.. Croitoraşul îşi umplu repede buzunarele cu pietre şi se căţără-n copac.Nici nu mai încape vorbă că mă-nvoiesc! Şi să-i duci veste împăratului că am eu grijă de uriaşii aceia şi-o săi fac să-şi lase oasele în codru. „Ei. De ce mă loveşti? .. zău aşa!. Într-un sfârşit. ca mă răfuiesc eu şi singur cu uriaşii! Să n-aveţi nicio grijă.. îl pocni cu o piatră pe celălalt uriaş. . Iar de s-ar arăta el gata să le vină de petrecanie acestor uriaşi. voinicul le zise însoţitorilor lui: . de vreo câteva ori. Se ciorovăiră ei aşa o vreme..Curteanul îi povesti croitoraşului că într-o pădure din apropierea cetăţii de scaun se pripăşiseră doi uriaşi. da' asta ce-i?! ţipă acesta. Ţintind bine. .Aoleu. . în pieptul celor doi uriaşi. îl izbi cu atâta putere de un copac. Nu trecu mult şi începură să smulgă copacii din jur. la amândoi o să le fac de petrecanie!. da' mai înainte de a ţi-o da pe fiică-mea de nevastă şi jumătate din împărăţie. Şi. Cum era rupt de somn.Te cam întreci cu gluma. oricine se-ncumetase să se apropie de ei îşi pusese viaţa-n primejdie. De îndată ce ajunse la marginea pădurii. sărind în sus ca un apucat. ba în stânga. se întoarse la călăreţii care-l aşteptau în marginea pădurii şi le zise: .Pesemne că visezi! răspunse celălalt. cu atât va fi mai bine pentru tine.Ce te-a apucat să dai în mine? . de-ai fi zis că-i o veveriţă. Dar poţi să te pui cu unul ca mine.. voinicule.Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amândoi. să-i fi văzut cum smulgeau copacii din rădăcini. În disperarea lor.. ca să se apere.. croitoraşul îşi spuse în sinea lui: „Mare noroc am avut că nu l-au smuls şi pe asta în care eram cocoţat. .. altminteri ar fi trebuit să sar ca o veveriţă într-altul". uriaşul nu simţi nimic multă vreme. că se cutremură copacul din creştet şi până-n rădăcină.. cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta. Şi nu mică le fu mirarea când dădură cu adevărat peste cei doi uriaşi. scăldaţi într-o băltoacă de sânge.. Croitoraşul îşi începu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea şi-o zvârli cu toată puterea în pieptul primului uriaş. Apoi croitoraşul porni cât mai degrabă spre acea pădure. Mult timp nu trecu şi. Într-una din pădurile mele şi-a făcut sălaşul un inorog. rănit? N-au fost în stare să-mi clintească măcar un fir de păr. se lăsară păgubaşi şi începură să tragă iar la aghioase. grăi împăratul. Eu. înşfăcându-l de piept pe tovarăşul său. Trase apoi paloşul din teacă şi-l împlântă adânc. îl întrebă: . auzi!.Nu te-am lovit defel! bombăni primul uriaş. Că. înghiontindu-şi prietenul. deodată. se cuvine să mai săvârşeşti încă o faptă de vitejie! Dar mare lucru nu-i pentru tine.Prea te grăbeşti. Iar în jurul lor se putea vedea o mulţime de copaci cu rădăcinile smulse din pământ. vezi.Nu cumva te-au rănit? săriră să-l întrebe călăreţii. până ce se prăbuşiră amândoi la pământ. grăi către trimisul împăratului: .. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută şi scorni pe loc altceva. care doboară şapte dintr-o lovitură?.. . Cu cât îl prinzi mai degrabă... dar până la urmă se trezi şi. ca orbeţii. zvârr! Începu să arunce cu pietre în pieptul unuia dintre ei. dar nu mi-a fost deloc uşor. În timp ce cobora din copac cu iuţeală. fiecare desiş.Auzi vorbă!. de parcă i-ar fi lovit trăsnetul în aceeaşi clipă. şi să şi-i repeadă. Cuvântul meu e cuvânt. împăratul l-ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejeşti şi i-ar da de soţie pe singura lui fiică şi drept zestre o jumătate din împărăţie... Croitoraşul se înfăţişă împăratului şi-i ceru răsplata care i se cuvenea. Apoi se afundă-n pădure şi începu să cerceteze cu de-amănuntul. făcând pierdute zeci de vieţi nevinovate şi pricinuind numai pagube. răcni acesta. Călăreţii nu prea vrură să se încreadă-n spusele lui şi intrară-n adâncul pădurii să vadă cu ochii lor care-i adevărul. dar cum erau tare osteniţi. îi zări şi pe cei doi uriaşi. să ucidă şi să dea foc.

Nunta se sărbători cu multă strălucire.. îi zise că va face întocmai cum a sfătuit-o el. nu altceva. dacă croitoraşul cel sprinten n-ar fi fugit să se adăpostească într-un căsuţă de vânătoare aflată-n apropiere. îi destăinui tot ce se uneltise împotriva lui. croitoraşul o porni la drum.. repezindu-se cu toată puterea în copac. . dar cu puţină bucurie. Rămase pe loc. că le pierise cheful să-i mai caute pricină. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. arătându-i cât era de nenorocită de ce aflase. cei o sută de vânători urmau să-i stea în preajmă şi să-i dea ajutor la nevoie. Tânăra împărăteasa fu mulţumită de spusele tatălui ei şi. liniştit. fiara se năpusti ca turbată asupra lui. căci era aproape. care făcea mari stricăciuni întruna din pădurile împărăteşti. le spuse şi de astă dată însoţitorilor lui să-l aştepte mai la o parte. Trecu ce trecu şi într-o noapte împărăteasa cea tânără se pomeni că-l aude pe bărbatul ei vorbind prin somn. Ajuns în pădure. cu botul plin de spume. deschise uşa iatacului şi se culcă la loc. tu să le dai de veste. Cum ştia că fiara e pornită pe urmele lui. Iar aşa o să i se piardă urma. odată te ating cu cotul peste urechi!" Şi atunci îşi dădu ea seama că soţul ei nu-i de neam. la rându-i. începu să răcnească: .. că de nu. le-am făcut de petrecanie la doi uriaşi. când veni seara. aşteptând până ce fiara fu foarte aproape de el. A doua zi îi împărtăşi împăratului totul. „Ei.. acum mi-a picat în laţ mititelule!" se bucură croitoraşul. luând cu sine o secure şi-o funie. şi-l rugă din suflet s-o scape de pacostea asta de bărbat care nu era decât un nemernic de croitoraş. Croitoraşul îi chemă pe vânători ca să-i aibă drept martori că prinsese fiara.Băiete. Ocolind apoi căsuţa.Bucuros o fac.. Pe inorog nu fu nevoit să-l caute prea mult. . se culcă la ora obişnuită. că nu mai putu să-l smulgă de acolo şi rămase astfel prins ca într-un piron. măria-ta. că de nu. Înainte de-a se porni nunta. şi aceştia fură tare mulţumiţi. croitoraşul trebuia să-i mai prindă un porc mistreţ.Uşurel! strigă voinicul nostru. de cum îl zări pe croitoraş. Atunci sări cu sprinteneală în spatele unui copac.. Împăratul găsi multe cuvinte de mângâiere şi la urmă îi zise: . se şi repezi asupră-i. răspunse croitoraşul. De îndată ce-l zări pe croitoraş. vrând să-l culce la pământ dintr-o lovitură. slugile se-nfricoşară de moarte şi-o luară la sănătoasa. îşi înfipse cu atâta furie cornul în trunchi. şi după aia l-or duce pe-o corabie. de parcă le-ar fi gonit din urmă o oaste de sălbatici. Într-o clipă l-or lega fedeleş. de nevoie.. Că doar măria-ta ştie ce-mi poate pielea: şapte dintr-o lovitură dau gata! Apoi. Şi ca şi-n celelalte două dăţi. scrâşnind cu furie din colţii ascuţiţi. fata mea!..Dacă-i vorba de-un inorog. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. Iar acesta. La noapte caută de lasă deschisă uşa de la iatac. iar după aceea se înfăţişă împăratului. care te puteau baga în răcori.Nu te mai prăpădi atât cu firea. care se făcea numai că doarme. . Şi ca şi când nimic n-ar fi ştiut. Dihania cea fioroasă spumega de furie. am prins un inorog şiun mistreţ. după ce trecu frânghia pe după gâtul fiarei. Aşteptă ea cu inima friptă să-l vadă adormit. lua inorogul de funie si-l duse peşcheş împăratului. că pentru mine asta-i o joacă de copil! De asta dată însă nu-i mai luă cu el în pădure pe vânători. lasă-l în seama mea! Da' asta mă tem şi mai puţin decât m-am temut de cei doi uriaşi.. Dar inorogul nu-l slăbea defel şi. şi când socoti că doarme de poţi tăia lemne pe el.. Dar vezi ca nici de astă dată împăratul nu se învoi să-şi ţină făgăduiala şi-i ceru să săvârşească o a treia ispravă vitejească. Atunci croitoraşul. care o pleca cu el in lume. nu zăbovi înăuntru. alături de împărăteasă. Am doborât eu şapte dintr-o lovitură. dar cum era prea greoaie şi neîndemânatică pentru ca să poată sări pe fereastră. Dar se întâmplă ca o slugă să audă tot ce puseseră dânşii la cale. care. reteză cu securea cornul înfipt în copac. şi de îndată ce-l va cuprinde somnul pe bărbatul tău. Îşi dezveli într-un rânjet colţii. se piti după ea şi-o închise tocmai în clipa când mistreţul dăduse orbeşte buzna înăuntru.. ci sări afară pe fereastră.. odată te ating cu cotul peste urechi!.. Ieşi dindărătul copacului şi. pică în capcana întinsă cu isteţime. Şi aşa se făcu că croitoraşul ajunse împărat. las' că am să pun eu capăt tuturor urzelilor acestora!. de voie. Slugile mele vor sta de veghe afara. să n-aibă cum se împotrivi. răspunse croitoraşul. . Şi zicea el aşa: „Băiete. Şi cu siguranţă că l-ar fi răpus. trebui să-şi ţină cuvântul şi să-i dea fata şi jumătate din împărăţie.Dacă aşa-i vorba. se dădu jos din pat. Şi cum îi era credincioasă tânărului domnitor şi-l iubea. După ce sfârşi toată treaba asta. fiindcă mistreţul îi fugărise în câteva rânduri cu atâta înverşunare. şi crezi c-o să mă tem de nevolnicii ăştia care stau şi pândesc după uşă iatacului?! Auzindu-i vorbele. vrând să-l străpungă cu cornul dintr-o singură lovitură.

unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi..Vai de tine. numai ce-i zice: . îl luă femeia la rost. Hansel si Gretel Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit. neghiobule. apoi iarăşi.. leneşilor. Gretel începu să plânga cu lacrimi amare şi-i spuse lui Hansel.. străluceau ca bşnuţii cei noi. deschizând uşa. Că doar multă vreme n-ar trece şi-ar veni fiarele să-i sfâşie. nimeni nu mai cuteză să-i caute pricină. In acest timp. Şi uite aşa s-a întâmplat c-a rămas croitoraşul nostru pe tronul împărătesc până la sfârşitul zilelor lui. Asta o facu o dată. Şi femeia nu-i dadu pace pană când omul nostru nu se-nvoi.Linişteşte-te. pe bietul om începeau să-l munceasca gândurile şi.Ia sculaţi-vă. Le facem un foc bun. Poti să ciopleşti de pe-acum scânduri pentru sicrie .. din pricină că buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. că altceva nu mai căpătaţi! Gretel lua toată pâinea şi-o ascunse sub şort. femeie? Cu ce-o să-i hrănim pe bieţii noştri copii. îşi puse hăinuţa pe el şi. Apoi porniră cu toţii spre pădure. Si dacă-l văzu taică-său. cei doi copii stăteau treji în aşternut. se strecură afară.De-acu s-a sfârşit cu noi! .Asta aveţi de mâncare pentru la pranz! De vă îmboldeşte foamea. răspunse femeia. n-or să mai nimerească drumul spre casă. Şi aşa se făcu de auziră tot ce spuse zgripţuroaica de femeie catre tatăl lor. spuse bărbatul. Hansel se aplecă de mai multe ori pâna ce-şi umplu bine buzunarul cu pietricele. barbate. o să murim de foame toti patru . nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. Iar pe ei îi lăsăm acolo. După puţin timp. Gretel.Ştii ceva. Zgripţuroaica de femeie nici nu asteptă să răsară soarele că se si înfiinţă la patul copiilor. să-i trezească. . printre sughituri: ... Hansel se opri şi îşi aruncă privirea înapoi. femeie. De sărmani ce erau. Hansel se sculă. o să găsesc eu o scăpare! . de asta sunt sigura. . Luna lumina ca ziua şi pietricelele albe. .. După ce bătrânii adormiră. . îi zise cu blândeţe frăţiorul.. De nimerit. şi pe urmă ne vedem de treburile noastre.Fii liniştită. nu cumva să mâncaţi înainte. Nu mă rabdă inima să-mi las copiii singuri în pădure. spre căscioara ce rămăsese în urmă. asta n-o s-o fac nici in ruptul capului.. din faţa căscioarei. şi-n felul ăsta ne descotorosim de ei! . şi iarăşi. şi dormi în pace! Apoi se culcă din nou în patul lui şi adormi. iar pe fetiţă Gretel. mâine-n zori luam copiii cu noi şi-i ducem unde-i pădurea mai deasă.Totusi. Şi-ntr-una din aceste seri îi zise el neveste-sii: . că din pricina foamei nu putuseră să închidă un ochi. când nici pentru noi nu mai avem nici de unele? . Seara în pat. zvârcolindu-se neliniştit în aşternut. mi-e tare mila de bietii copii! adaugă el cu obida. le dăm şi câte-o îmbucătură de pâine. şi nu mai fi mâhnită.Nu. că mergem la pădure să aducem lemne! Apoi dădu fiecăruia câte un codru de piine şi mârâi printre dinţi: . întâmplându-se să se abată asupra tării o mare scumpete . de-i asa. Şi-ntr-o buna zi.. nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică. Apoi se-ntoarse în casă şi-i şopti lui Gretel: . . . se pomenea că ofteaza cu grea obidă. Şi pe băieţel îl chema Hansel. La un moment dat. draga mea surioară.Ce-o să ne facem.De atunci.

e stiut. pe dată se arătă a fi fost foarte îngrijorată de soarta lor. în pădure. care străluceste pe horn. cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si. Dar vezi că femeia i-o tăie pe dată: .Ia asculta. ne întoarcem aici şi vă luăm acasă. . să nu vă fie frig deloc! Hansel si Gretel aduseră vreascuri cât aduseră. Acu . Hansel.Cum o să ieşim din pădure? Şi Hansel se grăbi s-o liniştească. ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum trebuie! . . vreme lungă. .... Acu e timpul să vă spun că Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuţă şi că de fiecare dată. Şi cum auzeau tot mereu răsunând lovituri de topor. şi-mi face semne de rămas bun. zicându-le cu prefăcătorie: . care scânteiau ca bănuţii cei de curând bătuţi şi le arătau drumul. de ce ati dormit in padure atita vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra . . care era mult mai micsoara decat de cealalta data. tăicuţule. auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii. Au bătut ei la uşa. cioc-cioc! şi când femeia o deschise şi dădu cu ochii de Hansel si Gretel.. daca si-a calcat pe inima prima oara. Stă. ci dormi linistita. Vezi insa ca omului i se incrincena inima la auzul astor cuvinte si gindea in sinea sa: „Ba. dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa. După o bucată de vreme. să nu-ţi schilodeşti cumva picioarele! . ii striga la un moment dat taica-sau.. Alta scapare nu vad. nu prea departe. Hansel îşi luă surioara de mâna şi începu a păşi pe urma pietricelelor. ci-l tot ocara si-l mustra. o izbea încolo şi-ncoace de uscătura aceea. Lemnele luara foc pe data şi.Nu plinge. ca-n inima lui era mihnit ca-i lasase atat de singuri. Dupa ce aşteptară să vină să-i ia. copii. ne-om satura cu rabdari prajite . ajunseră la casa parintească. pâna ce răsare luna şi atunci o să găsim noi drumul. care se perpelea in asternut: . şi de câte ori bătea vântul. c-o să vă facă tata un focşor pe cinste. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su. Hansel si Gretel se aşezară lânga foc şi când se facu ora prânzului. fiecare îşi mâncă bucătura de pâine. pe acoperiş.. a naibii. spunindu-i: . Şi când om termina cu tăiatul. Apoi le intinse cate o bucatica de piine. . asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa.. spunându-i: . mergeţi după vreascuri.Copii rai ce sunteti.Staţi lângă foc. ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut.. Mersera ei aşa toată noaptea şi când începură a miji zorile. nu glumă. Om gasi noi cum sa scapam cu bine . că noi ne ducem mai încolo.. . Gretel. şi de-ndată ce se arătă pe cer.De-acu am terminat iarasi merindele. mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura! . căzură toropiţi de oboseală şi adormira buştean. Dupa ce batranii adormira. că te opreşti mereu şi te tot uiţi înapoi? Vezi mai bine cum mergi.. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure. isi mangiie surioara. . Omul nostru legase o creangă de-un copac cioturos. şi odiniţi-vă.. sa adune pietricele. Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. erau încredinţaţi că tatăl lor trebuie să fie ceva mai încolo. ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. ajunseră la locurile unde padurea se îndesea. Răsări luna plină.Acu . Si desi ii era inima grea. să tăiem lemne. Trebuie sa ne descotorosim de copii. Gretel începu să plângă şi printre suspine îşi întrebă frăţiorul: .. Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara. scotea din buzunar câte o pietricică şi-o lăsa să cadă pe cărare. E soarele de dimineaţă. Hansel. femeia grăi: . Dar vezi că loviturile nu erau de topor! . de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. ca nu mai avem in casa decat o jumatate de piine!. . n-avea grijă!. pâna ce se facu o moviliţă buna. copii. Când s-au trezit.Ştii. cocoţată. când vâlvătaia începu să crească. cum facuse si de prima data." Mai zicea el ce mai zicea. şi cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri şi zise: .Prostănacule. dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat. . Nici n-apucasera bine sa rasara zorile. era noapte întunecoasă. musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos.Da ce-ai. . Copiii erau insa treji si auzira toata vorba lor..Mai ai rabdare oleacă. nu-i nicio pisicuţă!. de nu vedeai la doi paşi. când se oprea. .. Si dupa ce-om manca-o si pe asta.. de ziceai că poleieşte cu aur pădurea. mă uitam după pisicuţa mea albă .

cat am mers. Pasamite. iesi din casa. cront. ca scapara tot ce aveau in mana. . Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca . culese de pe jos.. nu alta: lapte si clatite cu zahar. Gretel. rupse o bucatica din acoperis. ia de gusta din fereastra asta. E soarele de dimineata care straluceste sus. mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine. unde nu mai fusesera in viata lor. ce se sprijinea intr-o carja. nimic nu mai luasera-n gura. dar de izbutit tot nu izbutira sa iasa din padure. Gretel lua bucatica de piine si-o imparti cu Hansel.Ei. Femeia ii duse pe copii departe. Daca vazu ce se intimplase. Zburara ceasurile. continuara sa manance si mai cu pofta. dar cu cat mergeau. adormira bustean. ma uit dupa porumbita mea. clatinind usurel din cap: . si asa se facu ca nu mai putura merge si. .Cront. Hansel o mangiie pe surioara lui si-i zise: . . Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si. inaltindu-se pe virfurile picioarelor. surioara. se trezira de-abia in toiul noptii. ce venea dinauntrul casutei: .. iar geamurile erau din zahar curat. ... O luara ei la picior. batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. ca nu va fac nici un rau.. zvar! pe dinaintea copiilor. deasupra hornului. iar tu. se aflau in primejdie de moarte.Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. La vederea ei.. cine e afara? . De truditi ce erau. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica.Pai. ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita!..Prostanacule. tot mai in afundul padurii. dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura . ii duse in casuta. Si. da ce tot rontaie a mea cascioara?! Cine. ne intoarcem sa va luam. de cum rasari soarele. ghemuindu-se sub un copac. cront. ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos. Noi ne ducem in padure. Dupa ce-si sfarsi cantul. pasarica isi intinse aripile si zbura.Vantul. In acest timp. dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa. sa-si dea seama ce gust are. Hansel n-astepta sa fie rugat si. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. ca se oprira vrajiti s-o asculte.. . ca afara de cateva boabe de fructe salbatice. mai incolo. din zori si pana-n seara. ca pe-a lui baiatul o presarase pe drum. vantul! Azi inconjura pamintul! . Si cum adormira greu.. tarsiindu-si picioarele. asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii.. fara sa se sinchiseasca defel. care canta atat de duios. da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine. desprinzind un ochete de geam. Hansel si Gretel se speriara atat de tare. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora prinzului. il lua in raspar femeia. Cat ai clipi. ca nu cumva sa se dea in vileag. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. Cum ii placuse grozav acoperisul. . si de v-a birui oboseala. se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei. Dar vezi ca batrina nui lua la rost. sa-ti lingi degetele. iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si. .Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna. pana la urma tot o sa gasim drumul! . n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca . Si-ntr-un luminis.N-ai teama. cu atat se afundau mai adanc in padure. Si sa ne fie de bine!. copilasi. Si cand nici nu se asteptau. ci incepu a-i intreba. grai Hansel repede.. Si luandu-i pe amindoi de mana. se lasa si amurgul. pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta. copiii se sculara din culcusul de vreascuri. toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac.Ramineti aici. incetisor-incetisor. incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. . Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: . odata se deschise usa si-o femeie batrina de tot. . Si copiii raspunsera pe data: . Eu o sa maninc o bucata din acoperis. departe. care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere!.. facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: . sa taiem lemne si seara. copiii ramasera cu gurile cascate. Daca vazura ei asta. .. cand om sfarsi lucrul. De nu le venea cat mai degraba un ajutor. sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. copiii mei dragi. ca e tare dulce! . Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi. Hansel mai rupse din el o bucata buna. Iar acolo ii astepta o mancare.. imprastie pe drum toate firimiturile. Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Când se facu ora prinzului.

Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta. . cand incepu Gretel roboteala. dar cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel. arsa de dogoare. trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. cum se mai boci biata surioara. ca sa punem inauntru piinea! Vezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vire in cuptor! . Si arse pana ce se prefacu in scrum. . ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp.. baga-te inauntru. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. as vrea sa punem la copt. In fiecare dimineata. o socotea ca pe-o zi de sarbatoare. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri.. da nu stiu cum sa fac .Am scapat. . Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si. ori de-i slab ca un ogar. eu pe Hansel il tai si-l pun ia fiert! . sa atarne cazanul pentru fiertura in cirligul de fiert si sa aprinda focul.Ia mai sfirseste odata cu bocitul. Acu e numai piele si os.Batrina se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea dar vezi ca era o vrajitoare haina. si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! .As intra. cand se apropie picior de om. Gretel abia de capata. ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! . deschizindu-l. am fi murit macar impreuna! . de un astfel de ospat. sonticaind. am scapat. a si inceput a hohoti cu rautate-si-n vorbele ei era numai batjocura: . Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo. Si era zavorit asa de strasnic.Hansel.Doamne. nu-ti da prin cap pe unde. Pe unde sa intru? Si cum anume? .Mai intai. se rasti cotoroanta la fata. ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita. ca jivinele. care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. de gras cee. sa n-o mai auda. pana la.. ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am. Si-apoi ar fi mancat-o . Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel. il inghitea cu lacomie.Scoala. babusca intra in camera unde dormea Gretel si. De s-ar fi intimplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului. dar vezi ca adulmeca de departe. ca sa se ingrase.. ca te treceau fiorii. vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. dupa ce-l fierbea. Ca doar trebuia sa care apa.Hei. sonticaind.. . ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut. o striga ea pe fetita. ca de-i curge untura. ia scoate un deget afara. si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! .. grabeste-te de adu apa.Hai.. Si. incepu a plange cu lacrimi amare. si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica. leneso. Nu-si sfarsi bine vorba. sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau. urma. Si cand ii vazu ea pe amindoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul. Gretel doar asta astepta. De-i cadea vreunul in gheare. nu-i las eu sa-mi scape . Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare. . Si numai de aceea facuse si casuta de paine. fratioare! Vrajitoarea a pierit! . . Hansel. . unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru. se apropie de cuptor si-si viri capul in el. sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca ghiujul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior. . Pai. . babusca se strecura. Nici nu se luminase inca bine de ziua. vrajitoarea fu in picioare.Pe astia ii si am in mana..Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: . nu i-ar fi folosit la nimic. il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita. de la babusca niste coji de raci. si eu as putea sa incap in ea! . ii porunci vrajitoarea si vezi da-ca-i destul de incins. dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si. si du-te de adu apa. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. sa-i ademeneasca mai usor. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamina Hansel ramasese la fel de ogirjit ca si inainte. Ziua cand se bucura.. Vai.. ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! . pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: . cand trebui sa care apa pentru a doua zi. De cum se ivira zorile. . Valeu! ce mai urlete. indata ii facea de petrecanie si.Esti proasta ca o gisca! o ocari baba.. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. . Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. zgaltiind-o ca s-o trezeasca. isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte.. striga bucuroasa: . n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mina ei sfrijita. incepu a o ocari si a-i striga: . auzi tu? se rasti baba la Gretel. razbateau dinauntru! . era incredintata ca-i intinde un deget.. . si-i dadu un brinci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Gretel.. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara.

hai s-o tulim de-aici cat mai degraba. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. de-as ruga-o. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului . si numai.. mai incolo.Daca auzi ce-i spune. Si de voiosi ce erau.. dand navala in odaie. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el. ce sa vezi.. numai in bucurie si fericire. topaiau al naibii. ca nu putem trece? facu Hansel amarit. Era si timpul.. bine-ar fi! Dar prin locurile astea. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal. . bietul om nu mai avusese o clipa fericita. zise Gretel cu mihnire. Si incepu a striga: Rata. slaba nadejde . ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt.Ei. surioara. intrara in casuta vrajitoarei si acolo. isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le ridea in ochi si-n inima. pe Hansel si Gretel. nu alta! . calcaiele. .Vreau sa aduc si eu acasa o mina-doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. Tii. Mersera ei ce mersera. . pana ce-si goli amindoua buzunarele.Acu...Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu. dar Gretel ramase pe mal si-i zise: .. . de te mirai de unde mai ies atitea. Si-ntr-un sfirsit. Nu vad peste apa nici un pod. Iar Gretel spuse si ea: . . ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. apuca sa arunce alt pumn. hotari Hansel.. de cand isi parasise copiii in padure. ce ajunsera la o apa mare.Ce ne facem. Trecura pragul casei si. ca niste iezi! . vad o rata alba inotand. cale de citeva ceasuri. ca. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a se rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele. . de la o vreme.. ia-i in spate. padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si faptura cea buna chiar asa si facu. . in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! . sarira de gatul tatalui lor.. dupa ce le arunca pe podea. . ca nici pod.murise. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. nici macar vreo punte cat de ingusta . mai putu. . nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate.De-ar trece vreun vaporas. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii .. Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie. numai ce zarira din departare casa parinteasca. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. pe-aripioara.. Cum nu mai aveau de ce se teme. Hansel scotea si el din buzunar cite un pumn plin de pietre pretioase si. Da uite.. mai mersera ei ce mersera si. ratisoara. ce-o mai luara atunci la goana de le sfariiau. In acest timp. Si vazindu-se iarasi impreuna. Si traira ei impreuna. cand i se deschide usita. . Poate ca.

Merseră ei ce mai merseră până ajunseră într-o luncă. .Am făcut jurământ să te dau după cel dintâi cerşetor care va trece pe aici. nu se află unul să nu-i găsească prinţesa vreun cusur. Şi-ar fi fost şi-a ta. stricându-se de atâta râs. Pe al doilea îl găsi prea înalt: „Ia te uite ce lungan! Nu-l ajung nici într-un an. bătând drumurile pe jos. fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa.Da' lunca asta verde. Iar al şaselea. dădui de năpastă. dar împăratul grăi răspicat: .Atât de mult mi-a plăcut cântarea ta. Dacă văzu împăratul cel bătrân că fata lui nu face altceva decât să-şi bată joc de toată lumea şi să-şi alunge peţitorii. Şi după ce sfârşi de cântat. cu gândul că s-or îndura de el şi l-or milui cu niscaiva mâncare. la care-i pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. De cum îi auzi cântecul. Şi femeia întrebă iarăşi: . împăratul îi porunci unui slujitor: . . femeia îşi întrebă bărbatul: . de-ndată ce-i văzu.. împăratul dădu un bal mare. A cui să fie oare? . se rugă de măria-sa să-l ajute cu ce l-o lăsa inima. Acesta are o bărbie ca un cioc de sturz! Şi de-atunci îi rămase împăratului numele de „Cioc-de-Sturz". Şi când ajunseră ei într-o pădure mare. După cununie. împăratul nu-i lăsă pic de răgaz şi-i zise: . Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi. Primul i se păru prea gras: „Parcă-i un butoi!". că ţi-o dau pe fiica mea de soţie! Pe domniţă o trecură fiori de groază la auzul acestor cuvinte... prea adus de spate: „Ia te uită: brad verde. şi o să-mi ţin jurământul! În zadar se rugă fata şi încercă să se împotrivească.". îi găsi fiecăruia câte-un cusur. dar atât de trufaşă. Împăratul îi zise: . Dar cel mai mult îşi râse de-un crai pe-a cărui faţă se vedea bunătatea şi voioşia. De bărbat dacă-l luai.Din cauza trufiei.Ei.. se mânie cumplit şi făcu jurământ s-o dea de soţie celui dintâi cerşetor care va bate la poarta castelului. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. drăcie! strigă domniţa. Cel de-al treilea era prea scund: „Scurt. uscat după vatră!" Şi uite aşa. împăratul îi şi orândui după rang şi stare: în frunte veneau împăraţii. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!.A lui Cioc-de-Sturz crai! Şi-ar fi fost şi-a ta. Când fata de împărat fu purtată prin faţa şirului de peţitori.Imparatul Cioc de Sturz Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă.Crezi că se mai cuvine ca o nevastă de cerşetor să locuiască sub acoperişul meu? Ia-ţi bărbatul şi du-te deaici! Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră. Împăratul trimise după popă şi trufaşa prinţesă fu nevoită să se cunune cu cântăreţul cel sărman. nobilii de mâna a doua. De bărbat dacă-l luai.. A cui să fie oare? Iar bărbatul îi răspunse: . Şi de cum se înfăţişară aceştia. Al cincilea i se păru prea roşcovan: „Roş-creastă de cocoş!". gros şi îndesat! N-arată a bărbat!". Pe cei care veniseră-n peţit până atunci. de nu putea să-i găsească niciun peţitor pe gustul ei. conţii şi baronii. dădui de năpastă. .. veniţi din toate părţile lumii. Acesta şedea în capul mesei şi avea bărbia niţeluş cam strâmbă. La numai câteva zile după ce trecuse balul acela de pomină. iar la urmă.Din cauza trufiei. De al patrulea zise că-i prea galben la faţă: „Parcă-i moartea!". .Aduceţi-mi-l de îndată încoace! Cântăreţul cel zdrenţuros intră-n sala tronului şi începu să cânte în faţa împăratului şi a fiicei sale. un biet cântăreţ trecu pe acolo şi se porni să cânte sub ferestrele palatului.A lui Cioc-de-Sturz crai. apoi prinţii.Pădurea asta mare.

Apucă-te măcar de tors.Vai. Dis-de-dimineaţă. bărbatul se duse să taie nişte crengi de răchită. . o duseră şi aşa câteva zile.Vrei să ştii cine? Până azi am stat eu singur în ea. gândi prinţesa. ca să nu rămână flămând. mai poticnindu-se. o sa încerc să fac negoţ cu oale şi străchini de lut. Că-i dărăpănată din cale-afară?! Iar cântăreţul îi răspunse: . nu se poate spune că n-a făcut o mâncare bunicică până la sfârşit. dădui de năpastă. dacă s-or nimeri să vina tocmai atunci în piaţă oameni din împărăţia tatălui meu şi m-or vedea vânzând blide.. . Dar ca să nu zici că-ţi caut pricină degeaba.. dacă nu voia să moară de foame. cu asprime.îi zise bărbatul. poposiră la o colibă mititică.Din cauza trufiei.. de frică.Mai merseră ei o asa vreme şi numai ce dădură de-un oraş mare. Acolo trebuia să-i dea toate la îndemână bucătarului şi să săvârşească muncile cele mai grele şi mai umilitoare. tu singură va trebui să ai grijă de toate. „Vai de mine şi de mine ce-o să mai plătesc pentru asta! se tânguia ea întruna.Văd eu că la asta nu-ţi merge mâna! . uite. văzând-o cât era de frumoasă. . cântăreţul îşi trezi nevasta cu noaptea-n cap şi-o îndemnă să se apuce imediat de treburile casei. că tare prost am mai nimerit-o cu tine. Se apucă femeia de tors. dar fără nicio simbrie. atât era de scund bordeiul. eu nu ţi-s potrivit. cine-o locui în căscioară. Şi cu bruma asta de mâncare îşi înşelau foamea.Dar unde-mi sunt slugile? întrebă ea. să te tot aud tânguindu-te că n-ai pe altul de bărbat!. dar firul aspru al lânii îi tăia atât de adânc pielea gingaşă a degetelor. Şi aşa au trăit ei o bucată de vreme de pe urma câştigului.Cine a mai pomenit să te-aşezi cu oalele tocmai la gura oborului.. când o afla ce mi s-a întâmplat!" O porni spre casă tot într-o fugă şi-i povesti cu de-amănuntul ce pacoste dăduse peste dânsa. . iar femeia întrebă: . mai brodind-o. că nu eşti bună de nicio ispravă! se oţărî la ea bărbatul. Da' ce.Care slugi? o luă la rost cerşetorul. de rău. şi mi-au făgăduit c-au să te primească. până ce-au cheltuit şi ultima lescaie. Iar tu o să le duci în piaţă şi o să le vinzi. După ce îmbucară ei puţinul pe care-l aveau.. de-i dădea mereu sângele. că şi-un nătâng ar înţelege că nu eşti bună de nicio treabă!. le făcu nuiele şi le cără în casă. . Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. şi-n ele aducea acasă resturile rămase de la masa împărătească. că poate la asta ai să te pricepi mai bine. nu mai ştia ce să facă. Şi uite aşa ajunse fata împăratului slujnică la bucătărie. Atunci. . din câştig.Ia ascultă. Uite. căci fusese prevăzător şi le cumpărase mai înainte. numai pe mâncare. o trimise din nou la târg cu o grămada de oale. auzi? Apoi. să-mi faci de mâncare. Ia du-te imediat de aprinde focul şi pune apă la fiert. Biata de ea îşi legase de amândouă buzunarele câte-o ulcică. Şi-ar fi fost şi-al tău.. în drumul călăreţilor! o certă bărbatul. „Cine ştie ce-o să spună acu bărbatul meu. aşa că cerşetorul nu avu încotro şi fu nevoit să pună el mâna să facă toată treaba. se culcară pe cuptor. Femeia îl întrebă din nou pe cerşetor: . „Vai. Prima oara îi merse bine negustoria. De astă dată însă.. fu nevoită să se supună. deodată apăru un călăreţ care intră cu armăsarul în grămada ei de oale şi le făcu pe toate numai cioburi. Femeia se strădui din toata inima să le împletească. sunt de lepădat?! În cele din urmă. oamenii îi cumpărau bucuroşi marfa şi-i plăteau cât cerea ea. De bărbat dacă-l luai. femeia fu nevoită să se aplece. până ce dădură gata toate merindele. îi spuse mânios cântăreţul.Nu-mi place defel.. Să te apuci de împletit coşuri.. De-acum înainte. Când văzu bărbatul că n-au încotro. domniţa se aşeză încrezătoare cu ele la gura oborului şi-ncepu să îmbie oamenii să le cumpere.Of. De bine.Oraşul ăsta mare. s-au mai găsit unii care-i puneau banii-n mâna şi uitau să-şi mai ia oalele. căci.. Femeia începu să plângă şi. măi femeie. Doamne. aşa n-o mai scoatem noi la socoteală: să mâncăm numai şi de câştigat nici pomeneală!. dar nuielele erau tari şi-i vătămau mâinile cele gingaşe. ia nu te mai văicări atât. Dar. Şi.. Nu mai pot de flămând şi ostenit ce sunt! Dar fata de împărat nu se pricepea defel să aprindă focul şi nici să gătească. dar de-acum încolo vom locui aici împreună. Al cui să fie oare? . ce-au să-şi mai râdă de mine!" Dar cum n-avea încotro. Şi acum. bărbatul îi zise nevestei sale: .. Când dădură să intre. .Al lui Cioc-de-Sturz crai. . Ba. am fost la palatul împăratului şi-am cercetat de nu le trebuie vreo slujnică la bucătărie. ca un făcut.

că n-am nimerit şi noi pe acolo. zău. cum nu s-a mai petrecut nicăieri pe lume!.. în sala tronului. deodată. împăratul cel bătrân. pironită-n uşă. ca să plece acasă cu ele. pitindu-se după o uşa din sala tronului.Nu te teme.Lasă. fiindcă-şi dăduse îndată seama că fiul de crai nu era altul decât împăratul Cioc-de-Sturz. Îl privi şi-şi dădu seama că era tot împăratul Cioc-de-Sturz. Se duse şi ea. Atunci. Când se aprinseră luminile şi începură să vină oaspeţii. unul mai mândru decât altul şi domniţa văzu strălucirea aceea care-i lua ochii. se rupse cureaua de care-i stăteau prinse cele două ulcele şi ciorba se vărsă pe jos. De ruşine.. Când o văzu pe femeia aceea frumoasă. Fata de împărat se grăbea să le pună în oală. că eu şi cântăreţul cu care ai stat în coliba aceea micuţă suntem unul şi acelaşi om! De dragul tău m-am prefăcut în cerşetor. slugile îi aruncau din când în când din bucatele pe care le duceau ori le luau de la masă. Dar împotrivirea nu-i ajuta la nimic. Atunci ea începu să plângă amarnic şi-i zise: . la soarta ei şi-şi blestemă trufia care o adusese în starea asta de sărăcie. cum stătea aşa. o prinse de mână şi vru s-o tragă-n joc. cu inima întristată. Deodată se ivi în sală fiul împăratului. biata fată de împărat ar fi vrut mai bine să intre-n pământ. Când văzură oaspeţii una ca asta. veniră şi curtenii şi-i urară cu toţii să aibă parte de noroc la nunta ei cu împăratul Cioc-de-Sturz. .. Rău îmi pare. dar pe scară o ajunse din urma cineva şi o aduse înapoi. împrăştiindu-se cât colo. Şi de-abia acum pot să zic că se puseră pe chef... ca să piară cât mai degrabă din ochii lor. căci craiul o apucă şi mai zdravăn şi o trase după el. nu te mai omorî atât cu firea! Mângâie-te cu gândul că zilele tale de suferinţă au trecut şi acum o să facem o nuntă să se ducă vestea! Şi cât ai bate din palme. începură sa râdă cu toţii până ce nu mai putură şi-i aruncară numai cuvinte de batjocură.Dar iată că într-o zi s-a întâmplat să se prăznuiască nunta feciorului celui mai mare al împăratului. îmbrăcat numai în catifea şi-n mătăsuri. Trecând pe lângă dânsa. Şi toate astea le-am făcut ca să-ţi înfrâng trufia şi să te pedepsesc pentru felul cum m-ai batjocorit.Cât de nedreaptă am fost! Nu mă simt vrednică să-ţi fiu soaţă! Dar el căută s-o abată de la gândurile ei negre şi-i zise: .. să privească. se gândi. că trebuie să se fi petrecut la nunta asta de pomină. săraca. Alergă spre uşă. care-o peţise pe vremuri şi pe care ea îl batjocorise. iar călăreţul care ţi-a spart oalele tot eu am fost. Veni apoi şi tatăl fetei. Dar ea se înspăimântă grozav şi căută să-i scape din strânsoare.. făcând-o să îndure atâtea umilinţe.. se iviră slujnicele de o gătiră cu cele mai minunate straie din câte s-au pomenit vreodată. Iar el îi grăi cu blândeţe: .

. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă. lasă-mă şi pe mine să mă duc o dată în pădure la tăiat lemne! Şi taică-său îi răspunse: . poate-o să-ţi vină şi ţie minte la cap! Maică-sa îi dădu şi lui un cozonac. băiete. nu şi nu. moşneagul prinse a se ruga de el: . Vezi că păţania asta i se trăsese de la omuleţul cel cărunt..: . Dar pedeapsa nu întârzie să vină: după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac. măi. loviturile cădeau anapoda. Ajunse la locul cu pricina şi se apucă imediat de lucru. Păi dacă ţi-oi da din cozonacul şi din vinul meu. maică-sa îi puse-n traistă. atunci du-te! Că de câte-i pătimi. n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi o sticlă de bere acră. omuleţul prinse a se ruga de el: . nici că se mai sinchisi de el şi-şi văzu de drum mai departe... flăcăiaş. Şi cum ajunse în pădure.. şi cum să nu facă!. Păi dacă ţi-oi da şi ţie n-o să-mi mai rămână nici pe-o măsea. După ce-i dădu bineţe. Când ajunse prâslea în pădure. Mâncară ei şi băură până ce se săturară şi la sfârşit omuleţul zise: . îşi văzu de drum mai departe. Cînd fu să plece la pădure cel de-al doilea fecior. ca şi celuilalt. că el vrea să se ducă.. n-ai decât să te aşezi colea lângă mine. Într-o bună zi. dar dacă-ţi sunt pe plac bucatele astea. Prostilă îşi puse în gînd să încerce şi el. un cozonac gustos şi o sticlă cu vin.Gasca de aur Fratii Grimm A fost odată un om şi omul acela avea trei feciori. Dar mijlociul se răsti la el ca şi fratele său cel mare: .N-ai văzut ce au pătimit fraţii tăi de pe urma asta? Lasă-te păgubaş. mai înainte de a pleca. Dar Prostilă. dă-mi şi mie o bucată din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin din sticla ta. dă-mi şi mie o bucăţică din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin. Văzând ce se întâmplase cu fraţii săi.Măi. Omuleţul cel cărunt îndată-i ieşi în cale şi-i ceru şi lui o bucată de cozonac şi o înghiţitură de vin. maicăsa îi puse în traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin ca să aibă cu ce-şi potoli setea şi foamea.Da ştii că n-ai pretenţii mari!.Ei. să ne ospătăm împreună. şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!.Taică.. că nu ai tu cap pentru astfel de treburi!. se întâlni şi el cu omuleţul cel bătrăn şi cărunt.Măi băiete.dacă văzu dinainte-i un cozonac galben-galben. că trebui să se ducă acasă. dar vezi că îl plămădise numai cu apă şi îl copsese în spuză! Şi-i mai puse în traistă şi o sticlă cu bere înăcrită!. După ce-i dădu bineţe.. Stătui într-atâta. Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. că nu mai pot de foame şi de sete! Prostilă luă aminte la vorbele omuleţului şi-i răspunse cu blândeţe: .Ei. Şi începu a se ruga de taică-său: .Moşnegelule dragă. să-şi lege rana. mie ce-mi mai rămâne? Vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii cerşind!. de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă.. aşa că vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii degeaba! Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. de trebui s-o pornească din nou spre casă. cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi. că până la urmă taică-său trebui să încuviinţeze.. asta-i bună!. că nu mai pot de foame şi sete şi mă simt sleit! Vezi însă că flăcăul se ţinea că-i deştept şi se răsti la omuleţ: . odată-mi făcu nişte ochi.. şi ca un făcut îi scăpă securea din mână şi nimeri cu tăişul în braţ. Dar în timp ce se căznea să doboare un copac. se vătămă aşa de rău la un picior.. flăcăul se şi întâlni cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt.

o apucă pe cea mai mică de mână cu gând s-o oprească.. rămase şi el agăţat şi. că şi rămase agăţată de ea. cuteză să-i ceară fata de nevastă. A doua zi. de ce nu m-aş putea duce şi eu?" şi se repezi spre gâscă. începu să strige ca în gură de şarpe: . Din această pricină împăratul dăduse o pravilă în care sta scris că acela care o va face pe domniţă să râdă. Porni deci într-acolo şi când ajunse zări un om care şedea jos . nu te apropia!. dar ce înseasmnă o picătură la setea care mă frige pe mine? E taman ca o picătură de apă pe o piatră înfierbântată. Şi era fiica împăratului atât de sanchie şi de ursuză din fire. Fata cea mare privea la gâscă cu jind şi zicea în sinea ei: "Lasă că găsesc eu prilej să pot smulge o pană". dar nu prea mult şi în calea lor se ivi dascălul.. fata îşi luă inima-n dinţi şi apucă gâsca de-o aripă. trebui să alerge şi el în rând cu câteştrele.. omuleţul îşi luă rămas bun şi-şi văzu de drum. Şi când îi văzu domniţa pe toţi şapte alergând în urma lui Prostilă. Dar îndată ce-l atinseră ţăranii pe dascăl... Puţin după aceea veni şi cea mijlocie.. Dar abia se atinse de soră-sa. fără să se sinchisească de cele trei fete care erau agăţate de ea. cele două surori mai mari strigară la ea: . Şi ar fi dat tustrele orice. de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară.. că nu mai fu chip să se oprească.. Astfel. zău. să ştii că am să te fac fericit! Uite.Ei. dar rămase şi el agăţat. Şi bietele fiice ale hangiului trebuia să o ţină tot într-o fugă după Prostilă.Fiindcă mi-ai dovedit inimă bună şi din puţinul tău eşti bucuros să împarţi cu alţii. agăţaţi unul de altul de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. că nimeni până atunci n-o putuse face să râdă. părinte. încotro grăbeşti aşa tare?!. Hangiul avea trei fete. unde domnea un împărat care avea o fiică..Cum aş putea să fiu altfel dacă mă chinuie o amarnică de sete şi n-am cu ce o stinge? Iar de apă. nu vă e ruşine să vă ţineţi scai după un flăcău? Oare se cuvine să faceţi una ca asta?. şi părea să fie tare amărât.. odată izbucni într-un hohot de râs. Dar vezi drăcie: degetele îi rămaseră prinse de pene!. câteştrele trebuiră să-şi petreacă noaptea alături de zburătoarea cu pene de aur. de voie. şapte inşi se înşirau acum după Prostilă. Zărind popa o asemenea blestemăţie. cu gând să smulgă şi ea o pană de aur. de îndată ce văzură gâsca. aşa cum sta scris în pravilă. Acestea zicând. care zorea cu gâsca la subsuoară!. Preotul îi stigă de departe.. Merse ei ce merseră. Prostilă îl întrebă ce tot are pe inimă de stă cătrănit şi omul răspunse: . Ardeau de nerăbdare voind să afle cât mai degrabă ce şart are pasărea asta minunată şi de soi. numai bună de măritat. fie c-o lua la dreapta.Necuviincioaselor.. Prostilă se înfăţişă înaintea fetei. Şi dacă văzu Prostilă că împlinise porunca împăratului. fie c-o lua la stânga. Ei. nu mă pot atinge. . Acestea zicând se repezi la preot să-l tragă de mânecă. o va lua de soţie. ori încotro îl duceau picioarele. cât ar fi ea de rece. că şi rămase agăţată de ea.. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei. Auzind acestea. de nevoie. . pentru că nu-mi prieşte defel! E drept că adineauri am golit un butoi cu vin. Dar de îndată ce o atinse. Pînă la urmă îi zise că i-o va da de nevastă pe fie-sa numai atunci când îi va aduce pe cineva care să fie în stare să bea tot vinul care ar încăpea într-o pivniţă. vezi copacul cel bătrân de colo? Apucă-te de-l doboară şi vei găsi ceva la rădăcina lui. Prostilă doborî copacul şi găsi la rădăcina lui o gâscă cu penele numai şi numai de aur. taman pe locul unde doborâse copacul. Dar fata nu pricepu de ce îi tot strigau surorile ei să nu se apropie de gâscă şi gândea în sinea ei: "Dacă ele s-au putut duce.. O luă sub braţ şi se îndreptă cu ea spre hanul unde gândea să rămână peste noapte. pentru numele Domnului. Prostilă îşi luă gâsca la subsoară şi o porni la drum . numai să se aleagă fiecare cu câte o pană de aur. Când o văzu venind şi pe cea de-a treia. nu-şi mai aflară locul de curioase ce erau. îi strigă el.. aşa! .Merseră ei ce merseră şi într-un sfârşit ajunseră într-o cetate mare. cu gâsca la subsoară şi cu tot alaiul năstruşnic după el. Şi după ce le muştrului în lege.. Când ajunseră în mijlocul unei câmpii. cu sapele pe umeri. comedie mare.. rugându-i să-l scape pe el şi pe dascăl de pacostea asta. Cum alergau ei aşa toţi cinci. Şi când Prostilă ieşi afară pentru o clipă. care nutrea şi ea acelaşi gând. numai ce se întâlniră cu-n popă care tocmai trecea şi el pe acolo. Prostilă se gândi că omuleţul din pădure i-ar putea veni în ajutor cu un sfat de folos. şi râse cu atâta poftă.. care se minună grozav când îl văzu pe preot alergând cât îl ţineau picioarele în urma a trei fete. numai ce le trecură pe dinainte doi ţărani ce veneau de pe câmp. Numai că împăratului nu-i prea era pe plac ginerele şi născocea fel şi fel de chichiţe ca să scape de el. care..Nu te apropia. rămaseră şi ei agăţaţi. Nu cumva să te iei cu altele şi să uiţi că mai avem azi un botez!.

Vai de măiculiţa mea. Dar ţi-ai găsit să i-o dea! . Prostilă porni iar în pădure spre locul cu pricina şi aici îl găsi pe omuleţul cel bătrân şi cărunt pe care-l ospătase din puţinele lui bucate..şi-i dădu fata de nevastă. Prostilă nu stătu mult pe gânduri. dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoraş când sunt lihnit de foame?!. ascultându-i păsul. îi zise Prostilă. care. văicărindu-se întruna: . alături de nevasta lui. pasămite. ci porni imediat la drum. şi o să bei până n-o să mai poţi!. hai de te scoală şi vino cu mine . îi mai zise el voind să dea vorbelor un anume înţeles. iar după moartea împăratului.. care-şi tot strângea cureaua peste burtă. am înfulecat un cuptor întreg de pâine. acum am să-ţi dau şi corabia! Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept.Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului.Măi. şi când se lăsase seara nu mai rămăsese din el nicio fărâmiţă. Prin burtă îmi fluieră vântul şi trebuie să-mi strâng tot mereu cureaua ca să nu cad dea-n picioarelea!. să ştii că nu voi mai avea nicio pricină de împotrivire şi ţi-oi da fata de nevastă pe loc. zări un om cu o mutră necăjită.. plutea şi pe apă. încât să plutească şi pe apă şi pe uscat. Prostilă se duse la curte şi-i ceru din nou împăratului să-i dea fata de nevastă. atunci află că-mi stă în putinţă să-ţi astâmpăr setea.. şi pe uscat.. împăratul dăduse poruncă să se facă un munte uriaş de pâine..Păi daca-i numai asta. Într-o singură zi navu ce alege din muntele de pâine . Prostilă urcă în scaunul domnesc şi trăi în fericire. îi ceru pentru a treia oară împăratului să-i dea fata de nevastă. până ce începură a-l durea şalele. Cică trebuia să găsească un om care să fie-n stare să mănânce un munte de pâine. . îi grăi astfel: . Când ajunse în pădure. doar o scăpa de el. luându-le la rând. doar..vezi bine că i se duseseră pe apa sâmbetei toate şiretlicurile . frate-miu. Şi bătrânul. îl mai puse la o încercare. Auzind acestea. frăţioare cu mine. prostilă se bucură tare mult şi-i zise: . . c-o să-ţi dau să mănânci până te-i ghiftui!. În clipa când Prostilă i-o aduse peşcheş împăratului. nu alta. Şi în cuvinte mieroase îl îndemnă să-i aducă la curte o corabie atât de năzdrăvană. Şi omuleţul cel bătrân şi cărunt îi dărui corabia năzdrăvană. Îl duse apoi în pivniţa împăratului şi omul nostru se înfipse lângă butoaiele cele mari şi. de parcă se băteau turcii la gura lui.Am mâncat şi am băut. acesta nu mai avu ce să zică . Ajunseră ei în cetatea împărătească şi ce să vezi acolo: din făina care se strânsese din întreaga împărăţie.. în acelaşi loc unde doborâse copacul. căruia toată lumea îi zicea Prostilă.. Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti.. Şădea cătrănit toată vremea şi nu-i venea deloc să-şi mărite odrasla după un neisprăvit ca acesta. Hai. Dacă văzu asta Prostilă. dar acesta căută să umble şi de astă-dată cu fofârlica. fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie... până la adânci bătrâneţi. Pădureţul cel hămesit de foame se aşeză la poalele muntelui de pâine şi începu să înfulece din el . bău de stinse.. Nici nu trecuse bine ziua şi secase vinul din toate butoaiele. Şi ca să scape de el...

îi răspunse lupul. De vreţi să aflaţi. n-oi putea să mănînc calul asta? N-ai putea să-mi dai şi tu ajutor să-l omorîm. vesel c-a scăpat de lup. . . . să citesc eu.Ce aveţi cu mine? le zise calul. şi apropiindu-se ca să se uite.Mulţumim dumitale. . citeşte dumneata. îi zise vulpoiul lupului. Lupului. cum şi ce fel s-o scoată mai bine. se puse la pândă. Puiul de vulpe băgase de seamă şiretenia lupului şi işi puse-n gând să-l tragă pe sfoară.Bună ziua la dumneata.Dar ce faci aci dumneata? . . fugi. mă căznesc să vedem. pe când ţinea ochii ţintă ca să poată citi. fugi. n-aveţi decât să citiţi. cu un pui de vulpe peste el.Cât preţuieşti dumneata? Îl întrebă puiul de vulpe.Eu. Calul o rupse la fugă. calul hait. puiul de vulpe îi zise: . calul si puiul de vulpe Odată. până ajunse calul. . . cu gândul să-l mănânce. . un lup. vai de mine. dând peste un cal care păştea. atâta-i trebui. nici nu ştiu carte.Aoleu. Când văzu lupul una ca asta. iar puiul de vulpe plecă p-aci încolo. să-l cunoaştem altădată. Stînd aşa şi făcându-şi planul. nu mai putea de ciudă! Dar.Hai după el să-l vedem mai bine.Atunci. ce să pot face eu asta unei lighioane atat de mare! Calul băgă de seamă că lupul se sfătuieşte cu vulpoiul şi numaidecât o rupse la fugă. că părinţii mi-au fost săraci şi nu m-au dat la şcoală. .Uite. dar. numai ca se pomeneşte. .într-un ochi de pădure.Lupul. îi zise puiul. că apoi mănânci şi tu? .Să te cunoaştem mai bine. îi trage o copită-n cap şi-l omoară pe loc.Preţul? Preţul e însemnat pe copita mea.

. .Vorbeşti foarte ciudat pentru că nici de „magazie" nu am mai auzit. Dar când ningea sau bătea vântul nimic nu mai putea să-mi ţină de cald. Toamna trecută pe când mă pregăteam să plec spre un loc mai cald cu prietenii şi familia mea un bondar neatent a dat peste mine şi mi-a frânt o aripă. sunt fluture.Cred şi eu că nu ai mai văzut pentru că noi toamna dispărem..Dar eu nu sunt floare. soarele strălucea şi te încălzea plăcut. Aveam o pălărie de paie cu nişte trandafiri galbeni prinşi în părţi. Mi-am întors privirea într-acolo şi ce să vezi?! Un fluture de toată frumuseţea. Eram la pădure. N-am mai putut să mă ridic şi ceilalţi au plecat fără mine. . fericire!! Fluturele a simţit mirosul florilor şi s-a năpustit înfometat asupra lor. ziua despre care vă vorbesc era o zi de primăvară în toată puterea cuvântului.Înseamnă că o să mor de foame.noi toate suntem aşa mici.. . stătea zgribulit pe un fir de iarbă. toporaşii.acum a venit soarele şi peste puţin timp sigur o să mă sulgă cineva de aici. Pe când stăteam întinsă pe iarbă şi priveam norii ce luau forme misterioase am auzit o foşnitură lângă un copac. alb şi roşu. Ascultam această conversaţie şi nu-mi venea să cred ce aud. Chiar mai adineauri până să ne punem noi doi la vorbă au venit doi copii şi le-au luat pe surioarele mele.Albăstrico eşti foarte simpatică.. Ce credeţi că mi-au auzit urechile? Fluturele cel frumos vorbea cu o micuţă albăstrică.Fluturele si albastrica Un lucru nemaipomenit mi s-a întâmplat acum câteva săptămâni dragii mei şi trebuie neapărat să vi-l povestesc şi vouă.. violet. M-am mirat foarte tare de una ca aceasta. Am stat toată toamna şi toată iarna ascuns într-o magazie. poate o săptămână. . Albăstrica îşi apropia cele două frunze ce-i străjuiau tulpina de parcă ar fi batut din palme de fericire pentru că fluturele se ridicase de la pământ şi zbura din nou.Nu! Nu trebuie să mori de foame.Mai mari?Nu. Până atunci o să ne ţinem de urât unul altuia. Speram că dacă scap din magazia aia o să găsesc o floare mai mare să mă hrănească şi pe mine. Încercaţi şi voi să priviţi florile şi fluturii cu atenţie.. . albăstrelele. am întins pălăria cât mai aproape de copacul unde vorbeau cei doi şi..De fapt. O să fie plin de lalele de toate culorile şi o să ai mâncare din belşug. Dacă mai rezişti câteva zile. ...Aripile? Astea aşa frumos colorate nu sunt petale? . colorate cu albastru. nu mă culegea nimeni. cu aripile mari.Dar . . brânduşele. vor răsări şi florile mai mari. nu ai cum să te împotriveşti.Da tare friguros mai eşti. abia ieşită şi ea la soare: . ghioceii . eşti prietena mea şi nu am să permit nimănui să te rupă de aici.din întâmplare nu ai nişte surioare mai mari? . .Să te smulgă? Nu. În magazia asta erau depozitate multe haine şi pălării care mi-au ţinut puţin de cald. nu bătea vântul ca să mă rupă.. n-am mai vazut aşa ceva! zise Albăstrica uitându-se la fluture.. galben. Eu până de curând am stat învelită cu zăpadă şi îmi era tare bine. trebuia să fie ceva fermecat la mijloc. M-am ascuns şi eu în pălărie şi am venit cu ea până la pădure.. Deşi încă ar fi trebuit să fie iarnă. M-am întorsc încet pe burtă ca să nu-l sperii şi am încercat să ascult mai atent.primăvara vrea să fim aşa . Fluturii şi florile vorbesc? Bietul fluture stătuse toată iarna nemâncat şi aş fi vrut să-l ajut dar nu ştiam dacă ar vorbi cu mine.Poti să zbori? Să pleci din padure şi să vezi alte locuri??? . ţi-am spus că nu sunt floare.Vaai dar ce floare frumoasă.. ne îngreunează ploaia aripile. Sunt fluture şi pot să zbor de aceea am aripi. Astăzi a intrat o fetiţă în magazie şi a luat o pălărie mare de soare.Fluture? Ce e un fluture? Îţi spun sincer că nu am mai vazut niciodată aşa ceva şi nici n-am mai auzit până acum de „fluture" . ne alungă vântul şi frigul. Aşa că. că doar ce să caute un fluture iarna în pădure?! Fluturii zburdă vara şi ne bucură privirile. Nu prea mă pricepeam eu la ce mănâncă fluturii dar merita să încerc.. . . N-am mai mâncat din septembrie.Fluturaşule aşa e soarta noastra să ajungem în bucheţele.Dar cum ai ajuns până aici dacă nu mai poţi zbura? . Cine ştie ce poveşti nemaipomenite veţi auzi? .Nu albăstrico.puteam să zbor. .

Florita din codru A fost ce-a fost. sa mature casa. Asa a crescut apoi fata la crasma. A mers dara vestea in lume si in tara cum ca la crasma din codru se bea vinul cel mai bun. Nu numai Florita. de-ar fi fost sa fie din om.Floarea cea frumoasa de la crasma din codru. sa spele. vinul cel bun. si cum ca Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume. si cu cat se facea mai mare. sa faca foc si mancare . Dupa ce i s-a facut apoi destul de vorbe. si pe fata o chema Florita. Intr-o buna dimineata.pana ce s-o face noapte. Fata asta nu era insa fiica crasmaritei. zau.. doar a cazut ca si stelele din cer. intra in crasma si se puse cu vorba aspra si neimpacata pe Florita: ca nu e buna. Crasmarita era frumoasa ca si o pana de paun. curtea. si crasmarita maica de suflet a fetei. ar fi trebuit sa fie . incat. sa fiarba mancare. curateste. nu ca si crasmarita.. si Florita altfel iara. Cum. Crasmarita nu era insa asa de frumoasa ca si Florita. ti se parea cum ca vinul e mai dulce si mai moale. Cine sa fi fost parintii fetei nici chiar cei mai batrani si mai cu sfat oameni nu pot s-o spuna. Florita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza sa vorbeasca cu ea. numai dupa ce va sfarsi toate aceste lucruri ii era iertat sa se culce si sa doarma pe trei scanduri de gorun. vorbeau o vorba cu crasmarita si aruncau o privire la Florita. pana cand nici ea singura nu stia ce are sa mai faca. pe nepricepute. sterge.Frumoasa.. In mijlocul codrilor. si apoi. ci iesi afara. din vazduhul curat. Cand se samti gatita cum se cade. a dus-o acasa si de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a crasmaritei. . Cati drumeti treceau prin tara. ca e de toate.cel putin fata de imparat. pe de o suta si pe de o mie de ori insa e mai frumoasa Florita. Pentru aceea oamenii o numeau Floare . nici nu s-ar povesti. precum ar trebui sa fie. apoi grai: .Frumoasa sunt. ca e proasta.Şi-am încălecat pe o floare Şi v-am spus o poveste de plimbare. ochi ca si campul cerului si trup ca raza soarelui. Vreun imparat ce domneste in ascuns prin adancul codrilor.. a luat fata in brate.. si. gustau un strop de vin. Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea.. crasmarita avea o fata. sa-si coboare un sac de grau necernut si s-aleaga gunoiul din el. daca n-ar fi fost.. raspunse cautatoarea. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. acuma stim noi cum sunt muierile! Da in dreapta. ea se puse inaintea cautatoarei.. s-a chitit. sa se suie in podul casei. asta nime n-a putut s-o inteleaga.. Crasmarita atata era de frumoasa incat. cu atata se facea mai frumoasa la fata. iar daca s-a facut noapte. privi indelungat si cu drag la fata sa. crasmarita din codru e cea mai frumoasa crasmarita din tara. era insa frumoasa. vorba cea dulce si fata cea frumoasa nu le iesea din minte. Florita era frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra tufelor. Crasmarita. era odinioara o crasma. iaca ce sa vezi: intr-o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste pui de caprioara.. Cine stie?. numai asa nu. crasma. Florita atata era de frumoasa incat. ca numai semintele curate sa ramana. crasmarita. langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu voinicii sai. oglinda ? . toti se opreau la crasma din codru. langa drumul cel mare. cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. cu curte si cu mare lucru si treaba precum trec adica imparatii. ti se parea cum ca vinul e mai tare si mai infocat. Crasmarul s-a lasat de lemne. cu voinici. mai placuta la faptura si mai dulce si mai inteleapta la vorba. izbi usa. Din zori de zi pana in pranzul cel mare nu s-a mai miscat de la cautatoare: tot s-a sucit si dessucit. sa taie lemne. Doar a crescut ca si florile din pamant. s-a pieptanat. ca e lenesa. si crasmarita nu era mama fetei: fata era fata fara parinti. a dat porunca aspra ca Florita de aici inainte in toata ziua sa se scoale dis-de-dimineata. sparge. Crasmarita nu mai asculta nici o vorba. La crasma aceea era o crasmarita. In toata ziua se facea mai mare. si iarasi sa mature.. aceea minte pamanteasca nu poate s-o priceapa. ci si maica-sa. cat traiau pe lume. da in stanga. pentru ca ea are o fata ca zorile diminetii. Destul cum c-atata era de frumoasa fetita asta. cum fac adica muierile cand nu e ca totdeauna. sau s-a prefacut cumva.. crasmarul s-a dus dupa lemne la padure. Intr-o zi de dimineata trece vestea din gura in gura pana ce ajunge la crasma din codru cum ca peste ziua are sa treaca imparatul pe aici pe langa crasma.

asa cum era. asa e data. un voinic. o panza in care urzeala era din fire incat nici nu le vedeai cu ochii. dar pe de o suta si pe de o mie de ori e mai frumoasa Florita. Poti sti acum. nici dupa aceea n-a fost altul: numai suveica era atata de mare. Imparatul a venit si-a gustat picatura de vin si-a grait vorba cu crasmarita cea frumoasa si si-a facut calea mai departe.. Crasmarita nu mai zise nici o vorba. pe care nici cele mai salbatice fiare nu le-ar fi putut rumpe. o vrajitoare vestita. Lasa apoi sa se faca un razboi cum nici inainte de aceea. fara sa-nceteze a-si canta cantecele vesele.ea trei luni.. noua saptamani si noua zile. porunci ca Florita de aci inainte sa nu mai iasa la fata soarelui. voinic ca si un fecior de imparat. mai vie la privire si mai harnica. oamenii isi luara palariile din cap si se netezira la par. de care inainte de asta nici nu s-a vorbit. Iaca intr-un tarziu. . n-are frati.. adica cu mare lucru si treaba cu multa socoteala. plina de ganduri amare si de necaz nestamparat. Peste noua luni. Venea imparatul cu voinicii si cu feciorul sau... oglinda ? . pentru ca ea are fata ca si fagurele topit. sarmana de Florita. gusta o picatura de vin. Crasmarita isi tocmi catrinta. incat tinea minte cand codrii erau ca iarba. Era ca asta data nu numai copitele. zau! muierile n-aleg la vorbe cand le-a trecut de gluma Vai si amar d-acela care in lume n-a avut parte de bine. incalecara apoi si se dusera inca mai repede decat cum au fost venit. si mai sprintena. Crasmarita.Imparatul veni. Trei zile si trei nopti ea n-a stat in loc. ochi ca si caprioara si trup ca si crinisorii. cand se samti gatita.. care era atata de batrana.. Imparatul.. Dupa ce si-au baut vinul si si-au zis vorbele.. ascunsa sub pamant si chinuita si flamanzita si batjocorita ca vai si amar de ea!. trei saptamani si trei zile iarasi sosi vestea cum ca imparatul era sa treaca cu voinicii pe langa crasma.Frumoasa sunt. se puse... sarmana de Florita! . pana ce sosi si imparatul si navali cu ceata cea stralucita asupra crasmei. pentru ca ea are fata ca marul.. n-are surori. ochi ca si nevasta unui imparat si trup ca si rousoara de pe flori. se vazu din departare ca vine.. crasmarita chema la sine pe Baba Boanta... fara sa planga o lacrama. isi inghiti mania. Baga sama. iar nasadeala din funii. cam pe cand sta soarele la pranzul cel mic. care n-are maica. ca s-apropie... Abia fura gatiti. jumatate din cenusa. n-are taica. Peste trei luni. acuma de-a treia oara inaintea cautatoarei. Era adica sa fie lucru mare si imparatesc!. meat voinic trebuie sa fie acela care sa ti-o ridice de la pamant. iarasi sosi vestea cum ca imparatul vrea sa treaca pe langa crasma cum inainte de asta n-a trecut inca.. Se zicea cum ca acuma vine si feciorul imparatului. ci numai asa din stralucitul aurului celui mult samteai cum ca acusi va sa fie aici. zau! grai cautatoarea. Florita noua luni.Frumoasa. Ce vorbe a zis ce vorbe n-a zis crasmarita catre Florita. si apoi sa tese. De Florita nimeni n-a intrebat. si pe cat muncea mai mult pe atata ti se parea mai rumena la fata. acuma de-a treia oara... voinicii si feciorul de imparat s-au fost departat.. zau! raspunse cautatoarea. dar pe de-o suta si pe de-o mie de ori e mai frumoasa Florita.. facuta jumatate din pazme. Numai feciorului de imparat i se parea cum ca nu e precum ar trebui sa fie: cum ca vinul nu e ca lauda. in supararea ei cea mare. Daca Florita si-a facut lucrul. trei saptamani si trei zile trase-n jugul cel aspru fara sa graiasca o vorba. ea are sa capete o bucatica de pane.. muntii ca musuroiul si ... venea insa incat copitele cailor nici nu faceau colb si pulbere. Crasmarita se gati inca mai cu tortoi decat in cel dintai rand si. iarasi intreba pe cautatoare: . ca unul sa stranga si altul sa franga.. ci tot in pivnita cea mare din fundul gradinii sa munceasca. feciorul cel de imparat si voinicii cei mandri se coborara cu totii de pe cai. oglinda ? .. ci sta asa singura ca si frunza acatata d-un paianjen. si. in intuneric. Si apoi. si mai dragastoasa. si fel de fel de lucruri. grai o vorba cu crasmarita cea frumoasa si-si merse mai departe in cale. meat nici nasadeala sa nu se vada prin urzeala. In zorile de-a treia ziua crasma era mai curata decat ghiocelul si crasmarita mai chitita si mai hoscocorata decat ce-a fost ea insasi candva. si un ulcior de apa clocita la soare. Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboi a trebuit apoi sa tese Florita pe toata ziua noua coti in lung. iar Florita toca din razboi. zisera '"buna ziua" si baura vin de cela bun. se scutura de colb si se supse la buze. ce e aceea cand vine chiar imparatul cu oamenii si feciorul sau!. cum ca crasmarita nu e ca vestea Ce sa faci insa? si el dete pinteni la cal si se repezi mai departe cu ceata cea stralucita Dupa ce imparatul. Cand crasmarita si oamenii ce stateau de vorba inaintea casei vazura cum ca de aici inainte nu e gluma si ras si chiar va sa fie ceva. nimeni nu s-a ingrijit. Florita.. ei cu totii se sculara in picioare si facura adica cum fac oamenii de treaba cand are sa fie lucru cu cinste si mare.Frumoasa.. aceea nici n-o mai spun: stie acuma fiecare cum ca. ci si cozile si coamele cailor sa fie aurite.. ca acusi s-ajunga ceva ca si un nor stralucit. Crasmarita ?. se aseza pe prispa de dinaintea casei pentru ca s-astepte si sa vada sosirea imparatului. nici in urzeala sa nu se faca crampita.Frumoasa sunt. noua saptamani si noua zile a muncit.

lua ochii cei de caprioara si-i duse. cum si cat sa faci. dar. Ce sa faca ? Porni incotro o dusera ochii si norocul.Iar astazi te-or bate pentru ca le-ai fript prea putin. asa ca prin vis. si cel de-a stanga. si pe toate laturile. abia privi insa la Florita in fata si in ochi. Inaintea casei lucra un om ghebos ceva .vaile ca si cretaturile la ea pe fata atat de batrana era Boanta si de cand traieste n-a facut alta decat vraji si alte lucruri ascunse si nepricepute. Florita sta si ea uimita de ce vedea: ea . ea nu se putu rabda ca sa nu mearga sa-l invete si sa-i ajute.. Asta e casa celor doisprezece hoti de codru. mergea Intr-atatea si atatea zile. cu vorba vesela si ras pe buze.aplecat la pamant.mai inainte il drese si numai dupa aceea il ciupeli si il opari. vorba cea dulce a Floritei. a zis catre ghebos: .Un pui pentru doisprezece hoti ? Nici pe-o masea n-are sa le ajunga. cu ochii ca ceapa. mai cu inima..Iaca asa.nu stiu ce . cu nasul carlig.. Cand ele ajunsera in adancul codrului. o urma o bucatica de cale si apoi se ascundea in tufele dese. si cand privi si vazu ce vede. Dar nici Florita nu sta la flori si frunze! Ghebosul era atat de had. tocmai in revarsatul zorilor. si cum sari. dar lucra.. asa privi. Baba Boanta multami lui Dumnezeu cum ca nu e silita sa faca un pacat mare. Multi ani a trait si multa lume a umblat Baba Boanta. poate acum fiecare sa stie ce trebuie sa fie atunci cand un ghebos priveste in fata Floritei. Florita mergea cantand mai departe.. sa-i scoata ochii si s-o lase acolo. fara sa vada fiinta omeneasca.Vezi bine ca doara nu am atata pricepere. ci numai si-o gandeste. cat Florita de frumoasa: cu gura ca grapa. taie doi purcei si-i fripse. Numai din cand in cand i se ivea cate o fiara salbatica in cale si asta ramanea insa privind din departare. si toate le scapa din mana. mergea.... zise Florita sarind sprintena. ci. .. Ghebosul scapa si cutitul. si facu precum i s-a fost zis. Unde nici ea singura nu stia. ii sarira din cap si cazura la Florita in poala. . Nu e minune. zau ca nu s-a infricosat.il invata adica precum invata o maica buna si ingrijitoare. Mult sfat nu s-a facut dupa aceea. ca sa spuie carciumaritei cum ca i-a scos de la Florita din cap. Asa e. . . Florita ramase singura si parasita. astazi stiu ca nu m-or bate. ca omul din care scoti vorba cu frica. si puiul. Aide ca sa te invat eu ce... ghebosul spuse Floritei cum ca sa-i spuie lui pe cand are sa fie gata . Ca nu cumva sa se intample ceva cu hotii.. zarindu-se printre frunzele copacilor. ca din pusca. Ghebosul privi indarat cand auzi. ca s-o manance fiarele si alte grozavenii de acelea din codru si de prin guduroaiele intunecoase. pe unde fiinta omeneasca n-a calcat de cand e lumea.. ii parea cum ca nici n-o vede. fara s-auda grai pamantesc. iar ei m-au batut c-a fost prea mult.Ce tovarasi ? il intreba Florita. Cand Florita vazu cat de necioplit mi se misca ghebosul. Cum Florita si Boanta stateau asa uimite. cum privi la ea. si asa si asa .hoti de codru si grozavi. Ieri le-am fript un juncan. Mai inainte il ciupeli si numai dupa aceea il opari cu apa fiarta .. s-o duca in codru. . . El lucra la un pui. Ei s-au dus la hotii. daca Florita nu s-a infricosat. raspunse ghebosul facandu-se si el intelept. incat nici cu trasnetul n-ai fi putut sa-l trezesti de la lucru. Dupa multa vorba si indelungata sfatuire. cum era ea. Ghebosul privi lung la Florita. raspunse ghebosul cam cu jumatate de gura.Vezi casa asta ? zise el de la o vreme.. vazu cum ca vede ceva asa ca o casa. Toate le facea intoarse si sucite... sari o caprioara dintr-un tufar. ca si omul adica care nu pricepe lucrul de care s-a prins. dezlega legatoarea cea neagra de pe ochii Floritei si facu.. . Acuma taie patru pui si-i fierse.. crasmarita se intelese cu Boanta ca asta sa lege pe Florita la ochi. . Multe zile si multe nopti a pribegit Florita asa singura prin codru.cum sta omul cand mare lucru i se pune in cale. dragul meu.sarmana! .nu stia ce are sa i se faca. pe cand se dezvelea ziua din noapte. si sta inaintea Floritei.Am sa-l frig pentru tovarasi.Bun lucru. cu parul parlit. si eu am ramas acasa ca sa le fac de mancare.. De frumoasa ce-o vedea. deodata.. ca un om care ar vrea sa zica ceva si nu stie cum s-o scoata mai nimerit. si cel de-a dreapta. cum trecu pe langa Florita. cu capitanul lor cel infricosat au locuit in asta casa si stie toata lumea cum ca hotii de codru se spala in toata dimineata cu sange de copil nebotezat si sange de fete mari iar in fata de om nu pot sa priveasca pentru ca samtesc junghi in spete. doisprezece hoti . Boanta scoase cutitul cel mare.. si-n cap. pe Florita n-a vazut-o decat o data.nu ca alta lume. lega pe Florita la ochi.Ce ai de gand cu puiul ? intreba Florita dupa ce-i mai trecu ameteala. incat ochii amandoi. ea scapa cutitul din mana si stete uimita si incremenita . ce are sa pateasca. ca sa-si faca treaba. Dar cum lucra ? . incat i se parea c-acuma nici nu e ghebos mai mult. facu o zamuta buna si calda si arata ghebosului cum are sa faca de aici inainte. Boanta merse in pivnita. badita! grai Florita bland ca totdeauna... Acuma era vorba ca sa faca ce va face cu sarmana de Florita. peste pragul casei.

Mai oameni! grai catre cei de afara.. pentru ca mi-ai curatit casa. Capitanul gusta. altii ca ceea. de acolea cate o bucatica cate un fir. caci asta e buna!.Ce e aceea ? intreba capitanul. sabiile.pentru ca s-o mananc deseara. saracul. Hotii isi mancara particica si dupa aceea privira. . se asezara unul dupa altul la masa. . sa fuga cat o duc picioarele ca sa nu cada in manile hotilor caci el numai atunci va canta din fiuierasul cel mic. Apoi lua lingura.Ce mancare e asta ? intreba dupa aceea. raspunse ghebosul. se facu sprinten.. de toate. Nu-mi prieste mancarea pana ce nu ma spal cu sangele tau. numai de aici. iar ceilalti prinsera pe ghebos si-l facura nod. dupa aceea incepura sa priveasca la bucatile capitanului.Veniti cand zic! Cand hotii pasira pe prag. Asa privind. raspunse ghebosul... cu cinste sa fie zis.Purcel.. facu casa incat numai de-un drag sa sezi in ea. vin hotii! Fugi! Ba nu fugi. sa-l turteasca. Capitanul isi taie o bucatica.Mai. ca si cand ar fi sange sau asa ceva .cu mancarile. .Ce e ? intrebara cei de-afara. ei..Pui.Ce se samte aici? intreba Florita samtind ceva.Mai. grai unul dintre hotii cei flamanzi. Zburau. . noi cu totii te iertam! Dupa aceea lua cutitul.. ca si omul care ar manca si nu mai poate manca de satul ce e. . le trecu de manie si iarasi le veni foamea.. . sau n-ati avut si voi: asta o tin pentru mine . ce sa faca ? . gusta si apoi grai catre ghebos: . el ramase stand uimit in loc. care cheama pe hoti la pranz. . grai catre ghebos. mai sunt inca si alte mancari. ghebosule.Frate capitane. . sa se supere si. Asa ceva pana acuma nici in vis n-a gustat. ei privira inca mai uimiti decat capitanul la casa lor.. . Florita . la particica capitanului.. si ce ramase isi tinu sie. ca sa-i roage de iertare si sa le spuna cum ca le-a facut mancaruri bune. purcelus fript! raspunse ghebosul. Dupa aceea intra in casa pentru ca s-aduca cutitul cel mare. Sarmana de Florita! daca ar fi stiut ea cum ca asta are sa fie din mancarile cele bune. treaba sta rau. lingandu-se pe degete.Vai! Sarmanul de mine! striga ghebosul inspaimantat. . gusta din zeama si o purta prin gura. pui fript.Ce ? li zise capitanul. cutitele si fel de fel de . . si inca din departare s-auzea cum ziceau ca au sa-l ucida. sa-l taie bucatele pe ghebosul. celelalte sunt ale voastre.Buna mancare! grai capitanul.. Hotii mancara bucatelele.. grai ghebosul. taie la fiecare hot cate o bucatica si ce ramase isi tinu sie. Iar cei doisprezece hoti de codru veneau tot unul dupa altul. sa porneasca catre casa Hei! Ghebosule. Cand capitanul samti mirosul aburilor din zeama: . de fluierita.. Florita gati mancarea. Cand insa mirosul fripturii le intra in nas indata se stamparara. care de care mai cu greu la inima.. . Lua dupa aceea lingura.Ce e aceasta ? intreba capitanul. te lasam pana dupa pranz. fugi la vatra si intra cu mancarurile in casa.. si daca ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei fripti in casa. Cand capitanul intra pe prag. Ghebosul intra cu carnea cea de pui. ai zis ca ce vine e al nostru. mare necaz ti-ai facut! .Sa nu fie cu suparare. ..Auziti voi? zise capitanul.se ascunse sub pat. dete la fiecare hot cate trei linguri. caci n-ai vreme de fuga Ascunde-te sub pat. si dete puii la ceilalti hoti.Sa ne dai purcei! graira hotii. noi vrem sa mancam din asta. Ghebosul ca si omul care era s-o pateasca. . tu te-ai saturat: da-ne noua ce a ramas! . . Doamne. veniti incoace! . apoi se puse la vorba cu ghebosul si vorbira. puse vasele pe masa. iara capitanul de la o vreme incepu sa rasufle cu greu si sa manance cu taraita. zau nu cred ca nu s-ar fi intamplat un lucru nesfarsit.de frica...Sa taci deloc! grai capitanul.Ba nu! graira hotii.. mai netezi.. zeama calduta. Hm! aceea nu e gluma cand capitanul zice asa vorbe catre tovarasii sai flamanzi. Poate acuma fiecare stie ce e aceea cand unsprezece hoti se bat cu capitanul lor!. Cum nu ? cand ei rabdau de foame.Zeama. In adancul codrului hotii incepura sa flamanzeasca. vorbira pana ce uitara de hoti.Mai prostule! grai catre ghebos.. Vorba din vorba: hotii incepura a se certa Unii ca asta. i se parea ca asta casa neteda si curata nu e a lui. lingandu-se pe buze.Ce? sau n-ati zis voi ca puii sa vi-i dau? zise capitanul maniindu-se urat. . acuma trebuia sa-l aduci tu pe acesta? Sa mi-l pui mie pe sara.. . hoti ca dansii! Ghebosul le iesi in cale. asta s-o fi adus tu mai inainte! Pentru ca ne-ai facut atat de bune mancari. O vorba nu zic mai mult!. mai curati.

Ghebosul. In bucuria lor cea mare. meat pietrele se misc. si.. bun el. asa privea de mandru. Bun ca si darul si mana lui Dumnezeu! Cand hotii se bateau. fiecare voia sa taie lemne... ca daca doriti.. care era cel mai sprinten dintre toti. venea cu el in spate. badisorilor. Ce-a fost dupa aceea.... Cat ce trasera inelul de pe deget. ca sa le puna la capataiul Floritei. pentru ca sa nu mai primeasca de la altii.a ca si moarta. asa ca nimeni sa nu stie cine le-a pus. ca sa-i traga la socoteala pentru pacatele lor cele multe in rautatea lor cea mare si infricosata si hoteasca iara Florita le grai in graiul ei cel bland: . vai s-amar cand vine pana intr-atata! Cum steteau ei insa asa langa mort. Crasmarita dupa multa vreme iarasi privi in cautatoare. Florita .dar de unde sa poata gandi rau prin capul ei! . cutitele si fel de fel de lucruri ce aveau in mana: li se parea cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor lor. le facu mancaruri bune. unul dupa altul. sa mature. Cand capitanul. si muntii. sa ingrijeasca gradina cea cu flori. si mai caldute decat cum au fost cele de astazi. In durerea lor cea mare. Dupa ce Boanta isi facu treaba. grai asupra lor cateva cuvinte ce sunau a vraja. Si apoi li se innebuneau mintile cand vedeau cum ca Floritei ii sare inima de bucurie cand dimineata isi afla carpele cele frumoase la capataiul patului. Hotii stetera toti incremeniti si amutira si scapara sabiile. cum s-a facut. sa spele. moart. meat erai sa crezi c-a stat de vorba cu Sf. nici Dumnezeu nu vrea ca in lume sa fie numai bine!. ii imparti in doua. Ea lua sapte frunze verzi de pe creanga unui stejar. sa varuiasca.. ca sa vada cum si ce. afla cum si ce e cu Florita si unde se afla ea.. cum s-a sfarsit. spuse cum ca-i aduce "sanatate si voie buna" de la maica sa cea buna. a stat acolo intre ei... Le parea ca de aici inainte nici n-au ce sa cerce in lume. tare si mult s-a intristat. Nu-i venea la socoteala ca sa stea inca mult. pana ce si cazu la pamant. iarasi intreba.Nu va suparati. Cei mai isteti dintre hoti se dusera in cetatea imparatului si cumparara cu multi bani fel de fel de lucruri frumoase si le adusera.. Baba n-a suflat bine.. Hotii. Acuma Baba Boanta intra la Florita in casa. sa faca adica pe placul si dorinta Floritei. septe saptamani si septe . cand auzira vorba Floritei. Florita nu se mai putu rabda ci iesi de sub pat si se puse tocmai in mijlocul lor.ea trase inelul pe degetul cel mijlociu si nici nu-l trase cum se trage. sufla de trei ori asupra lor. Cand hotii intrara in casa si cand ceilalti sosira. cum auzira. De aici inainte Florita ramase la casa hotilor. asa parea de falos. zau! nici pentru o Boanta nu sunt lucru de gluma. pana ce frunzele se vestejira si hotii adormira toti sapte. Hotilor li se parea ca cerul s-a daramat asupra lor..... Asa lucru n-a fost inca de cand e lumea! Si Florita ?. stie acum fiecare ce e aceea cand doisprezece hoti de codru plang din ruptul sufletului. Baba Boanta isi facu treburile. aceea e acuma treaba lor. De aici inainte fiecare hot voia sa fie cel mai harnic. cand se tem ca o vor pierde.a numai Florita nu se misca... iar hotii nu se mai miscara de-acasa. Cand era s-ajunga la casa hotilor. Si apoi grijeau Doamne! cum pot numai hotii sa grijeasca pe Florita.. i-ar mai putea veni gand rau si neimpacat ?.. ii curati. afla ca vede niste oameni vorbind: erau cei sase hoti ce stau cu ghebosul la sfat. si se bateau hotii precum se bat nourii in capete si se prapadesc. Florita isi deschise ochii si se facu mai vie decat a fost candva. mai de treaba si mai voinic. Peste septe luni. cel mai intelept dintre dansii. sa faca foc. iar altii sase aveau sa ramana acasa pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebosului si dorinta Floritei. si codrii. caci ea era moarta. Ce-ti e muierea vicleana! nici in fundul inimii nu-ti lasa pace si trai bun.. si afla ca un porc salbatec a facut mare zguduire printre straturi si.lucruri... Florita merse in gradina cea cu flori. Iti rade inima cand iti aduci aminte! Hei! dar lumea e rea. sase insi trebuia sa mearga in toata ziua la castig. cand vede cineva pe Florita.. sfaramau si prapadeau mai a pieire. Intr-o zi. Asa curgea traiul hotilor de cand ei au dat de Florita si asa era traiul Floritei de cand ea a dat de hoti.. si hotii cei din codru. sa-i faca un mormant. Doamne.. cu totii sarira la pustile cele ruginite si mersera si gonira si nu se oprira pana ce nu-l impuscara pe porcul cel salbatec. cautatoarea iarasi ii raspunse si iarasi facu vorba cu Baba Boanta. Apoi nici unul nu voia sa se urneasca de acasa pentru ca sa castige ceva. Oare. porni apoi in cale catre codrul cel vestit. Bun e sufletul bun! Doamne. hotii mersera in cealalta zi in satul imparatului si cumparara toate inelele si tot aurul ce se afla in targ si-l daruira Floritei.. intre hotii cei infricosati. n-avura incotro: hotarara s-o imbrace frumos pe Florita. Si cum s-a pus... ii dete apoi un inel de aur.. batausi si hoti de codru. fiindca stia cum ca multa vreme n-are sa treaca pana ce hotii se vor trezi din somn. frumos si rotund. ii tinu la povesti frumoase si la vorbe blande. iarasi va fac mancarile inca mai bine.. ea isi lua carja de dupa cuptor si o sterse din cale. afland. Asa merse asta pana ce li se sfarsira mancarile: ajunsera ca abia mai aveau bucate pentru trei zile si trei nopti. s-ar mai putea bate si supara. vazura ceva ce inca nau vazut: inelul Boantei. Bag seama. Petru. ii ingriji.

Mare primejdie trebuie sa fi fost in gandul ei ca s-a opintit atat de babeste! De cand Florita murise in doua randuri.hoti grozavi din fundul codru-lui . iarasi chema la sine pe Baba Boanta si iarasi trimise primejdia asupra Floritei.. toti doisprezece. si dupa ce adormira hotii iarasi intra la Florita. ii luara salba de pe piept: dar Florita ramase moarta si hotii cei doisprezece . pana ce Florita si cazu moarta. asezara pe Florita in cosciug si-i aprinsera la cap o lumina de ceara . cu doua n-are s-o ispraveasca. da! zisera ceilalti hoti. Vai si amar de acela ce da de rau cu muierile! Boanta se sufleca. nici n-aveau ce sa-si mai zica. acuma de a treia oara. chiar si acela de pe spini si jaratec. mi-a poruncit maica-ta cea buna. de bucurie ca a primit veste de-acasa. ci si-a legat catrinta si ea insasi s-a dus la coliba babei. dar mic si subtirel. Dupa ce Boanta isi facu pacatul. acuma de a treia oara.. adica de a doua oara de a treia oara.. dar Florita e mai frumoasa.S-o despletim! grai ghebosul. cum ei il stiau a face mai frumos. grai Boanta intr-un tarziu. ea zise nu numai "sanatate si voie bune". nici noaptea. cu frunzele de stejar. si aceea nu e gluma cand o vrajitoare ca si Boanta se sufleca. crasmarita iarasi privi in cautatoare. dar inca sa-1 vezi cu ochii. nu cum plang copiii. ca de aci inainte nu mai are ce sa faca.. noua saptamani si noua zile crasmarita. ci vraja cea mai mare si nemaipomenita. Boanta fugi mai iute.Esti frumoasa. Acum hotii cumparara toate matasurile si frumusetile ce se aflau la negutatorii cei mari si imparatesti. iar ingrijirea lor se facu pe de septe ori cate septe mai mare decat ce a fost candva. iarasi auzi vorbele suparatoare. si hotii.. hotii incetara a plange si ramasera cu totii incremeniti: li se opri suflarea si-i parasi sufletul. ci in miez de noapte. Ea lasa ca Boanta sa o pieptene.zile.incet-incet. ea acuma nu mai facu vraja cea mai mica. Dar Boanta nici nu fuse gata cu pieptanul. atata de frumos o pieptana. ce n-au vorbit.Sa te impodobesc ca pe o imparateasa..Da. aceea nu se poate spune. Pentru ca sa adoarma pe hoti. De aci inainte hotii multa vorba nu facura.. iarasi se fali catre cautatoare cu frumusetea sa. ci alte vorbe care de care mai frumoase si mai dulci. ea se sui pe prajina cea stramba si se departa mai rapede decat Vantoasele. incat mintea curata nici nu le putea gandi. unul dupa altul. impreuna cu ghebosul. De unde ar putea Florita sa nu faca precum a dorit maica-sa cea dulce ?. ci cum plange omul cand vede ca acuma toate s-au sfarsit.. Daca a venit acuma pana intr-atata.Sa fereasca Dumnezeu! raspunse capitanul.Iaca. grai o multime de zicali incalcite. durerea hotilor fu mai mare si invierea mai puternica si mai imbucuratoare decat inainte de asta cu atatea saptamani. Nici nu trebuie sa spun ca asta data Florita cazu mai moarta. crasmarita n-a mai chemat pe Boanta la sine. alesera cel mai frumos copac din codru. sa fie macar si moarta precum a fost mai frumoasa-n viata. incepura sa planga.. cum stai cand de mare necaz si primejdie te temi. acuma chiar de a treia oara. Cand Florita fu cu totul dezbracata.. . meat nici cu varful limbii nu puteai sa-l samtesti. Florita. meat i se incurcau ochii cand privea la ea si nu stia pe unde o vede mai framoasa. ce sfaturi au facut. unul dintre ei totdeauna trebuia sa se culce pe un pat de spini. ca doara cumva sa invie pe Florita si de a treia oara. si traieste ca o imparateasa. de o suta si o mie de ori mai frumoasa decat ce-a fost ea insasi candva. cum vorbesc adica babele cand voiesc sa-ti strice firea. ei detera a fugi care incotro. graind: . adormira ca morti. ii zise "sanatate si voie buna" si ii dete o rochie de matase. ti-a trimis-o maica-ta cea buna ca sa te impodobesti cu ea.. Cand hotii aflara cum ca iarasi nu e bine. Cand Boanta intra. ii puse fiecare cate un crinisor pe frunte. se-ntoarse de trei ori peste cap. Boanta facu ca si cellalt rand. asa de frumos numai ea stie impleti cu degetele ei cele maruntele. . Sa-ti pieptan eu parul si sa ti-l gatesc. De asta data nici nu porni pe picioare. imbraca rochia ca sa vada cum ii sade. calarind pe o prajina stramba. . hotii nu mai dormeau nici ziua. Dupa aceste vorbe. vrajitorii si fel de fel de taine. facura un cosciug. cum inainte de asta nu s-a mai suflecat inca.. ea facu dar lucruri. a se opinti din ruptul sufletului. Boanta vazu ca acuma cu una. ii raspunse cautatoarea. Pentru ca nu cumva sa-i cuprinda somnul. . ci stau de paza. Boanta i-a fost impletit firul mortii in par. . imbracara pe Florita in cele mai frumoase giulgiuri. Peste noua luni. iara Floritei ii sarea inima de bucuric cand auzea atata veste buna si frumoasa de la "ai sai". in casa la Florita. Bune ganduri cu de-a buna seama nu le-a trecut prin minte. iara sub pat era jaratec viu si infocat. impunse doisprezece stejari cu acest ac. si Boanta o pieptana. atat de frumos ii impleti parul. Lua un ac subtirel si mic. ii dezbracara rochia. mai moarta decat a fost candva in viata ei. meat ti se ridica perii in varful capului cand te gandesti la ea. ii trasera inelele de pe degete. Ce-au vorbit.

Feciorul cel de imparat . de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. cum urla cainele cand vede bufnita strigand pe hornul casei. suindu-se pe un damb cu flori. Sarmanii de ei! mai c-au fost oameni de treaba. atata de grozav se amari.. s-o vad cel putin moarta".fecior de imparat adica.si apoi cand privi in mormant ?. si-si facu treaba mai departe. porunci ca douasprezece fete. si o dusera . doisprezece oameni impietriti nu sunt gluma! zau. nici unul nu putea sa faca inceputul: erau legati de pamant si samteau ca acasa nu au ce sa mai caute..Ho! stati! grai ghebosul cand vazu ca hotii voiesc sa arunce pamant asupra Floritei. facura un mormant de trei ori mai adanc decat era de lat si de trei ori mai lat decat era de lung... ei incetara a da semn de primejdie si detera a-si misca cozile.. ca sa vada ce e. aseza pe Floarea Codrilor in cea mai frumoasa dintre ele. mai frumoasa si mai sprintena decat ce a fost candva in viata ei. pe langa mormant. sa o aseze intr-un leagan de aur si sa o legene ca si cand ar fi vie. se facu mai vie. incat ii venea ca sa ia lumea in gheare si asa sa deie cu ea de pamant. Doisprezece hoti au murit si ghebosul impreuna cu dansii. pana ce adormea privind si cu ochii deschisi.. Dupa ce le gatira astea. Dupa multa vreme dara. ca nimeni sa nu afle de ea. privea in fata cea frumoasa. Feciorul imparatului trimise pe cativa argati dintre cei mai tari la inima. sa urle adica a primejdie. Dupa ce Florita fu bine pusa. Acuma poate fiecare sa stie ce e aceea cand feciorul cel de imparat vede pe Floarea Codrilor chiar vie. Feciorul imparatului doarme: haide sa atingem si sa despletim. Deodata auzira cum fac cainii mare larma si mare latratura. unul dupa altul. si apoi.. pana ce. privind.. toti. Cand fetele vazura mortii razand. Floarea Codrilor. ce s-ar face? cum ar fi ?" se intrebau ele in gandul lor. iara Florita. fugira care incotro. cu acesti doi impreuna scoasera pe Florita din mormant si o dusera prin ascuns la curtea imparatului. si cand se facu noapte. Ei! dar feciorii cei de imparat sunt scurti la vorba. Cand era sa porneasca catre casa. Multa. Numai doi oameni credinciosi tinu la sine.. ca nici samanta sa nu rasara din ea!. topita tocmai din fagurele in care a fost matca albinelor.. isi zise el. noi iarasi facem precum a fost.. dupa aceea se supara si.. cele mai sprintene. fecior de imparat. el se intrista. murira toti doisprezece. Pamant pe trupul ei ? Nu va temeti de maica lui Dumnezeu ? Hotii. priveste in ochii ei cei blanzi si aude vorba ei cea dulce.. Bag sama asa a fost sa fie. unul dupa altul. Si cum o despletira. As a e muierea! n-are odihna pana ce nu afla ce ar dori sa stie.. crinisorii de pe fruntea ei nici acuma n-au vestejit si parul ei si acuma tot atat de frumos era pieptanat si impletit. Fat-Frumosul Imparatesc. . le porunci ca sa porneasca spre casa. ori cand arde casa stapanului sau. feciorul imparatului porunci argatilor sa taca despre cele ce au facut si vazut si n-au mai vazut. nu se misca de langa leaganul Floritei: privea. Argatii venira si spusera ca s-au adunat cainii intr-o poiana inalta si luminoasa si. Cele douasprezece fete ce aveau sa grijeasca pe Florita nu mai incetau a-si sparge capul asupra poruncii aspre ce li s-a dat. pana cand el se trezeste. si chiar un fecior de imparat trebuie sa tresara cand ii vede printre flori .. ii scoasera firul mortii din par. "Oare pentru ce sa nu atingem crinisorii si pentru ce sa nu-i despletim parul ? si daca am face.... cu doua . au inceput nu sa latre. Cand samtira cainii apropierea stapanului lor. mai la urma. foarte multa vreme a stat Florita asezata in mormant.. El alese cele mai frumoase douasprezece case ce se aflau in curtea imparatului. cautara cea mai inalta poiana din codru si unde erau cele mai multe flori. Fecior de imparat. Hei! dar din loc nu se miscara pana ce nu pasi feciorul cel de imparat in florile cele frumoase!. si florile nu cresc ca si buretii peste noapte. Cand vazu dar ca Florita e moarta.. ele. cu mic cu mare.. feciorul imparatului a venit cu multi oameni si cu mare treaba ca sa vaneze prin codru. ci sa urle. Se asezara dar jur imprejur pe langa mormantul Floritei si privira. le venea sa intre in pamant de rusinea pacatului ce era sa faca.Stiti voi ce ? grai cea mai sireata dintre ele. meat toata sa se sfarme.. sa grijeasca pe Florita zi si noapte. lasara pamantul din mana. De aici inainte. sarutara fiecare pe Florita in mijlocul fruntii si o luara.. .. feciorul cel de imparat dete porunca aspra ca nimeni sa nu atinga crinisorii si parul. si apoi merse la argati. pamantul ce sta in jurul gropii. care nu se multumeste cu una... "Daca n-am vazut-o vie. Din larma ce facura se trezi si feciorul cel de imparat. au fost crescut tot flori din flori.curata.. El a vazut multe fete de imparat: Florita e insa Florita. Feciorului de imparat ii para cum ca chiar si al lui suflet a impietrit cand vazu pe Floarea Codrilor. inspaimantate si invrajbite. privira. cum si pentru ce.. Fata Floritei si acuma era rumena..porunci argatilor sa-l astepte si se duse ca sa vada el cu ochii si s-auda cu urechile lui de treaba cainilor.. La astfel de lucruri multa vorba nu fac muierile: ele incepura sa despleteasca pe Florita. care de care mai frumoase si nemaipomenite.

sa sparga toate vasele. iarasi intreba pe cautatoare. asta nu e gluma! . Se facu apoi o nunta. imparatul porunci ca sa se faca o casa cu peretii de oglinda. precum asculti la copilasi cand incep sa vorbeasca. Iar Florita si feciorul cel de imparat traita fericiti si fara suparare. ea porunci ca sa lase tot vinul sa curga. cu vorba lui cea blanda si imparateasca: . si cand a venit imparatul cel batran ca sa vada ce e. Florita nu zise nimic. pentru ca sa vada si vazand. Crasmarita cea frumoasa nici ea nu se putea sa ramana acasa: se gati dar. sa imi fii mie nora si nevasta feciorului meu.. acuma de a septea oara . adica toata intamplarea si patimile ei. Dupa nunta. incat ii innegrira perii capului si injuni cu septezeci si septe de ani! Dupa ce oamenii se dezmeticira.Fatul meu. si sa nu mai uite cat vor trai. asculta adica incat ii sta rasuflarea in loc. cum si pentru ce.Frumoasa.. ca s-a intamplat adica ce s-a intamplat cu minune si cu taina nepriceputa. cum traiesc oamenii buni la suflet si intelepti la minte. Florita stete de vorba cu ei si le spuse cum si ce. sa se surpe in gandul ei. dar Florita e mireasa de imparat! Cand crasmarita auzi aceste vorbe. ca sa vina. doua.Infricosat si grozav. chiar si copiii cei de tigan mancau cu linguri de aur. si porni catre fiica sa cea draga si ginere-sau imparatesc. aau! raspunse cautatoarea. sa se adune. si precum asculta. iara feciorului i se facura vorbele nod si crampita tocmai pe varful limbii. ca sa le aiba si sa tina minte. incat vestea despre ei ajunse chiar si pana la noi. iara cand asta inceta cu vorba. si nemaipomenit de frumos lucru trebuie sa fie asa ceva. Imparatul cel batran asculta. . iaca incoace si incolo. cele mai frumoase neveste din tara si sa inchida pe crasmarita cea vicleana cu ele. cum ca nu-i ea cea mai frumoasa in tara. trei". el atat de tare s-a speriat. de unde si pana unde. ci privi numai asa cu coada ochiului la cel voinic frumos fecior de imparat. o cununie si un ospat decat care mai vestit si mai minunat de cand e lumea n-a fost.. Pana ce zici "una. draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca sa vii tu la casa mea.. cum numai ea stia. si cand fuse gatita. Feciorul imparatului nici trei vorbe n-a grait pana ce a si mers vestea in curte cum ca "iaca asa si asa". el grai catre ea si feciorul de imparat.de-a septea oara. iar dupa ce-au mancat si le duceau cu sine acasa. sa vada. el tare si foarte mult se supara cand auzea cate toate despre suferintele sarmanei de Florita. vestea despre cununia feciorului de imparat ajunse pana in cele patru colturi ale lumii. Pana si orbii si schiopii pornira in cale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful