Capra cu trei iezi

de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice: - Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti, Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. -Auzit-ati ce-am sus eu? - Da, mamuca, zisera iezii. - Pot sa am nadejde in voi? - Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane. - Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele, si mai ramaneti cu bine! - Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Un dusman de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dansii. -"Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si i-as jumuli!" Cum zice, si vine la usa; si cum vine, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drop de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. - Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga! - Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu demancare. - Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti!...

- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid. - Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa, Ca vine matusa! s-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana? - Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume, de cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid. Atunci mezinul se vara iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine, tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sarmana! Asemene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin; se-nghemuieste acolo cum poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica; Fuga-i rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da dupa usa si - sa traga, sa nu traga? - in sfarsit, trage zavorul... Cand, iaca!... ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?... caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand: - Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant... Unde sa fie, unde sa fie? Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi! - Ma!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori cumaptrul a stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? - il pastea pacatul si-l manca spinarea, saracutul! - Sa-ti fie de bine, nanasule! - A!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul, sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. - Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat. Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu dintii ranjiti, in feresti. - Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei, baieti, Fumusei si cucuieti! Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!... Ea insa tot merge pan' la usa, cum poate, crezand ca parerea o insala... si cum ajunge, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies,

Smoc de flori Pe subsuori. Atunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: - Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si ramane incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: - Da' ce-a fost aici, copile? - Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti... - Si?... - Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa sa deschida. - S-atunci?... - Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!... - S-atunci?... - Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se si arata in prag! - Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? - Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti! - Ei las', ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata... Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! - Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci!" - Ba nu, dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul". S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa prinda el de veste. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!" Aproape de casa ei era o groapa adanca, acolo-i nadejdea caprei. - La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si s-apuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatrusau si sa-l pofteasca la praznic. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. - Buna vremea, cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? - Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna! - Ca ce fel, cumatrita draga? - Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! - Da' nu mai spune, cumatra! - Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai...

Dumnezeu sa ierte pe cei raposati.. Doamne! zise capra suspinand. draga cumatra. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. lupe. nu-i vorba. nici mai rau.. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri. talpele mele! Ma rog. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . mor. . zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina. de cruzi s-au mai dus! . cumatra! ma rog. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. ce ti-ar fi? D-apoi asa?. . in groapa. cumatra. ca-mi arde inima-n mine! . ca odata avem sa mergem cu totii acolo. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! . oameni buni. scoate-ma. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. Si din vorba-n vorba. din una-n alta. gogalt. cumatra.Te cred. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. dinainte s-ar pazi. d-apoi.Ia poftim. ei! Acum scoate.Apoi da. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata.Ei. cumatre. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. Dar sarmanii gagalici.Moarte pentru moarte. Doamne! Oiu face si eu ca prostul.. caci scauiesul de ceara s-a topit. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. . ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Ti-aduci aminte. Apoi. cand ar sti omul ce-ar pati. Nu-ti face si d-ta atata inima rea. si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita. ma parlesc.Arzi.. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . stii.Cumatra. cumatre. .. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. mori. cumatre. nu ma lasa! . Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta peacasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris. ca pentru cumaatru. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. daca i-ar fi luat Dumnezeu..Apoi. Si eram si eu acolo de fata.Ba nu. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus. ci-i cum vre Cel-de-sus. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. . veselindu-se impreuna. . sa-l invete cojocaria. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta. cumatra. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. arsura pentru arsura. cumatre. Apoi capra porneste inainte plangand. gogalt. . si lupul dupa dansa. prefacandu-se ca plange. pana-l omorara de tot. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet.Valeu. si pagubasa sa fie. nu-i cum vrem noi.. .Asa este. sa treaca focul printr-insii. cumatra. scoate-ma. da. .Doamne. ajung pan-acasa la cumatra! . o mare si gogonata minciuna! Scufita rosie Fratii Grimm . cole. numai sa fie bine fripti. dihanie rautacioasa si spurcata..Ma ustura inima-n mine. si gogalt. ard de tot.Bucuros. nici mai bine. ca sa se mai potoleasca focul.Apoi da. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. mie insa-mi plac si de isti mai batani. la urma urmelor.. cumatre. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el. cumatra. cumatre. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet.Doamne. cumatre.

incat isi spuse: "Vai.Cine-i acolo ? . ca sa culeaga flori. cu scufita trasa peste ochi si avea o infatisare atat de ciudata. Dar deschide usa bunicuta ! . isi puse pe cap scufia. dar indata I se parea ca putin mai incolo ii zambeste o floare si mai ochioasa. Bunicuta statea intinsa in pat. .. de mi-e asa de frica ?. Da' vezi de pleaca mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos si sa nu te abati din drum.ca eu ma simt slabita si nu ma pot da jos din pat. Cum alerga ea de colo pana colo. Mamam a facut ieri cozonacsi-i duc nitelus si bunicii. cam la vreo jumatate de ceas de partare de sat. Atat de serioasa pasesti pe drum. deschise usa. ce-o fi azi cu mine. pana la bunicuta ! . se repezi glont spre patul bunicii si.Buna ziua.Scufita Rosie. si-ti aduc cozonac si-o sticla de vin. . Scufita Rosie ! ii zise el.. Si e atat de placut sa hoinaresti si sa zburzi prin padure. ca abia le mai putea duce. . Si nu mica ii fu mirarea cand vazu usa data de perete.Si ce duci acolo. striga: . isi spuse in sinea ei: "Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori proaspete ! E atat de dimineata. . Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu de fel cand il vazu. De indata ce intra in odae. Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi incepu sa-i spuna cu glas mieros: . Scufita Rosie. o inghiti. ai putea sa cazi si sa spargi sticla. pe care o iubea oricine de cum o vedea..A fost odata o fetita zglobie si dragalasa. Si mie imi pare rau ca nici n-auzi ce dulce canta pasarelele !.. Odata bunica ii darui o scufita rosie.Buna dimineata ! Dar nu primi nici un raspuns.Ia. lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii si batu la usa. ca e bolnava si slabita si bunatatile astea o sa-i ajute sa-si mai vina in puteri. de dincolo alta. maica-sa ii zise: .. de alergi. altfel cine stie. de parca te-ai duce la scoala. a atata veselie !. Lupul isi zise in sinea lui: "Frageda-i fetita asta ! Ce mai imbucatura pe cinste ar fi. ca nu mi-e teama c-am sa intarzii !" Se abatu deci din drum si o lua prin padure. care nu stia ce daruri sa-i mai faca. Doamne.. cand privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cresteau pretutindeni. sa manance si ea. totul I se parea atat de ciudat. Bunica locuia in padure. si pentru ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap. deodata isi aminti de bunica si porni degraba spre cascioara din padure. Se imbraca apoi in hainele ei..Eu sunt. Dar mai draga decat oricui ii era bunicii. alerga intr-acolo si. In ast timp insa. Scufita Rosie culesese atatea flori. In vremea asta. Lupul apasa pe clanta. . nu uita sa-i dai bunicii "buna dimineata" si vezi sa nu inceapa a-ti umbla ochii prin toate ungherele !. Cum ajungi sub cei trei stejari. . zau asa ! Cu mult mai gustoasa decat baba ! Da' e vorba ca trebuie sa fiu siret si sa ticluiesc in asa fel lucrurile ca sa pun mana pe amandoua ". pe care doar il stii ! ii raspunse Scufita Rosie.Multumesc frumos. ca sa-si mai vina in puteri. in padure.Colo.Incotro asa de dimineata.Asa am sa fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu mana la plecare. si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga ? Iar cand o sa fii sa intri in casa. la vreun sfert de ceas si mai bine de aici. numai ce-i iesi lupul inainte..Scufita Rosie. lupule. Scufita Rosie ? . incat fetita intreba: . iar ceva mai la vale e alunisul.. ai si dat peste casa ei. sub sort ? . Scufita Rosie ? . se culca in pat si trase perdelele. care-i bolnava si slabita. Si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului. Rupea de ici una. Scufita Rosie sra apropie atunci de pat si dadu perdelele la o parte.Cozonac si vin.Apasa pe clanta si intra ! raspunse bunica . ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta de vin si du-le bunicii. tot culegandmargarete si clopotei.. se pierdea tot mai mult in adancul codrului. ia te uita ce flori frumoase stralucesc in jurul tau ! Si tu nici nu le iei in seama macar. fara sa scoata o vorba.Da' unde sade bunica-ta.. Scufita Rosie ridica privirea si cand vazu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor. Ca doar alta data ma simteam atat de bine la bunicuta !" Si fara sa mai astepte. o cuprinse nelinistea..

Cei trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie. N-apuca sa sfarseasca ultimul cuvant. Cand se trezi. . bunicuto. da' de ce ai urechi atat de mari ? . Scufita Rosie aduna in graba niste pietroaie si tustrei umplura cu ele burta lupului. ci. . da' tare mai sforaie batrana ! Nu cumva i-o fi rau ?" Intra in casa si. ca dihania se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. cand se apropie de pat. il vazu pe lup tolanit acolo.Vai. . Auzi el horaiturile si-si spuse: "Bre. Bunicuta manca cozonacul si bau vinul pe care-l adusese fetita si pe data se inzdraveni.Vai. nu-mi inchipuiam c-o sa te gasesc aici. si cand mai facu o taietura.Ca sa te pot apuca mai bine.Ca sa te pot auzi mai bine. bunicuto. Si se intampla ca tocmai atunci sa treaca prin fata casei un vanator.Ca sa te pot vedea mai bine.Vai. bunicuta. De cand te caut ! Isi potrivi pusca si voi sa traga. fetita sari afara si striga: .Ei dracie. dar pietroaiele atarnau atat de greu. da'de ce ai ochi atat de mari ? . dar in clipa aceea ii trecu prin minte: "Dar daca lupul a inghitit-o pe batrana ? Poate c-as mai putea s-o scap !" Asa ca nu mai trase. incepu sa taie burta lupului adormit. Era inca in viata.. dar abia mai rasufla. lupul voi s-o ia la sanatoasa. bunicuto. parca mustrandu-se: "De-acu' inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge singura prin padure.Vai ce spaima am tras ! Ce intuneric era in burta lupului ! Dupa aceea au scos-o afara si pe bunica. ca si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei. Iar Scufita Rosie gandi in sinea ei. Dupa ce-si potoli foamea. ca si sari jos din pat si-o inghiti pe biata Scufita Rosie. lupul se culca din nou in pat si. adormi si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii.Ca sa te pot inghiti mai bine. luand o foarfeca. ci o sa ascult de povetele mamei!" Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen . de ce ai o coscogeamite gura ? . . prinzandu-l somnul. da' de ce ai maini atat de mari ? .Da'. Abia apuca sa faca doua-trei taieturi. ticalos batran ! izbucni vanatorul.

si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Tatal sau are s-o bata. Dar in coltul dintre cele doua case. cu obrajii rosii. isi zise micuta. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. cu zambetul pe buze. pareau ca-i zambesc. Si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. iata la ce se gandea ea. rosii-vinete de frig. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. Ce lumina ciudata. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. lucru de necrezut deodata gasca sari de pe masa. Pietrele de moara basm popular bielorus . Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. in cea din urma noapte a anului. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. caci bunica ei.incat mititica-i pierdu grabindu-se sa treaca o strada. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. Luminile straluceau pe la ferestre. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. asa de mare.Bunica. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. numai unul din cutie. striga fetita. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus tot mai sus si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. si erau asa de largi pentru ea. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. ia-ma cu tine. Harscai un altul. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. erau la Dumnezeu. straluci. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. moarta. cand o avea si el unul. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut. si era asa de stralucitoare. aducea inapoi toate chibriturile. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. si-i era foame si frig tare. si n-avea prin urmare nici un ban. Cand s-o stinge chibritul. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. ca si frumosul pom de Craciun. un suflet se inalta la Dumnezeu". Manutele ei erau aproape inghetate de frig. tinu manuta deasupra flacarii. o privea bland si duios! . ca si soba de fier. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. care se incretea frumos pe langa ceafa. si. care avea deasupra un capac lucios de arama. si afara de asta. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. Fetita mergea cu picioarele ei goale. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. pe care sclipeau portelanuri subtiri. nici foame. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. asa sus asa sus si nu mai era acolo nici frig. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. "A murit cineva". ca si gasca fripta. si cu picioarele goale. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. Se facu o lumina ca ziua. in ziua Anului nou. Ea lua pe fetita in bratele ei. stiu ca n-o sa te mai vad. Mai aprinse inca unul. Pe frigul acela si peintunericul acela.. Dac-ar indrazni sa scoata unul. cand se lumina de ziua. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. din care o cutie fusese arsa.Era un ger grozav. zacea jos fetita.. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. nici griji. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. care se aprinse. si poze de tot felul. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. moarta de frig. flacara se stinse si soba pieri. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult si totusi nu-i venea sa se duca acasa. Inauntru ardea focul si era asa de cald. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. Avusese ea doar niste papuci cand plecase de-acasa. miros de fripturi se raspandea in strada. era ajunul Anului Nou. pe care mama ei ii rupsese aproape. Isi stranse piciorusele sub dansa. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. si nici un banut macar.

Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba. Si a zburat cocoselul. . .Incotro. cale lunga sa-i ajunga. vara-te in gusa mea. decat un cocosel si niste pietre de moara. Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . a tot zburat si a ajuns la curtea boierului.Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie.La curtea boierului. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. apoi le-a spus: . si le-a furat pietrele de moara. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate.Bine.La curtea boierului. sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. arza-l focu.Incotro. uliule. si-i iese in cale un bursuc.Ia-ma si pe mine cu tine. Ma duc sa le iau.La curtea boierului. . A intrat bursucul in gusa cocoselului. . . Mosul si baba traiau bine. vara-te in gusa mea. . cale lunga sa-i ajunga. slujitori.Nu-i nimic. Zboara el. a raspuns mosul . boierul a furat pietrele de moara. Uliul s-a varat in gusa cocoselului. .Incotro. Ma duc sa le iau. Am venit sa le iau. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. Ma duc sa le iau.Hei. . .Destul cu plansul.Ia-ma si pe mine cu tine. iar acesta a pornit mai departe. si-i iese in cale un lup. si le-a furat pietrele de moara. . Zboara el zboara.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. . Vi le aduc.Bine. boierule. zboara cale lunga sa-i ajunga. vara-te in gusa mea. pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat.Bine. Zboara el zboara. . s-a sumetit-cocoselul. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. a spus. Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. Ma duc sa le iau. vara-te in gusa mea. cocoselule? .Am fost la vanatoare. cocosule? . Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. Chiar de-o fi sa pier. a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. iar pe cocosel nu-l prigoneau.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. Zboara el zboara. cale lunga sa-I ajunga. . si-I iese in cale o vulpe. . .Incotro cocosule? intreba uliul. iar acesta a pornit mai departe. iar acesta a pornit mai departe. . cu ferestrele si usile larg deschise. pan-la cer.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. . si a spus: . E loc destul. Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau.Pai de ce ? . va aduc eu pietrele de moara inapoi! . Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. le invartea o data.Uliule. cocoselule? . . Stateau asa infometati si plangeau.Ia-ma si pe mine cu tine. si se intalneste cu un uliu. si le-a furat pietrele de moara.La curtea boierului.De ce? .Bine.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.De ce? .Nu-i nimic. Atunci cocoselul a spus: . Da inapoi. l-au aruncat in poiata si au plecat.Cucurigu. De indata ce mosul si baba au adormit. . Si a hotarat sa le fure. si le-a furat pietrele de moara. innoptezi aici. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! .De ce? .Ia-ma si pe mine cu tine. sa-l ciocaneasca acolo gainile. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat.

a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: . duceti-l pe flecarul asta bucatarului. duceti-l la cocina. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele.Aha. iesi din gusa si sfasie porcii! Asa a facut bursucul si a fugit in padure. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. ci limba boierului. sa-l prajeasca in cuptor. Cocoselul cand s-a dezmeticit. A ramas boierul fara urechi. iar pe el il schilodise.Aha.Cucurigu pan-la cer. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. si a fugit in padure.Hei. Tolstoi . arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . a spus boierul auzind glasul cocoselului. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . slujitori. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. duceti-l la grajd. dar cum au lovit. a spus: . Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: .Lupule. dar n-au nimerit cocoselul. vulpisoara. pan-la cer. slujitori. .Cucurigu. Hei. Ce sa faca? A spus: . i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. Slujitorii asa au si facut.Hei. pan-la cer. ci i-au taiat boierului urechea stanga. dar n-au nimerit cocoselul. nici gastele nu l-au mancat. a tipat boierul deschizand gura. spune boierul. iesi din gusa si omoara gastele! .Hei. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. dar pe cocosel nu-l uita. a spus boierul.Hei. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. arza-l focu pe boier! . de i-au taiat-o. taiati-l! Slujitorii loveau.Vulpe. bursucule. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul.Cucurigu. Samburele de L. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei. sa-l calce acolo caii in copite. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. slujitori.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. s-a asezat acolo si a inceput sa cante. slujitori. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . slujitori. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei.Asa vasa zica.Vulpea asa a si facut. A scos pietrele de moara si i le-a dat. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina.N. In grajd cocoselul a spus: .Bursucule. taiati-l. Din faina paine fac si se infrupta. iesi din gusa si sfasie caii. iar el cand a ajuns acolo a spus: . si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. slujitori. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure.Cucurigu! .Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. lupule. va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei.. slujitori. Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. .

a zis repede: . inhata o pruna si o manca. Vania.Nu. galben la fata.N. nemaiputandu-se stapani.Ia sa-mi spuneti. De asta mi-e frica. le tot mirosea de zor. ca samburele l-am aruncat pe fereastra. Tolstoi . Cand s-a apropiat ora pranzului. Nenorociera-i alta. Saritura de L. Nu cumva a mancat cineva dintre voi o pruna? . au raspuns copiii in cor. Stateau cu totii la masa si tatal a intrebat: . nu-i frumos deloc. a spus si el: . a mai spus tata. n-am mancat-o eu! . rosu ca un rac.Ca unul dintre voi a mancat pe ascuns o pruna. a doua zi moare.Mama a cumparat prune ca sa le dea copiilor dupa masa de pranz si le-a asezat pe o farfurie. mama a numarat prunele si vazand ca lipseste una. i-a spus tatalui. dar nu despre asta-i vorba. Atunci Vania.Nu. care nu mai mancase pana atunci prune. copii. Vania. Tare-i mai placea cum miros si tare-ar mai fi vrut sa le guste! Tot dandu-le asa tarcoale. baietelul pandi clipa cand nu era nimeni in odaie si. Fiecare pruna are un sambure. iar Vania a inceput sa planga. Si daca cineva nu stie cum sa le manance si inghite samburele. Toti au izbucnit in ras.Ba nu.

isi lepada hainuta si se avanta pe catarg. . asa ca nu putea ajunge la ea decat daca ar fi lasat din maini franghia si catargul. De la baiat si pana la capatul vergii. Toti priveau in tacere. Se desprinse de catarg si pasi pe verga. dar nu intelese. a indreptat pusca spre el si a inceput sa strige: . Printre oameni se invartea o maimuta mare. tinandu-se de franghie cu piciorul de dinapoi. dupa ce facuse inconjurul Pamantului. amandoi ajunsera in varful catargului. facea tot felul de lucruri comice. In cateva clipe. maimuta se catara mai sus. pe gura si pe nas. Parea ca isi bate joc de baiat. maimuta se intinse cat putu de tare si. In vremea asta iesi din cabina capitanul. dupa maimuta.Nu-mi scapi tu! striga baiatul. La acel tipat. strambandu-se si ranjind de bucurie. ca si cum l-ar fi innabusit ceva. te impusc! Baiatul se clatina. douazeci de marinari au si sarit de pe corabie in apa. apa inghitita. unde atarna palaria. Cand sa apuce insa palaria.O corabie se intorcea acasa. vazand ca lumea se distreaza pe socoteala ei. incepu sa respire. Tolstoi . insa cand au vazut ca el a lasat din mana franghia si a trecut pe verga tinandu-si cumpana cu bratele. ii smulsa palaria. Se stramba. si pana sa-l fi acoperit valurile. Avea cu el arma ca sa impuste pescarusi. pe copil insa il cuprinsese furia si nu se lasa biruit. si-o puse pe cap si se catara iute pe catarg. Baiatul se inrosi.In apa! Sa sari imediat in apa! De nu. erau vreo doi coti. cineva nu-si putu stapani un strigat de groaza. lua de pe cap palaria si incepu s-o rupa cu coltii si cu unghiile. Toata lumea iesise pe punte.Ori sari ori te impusc!. Dar chiar daca n-ar fi facut nici o miscare gresita si ar fi ajuns la marginea vergii sa-si ia palaria. starnind hazul tuturor. Cand capitanul vazu asta. dupa care se catara chiar in varful catargului. maimuta sari la baiatul capitanului corabiei. . Peste cateva clipe. nu stia ce sa faca: sa rada si dansul ori sa se supere? Maimuta se aseza pe prima verga a catargului. Acolo. au inmarmurit cu totii de spaima. dar maimuta continua sa sfasie si mai rau palaria. doi… Dar nu apuca tatal sa strige ”trei” ca baiatul si sari. Fu dus pe corabie. Peste vreo patruzeci de secunde – care parura tuturor nesfarsit de lungi – baiatul iesi la suprafata. Catarandu-se pe franghie. avantandu-se cu capul in jos. tatal copilului. un copil de doisprezece ani. Maimuta il intarata din nou. ca o ghiulea de tun. Era o vreme linistita. sarea. asteptand sa vada ce are sa se intample. Cand si-a vazut baiatul pe verga. se stramba la el si il arata cu degetul. sus. atarna palaria la capatul ultimei vergi. ramas cu capul gol. Copilul insa se inciudase peste masura. cu mai multa indemanare si mai repede decat el. dupa ce dadu afara apa. Baiatul striga la ea si o ameninta. ajunse intr-o clipa la prima verga. se uita in jos si incepu sa sovaie. Copilul cazu in mare. urcandu-se dupa ea. scoase un suspin.. Pe punte. Marinarii radeau in hohote. suindu-se si mai sus. Toti incepura sa rada. si alerga in cabina la el ca sa nu-l vada nimeni plangand. Deodata. baiatul se dezmetici. Filipok de L. zdrobindu-se de punte. Un. i-ar fi fost foarte greu sa se intoarca si sa ajunga din nou la catarg. Era de ajuns sa dea gres cu un singur pas si baiatul ar fi cazut. facea si mai multe ghidusii. Din multime.. baiatul insa.N. toti priveau si radeau de ispravile maimutei si ale baiatului. maimutarea pe oameni si.

Lui Filip i s-a urat sa stea singur. si am s-o rog pe maica-ta sa te lase la scoala. Pe Filipok l-a cuprins frica: “Daca invatatorul ma alunga?”. Cine te-a invatat sa citesti? Filip a prins curaj si a raspuns: . Dintr-o curte a iesit un mujic.Esti mic si nu poti sa te duci! Si mama il opri acasa. Eu sunt destept si dintr-o data am priceput tot! Sunt grozav de destept! Invatatorul l-a intrerupt si a spus: . Copiii rasera. Se tot gandeste ce sa faca.Kostiuska. vor sari cainii iar la el. el s-a apucat sa-si caute caciula.E Filipok. ca n-a mai putut scoate o vorba. Sa se intoraca. Apoi.Incotro alergi asa singur. Scoala era la capatul celalalt al satului. Filipok a incaput sa tipe. .Ia sa te vad cum iti silabisesti numele? Si Filip incepu: .Ei. pe-oc-poc. Filipok si-a strans cu putere caciula la piept si nu a raspuns nimic. ii e frica de invatator. . . . Pe-a lui n-a gasit-o si a luat una veche de-a lui taica-sau. un caine mare de tot. S-a uitat la invatator si a incaput sa planga. si atunci a venit la scoala pe furis.Pfe-i-pfi. le-i-li. mai intai invata. a alungat cainii si s-a rastit la copil: .Era odata un baietel pe care il chema Filip. Filipok a luat-o la fuga. invatatorul a inceput sa-i arate literele. Toti copiii erau dusi la scoala. cainii iau dat pace. Tare ar fi vrut Filipok sa raspunda. dar dinauntru razbea larma copiilor. . De atunci Filipok a inceput sa mearga si el cu copiii la scoala. A ajuns langa scoala. dar spaima ii inclestase gura. pleaca acasa.Nu cumva esti mut? Filipok s-a speriat asa de tare. care purta un fular rosu la gat. Cat a mers Filipok pe ulita lui.Nu te grabi cu lauda. Dar cum a ajuns prin dreptul curtilor straine.Incotro te duci.Tu ce vrei? l-a intrebat el pe Filipok. Fiecare spunea ceava cu glas tare. si-a sumes poalele hainei si a inceput sa fuga din rasputeri.Bravo!a spus invatatorul. Tata a plecat inca de dimineata la padure. neastamparatule? Filipok n-a raspuns nimic. . iar mama s-a dus sa lucreze cu ziua. Au ramas acasa numai Filipok si bunica sus pe cuptor. cand toti invata? Filipok n-a mai avut ce face si a intrat.Cine esti? Filipok tacea mai departe. sa intre in scoala. In cerdac nu era nimeni. cainii dupa el. Atunci invatatorului i s-a facut mila de el. De mult vrea sa mearga la scoala. Scoala era plina de copii. dar Filipok le stia de mai inainte. daca nu vrei sa vorbesti. se plimba prin mijlocul lor. Filip isi lua caciula si vru sa se duca si el cu ei. s-a impiedicat si a cazut. asaza-te in banca langa fratele tau. fratele lui Kostiuska. Dar maica-sa il intreba: . Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos de Petre Ispirescu . il cunosteau. dupa Jucika a sarit si Volciok. iar invatatorul. pe urma a plecat la scoala. ba putea sa si citeasca putin. dar mama lui nu-l lasa. Intr-o zi vazu copiii indreptandu-se spre scoala. In pridvor si-a scos caciula si a deschis usa . Si cand bunica a adormit. Tocmai atunci trece pe langa scoala o femeie cu donita in mana si-l intreaba: . . .La scoala. langa biserica. a sarit Jucika si a inceput sa latre.Tu de ce stai aici. L-a mangaiat pe cap si a intrebat pe copii cine-i baietelul acela. Filipok? .Hai. .

Oarecine venea atunci si le lua. i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. se scuturau florile. A doua zi pandi si cel mijlociu. A doua zi nu se luminase bine de ziua. Le dete. se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. S-a suparat imparatul. si nu mai stiu nimic. merse cale lunga .A fost odata ca niciodata etc. de bucurie. iara cand fu a pleca. muma lui. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. A fost un imparat si o imparateasa. Inca fiind acolo. vazu ca pomul inmugureste. si ei se pusera pe lucru. si se duse in gradina. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot. Ei aveau trei copii. si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari. de i se scurgeau ochii. se scutura florile si roadele se arata. cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. Apoi. si aide. Se tot intorcea pe langa dansul si se tot uita pe de toate partile la el. culese cateva mere. Cum veni seara. Pandi in ziua dintai fiul cel mare. fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Se gati de drum. Imparatul vazand merele. dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala cei apuca si cad intr-un somn adanc. caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. ia merele de unde nu e. dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. deci. astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Luase ce luase. voie. vazu cum infloreste pomul. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui. isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei. sa caza jos si sa se destepte. rase cand il auzi. ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Cand. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat. o aseza la arc si. Asa facu. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. mai-mai era sa-si iasa din minti. Cand trase cu a treia. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul navusese timp a lua toate merele. auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. vazu ca pomul inmugurise din nou. si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. colea despre ziua. pasamite ca-i simtira gandul. In ziua urmatoare. cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. Cand. intr-o zi. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase. si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Cand. falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. Fiii acestui imparat. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai. dara nici el nu fu mai breaz. dara isi tinu firea. trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. Trac! mai trase una si iarasi nimic. in loc de mere coapte aurii. Fiul cel mai mic asculta si tacea. rodul crestea si seara da in parg. cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea. isi atarna tolba cu sagetile la spate. Aceasta il intrista pana intr-atata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. cand somnul e mai dulce. dara tot mai ramasese. le puse pe o tipsie de aur. nevoie mare. deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Si aide. i se paru ca vede lucind ceva pe jos. lucru ce nu se auzise pana atunci. infloreste. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. isi lua tolba cu sagetile. apoi spre seara da in parguiala. Cum se facu ziua. si dupa ce cazu de vro doua ori. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala. Dara ramase ca iesit din minte. ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. porni la drum. Stand el acolo. si. cand. arcul si palosul. Noaptea se cocea. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi. iara merele nicaieri. palosul la coapsa stanga. Scoase o sageata din tolba. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor.

Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua.departata. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san. Fat-Frumos. si ma voi incumeta. cum veni seara. ca mult bine ti-oi prinde vreodata. cat ai zice mei. vei scapa cu fata curata.Tine. si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi. zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. strabatand desisurile padurii. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. iara el aparandu-se. se vazu inconjurat de o multime de paseri. il si cunoscu. dara acum. si de aceea am venit sa pui mana pe hot. d-aci pe coama zidului. dara la noi. Atunci imparatul ii zise: . sa te uiti la el.Spune ce slujba sa-ti fac. ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. care mai mici. pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul. porni cu credinciosul sau si. ajunse la o padure deasa si stufoasa. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca. . poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea. si sari in gradina. Apoi. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori. Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau. acest merisor. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata. veni cu credinciosul sau si se pitula la un colt. sau cu rugaciuni. cand somnul este mai dulce. il si cunoscu. Fat-Frumos primi. Indata sarira toti cu totul. deschizand usa. puse Fat-Frumos arcul la ochi. si ca acum merge sa caute pe hot. iara el se urca pe dansul. puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. o data tipa pasarea si. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. De ai fi venit cu binele. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. se aseza cu credinciosul lui la un colt de curte. . cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om. Mai calatorind ei o bucata buna. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. vecinul sau. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. carele si el se sculase. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credincios. Fat-Frumos se urca pe dansul. de aceasta intamplare. si. Cum il vazu imparatul. Cum se facu seara. Ea era alba. apoi. caci altfel era peste poate. ii mai zise: .De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin. lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate.Imi pare rau. unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. si se minuna de frumusetea ei. aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele. nu ma sageta. prins cu mana in sac. apoi prinse a-i zice: .Aceasta pasare. sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. pana ce ajunse in pustietate. Fat-Frumos. Apoi. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. pana ce ajunse la grajd.Stai. Si atata larma facura. sa-mi ceri pasarea. dupa datinile noastre. Ca el cand venea a fura merele. Merse pe dibuitele si in varful degetelor. Indata se si gatira de aparare. care mai mari. si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Acesta. gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Pe la miez de noapte. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul. tipand pre limba lor. luminate imparate.Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu. cum se zice. Ajungand la curtea imparatului vecin. gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie. . luandu-si ramas bun. striga: . siti voi da pasarea cu colivia. si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Apoi credinciosul lui puindu-se piua. carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Fat-Frumos. Si viind in gradina. dandu-i un merisor frumos la vedere. cum il vazu pe Fat-Frumos. de lumina ca soarele. . Cum ajunse iapa la usa grajdului. apoi pe zid si sari in curtea imparatului. ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa. unde i se paru a fi un loc de parleaz. raspunse Fat-Frumos. Fat-Frumos. impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Vazand lupul una ca aceasta. Cand puse mana pe colivie. asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini. cu moarte trebuie sa mori. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata.

dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui Fat-Frumos. pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. duluta. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat. ca treaba este ca si sfarsita. Cand fu la usa bisericii. prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. Ajungand la imparatul cel cu iapa. Le cazuse frunza. Fat-Frumos prinsese mila de ea. carele. p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol. lupul fu aci. Si cat te-ai sterge la ochi. frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui FatFrumos. . Si mandre palaturi mai avea zana. odata se repezi. dandu-ti in dar iapa. nene. i se muie inima si prinse un dor de dansa. de nu mai dete cu mana de dansul. de pare ca erau scrise. merse cu dansii. lupul se dete de trei ori peste cap. se duse. . si se ascunse in acel crangulet inflorit. Pasamite lupul era nazdravan. Apoi. isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. Cand o vazu lupul. Ca sa ajunga pana la dansul. Iara roabele. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran. Multi imparati voise sa o fure. si cracile. pana s-o intoarce lupul. insotita de douazeci si patru de roabe.Vrednicia ta. dara se stapani. ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Imparatul ii zise: . Cum ajunse. Fat-Frumos se incumese si. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci. Acum te si rasplatesc pentru aceasta. p-aci. Fat-Frumos o lua la sanatoasa si. de nu se poate povesti. care era ascuns in crang. parleo! lungi pasul lupeste. Il scoase din san.Ce sa poftesc. cum vazura. Cand fura aproape de Zana Craiasa. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? . Fat-Frumos. si o pielita mai alba ca spuma laptelui. de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. zise: . Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa. Caci era asa de frumoasa. Cositele ei lungi si stufoase. poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. Pe jos. avea niste sprancene bine arcuite.Daca tu esti lupul care m-a furat. Fat-Frumos ii raspunse: . Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Se vorbira ei. sa te tii. dupa ce se mai dezmeticira. Si plecara a se intoarce de unde venisera. dara lupul ii aduse aminte ca e voinic. se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. Pe drum isi aduse aminte de merisor. nedespartita pana la moarte. te-a scapat si de ocara si de moarte. il baga in boale. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. puind pe Zana Craiasa calare pe iapa. iaca. o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. si spuse fiecare siritenia istoriei sale. ca sa se plimbe prin gradina. pleca. Cum o vazu imparatul. Acesta. Acestia. veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai. facu ce facu si se furisa in gradina. si ramurelele. Pe drum. Dara lupul. iaca ce mi s-a intamplat. facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. de erau ca despuiati. se uita la dansul si se gandi la lup. Stand el acolo si pandind. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era pacolo. Cand lupul. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei. unii in floare si altii deschisi. cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului.De asta iti este? Las' pe mine. prinse a-i zice: . Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele.A mea sa fii. Cand . se pierdu cu firea. Fat-Frumos. deodata inghetara de frica. si nu-i mai venea a o da altuia. cu totul si cu totul de aur. Zana Craiasa.. Fat-Frumos? ii zise. clantanind din colti. iata ca iese Zana Craiasa din palaturi. a ta sa fiu. ii raspunse el. lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat. cum o vazu. Avea un par. ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure. Apoi se intelesera la cuvinte. dara se rapusera. de-i batea pulpele. si se facu intocmai ca Zana Craiasa.Lasati pe mine.Ce poftesti. Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. luand pe credinciosul sau cu sine. sa-mi aduci pe Zana Craiasa. si-si veni in sine.De vei putea. mare. Iaca.

ii iesi inainte cu mare. si o rupse d-a fuga. si multumirea mea va fi pururea cu tine. venea. cu colivia ei cu tot.Iata. caci nu vei pati bine. iapa cu imparatul pe dansa. nu se mai stia de bucurie. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. imparate. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. si fugi. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. ducandu-se fiecare intr-ale sale. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. pana ajunse pe Fat-Frumos. Ce anume? Nu stia nici el si nu stiau nici cei patru tovarasi de discutii pe care i-a . isi lua ziua buna si pleca. imparatul acesta ii zise: . Fat-Frumos. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos. Cand fura a se desparti. Porunci. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. toti cu totii strigara: . schimbat in iapa sireapa. fu dus la imparatul. o data statu iapa. Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si mai-marii imparatiei sale la camp. Dupa care traira in fericire. de nu-i da picioarele de pamant. zacea aruncat pe raftul de sus al bibliotecii. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. Si primind-o Fat-Frumos. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. Marul poveste Marul care mai pastra inca urma dintilor baiatului. facura ca si la cellalt imparat. lui ii placea sa spuna ca asteapta. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. Cum ajunse. tranti pe imparat. vazand iapa. si de ponos si de moarte. si fugi. lupul zise lui Fat-Frumos: . si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. caci pe toti ii lasa in urma.fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea. si numaidecat i se dete pasarea. de asta data ti s-au implinit toate poftele. De fapt. Lupul. ci parc-ar fi zburat. cu mic. Apoi se despartira. iapa si pe credinciosul lui.Sa traiesti. carele. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. nene. ca sa-l primeasca. Cand il vazura ostasii. Se luara la intrecere. Si or fi traind si astazi. dupa cum i se cuvenea. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc.Ai scapat. de n-or fi murit. Cand fu la o departare buna. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa.

intalnit in biblioteca: un glob pamintesc, o minge de tenis, o ascutitoare roz si un dictionar vechi si foarte voluminos. - Chiar asa, sari de la locul ei mingea de tenis, ce faci tu aici? Pe cine astepti? Si cine esti? Marul se fastaci, incepu sa tuseasca usor si simti pe loc cum se face usor maroniu. De suparare: - Pai, stiti… aaaaa… sa vedeti…eu nu… - E clar, habar n-are de nimic, spuse sfatos globul pamintesc, dupa care isi mai aranja nitelus paralelele si meridianele. Eu stiu foarte bine ca sunt un glob pamantesc foarte folositor. Pot ajuta pe oricine vrea sa cunoasca planeta pe care locuieste. Ii arat muntii maro, apele albastre, campiile si dealurile cat se poate de verzi. Sa nu mai punem la socoteala orasele, tarile si continentele: pe toate le stiu si le cunosc ca pe propriilemi buzunare… asta-i rostul meu! Marul nostru il asculta cu atentie pe glob, dupa care ofta plin de mai multa suparare si necaz. Care-o fi rostul meu pe pamant? se intreba el. De ce ma aflu aici, in camera baiatului care a muscat o data din mine si m-a abandonat pe etajera? Nu mai inteleg nimic! De undeva din dreapta bibliotecii, se auzi un scartait usor si toti isi intoarsera privirea intr-acolo. Era nimeni alta decat ascutitoarea cea roz care isi lustruia lama. - Ce va uitati asa la mine? se ratoi ea. Ce, n-ati mai vazut niciodata o ascutitoare care sa se pregateasca de munca? Eu nu stau degeaba, ca altii – si privi inspre mar, care, rusinat, pleca ochii in jos. Eu muncesc, nu gluma. Rostul meu pe lume este sa ascut creioane: grafit, colorate, cu radiera sau fara. Trebuie sa am grija sa le fac varfurile ascutite asa ca… varful muntilor despre care ne vorbea globul pamantesc. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate

sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. In camera se lasa o liniste apasatoare. Trei perechi de ochi il priveau pe mar: un glob pamantesc, o minge de tenis si o ascutitoare roz. Nimeni nu stia care este rostul lui pe lumea asta, nimeni nu putea sa-si dea seama ce stie el sa faca… Deodata, usa camerei se dadu la o parte si in camera intra baietelul. Se duse la birou, scoase de-acolo un creion grafit pe care il ascuti rapid cu ascutitoarea cea roz. Cu ajutorul globului pamantesc isi facu tema la geografie, iar din dictionar afla ce inseamna cuvantul “axa”. Treaba fiind gata si bine facuta, baiatul nostru insfaca mingea de tenis de pe raftul bibliotecii si dadu sa iasa pe usa, cand brusc se opri, se intoarse din drum si fara nici cea mai mica vorbulita lua cu grija marul de pe etajera si musca cu pofta din el pana-l dadu gata. ……………………………………………………………………………………… Peste cativa ani, mai multi la numar, usa aceleasi incaperi se deschise si, in cadrul ei, aparu un tanar inalt si frumos, care purta in mana o servieta doldora de caiete, carti, si cateva harti facute sul… - Sttt… se auzi de undeva de pe raftul biblioteciii. A venit profesorul de geografie! Sa-l lasam sa studieze in liniste. Vorbea acelasi glob pamantesc sfatos, prietenul ascutitoarei roz, al mingii de tenis guralive si al batranului dictionar. Patru prieteni, care au aflat in timp rostul unui mar rosu, din care, odinioara, un copil muscase o singura data si-l lasase apoi pe etajera de sus a bibliotecii. Era cat se poate de simplu: stiuse sa faca dintr-un copil, un om mare.

Pestisorul de Aur
poveste A fost o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neangrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar

pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic. Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou caleintoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii.

ferecata. Si l-au petrecut saracii pamantenii-ndurerati: tatii. cum era si mai inainte. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Disparuse si mantia imparateasca. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. mamele. hainului. cu peretii scorojiti. cantecul fecioarelor. prea demult. rasetul copiilor se topira-n jale mare. . la vreo sarbatoare mare printre fete si flacai. l-a inchis in grea temnita. asa cum fusesera obisnuiti. Nimeni nu-ndraznea sa-nfrunte zmeul groazanic si-nrait. pasari in padurea muta isi uitasera ciripitul. Ci rabdarea margini are. raului. zabrelita. S-a aflat printre tineri un voinic si a pornit sa salveze soarele pentru lume si pamant din temnita zmeului. Martisorul legenda populara romaneasca Demult. Cand vazu vechea lor casuta. inauntru isi gasi nevasta. cand soarele cu mandru chip de tanar cobora la hora-n sat. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. Nu mai era nici urma de palat. in care sa domneasca pacea si impacarea. Duceau o viata grea. plina de griji. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. pornita din suflet.Avea o ultima rugaminte. nestatornica si nemultumita. l-a pandit un zmeu pradalnic si rapindu-l dintre oameni. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. surorile. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. purpurie. murmurul izvoarelor. Lumea toata se-ntristase. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. se simti cu sufletul impacat. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor.

tare se tinea si voinicul. albe flori in loc rasareau. se prabusi. A reanviat natura. Dar de atunci fetele. dar el n-a ajuns sa vada primavara. il elibera pe mandrul soare si-l salta pe cer curat. Pan-la urma tot voinicul nostru se dovedi. imprastiind sudori de sange prin zapada cristalina. Adu-ti si tu nevasta si ramai in casa ta. Si-a inchis ochii tanarul. Baiatul s-a hotarat sa mearga la Muntele Kuantung. se trezeau din amortire. fie sub forma de pom. vestitorii primaverii. sanatatea. Cel mai de pe urma picur de putere si de sange din al tanarului brat s-a prelins in luna martie-n cea dintai zi. un munte pe care nu curgea nici un izvor. Si Liang a raspuns: .prietenii si fratii si i-au dat puterea lor. exista un munte. Si topindu-se zapada. toamna-ntreaga.Si Liang. desi o ducem greu prin aceste locuri. Sfaramand peretii negri ai temnitei ferecate. Gingasia-si clatinara in petale ghioceii. Arborele de ceai verde poveste chinezeasca Cu mult timp inainte.martisori de primavara –si ii daruiesc flacailor pe care-i indragesc. si hainul zmeu in moarte se topi. sa-l ajute-n drumul greu. Oamenilor care locuiau la poalele muntelui nu le ajungea apa nici sa-si potoleasca setea. Pornira lupta crancena pe viata si pe moarte intre ei. Se izbeau cu necrutare. e culoarea sangelui voinicului neanfricat. In acel sat traia si flacaul Si Liang care de mic ii auzise pe batrani vorbind de apa vietii ce poate fi gasita fie sub forma de iarba. oamenii s-au bucurat. A mers vara. Acel rosu inseamna dragoste pentru tot ce e frumos. care s-a luptat cu zmeul. Tare era zmeul. iar muntele era golas. fie sub forma de radacina a vietii cu floare verde. acela poate avea cata apa vrea. iarna aspra a tot mers. bratele si umerii. curatenia de ghiocel gingas si fraged – prima floare-n primavara. sa caute. Din tata in fiu se chinuiau si se intrebau cand vor avea si ei parte de apa pe saturate. suntem totusi linistiti. Auzind vecinii ca Si Liang vrea sa plece au incercat sa-l induplece sa ramana zicandu-i: . soarele ni la salvat. Plini de rani le erau piepturile. in amintirea faptei lui de voinicie. pana ce gasi castelul groaznicului zmeu. Sangele din rani in picuri i s-a scurs cald in zapada. Si din aceasta pricina florile se ofileau si iarba se usca. impletesc doi ciucurasi: unul alb si altul rosu. Acel alb simbolizeaza fericirea. Cine are norocul sa gaseasca apa vietii.

Apoi s-a aplecat deasupra apei Si a zis: Cresti. Si s-a inaltat pana la stele Si frunza a inceput sa clipeasca intocmai ca o stea. fata s-a ridicat. Atunci a inteles ca vulpea era beata. dar nu era chip. cresti! Si din apa s-a ridicat un lujer de lotus care a inceput sa se inalte. A hotarat sa ramana in acele locuri. S-au starnit vanturile si a inceput sa cada zapada. numai sa nu uiti sa iei cu tine pe cine iti va da barca.Nu te necaji. n-a scos o vorba. Baiatul s-a bucurat. Acest munte semana cu cornul unei vaci. Apa era dulce ca mierea. a sapat la radacina fiecarei flori. Peste tot se asezase zapada. s-o intrebe de izvorul apei vietii. Am auzit ca pe Muntele Kuantung s-ar gasi apa vietii. vantul a incetat si. vazand cat de bland e flacaul. poti sa vii sa te odihnesti in coliba mea. s-a scuturat si. dar Si Liang cauta mereu si nici nu se gandea sa se intoarca fara apa vietii.Fratioare. n-o vrei de nevasta? Si Liang a refuzat: . Dupa putin timp. S-a aplecat. se termina cu mine. A doua zi. Si Liang a spus: . pe loc. dar n-a dat de apa vietii. vulpea s-a trezit. deodata. apoi si-a vazut de treaba. baiatul Si-a zis: „Oare am ajuns la Muntele Cornului?" Si s-a indreptat intr-acolo. a deschis ochii. Si Liang a varat mana in apa Si a gustato. sa te temi ca stai pe loc. A mers. A dus vulpea in coliba si se gandea ca i-ar prinde bine asa o blanita. Viscolul a tinut cateva zile. dar nimic nu l-a oprit din hotararea sa. bine ca te-am intalnit pe tine care ai avut mila si nu mi-ai luat viata. A smuls fiecare fir de iarba. Iarba sa uscat. Se apropia iarna. In mijloc statea culcata o vulpe cu blana rosie ca focul. uimit de frumusetea ei. baiatul a continuat: .Poftim in casa! De-abia atunci a indraznit Si el sa spuna: . inainte de a pleca. Am baut cam mult si am cazut. a aparut soarele. Si Liang a petrecut baiatul pana la usa si acesta s-a facut nevazut. urca! Baiatul se cam codea vazand cat de frageda e frunza de lotus. ci doar o privea. iar frunza de lotus stralucea ca o matase si s-a lasat incet langa un munte. . baiatul ar fi vrut sa se intoarca la fata. iarba era asa de mare Si de frageda ca-ti era mila s-o calci cu piciorul. Si a plecat. a ridicat-o si a simtit cum tot corpul i se incalzeste de parca ar fi imbratisat o soba. Atunci. dar nu s-a indurat s-o omoare. acolo trebuie sa fie si apa vietii. unde as putea gasi o barca sa trec raul? Iar fata a raspuns: . zicand: . A pornit pe malul apei Si nu departe a dat de o potecuta.Daca vei avea necazuri. florile s-au ofilit. esti un om asa de bun! Am o verisoara. Cine ar vrea sa mearga cu mine la saracia noastra? Razand.Frate. A mai ramas cateva zile in padure. s-o gasi un mijloc sa treci apa si sa ajungi acolo unde ai pornit.Daca vrei. In fata unei colibe. In mijlocul acestei paduri susura un izvor cu apa limpede. Zambind. o tanara statea aplecata si semana ceva.Surioara. a mers zile nenumarate Si intr-o seara a ajuns la malul unei ape adanci de nu i se vedea fundul.. Pe drum. Proverbul spune: „Sa nu te temi ca mergi prea incet. Vazand minunea asta.Nu ma tem de zilele grele si nici nu ma gandesc sa parasesc pentru totdeauna aceste locuri. s-a prefacut intr-un flacau mandru care s-a ridicat de jos si a spus: . Acest munte era acoperit de paduri nesfarsite.Frate. Cand a ajuns in fata ei. la Muntele Cornului. Desi i se parea foarte ciudat. Apoi fata i-a zis: Acum. baiatul-vulpe i-a iesit inainte. cresti! Si frunzele lotusului au inceput sa se intinda. dar cum a pus piciorul pe ea a simtit cum se ridica in vazduh. pe un petic de pamant. acolo de unde sunt eu oamenii o duc foarte greu. Fata a mai repetat: Cresti. Dupa ce s-a mai socotit a ajuns la hotararea ca mai bine se duce in Tibet. altii ca va trebui sa treaca peste zeci de munti. zapada se topise si ieseau aburi. unii ii spuneau ca va trebui sa treaca peste mii de ape. Stelele au inceput sa se rareasca. A patruns atat de adanc in inima padurii incat pentru a gasi drumul inapoi la coliba a crestat semne pe scoarta copacilor. i-a aruncat o privire. Daca as fi dat peste altcineva." Si Liang a mers zile in sir pana cand a ajuns la Muntele Kuantung. Baiatul. copacii se inaltau pana la cer si erau asa de desi ca nu puteai sa vezi lumina zilei. Eu sunt din Tibet si am venit pe Muntele Kuantung sa-mi vad prietenii. a dat de niste colibe de iarba. stiam ca ai sa vii astazi. sa ma cauti in Tibet. Pana la el venea un miros puternic de bautura. acesta a spus: . Ma duc sa-mi incerc norocul. fata l-a imbiat: . Mergand pe potecuta. Cum a ajuns Si Liang langa sat. Atunci baiatul s-a gandit ca acolo unde este apa asa de buna. dar n-a fost chip sa gaseasca ceea ce cauta.Frate. Langa munte se afla un sat. Si-a facut o coliba din crengi de copaci in apropierea raului si a inceput sa caute. Cand a iesit baiatul din coliba a ramas uimit vazand ca nu departe de coliba lui.

ai pregatit bautura de nunta? . frumoasa ca o zana. la poalele muntelui Tin se afla un satulet in care traiau trei copii. te-am adus la verisoara mea de care ti-am pomenit! Verisoara. Dupa putin timp.Baiatul l-a dus pe Si Liang acasa.Nu-ti face griji pentru atata lucru. unde parintii acestuia l-au intampinat cu cuvintele cele mai calde. intr-o mana tinea un evantai din frunza de banan. Si Liang a infipt ramurica pe munte si cum a infipt-o au inceput sa susure apele. eu am venit pe aceste meleaguri sa caut apa vietii. iar in cealalta o floare cu petalele rosii ca focul. Cei trei copii s-au bucurat cand au vazut zana si cel mai mare a spus: . in bataia vantului. flacaul s-a inapoiat si a zis: . Iar baiatul i-a raspuns: .Fratioare.Fratioare. iar iarba abia incepuse sa incolteasca. De jur-imprejur erau numai stanci si apa izvorului se prelingea printre ele.Totul este pregatit. si a zis: . au ajuns pe culmea cea mai inalta. iar acesta s-a pomenit intr-o caleasca frumoasa care a pornit ca vantul pe deasupra muntilor si apelor. cand sufla vantul pe muntele Tin? Bujorul de munte infloreste pe muntele Tin in luna februarie. cand zapada inca nu se topise pe munte. Fata era inconjurata de un cerc rosu stralucitor. De atunci. cei trei copii au urcat pe munte si. Si Liang l-a rugat: . cand vantul de miazanoapte mai sufla cu putere. baiatul i-a amintit: . iar a doua zi mirii s-au urcat pe frunza de lotus si s-au inaltat printre stele. Vazand cata apa si cata verdeata se afla pe acest munte. Si l-a luat pe Si Liang de mana. iar oamenii traiau fericiti. Baiatul a strigat: .Nu cumva s-o uiti pe cea care ti-a dat barca! Aceste vorbe l-au pus pe Si Liang in mare incurcatura. Acesta s-a aplecat si a rupt o ramura din copacelul de ceai zicand: . Acestea sunt doua versuri cantate adesea de pastorii de pe muntele Tin. Razand.Oriunde vei infige aceasta ramurica. coboara. In culmea bucuriei. si intr-o clipita a ajuns la coliba fetei care-i astepta impodobita de toata frumusetea. Bujorul de munte are o poveste foarte veche. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci trainici cum nu s-au mai vazut. unde au intalnit o fecioara de 17--18 ani. dar ai grija sa nu te imbeti si sa cazi iarasi pe nu stiu unde. In luna februarie. acum arata-mi cum sa ajung mai degraba acasa. mancarea cea mai gustoasa. asa cum poarta zanele. zorind catre satul baiatului.Fratioare. i-au dat hainele cele mai alese. acolo va izvori apa. In seara aceea au petrecut toti trei. Flacaul l-a dus pe Si Liang la un izvor cu apa cristalina in mijlocul careia crestea un pomisor de ceai verde. De mult. dar sa mergem intai s-o vedem pe verisoara mea. a raspuns fata. Bujorul de munte poveste chinezeasca Ce floare infloreste in luna februarie. Ajungand acasa.Totul este pregatit. . Si Liang n-a mai avut stare. gandindu-se la uscaciunea si la saracia de pe muntele sau. pe acele locuri n-a mai lipsit apa si in scurt timp muntele s-a acoperit de verdeata.Zana surioara. catarandu-se de pe o creasta pe alta. tare de mult.

ce sa ma fac? Cel cu mantia verde i-a raspuns razand: . S-a oprit si a auzit cum cel cu mantie verde zicea: . fratioare. la jumatatea drumului au. razand. Zana le-a raspuns pe indelete la toti: . Si sa vezi de ce: imparatesei i s-a urat sa tot poarte haine de matase si i-a trecut prin gand sa-si faca o rochie din aripioare de musca. iar celalalt eu o mantie de brocart rosu.Ne ducem la voi acasa sa vedem camila de aur! Uitandu-se la frate-meu. si orez de-mi putrezeste in hambare. Si-a pus mainile in solduri si a zis: . Cei doi invatacei s-au suparat foc si au inceput sa-l injure: . are broasca puf? Am acasa lazi cu aur si argint. bani sa-i intorci cu lopata. mirata. A inceput baiatul cel mare: Intr-o zi. a izbucnit in ras. Dupa ce i-a vandut. meri. si aceasta. Dar nici frate-meu nu s-a lasat mai prejos. Invataceii n-au mai zis nimic si au plecat. invataceii au raspuns intr-un glas: . fratele meu s-a dus pe munte sa coseasca iarba si a intalnit doi invatacei care vorbeau si gesticulau cu aprindere: unul era imbracat cu o mantie de brocart verde. In fiecare an. Cel de-ai treilea copil a spus: . peri care fac pere galbene ca aurul. frate-meu a cules struguri si s-a dus la targ sa-i vanda. a spus: . acasa. l-a intalnit pe Uang Mincinosul care i-a spus: . Zi si tu. ca cel de-ai doilea copil a inceput sa povesteasca: Fratelui meu ii place foarte mult sa planteze pomi. fructele leaga rod de se indoaie crengile. a spus: . Zana a ascultat pana la sfarsit si l-a laudat: .Zana surioara. Invataceii nu l-au lasat pana nu le-a fagaduit sa-i duca sa le arate camila de aur. Frate-meu s-a imbunat de indata si a izbucnit in ras. Imparatul a dat ordin sa i se aduca o asemenea rochie si a cazut beleaua pe capul meu. dar nu-mi sunt de nici un folos. a intrebat: . Cu toate astea sunt foc de suparat.Unde duci oamenii acestia? Luand-o inaintea lui frate-meu.Zana surioara. apoi.Pe cine injurati voi? Cei doi invatacei au raspuns intr-un glas: . ca mi-a poruncit imparatul sa-i fac o pufoaica vatuita cu 50 de kilograme de puf de broasca. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci usori ca fulgul. nu meriti sa asculti ce discutam noi.Care dintre voi imi va povesti o intamplare din care sa se vada cat de isteata este cumnata lui.Am. cumnata-mea a inteles. Fratele meu era curios sa stie ce discuta ei asa de infierbantati.Pe tine. dar sa stiti ca am o camila de aur pe care o hranesc in fiecare zi cu iarba proaspata.Ce pacat. Daca vreti sa stiti care din cele trei cumnate era cea mai isteata.Asta e usor pentru ca totusi mustele au aripioare. Auzindu-l.Cel de-ai doilea copil. ascultati cu bagare de seama intamplarile de mai jos. intalnit-o pe cumnata-mea care urca muntele dupa radacini de leac. cei doi invatacei s-au mirat si au inceput sa-l maguleasca. ca acasa nu avem decat un magar. Intr-o zi. De unde sa aiba el o camila de aur? Din fericire. cumnata-ta e o femeie desteapta. La fel au spus si cel de-ai doilea si cel de-al treilea copil. i-a luat cu el si pe drum se tot gandea c-a scapat niste vorbe nesabuite si acum ce se va face. Ce sa ma fac eu. Cel mai mare dintre copii s-a repezit: . acela va primi floarea.Cumnata mea e cea mai isteata. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci cu fiori pe margine.Asa amarat cum ma credeti. Daca nu ma crezi. Spune si tu. Frate-meu n-a avut incotro. iti voi povesti o intamplare de-a ei. Frate-meu. vita de vie.Intr-adevar. pruni.Te prinzi cu mine? . amaratule de cosas! Frate-meu a izbucnit: . auzind cum cei doi se intrec cu minciunile. asa ca a sadit o adevarata livada in fata casei: ciresi. Dar nici n-a apucat sa termine bine.Sarantocule. bunica lui tocmai a incalecat pe camila si a plecat sa faca o vizita in satul vecin. de aia sunt acum aici.

Cumnatamea s-a gandit ce s-a gandit. Dar n-a apucat sa termine ce avea de spus. . iar cumnata-mea a inteles ca acesta era un zgripturoi. dupa masa vin sa-mi dai livada. Nu cumva sa uiti ce ti-am spus! Seara a venit in curtea noastra o careta impodobita din care a coborat un tanar invatat. Si a batut asa de tare ca a dus fantana din rasaritul satului in apusul satului. frate-meu a sarit de pe kang si a spus: . daca castigi. zicandu-i: . in seara asta va veni sa te peteasca zgripturoiul. Vazand ca frate-meu nu spune nimic. . Razand. . l-a strigat pe frate-meu.Azi-noapte a batut din nou vantul.Pe ce ne prindem: pe putere sau pe iscusinta? . Vorbind de una. Sora-mea s-a speriat si a inceput sa planga. Uite cum facem: eu am sa spun o intamplare si. Cum a intrat pe strada noastra. pe cineva zicand: . imbracat cu o mantie rosie. Uang Mincinosul s-a rosit pana in varful urechilor de necaz ca s-a lasat pacalit de o femeie si de teama ca frate-meu ii va cere pamantul. . iti dau pamantul. Cumnata-mea a inceput sa rada si i-a zis: .N-ai cum sa-l gasesti.Imi vine ameteala in careta. Auzind intamplarea. apoi i-a povestit in amanuntime cum a facut prinsoare cu Uang Mincinosul. lasandu-i in fund o mica gaura pe care a umplut-o cu boabe de grau. zana l-a laudat: .Si pentru atata lucru esti suparat si nu mananci? Ia si mananca si te odihneste. ai pierdut. fiindca dupa ce a venit acasa s-a lovit de o musca si a murit. dar frate-meu parca uitase de prinsoare. Frate-meu a mancat si s-a dus sa se culce. Nu cred ca o musca poate omori un om. Nu trebuie sa te indoiesti de cele auzite si tu te-ai indoit.Baiete. dar gandul ii era numai la Uang Mincinosul. Apoi a aruncat un fir rosu si un inel de aur si a zburat. apoi a zburat catre munti. dar el n-a venit.Ai pierdut. Auzindu-l. sora-mea.Nu ma prind. pamantul meu roditor.Ce punem la bataie? a intrebat frate-meu. Si tu la fel. Tu de ce te ascunzi de mine? Frate-meu a oftat. apoi a cautat un petic de panza si a facut din el o punguta. frate-meu s-a aprins: . Uang Mincinosul a adus din nou vorba de vant: . daca te va pofti in caleasca. din vazduh. Uang Mincinosul. ca al treilea baiat a inceput sa povesteasca: Eu am o cumnata. Atunci cumnata-mea a intrat in. Dupa putin timp a venit Uang Mincinosul.Surioara. imi dai livada. cumnata-mea si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cu el si a zis: . Uang Mincinosul a inceput: . asa. Daca te va pofti sa te asezi in careta.Tu livada. sa spui ca te zdruncina. Uang Mincinosul i-a raspuns: . a incuiat poarta si din curte i-a spus: . cum a cazut pe ganduri. Cumnata-mea s-a asezat la poarta cu lucrul in mana. Daca pierzi. eu trebuie sa ma insor cu fecioara din casa voastra".Ma prind numai in necazul tau. Uang Mincinosul s-a infuriat si a strigat: .Deschide indata poarta sa vad daca e adevarat..si o sora.Ieri-seara a batut vantul asa de tare ca a mutat moara de piatra dintr-un capat in celalalt al satului. nici pe iscusinta. daca te indoiesti. Uang Mincinosul l-a batut pe umar si a zis: . cum a pierdut si cum dupa masa va veni acesta sa ia livada. Dintr-o privire. a spus frate-meu. ai pierdut. Frate-meu s-a gandit ca n-o sa se indoiasca de nimic din ce va spune Uang Mincinosul si asa s-a prins cu el. . au auzit dintr-o data. curte. Cumnata-mea l-a chemat la masa. de vrei sau de nu vrei. iar cand vine Uang Mincinosul lasa-i pe mana mea. tu sa spui ca ametesti. Frate-meu s-a intors acasa cu cosul gol si cum a.Vorbesti prostii! Oare poate sa miste vantul fantana? a raspuns frate-meu si de-abia dupa aceea si-a amintit de prinsoare.Nici pe putere. Dupa putin timp. vulturul s-a inapoiat si a spus din nou: „Cumnata harnica. a sters-o in graba.Sotii nu trebuie sa-si ascunda nimic unul altuia.. de alta. Amintindu-si de sfatul cumnata-mii. care stateau la poarta si crosetau. Apoi i-a dat-o sora-mii s-o poarte cu ea. cumnata-mea si sora-mea. Uang Mincinosul a continuat sa insire verzi si uscate. Intr-o primavara. inecandu-se de plans a spus.Cumnata ta intr-adevar e o femeie desteapta.Floare frumoasa de la poarta! Floare frumoasa de la poarta!" Cumnata-mea s-a uitat in sus si a vazut un vultur care s-a rotit de cateva ori in vazduh. Dar. Uang Mincinosul l-a starnit: . intrat in casa.Inseamna ca n-ai curaj. cu fata alba. iar eu.

copacii inca n-au inmugurit.Caleasca ma zdruncina. de ce plangi? Vad ca nu-ti lipseste nimic: orez ai. in fiecare an. a intrat in borcanul cu miere. si-n crapaturile stancilor. pe corp par. caci el era.A venit cumnata-mea! Da la o parte bolovanul din gura pesterii! Dupa putin timp.Am auzit ca ai puteri foarte mari. Apoi si-a miscat evantaiul si tot muntele s-a inrosit de atatea flori care straluceau de-ti luau ochii. am venit pana in inima muntelui sa-mi caut cumnata. Si deodata. Cumnata-mea s-a repezit si a pus capacul la borcan. Musca a inceput sa se zbata in miere. pe cap i-au crescut coarne. in luna februarie. a batut din palme si indata a aparut o caleasca impodobita.Pe muntele Tin sunt multe femei destepte. Facandu-si curaj. Cei trei copii s-au minunat vazand atatea flori si pe crengile uscate. si-n padurea de brazi. lunga de vreo 10 geanguri. Cand a vazut-o pe cumnata-mea. Cumnata-mea a cercetat cu privirea pestera si a dat cu ochii de un borcan mare cu miere. Cumnata-mea s-a luat dupa brazda de grau si trecand peste vai si dealuri a ajuns in fata unui zid de piatra din care se facea o pestera care era astupata la gura cu un bolovan. Localnicii au numit aceste flori Bujori de Munte.Atunci zgripturoiul. Cumnata-mea a zis cu voce tare: . borcanul asta e plin cu miere. A batut vantul de la rasarit si de la apus si boabele s-au imprastiat si s-au amestecat. peste tot erau numai flori rosii si proaspete. faina ai. si-a facut un plan si i-a zis sora-mii: . N-a terminat bine. ii iesea afara. cumnata-mea a intrat in pestera. Sora-mea. asta e pedeapsa pe care ti-am pregatit-o! Apoi a luat-o pe sora-mea de mana si sau intors acasa. zgripturoiule. A luat-o in spate pe sora-mea si ca o furtuna a plecat ou ea. plangand si mai tare. S-a miscat o data si s-a prefacut intr-un tigru fioros. avea capul in pestera si coada. a zis: . Si pe unde a trecut el nu a ramas nici o .O sa te duc in spate. zana s-a bucurat si a spus: . Auzind si ultima poveste. E luna februarie si trebuie sa infloreasca florile. Incepand de atunci. Vazand aceasta.Zgripturoiule. vad ca poti sa te prefaci numai in animale mari. Zgripturoiul. Cumnata-mea i-a strigat: . ca din pestera a auzit vocea sora-mii: . Cumnata-mea i-a luat vorba din gura: .Asa e! N-are de ce sa-i para rau ca s-a maritat cu mine. N-ai putea sa te prefaci intr-o musca si sa intri in borcan sa mananci miere? Nici n-a terminat bine de spus.Cumnate. leul s-a prefacut intr-un sarpe gros cat un butoi. cumnata-mea a spus: . sora-mea a inceput sa planga. Atunci pe loc. Roua le-a inmuiat si ploaia le-a udat si boabele au incoltit si au inceput sa creasca.Surioara. pe muntele Tin florile infloresc colorand cu roseata lor stancile si apa din izvoare. Nu vrei sa-mi arati si mie ce poti? Zgripturoiul s-a umflat si mai mult in pene si pe loc s-a invoit. dar n-a mai putut iesi. bolovanul s-a miscat si in fata ei a aparut zgripturoiul. Tigrul si-a miscat capul si s-a prefacut intr-un leu amenintator. urma. Cat ai clipi din ochi. in afara boabelor care cazusera una cate una din saculet. cand zapada inca nu s-a topit. ca sarpele s-a prefacut intr-o musca verde care. . Si-a cules fiecare cate un buchet si au plecat bucurosi acasa. Atunci zgripturoiul a spus: .Mergand pe drumul verde. iar ochi au inceput sa-i straluceasca de parca erau niste lampioane. plin de sine a inceput sa rada: . bazaind.

Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit.Cei trei purcelusi de Van Gool Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin. Desi erau inca purcelusi." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta."Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. . Noaptea. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. i-a spus fratelui lui: . profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. a auzit un zgomot afara."Eu ma opresc aici." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. care facea piatra de construit. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. Finul a zburat in toate partile. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: . caci afara era un lup mare si flamind. La un moment dat al doilea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. iar purcelusul.

iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. au auzit zgomot afara. lemnele au zburat in toate partile. In mijlocul piticilor se afla un batran. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. stiindu-se in siguranta de acum incolo. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. Si-n curand. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. care-i atarna pana la glezne. cantau cu totii o melodie tare duioasa. iar cind a ajuns jos. Lupul. Si pe colina aceasta. urlind de durere. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. casuta a continuat sa ramina neclintita. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. Purcelusii. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. Seara urmatoare. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. de unde nu s-a mai intors niciodata. Cum era indraznet din fire. . ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. Si-n timp ce jucau de mama focului. apa era fierbinte. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. si a treia oara. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. au construit o alta casa mai mare. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. Intre timp insa. au pus pe foc un ceaun mare. Dar casuta nu s-a darimat. cu peretii din piatra. Cind lupul s-a catarat pe cos. plin cu apa. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. care se deslusea din ce in ce mai mult. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta.A doua seara. Lupul a incercat si a doua. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. Si mergand ei asa. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. Pasamite. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. invartindu-se in cerc. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. intr-o seara. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. imbiindu-i la randu-le. purta un vesmant. La un moment dat. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. sa se prinda in hora. ajunsera la o colina. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. dar tot degeaba.

" Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. si-o porni la drum catre colina piticilor. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. ca sa nu i se vada betesugul asta. se acoperi cu haina. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati.. Si ca si in noaptea trecuta.. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. Bagara ei mana in buzunar. In zori. invelindu-se cu toale. Dupa ce-i sluti astfel. "Nu-i mare paguba . clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. Si cum ramasese chelbos. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni. Catre seara. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. de cum deschise ochii. nu le veni sa-si creada ochilor. ca li se facu la amandoi inima. culcandu-se. Si cand fu de ajuns de ascutit. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. Si oricat de mult cauta. . Cum era lacom de avere.. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. ii afla pe toti acolo. de mahnit ce era. Mersera ei ce mersera. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. Si-o sa impartim averea frateste.. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. si la fel si barbia. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. cand s-o intuneca. si cand o scoasera. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. Dar ca sa-i faca pe plac. La tipetele lui. ca sasi mai bucure ochii cu stralucirea lui..se mangaie el . o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat. Si mai inainte de a adormi.. ca in loc de carbuni era plina de aur !. Giuvaergiul doar atata astepta.ca tot mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !. Dar parca era multumit !. In acest timp. Peste putin o sa ajung mester. Si la fel pati si croitorul. din belsug. odata ramase incremenit de spaima. giuvaergiul ii propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. ca se lasase frigul. arunca o privire inspre cei doi straini. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si.. si cand ajunsera in vale. cat un purice. amandoi se culcara. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. La ce m-as lacomi ? . Cei doi calatori. batranelul ii batu pe umar. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. amandoi il ascultara. Si facandu-si culcusul peun maldar de paie. sa vada ce-i supara. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua.Eu sunt multumit cu ce am.. trebui sa-si acopere capul cu o caciula.Un hraparet. Acu' erau oameni avuti..Cat ai clipi. gasira adapost la un gospodar. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. care din fire era mai hraparet. cu cea mai mare iuteala. ca picau de somn. Vezi insa ca din pricina oboselii.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte. Apoi plecara mai departe.. se scula sa-si cerceteze buzunarele..... Si pe data cantecul amuti. daca vazura asta. De amar. dar vezi ca giuvaergiul. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. jucand de mama focului si cantand. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: . nu gasi decat tot carbuni. facand sarituri de doi coti. si-o sa ma insor cu aleasa inimii. Si ce crezi. le mai veni inima la loc. care se indura deai sa-i lase in grajd. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. celor doi. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si. Croitorasul se tinu de cuvant.. . Si ce crezi. incepu sa se jeleasca amarnic. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul.. dar nu prea mult. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni.

Nimeni nu stia de unde venise si cum il cheama. vantul si caldura ii parjoleau. dar visul lor ramanea numai vis. se innegrise de-i sclipea obrazul. Cand se afla cineva la ananghie. De fapt. Gradina Zeitei de Jad nu este decat un delusor. Uang cel Negru trecea pe langa puiul de piersic. sudoarea le curgea in ochi. Si tot in noaptea aceea i-au dat frunzele si a inflorit. trecand pe langa piersic. toti spargatori de pietre. Uang cel Negru era primul care-i venea in ajutor. Intr-o zi. Bateau ploile si vantul. Pe neasteptate. apele din munte carau cu ele pietrisul. De cate ori urca muntele sa sparga piatra. desi nu adia nici o boare de vant si crengile erau nemiscate. Oamenii care locuiau acolo. Seara a trecut din nou pe sub piersic si . intro noapte. izvoare cristaline. Pe atunci s-a oplosit pe munte un flacaias strain de acele locuri. De aceea oamenii ii spuneau Uang cel Negru. nu se stie cand s-a intamplat. Vorbeau toate satele din jur de bunatatea lui. Dimineata. dar micul piersic ramanea bine implantat si crestea de-ti era mai mare dragul. Visau pomi incarcati cu fructe. nici un fir de iarba. Era bun la inima feciorul si tare aratos si priceput. puiul de piersic a crescut de sa nu-l recunosti. Tot spargand piatra in bataia vantului si-n arsita soarelui.Gradina Zeitei de Jad poveste chinezeasca Gradina Zeitei de Jad se afla pe coasta Muntelui Pestera Vrajita. erau saraci lipiti pamantului. Nu era insurat si nu stransese un ban in viata lui. baiatul a simtit cum se scutura peste el boabele de roua de pe frunzele pomului. buzele li se uscau si crapau. Batranii spun ca pe vremuri pe Muntele Pesterii Vrajite erau numai pietre goale: nu crestea nici o radacina de copac. pe creasta muntelui a rasarit un piersic.

baiatul i-a spus: . S-a dus la locul lui si s-a apucat de spart piatra. La vreo 20 de li (Li . care nu mintea niciodata. cand tocmai cara piatra pentru bogatas. stiu ca n-ai dormit toata noaptea. ca un facut. Acesta tipa de durere. Pe un perete era agatat un tablou cu o piersica mare. maine asa. fata zeitei s-a imbujorat si mai mult. intr-o zi. Cat ai clipi din ochi a ajuns acolo si a vazut ca acesta era locul lui. La amiaza toti ceilalti flacai si-au gasit cate un loc sa se racoreasca.unitate de masura egala cu 500 m) de locurile acelea se afla un orasel in care traia un mare bogatas. a trecut la fapte. Si a plecat la piersic. Seara s-a intors acasa si n-a dormit toata noaptea gandindu-se la Zeita de Jad. le-a spus flacailor tot adevarul. Fata a facut un semn cu mana si din locul unde spargea baiatul piatra a venit in zbor o ramura de piersic. alaturi de el. Cand s-a trezit. Uang cel Negru s-a apucat iarasi de spart piatra. Si. Alta data. cand isi termina treaba. Vazand cat de bine se poarta zeita cu el. Le-a spus baietilor sa-l astepte pana se duce la zana sa-i coase. Crengile si frunzele pomului se stransera una in alta ca o umbrela deasupra-i. A chemat toti oamenii din imprejurimi. Daca ai vreun necaz vreodata. s-a indreptat catre locul unde stia ca e piersicul. paznicul a intins mana sa-l loveasca si pe el. A deschis ochii si a vazut ca dormea la umbra unui pom. Stiu ca esti un baiat bun si saritor. Unii se uitau mirati. Mirosul piersicilor il ametea cu parfumul lor. ceilalti flacai au inceput sa faca glume pe seama lui: . i se parea ca merge mai repede decat ceilalti.De data asta te iert. Era in iunie. De atunci. In ziua aceea.Am venit sa te rog sa-mi carpesti camasa. dar fata s-a facut nevazuta.Iarta-ma. iarta-ma! De acum incolo n-am sa mai bat pe nimeni! Dupa ce a spus de trei ori asa. Uang cel Negru se ducea in fiecare zi sub piersic si se intalnea cu Zeita de Jad. Fata radea din toata inima. paznicul i-a luat la bataie. altii faceau haz. mirandu-se de unde a rasarit pomul acolo. fara a mai sta pe ganduri. Rosindu-se. in fiecare seara. mare minune. Uang cel Negru nu stia ce sa mai zica de bucurie si multumire. dar acesta era bine infipt in pamant. Avea fata ca o floare de piersic inflorit si-i zambea. el ajunsese deja sub piersic. clar Uang cel Negru a ramas sa mai sparga piatra. dar mana nu inceta sa-l loveasca. plecand la lucru. desi stia ca nu venise pentru asta. Deodata s-a simtit obosit de cadea din picioare si a adormit. Uang se simtea tare incurcat si nu stia ce sa faca. deodata. A doua zi. Dar. .Eu sunt Zeita de Jad. Cand s-a luminat de ziua. ochii ii scanteiau si mai tare. L-a scuturat cu putere. Aici a intalnito din nou pe Zeita de Jad. a rupt o piersica si i-a aruncat-o baiatului drept in mana. De atunci. S-a uitat mult la pom. s-au terminat de mult piersicile.Uang baiete. lui Uang cel Negru i s-a parut ca piersicul ii zambeste si i-a fugit toata oboseala. printre care era si Uang cel Negru. Si mana a incetat sa loveasca.atunci florile au inceput sa-l ninga cu petalele lor. Uang cel Negru se aseza sub ramurile piersicului. in jurul lui era o racoare neobisnuita. a vazut cum piersicile rosii si mari se copsesera. Uang cel Negru s-a minunat si mai mult stiind ca pe tot muntele nu se afla decat piersicul pe sub care trecuse dimineata. Cand s-a inapoiat Uang. In timp ce vorbea. Dupa planuri. si i-a spus: . Uang cel Negru se simtea in al noualea cer.Negrule. Uang si-a rupt incaltarile. Apoi. parjolindu-i picioarele desculte. Dupa ce a mancat-o. Uang cel Negru a sarit deodata in sus. baiatul s-a simtit asa de racorit de parca fusese la scaldat. A rasarit soarele si baietii care treceau la lucru l-au vazut dormind sub piersic si. Vazand ca baietii stau degeaba. mana a inceput sa-l loveasca chiar pe paznic. cand soarele pripeste mai tare si pietrele se incinsesera ca focul. ce bine ar mai fi". Paznicul a cazut in genunchi si a inceput sa se roage: . Uang s-a pomenit iarasi inconjurat de flacaii care spargeau piatra. Fata a lipit-o de pom si crenguta s-a lipit ca -si cand niciodata nu fusese smulsa de acolo. dar ea s-a oprit din ras si i-a facut semn s-o manance. bogatasul a inceput sa-si faca planuri: „Daca as avea o gradina in care sa sap un lac. Azi asa. sa ridic un munte si pe munte sa construiesc un pavilion. Uang cel Negru s-a mirat si mai mult vazand asa mandrete de fata cum nu vazuse nicaieri pe unde umblase. Dupa putin timp a adormit. tu ce mai cauti? Uang cel Negru. intr-un pavilion verde scaldat in lumina. fata a spus: . dar n-a gasit un raspuns la intrebarea ce-l framanta si. Zeita s-a invoit. sa vii aici si sa ma cauti. Intr-o zi. camasa carpita. trecand pe acolo. pe o creanga statea o fata de toata frumusetea si culegea piersici. Razand. si le-a dat porunca sa-i aduca piatra de pe munte. a auzit vocea unei femei: . i se invinetise fata. dupa ce a mancat si a baut pe saturate. Zana il privea razand. Culca-te putin. Fata a luat o ramura de piersic si a scuturat-o si Uang s-a pomenit.

Ingrozit, paznicul a fugit la bogatas si i-a spus tot. Acesta a dat ordin, sa fie adus Uang cel Negru si aruncat in temnita. Afland flacaii ce i s-a intamplat, au tinut sfat si au hotarat sa-i dea de stire Zeitei de Jad. Cand au plecat pe munte sa sparga piatra, au trecut cu totii pe la piersic, insa, nevazand pe nimeni, nu stiau cui sa-i spuna. Il auzisera ei inainte pe Uang cel Negru vorbind de zeita, dar in afara de el n-o vazuse nimeni. Atunci, unul dintre ei a strigat: - Zeita de Jad! Vrem sa-ti spunem ceva! Nici n-a terminat bine, ca au auzit o voce de femeie: - Asteptati putin sa va deschid usa. Si frunzele piersicului au inceput sa fosneasca si baietii s-au trezit deodata in Pavilionul Verde, iar in fata lor se afla o fecioara care broda o pereche de papuci barbatesti. Atunci, ci au inteles ca aceasta e Zeita de Jad si iau spus totul. Aceasta i-a linistit: - Fiti pe pace, ma duc eu sa-l scap! Si indata s-a facut nevazuta. Bogatasul tocmai se afla la masa, cand a auzit o voce: - Bogatas afurisit, ele ce l-ai inchis pe Uang cel Negru? Eu l-am batut pe paznic. Vrei cumva sa te pui cu mine? Incearca! Mosierul s-a holbat in jurul lui, dar n-a vazut nimic si a inceput sa tremure de frica. Vocea s-a auzit din nou: - Netrebnicilor, sa-l eliberati de indata pe baiat! De abia acuma si-a dat seama mosierul ca aude vocea unei femei si, facand pe grozavul, a zis: - Dar cine esti tu care nu te arati? - Crezi ca mi-e frica sa-ti spun cine sunt? Sunt Zeita de Jad! a raspuns vocea. Ingamfat, mosierul a spus: - Eu sunt stapanul tinutului. N-am decat sa deschid gura, ca argintul va curge garla, temnitele se vor ticsi. Iti poruncesc sa te arati la fata! Razand, zana i-a spus: - Inca n-am vazut nici un stapan aici! - Eu sunt stapanul, a spus mosierul. - Chiar tu? Si eu care credeam ca esti o gramada de gunoi! Nu meriti tu sa ma vezi! - Orice ai spune, eu sunt stapanul, iar Uang cel Negru nu este decat un spargator de piatra si supusul meu! a spus mosierul fara obraz. Zana s-a infuriat si a inceput sa-l batjocoreasca, dar mosierul, rosu de ciuda, n-avea cum s-o vada. Atunci, zana i-a spus: - Vrei neaparat sa ma vezi? Sa-ti arat mai intai de ce sunt in stare! Si deodata a intrat pe usa o ramurica de piersic care s-a infipt in mijlocul camerei si, cat ai clipi din ochi, din ea a crescut un piersic gros si mare care impingea cu crengile tavanul camerei. Speriat, mosierul a inceput sa tipe si a rupt-o la fuga mai repede de cum se strecoara un soarece in gaura lui. In randul paznicilor a inceput imbulzeala: cadeau si se impingeau unii pe altii strigand: - Iarta-ne, zana! Iarta-ne, zana! - Va iert pe toti daca descuiati usa temnitei! le-a raspuns zana. Uang cel Negru a vazut cum se deschide usa, a iesit din temnita si a fugit repede acasa. A doua zi, cand tocmai se pregatea sa plece la lucru, s-a pomenit cu Zeita de Jad ca intra in curte. Fastacit, Uang nu stia pe ce sa puna mana mai intai. N-a trecut mult si de afara s-a auzit harmalaie mare. Bogatasul trimisese soldati si cai sa-l prinda pe Uang cel Negru. Zana l-a apucat de mana si i-a spus: - Hai repede cu mine. Soldatii au inceput sa-i urmareasca. Zana si baiatul s-au catarat pe munte, dar soldatii erau pe urmele lor. Ajungand la un zid de piatra, zana s-a oprit si a zis: - Sapa mai repede aici! Baiatul a inceput sa loveasca cu tarnacopul in zid pana ce a aparut ca o usa ce ducea intr-o pestera unde zana ia spus sa se ascunda. Cand au ajuns soldatii acolo, n-au vazut nici urma de baiat, ci numai pestera neagra. Unii, mai curajosi, au intrat in pestera si au mers, pana ce au dat de o apa adanca, adanca si foarte involburata. De atunci nu. l-a mai vazut nimeni pe Uang cel Negru. Pestera de pe munte au numit-o Pestera Zeitei, iar muntele l-au numit Muntele Pesterii Zeitei. Adeseori, din gura pesterii iese o ceata alba care cuprinde tot muntele si atunci se aude un zgomot ca si cand cineva ar sparge piatra. Si cand ceata devine mai deasa,

oamenii spun ca e vremea cand zeita se intalneste cu Uang cel Negru. Nimeni n-a mai vazut-o pe Zeita de Jad, dar tot muntele e acoperit cu piersici, asa ca i se spune Gradina Zeitei de Jad.

Fata saracului cea isteata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata etc. A fost odata un om si o femeie. Ei erau atat de saraci, incat n-aveau dupa ce bea apa. Nici tu casa, nici tu masa, nimic, nimic, dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu, alaturi cu muierea, de-i treceau naduselele, si ca sa dea si ei in spor, ba. Se tinea, vezi, norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini, cum se zice. Umblau cu tarabutele de colo pana colo, si ca sa se statorniceasca si ei la un loc, nu gaseau. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei, doi calici, cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. Aveau acesti oameni o spuza de copii. Din acesti copii, cei mai mari erau numai fete, iara baietii erau maruntei si stau langa dansii ca ulcelusele. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca, ca v-ati fi luat campii. Ieseau toti afara inaintea lui, jigariti si hartaniti, ca niste netoti, subtiratici si pitigaiati, ma rog, lesinati de foame, si tabarau pe bietul om cu gura: tata, mi-e foame, tata, mor de foame. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. Bietul tat' sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Si ca sa-si linisteasca copiii, el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. Astfel, mai cu sosele, mai cu momele, adormeau si bietii copii, cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca, vedea de dansii, ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare, mai

ingaduitori, ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. Dara, bate toba la urechea surdului. Adeca, de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei, poate, mai ingaduitori, si mai cu rabdare, dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. Intr-acestea, boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni, caÊsi urgisiti de Dumnezeu, i se facu mila de ei si, intr-o zi, cand veni sa se roage pentru salas, el ii zise: - Omule, te vaz harnic, muncesti de te spetesti, si doua in tei te vaz ca nu poti lega. Iata, eu ma indur si-ti dau un petec de loc, sa fie de veci al tau. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. - Bogdaproste, cucoane, si Dumnezeu sa priimeasca. De unde dai sa izvorasca, raspunse bietul om. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. Peste noapte, nu stiu cum se facu, nu stiu cum se drese, ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. A doua zi de dimineata, bogatul, vazandu-si vita moarta, sari cu gura mare asupra saracului, il lua de piept si cu el taras se duse la curtea boierului, sa le faca judecata. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: - Boierule, acest prapadit de om, venetic in satul nostru, n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc, el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Baga de seama ca, dupa ce e sarac, apoi e si cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce si-a facut pentru bordei, dupa ce ca e mare foarte, apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva, numai ca sa-mi faca mie paguba, si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. Judeca d-ta acum, nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Si ce-mi pasa mie de asta? - Boierule, raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. Boierule, n-am ce zice, omoara-ma, spanzura-ma, n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul, drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa, si o groapa mare, ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei, dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie, caci n-aveam pe ce ma mandri, cand mi-am ales loc langa d-lui. Acum lumineze-va Dumnezeu, boierule, si judecati dupa dreptate. Boierul sta in cumpana. Nu stia cui sa dea dreptate. Vedea el ca saracul a cazut in pacate, dara fara voie. Dupa ce se gandi el nitel, zise: - Bre, oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari; cine le va dezlega mai bine, a aceluia sa fie dreptatea. Va dau ragaz de trei zile, ganditi-va. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. Tineti minte bine. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide, duceti-va acum. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele, sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. Bogatasul, laudandu-se ca el are sa ghiceasca, fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras, deoarece sta slanina pe dansul de o palma; iara saracul plangea de potopea pamantul, gandindu-se ca ce o sa spuie el. Daca ajunsera fiecare la ai sai, bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina, iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. Copiii se adunara pe langa dansul, se uita, dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. Incepura si ei a plange; si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? - Ce sa am, fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune, necum un sarman prost ca mine. - Ci spune-ne si noua, ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. - Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati, voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. - Te mira, tata, la ce am putea fi buni si noi. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise:

bade. cucoane. Si chemand mai aproape pe sarac. raspunse bogatasul. de nu-ti venea sa-l mai auzi. nici pe drum.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: . Bietul sarac se cam codea. Ea sa fie nici imbracata. bre. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. aci trecea de cealalta parte. nici calare. In cele din urma. Se infatisa inaintea boierului. ni pe langa drum. incremenira. Bogatasul. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. Atunci boierul. caci ii da de pamant cand un picior. Fata cea mare. tatuca. Acum zise bogatasului iara: . il intreba cu un grai blajin: . raspunse boierul. iaca. dara se indoia.Ce este mai bun pe lumea asta? . ca alearga peste vai si dealuri. de nu-i vezi copitele. Cum auzi saracul unele ca acestea. Saracul paru a se mangaia oarecum. ne va sta capul unde ne stau talpile. . taran viclean si mojic ce esti. Cela aiureaza. mai intreba o data pe bogatas: . cand auzi cele ce ii spuse: . Cand o vazura boierul si oamenii curtii. nici dezbracata. raspunse boierul.Spune-mi. asa este. capul meu nu ma duce asa departe. intorcandu-se catre bogatas. zise boierul.Nu te teme. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta.Eu. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. Fata cea mare se puse pe ganduri si. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca.Tu ai dreptate. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in . ii zise ea. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. Nu-i venea sa spuie drept. ca judecata cea dreapta a mariei tale. cucoane. caci de unde nu.Minciuni spui. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. de teama sa nu pateasca ceva. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. incepu a se boci si a se vaicara. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile. omule. sasi mai mahneasca si copiii.Apoi de. Si asa.Adevarat. Boierul. . cucoane. .Apoi de. cand altul. ea nu era nici calare. Saracul se arata a fi multumit. cu chiu cu vai. se apropie de tata-sau si ii zise: . .Nimic nu este mai bun pe lumea asta. Dara daca se vazu incoltit. cand ii dau drumul. fata arunca pe dansa un volog (plasa). umbla ni pe drum. nu voia sa se dea ramas. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. mandru si cu pieptul deschis. cucoane.Iaca.Iesi afara. nici pe jos. nici pe jos. tapul fiind pitic.Ei. Cum se facu dimineata. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim.Asa este. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. care are grasimea pe el de o palma de groasa. ti-oi spune si eu ceva. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. adaoga: . Si intreband si pe saracul. Nu era nici imbracata..Armasarul meu. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. spuse tot adevarul precum era. Boierul intreba pe bogatas: . lua matele la subtiori. si se intoarse la ai sai. vezi.Ia lasa. Mergand astfel pe drum. boierule. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul.Apoi de. caci tapul nu tinea drumul drept. Nu voia. raspunse si saracul. Si. . dara numai inima lui stia. nici pe langa drum. tata. venind asa. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. raspunse el. milostive stapane. vezi. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. ajunse la curtea boiereasca. nu mai fi asa de mahnit. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. el raspunse cu sfiala: . . fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce.

lant. cucoana? . ce e drept. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. pentru ca de aceea barbatul este barbat. Sezura. ce-i abatu lui. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. Mai-nainte de a se cununa. nu mai putem trai amandoi. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze).Da' unde-i dus boierul. barbate. mai cu seama ca era burlac. ei incepura a se intreba unul pe altul: . s-a dus. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Acestia. caci n-am judecat pe acei jeluitori. Boierul. se repezira la dansa. sunt sfinte pentru mine. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. insa o roata de la caruta mi se stricase. si inca unul. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. care il slujea cu credinta. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. sa-mi imprumute el o roata. raspunse ea. Se imbata boierul de se coclise turta. ca pofti sa o aiba el de nevasta. intrebara: . Cand. mai cu seama ca era a fata.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. . boierul zise dansei: . se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? .Nu-l credeti. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. ma. Daca venira dinaintea cerdacului iara. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa. si sa te duci la tatatau acasa. raspunse cucoana. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi.Eu te iau de sotie. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. si cum avea si ea pe vino-incoace. Taranii se uitara lung si plecara. si se cununa cu dansa. ce sa vedeti. cucoana. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine.Ce sa fie? raspunse ea. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. Si(-i) mai dete unul. au ba.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. Ea priimi. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. ce vorbira. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. Iaca. Viind si boierul acasa. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. Cucoana zise: . Taranii asteptara ce mai asteptara si. si ce le-am zis eu.Ia. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. ii zise: . Nu sunt vinovata intru nimic. cum auzi. Ea asculta si tacea. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. cucoana. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului.Vorbele tale. Cucoana asculta din cerdac si tacea. intreba: . iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. prinsera a intreba: . Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. Unul zise: . Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. Ajungand la poarta ograzii boieresti. pana il facu cuc. El. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. asta care e de fata. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. Atunci m-am rugat de vecinul meu. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. Afland ca boierul nu este acasa.Da' bine.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei.

Atunci cind fata se va intepa cu fusul. ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrat-o cu daruri alese. A saptea ursitoare. gindi ea. .Aidem. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse: "-Inainte de a implini 18 ani. vazandu-se in astfel de hal. Pot sa incerc si eu?" In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca. rind pe rind. Frumoasa din Padurea Adormita A fost odata. Cind petrecerea era pe sfirsite. In bucuria lui. Intr-o buna zi.La tata acasa. imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele. boierul." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in. acasa. cand se destepta. dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului. hoinarind singura prin palat. "-Pe aici nu am mai fost niciodata. copila se va intepa la deget cu un fus si va muri. care n-apucase sa urseasca. iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata. imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. nevasta. intreba unde se afla. imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie. ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete. prietenii si ursitoarele. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. Deodata. virtute. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. sapte ursitoare poftite de imparat la ospat. Inca din ziua aceea. de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta.A doua zi. un imparat si o imparateasa. facu un pas inainte si spuse: "-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. se gandi ce se gandi. apoi raspunse: . ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara. petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. Cand m-ai gonit de la d-ta. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite. "-Batrinico ce faci aici. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. bogatie. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. si sa traim ca in san de rai. in vremurile de demult. era o ursitoare. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune. acum pricep eu ce odor de femeie am dobandit. ar fi bine sa arunc o privire. Aceea am si facut." La auzul acestor vorbe toti incremenira. noroc. se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. La petrecere sosira. bucurie. prietenoasa si cuminte. Cucoana ii raspunse: . iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. Intr-o buna zi.

..Aceasta auzind vestea rea. Cine tranti poarta? . Delavrancea Se scutura din salcami o ploaie de miresme. Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe. Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. de ce zboara pasarile? . pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om. barba. Se scarpina-n cap.In tara randunelilor? . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori. peste toate au nins anii multi si grei. Facu ochi mari de uimire cind vazu. pe bucatar. si-i privi cu atata dragoste. imparatul.Zboara. o. cocoseii mosului! Un baietan s-o fetita. . toate vietuitoarele dormeau.. ca ochii lui erau numai lumina si binecuvantare. orataniile. pe imparateasa.Da.O. Innumara florile care cad. Dar de indata ce o atinse. credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat. mustatile. Si.. frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si. Inauntru domnea o liniste apasatoare. sarutara manele lui "tata-mosu".. voinicii mosului!.Tata-mosule. pe pisica si chiar pe soricel.. Dupa ce adormi intreaga curte. au trait fericiti pina la adinci batrineti . bata-va norocul. o data cu ea. curtenii.In tara cocorilor. . Se uita-n fundul gradinii. Se gandeste. Se apleca sa o sarute.Da. Iar innumara florile scuturate de adiere. zise fetita. .. imparateasa.Dar randunelile un'se duc cand se duc? . in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros.In tara cocorilor? . . . Bunicul de B. tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. Deodata vazu o usa intredeschisa.S. rosii si bucalati.Finca au aripi. incaleca pe balaurul urias. Si zambi pe sub mustati. El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului. dar pe jos. . pe ucenic..Poi. Batranul coprinse intr-o mana pe fata si in cealalta pe baiat. Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul. La ce se gandeste? La nimic.In tara randunelilor. ratele n-au aripi? de ce nu zboara? . da' cocorii un' se duc cand se duc? . dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit.Tata-mosule. sprancenele. . dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea. de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului. Bunicul sta pe prispa.. raspunse batranul sorbind-o din ochi.Credeam ca s-a umflat vantul. Strajerii. zise baiatul. Ani de zile. pe imparat.

tata-mosule? .. ca are un ochi si mai verde! Bunicul abia se tinea de ras. . ca batranul stranse din ochi.Cum de nu?! Mie un scatiu. trase o palma in partea fetei.. Fata: . cam repede.. Si copii o si daspicara.Partea asta este a mea. sari de pe genuchiul batranului. se repezi si trase o palma in partea baiatului. ha. Copiii incepura sa-l mangaie.Si jumatate mie. si fata. ..Da. tata. . .Si partea asta. Batranul o mangaie si zise baiatului: . tata-mosule? intreba baiatul cu mandrie.Ba a mea.Tata-mosule. Mama lor iesi pe use si intreba rastit: . zise fata. si cantecul. zise baiatul netezindu-i barba. si zise prelung: .. Copiii bat in palme. ba a lui. s-a ei! .Ba a mea. copiii se facura stapani pe obrajii bunicului. saruta partea lui...Pe din doua.S-a mea. si mie? Fata se intrista. Copii tacura din ras si bunicul din cantec. as vrea sa-mi creasca si mie aripi si sa zbor sus de tot pana in slava cerului. dar stii.Vrei si tu. si pe altul.. biiine.Jumatate mie. incepu: . . poi ce fel...Daca ti-o creste tie aripi. .Si asta. . . tie doua.S-a mea..I. nu e-asa. Femeia intra in casa.Ba a mea.Mustata asta este a mea. . . Baiatul: . a mea! La barba se-ncurcara. sa prinzi si pentru tine. Cum il vazu.Lasati pe copii sa vie la mine! . s-a lui! La obraji cearta se aprinse mai tare. O femeie uscativa intra pe poarta cu doua doniti de apa. tata.Bine. . cazacele. si d-ta. o sa ti sa suie in cap..Tie doua si mie doua. o. iar ii razgai.. .. ca e mai calda! . . sa prinzi si pentru ea. mie sa-mi prinzi o presura si un sticlete.Ba a mea! .. ca nu e ca a ta! .Ba a mea.. lui doua si mie una. Bunicul ii joaca.Biiine.Fireste..Ba a mea.Ba a mea! Si baiatul. Statu din joc. sopti mosul ca si cum ar fi mustrat pe cineva. incepu lauda. Pe bunic il trecura lacramile. Bunicul ii impaca. Se osteni bunicul. Bunicul ridica mana in sus aducand destele ca un preot care binecuvinteaza.Mustata mea e mai lunga. zicandu-le: .. Din vorba in vorba. cu lacramile in ochi. Baiatul. ce cati noaptea prin argele". si saruta in crestetul capului si pe unul. Si iar incepu rasul.. a mea! . Ce fericiti sunt! Baiatul incaleca pe un genuchi si fata pe altul. ba a ei sa fie mai lunga. suspinand pe a ei.Amandoua sunt deopotriva. Fata tipa. Bunicul le canta "Mai cazace.. . . Si dupa ce o impartira frateste. bata-i focul de copii!.. dar tacu si-i impaca zicandu-le: .Partea mea e mai frumoasa.....Ba a mea e mai lunga! Si baiatul intinse d-o mustata si fata de alta. ca e mai dulce! .. ca e mai alba! Bunicul zambi. ca are un ochi mai verde! .Sa-i bata norocul si sanatatea.Ba a mea.. ha. infuriindu-se. si jocul. . E muma lor si fata lui.

ca sa-mi prind pofta macar.Ce e asta.Lasati pe copii sa vie la mine! Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. Ia da-mi si mie niste oua.l azvarle in fantana ! Cucosul.Mai ! ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc. numai iata gaseste o punguta cu doi bani.Da' cum nu ! zise baba. ori du-te de la casa mea. vazand aceasta mare . prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boierului. fara pasare. sa faca oua. mamanci ca in targul lui Cremene.. ca si eu asa am batut gaina. ci se ia dupa trasura spuind neincetat : Cucurigu ! boieri mari. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. Daca ai pofta de oua. si iacata-o cum se oua. cand ajunge in dreptul unei fantani. o si ia in clont si se intoarna cu dansa la casa mosneagului. de ciuda. c-un feliu de mestesug. iar mosneagului nu-i dadea nici unul. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului : . Vezeteul se da iute jos de pe capra trasurei si. bate si tu cocosul tau. inciudat.Na ! ori te oua. . Pe drum se intalneste c-o trasura cu-n boier si cu niste cucoane. prinde cucosul si. cum scapa din manile mosneagului. se ia dupa gura babei si. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. si mosneagul avea un cucos. Si surazand fericit raspunse fie-sei: . Si cum mergea el pe-un drum.Ma ! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. Cucosul. care era foarte zgarcita. zicand: . ca sa nu mai strici mancarea degeaba. vermi neadormiti! Obrajii bunicului erau rosii si calzi. suparat de asta. Mosneagul. pofticios si hapsan. o pune in buzunar si porneste cu trasura inaine. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. Boierul o ia.Mai baba. nu se lasa. Baba avea o gaina. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. Si cum o gaseste. zice vezeteului: . bezmetec. Mosneagul intr-o zi isi perdu rabdarea si zise: . Vezeteul se da iarasi jos de pe capra. Cucosul. si-i manca.

s-a facut un pantece mare.Mosnege. vazand ca n. vazand aceste mari bogatii.Ma ! da'al dracului cucos i-aista ! Ei. mai crestatule si pintenatule ! Si cum ajunge acasa. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. pe langa paseri.Am sa-l dau in haznaua cu banii. Atunci toate paserile din ograda oiereasca. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu ! boieri mari. iaca si baba vinea nu stiu de unde. iese teafar si de-acolo. caci boierul acela. Mosneagul. da-mi si mie niste galbeni! . de intuneca de tot casa boierului.Duca-se si cobe si tot. iar paserile dupa dansul. . Mosneagul. umfla cucosul de o aripa si-l azvarle in haznaua cu banii. Mai sta boierul pe ganduri. de mult banarit ce avea. Vezeteu ! Ia-l de pe capul eu si-l zvarle in cireada boilor s-a vacilor. asterne tolul. Apoi iesa si de-acolo. iute ca un prasnel. mai cucuiete si mai boghete. ba inca face si o aparaie prin casa. Atunci cucosul i-a zis: . Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. i-a deschis poarta. Cucosul. si cand isi arunca ochii spre poarta. Dati punguta cu doi bani ! . iara pe tol toarna o movila de galbeni. Atunci. iesa afara cu bucurie. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. si de la poarta incepe a canta : "Cucurigu !!! Cucurigu !!!" Mosneagul. nu stia ce sa faca de bucurie. zise ea rusinata. si inconjurat de-atata amar de galite. se duce in treaba lui si lasa pe boier in pace. boierul. Cucosul o ia de jos cu bucurie. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac: l-a lua in coarne. si toarna el toata apa din fantana pe jaratic. s-a mirat cumplit si a zis : . Si.primejdie. care stralucea la soare de-ti lua ochii ! Mosneagul. cand a vazut ea unele ca aceste. nu-i mai stia numarul.are ce-i mai face. . care de care mai frumoase. asterne un tol aici in mojlocul ograzii. si nu altaceva. si iarasi incepe: Cucurigu ! boieri mari. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptorului. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice : Cucurigu ! boieri mari. si merge el cat merge. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. ca nici lucru curat n-a fost aici ! Cucosul insa mergea tantos. intinde aripile in dreptul soarelui. dupa toate cele intamplate.Stapane. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. Cucosul atunci se asaza pe tol.Mai. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l azvarle in cireada ! Atunci bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea el toata cireada. incepe a varsa la apa. poate va inghiti la galbeni. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorulul. pana ce ajunge acasa la mosneag. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. vazand pe cucosul lui asa de mare si de greoiu. si-nghite. de cuvant. ce sa faca ? Incepe-a inghiti la apa. si-nghite. canoasa la inima. el stie cum si pe unde. face cum i-a zis stapanu-sau. doar va scapa de cucos. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. cand mai vede si asta dandanaie. pana ce stinge focul de tot. si. pana ce-nghite toata apa din fantana. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. numai bine ca am scapat de belea. vazand aceasta. Baba. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. las'ca ti-ouiu da eu tie de cheltuiala. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . Dati punguta cu doi bani ! Acum. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. si se racoreste cuptiorul. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. si de cirezi de vite. pana-i vine iarasi in cap una. i-a sta vreunul in gat. de ti se parea ca-i o nunta. vazand voinicia cucosului s-au luat dupa dansul. cand vede si asta mare nedreptate. zise boierul cuprins de mierare. i-azvarle punguta. cum zice. si-om scapa de suparare. cum aude glasul cucosului. zicand: Cucurigu ! boieri mari. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul.

s-a dus sa deschida. cand vede ca s-a batut joc de dansa. . Si cum mergea pe drum. de-ti venea sa-i plangi de mila ! Biata gaina. pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesa adevarata. tuna si fulgera si ploua cu galeata. o prinde s-o bate. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. ce sa vada ? Gaina se ouase o margica.. Printesa si Mazarea de HC Andersen E ra odata un print si printul acela voia sa se insoare cu o printesa. a raspuns printesa. gabuieste gaina.. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa! Si printul a luat-o de nevasta. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe poarta: "Cot. Printese erau destule. Baba atunci se duce cu fuga. dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese. sarmana ! Mosneagul insa era foarte bogat.. fiindca tuturora le lipsea cate ceva. fuge pe drumuri.Groaznic de prost!. dar n-a spus nimic. si iaca ce mi-a adus ! Atunci baba se duce in poiata. cot. . Gaina sare peste poarta. tatal printului. gaseste si ea o margica s-o inghite. iar pe cucos il purta in toate partile dupa dansul. Si a cutreierat toata lumea ca sa gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit. Si printul s-a intors iar acasa si era foarte necajit. Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta orasului si regele. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva. Pe urma a pus peste mazare douazeci de saltele de lana si pe saltele douazeci de perne mari de puf.Ba pune-ti pofta-n cuiu. de mila. cum scapa din mainile babei. fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. c-asa am batut si eu cucosul. Si asta sa stiti ca-i o poveste adevarata. Dar zicea ca-i printesa adevarata. Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toata numai vanatai! Groaznic! Si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata. iara nu cucos de facut bors. daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. pe baba. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. tocmai se starnise o furtuna cumplita. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. las’ ca vedem noi indata!. sa vada ce i-a facut gaina!.. sare de pe cuibariu cotcodocind.. dupa vreun ceas de sedere. dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele! Apa ii curgea siroaie pe par si pe haine si ii intra in pantofi pe la varfuri si tasnea inapoi pe la calcaie. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. Intr-o seara. pan-o omoara in bataie ! Si asa. stii tu din a cui pricina. Aici s-a culcat printesa. . Dimineata au intrebat-o cum a dormit. lipita pamantului. sa-ti aduca galbeni. La poarta era o printesa. Toata noaptea n-am inchis ochii. era o vreme ingrozitoare. Vai.Bine. stii ce mi-ai raspuns! Bate acum si tu gaina. Si cand se uita in cuibariu. mai baba ! Cand ti-am cerut oua. s-a gandit regina. o apuca de coada si o ia la bataie. si. a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare. dar cu printesa adevarata. a pus-o gainarita. Baba. s-a dus in odaia de culcare.

dupa ce-si scalda copilul. de parca le legase cineva. ca niste smintite. draga mamei. copilasul meu!" Mama ei. nu s-ar povesti. sarind fara sine. Nevasta lui. Nevasta lui. Intru una din zile. se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele! Si. dar si soacra-sa nu era tocmai hatra. incepura a-l boci amandoua. Pe cand se sluteau ele. de clocotea casa. Dupa ce-l adormi. care avea copil de tata. cu ochii pironiti in drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate. o intreba cu spaima: — Ce ai. era cam proasta. cand a fost. care torcea dupa horn. daca n-ar fi fost. ca bine zici. Noi nu suntem de pe cand povestile. numai iaca si tatal copilului intra pe usa. il puse in albie langa soba. il infasa si-i dete tata. — Ce este ? Ce v-au gasit.Prostia Omeneasca de Ion Creanga A fost odata. de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci si noua de oca de fer la un picior si tot i se parea ca-i usor. are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare! — Vai de mine si de mine. apoi il legana si-l dezmerda. si omul acela traia la un loc cu soacra-sa. incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata. flamand si nacajit ca vai de el. mama! Copilul meu are sa moara! — Cand si cum? — Iata cum. nebunelor? Atunci ele. cuprinsa de spaima. omul nostru iese de-acasa dupa trebi. pana ce-l adormi. fata mea. ca. viindu-si putin in sine. Cica era odata un om insurat. zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si. ce-ti este?! — Mama. . statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a se boci cat ii lua gura: "Aulio! copilasul meu. ca fiecare om. Si? — De s-a sui mata. ci suntem mai dincoace cu vro doua-trei zile. caci era iarna. cum va spun. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Il vad.

. sparge ici. Si mergand el tot inainte. Indata facu asa. — Da' ce te framanti asa. suindu-se pe-o sura. cu-n tapoiu in mana.Omul. de aici merse mai departe. numai nu pricep. nu-i nici de-o treaba.. — Ie-l de coada. N-ai vrun topor la indamana? — Ba am. sa urce vaca pe sura. zise in sine: "Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn. ba. pe cari-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in . s-acum. Apoi. si lumina soarelui intra in bordeiu. ca spanzuri vaca! Ic fanul si-l da jos la vaca! — Da' nu s-a irosi?. tragea de protap cu toata puterea. De aici... in casa. isi lucrase un car si-l injghebase. ofta din greu. zise gazda. — Ma omule! zise drumetul. tragea din rasputeri de funie. — Bine m-ai invatat. Rotarul voia acum sa taie usorii. il punea iar cu gura la soare. — Foarte multamesc. habar n-are tapoiul de scarba... om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ce sa-mi gatui vaca! Asa. Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui. bine m-ai invatat! Ia uita-te dumneta! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului. pana ce ajunse iara la o casa. zise drumetul in sine.. pe urma iar iesea. pana ce ajunsese ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. zise drumetul in sine si pleca.. facandu-si cruce. voia sa arunce niste nuci din tinda in pod. Ai un oboroc? — Da' cum sa n-am?! — Pune nucile intr-insul. Omul de gazda. — Stai putin. eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul. prietene! — Da' ce faci aici? — Ia. duc in lumea toata! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi. — Ca degeaba te trudesti. mai numarand si alt neghiob.. ci pleca. zise gazda. mirandu-se si de aceasta mare prostie. ma-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba vad. drumetul nostru. "Inca un tont". Drumetul nostru. Asa zicand. pe iasta sura. i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare. Vaca ragea cumplit. om bun! — Multamesc dumitale. merse tot inainte. din intamplare. om bun. la fan. dupa ce le asculta. — Ia. dupa o bucata de vreme. fiind rotar. vreu sa zvarl niste nuci in pod. si pleca suparat si amarat ca vai de om! Si mergand el bezmetic. n-am mai gandit!" Apoi drumetul se intoarse acasa si petrecu langa ai sai. nedumerit.. sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebe la loc. iar de nu. sa manance fan. apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi. om bun. peste catva timp ajunse intr-un sat si. fara sa stie unde se duce. ce truda! zise drumetul.. Drumetul nu zabovi nici aici mult. dar ce vrei sa faci? — Ce sa fac. sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura. ca sa am lumina. zise: — Buna ziua. Atunci omul asculta si vaca scapa cu viata. iesi din casa. "Din ce in ce dau peste dobitoci". ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu. Stiti pentru ce? Asa: usile era mai stramte decat carul. mai numarand un natarau. Un om legase o vaca cu funia de gat si. si tot asa facea. Ma. bata-l scarba sa-l bata... si el nu mai putea de ostenit. — Bre. crestine. spre a scoate carul. zise cu mirare: — Bre! multi prosti am vazut eu in viata mea. voind sa-l scoata afara. si treaba se facu indata. ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod. tapoiul e pentru paie si fan. ce sa vada! Un om. dar ca voi n-am mai vazut. dar sa cari soarele in casa cu oborocul. dar carul nu iesea. Acolo.. se opri la casa unui om. om bun? — Ia. — Nu fi scump la tarate si ieftin la faina. in toata intregimea lui. si nici ca-l pot. — Mare minune. oprindu-se intr-un loc. m-oiu mai intoarce acasa. nene! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama. fara sa-si ieie ziua buna. haramul ista e hamisit de foame si nu vrc nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus. unde avea aruncat oleaca de fan. drumetul nostru. iar nu pentru nuci. si tapoiul ista... Omul asculta. si soarele va intra singur inlauntru.

dar numai un copil o sa faceti. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. ca de n-ar fi. daca vazu si vazu ca nu tace. S-am incalecat pe-o sa. dar ce umbli. s-au dus la unchias acasa. copilul se puse pe un plans. cum i-a vazut de departe. nu s-ar mai povesti. infratindu-se. taci. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. fiule. oameni buni. de cand se bateau ursii in coade. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. Toata imparatia si toata curtea. au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. un unchias dibaci. De cand se scria musca pe perete. in sfarsit. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos. ostasi si slujitori. Au fost odata un imparat mare si o imparateasa. — Am. s-am spus-o toata. si v-am spus. S-am incalecat pe-o capsuna. dragul tatei. — Eu nu am venit sa te intreb asta — zise imparatul — ci. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. ii mai zise: taci. zicea imparatul. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. s-am spus povestea asa. Luand imparatul si imparateasa leacurile. Atunci copilul tacu si se nascu. aproape. Mai-nainte insa de a veni ceasul nasterii. imparate. raspunse unchiasul. amandoi tineri si frumosi. si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca copii. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau.In sfarsit. au umblat pe la vraci si filozofi. si voind sa aiba copii. o mare minciuna!! Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. a trimis sa-l cheme. ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat si alte multe d-alde astea. dar in zadar. si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. S-am incalecat pe-o roata. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti.calatoria sa. auzind imparatul ca este la un sat. s-au intors veseli la palat. sa-mi dai. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. si parte n-o sa aveti de el. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: — Bine ati venit sanatosi. Unchiasul. dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa vie la dansul. fatul meu. — Taci. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. Mai mincinos cine nu crede. . luand cu dansii vreo cativa boieri mari.

dara sa nu te sperii. cu bani si vreo doua sute de ostasi. o data se scutura si el. ii zise calul: — Sa stii. calare pe calul ce-si alesese. A fost si ea femeie ca toate femeile. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: — Dar bine. incat nimeni nu calca pe mosia ei. s-a dus. se duse si la dansul. Totodata. si o sa te ridicam pe tine in scaun. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si chefuiau. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. s-a dus.cu palosul in mana. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. sulita. de la toti slujitorii curtii. pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. gasi in sfarsit. Iar cand fuse intr-o zi. Si apucand calea catre rasarit. arcul. Atunci toti boierii si imparatul detera in genunchi. ca sa-si aleaga unul. stapane. Auzind acestea. A treia zi de dimineata. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. In sfarsit. precum ii zisese el. dand pinteni calului. si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. dar blestemul parintilor. si slab. si calul ii zise: — Ca sa ajungi la dorinta ta. dar. stapane? Si intepenindu-si picioarele. Destula munca avu. fara sa fie omorat. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. iesi pe poarta ca vantul. spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. si dupa sase saptamaini. . ramase drept ca lumanarea. nu poti sa-mi dai. e grozav de mare.De ce crestea copilul. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. trei zile si trei nopti. el a chemat pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine. ingriji si de cal. a fost numai ca sa te impac. el le invata intr-o luna. care e atat de rea. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina. fiindca. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. nu stiu ce avea. iar cand puse mana pe coada lui. ca era tot gales. pana ce ajunse la o campie intinsa. si dupa dansul carele cu merinde. ziceau boerii: — Tatal tau de aci inainte e batran. luandu-si ziua buna. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. ca izbuti. ii trimise inapoi. unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. trupes si cu patru aripi. dar maine in padurea ce o vezi. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. dar foarte ruginite. vazandu-l Fat-Frumos astfel. de la imparateasa. si astfel toti caii cazura. tocmai cand era sa iasa. cu lacrimi in ochi. un cal gras. de la ostasi. pe care nu-i asculta. il trantea. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos. pe care alti copii le invata intr-un an. — Daca tu. s-a dus. dar fie. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. si toate invataturile. care. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. in fundul unui tron vechi. ci ii tot necajea. trebuie sa ceri de la tatal tau palosul. ii zise: — De azi in trei zile plecam. el isi intoarse capul si zise: — Ce poruncesti. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. in clipa aceasta este cu copiii ei. se scula Fat-Frumos si zise: — Tata. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. Fat-Frumos. tata. Il detera pe la scoli si filozofi. De la o vreme incoace insa. a facut-o sa fie Gheonoaie. iar tata-sau. unde era o multime de oase de oameni. trist si dus pe ganduri. de la toti boierii cei mari si cei mici. dar el. Fat-Frumos. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. isi lua ziua buna de la imparat. imbracat ca un viteaz. Stand sa se odihneasca. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. fiule. daca vazu si vazu. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca.

atunci ea zise: — Cu calul care il ai si cu vitejia ta. sa sarim pe deasupra. ei se pregateau sa treaca padurea. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. — Sa-ti traiasca calul. vrajmasia lor e groaznica. dis-de-dimineata. Gheonoaia. ca iata se apropie zgripturoaica de Scorpie. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. A doua zi se pregatira. striga ea: — Stai. raspunse Fat-Frumos. Sa ne odihnim putin. si dupa trei zile plecara mai departe. Fat-Frumos insela si infrana calul. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. ca si cand ajunsese la Gheonoaie. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. unde Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca p-un calator. sora cu Gheonoaia. atunci calul. si. dete de o campie frumoasa. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari. iara pe de alta parte — parlita. ca nu-i face nimic si. zise: — Stapane. daca ne-a ajuta Dumnezeu sa scapam si de dansa. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. si maine. cand se revarsau zorile. de bucurie. varsa foc si smoala. noi insa sa ne silim. si pornira. nu pot sa traiasca la un loc. tragea un vantisor care abia adia. m-ai mancat tu pe mine. te mancam fript. Scorpia se ruga cu lacrimi ca sa o ierte. — Sa trecem. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. iara calul ii zise: — Trecuram cum trecuram pana aici. dobora copacii: asa de iute mergea. A doua zi. viind s-o goneasca de pe taramul ei. si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata. se pregatira de drum si porni. cand auzi o ciocanitura groaznica. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. ci ii spuse curat ce cauta. blestemul parintilor le-a ajuns. si porni. stapane. dacom putea. ii dete inscris cu sangele sau. el insa nu voi. gata. caci de nu era el. sa te tii bine si in scari. ii mai zise ea. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. si ca sa trecem prin padure e peste poate. care se lipi indata cum il puse la loc. dar la dansul ba. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei. cativa nebuni care s-au incumes a o face. — Stapane. si. Fat-Frumos. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. Se dusera acasa la dansa. dar pandea cand unul. de rele ce sunt. si d-aia s-au facut lighioi.Se detera spre odihna. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. si intr-un minut fu aproape de padure. Atunci el intreba pe cal: — De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: — Aici suntem pe mosia unei scorpii. se pregatira iarasi. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. cand era sa-i mai ia un cap. de la soare te puteai uita. ca iata se apropie Gheonoaia. se dusera. acum insa. cand Scorpia este necajita rau. crez ca ai sa izbutesti. a parlit iarba pe unde a trecut. Fat-Frumos. Si cand venea ea. acum e timpul cand se da demancare fiarelor padurii si sunt adunate toate in curte. cand altul. si. Merse Fat-Frumos. Cand auzira un urlet si o vajaietura cum nu mai auzisera ei pana atunci! — Fii gata. d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. Trecand si peste hotarele scorpiei. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. ca un nazdravan ce este. stapane. sa fim gata. incalecand. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si — viata fara moarte. nene. tinandu-si rasuflarea. Aicea statura ei sa se odihneasca. stapane. Aceasta casa este inconjurata cu o padure deasa si inalta. ii dete inscris cu sangele ei. sa trecem. cu dansele nu este chip de a te bate. tinu masa trei zile de-a randul si ruga pe FatFrumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. se dusera si iara se mai dusera. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe o parte. merse si iar merse cale lunga si mai lunga. frumoase ca niste zane. Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau. iara Gheonoaia gemea de durere. facu proba. apoi suntem voinici. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. pe de o parte cu iarba inflorita. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. stapane. asa precum le vezi. si chinga o stranse mai mult decat alta data. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. mai zise calul. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. Trecura pe . sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. Se urca. strange chinga cat poti de mult. se apropia ca vantul de iute. ca sa-l incredinteze.nevoie de cap. calul ii zise: — Tine-te. Dupa trei zile. picioarele sa le tii lipite pe langa subtioara mea. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. si de coama mea. Atunci. Scorpia. de te imbata. i-l puse la loc si indata se vindeca.

n-au fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. ci primi cu toata multumirea. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. dragele mele. si numai in vase de aur. iara el. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. stapane. Se desfata in palaturile cele aurite. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. daca vei primi tocmeala mea. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighioanele din padure). una ca alta de tinere. ducandu-te. suparat. Toate rugaciunile celor trei femei. sa te las jos si eu sa ma intorc. Atunci descaleca si intra in palat. in invalmaseala. nu bagase de seama ca. Mai mult de bucurie ca au venit.deasupra padurii si tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. dar. Se grabira de se lasara in jos. le imblanzi si le trimise la locul lor. cu care il si nimeri. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. ii prapadea negresit. cand. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. Aici. Iesea adesea la vanatoare. sa stii ca numai tu esti de vina. Dara ea. zise el. caci ne zice gandul ca vei pieri. Stapana era o zana nalta. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. pleca inainte. porni. — Daca cautati ceea ce ziseti. Ajungand la mosia Gheonoaiei. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? — Cautam. Se pregatira de plecare. suparat. si chiar tu. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. Nu se putea dumeri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi. — Primesc. te duc inapoi. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. erau surorile cele mai mari. dete doua si nu-l nimeri. iara ele. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. d-abia. Trecea prin padure. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. ca unul ce aceea si cauta. si spunea tot ce stia. dete o sageata. trecuse in Valea Plangerii. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedeau intr-insul. — Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos — mai alaltaieri am trecut pe aici. In cele mai de pe urma. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. gatira o cina placuta. se lua dupa un iepure. — Am trecut. si de nu era doamna palatului afara. suparat. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. se imbratisara cu femeile si. uitandu-se cu mila la dansul. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de mama-sa. ii zisera sa nu mearga. ca un fericit. padurile se schimbasera in campii. alti oameni. nefericitule. in Valea Plangerii! ii zisera ele. acolo gasira orase. fara sa-l doara macar capul. d-abia atinse cu piciorul varful unui copac si deodata toata padurea se puse in miscare. spune-o! — Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. intr-o zi. ne temem ca nu te vei mai intoarce. aci este. nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramase incremenit. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. precum si ale calului. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. orice ti se va intampla. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce. incet se deprinsera unii cu altii. ca sa nu ma mai duc niciodata. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. — Nu ne parasi. numai pe o vale. de puteau umbla in tihna prin padure. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. Acolo gasi inca doua femei. simtind ca ii cam tremurau picioarele. La insotirea lor. Locuitorii radeau de dansul. caci ziceau ca li se urase sezand tot singurele. de bucurie. ii scapa ea. intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta ei. pleca cu barba alba pana la brau. carel usca pe de-a-ntregul. cu totul speriate. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. de ti se facea parul maciuca pe cap. zise el. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. Petrecu acolo vreme uitata. caci nu va fi bine de el. calul ii zise: — Daca nu vrei sa ma asculti. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Am sa-ti spun o vorba si. ramai cu noi. fara a prinde de veste. urlau dobitoacele. subtirica si dragalasa. zise el. Luand iepurele. fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. alte orase. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. lasandule suspinand si cu lacrimile in ochi. alergand dupa iepure. si frumoasa. pe care i-o si aratara. se intorcea acasa. — Ai trecut. pe urma. Incet. pe unde va voi. si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei. In cele mai de pe . si primi asemenea raspunsuri. si ajunse la imparatia tatane-sau. ii zise: — Bine ai venit. iubitule. de vei voi sa ramai macar un ceas. dara nefericitul. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. cu toata multumirea. Opri pe dobitoace. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. — Asa sa fie.

cercetand fiecare camara. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. Mai mincinos cine nu crede. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. care tot sarea inaintea lui. Cautand intr-o parte si in alta. asa se si facea. el cauta vanaturi mari. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. A fost odata un imparat foarte viteaz. ridica capacul chichitei. care. nu s-ar mai povesti. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. de cand se bateau ursii in coade.urma. Cum se dete jos. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. ofta si. nu gasi decat un tron odorogit. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. care se uscase de se facuse carlig in chichita. se duse de nu o mai vazu. Dupa ce venira filosofii. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. ca de n-ar fi. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. O palma ii trase Moartea lui. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. ocoli de vreo doua-trei ori. Calul pleca ca sageata de iute. ci o rani putin in aripa. si cazu mort si indata se si facu tarana. si. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa. De cand se scria musca pe parete. cu lacrimi in ochi. In cele din urma. si eu ma prapadeam. incaleca indata si aidem! — Du-te sanatos. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. Dupa ce se mari. il deschise. Daca poftesti sa mergi si dumneata. care era asa de bun vanator. Zana Muntilor Poveste A fost odata ca niciodata. il puse de invata carte. el invata numai intr-o saptamana. infratindu-se. vazu o turturica. si un glas slabanogit ii zise: — Bine ai venit. fiindca nu se temea de primejdii. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. calul ii saruta mana si ii zise: — Ramai sanatos. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Cum se duse . lui ii fu mila sa o vaneze. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. ca de mai intarziai. ajunse la palaturile in care se nascuse. a dobandit fecior. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. pana sa vie filosofii cei vestiti. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. dara in el nimic nu gasi. El era asa de silitor. La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. intinse arcul si dete cu o sageata. era vanator mester si viteaz. cum zicea el. invata si de la dansii cate in luna si in soare. Cand se isca sfada intre dansii. cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele. ca eu ma intorc de unde am plecat. grajdul in care gasise calul. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. asa ranita. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. Intr-una din zile mergand la vanatoare. incat se uita la dansul ca la soare. Toti imparatii vecini i-au trimis daruri. stapane. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. cu barba alba pana la genunchi. se pogori apoi in pivnita. In toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati.

dara cu gandul era tot la dansa. unde nu voi sa se duca. ii facu voia. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. de unde venea. il intreba ce are. nu stiu de ce. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. Imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. Apoi o lasa. era tot cam gales. merse si fiul sau cu dansa. cam razand. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. nu stiu cum. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. fiindca inima lui nu era de veselii. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. ii zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar". Pleca ochii in jos. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. de parea ca o sa-i sparga pieptul. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. Ea cum veni. si se intoarse acasa. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. insa fiul lor se topea d-a-n-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. si inima incepu sa-i tacaiasca. Dupa ce se intoarse acasa. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. inghitind infruntarea. Ei nu-i venea la socoteala sa se arate lui aievea. o sudoare rece il trecu. Vataful. simti. Gainareasa. Imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. Feciorul de imparat nu mai era al sau. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. nu zise nici carc. deodata. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. sa le fiarba in ziua . si ea priimi. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. isi povestira fel de fel de lucruri. incat ochii tuturor ramase la dansa. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. incotro era imparatia tatalui sau. cand era cununia fiului de imparat. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. Iara ea. Intr-o zi. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. o primi. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. iara el raspunse ca n-are nimic. ca sa-i dea pricina. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. la hora din urma ce va juca. boiul si intelepciunea lui. dara isi tinu firea. cum sa dreaga. Dupa multe intrebari. insurandu-se. de este fata ori maritata. El insusi nu-si putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Insa tocmai cand era sa se sparga nunta. nu zise nimic si pleca. rasera. In ziua aceea. ea pieri de langa dansul din hora. daca era singura. Se intoarse acasa. Imparateasa era asa de multumita. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. dara nu cuteza sa spuie nimanui. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. nici una. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. Cand. Simti ca obrajii ii ard. voi sa o vaza si el. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. Vorbira. Cand. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. ca ii tacaia inima. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. cum vazu pe fiul de imparat. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia acestei femei tinere. dara saraca. pieri ca o naluca. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. dara cam pe sub mana. Nu stia insa cum sa faca. ci se ingrija mai mult de fiul sau. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. nici alta. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui.turturica. Tata-sau. vazandul tot pe ganduri si trist. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. El isi pusese in gand ca. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. dara cu smerenie. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. pentru vrednicia si curatenia ei. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta.

ma lepad de puterea mea cea maiastra. fara sa fie trasa de cai. pieri ca o maiastra de langa dansul. Dupa ce puse la cale toate astea. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. si cum o vazu striga: . pentru dragostea ta. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. porunci sa i-o aduca. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. Si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. veni. de va lua de barbat un om de pe pamant. aducandu-si aminte de dansa. spre a-l putea vedea mai adesea. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. dar la dansa. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. Ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. si ca acea turturica era ea. ca el ranise o turturica. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. toata puterea ei piere.Asta este. ba. dara imparateasa. apoi. De asta data era gatita si mai frumos. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. ramasera ei in scaunul imparatiei. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. Feciorul de imparat cum auzi. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. Dupa aceea iesi la scara. precum te iubesc si eu. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. dar intetita de rugaciunile imparatului. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. se duse la nunta. Mai spuse ca. . fara sa-i poata ajuta cineva. ocolira toata imparatia. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . desi tagaduia. carele in scurt timp se facu sanatos.Iata. aceea sa fie sotia lui. mama. Atunci feciorul imparatului trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. La nici una nu se potrivi. Cand il trase la calcai. pe care o uitasera. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. si iara se prinse langa dansul. Maiastra. numai si tu sa ma iubesti. Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. pare ca fu de acolo. si iata o carucioara. avea niste haine de la soare te puteai uita. cazu la pat si zacea. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. De cum incepu hora. si la care s-o potrivi.nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. ale imparatesei si ale fiului lor. Era turnat pe piciorul ei. si la nici una nu se potrivi. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. credinciosii lui. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. cercara toate femeile condurul. Se dusera deci. daca se nomoli in smoala. Nu mai ramase decat gainareasa. Ea. batu de trei ori in palme.

chema pusnicul pe copil si-i zise: . se scula de pe mormant cu inima zdrobita de durere. Dupa cum zise batranul. Iara daca se mai mari copilul. Sa nu te sperii. A fost odata. sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat. de azi in trei zile. Cu must de vita crescu copilul. se culca si dormi somnul cel lung. unii copti. pusnicul. ci te-am prins pe garla. altii parguiti. Si asa era de bun la suflet incat toate dobitoacele i se inchinau cand se intalneau cu dansul. si ramase acolo trei zile si trei nopti. sunt batran. se duse pusnicul la marginea garlei. pusnicul se apuca si-l invata sa citeasca. decat un frau de cal.Fatul meu. Apoi indata veni un leu groaznic. De mostenire n-am ce sa-ti las. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat. ma duc pe lumea cealalta. un pustnic. si dupa ce zise cateva vorbe de rugaciune. simt ca slabesc din ce in ce. Daca voi adormi somnul cel vecinic. sa-l scuturi. cum il lua in brate. care o sa-l cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea in tot trupul meu. il podidi un plans ce nu se mai putea sfarsi. si tu vei trage pamant peste mine. iar fiul il ingropa. Deodata rasari dintr-un colt al chiliei sale o vita si numaidecat crescu si se inalta pana la streasina. atunci. Dar intr-o zi. dar. cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca. indata lua si dete copilului si. Pusnicul cauta la dansa si vazu struguri. asa se si intampla. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si calcaiul tot ramanea gol si se urca in slava cerului si tot i se parea ca este usor. unde gasi fraul. ca de n-ar fi. stand inainte-i. copilul tacu. sa te sui in pod. Vecinii sai erau fiarele padurilor. ce sa vaza in el? Un copilas cam de vreo doua luni. Pusnicul vroia din toata inima sa creasca pruncul. de cand scria musca pe perete. vazand ca-i mananca. care curgea pe aproape de coliba lui. si-aduse aminte de vorbele batranului si se sui in pod. Intr-una din zile. si iata. plangand la mormant. se duse la vita si cu mare mahnire vazu ca ea se uscase. nu s-ar mai povesti. precum ma vezi. vazu ca vine pe apa un sicrias smolit bine. . si auzi un oracait iesind dintr-insul. cu o prajina. dragul tatei.Fat-Frumos cu parul de aur basm romanesc A fost odata ca niciodata. trase sicriasul la margine. si afla ca. A treia zi. si veni racnind si. A treia zi foamea ii aduse aminte ca era dator sa traiasca. si iata ca veni un cal cu aripi si. intr-o pustie mare. sa bagi de seama ca o sa vie un leu. cum vazu pe batran mort. ca nu suntem de cand cu basmele. il scutura. nevoie mare. ci suntem de cand cu minciunile.se bucura din tot sufletul. altii agurida si altii in floare. leul imi va face groapa. El petrecea singur singurel. Cand il deschise. sa iei fraul. luandu-si ramas bun de la fiul sau cel de suflet. il scoase din sicriu si. si indata va veni un cal la asta chemare si te va invata ce sa faci. Statu putin de cugeta. pana incepu sa manance si cate altceva. intra in apa si. mai mincinos care nu crede. Dupa ce vei ramanea singur. ii sapa groapa cu unghiile sale.

Intr-una din zile. in una din case. calare pe calul lui cel cu aripi. incai fii bun de ne da hainele.Negresit. el ramase cam pe ganduri. fiindca ele stiau ca e aproape sa inceapa a curge aceasta apa de aur. zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinza.Iata-ma aici singur. il puse sa lucreze pamantul. sunt multi oameni ca mine si ca tata? Si o sa traim in mijlocul lor? . si se duse pana ce ajunse pe taramul unor zane. zanele aveau o baie in care la cativa ani. de ce nu vin si ei pe la noi? .Ah! Fecior de lele ce esti. el lua si legatura cu hainele si o porni la sanatoasa. incepura casele.Dar el nu voi. Zanele. Insa cand lipsira ele o data de acasa. fiindca ceilalti oameni nu umbla asa goi. imbarbatandu-l. ramai tu aici. se duse intr-un oras. venira si fetele si adusera fiecare cate un pepene pe tipsie de aur si il pusera dinaintea imparatului. raspunse copilul cu bucurie. . chema numaidecat pe cal. tatal. sa care apa. in minut ce va auzi ceva zgomot in cameruta cu baia. Dar calul. pana ce. luand cu sine calul sau. Fat-Frumos lua in cap tot ce-l invata gradinarul. si calul ii zise sa bage mana in urechea lui stanga. stapane? Aici toate sunt cu randuiala lor! De aceea. stapane. curge aur. trebuie sa stii. care erau in numar de trei. cand era sa puie mana pe dansul. dar sa mergem intr-alta parte.zise: . se luara dupa dansul si-l urmarira din loc in loc. Fiul pusnicului pandea. Iar calul ii raspunse: . isi puse o basica in cap si se duse de se ruga de gradinarul imparatului ca sa-l primeasca argat la gradina imparateasca. si de cate ori avea cate ceva greu de facut.Vezi. caci aici. daca-i asa. Ochi si legatura cu hainele puse cu ingrijire intr-un tron. si apoi copilul incaleca pe dansul. ci le opri si le lua in locul simbriei ce-i datorau zanele. Dupa ce ajunse la zane. deocamdata. incat se auzi pana la zane.Atunci. nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. zanele aveau o legatura cu trei randuri de haine. si cand vazu minunea asta. dar. mai dedandu-se cu lumea si obicinuindu-se a trai in huietul ce innabuseste orasele. dar se induplecara la rugaciunile lui si-l primira. ca sa-ti faci si tu un capatai. ii raspunse calul.Nu asa. intr-unul din tronurile casei. mirandu-se de frumusetea caselor si de tot ce vedea. il primi. Imparatul avea trei fete.Sa mergem. Calul adesea venea pe la domnul sau. noi ne vom duce sa locuim unde sunt multi oameni ca dumneata. Cum calca peste pragul portii. cum de ne amagisi? Arata-ne. sa deretice. si intr-o zi ii zise sa bage bine de seama. cu mine. stapane? Copilul spuse calului din cuvant in cuvant toata intamplarea cu moartea batranului. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele nu sunt la loc. intreba copilul. sa ude florile. Cum il vazura scapat. Iesind din baie. Si daca se . dupa multa rugaciune. pe care le pastrau cu ingrijire. si asa multa grija ii dase trebile imparatiei. macar. fiindca n-au ce cauta p-aici. Intr-o zi. Zanele-i dasera voie sa umble prin toate casele. el intra si lua aminte la toate cate ii zisese calul. . ca sa le dea de stire lor si sa se intoarca degraba.Asa par frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos. Gradinarul nu prea voia sa-l asculte. incat uitase de fete si ca trebuie sa le marite. dar in camera cu baia sa nu intre. la alte zane. se cam spaimanta copilul de atata zgomot si umbla tot cu frica. Calul ii zise sa se scalde. sa rupa o sindrila din streasina casei. nu mai este. dar. Dupa ce se puse imparatul la masa. si asa facu. si zanele indata se intoarsera acasa. sa-ti vedem parul. nu prea voiau sa-l ia in slujba. unde sa ne facem o coliba.Cum? intreba baiatul. El baga bine de seama aceste vorbe. insa. Si dupa ce sezu acolo cateva zile. ii zise: .Ce poruncesti. si dupa ce baga mana. . sa scuture. curtea si gradina a se cutremura asa de groaznic. se imbraca si porni. De aici.Ei nu vin. caci asa-l sfatuise calul sa faca. Ii mai spuse sa vaza ca. calul insa il invata. aceluia i se face parul de aur. ciudandu-se ca nu stia cum sa le intrebuinteze. si avura grija sa porunceasca argatului ca. dinaintea astui mormant. zanele au plecat la o sarbatoare. Atunci ele ii zisera: . el chema calul si-i da ajutor. pleca. intr-o zi hotarata. si cine se scalda intai. scoase niste haine pe care le imbraca. ii mai zise calul. stapanul sau. si ii zise: . fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duca fiecare cate un pepene din care-i alesese sa fie dusi la masa imparatului. il invata ca sa curete pomii si brazdele de buruieni. cum ca. Dupa ce ajunse in orasul cel mai de aproape si se vazu intre multimea de oameni furnicand in sus si in jos. care mi-a fost dat. cu care zbura ca vantul si se ducea ca gandul. el trecu hotarele lor si apoi statu. Imparatul se mira de aceasta fapta si chema sfatul imparatiei sa-i ghiceasca ce pilda sa fie asta. iar ele se uitau cu jind la dansul si-i zisera: . trebuie sa mergem noi la dansii. Atunci el isi rasfira parul pe spinare. si se duse. Iar daca-i spuse ca trebuie sa fie imbracat. bagand insa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. cauta sa se bage argat la dansele. .

isi puse toate silintele si. si in patru saptamaini. cand veni si vazu acea mare paguba. si chiar de-a doua zi. care ceruse flori si care ii trimise doi pumni de bani. care-i paru mai frumos. si bucatarul cel mare. zise: . Gradinarul facu ce facu si aduna de prin colturi cateva floricele. croi din nou. Asa si se facu. ca sa serbeze mantuirea sa. vesel de un dar asa de frumos. si vizitiii si randasii. caci odaia ei da in gradina. Cand veni acasa gradinarul si vazu stricaciunea. Mania gradinarului trecu orice hotare. chema calul. Iara dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de imparat. fara sa fi bagat de seama ca fiica imparatului il vede de pe fereastra. Dar fiica imparatului. Numai fiica imparatului cea mai mica ramase acasa. imparatul chema sfatul si boierii si ii intreba: ce sa faca? . vazandu-se iara singur. daca primi florile. si le trimise. taie pepenii si. Se dete sfoara in tara ca este hotararea imparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. Toti trecura. le lega si le trimise imparatesei celei mici. si era atat de suparat. se imbraca cu alte haine numit: cerul cu stelele. Hotari. Ca si la intaia data. vazand pe fiica-sa tot trista. dar degeaba. si vataful. Si dupa ce sfarsi veseliile. ridica un chiosc in padurea aceea si chema. se imbraca cu un rand de haine zis campul cu florile. se imbraca cu hainele sale cele proaste si. imbraca hainele numite: cu soarele in piept.Un foisor cu poarta pe dedesubt. incepura a veni petitori de la cutare si de la cutare fecior de imparat. si se afla ca a mai ramas un argat de la gradinarie. incat p-aci era sa-l bata. fu petrecuta si ea pana la hotarele imparatiei sale. fiindca el nu se putea veseli decat cu bidiviul sau. cand vazu ca veselia lui facuse paguba. dupa ce-si lasa parul lui de aur pe spate. Imparatul se luase de ganduri. Dar fata de imparat ii dete porunca sa ierte pe bietul argat. iar daca fu silit sa treaca. Dar ea nu voi sa auda de nici unul. sfoara in tara de aceasta hotarare. voind sa-l carpeasca. apoi are sa fie zdrobit in bataie si gonit. Dar fata cea mica a imparatului nu se duse. pilda asta inseamna varsta fetelor mariei-tale. al doilea era tocmai bun de mancare si al treilea dase in copt. . in cele mai de pe urma. chema calul si. Trecu si gradinarul. iar argatului dete fagaduinta ca de se va mai intampla una ca asta. de cutare si de cutare fiu de imparat. Si daca vazu asa. incepu a alerga prin gradini in toate partile. Iar ea. incaleca. Atunci gradinarul. zise imparatul. iar la sfarsitul veseliilor. Multi credeau ca fata n-are voie sa se marite. fiica imparatului batu iara in geam si ceru flori. Gradinarul se puse iara pe munca si dadu gradina gata in patru saptamani. prefacandu-se de asta data ca este bolnava. isi lasa parul pe spate. Gradinarul da din colt in colt si nu stia ce sa faca. gradinarul. oare daca n-a mai ramas cineva netrecut. in trei saptamaini. Argatul gradinii se vazu iara singur. descaleca. si ca a sosit timpul de a le da la casa lor. Fat-Frumos. si incepu a-i spune de cutare. fiindca scapase de o mare primejdie. fu oprit de fata cea mica a imparatului. incat nu mai era chip de a o drege. Dete. el incepu a se vaicari. cata si mai gasi vreo doua floricele. se facu mare nunta imparateasca. pleca imparatul cu toata curtea. fata nu lovi pe nici unul. pe unde sa treaca toti fiii de imparat si de boieri. s-o marite. vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii. care privea de la fereastra toate acestea. sa traiesti multi ani. Fat-Frumos. Ea acum nu mai voia sa iasa afara nici din casa. ci ramase acasa. incepu sa dreaga ceea ce stricase. . deci. Toti curtenii se dusera la chemarea imparatului. Iar daca vazu aceasta. Insa un boier batran zise sa treaca si oamenii curtii. care abia scapasera de copitele calului cu aripi. Cand baga de seama ca iar faramase tot. un argat chel .Sa treaca si acesta. bocindu-se. voind sa se veseleasca si dansul. Nu mult dupa aceasta. ii dete un pumn de galbeni si-i trimise raspuns sa nu se atinga de bietul argat. numai fiica sa ramase.Imparate.sa pana la hotarele imparatiei sale celei noi. Imparatul facuse o vanatoare mare si. Se facu intrebare. Veseliile tinura ca si la sora-sa cea mare. Se apuca dar. si slugile. se imbraca cu hainele sale de argat si incepu a drege ceea ce stricase. la o masa infricosata ce pregatise acolo. pentru care ii si dadu trei pumni de galbeni. si dupa acela s-o dea imparatul. ca sa petreaca pe fiica. din cele luate de la zane. se lua de ganduri si incepu a certa pe argat de neangrijire. Dar cand voi sa-i dea pe foi pentru neingrijirea lui. ii raspunsera. isi lasa parul de aur pe spate. se imbraca iute cu hainele lui cele de argat si nu stia de unde sa inceapa reparatia. pre toti boierii si slujitorii curtii. dar. Atunci chema si pe argatul cel cheles si-i zise sa treaca si dansul.aduna sfatul. incaleca si calca toata gradina. vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul. fata imparatului cea mijlocie isi alese si ea un fecior de imparat si-l lua de barbat. dar el nu cuteza. batu in geam si ceru gradinarului sa-i trimita nitele flori. abia putu face ceva care sa mai semene a gradina. Atunci imparatul hotari sa le marite. si. dar. facu gradina la loc. isi chema calul. dar fata nu lovi pe nici unul. ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic intr-insa. incaleca calul si-l incurca prin gradina. luna in spate si doi luceferi in umeri. Calul cu Fat-Frumos strica toata gradina si. dupa ce vazu ca unul se cam trecuse. argatul de la gradina. si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar de aur ce-l va tine in mana.

Il lasara inapoi. Pe drum. si se taiau unii pre altii fara de nici o mila. din pricina ta mi se tulbura linistea. se indupleca si porunci sa-l lase sa care si el macar apa pentru ostire. Imparatul se mahni pana in fundul inimii sale. ajungand.Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu e de crezut sa fi ales tocmai pe chelesul asta. zise la cativa: . si iara porunci ostasilor sa scoata din noroi pe nevoiasul de sacagiu. Iara imparatul se intoarse vesel acasa. stralucirea hainelor sale si zborul calului sau. fiindca fiica imparatului alesese pe cheles. si apoi ii oropsi pe amandoi. Fu si de asta data de ras si de bataie de joc. Imparatul simti mare durere. cand auzi hotararea vecinilor sai. Se intalnira ostile si se lovira de trei parti. se imbraca cu hainele: campul cu florile. desi era lovit cu marul. fiindca. cu hainele lui proaste si calare pe o martoaga schioapa. pleca inainte. Nunta se facu in tacere. si ca au si ajuns la hotarele imparatiei sale. si unde trasni o data in mijlocul lor. Dupa ce. nu era in palatul imparatului ceea ce era in bordeiul lor. iata. atata erau de inversunati ostasii. facand haz de dansul cum se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi. Daca vazu imparatul ca si de-a treia oara tot chelesul a fost lovit. porni iara cu iapa lui. unde i se nomolise iapa si unde se muncea sa o scoata. cat frunza si iarba. iar argatul se facu sacagiul curtii. si nici ca avea incotro. iar Fat-Frumos. atata numai ca. pe fiica-sa. Atunci puse de a doua oara sa treaca lumea. se repezi din varful muntelui asupra ei. si. plin de mahnire. se imprastiau ca puii de potarniche si fugeau de-si rupeau gaturile. calare pe calul cu aripi si imbracat cu hainele lui cele cu cerul cu stelele. Fat-Frumos insa-i gonea . incat oastea vrajmasa intreaga o lua la fuga. Imparatul se intoarse iara vesel. si planse. insa. fata-l lovi cu marul! Argatul incepu a tipa si a fugi. in dreapta si in stanga. Apoi isi stranse si dansul toata oastea sa si porni la batalie. Ostile. vazand ca oastea vrajmasa este mai mare la numar si mai tare. si se invoira intre dansii ca sa porneasca oaste mare impotriva lui. Un bordei intr-un colt al curtii li se dete spre locuinta. Asa spaima le dete iuteala. Ostile detera in tampene si in surle si se lovira. N-apucara sa se aseze bine. Iar cand fu catre seara. si iara fu huiduit. si de-a doua oara fiica-sa lovi cu marul in cap tot pe cheles. iara Fat-Frumos. daca ajunsera. se si lovira. Inauntru insa. se imbraca cu hainele cele cu soarele in piept. ca sa vaza care parte este mai tare. tinandu-se cu mainile de cap. ii primi sa locuiasca in curtea palatului. iara se ruga sa-l lase si pe dansul sa mearga. cand de cap. si zise ca i-a spart capul. Imparatul. cum vazu una ca aceasta. Toate slugile imparatului radeau de dansul. Imparatul. Fiii de imparat. o goni. Iara el era impacat cu cugetul sau de izbandele sale. unde astepta sa vaza ce s-o intampla. cand trecu. si taia. cu ginerii cei mai mari ai sai.trecu. si nici nu voia sa stie si sa corespunda cu dansii. se repezi din munte si-i puse pe goana. tot pe martoaga lui. Ostirea-l ajunse intr-o mlastina.Du-te dinaintea mea. Fat-Frumos scoase iapa din noroi. si toate murdariile le aruncau pe bordeiul lui. se si sui intr-un munte apropiat. Caci nu putea sa se invoiasca a da pe fie-sa dupa dansul. pana ce simti ca-i slabesc vederile. Iara dupa ce trecu toata oastea. calul cu aripi le aduse frumusetile lumii. si porni la campul bataliei. isi lasa parul de aur pe spate. Fat-Frumos porni si el. si trecura inainte. zicandu-i: . nesocotito. intalni iarasi pe Fat-Frumos prefacut in argat. care iar fugi. si ca un vartej se intorcea prin mijlocul ei cu palosul in mana. cand de picioare. zise: . Fat-Frumos. care venisera in petit la fiica cea mica. cum se taia. si cum era cu voie buna. isi chema calul sau. cand vazu ca ostirea vrajmasa era sa ia in goana pre a imparatului. incaleca calul si intr-un minut fu iarasi pe munte. nu mai voi sa va vaz in ochii mei. de mila. iara-si lua vorba inapoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. Imparatul. Se pregatira si pornira. incat se ingrozira de nu mai stiau ce fac. insa ce sa faca? Se pregati de razboi. un plans il napadi. luna in spate si doi luceferi in umeri. insa. dar el ajunse si acum mai inainte la locul de lupta. Fat-Frumos. dara daca dobandi voia. s-a plecat la sfatul imparatiei si i-a dat lui. de sila. apucand drumul fiecare incotro vedea cu ochii. muncind sa-si scoata iapa din noroi. unde se repezi o data Fat-Frumos din munte ca un fulger. dupa mai multe rugaciuni. nemernicilor ce sunteti! Dar. tragand-o cand de coada. s-au ridicat asupra lui. Se gati dara si el de razboi si pleca s-o intalneasca. cu ostire si mai mare.Duceti-va de scoateti si pe nevoiasul acela din noroi. cand auzi ca vrajmasii se ridica de-a treia oara cu oaste si mai mare. prefacut in Fat-Frumos. Amandoi ginerii imparatului se sculara cu oaste si venira in ajutorul sau. nu se mai vazura dansii. cand l-a vazut ostirea ca iara se innamolise si nu putea sa-si scoata iapa din noroi. si veni veste la imparatul ca vrajmasii lui. Rasera ostirea si imparatul. iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici. se-mbufnara de rusinea ce au patit. Fat-Frumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe imparatul a-i da voie sa mearga si el la batalie.

Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele fura adusi. fu de a slobozi pe cumnatii sai. se unse si a doua zi. vazu cat se poate de bine.Nu te crez. primi si pe Fat-Frumos sa seaza in coada mesei. Imparatul.Ba nu. Fat. se duse de se imbraca cu hainele cele mai frumoase . . dete o masa la toti boierii si sfetnicii imparatiei si. apoi se unse cu dansul la ochi o zi. va dobandi vedere. Dupa ce se insanatosi. care m-au ajutat asa de mult in razboaie. Atunci el se scula de la masa. daca voieste sa aiba lapte de capra rosie. si iara il scoasera. Intr-una din zile. care ia zis ca. dara la el ba. intreba: . si nimeni nu putu sa-i dea nici un ajutor. ticalosul.Frumos. si daca se mai unse si a treia zi. . indata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta in picioare. si. macar ca el are gand sa se duca si sa nu mai dea pe la dansii. pentru care capatai: . isi lasa parul pe spate si se infatisa imparatului si la toata adunarea. fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase a merge macar impreuna cu dansii. Cum il vazura mesenii. se indupleca si lua laptele ce-i aduse. si in toata imparatia se facu bucurie mare si masa imparateasca. se scula Fat. dar nu-i ajuta la nimic.si-i taia ca pe niste foi. marite imparate. iara el cea dintai treaba ce facu. numai unge-te. daca va da cu acel lapte la ochi. Ei il intrebara: "lapte are acolo?" Iara el le raspunse "da". simti ca pare ca incepuse a zari ca prin sita. asa te rog. . Se intoarsera. spuse ca a vazut in vis un batran. Eram si eu p-acolo si caram mereu la vatra lemne cu frigarea. el este adus de barbatul meu. imparatul cazu la boala de ochi si orbi.Cum a ajuns naframa mea in mainile tale? intreba imparatul. si ca sa ma crezi. pentru ca sunt imparati si gineri de imparat. Dupa aceea.Apoi. prefacandu-se ca nu-i cunoaste. nicidecum. indata se ridicara si se minunara: Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor. zicand pe drum: . si ii dete naframa sa ca sa se lege. Cand venira. se dete jos din scaunul imparatiei si ridica in el pe ginerele sau. si ca. Imparatul il vazu sangerat la mana. gasira iara pe Fat-Frumos in noroi cu iapa. Iara Fat-Frumos chema calul si merse cu dansul spre smarcuri. si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul rob. unge-te cu dansul. si tocmai el. se lasara deci de le puse pecetea lui in spinare si apoi luara laptele si-l adusera. incat la soare te puteai uita. daca este asa. il facem nebun. cu marea sa mirare. Pe cand se veseleau mesenii si se chefuiau.De va incerca nerodul sa ne zica ceva.Ce lucru bun a facut nataraul tau de barbat. Iar catre sfarsitul mesei. rugandu-se de iertare. daca se scula din somn imparatul. robii pot sedea cu stapanii lor la masa? . Iara daca sosira acasa. Cum auzira ginerii imparatului.Nu. Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de imparat la batalie. daca vazu ca atata de mult se roaga fiica sa. Imparatul.Frumos si. care visase ca-i va veni vederea. caci ei sunt robii mei. apoi se intoarsera acasa.Tata. Auzind astfel. gasi capre rosii salbatice. ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut face nimic ginerii mei ceilalti. dupa ce lauda pe fiica-sa pentru alegerea sa cea buna.Ma supui la orice pedeapsa vei binevoi sa-mi faci. o sa-mi poata ajuta? Si apoi. asa te rog. Cei doi gineri se socotira ca lor. le mulse si. Dara ciobanul le raspunse ca laptele nu-l da pe bani. ii detera laptele. mie mi-ai dat-o. daca nu te vei arata asa cum era atunci acela caruia am dat naframa. si ca il duce la imparatul. daca se va spala la ochi si daca va bea lapte de capra rosie salbatica. deci. ginerii sai pornira cu totii. daca este asa. si. se unse la ochi si bau. se imbraca in haine de cioban si iesi inaintea cumnatilor sai cu o cofa plina de lapte de oi. si scoala pe cei doi oaspeti care sed d-a dreapta si d-a stanga mariei tale. veni si fie-sa cea mai mica la imparatul si-i zise: . raspunse imparatul. si el sa le dea laptele.Apoi. si fiindca lumea te stie de om drept. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la razboi. si marturisira ca asa este. la imparatul. tata. sa se zica ca sunt robii lui si sa rabde ca sa le puna pecetea lui pe spinarea lor.Eu. si tot noi vom fi mai crezuti decat dansul. ia acest lapte. cei doi mai mari singuri.Marite imparate. nu vam zis ca nu aveti voie a va mai arata inaintea fetei mele? Cum ai cutezat sa calci porunca mea? . dupa rugaciunea lor. Imparatul ii raspunse: . izbaviti de primejdie. Ei se cercara a-i da bani. apa cu ciurul si glume cu caldarea. cand se intorcea. n-o sa le pese de nimic. tu esti acela care ne-ai ajutat? . marite imparate. . . cauta-i si vei vedea ca sunt insemnati cu pecetea in spinare. adauga iute imparatul. fa-mi si mie dreptate. o bagara pe maneca.

El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. A fost odata un imparat si se numea imparatul Rosu. hat in sus. si cand la treaba. Mai mincinos cine nu crede. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". ajunge la curtea imparateasca. Ei erau tristi. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. bietii oameni. infratindu-se. ceea ce si facura. acela sa stie ca i se va taia capul. El era foarte mahnit ca. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. atatea ii povesti. poftorindu-si unele ca acestea. aide. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. ce se gandi. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. ca numai isi lua inima in dinti. Pe vremea aceea. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. incat l-a facut sa-i ierte. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. nu s-ar mai povesti. Asta sa fie in norocul meu. Infatisandu-se la imparatul. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. Si astfel. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. incat le mai veni nitica inima. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. iara de nu. in zilele lui. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. hat in jos. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. de cand se bateau ursii in coade. Greuceanu basm romanesc A fost odata ca niciodata. . se afla un viteaz pre nume Greuceanu. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. imparatul insa se tinu de cuvant. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. De cand se scria musca pe parete. aide. ce se razgandi. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. ca de n-ar fi. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer.Un naparstoc de ciorba Si-o sfanta de cociorba Pentru cei ce-s lunga-vorba. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. vezi ca nu toate mustele fac miere.

marite imparate. mergand a doua oara la imparatul. ajungand calul la marginea . sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. Cum se vede treaba. la mine partinire nu este scris. si plansera ca niste copii. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurulpamantului si se sfatuira. Si eu. Fata cea mica zise: . asezate unde-si intarcase dracul copiii. merse. Acest faur. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. sa se stie ca unul din ei este pierit".Aceasta izbanda o lua drept semn bun. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei.Marite doamne. Greuceanu si frate-sau o luara la drum.Dragul meu Greucene. Se invoira. ca sa vina sa vaza minunea. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. fiind cel mai mare mester de pe pamant. pana ce li se facu calea cruci. Si aceasta nu pentru altceva. iata mare. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. Si. marite doamne. dupa ce se imbratisara. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. chiar de as sti ca voi pieri. raspunse imparatul. Fratele Greuceanului. si Greuceanu. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. Iara Greuceanu se duse. Dar fii-mi milostiv si mana de ajutor. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. din cele ce auzise. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. nu pot sa schimb nici o iota. Mai nainte d-a se desparti.Maiculita si surioara. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. se puse a-l astepta acolo cu bucurie. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. Facandu-se porumbel. Daca ajunse aici. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. se intoarse la locul de despartire si. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. Indata dupa plecarea Greuceanului. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. departata. cu care era frate de cruce. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. umbland mai multa vreme in sec. iesind fata de zmeu cea mare si. si preste cateva zile si pleca. . isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. aici se oprira. si mai lunga. pentru nesocotita lor indrazneala. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. Atunci. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. Asteptand Greuceanu acolo. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. merse cale lunga. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. gasind cutitul curat. si stiu ca cu moarte au murit. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni.Fie. nici o cirta din hotararea mea. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. uitandu-se. si apoi se despartira. Aici se oprira si poposira. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorbite de dansul. Ochii ei nu seamana a fi de pasare. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. era si nazdravan. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga.

Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. bagand de seama ce are de gand zmeul.Ba in lupta. . El zise ca si frate-sau.Spune-mi. Dete corbului. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. maniindu-se. Si unde mi-aduse. zise: . in sabii sa ne taiem. si se luptara. doara de Greuceanu de Aur. dara Greuceanu ii mai zise: . dara acesta. multumit ca a scos la bun capat slujba. iara pana una. sarind repede. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. iesind si Greuceanu de sub pod. ii reteza capul. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. zise: . se puse sa se odihneasca. si. Si vazandu-l. pana ce ajunse vremea la namiezi. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. si stranse zmeul pe Greuceanu o data.Corbule. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. Se codea zmeul. ca e mai dreapta. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. Iesind de sub pod. . Dara Greuceanu. se puse iarasi de se odihni.Vino. in sabii sa ne taiem. auzind. iesi pe pod si striga: . tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. nene. nevoie mare. corbule. dupa fagaduiala. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. ori in lupta sa ne luptam. toate starvurile. intorcandu-se inapoi.Ah. si inca si capul reteza-ti-l-voi. se lua la tranta si cu acest zmeu.Spune-mi-vei ori nu. si cand ajunse la capul podului.Corbule. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. [de] catranit ce era. dete peste un par plin de pere de aur.Deh! zmeule viteaz. si. caci insetosasera. Oamenii.podului. de-i parai oasele. in puterea noptii. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. mancare-ar lupii carnea calului. Apoi. pasare cernita. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. Atunci. o lua la drum. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. imputernicindu-se. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. Dara zmeul. sau in lupta sa ne luptam. unde venea. o data pe zmeu. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. Cand. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. ca sa mai rasufle si caii. si ostenira. unde ridica. In cale. unde ai ascuns tu soarele si luna. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. ca un tartor. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. Acolo inauntru sunt inchise. ingana verzi si uscate. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. corbule. nene. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. spre a-si mai momi foamea. tocmai cand el nu se astepta. zmeule viteaz. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. mare. veni si fratele cel mare al zmeului. Iara el. si unde racni: . Greuceanu. caci azi nu mai ai scapare din mana mea. in suliti sa ne lovim. ii zise: . Cum auzi Greuceanu unele ca acestea.Ah. Cand despre zori. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. Zise si Greuceanu: .In Codru Verde este o cula. zmeul ii zise: . Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. vino sa ne batem. zmeule spurcat. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. venea tat-al zmeilor. Atunci zmeul. tinandu-l asa. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. Auzind corbul aceste cuvinte. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. eu tot le voi gasi. Si se luptara. Apoi ii zise: . caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. Aduse si Greuceanu pe zmeu si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. alta sa culeaga si cateva pere. numai de Greuceanu de Aur. se imbratisara si.

diavolul ii fura palosul. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. nici gineri. Pe urma lor iaca si zmeoaica. frate. inapoi si spune-mi ce vezi. Fratele Greuceanului zise: . dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. zicand: . .Mai. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. Apoi. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. Aci se oprira si poposira. Acum insa n-avea ce le mai face. si umplu vazduhul de un miros gretos. Iara cand el isi cauta cuiul. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. ca sa ne mai odihnim caisorii. isi uita acolo palosul. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. fara palos. ti-ai pierdut cuiul. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. Greucene. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. mai facand un vant cailor. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. nici fete. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. Apoi. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. decat praf si cenuse. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. il intepeni bine. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. Si nimic nu mai ramase din acel par. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. Ea. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. Impielitatul stia ca Greuceanu. rasturnat in caruta. Inaintand el alene. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. se inchise in fauriste. era si el om ca toti oamenii. . nestiind ce sunt toate acestea. iara el ramase mai in urma. dara. Merse. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. Puterea . ci zise ca le va culege el. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. Ascultati acum si va minunati. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. Faurul-pamantului. si avea de ce sa fie catranita si amarata: ca nu mai avea nici sot.Ia te uita. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. de patania bietului Greuceanu. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. sufla asupra lor si le dete duh de viata. apoi. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma.Ma mancasi fripta. merse. frate. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. Greuceanu sarind din caruta. vericule. Cand. ce arsese in foc de sarea scantei din el. ajunsera la Faurul-paman Aci. Dupa ce fura gata. precum ai mancat si pre barbatul meu. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri.Sa ne oprim aici nitel. apoi. ii raspunse el. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul.Ce sa vaz. se invoi a se odihni. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. frate. tragand palosul. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. iata un nor vine dupa noi ca un vartej. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. boieri d-voastra. pana ce li se infurci calea. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. asezandu-se in marginea drumului. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu.Asa sa facem. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. Si scapand si d-aceasta pacoste. zise fratina-sau: . cum descalecara. du-te de ti-l cauta. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si primeasca rasplata. raspunse Greuceanu.Greuceanu. din greseala. se urca in caruta. ce sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. iara frate-sau incremeni de mirare. incalecara si plecara la drum. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. repede ca vantul. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. Apoi tot el zise Greuceanului: . ca si din tulpina florii. De-i ajungea.

fara nici o clipa de odihna. Mult ai asteptat. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. si unde incepu. dobandi iertare si de la imparatul. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. . . apoi poate sa vina o suta de Greuceni. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. Imparatul il asculta. si va povestii d-voastra asa.. marite imparate. de ce da. . Te rog sa-mi faci si mie dreptate. a lovi in stana de se cutremura pamantul.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. zorind sa se faca mai curand nunta.. Piatra nici ca se clinti din loc macar. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. Ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. Sfetnicul cel palavatic. ca n-are ce-i mai face. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. mai asteapta. caci de unde nu. zise el. Si eu incalecai p-o sea. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. da-mi palosul ce mi-ai furat. spre a ne intelege la cuvinte. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. infatisandu-se la imparatul. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. Il lua si. acesta nu stia intre care sa aleaga. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. Pe cand se pregatea la curte. Si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. cu gand ca. Primi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. Iara buzduganul. cum auzi de una ca aceasta. fara palos era necunoscut. d-aia isi intetea loviturile. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana.lui in palos era. daca se va cununa odata cu fata imparatului. nene. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. cata prin pulberea ce mai ramasese. pana ce ajunse la stana de piatra. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. veni si se infatisa iarasi la imparatul. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. lucru fiind sfarsit. Imparatul il chema. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. si dete. zise el. toata lumea stie ca esti om drept. praful nu se alege de tine. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. Acesta. Imparatul il crezu. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. si dete. si mai taragai lucrurile. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. De cate ori da. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune.Imparate prealuminate. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra.Sunt gata. zise el. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. . pana o facu pulbere. Pricepu el ca nu e lucru curat. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta d-alea imparatestile. vazandu-i si palosul.

Fiul imparatului. Acum sa se duca fiul meu cel mai mare. si ea nu este inca tarnosita. De cand se scria musca pe parete. si daca nu va putea el sa izbuteasca. . in loc sa asculte rugaciunea. Cu cat se bucura imparatul de frumusetea ei. Pe langa multe bunatati ce facuse oamenilor din imparatia lui. Mai mincinos cine nu crede. La locul unde se impietrise frate-sau. dupa ce se gati si isi lua merinde de drum. fetii mei. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. caci turnul se surpa. Atunci imparatul le zise: . Dupa ce facu focul. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. ci voia sa-l prinza ca sa-i ia pielea. si tot asa pe rand. fiindca nu voi sa dea ascultare rugaciunilor ce-i adusese vulpoiul. policandre de argint suflate cu aur. pana cand Dumnezeu isi va arata mila lui catre noi. cu atat se intrista ca nu putea sa o savarseasca pe deplin. cartile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. Copiii tacura si se supusera. ca sa se indure milostivul Dumnezeu a-i trimete un mester bun." Si dete sfoara in tara ca orice mester se va gasi care sa poata sa-i ridice turnul. Merse ce merse si daca trecu de hotarele tatalui sau. se va putea face monastirea desavarsit. stete sa conaceasca intr-o dumbrava frumoasa. A fost odata un imparat evlavios si bun. dete drumul ogarului. pati ca dansul. sa se duca altul. O multime de stalpi de marmura si poleiti erau prin biserica si pe dinaintea ei. insa nu va puteti duce toti deodata. Spuse fiilor acest vis. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. porunca dete ca in toate bisericile sa se faca rugaciuni si privegheri. cu pietre nestemate si cu tot ceea ce mesterii din acea tara au socotit mai scump si mai frumos. iara ei se intreceau care de care sa plece mai-nainte. cand vazu deodata inaintea lui un vulpoi care il ruga sa-si lege ogarul. Vazand imparatul ca fiul sau cel mare nu se mai intoarce asculta rugaciunea fiului celui mijlociu. ca toti aveti dorinta de a va face datoria catre Dumnezeu. Zugravelele cele mai pretioase. nu s-ar mai povesti. Atunci vulpoiul facu un semn asupra lui si il schimba in stana de piatra. ca de n-ar fi. zise imparatul. sa-i dea si lui un codru de paine.Pasarea maiastra basm romanesc A fost odata ca niciodata. Iara a treia noapte visa imparatul ca daca va aduce cineva pasarea maiastra de pe taramul celalalt si sa-i aseze cuibul in turn. si sa se inchine cu slujba la tata-sau imparatul. sta acolo pana sa se gateasca mancarea. sa nu pot sfarsi asta santa biserica? Iata am cheltuit toata starea. Acesta. un pahar de vin si sa-l lase sa se incalzeasca si el la al foc. care se lua dupa dansul. sa stie ca va dobandi de la dansul mari daruri si boierie. infratindu-se. a ridicat si o monastire de care sa se duca pomina. de cand se bateau ursii in coade. si ii dete voie sa mearga si dansul. candele de argintul cel mai bun si mari cat donita. "Cum se poate. A impodobit-o cu aur.Eu vaz. Pe langa acestea. El avea trei feciori. iara feciorul cel mare al imparatului se gati de drum. porni si dansul.

Atunci porunci imparatul sa aduca pe acel pastor cu omenie la palatul sau. pasarea se parea a fi muta. Parinti am. A doua zi dis-de-dimineata. ci si insusi s-a dus la biserica in sarbatoarea cea mai apropiata ca sa auza cu urechile sale cantecul cel minunat al pasarei. tata. iara imparatul. Toata lumea se mira de frumusetea acelei pasari. isi lua merinde de ajuns si pleca. cine sa-mi dea ajutor la greutatile imparatiei. Asta este a doua oara de cand. deoarece sunt dusi de atata timp si nu se mai intoarce nici unul. caci nu ti se cuvine tie sa te atingi de ei. si tace. luminate imparate. Dupa multe rugaciuni si staruinta. aducand cu sine-le pasarea maiastra si o roaba pe care o facura gainareasa. cand intr-una din zile veni gainareasa si-i zise: . ca ti se implineste dorinta. ba poate sa-si fi rapus capetele. caci nimeni nu-l cunoaste. . numai imparatul se mahnea in sufletul sau ca nu este fata si fiul sau cel mic care sa se impartaseasca de bucuria poporului sau.Bine. nici fara isprava. Sa-mi dai bani de cheltuiala si haine de primeneala. pasarea nu mai conteneste de a canta. . si cum s-a intamplat de ai venit p-aci? .Sa se aduca acel cioban inaintea mea chiar acum. si. ce este cauza de canta pasarea maiastra. flacaule. un cioban. care era cu mii de mii de vopseli. cu toata bucuria ce avea pentru biserica si turnul ei.Iaca te ascult. nu te mai duce. pentru ca inima ii zicea ca trebuie sa fie ceva de ciobanul acela. imparatul se duse drept la palat. ceea ce oprise turnul de a se surpa. Acum este tarziu. nici fara dansa. si daca acum cutez a starui in rugaciunea mea. si daca voi muri. maine in revarsat de ziori te astept. sunt gata a ma supune. si sa vaza cu ochii sai pe acel pastor tanar. iata este acum destul timp de cand fratii mei cei mari au plecat sa aduca pasarea maiastra si nu s-au mai intors nici cu isprava. sosira amandoi fiii cei mai mari ai imparatului. Ca sa-ti povestesc cum am venit paici si din ce parte de loc sunt. din ce parte de loc esti? Ai parinti. cum iese el. toata cetatea se minuneaza de viersul pasarii maiestre. pasarea a inceput sa cante de sa se sparga. Si de voi izbuti. n-au putut sa faca nimic spre a aduce acea pasare maiastra. fiul meu? Ramai aci.Istoria mea. s-ar fi intamplat o lupta crancena intre slujitorii sai si oamenii pusi de fiii lui. cum intra acel cioban in biserica. precum mi s-a spus.Ia spune-mi. cand va intra in biserica. imi trebuie mai mult timp. caci nu da nici un viers. pentru ca nu stiu ce simti imparatul in inima cand il vazu asa de tanar. Fiii mariei tale. cand fiul cel mai mic ii zise: . dorinta pe care te silesti de multi ani si cu mari cheltuieli sa o implinesti. Isi alese calul ce-i placu din grajdul imparatesc. si toti cati o vedea o cainea cum de o asa pasare frumoasa si mandra sa nu aiba viers. Eu sunt batran de aci inainte. stii prea bine ca n-am iesit din poruncile imparatiei tale nici cat negru sub unghie.Marite imparate. pasarea se aseza in acel turn cu cuibul ei. povesteste-mi tot ce vei voi. dragul tatei. Cum il vazu imparatul. Locuitorii incepusera a uita de fiul imparatului cel mic: atata de multa bucurie aveau ei ca li se adusese pasarea maiastra.Ia spune-mi. un ogar sa-l aiba de tovaras. daca nu tu. lasa-ma sa-ti povestesc toata istoria mea. penele ei straluceau ca oglinda la soare. este lunga. ciobanul este strain. cum a intrat azi de dimineata in biserica. sa implinesc o dorinta care nu da odihna sufletului mariei tale. luminate imparate.Domnia ta. ca sa-mi cerc si eu norocul. sa-ti fie fata luminata. pasarea va canta. Nu s-a multumit pe atat. bland. imparatul se indupleca si-i dete voie. ciobanul veni si astepta porunca imparatului. iar turnul bisericii nu se mai surpa. il chema inaintea lui. daca iesi? . . te vei bucura. carii voiau cu dinadinsul sa puna mana pe cioban. daca vei lipsi si tu. dupa cum se vede. incat pare ca nu o incape locul. sa puna mana pe dansul si sa-l aduca inaintea lui. . smerit si cu boiul de voinic.Imparatul se puse pe ganduri vazand ca dupa atata mare de timp nu se mai intoarse fiii sai nici cu pasarea maiastra. tata.Tata. ea tace.Taci! zise imparatul. Dupa ce iesi de la biserica. flacaule. este numai ca voiesc. eu nu voi suferi nici o umilinta. Chiar maine pana in ziua voi veni la maria ta pentru aceasta. . asemenea si frati. . zise imparatul. pentru care si imparatul. se mahnea ca pasarea nu-i canta. Dupa trecere de oarecare timp. ar fi pus paznici sa-l prinza. Dara daca vointa mariei tale este sa stii. cum va vedea pe ciobanul care. si este asa de vesela. iara de nu.Maria ta. cum pui tu piciorul in biserica.Fratii tai cei mari. dupa cum se vede. cine sa se suie pe scaunul meu. cum auzi ca a venit pastorul cu pricina. . nu vorbi de fiii mei. si astfel biserica se putuse face cu desavarsire. dac-as putea. Un lucru se baga de seama. . Imparatul puse si el cativa slujbasi sa pandeasca pe sub ascuns si.Ca sa stii aceasta si altele. . de n-ar fi fost de fata. ii zise: . voinice.

ne zise ea. imi zise vulpoiul. Nu stiu nici de unde." Sezuram la foc. De cum il vazui. ca eu am fost acel om. cum ti-e drag sa te uiti la el. care ne zise sa nu calcam in curte. tu esti fiul meu pe care toata lumea il tine de pierdut? . Si dupa ce saruta mana imparatului. am ajuns la o campie frumoasa. de pare ca era facuta din zahar. dat tot cam cu teama. Pare ca iesi din pamant. sa-mi implinesc slujba cu care m-am insarcinat de buna-voia mea. l-am tras de urechi. Si asa cum zisei. sa nu-mi mai zici pe nume. mananca si bea cat vei pofti. ca nu e bine de noi. Caii erau la iesle. fii pe pace. pe tata. Da-mi si o bucata de paine si un pahar de vin sa-mi potolesc a foame si sete care ma chinuiesc. poftim de te incalzeste. Maine de dimineata plecam amandoi. Ce e drept. Gradina cu fel de fel de flori si de pomi. ne-a spus ca se afla la alti zmei. ma jura pe ce am mai scump pe lume. si lasa-ma sa ma incalzesc si eu la focul tau. m-am dus la grajd. Dupa o calatorie de cateva zile. povestind. da-ncalarele am luat colivia cu pasarea maiastra care era in pridvor. am ajuns la palaturile zmeilor. A doua zi am inaintat pe mosia zmeilor. dupa ce inhatai colivia si o luai la sanatoasa cu bidiviul luat de la zmei. zi de vara pana-n seara. ca el era blestemat sa poarte corpul de vulpoi pana cand un om va avea mila de el. tata. Acolo am voit sa conacesc. si daca nu te-oi face eu sa izbutesti. si ajunseram la o poiana. Cum am descalecat. Unul din ei a intors capul si s-a uitat la mine.Cum se poate? raspunse imparatul. si intorcandu-va. Intreband-o despre lucrul ce cautam. si mie imi placu fata. iara ciubucele erau poleite. casele invalite cu argint care stralucea la soare ca oglinda. Pe cale imi spuse ca locul unde am mas noaptea trecuta era mosia lui. de cum o vazui. incepura sa nincheze caii ceilalti si sa faca un zgomot de ti se facea parul . "Duceti-va. apoi vulpoiul isi lua noapte buna si pieri ca o naluca. Avuram parte ca zmeii nu erau acasa cand am ajuns acolo. doi cai si doi ogari. caci el era trist ca nu putea sa-si implineasca dorinta. ii zisei. in lipsa zmeilor. il ruga sa porunceasca a se aduce de fata gainareasa. iara noi ne-am dus." Apoi am legat ogarul si am sezut amandoi langa foc. Furam intampinati in pragul portii de o fata frumoasa. ii va da un codru de paine si un pahar cu vin. ca este insurat. ca are copii. si am ajuns cam aproape de namiezi la palaturile lor. fiindca asa ne invatase fata. .Tu ai luat pasarea maiastra? zise imparatul. leaga-ti ogarul. Dara cum a ajuns gainareasa? . Apoi incalecand. frumoasa. Tovarasul meu de calatorie imi spuse ca a doua zi avem sa trecem pe hotarul unor zmei." "Prea bine. Si ajungand la hotarul celorlalti zmei. Din una din alta. si plosca mea. Imi paru bine de asta intamplare. unde maseram peste noapte. ci sa o iau. Vulpoiul. nici pe unde veni." Dupa ce ne invata cum sa facem sa intram in curtea zmeilor si cum sa lucram. apoi lacrama de bucurie ca a mai vazut oameni de pe taramul de unde a furat-o zmeii. iara tovarasul meu s-a intors inapoi. ma trezesc cu un vulpoi langa mine. luati-ma si pe mine. Daca veni gainareasa.Asta ti-o va spune ea. Ma ciudeam in mine cum de sa nu-l vaz incotro a apucat. se dete de trei ori peste cap si se facu un voinic. si asa noi merseram. nadajduiesc sa izbanditi. ca uite. caci eu nu stiu. Eu l-am frecat la ochi.Am tata si frati.Atunci ciobanul incepu: . cand era sa ma pui la masa.Asa. ii spusei unde ma duc. ca sa nu o las la zmei. paretii era impodobiti cu chipuri si flori sapate. imi zise. Si ca sa mananc in liniste si sa ma pot incalzi fara frica. ne gatiram de duca. am adormit. ba inca il si rugai daca stie ceva sa-mi spuie cum sa fac. m-a gasit minunandu-ma de niste stane de piatra ce inchipuiau doi oameni. ne ospataram ca niste prieteni. ca acolo credea el ca voi gasi ceea ce cautam. Am plecat din casa parinteasca ca sa fac o fapta care sa veseleasca pe tata. "Cat pentru asta. am scos merindele ce aveam si. Iara in revarsat de zori. ca eu nu l-am vazut. il va primi sa se incalzeasca cu dansul la un foc. iata merindetele mele. Cand a venit a doua zi in faptul zilei. rude ale zmeilor pe mosia carora eram. "Fa bine. Mandrete ce am vazut acolo nu se poate povesti. . i-am sumutat si i-am pus fraul in cap. tremur de-mi clantanesc dintii in gura. ma rog. Mi-am facut un focsor bun. cum sa dreg. pe la chindii. fantani care aruncau apa in sus. si nu ma va lasa singur pana ce nu voi ajunge la izbanda. incepu el a povesti. am pornit pe taramul zmeilor. de unde se deschidea mai multe drumuri. ca acum este dezlegat de blestem si ca de aceea va merge cu mine. ciobanul zise: . cand. si tot framantandu-mi mintea sa stiu cum a venit si cum s-a dus fara sa bag de seama. ca cu ajutorul lui Dumnezeu. care erau si mai frumoase decat ale celor dintai.Asta este fata de care iti spusei. stii colea. am stat de ne-am odihnit.

iara el se ascunse dupa soba. nu ma mai putui scula in picioare. Aoleu! dara zmeii cand simtira! unde veneau cu o falca in cer si cu una in pamant. iara eu imi tineam firea. imi zisera ei. plecaram fiecare la ale noastre. iara cand intra pe usa. Dupa ce ma lua in brate si ma saruta. se mira si el de frumusetea pasarei. In sfarsit a patra zi am dat peste un orb care orbacaia si el pe dibuite. N-am voit sa viu d-a dreptul acasa. cum de ai ajuns gainareasa ." Am ascultat si am mers. cand sa ma intorc sa vaz ce este pricina." Si intr-un minut nu stiu ce facu din mana. sa te port in spinare.maciuca. pe care ea il lua. raspunse el. Orbul ma aseza dupa use si imi zise ca sa dau cu sabia sa o tai. Eu sa umblu pentru tine. fata ne astepta in poarta." "Spune-mi. dupa ce calatoriram catva. sa ne racorim. Tovarasul meu insa intinse mana si racni o data la dansii: stati! Iara ei pare ca fura de piatra de cand lumea. imi raspunse. cand vedea ca vine cate un balaur la mine. nici un pas nu mai facura inainte. Cum o vazui. Unde se luara zmeii dupa mine." "Mult mi-e draga prietenia ta. Daca vazu tovarasul meu asa si ca nu este chip a scapa cu fata curata. Ea nu era acasa. in sfarsit. Atunci el imi zise: "Stii ce? Aide sa ne prindem frati de cruce. Atunci el imi zise: "De vei sti. Ne luaram ziua buna de la tovarasul meu si plecaram sa ne intoarcem acasa. iara cand era sa beau si eu.Spune si tu. si fugi. cum facusera si ei. zise imparatul gainaresei. ca iata puterea lui mare este si judecata lui dreapta. Cu sangele ei se poate vindeca orice boala ar fi". adica pe mosia vulpoiului. Eu imi facui curagi. Ei. ma ruga ca barim calul sa li-l dau. si cum atinsei picioarele la loc. sa priimeasca cu dragoste rugaciunea mea. Si dupa ce imi spuse cum fratii i-a scos ochii. cum va intra. daca vazura ca nu ma poate indupleca. "Acestia sunt fratii tai. M-am invoit cu dansul la aceasta si am mers pana am dat de locuinta scorpiei. si ii veni vederile ca mai-nainte. "Cine este acolo?" intrebai eu. Dupa ce ne-am odihnit si am dat multumita Domnului ca am terminat cu bine asta treaba. si fugea incotro vedea cu ochii. iara eu ii impietrii". asteptai pana sa-mi vie bine. si de aceea fie dupa voia ta. se lipira de parca fusese acolo de cand lumea. si unde dedei o data cu sete. ii zisei. ameninta asupra lor si se facura stane de piatra. te rog". tu sa vezi pentru mine. bau si cel mijlociu. Iara noi ne urmaram calatoria venind pana iarasi in campia de unde plecasem. sa-mi ia pasarea. ceea ce imi prelungi scarbosul blestem de a purta lesul vulpoiului. de haine. fratii mei imi cocea turta. ca deodata pietrele acele se scuturara si fratii mei ramasera in mirare vazandu-se fata cu noi. cum eram pus pe branci pe marginea elesteului ca sa ajung cu gura la apa. iara zmeilor li se scurgeau ochii dupa dansa. am obosit de atata drum. din pizma. fiindca simtise ca-i calcase cineva casa. aide ici la un elesteu pe care il stim noi. Pasamite. biet. Ajungand la palaturile celorlalti zmei. mi le taiasera fratii mei. Nu m-am inselat in credinta mea. si eu am plecat cu tovarasul meu si cu pasarea. in loc sa faca ca tine. caldura este mare. Eu am picioare. Ma unsei numaidecat cu sangele ei cald. Zmeii insa umbla cu sosele. fara a mai asculta la rugaciunile si vaietele mele. tu ai ochi. ci am socotit mai bine sa ma bag cioban si sa las ca Dumnezeu sa aduca lucrurile asa incat sa se dovedeasca vinovatul. le-am dat calul. fagaduindu-mi cate in luna si in soare. "Pentru dragostea mea. inima se facuse cat un purice in mine. ma trezii cu o usturime grozava la amandoua picioarele. detei pinteni calului si impreuna cu tovarasul meu fugeam ca vantul. si unde racneau de-ti ingheta sangele in vine. asmutara ogarii dupa mine. Unsei si pe orb. Bau cel mare. cu momele. i-am povestit si eu cum mi-a taiat fratii picioarele. sa bem cate nitica apa. . vazui eu ca nu e bine sa-i las tocmai de tot mahniti. dara o sa te caiesti. fa-i iara oameni cum au fost. si pentru prietenia ce am legat. ma lua cu dintii de pe la spate. se opri in loc. Eu stiu ca p-aci prin vecinatate este o scorpie mare. si daca nu era el. iara eu o inhatai de mijloc si pe ici ti-e drumul. si fugi. te vei cai. si-si catau de drum. Nu asteptaram mult si iata scorpia venea suparata. l-am intrebat ce insemna acele stane de piatra. zmeii insa veneau ca gandul. "Frate. incat dintr-o lovitura ii taiai catetrele capetele. ii zisei eu. de nu vei sti. puneau zmeii mana pe mine si cine stie ce se alegea de capul meu. plesni de trei ori cu un bici si tot palatul se facu un mar. iarasi te vei cai. raspunse el. Calul meu. Trei zile si trei nopti am mas acolo prinprejurul elesteului. si azvarlea din picioare de nu se putea apropia de noi nici o fiara salbatica. rogu-te. pana ce ajunsei la tovarasul care ma astepta la hotar. Dupa ce multumiram lui Dumnezeu. "Un biet neputincios".

iesind afara. si aruncara cu prastia in sus cate o piatra. si nu m-as mai fi intalnit cu dansul. sa mergem catesitrei fratii inaintea lui la judecata. Neavand incotro. incat in toata imparatia nu se gasea altele ca acelea. . Lumea se adunase de se uita la asta judecata dumnezeiasca. dupa ce facu nunta si-si insoti copilul cu gainareasa. Piatra insa a fiului celui mic de imparat cazu dinaintea lui. Atunci. Fiii d-tale cei mai mari n-au stiut de dansul.Daca Dumnezeu va va ierta. Se adusera fratii inaintea imparatului. multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat cum fapta buna nu moare niciodata. pe care il scoase din san. iertati sa fiti si de la mine.Poti tu sa-mi dovedesti. fiindca-l vazusem ca e un pui de romanas. se dusera inaintea bisericii si pusera trei uleie departate deopotriva unul de altul. pe care le povestesc acum celor ce ma asculta. iar imparatul. Eu plangeam de ma topeam. plesni dintr-o biciusca de trei ori asupra marului si unde se ridica niste palaturi. si acum. pe care imi era drag sa-l privesc. imparateste si pana azi.Acest mar. ca ma despartea de fiul cel mic al mariei tale. poate sa incredinteze pe orisicine ca eu sunt. Imparatul n-avu ce zice. pietrele fratilor celor mari se intoarsera si lovira pe fiecare in cap cu asa tarie. Dupa ce m-am impotrivit la toate siluirile ce amandoi voiau sa-mi faca. Intrara fiecare cu picioarele in cate unul. zise ea. acesta zise: .Tata. ca tu esti acea fata si nu alta? . fiii cei mari ai imparatiei tale ma luara unul pe mine si altul pasarea maiastra. daca o fi traind. se cobori de pe tron si puse pe fiul sau in locu-i. .Dupa ce a taiat picioarele fratelui celui mic. ca mi l-ar fi luat. Eram si eu fata la acele intamplari. El le zise: . decat sa ma duc aiurea. Si voind a sarbatori venirea fiului celui mic.si roaba? . Ei ma silira sa ma iubesc cu unul din ei. carii detera in genunchi si cerura iertare de la fratele cel mai mic. care. Imparatul ramase si el in mirare. inainte de a multumi lui Dumnezeu ca m-am intors sanatos. fiindca stiam ca Dumnezeu nu va lasa sa se prapadeasca acela care a umblat cu dreptatea in san. incat ramasera morti. am priimit mai bine sa fiu roaba si gainareasa la curtea imparatiei tale. intreba imparatul. imi fagadui ca ma va lua de sotie cum voi ajunge la curtea imparateasca.

racusori.. pestisori. Pe lac un cocostarc trecea maiestos ciugulind alene cate un pestisor sau mormoloc. . . Iaca. care. .Nu vorbi in van! Cum poti spune tu asa o jignire? Ia sa vezi! Si unde isi lua zborul si se aseza pe crenguta de langa vrabiuta. Vazand vrabiuta numai ce-i zise cu ingamfare: . si unde se porni pe tipete de durere. auzi vaicarelile cocostarcului si veni iute stiind ca-i rost de masa imbelsugata. mormoloci.. care era pe aproape. o vrabiuta isi ciugulea penele. ceva scoici si altele.. Morala: Nu-i destul sa fii mare si falos Daca nu esti intelept si mintos. pe cat esti de mica si pricajita pe atata esti si de proasta! . raspunse modesta vrabiuta.De ce zici asa? il intreba cu sfiala vrabiuta. Eu nu pot sa intru in apa asa cum nici tu nu poti sa stai pe crenguta asta. Dar de. O vulpe.. pe ramura unei salcii pletoase. si-ti ciugulesti penele pe cand aici in apa este o multime de hrana. . cum sa vii aici sa ai parte din toate astea cand tu nu esti in stare. sub greutatea cocostarcului se franse.Vai tu..Fiecare cu ce poate.Stai pe creanga. iar acesta cazu si se lovi de pamant isi franse o aripa si un picior. ca proasta..Vrabiuta si Cocostarcul Pe marginea unui lac.

cauta sa impuna ascultare lupului. vazand ca cerbul e nemultumit. cerbului. urmarea cu priviri neancrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor. cerbii si caprioarele – in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului. frumoase si ramuroase. Un lup flamand nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stana din apropiere. dar ii puse o singura conditie si anume: . pentru a-si face rost de ceva de ale gurii.Bunule Printe.. ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui. incepura chiar sa se adune. vazand asa.popuse Atotstiitorul. dispretuindu-l. . . caprele.Nu.. se intelege. multumi lui Dumnezeu. eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap. fagadui ca da.Atunci sa te fac baltat alb cu negru. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia. a oranduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sasi duca traiul.. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca:" socoteala de-acasa nu se potriveste cu . viezurii. Atunci cerbul inspaimantat. ingamfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?. Atotputernicul ii zise: . Dintre toate animalele care traiesc in padure. dar lupul.Doamne. ca sa fiu cunoscut de supusii mei. o lua la goana la Dumnezeu. dar ceru. Doamne. serpii si alte jivine – in pamant. nu prea mi-ar conveni. as vrea ceva mai frumos. .Doamne. pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapan. . cum am dat boilor si altor fapturi ale mele. . Dumnezeu. Cum ajunse la marginea padurii. scoase cerbul un strigat puternic. plin de recunostinta.. infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar. lupii. da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!. iata te binecuvantez sa porti pe cap doua crengi verzi. el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai.Legenda Cerbului legenda populara romaneasca Dumnezeu. care sa-ti stea falnice ca doua pompoane.Bine.Ai. Cerbul. ursii. si-i mai ceru ceva inainte de plecare. vulpile. . pasarile sa zboare prin aer. numai ca sa-l convinga de neputinta lui. ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor. ce vrei?! Zise Dumnezeu putin cam suparat. A randuit ca pestii sa traiasca in ape. dar drept sa spun.. de stejar. Si plecand cerbul la datoria lui. Si zicand asa. Si daca cerbul nu o lua la sanatoasa.Sa-ti vopsesc blana in rosu?. intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu. revoltat si maniat de obraznicia lupului. mandru. Cum il vazu. asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor. Caprioarele. Fiindca tie nu ti-am dat coarne. In clipa cand isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii. noul voievod al brazilor. acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala. cerbule. Cerbul. incat a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri. . care stia tot ce are sa se intample.. ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat. cam cu sfiala ce-i drept. Cerbul. nu putu sa raspunda nimic..E sigur ca va putea sa dobandeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!.. fie precum ti-e voia. sa i se planga impotriva lupului. ii arata niste colti. nu se stie ce se putea intampla. a dat binecuvantarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia. . Cerbul. rusinat.Asa a fost vorba. Dumnezeu. Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapaneasca padurile. mai mandru si mai increzut in el. dupa ce a facut toate animalele si vietatile. sa-mi fie cu iertare. cerbul.

. ca era in luna lui Florar. A asternut femeia toale afara pe prispa. Atunci a priceput ca acel pe care il gazduise fusese un sfant. ca vezi.Asculta. Sfantul Petre si Orbul legenda populara romaneasca A fost unde a fost si a fost cand a fost un orb si un olog si s-au prins frati de cruce si-a zis orbul: . si a dobandit vederea. eu te-oi purta si tu ma-i indrepta pe unde sa merg.. punea banita goala. cum a vazut nelegiuirea ologului. n-avem nici de unele si numai bunul Dumnezeu stie cum o ducem.. Asa. sa se usuce. ia-ti toiagul. banita? . S-a spalat orbul pe ochi cu roua. una tie. dar s-a izbit in toartele cerului si s-a facut cioburi. Dimineata. dar si amarnic de fricos.Faceti-va mila si pomana cu un biet olog. plina! Si cum sedeau ei pe malul garlei. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb. in trei dimineti.dupa olog.Ii plina.Bucuros. cat om avea mamaliga. au mancat.Sa ramai falos precum esti si fricos. . s-au imbracat. punea pentru el banita plina. omule. povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos. l-a invatat sa faca asa cum zisese Dumnezeu si a plecat. A pornit Sfantul Petre pe pamant.. cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap. bre orbule. ba au mai adunat si un sac plin cu malai. au baut.Hai sa impartim malaiul. cand venea randul orbului. bre. Petre! Tu crezi ca ai lovit ologul si cand colo tu mi-ai spart paharul si ai patat cerul. du-te pe pamant de spune orbului sa se spele in trei dimineti cu roua pe ochi si air va capata vederea. Sfantul Petre ia paharul cu vin si zvarrr. Ologul a inceput sa masoare. om imparti frateste. ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor.. Dumnezeu ii purtase de grija si-l scoasera din apa niste oameni milostivi. Ce om castiga.cea de la targ".. ologul a dat branci orbului in apa. Dumnezeu atunci a zambit si a spus: .Plina. Si in adevar.. una mie.Hei. Asa bietul orb cand intreba: . a ajuns in satul unde traia orbul.. iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pana azi in chip de coarne. Ada Sfantul ca sa-i cerce sufletul a intrebat: . frate-n cius. insa il lasa in pace zicandu-i: . . ramanand numai lemnul lor. Dar fiindca ai vrut sa dai in capul vinovatului. Ce au capatat. Mai stam si noi pe acasa. lasa-ma sa man la noapte in casa ta.Sui. a chemat sfantul Petre pe orb. Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale... ologule! Masoara tu si pune o banita mie. au cerut. Sufla apoi asupra cerului si facu cioburile stele. Dumnezeu zise: . sunt un biet drumet. Au cerut ei. care nu era deloc dupa cum isi inchipuise el. una tie. pentru ca s-a incumetat sa ceara ce nu i se cuvenea si nu merita. iar cand s-a revarsat de ziua..Acu.. . Petre. mosule! Dar la mine ca la omul nevoias. Dumnezeu si cu Sfantul Petre tocmai stau la taifas dupa masa. S-a asezat apoi la capul podului s-a inceput a se milogi: . S-au pornit la cersit. cand pamantul se acoperi de roua. iar vinul nori. binacuvantate fie tandarile si vinul.

Tocmai tarziu de tot. ca sa poata scapa de o asemenea podoaba.Ursul. se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. dar cu gandul ca vor face in asa fel. Toate. care au voit sa-l pacaleasca pe stapanul lumii si acestea au fost: ursul. dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea. adica ursul. s-a gandit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cate sunt. iar vulpii i-a mai inadit coada pe atata si le-a dat drumul apoi. de cate ori vede cate un frate de al lui. Cel dintai. caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca. la sfarsit. se vazuse intr-o oglinga si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi. asa a facut. voi adauga si partea celui care lipseste. asteptand sa fie impodobite. la porunca sa. fiindca nu sa mai vazut in oglinda. nici nu s-a sinchisit de porunca lui Domnului si fiindca era iarna. in prostia lui. Intreba Domnul pe dobitoace. sa se ascunda printre cei impodobiti. cu tot ce se vede pe el. voind a-l pedepsi. iar magarul. daca va avea coada si urechi. Luand Dumnezeu condica cea mare. Tot de atunci si magarul. Se manie dar si mai mult. a inchipuit de fiecare cate o coada si o pereche de urechi. vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. tot la podoabele voastre. s-au adunat toate dobitoacele. supuse si blande. A adaugat la urechile magarului inca o pereche. a ramas in barlogul sau. cand ar fura ceva. iar el sa ramana ca netotii. Incepu dar Dumnezeu sa cheme cate una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. tipa cu hohot. Dintre ele s-au gasit insa trei. . De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramana mai la urma celorlalti si. Asadar. Atunci se manie Stapanitorul si cautand printre ele. pana cand nu mai veni nici una in fata Domnului. dar nu raspunse nici una. iar toata iarna nu iese din barlog. facu apelul si gasi lipsa de urs.Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti. zise: . Vulpea si Magarul legenda populara romaneasca Cand a facut Dumnezeu pamantul. Ii chema la sine. dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. i-ar fi mai greu de gonit. certandu-i cum se cuvine. Si cum a zis. vulpea si magarul. apoi a sunat din corn si. iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat. stateau inaintea Domnului. care dintre ele nu a fost in fata sa. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. De atunci ursul nu are coada si urechi. Astfel a mers lucrul linistit.

fecioara se trezi si se ridica de pe gramada de balegar. Descalecand. Ajungand in orasul tarului. . zacea o fecioara. o infipse in pieptul fecioarei. . dar reusi sa ridice sacul cat sa treaca pe sub el o boare de aer. Puternicul erou cazu in genunchi. o puse pe pamantul reavan. caci desaga parea lipita de pamant. scoarta de brad ii cazu de pe trup si ea se transforma intr-o fata frumoasa cum nu s-a mai vazut nici inainte. intr-o fierarie sub un copac inalt. raspunse strainul. caci armasarul meu nu te poate ajunge. iar faima despre frumusetea ei nemaipomenita se raspandi in lung si-n lat. .Spune-mi.Ridic-o si o sa vezi singur.. dar aproape ca isi smulse bratul din umar.La ce lucrezi acolo. taria aceasta i se parea o povara si tanjea dupa momentul cand va putea sa si-o puna la incercare. Tu ala care mergi pe jos! Asteapta-ma. Mikuluska.Nu imi voi lua o mireasa care vietuieste pe o gramada de balegar! Striga Sviatogor furios si. dand pinteni calului porni degraba catre Regatul de la malul marii. Sviatogor ajunse la muntii din Nord. raspunse Mikuluska. incepu sa faca negot. Luand 500 de ruble din buzunar. . . o lua pe drumul din stanga si galopa spre muntii din Nord. pe care le incarca cu tot felul de marfuri pretioase si porni in largul marii albastre. pe o gramada de balegar urat mirositor.Hei. un fierar batea de zor in doua fire subtiri de par. . as putea sa-l ridic si as salta intreaga lume intr-o mana.Ce ai in desaga aceea. sub un copac inalt. Cum te chiama? .Si eu cu cine ma voi casatori? intreba Sviatogor. dar. In timp ce calarea. raspunse strainul. prietene? intreaba Sviatogor.Cine esti tu? se mira Sviatogor. Dupa ce pleca eroul. nici dupa. Veni si Sviatogor sa-i vada nespusa frumusete. asa cum mi-a harazit-o Dumnezeu? .Greutatea intregii lumi se afla in acest sac.Spune-mi Mikuluska Selianinovici. incepu sa-si vanda marfa. tu de colo! Striga Sviatogor. Iapa sa il purta in viteza peste mari si rauri strabatand distante mari si. Sviatogor il parasi pe calator si porni calare pana ajunse la raspantie.Ce este in desaga? intreba eroul abia mai sufland. nu reusi sa-l depaseasca. negasind pe nimeni care sa-si masoare putere cu el. . cum as putea sa-mi aflu soarta. cu pielea groasa si neagra ca scoarta brazilor. Privind in jur. vazu un tanar care mergea pe jos in fata sa si incearca sa-l ajunga. in intreaga lume. dar. Cand ajunse la marele oras de pe Muntele cel Sfant. isi fauri o flota de vase rosi-inchis. Sviatogor privi inauntru si acolo. fierare? intreba Sviatogor. o peti si se casatorira. calatorul se opri si il astepta pe Sviatogor si luandu-si desaga de pe umeri. spuse el. simtea ca o forta deosebita ii curge prin vine. Privind inapoi.Potrivesc sortile celor care se vor casatori. Sviatogor prinse desaga cu o mana si trase. Acolo. dupa ce calari timp de trei zile.Mireasa lui Sviatogor locuieste in orasul tarului care domneste peste Regatul de la malul marii si zace de 30 de ani pe o gramada de balegar.. . . Dupa ce reusi sa stranga o imensa cantitate de aur. Sviatogor ii puse pe masa si scotand sabia cea ascutita. desi galopa cu toata viteza de care era in stare calul. se opri in fata unei colibe sarace si umile. . sudoarea siroindu-i pe obraji. sta un fierar care iti va spune ce soarta tia harazit Dumnezeu. Ia-o pe drumul din stanga pana vei ajunge la muntii din Nord. . . . Este ca si cum ar fi un inel fixat de pamant.Daca pamantul ar avea un inel fixat in el. Luand banii de pe masa.Calaresti tot inainte pana cand vei ajunge la o intretaiere de drumuri. se indragosti de ea.Mireasa lui Sviatogor poveste ruseasca Marele erou Sviatorgor isi inseua armasarul si porni calare spre campie. Acolo. Cu toata marea mea putere. Apoi. apuca desaga cu doua maini si trase. nu pot s-o urnesc de la pamant. .

calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. de parca n-au mai fost. de au stat la masa impreuna.De unde ai aceasta cicatrice pe piept? intreba el. zise nemultamitul. calatoreau odata. — Cum asa?! zise celalalt cu dispret! pentru ce numai doi lei. si nu doi si jumatate. Si. cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i imparta. veti cinsti mai incolo cate un pahar de vin. necunoscut. aceasta mica multamita de la mine. cu hotararea sa se judece. de-i ospata impreuna cu noi. fiecare dupa numarul panilor ce am avut. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare. care ma acoperea. care spui c-a avut trei pani. langa o fantana cu ciutura.Stand Sviatogor langa sotia sa. apoi fa bine de inapoieste un leu istuialalt. si mananca. se asaza jos langa cei doi. Ceilalti mai raman oleaca sub rachita. oameni buni. si cum a zice judecata. partea dumitale. si pace buna. calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da. caci alta udatura nu aveau. zisera cei doi drumeti calatorului strain. Haide sa ne judecam. fiindu-le foame. au primit. noi am mancat degeaba. sa odihneasca bucatele. pe rand fiecare. Si mananca ei la un loc tustrei. Cand m-am trezit aveam o cicatrice. desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt. Cinci paini de Ion Creanga Doi oameni. Cei doi nu prea voiau sa primeasca. Ai avut doua pani intregi. zice cel cu doua pani. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. din intamplare. — Poftim. poposesc la umbra unei rachiti pletoase. dar. dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare aminte. frate. Si asa. om bun. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut. a poposit candva un strain care a intrat in coliba mea umila. zari o cicatrice pe pieptu-i alb ca zapada. pentru ca mi-ati dat demancare la nevoie. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate. — Daca e vorba de dreptate. dac-a venit intamplarea de-asa. se infatoseaza inaintea judecatorului si incep a spune imprejurarea din capat. si tot ca ale tale de mari. Judecatorul. noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat. . si fa ce vrei cu dansa.In Regatul de la malul marii. pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani. in orasul tarului. de la doua. la umbra. omule? — Nu. Dupa ce-au mantuit de mancat. — Ba nu. — Haide si la judecata. vara. Unul avea in traista sa trei pani. cand e vorba de dreptate. asa sa ramaie. daca nu te multamesti. caci mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea... va rog. . caci nu vedeam lumea inaintea ochilor de flamand ce eram. De la o vreme. atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani. si celalalt doua pani. dandu-le ziua buna. in care eu dormeam pe o gramada de balegar de 30 de ani si a pus 500 de ruble pe masa. nemaiasteptand multa poftire. Asa cred eu ca ar fi cu cale. partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic. domnule judecator. pornesc ei la drum. celui ce avusese trei pani. imi cazuse de pe trup. cate pani a avut fiecare. iaca un al treile drumet. zise judecatorul. iar tu. ca sa aiba mai mare pofta de mancare. din vorba in vorba. dupa cum stii. Mai dreapta imparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul. prietene. caci e tare flamand si n-are nimica merinde la dansul. scoate fiecare panile ce avea si se pun sa manance impreuna. si banii pentru pane ii avem in punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei. Marele erou Sviatogor intelesese ca nimeni nu poate scapade soarta ce ii este harazita. doi lei ti se cuvin. zicand: — Primiti. Acum. cel ce avuse trei pani da doi lei celui cu doua pani. cunoscuti unul cu altul. pe un drum. Si sotia sa ii raspunse: . flamand cum era. dupa multa staruinta din partea celui al treilea. zise celui cu doua pani: — Si nu esti multamit cu imparteala ce s-a facut. Tocmai cand scoasera panile din traiste. sau veti face cu banii ce veti pofti. si incep a manca cu totii pane goala si a be apa rece din fantana. si atunci cum ramanea? — Cum sa ramaie? zise cel cu trei pani. iar scoarta de brad. De la o vreme. zicand: — Tine. Si cum ajung intr-un loc unde era judecatorie. fiindc-am avut trei pani intregi. cum a venit intamplarea de au calatorit impreuna. Si mie imi opresc trei lei. ii ajunge din urma si se opreste langa dansii. insa. zise celalalt. apoi trebuie sa impartim drept in doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. nici de unde cumpara. dar. deopotriva cu dansii. Calatorul strain. cum a mancat drumetul cel strain la masa lor.

uimit de asa judecata. cate ai mancat dumneta? — Cinci bucati. avut-a trei pani? — Da. o bucata de pane ramasa de la dumneta si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati? — Taman cinci. — Dinioarea. domnule judecator. ca si mine. domnule judecator. cam cu parere de rau. numai pane goala si apa race din fantana. domnule judecator. Eu am venit inaintea judecatei sa capat dreptate. asa este? — Asa este domnule judecator. fiindca numai o bucata de pane ai avut de intrecut. domnule judecator. domnule judecator. ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat. — Dar de intrecut. — Dar de mancat. Cel cu trei pani insa. vazand ca nu mai are incotro sovai. cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati? — Cincisprezece bucati. — Udatura ceva avut-ati vreunul? — Nimic.— De asta chiar ma cuprinde mirare. multameste judecatorului si apoi iese. in ceea ce te priveste pe dumneta. Ai avut dumneata doua pani? — Da. inapoieste un leu tovarasului sau. du-te si la Dumnezeu. cate bucati ai fi avut dumneata. zise judecatorul. domnule judecator. — Tovarasul dumitale. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane in cate trei bucati deopotriva de mari. in calea trecatorilor. deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. ia sa statornicim randuiala urmatoare. — Acum. trei a avut. care spui ca avusi doua pani? — Sese bucati as fi avut. fiindca patru bucati de pane a avut de intrecut. — Asadar. — Dar tovarasul dumitale. iar tovarasul dumitale. dara. care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita? — Adevarat este. cate i-au mai ramas? — Patru bucati. domnule judecator. — Acum. care stii legile. — Si cate ti-au mai ramas de intrecut? — Numai o bucata. zise nemultamitul cu indrazneala. Acum. dar ia sa vezi ca nu-i asa. cei ce n-au dreptate nar mai nazui in veci si-n pururea la judecata. parca singur mi-ai spus. tii minte cate bucati ai fi avut dumneta? — Sese bucati. patru bucati. — Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra. zise judecatorul linistit. dumitale ti se cuvine numai un leu. domnule judecator. Iar tovarasul dumitale i se cuvin patru lei. — Si cate a mancat el de toate? — Cinci bucati. Si daca te crezi nedreptatit. — Bun! Cate cate bucati vin de fiecare om? — Cate cinci bucati. acus avem sa ne intelegem cat se poate de bine! Vra sa zica. si aceasta ca si cum ai fi avut-o de vanzare. care spui ca avu trei pani? — Noua bucati ar fi avut. fa bine de inapoieste un leu tovarasului dumitale. domnule judecator. domnule judecator. . domnule judecator. si sa luam pe istalalt la rand. domnule judecator. ca ati mancat toti tot ca unul de mult. domnule judecator. domnule judecator. ce nu iubesc a li canta cucul din fata. si pleaca rusinat. zicand cu mirare: — Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori. domnule judecator. si vad ca dumneata. domnule judecator. si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta! Cel cu doua pani. doua am avut. dumneta ai avut numai o bucata de intrecut. — Acum sa stam aici. — Acum. — Bun! Ia. Acum. — Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane? — Trei oameni. fie de sufletul cui a facut-o acolo. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu. apoi vai de lume! — Asa ti se pare dumitale. domnule judecator. Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale? — Noua bucati. mai rau ma acufunzi.

sau ar trebui. Negustorul.. imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf. prostule! Nu te intreb de bucate ferte. aista-i chiar Pacala. zise in sine: Ma!.. tocmai de sub acel mal. ca doar n-am nevoie de paie pentru boi. ca sa cumpere grau. zise Pacala.. mai crestine? — Ia din sat de la noi. apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat? — Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo. badea Stan. eu te-ntreb: cum se da? — Bre!. voind sa afle ceva de la el. e atat de lung. Iar societatea buna ar ramane nebantuita. orz si altele. Soare. zise Pacala. — Ei! cum sa nu-l stii. aratand negustorului cu mana spre un deal. ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa. badea Bran. pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci. cum ii scrie lui in carti. Florea.. napoleoni ori altaceva. Voicu. — Cu ce pret se vinde chila ori banita. sa traga pe dracul de coada. nemaiavand chip de traiu numai din minciuni. Coman si altii. — Intelege-ma. — Sa-ti spun. daca nu stii. Negustorul.. Nici asta n-o stii. mai prostule. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace. papusoi si altele. incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau. ce ma intreaba. este badea Musat. in toata viata lor. raspunse Pacala. Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba: — Dar ce bucate se fac acolo la voi? — Mai mult terciu cu mamaliga mancam. stiu de astea. cati lei? — Asa cum te-nvoiesti. destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat? — Cine-i mai mare? Badea Chitu. Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf. privindu-l lung. si eu de acolo vin. si altul ii da bani: galbeni. om fara cap ce esti! — Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala.. — Bine. — Dar cum te cheama pe tine? — Iaca!. il mai intreba: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? — U! hu!. umbland prin mai multe sate si orase. — Nu ma-ntelesesi nici asta. se apropie de dansul si-l intreba: — De unde esti. Grauntele orzului este lungaret. ori vin-aici! Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba: — Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga? — Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala. raspunse Pacala. — Da. sau s-ar apuca de munca.. — Nu te-ntreb de inaltime. Negustorul. el este mai nalt decat toti. ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului. ca as voi sa cumpar si eu. si cati lei dai atata iei. ca orice negustor. porecliti si aparatori.. intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala. — Nu asa. — D-apoi de care bucate ma-ntrebi? — Te-ntreb daca s-au facut la voi grau. s-au facut pana la brau. .. — Eu nu te-ntreb asta. suparat. Pacala de Ion Creanga Un negustor. e satul nostru. dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu. — Ho! ma. — De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul. — Bine.. dar spune-mi ce fel se vinde.Corciogarii. Neagu.

— Asa te vad si eu. dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. ce nu se vindeca in scoale. zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi? — Avem. ca atat e de infricosat. de gandesti ca e turbat. nas. sparie chiar si copiii din sat. cu ochi. — Valeu. Doamne! De ce ma-ntrebi. leac in lume nu mai are. maica! Ia. — Na cinci bani. .. mare frica mai avem. mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb. — Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat? — I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran.. cand incepe sa mugeasca. — Nu zic asa. de buhaiul lui mos popa. — Ma!. si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc. ba nici in spitale. frate cu Meaza-noapte sau cu Spaimapadurei? — Ei. Prostia din nascare. mamulica. gura. ma misc si ma uit ca toti. cum? — Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult.. Cand vine sara de la pascut. da'! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau. — Dar cum? zise Pacala. fugim de el care incotro apucam. ea este o uricioasa boala.— Bre!. Ia spune-mi.. tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el. proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa. cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumniata: cu cap. — Ei. mani si cu picioare. cand incepe sa cante.

ca eu nu stiu cum se prinde pestele. Taranul mana. vara-ti coada-n apa si stai pe loc.. ca-mi rupi piciorul !" In zadar s-a nevajit ursul.. iaca vine la dansa ursul. tarand-o pana la car. bine. in lungul drumului. pana despre ziua.. ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. cum au pornit boii.. apuca vulpea de dupa cap si. uitandu-se la vale. Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. si prinde coada ursului ca intr-un cleste.. se duce s-o ucida in bataie. Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte. Daca ti-i asa de pofta. vulpea iese la marginea drumului si se culcasub o tufa. . Ea iesise din bizunie si se varase inscorbura unui copac din apropiere. atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime de peste. Apoi striga la boi: hais! Joian. ca ta.re-i mai era foame ! Tocmai cand incepuse a manca. De la o vreme. cumatre. fara sa te misti. In acea noapte incepuse a bate un vant rece.ca si cum ar fi fost moarta. Atunci el cauta o creanga cu carlig. te rog.. in loc sa scoata peste. Ingheata zdravan si apa din baltoaca... Carul apropiindu-se de vulpe. se uita la ea de aproape si. il duce la vizuina sa si incepe a manca. cumetre :vrei sa mananci peste? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurei. striga la boi : Aho !aho ! Boii se opresc. ca sa scoata vulpea afara. Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum.. ea striga: "Valeu. taranul ce mana boii o vede si. Facandu-se ziua alba. cumatra. vazand-o ca nici nu sufla. ca toate vulpile. carul scartaia. smuceste o data din toata puterea. cumatre ! da'nu stii ca nevoia te duce pe unde nu-ti e voia si te-nvata ce nici nu gandesti? Asculta. crezand ca-i moarta cu adevarat. ca mine. si cand vazu pe urs ca vine far' de coada.Invata-ma. sarmanul urs. Boii pornesc. ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Taranul vine spre vulpe. ursul. zice : Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Ti! ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicand asa. cumatra ! Ti !!! da ce mai de peste ai ! Da-mi si mie.Hei. . Dupa ce l-a strans gramada. si-i avea peste sa mananci. ursul nu putea sa incapa inlauntru.Bun ! gandi vulpea. nemaiputand de durerea cozii si de frig. de inghetat limba-n gura si chiar si cenusa de sub foc. Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe ! . ea striga: "Trage. Atunci ea radica putin capul si. ori ai fost prea lacom s-ai vrut sa nu mai ramaie pesti in balta? Ursul. cea ! Bourean. se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. si incepe a cotrobai prin scorbura.Ursul pacalit de Vulpe de Ion Creanga Era odata o vulpe vicleana. Dar cand apuca ursul de piciorul vulpei. incepe a strange pestele pe drum. du-te si-ti moaie coada-n balta.sor ! sare si ea din car si. Insa. Taranul mergea pe langa boi si-i tot indemna sa mearga mai iute. dar gura scorburei fiind stramta. cu mare graba. ca sa poata gasi ceva de mancare. Iaca hrana ce o asteptam eu... zareste venind un car tras de doi boi.re ! mi-i pofta ! . ca sajunga degraba acasa si sa ieie pelea vulpei. . de-i curgeau sudorile.Ia mai pune-ti pofta-n cuiu. cumatre ! Dar t-au mancat pestii coada." Iar cand anina carligul de copac. si pestele din car cadea. Si. cumatre ! nu trage. poate indoit si intreit de cat am scos eu. alearga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurei si-si vara-n apa toata coada!.Buna masa.. nataraule ! mie nu-mi pasa ca tragi de copac. vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos. Ursul. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului. ca ta. se inciudeaza si mai tare si se repede iute spre copac. Atunci vulpea ranji dintii si zise : Alei. gandindu-se ce sa mai faca. si sa-i deie de cheltuiala. si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit. ramane far' de coada ! Incepe el acum a mornai cumplit s-a sari in sus de durere. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicairi. incepu a striga: . auzind ca inca-l mai ie si in ras. ii vine miros de peste. nemaizicand nici o vorba. il ia.

. Si pornind eu cu demancarea. cum zicea mama. ma sui intrinsul. nu veneam. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. nu stia de asta nici cu spatele. dupa cum auzisem. boierul se primbla cu mainile dinapoi. de pene. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. canta. numai iacatama-s si eu de dupa un damb. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! disdimineata. cu ochii painjeniti de-atata uitat. zicandu-mi: Scoala..Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. ma abat iar pe la tei. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. Si scapand eu cu obraz curat. pe ce-a fi. pe coasta dealului. nemaipunandu-si mintea cu mine. erau toate numai o chisalita. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana moi intoarce eu din tarina. Insa a doua zi dupa asta. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: Taci. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. florii. Dupa asta vin acasa. ca se afla prin scorburi cateodata si serpi. caci pupaza era ceasornicul satului. caut o lespede potrivita. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. vreme trecuse la mijloc doar. in toate zilele. duglisule. si lingurarilor. dar ea. s-au asternut pe mancare. nici mai ramane cuvant. vorba ceea: Tiganului. parca intrase in pamant. intr-un tei foarte batran si scorburos. bag mana in scorbura. bag mana si scot pupaza. zicea matusa cu jale. sezand in coada sapei. — Ce spui. ma sui cu dansa iar in tei. Insa mama. unde stiam. nu stiu cum se face. pe la pranzul cel mare. vlaguita de atata zbucium. iar ouale. S-apoi. cu mancarea sleita. mo! ogoiti-va! ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ce-aveti. tacand molcum. Si cum ma scol. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. sa fure Ion pupaza. cand am vrut sa le iau. atunci. si norocul meu!. undeva. sarmana. Si oricat oi fi mers eu de tare.. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu.. inainte de rasaritul soarelui. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa.. aproape de Topolita. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. cu gand sa prind pupaza. ne trezeste disdimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. s-o chinuiasca. de vuia satul. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru... sarmana.. De-amu bine ca mi-ai spus. si cat pe ce sa ma inghita. cand i-e foame. cumnata. lelita. c-o falca-n cer si cu una in pamant. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. li se lungise urechile de foame asteptand. sa prind pupaza.. la mos Andrei. Atunci au si tabarat balaurii pe mine.. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii.. cu vai-nevoie. la pupaza. ca ti-l iau eu la depanat! . las' pe mine. Atunci iau lespedea cu ingrijire. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. auzindu-i lalaind asa de cu chef. Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. si unadoua.. din oameni. si-i dau iar drumul in scorbura. care. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. fratele tatei cel mai mic. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii.. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. pornesc spre sat. de multi ani. imi iau traista cu blidele.. una ca asta. — Hauileo. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. veneam. iaca si matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului.. tocmai in Valea-Seaca. cand as afla ca el a prins pupaza. Apoi ma dau jos. Si cum ajung in dreptul teiului. sa-mi tie de parte.

de se stransese lumea ca la comčdie imprejurul nostru. si parpalind niste pui tineri la frigare. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. cumnata draga.. surioara!. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. mai tica. . da.— Nici nu te mai indoi despre asta. dupa mama. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. cand se punea la masa. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. la baut adalmasul. cumnata Smaranda. batandu-mi-se inima. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. gospodar de la noi din sat. cele bune sa s-adune. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. s-o vand. iute ma sui in pod. — Ce gandesti dumneata. taman in ziua de lasatul secului de postul SanPetrului. Si cand ajung acasa. drept sa va spun. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. mai baiate? — De vanzare.. ori in vro dugheana. badita! Doamne. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. sa-mi plateasca pasarea. pe loc mi s-a muiat gura. macar asa. din pricina mea. hat! de sumanul mosneagului. dar vezi ca nu ma lasa el acum! Tocmai asa patisem si eu. c-am scapat-o! Pupaza. gatul imi pun la mijloc! Eu. sireaca. Si a doua zi. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. de frica si de osteneala. si apoi tavalindu-i prin unt. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. ba s-un topor iti fac. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta.. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. de colo pana colo. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. strangand cu nedumerire din umere. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. mosule. umflu pupaza de unde era.. zicand: Iaca pozna. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. zise matusa. razand. cu cotul subsuoara.. fiind ascuns in camara. si faceam un taraboi. vrajba dintre noi sa piara. cum vad eu. he! sa fie sanatos dumnealui. mai! L-as lasa eu. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. cum aud unele ca aceste. dupa ce se mai odihneste putin. Apoi bine ca stiu a cui esti.. iarmaroc nu era?! Dar stii ca esti amarnic la viata. marti. s-a mantuit vorba. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupezei din tei. zise un humulestean de-ai nostri. gandeam eu. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. Eu atunci. intr-o zi de targ. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. Si altii ca altii.. cu spaima.. sa-i spuna bucurie despre pupaza. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. mai tica! ian stai oleaca. incep a ma purta tantos printre oameni. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. nu-i o femeie de inteles. si neghina din ogoare!Caci. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. c-o vitica de funie. zise matusa Mariuca. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. om bun. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. cu mama si cu matusa Mariuca. de-i zice aman. si eu din pricina ei. si trebuie sa fie pe-aici undeva. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. dupa cumparat sumani. Vorba ceea: Lasa-l. apoi mi-o arunca-n sus. daca vrei. soro. pe la pranzul cel mic. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. ca-ntr-un iepure. caci era tocmai lunea. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. si fratii imi spun. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. daca ma crezi. uitandu-ma dupa dansa!. Si cum ajung in iarmaroc. zbrr! pe-o dugheana si. sa-mi fie pe toata ziua. si ia acus te scarpin. dar cand am auzit eu de tata. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului... zau. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. Un mosneag nebun. uitandu-ma inapoi sa vad. zice ca i-am fi luat-o noi. In ce te bizui de te indarjesti asa. — He. cum ii e negustoria. cumnatica-hai. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. cu pupaza-n mana.

ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat. mi-a tras o chelfaneala ca aceea. nu stiu cum. crude. Dar in gandul meu: Stii c-am nimerit-o? bine ca nu-s acasa. Targu-Frumos. si odata fac zup! in niste canepa.. ca sa nu ma prinda. si cu negustoria din picioare: vite. cand colo. ma trezesc in ciresul femeii si incep a carabani la cirese in san. atunci. sumane mari. — Dar bine. bernevici. coapte. ca te-oi invata eu! Dar cum sa te cobori. la negustori armeni. la tulpina ciresului. si pe la scaldat. pe care neavand vreme sa-l sar. stergare din borangic alese. ci vinovatul. si lai. si de pe aiurea. iaca matusa Marioara. matusa. ca te captuseste ea. vara. talharule. ce le duceau lunea in targ de vanzare. ca si matusa Marioara. c-o jordie in mana. si-mi pare rau ca nu-i varul Ion acasa. Si ma chitesc eu in mine.. caci. toata saptamana. Vorba ceea: A tunat si i-a adunat. dupa mine. si. de pe la lucru! Ma rog. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus. Insa degeaba mai clampanesc eu din gura: cine ce are cu munca omului? Stricaciunea se facuse. mai ales duminica la biserica. unde era batelistea flacailor si a fetelor. mi se dusese buhul despre pozna ce facusem. carora le vine cam peste mana targul. sarmana. Eu. striga pe tata la poarta. laicere si scorturi inflorite.. de care nu s-a ales nimica. si mos Vasile era un carpanos s-un pui de zgarie-branza. mai porcane. si ea dupa mine pana-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sarit. care se intindea de la cires inainte si era cruda si pana la brau de nalta. si alte lucruri. veniti inadins din alte targuri: Focsani. fac vro doua sarituri mai potrivite. sare si faina de papusoi. si femeile si barbatii. precum si pe la iarmaroace in toate partile. zicand: — Na! satura-te de cirese! De-amu sa stii ca ti-ai mancat liftiria de la mine. si cusute. oloi. si ea pe urma mea. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii. ziua miaza-mare.La cirese de Ion Creanga Odata. caci jos era prapadenie! Daca vede ea si vede ca nu ma dau. Si cum eram ingrijit si ma sileam sa fac ce-oi face mai degraba. lana. zicand: Stai. drept vorbind. care se vand si panura. si eu fuga. Vorba ceea: Nu plateste bogatul. coboara-te jos. si ea fuga. Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele si baietii. Insa ce ti-i buna pocainta dupa moarte? D-apoi rusinea mea. ma azvarl peste gard. de parca nici nu l-am atins. genunchere si sardace. ma furisez din casa si ma duc. mai ramai sanatoasa. razesi fara pamanturi. acus! Atunci eu ma dau iute pe-o creanga. dar nu ma chiteste. cu vornicul si paznicul. cum s-o dau. mai spre poale. zvarr! de vro doua-trei ori cu bulgari in mine.. Roman. caci numai la dansul si inca la vro doua locuri din sat era cateun cires varatic. scurt si cuprinzator. Bacau. si pace buna! Si dupa ce-a venit el rusinat de la ispasa. spanzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? Si iaca asa cu ciresele. Si. ori se impiedica de ceva. iaca si mos Vasile. si acolo. de n-ar veni degraba. ma supuresc pe unde pot si. cum se gaseau. cai. aici ti-i scaldatul? zise ea. iute si degraba: Ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtisag. si mai ales . fratele tatei cel mai mare.. pe loc. Apoi dar. caci. s-a dus cu mosu-tau Vasile sub cetate. o cotigeam inapoi. si de noaten. pe de laturi iar gard. la hora.. si vinovatul trebuia sa plateasca.. si cade jos. si mai bine-ar fi!. sarut mana matusei. si ea fuga. Intru mai intai in casa omului si ma fac a cere pe Ioan. iute ma rasucesc intr-un picior. pana ce dam canepa toata palanca la pamant. se incalceste prin canepa. branza. pe-aproape de Mosi. ghiavole. sau joia pe la manastirile de maice. de n-aveai chip sa scoti obrazul in lume de rusine. si se fac multe giguri de sumani. in Cierul Cucului. saduca niste sumani. camesoaie. ii spun pricina si-l cheama sa fie de fata cand s-a ispasi canepa si ciresele. — Nu-i acasa Ion. simi pierd urma. cu ochii holbati la mine. Si nebuna de matusa Marioara. care se cocea-palea de Duminica Mare. fugind tot iepureste. iar prin canepa.. cu mos Vasile. la o chiua din Codreni. itari. unde o pui? Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara. Asa si tata: a dat gloaba pentru mine. si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cat pe ce sa puna mana pe mine! Si eu fuga. pana la gardul din fundul gradinii. zise matusa Marioara. ca un baiat de treaba. ca tare-as fi avut placere sa ne scaldam impreuna. luandu-mi ziua buna. Si dupa ce facem noi trebusoara asta. si eu fuga iepureste prin canepa. sa ne ducem la scaldat. erau vro zece-douasprezece prajini de canepa. porci. Dar mai in deseara. s-a implinit vorba mamei. doriti unii de altii. sa nu spun minciuni. oi. sa fur niste cirese. ducandu-ma acasa si fiind foarte cuminte in ziua aceea. unde-i frumos de privit. la mos Vasile. cu varul Ion si chiar cu baietii si fetele din sat. Marioara. frumoasa si deasa cum ii peria. matusa Marioara! vorba de dinioarea..

. . zise cucoana cu mirare. de lenes ce era. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. hotara sa-l spanzure. Noi gandeam sa-ti dam sopon si franghie. sarmanul. intrun hambar cu posmagi.. ori asa. cucoana. bata-te intunerecul sa te bata. luandu-te sub aripa dumisale. il pun intr-un car cu boi.Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni. Si asa. ca doar stiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o bucatica de pane.Vai de mine si de mine.Ba nu. Iar cucoana. Hai. dragi ti-s fetele? — Dragi! — Dar tu lor? — Si ele mie!. ia asa.Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav. raspunse lenesul. ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug. Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multameste cucoanei. milostiva cucoana. fara sa se carneasca din loc. mai lenesule. suntem datori a ne ajuta unii pe altii. dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pareche in lume. si-l duceti la vro doftoreala undeva. pentru imprejurari grele. zicand: . sa nu mai mori! Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe-un trantor. si hai cu dansul la locul de spanzuratoare! Asa era pe vremea aceea. cu toata bunavointa ce ave. Vorba ceea: — Mai Ioane. . Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poate face dintr-ansul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare. sa ierte cinstita fata dumnevoastra. Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa.Ce sa zica. pacat.Ba. ca n-are vreme de stat la vorba cu noi. ca pe un butuc nesimtitor. Cucoana. ca muieti-s posmagii? . zicand: . . Trageti-i mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura! Atunci unul dintre sateni zise cucoanei: . sa moara ca un cane.Bunatatea dumneavoastra. raspunse unul dintre tarani. Povestea unui om lenes de Ion Creanga Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes.Oameni buni. sa tot traiesti. . Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni.acum. dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste. cu jumatate de gura. sarmanul. daca le da mana sii tine cureaua. si satenii aceia de dansul.I-auzi. S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. iti da adapost si posmagi. . mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva. vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului. se lehameteste si de binefacere si de tot. sa-i luam naravul. de flori de cuc. ce spune cucoana: ce te-a pune la cotet. inca asta n-am auzit! Da' el nu poate sa si-i moaie? . iacata curtea pe costisa ceea. si-l ducem la spanzuratoare. infiorandu-se. da raspuns cucoanei. se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului. ca sa curatim satul de-un trandav.Alei! oameni buni. intreba cu mila pe cei doi tarani. Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela. . intreaba. Da. vazand in carul cu boi un om care samana a fi bolnav. ce-ti bati capul! Cucoana atunci. Bine-a mai zis cine-a zis ca "Boii ara si caii mananca". ori asa. faradelege! Mai bine duceti-l la mosie la mine. Ia. Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea. il umfla pe sus. milostiva cucoana. sa se caute. cu bunatatea dumisale. nici imbucatura din gura nu si-o mesteca. zise cucoana. Si satul. faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul. Iaca peste ce noroc ai dat. zise unul dintre sateni. cand se ridicasera cateva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scormoli si pe mine la inima..Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul. pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. raspunde unul.

Vrei sa facem o intrecere. tocmai el. trecu si testoasa. asudata. Tarziu. se aseza sub un copac sa se odihneasca. Mai bine dorm un pic! Testoasa e inceata si voi avea timp s-o intrec! Cand se trezi. o vazu cum trece linia de sosire si castiga intrecerea. In departare. testoasa il ajunse din urma.Soarele asta e prea fierbinte. vazu ca se lasa noaptea. care credea ca este cel mai bun alergator. Iepurele mai alerga un pic si. A doua zi. Cum o luase cu mult inaintea testoasei. dar hotarata sa nu se dea batuta.Iepurele si broasca testoasa de Esop Un iepure care privea mersul lenes al unei testoase ii spuse acesteia in gluma: . obosit si rusinat. venira la locul hotarat pentru inceperea cursei. Asa a aflat ca straduinta este un dar nepretuit. Iepurele a ajuns tarziu. iepurele se aseza sa manance cativa morcovi proaspeti. Iepurele porni val-vartej. sa vedem cine alearga mai repede? Testoasa incuviinta. iar testoasa incetinel. In timp ce manca. Domnul Soarece trase o linie rosie pentru start si veverita dadu semnalul de plecare cu un fluier. in dreptul unui sat. . dar trecu mai departe fara sa se opreasca. Multe animale voiau sa priveasca intrecerea si asteptau cu nerabdare. Sari ca ars si porni pe urmele testoasei. ca unei mari castigatoare. Toate animalele au aplaudat-o. Isi spuse: . dis-de-dimineata. dupa cum ii era felul. Iepurelui i se facu somn. I-au dat apoi o cupa.

langa vatra.numai. fiul si nora-sa se umplura de scarba. Si din ziua aceea ii dadeau de mancare intr-o strachina de lut. dar batranul se inchise in amaraciunea lui si nu scoase o vorba. ca bunicu' !.".. scapa cate-un oftat adanc. Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul. pe cateva paralute. Cand sedea la masa sa manance. cazu pe jos si se facu cioburi. Nu-l mai asezara sa manance cu ei la masa. nepotelul ..sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori incepu sa-si faca de joaca cu niste scandurele. Si de batran ce era.ii raspunse copilasul . privirea i se tulburase. . iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura. cum sedeau cu totii in odae. abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa. din ziua aceea... isi spusera in sinea lor barbatul si nevasta. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate. nu-l mai lua nimeni la rost. . cand n-or mai fi in putere.Bunicul si nepotul de Fratii Grimm A fost odata un batran impovarat de ani. ci-l pusera intr-un colt. Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia. mancara iarasi cu totii impreuna.. Bietul batran. inspre seara. Si iata ca odata. si ochii-i lacrimau de amaraciune. Il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si.Ce faci tu acolo ? il intreba taica-sau.Fac si eu o covaita . o strachina de lemn.. auzul ii slabise si-i tremurau genunchii le orice miscare. Si-i cumparara din targ. "Asta e prea de tot !. Intr-o zi. strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur. Din cand in cand. si nici macar atat cat sa se sature. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare. nora apuca sa-l certe de zor.din care sa manance tata si mama. . Cand vazu aceasta. trebui sa manance de aici inainte doar din strachina de lemn.

si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. taiata taman la mijloc. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. de-ar fi fost dezlegate. nu gluma. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. aflat intr-o scorbura de copac. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. dadura peste un lac. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. Si-n ele se aflau o multime de cai. Si fara sa spuna o vorba. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. pe luciul caruia inotau o multime de rate. dar mosneagul nu-i auzi. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele.Auzi. strigandu-le: .Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. ca se prelingea pe trunchi. dar cand fu sa apuna soarele. Iata ca veni si randul lui Prostila. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: .Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma.. fratele lor mai mic.. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat. A doua zi. pe care-l poreclisera Prostila. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. mosneagul ii duse in cate un iatac. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. dupa un cot de deal.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. de-ai fi zis ca este un izvoras. numai ca nimerira langa un roi de albine. ca sa poata lua mierea. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. descuie lacatele si se ivi in prag.. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume.. Mai strigara a treia oara. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. si abia atunci se trezi mosul.Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. Cat despre oameni. ca-l cuprinse deznadejdea. Si se preface si el in stana de piatra. pleca in cautarea lor. sa creada c-o sa poata razbi prin lume. Si oricat se stradui el. tot mergand ei asa. care toate trebuie gasite intr-o singura zi.. nu se zarea unul pe nicaieri. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. toti de piatra. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. si nu venise nici o veste de la ei. intr-o buna zi. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar.. Si cum plangea el asa. prostanacul. cei trei frati dadura peste un palat. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. si avea palatul asta grajduri. Si avea roiul acesta atata miere. totul mergea atat de incet. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. ca sa se odihneasca.. Si avea usa asta o ferestruica. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Strigara la el o data. Erau tocmai furnicile pe . nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. mai isteti decat el.. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. strigara a doua oara. dar nici lui nu-i merse mai bine.. cand noi.. Dar prostila ii opri. Si cum trecuse vreme. facandu-i semn sa-l urmeze. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului.

Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite.care flacaul le scapase de la pieire. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. dar cum naiba s-o recunoasca. de parca nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. . Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. Si lasandu-se in adanc. Ei. Se roti ea de cateva ori prin iatac. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. se ivi inotand un card de rate. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului. fiecare gustase ceva dulce . Si numaidecat se risipi vraja. dupa moartea craiului. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. iar cea mica luase o lingurita de miere. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. urca pe scaunul domnesc. Si iata ca veni in zbor o albina. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. "Ei.

Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. Sultanul.Cufarul Zburator de H. Fiindca turcii umblau ca si el. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. Ea s-a trezit si s-a speriat. adica roua. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. Vedeam ca suntem bogate prin . Au sa fie foarte mandri ca mia cerut mana dumnezeul turcilor.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. . sambata seara. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! .Da. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. da! – a raspuns el. care era mai bun la suflet. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. Acuma. s-a bagat in cufar. Dimineata si seara beam ceai de diamant. Sambata seara povestea era gata. Cu asemenea indeletniciri. Numai unul din ei.C.Asculta. cand era soare. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nu-i prea placea. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: „Fa-ti bagajul!“ Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. Cum mergea el asa. Si-a luat zborul. Nu s-a uitat nimeni la dansul. . dar intr-o buna zi a murit.Bine. Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate. . cu ferestre asa de inalte? . din care fiecare din ele era o aschie. lua inapoi un galben. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: „Cand eram noi in copac.Bine. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. iar tata vrea sa fie vesele. putea sa zboare. multumesc! – a spus feciorul de negustor. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. . a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra. cufarul acesta era tare ciudat. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. si pasarile ne spuneau povesti. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o tigaie tot veche de fier. . Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. Toti l-au intampinat cu prietenie. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. Asa a facut si feciorul de negustor. cu halat si cu papuci. fiindca era priceput.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana.Sa vii sambata seara – a zis ea. sultanul si sultana vin la mine la ceai. deasupra norilor. i-a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept. Cum il incuiai. . tot mai departe si mai departe. sa vedeti. dar una care sa fie cu talc. stateam intr-o creanga verde. s-a dus in padure. Cand fundul cufarului scartaia. toata ziua ne imbaiam in soare.

Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat.. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. de aceea noi.“ – a spus vatraiul si a inceput sa danseze.cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate.“ „Da. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. dar era mandra de asta. „Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: „Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. de cand am venit pe lume. si iarna. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. se vede asta!“ – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. Si l-au incununat si pe el. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!“ „Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui.“ „Ce frumos povestesti – spuse matura. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina.“ „Mai taci acuma. Acuma samovarul trebuia sa cante. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. . Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. sa vezi ce petrecere ar fi fost!“ Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Fiecare se gandea: „Hei. am fost de o multime de ori curatita si incalzita.“ „Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. toti cati suntem aici stam mereu in casa. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. Uite.“ „Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) .“ „In casa aceea. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. N-avea nimic deosebit. da. E drept ca n-a invatat nicaieri. maine ma incununeaza si ea pe mine“ – s-a gandit matura. iarta-ma. veche. Doamne. ramurile celelalte s-au dus care incotro. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun“ – au spus chibriturile.faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. „Daca o incununez. Se vede imediat ca povesteste o femeie. incep eu.“ „Da. Uite cum stralucim si ce lumina dam!“ Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. dar putem sa trecem asta cu vederea. „Ba nu. Afara de caldarea de apa. dac-as fi vrut. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara. mobilele erau sterse de praf. cu care scria scrisori bucatareasa.. Pe marginea ferestrei era o pana de scris. „Neam prost!“ . curata si frecata. asta pot sa v-o spun. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!“ „Sa facem cat mai multa zarva!“ – au spus cu totii. care se duce cateodata in curte si se intoarce.“ „Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. e ceva delicat si fin. „Ei.si-au spus in gand chibriturile. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. De la inceput. obraze subtiri. am ajuns sa stam la bucatarie. „Mai bine sa ne veselim oleaca. “Mie mi-a venit pofta sa dansez.. ca ai vorbit destul“ – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scantei in toate partile. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne si familia noastra sa imprastiat in toate partile. Deunazi. ma incununati si pe mine?“ – a intrebat vatraiul. intr-o familie linistita. Dar asta era numai sclifoseala..

sa vad ce spune lumea“. Da. pocnitori si artificii. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. Cu o zi inainte de nunta. . Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. . Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. a fost iluminatie in tot orasul. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. L-o mai fi asteptand si acuma. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. fiindca curand avea sa faca parte din familie. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui. seara. Il tutuiau acum.Frumoasa poveste – a spus sultana.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. Nu-i de mirare deloc ca era curios sa afle. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata..Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. . dar cand a ajuns in padure. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. „Trebuie sa fac si eu ceva“ – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete.Da. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. ca sa se bage in cufar. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: „Hai sa ma duc prin oras. dar el cutreiera lumea si spune povesti. .

si ramnea la dansii. cum zici d-ta. Pe el imi zice inima sa-l iau. Ea frumoasa de pica. mi i-a luat binisor pe amandoi.Peste. ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei. cum unii se incurau jucandu-se. golan si fara nici un capatai ? . ba. pana ce. poate sa fie golan. nevoie mare. si ca il pandea pana ce trecea. Baiatul se minuna de asta. dete niste raspunsuri de merse fetei tocmai la inima. Nici tu joc. Azi asa. El isi uitase de peste. fetei ii tacaia inima nu-i tacaia. Fata imparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. si rabda. imparatul. ghigortule draga. dara lui stiu ca-i tacaia de sta sa-i iasa afara din piept. Bucuria lui. dragul neichii. Pasamite fata imparatului. cum altii se zbenguiau cu fetele. tatal sau. biet. arunca-ma iara in put. ca mult bine ti-oi prinde si eu vrodata. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cand vazu ca pe dansul il cheama! Se facu rosu ca sfecla.Tata. ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei. patea necazul dupa urma fetei imparatului. dara mie imi sfaraie inima dupa dansul. fata mea ? Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant. El. Daca vazu tatal fetei. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. si ce sa vezi dumneata ? odata ii cazu bubele. cand scoase apa vazu in ciutura un ghigort. Ei incepura a se boci si a plange de mi ti se rupea rarunchii. infratindu-se. Si dintr-acel minut. desi toti erau imparati si fii de imparati. il chema de vorbi cu el. cum de sa vorbeasca un peste ? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul in put. si ramase curat si luminat. Vezi ca inima ii da branci catre dansul.Flacaule. ce sa vezi d-ta ? pestele incepu sa-i vorbeasca: . N-apuca sa sfarseasca vorba bine. Cand. i-a bagat intro butie si i-a dat pe garla. ca se pomenea. ca o sa aiba in ziua aceea leguma mai deosebita. biet. nu s-ar mai povesti. Si fiindca n-avea incotro. fara voia lui. Atat de mult se fastacise el. El. si el. ca un pui de brad.v Baietii la joc si fetele la hora il huiduia si fugiau de dansul ca de o lepra. De cand se scria musca pe parete. nu stiu ce facea el. dara este om de omenie. El nici sa se gandea ca pentru dansul se punea la fereastra. de cand se bateau ursii in coade. odata. sa stii cu hotarare ca pe altul nu iau. mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata. nu s-a mai putut opri. Eu am sa traiesc cu el. si nu-ti face pacat cu mine. scapa-ma de bubele astea uricioase si imputite.Baiatul cel bubos si ghigortul A fost odata ca niciodata. se pomenise bubos. maine asa.Tata. o data cu capul. vazu ca sunt numai buni de a se lua in casatorie. numai ca sa treaca. nici tu veselie. Daca nu vei voi sa ma insotesc cu el. si se bucura. nevinovat. si la sarutat. Baiatul cel bubos insa de cate ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra. ca fie-sa pusese piciorul in prag si nu voia nici in ruptul capului sa ia pe altul de barbat. Vezi ca si vorba lui ca si a fetei era vorba cu lipici. Nu stiu daca tie iti place ori ba. si ducandu-se la imparatul. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara. Drumul insa ii era pe la curtea imparateasca. A fost odata un baiat. de la nasterea lui. pestisor. ia asa. nici tu dezmierdare. ii zise: . intr-o zi. rogu-te. destept si apoi mie imi place. Ce n-a facut el ca sa se curete de bube ? dara in desert. ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zambetul pe buze. poate sa fie sarac. eu mi-am gasit logodnicul. . de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau. tiindu-si firea si luandu-si inima in dinti. si ducandu-se la put intro zi. vedea ca ii tot rade. se uita inauntru si zise: . caci el nici . Cand l-a vazut fata de imparat asa mandru si frumos. dara ca s-o induplece. ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos. Mai mincinos cine nu crede.Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine. Acum isi aduse aminte de dansul. Ce nu facu bietul tata-sau. Apoi. Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai. In toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. se zapaci pana intr-atata de nu stiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. trecand pe la curtea imparateasca. ca de n-ar fi. Intr-o zi. el frumos ca un bujor. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. isi inghitea amarul. nu stiu ce dregea.

acum sa te vad! Mi-ai dat dovezi de nazdravania ta. dara el nu-i cunoscusera pe dansii. ce sa vezi dumneata ? dintr-o pacatoasa de butie. Masa se puse in liniste si cu buna randuiala. ma neghiobilor. de aur. ca hrana i-o va aduce o pasare. se plimba de colo pana colo pe dinaintea portii. apuca pe vulturoaica de gat. Si apoi ii veni si cu rusine cum el. cum. pana ce intr-o zi se tinu vulturoaica dupa dansul sa vaza unde tot vine el. pentru ca era. imparatul pleca la curtea lui cu hotarare desavarsita a pune gonaci cari sa afle ale cui erau palaturile acelea din coprinsul imparatiei sale. Cand privi ceea ce facea.. asternuturile. Ei acolo au facut nunta. plecase in vanatoare cu o multime de curteni. si stranse. Traiau acolo ei ca in sanul mumei lor. ba nici ca visa ca o sa ia de nevasta pe fata imparatului. cobori scara palatului si veni la poarta de pofti pe acesti calatori inauntru si-i ospata ca pe niste oameni de omenie si rataciti. Cum il vazu. Dara fiind rodul pantecelui sau. carele crestea repede ca o floare. ca va ridica tulpina din care iesise ma-sa. odata ii veni in gand ghigortul. mare. Mai gandi o data baiatul cel bubos la ghigort si dori ca palatul sa se stramute intro padure. Dar asa palat maiestru nici ca s-a mai vazut. Pieptul fiind tare. asa putin la inima cand se intampla de caz in nevoie. Toate isi aveau vataful lor: tacamurile mesei. parca l-ar fi invatat cineva. si stranse. Bubosul vazu de pe fereastra ca tot umbla pe dinaintea portii niste oameni. Tot bajbaind ei prin amurg. maturile de casa si de curte. coborandu-se din copaci. Cand. ele ursi pe copil ca va ajunge om mare. Stiu ca poti multe. slujitori si vanatori. si loc de repaus nu este. Fata la nunta au fost: fiarele padurii. Copilul. se departase de oamenii sai. trancanaile de la bucatarie. Si. ca butia ajunsese la mare. Atunci si copilul. Dupa ce ospata ca un imparat. El avea de gand ca sa poruneasca mai apoi sa i-l aduca lui acolo. Venind ursitoarele. aceasta ii infrunta. cum zisei. lucru ce nu mai vazuse el de cand intrase in butie. Stapanii palatului cunoscura pe imparatul. vulturoaica veni la copil si cu pliscul incepu a ciocni in pieptul copilului.De. Napuca sa priveasca cu bagare de seama la lucrurile ce mergeau singure si-si faceau slujba. si ii si puse gand rau. tatal fetei. vezi ca nici nu-i trasnea lui prin cap ca ei sa mai traiasca. Dorinta lui se implini numat cat te stergi la ochi. tot strangand pumnii si dintii de necaz. ca sa-i manance rarunchii. grajdurile. pana ce o sugruma si cazu jos moarta. Vazand insa ca cu bocela nu o scoate la nici un capatai. isi zburli penele de pe dansa si puse gand rau copilului. fata imparatului. dete peste palaturile baiatului celui bubos. ca sa se mai racoreasca nitel si sa-si astampere necazul. si despre care nimeni nu-i povestise nimic. tatal fetei. se sperie. Unde sa auzi la dansii cearta! ferita santuletul sa vezi la dansii neunire. zise. si casa de gazduit nici pomeneala. si acest palat acolo se infiinta. E! ce te faci tu acum ? caci seara se apropie. Caci diavolul vrajbei nu cuteza sa-si vare coada intre ei. apoi ca va fi povatuit de o alta pasare. imparatul. cum simti ciocniturile vulturoaicei. cum de sa se arate el. Abia ii iesi din gura vorba cea din urma. floricelele cele frumoase. Atata numai. unde mi se facu un palat. . curtea. Imparatul ramase stalpit de mirare. Imparatul nici n-avea vreme sa se minuneze de ceea ce vazu in acele palaturi. Toate lucrusoarele dintrinsul era puse la randuiala lor si toate imi vorbeau ca niste nazdravane. Muma-sa. pasarile vazduhului si stelele cerului impreuna cu santa luna. casatoria lor fu binecuvantata cu un copilas. ca va intampina un zabrac bun de la ai hranitoarei sale. si. Cum. ramaind numai cu credincerul sau. zicandu-le: . toate erau cu randuielile lor. din care va scapa cu fata curata. Si asa petrecand ei. Cum ajunsera.. el se rataci. aici legati voi caii ? locul cailor este la grajd. Cum se duse el. de nici imparatul. de unde cunoscura drumul. si incepu a se gandi. da ce. ce se nascu implatosat cu un piept de aur. pe nebagate in seama. imparatul. cruce de voinic. cum il vazu asa. nu avea asa palat bogat si impodobit cu de toate frumusetile lumei. a doua zi plecara vanatorii cei rataciti.Scapa-ma de nevoia in care am cazut. si voind sa lege capastrul calului de propteaua portii. vaneaza colea. Ea se ascunse si stete acolo pana ce pleca vulturul. ghigortule dragut. ca ce ar face sa scape de primejdie. se rusina singur de sine. Gasind o poteca care ii scoase la luminis. o apuca razna pe camp.nu-i batuse capul. chiar de a doua zi incepu a veni un vultur in toate zilele. Si in adevar. Se duse deci de-l puse intr-un pom nalt si il napusti acolo. sa fie mustrat de o proptea. la mare marire. si sta sa asculte la altele cari vorbeau si se imbarbatau una pe alta la lucru. se imprieteni cu el. copacii cei mareti. In vremea aceasta. nu-l putu sparge asa lesne. Cocorul dand peste o asa bunatate si frumusete . intinse manusitele. descalecara.I!. Vulturul urma a hrani copilasul lepadat de ma-sa si pus in copaci. Si vaneaza ici. ii fu mila sa-i faca de petrecanie. si a-i aduce de mancare. In cale se intalni cu un cocor.

vezi ca ursita lui il tragea in alta parte. maine asa. si traiau impreuna in cuibul lui. Imparatul. si acesta invata sa citeasca si sa scrie. si vazand adesea pe fata imparatului. El lua oameni cu dansul in luntre. o aduse baiatului. a zarit palaturile tatalui sau. cu care se plimba pe apa. A cercetat ce era aceea si a aflat ca acolo traieste o pereche de oameni. din alta. caci dupa surghiunirea fetei celei mari dobandise imparatul alta fata. Plimbandu-se el asa pe apa. Azi asa. carele stia de patarama celei dintai fete. se dara in vorba si despre copii. Cum il vazu imparatul. ci stiind si pe baiat destept si ager la minte. fara sa stie de ce. nu stiu ce parca ii zicea sa ia in nume de bine pe acest june. cu care se invata la manat. El nu voi. . nu se mai indura a se dezlipi de dansul. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. puse de le facu un pui de nunta de stiu ca s-a dus pomina. si se rugara de imparatul sa-i casatoreasca. Apoi fiind si batran. cari domnira cu omenie cate zile avura. Si ispravile ce aduse imparatiei prin iscusinta lui facu pe imparat sa aiba pe acest tanar mai de aproape al sau. ea se uita gales la dansul.v Vezi ca. Fiind tot pe langa imparatul. Dupa ce se mai mari baiatul. Gasind o carte pe unde colinda cocorul. ii tacaia inima de bucurie. caci si ea pusese ochii pe dansul. dara cam cu sfiala. marturisira ca sunt indragiti. pana ce intr-o zi mersera amandoi inaintea imparatului. sangele apa nu se face. nu se impotrivi nici o cirta de timp. il batu gandurile sa se intinza pana la dansa si nu gresi. dadura in genunchi. dete peste palaturile imparatului. si rubedenia la rubedenie trage ca acul la magnet.de copil. din una. tatal ma-sii. El s-a dus sa faca cunostinta cu dansii. se cobori din scaunul imparatiei si ii urcara pe dansii. Aci daca ajunse. Se puse in luntre si iesi la lume. Dupa aceasta parintii il rugara sa ramaie cu dansii. Acolo. si afla ca el este copilul lor. cocorul il invata a face o luntre. Iar lui. mare. Mai tarziu el ii si intrecu la mestesugul de a mana luntrea si ii plimba si pe dansii. El intra in slujba la imparatul. Intr-o zi se incumese ai face cu mustata.

parca fusese d-acolo. si sa spuie ca dupa aceea se va gati. iaca si fie-sa ca vine si se juca si se zbenguia p-acolo prin camara. ci sa ia de sotie pe aceea la care se va potrivi condurul ei. si nu fii asa tantosa. Ce sa faca ei? Hotararea imparatesei era lamurita. nevoie mare. raspunsera boierii. raposata maica imparatiei tale. . de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Dumnezeu ne-a aratat pe aceea pe care imparatul nostru trebuie sa o ia de sotie. Condurul sta d-a pururea pe masa in camara imparatului. Un an intreg.il ia si-l incalta. Se duse deci la dadaca-sa. a lasat cu sufletul la ceasul mortii ei si cu juramant ca imparatul. nu s-ar mai povesti. Imparatul o iubea. . Nici fata nu voia sa ia pe tata-sau de sot. Si nici in ruptul capului nu voia sa se insoare de a doua oara. Imparatul nu mai putea de bucurie de aceasta intamplare. aceasta fata. deoarece la nimeni de pe lume nu se potrivise condurul raposatei. Sa lase pe imparatul sa vaduveasca pentru ca nu s-a potrivit condurul la nici o muiere. sa sileasca pe imparatul sa ia de sotie pe fie-sa. cinstiti boieri. dara vazu ca de la plans nu castiga nimic. se tot tinea scai de imparat ca sa se insoare. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. Dadaca. dupa ce se gandi si se razgandi. varsa niste lacrami cat pumnul si suspina de sa-i sparga pieptul. sa nu vaduveasca.incepu a alerga iara dupa jucarii. condurul nu se potrivi la nici o fata de imparat. . de cand se bateau ursii in coade. si gasiti pe vreauna la care sa se potriveasca condurul mamei pe piciorul ei.Cautati. cea atat de vestita in lume de cuminte.imparatii si cetati. am incercat si la bun si la rau. batjocura ca aceasta. era cu o stea in frunte. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca imparatul n-ar pacatui de ar lua de sotie pe fie-sa. altul de margaritar si al treilea de diamante. ci sa ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei.ii spuse cele intamplate si ii ceru sfat. Si trecand in camara ei. targuri si catune. de sa te fereasca Dumnezeu. si la nimeni nu s-a potrivit. a lasat cu sufletul ca imparatul. se lasa si el dupa sfatul mai-marilor imparatiei. ci sa se insoare cu aceea la care se va potrivi pe picior condurul ei. Dete condurul raposatei imparatese si doi trimisi ai Sfatului imparatesc razbatu tari si cetati. ba chiar la nici o roaba. Ea luase condurul fara sa stie al cui este si pentru ce sta pe masa. Oricine voia sa-l incerce avea toata voia. Sa nu vaduveasca imparatul dupa istavirea ei.Am razbatut.Nu te supara. domnita. Ea zise: . se temea de Dumnezeu. cautand la cine s-ar potrivi condurul. A fost odata un imparat si o imparateasa. sotul ei. Cand vazura boierii una ca aceasta. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. Murind imparateasa. la nici o taranca. Sfatul imparatiei. Trecand si pe langa masa si vazand condurul. Mai mincinos cine nu crede. El se tot impotrivea cu fel de fel de cuvinte. la nici o cucoana. Vazand fata ca n-areincotro. la tinere si la batrane. mai zise fata. Pasamite.Unde ati mai auzit. In casatoria lor ei au trait ca fratii. si numai o fata au fost facut. Si apoi. la nici o jupaneasa. Planse ce planse. intregulet o planse dupa inmormantarea ei. sa ia tatal de sotie pe fie-sa. Numaidecat mai-marii tarii zisera fetei sa se gateasca de nunta.Gainareasa de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata.ii zise sa ceara a i se face trei randuri de haine: unul de aur. Acum alta nevoie. ce sa vedeti d-voastra. boieri dumneavoastra. ramasera inmarmuriti de uimire. ca un copil ce era. Ca si muma-sa. Nu trecu mult si se intoarsera precum se dusera. calca juramantul imparatesei de la ceasul mortii sale. se puse pe un plans. Ce sa faca dar? Dupa multe chibzuiri. stiind hotararea imparatesei. Daca vazu si vazu ca scapare nu este. De cand se scria musca pe parete. cand. lasata cu grai de moarte. tatal tau. fiindca asa lasase cu sufletul imparateasa si pentru ca Dumnezeu chiar oranduise asa.infratindu-se. la femei de neam si la de cele proaste. sa nu vaduveasca. ceru timp de trei zilein care sa se gandeasca si apoi sa-si dea raspunsul. fara nici o isprava. Are sa curga multa apa pe garla pana s-ajungi a cunoaste tainele imparatiei ca noi. Intr-una din zile cand imparatul tinea sfat cu boierii cei mari pentru trebileimparatiei. din nastere. . pana si la roabe. ca de n-ar fi.

Se prinse in hora. se indupleca bucatareasa a-i da voie. ea. dupa ce deschidea cotetele. Si capatand voie se duse. Se dusese vestea pana la imparateasa de harnicia. se imbraca iarasi cu pielea de magar. Merse ce merse.ii mai veni nitica inima. Bucatareasa o certa ca prea zabovise. ca-i scapase asa bucatica buna. Fiul imparatului nu mai putea de inima rea. ca de ale dansei. mai cu seama. pe carari neumblate de picior de om. Fiul imparatului era mandru . Unde sa se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde sa scoata ea un cuvintel de para sau de zazanie? Unde sa calce ea cuvantul bucataresei si sa se amestece in certurile si becisniciile celorlalti? Ferit-a Dumnezeu! Ea ingrijea de pasarile din curtea imparateasca.ii mai zise o data sa se gateasca de nunta. cuvantul din poveste. Pana seara nu juca cu altul. bucatareasa. Ei se dusera. In ziua aceea se ceru si gainareasa de la bucatareasa cu rugaciune ca sa o lase sa se duca si ea prin cetate.ii veni inima la loc. Seimbraca deci in hainele sale cele cu diamante. Un fel de lancezeala il coprinse. Gainareasa se ceru si ea de la bucatareasa. apoi le cuibarea. Sa se prapadeasca fiul imparatului de parere de rau ca o pierduse. acest imparat fu iarasi poftit la o nunta de imparat. Gainareasa se imbraca cu hainele de aur si zicand: "Lumina inainte. Dupa nitel timp. Gainareasa. El se duse iarasi cu fiul sau. Imparateasa ceru sa i se infatiseze ca sa o vaza si dansa. Sclipea diamantele de pe dansa de luau ochii celor ce se uitau la dansa. Trecand hotarul. Nu-l mai incapea locul. nimeni sa nu ma vaza ce voi face". se puse la poarta cu chip umilit si smerit. Ascultati. si pieri ca o naluca din mijlocul horei. Dara bucatareasa nu mai voia sa-i dea drumul. ea se duse si se prinse in hora iarasi langa fiul imparatului. Imparateasa se induiosi cand auzi ca o sarmana nevoiasa cere adapost de la dansa si porunci ca sa o puie ingrijitoare de gaini. intuneric inapoi. si le da de mancare. Iara daca ispravea treaba cu gainile. Toti slujbasii curtii o luau in nume de bine. Fiind sub ascultarea bucataresei. Fugind fata imparatului de la curtea tatane-sau. iute. parca o tot pierdea din ochi. pana ce iesi din imparatia tatalui sau. sa raspunza de dansa. ajungand la nunta. de parea ca este o zana. Iara el tot vorbind cu dansa. Acesta. boieri. În vremea aceasta. Acesta cum o vazu. acum se mai linisti olecuta. Cand fu seara. ea pieri. Ea ii spuse alte gogleze. mai cu mila decat clostile. se duse ca vantul si. ca si intai.imbracandu-se in hainele cu margaritare. ii cazu cu tronc la inima! Seindragosti dupa dansa. o primi inauntru. abia. Fata raspunse ca este gata. Ea se feri ca sa nu o vaza nimeni. fata de imparat se silea in toate chipurile sa-i fie pe plac. Fiul imparatului juca ce juca. Smerenia. Nu trecu mult si imparatul cu imparateasa si cu fiul lor fura poftiti la nunta la un altimparat. auzind raspunsul fetei.isi baga hainele cele frumoase ce le capatase in desagi. Mancarea si apa. Ea isi ceru iertare si se fagadui ca alta data nu va mai face asa. dupa multe rugaciuni. cu grije. iute. Spuse si imparatesei ca o fata sarmana si nenorocita a nazuit la curtea imparateasca si o ruga ca sa o priimeasca sa fie gainareasa curtii. dadaca ii pregati toate cele trebuincioase spre fuga. si ajungand la curtea imparatului locului aceluia. nevinovatia si sfiala ce baga de seama imparateasa la gainareasa ii placu. Asa de bine ii sedea gatita. Boierii ramasera multumiti. cum o vazu. Unde pana aci umbla cu moartea in san. decat numai si numai cu dansul. de barbatia si de curatenia de inima a gainaresei. ca si de celalalt rand. Caci d-aci nainte mai frumos imi este. se prinse in hora tocmai langa fiul imparatului. iara zise vorbele ce zisese la venire. si cauta de gaini cu voie buna si tot cantand. si fugi si fugi. nu le lipsea niciodata. iarasi langa fiul imparatului. fiindca fata cam intarziase. O cauta prin toate partile. Seara. apuca pe cai dosnice. si tot se uita la dansa. dara ia-o de unde nu e! Se intoarse dara cu inima zdrobita. si cu fagaduinta de a nu se mai cere niciodata. punea clostile si vedea de pui. si iarasi fu chemat imparatul la o nunta a altui imparat. si de unde. Fiul imparatului se duse si el cu tata-sau si cu muma-sa. vazandu-i vrednicia. dara ea. i se facu mila de dansa si induplecandu-se de rugaciunile ei. si zicand vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor.indata ce se intoarse acasa. ii lua un inel si nu mai voi sa i-l dea. venea pe langa bucatareasa si-i da si ei ajutor. se imbraca cu o piele de magar pe care i-o adusese dadaca si fugi. vai de lume! El o intreba a cui fata este. Abia.ii aduse si dadaca cele spre fuga.Cererea ei se indeplini tocmai pe tocmai. Se ceru si gainareasa in ziua aceea. Ea porunci bucataresei sa o ia mai de aproape. Cand dete in amurg. Mai trecu ce mai trecu. Si in adevar avea si ce vedea. si toti aveau mila de ea. ei crezura ca in cele din urma ea a cunoscut ca trebuie sa se supuie Sfatului imparatiei. Bucatareasa ii dete voie. spre a nu cadea in gurile barfitorilor. Iara daca iesi bucatareasa si o vazu. sa se mai rasufle putintel. Cand ii aduse hainele.

veni si cu sfiala se apropie. Incercara inelul si la nici una nu se potrivi.Sa vie si ea. Iara imparatul porunci sa umble niste boieri din casa in casa sa incerce inelul. Bucatareasa isi aduse aminte si spuse imparatesei de dansa. si la ce fata ori muiere se va potrivi. si traira cat traieste lumea. si de unde sa nu fie asa! Cum auzi fiul imparatului ca s-a potrivit inelul. Apoi se veselira veselie imparateasca. gainareasa pieri iarasi ca o naluca. caci n-avura ce-i face. Chema de fata pe toate muierile. Nunta se hotari si imparatul. El o credea pierita. nu se va face bine. tatal gainaresei. Dupa mai multe tagaduiri. Cum ii puse inelul. ramasera insa rusinati. caci ei nu-i prea era voia sa se dea la iveala imbracata in pielea de magar. sa vie si ea. Iara cand veni seara. Atunci gainareasa. si cat paci era sa-i oropseasca. se indupleca si. Si unde se rotea pe langa dansa si se ingamfa ca un curcan. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Fiul imparatului o data sari din pat. Toate se grabira a veni. Porunci de o aduse in fata imparatului. Atunci fiul imparatului spuse ma-sii ca pana n-or gasi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el. Pasamite pe gainareasa o uitasera toti cu totul. puind stema sa in capul gainaresei. parca fu de acolo. Ea. Dara cine o asculta! Cum o vazura slugile. . de ciuda. Cazu la grea boala. Se adusera toti vracii. sa o aduca cu cinste la curtea imparateasca. Seintoarsera deci cum s-au fost dus. Pasamite prinsese lipici. Acesta cand vazu pe fie-sa la cununie. toate babele si toti cititorii de stele. . Vazu si el acum ca buna bucatica isi alesese fiul lui. imbracata si frumoasa ca o zana. tot asa facu si imparateasa. Pare ca nu mai fusese bolnav de cand lumea. ducandu-se in cocioaba ei. Atunci imparatul isi scoase stema din cap si o puse in capul fiului sau. Fiul imparatului si muma-sa cazura cu rugaciune la gainareasa ca sa se faca cum era la nunta. odata rasari ca din somn. cu capul plecat si plina de rusine de batjocura tutulor slujitorilor. Muma-sa ruga pe imparatul sa asculte rugaciunea fiului lor. si ca sa se potriveasca inelul la cineva. bucurandu-se in pace de toate fericirile pamantesti. raspunse imparateasa. slujnicile si roabele.nevoie mare! fiindca zana numai cu dansul juca cat tinu hora. Umblara boierii si razbatura toate coltuletele. atata ii fu. ramase ca trasnit de Dumnezeu. Cand vazu fiul imparatului ca zana lipseste. dupa staruinta tuturor. isi spuse toata istoria. se imbraca si apoi veni sus. O adusera cu nepusa masa. Sa se dea fiul imparatului de ceasul mortii. Imparatul bleojdi ochii la dansa si ramase mult timp uimit de frumusetea ei. socotind ca-si facuse seama singura. cand auzi una ca aceasta!in cele mai de pe urma porunci sa se cerceteze si prin curtea imparateasca. Acestuia nu prea ii venea a crede ca fiu-sau sa fi cazut la boala pentru o asa netrebnica. fu si el poftit. ba. se umflara de ras.

dar nasul i se intinsese atit de tare ca aproape ii atirna pe jos. Si cum se chinuia bietul elefantel sa scape din gura crocodilului a venit repede. Elefantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!. .Ursuletule. Si atita a tras crocodilul de nas si sarpele boa de coada . de atunci are elefantelul trompa. Pe drum s-a intilnit cu o broscuta: .Nu stiu. demult. Tocmai atunci iesea din apa crocodilul. stii cumva ce maninca crocodilul seara? Crocodilul siret ii spune: . repede sarpele boa.Elefantelul curios A fost odata. dar uite lacul aici. a raspuns broscuta. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: "ce maninca crocodilul seara?" Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intilnit cu ursuletul si-l intreaba: .Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni.Broscuto.Scuzati-ma va rog. un elefantel foarte curios. care se afla in apropiere si a inceput sa-l traga pe elefantel de coada. a raspuns si sarpele.Nu stiu. ca pina la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe elefantel. dar du-te la lac si vei afla. dar nu stia ca vorbeste chiar cu crocodilul: . l-a apucat de nas. Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul.Sarpe. Elefantelul s-a apropiat de el. a raspuns ursuletul. ce maninca crocodilul seara? .Nu stiu. ce maninca crocodilul seara? . ce maninca crocodilul seara? . Si uite asa. sunt sigur ca vei afla raspunsul. micut asa ca al tau. ca pe vremea aia elefantelul avea un nas ca toate nasurile. In apropiere de lac. dar du-te la lac si vei afla. elefantelul s-a intilnit cu sarpele boa: .

inainte de a-l trimite afara la joaca. Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!" In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??".. la gradinita." Acum ea nu mai stia ce sa faca. baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele fratelui meu. educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.." Intr-adevar. in sfarsit. Cand s-a terminat chinul descaltatului. incearca sa isi incalte cizmulitele. erau pe picior gresit.. dar de data aceasta asa cum trebuia. educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate. a cerut ajutor educatoarei. l-a incaltat. Pentru ca nu se descurca. Pana cand a reusit totusi sa il incalte..Cizmulitele Un copil. Cu tot trasul si impinsul.. unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!" Raspunsul? -"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd. Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. tot cu sudoare pe frunte. Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna. l-a intrebat: "Si acum. Cand.. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna.. cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. dar sunt puse invers. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi." ..

Imparatul. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. luminatia ta. sa alergi dupa mine. de mirare. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos. o fugari din toate puterile. auzind vorbele ministrului. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. Imparatul. apropiindu-se cu mare dibacie. iar la picioare. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. Fata. si nu vazu nici un om. cascara si adormira. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. Si asa. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. si imparatul uitase sa mai plece. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. Ciuta. si pe jos. se despartira. nemiscata pe tron. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. nici frica nu-i trecu prin minte. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. nici nimic. incepu sa-i zica imparatului astfel: . Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. te intalnii pe tine. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. toate in picioare si cu mainile la piept. pe cat era de speriat la inceput. Mam prefacut in ciuta. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. pe inca se mai infricosa. se uita in sus. mai sus de genunchi. era odata un imparat tanar. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. Ajungand intr-o padure. sa pot sa te-nsel. ii zise: . se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. Cand se desteptara. Amurgise. fiu de mare imparat. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. apucand drumul peste campie. ramase mut. Ministrul. fiind in mijlocul campului. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. tineri si frumosi. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. marite-imparate. aflandu-se la stramtoare. cand il privi. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. pornit pe urmele ei. pornira calari peste campii. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. tot uitandu-se jur-imprejur. si din clipa in care te-am zarit.Marite imparate. la galop. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. Si cu adevarat. o inconjurara din toate partile. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. Imparatul. insa el tot mai alerga. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. goni dupa ea ca un nebun. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. se scula dis-de-dimineata si. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. se intuneca. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. ci se hotari s-o prinda de vie. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. imparateasa zanelor. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. Si apropiindu-se. unul dintre tovarasii lui. Ministrul.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. Trecand si prin locurile acestea. vazandu-te cum goneai in urma mea. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. ca mie nu mi se pare a bine. Intr-o zi. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. ce nu era. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. dar toata straduinta lui fu zadarnica. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie.Zana Zanelor basm romanesc Ce era. ii raspunse nepasator: . Nu-si miscau ochii de la apa. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. Te rog. speriat c-o scapa. mari cat oul de porumbita. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. Si asa. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. Si o alerga calare. Ciuta. vazu ca toate portile sunt deschise. fiecare apucand in alta parte. Inainta fara sfiala. se roti ca un vartej. Dar imparatului. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. cu acea . Osteniti de alergatura. Imparatul. nici sperietura nu-i patrunse in inima. se uita in parti.

nu-i zise muierii sale nici ca-i alba. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. eu cu roabele mele. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: .mare dorinta. zicandu-i: . crede-ma ca mintea mi se zdruncina. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. si nevasta sa ramase grea a doua oara. se pomenira langa o balta. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. Si asa. se mira si se framanta. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. am vazut ca trei ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. era cat p-aici sa-si piarda mintile. nimic nu-l mai multumi in viata. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. intr-o livada mica si intunecoasa. in timp ce voi dormeati. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. nici ca-i neagra. . Facandu-se apoi ziua alba. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. bune ori rele. Imparatul. un fecior. iubitul meu. facandu-ma nevazuta. Asa ca imparatul. cu maine. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. tot uitandu-se la zana nevasta.Iubitul si frumosul meu. trecu asa inca un an. decat plecarea la vanatoare. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. imparatul pieri din mijlocul palatului. ma aruncai in lac. o scrisoare. De multe ori vru sa-si deschida gura. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. La urma. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. intr-o zi. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. dar nici altminterea nu puteam sa fac. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. vrand-nevarand. Daca nu vei face asa cum iti zic. il dadura lui taica-sau in brate. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. il saruta cu nespusa dragoste. Cand ispravi zana cuvintele. minunandu-se: . gata sa inhate copilul. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. si astepta. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. zana nevasta lua copilul in poala. Nimeni nu stia incotro se dusese. si batu din palme cat putu. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. voinic si inzestrat nevoie mare. sa-i zica muierii sale cele nezise. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. Acum a venit vremea sa fim impreuna. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. cu tovarasii lui.Ia catelul asta de-acilea. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. Dupa un an. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. nestiind pricina plansului. se facu nevazuta. neputincios. dupa ce se invoira. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. Si spunand imparateasa vorbele astea. cu lacrimi ca ploaia. pe marginea lacului. Dupa trei ani de asteptare. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputul verii si. Cu astazi. De-atunci. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. Imparatul. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. cu mainile maica-sii. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti pana-n zori. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. Vremea trecu repede. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. nici noaptea. Iubitul meu. Zanele ingrijira de copil. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. apoi il dadu maica-sii. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. si ma cheama toate zanele acolo. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire atat de mare la un voinic pentru draga lui. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte.Voinicule tanar. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. astepta cu gura cascata. de unde se gaseau in palatul luminos. sa ma sui pe scaunul imparatesc. fara urma de om sau pasare. zana nevasta nascu un baietel frumos. il azvarli in gura zgriptoroaicei. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. Insa. si fara sa-i fie mila. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii.

Dar va intreb. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. nu va jeliti si va-ntristati. viata nu si-o mai dorea. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. sa-ti ia si imparatia. speriati si amarati. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. de mult rau ce-i venea. feciori ai imparatului. Zvonul se raspandi. Imparatul isi facu toate planurile si. Imparateasa zanelor pleca. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. Imparateasa zanelor le mai zise: . Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. sa-ti pui lucruile la cale. pleca la batalie. .Flacai credinciosi ai imparatului. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maica-sa. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. nascu o fata. iar ostenii se dusera la-mparat. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. iar imparatul le povesti toate. ca eu. dar ce fata. zana nevasta ii zise: . Ostenii se-ntoarsera necajiti spre casa. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. oamenii se uitara unul la altul. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: . o cutremurare ii cuprinse intreaga fiinta si. ochi in ochi. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. cand isi vazura stapanul. Armata mergea inainte. . cu oaste multa si nenumarata. incepu sa rada cu hohote.Barbate. Ministrii. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi. Dupa vre-o cincisprezece zile. si ramasera tracuti. imparatul se afla in mijlocul palatului. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. Zicand vorbele astea. fara nici o mila si fara nici o jale. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. caci zana zanelor.De noroc sa ai parte. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. uitandu-se la nevasta si la fetita si simtind o duioasa bucurie.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. cu toata oastea mea de zane. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. pierdut acu doi ani de zile. a patra zi. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. tanara doamna. iar merindele si berea veneau carate in urma. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult.Zana. Intr-o seara. a treia zi. intorcandu-se grabnic la palat. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. imparatul. cu oamenii cei mai alesi de acolo. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. pana la murgitul serii. Ea. sunt pe ganduri. sarmanul. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. Cand navali vartej in sala stralucitoare. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. o sa viu sa-ti ajut. vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. Dar. parca un fulger cazu aspura lui. se tinu marele sfat imparatesc. A doua zi. flacai credinciosi ai imparatului. slabi si se topi. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. . toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. Barbatul sedea la fereastra.Cale buna va urez si noroc. vazandu-l cat de mult se bucura. vorbindu-se de-ale bataliei.Implinindu-se noua luni. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. strangandu-si oastea. ca sa-mi indulceasca inima". de s-o putea. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. se bucurara si se mirara. intr-o dimineata. Imparateasa le porunci: . le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. nevasta-ta. zi cu zi. si razi si razi pana aproape de lesin. Si asa. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. el. si razi. cum il zari ca vine. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetita arsa in flacari. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar.

Dar toate caintele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. Cele doua zane. ii saruta.pe care parca o facusesi icoana frumusetii . iubitul meu si doritul meu. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. este ca un miel sugaci de primavara. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. . cu ochii tai. apoi ii dadu in poala barbatului. Si asa. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . barbate. cu mare durere. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca.Ah. Si asa. ale zanelor. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. intreband-o: . ti s-a-mplinit pofta. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. acu doi ani. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. marita noastra imparateasa! Plecara si. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. De toate astea. dupa datinile noastre. si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. ii mangaie. apoi sa caza asupra vrajasilor. acuma. ea batu din palme cat putu. atuncea n-o sa mai ai ce zice. barbate.Vezi. te-ai repezit si pana acolo. se intoarse si zise catre barbatul sau: . isi lua copii de mana si. iubitul meu? Imparatul. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. dar acea caire nu-i folosi la nimic. auzind vorbele astea. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . Acuma. acu un an. vazand baiatul si fetica. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. Capitanul. baiatul. tu. intr-o clipa. pusera copii langa mama lor. si indata venira doua zane. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. judecasi cum iti veni la gura. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. nestiind.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. Zana nevasta se scula in picioare.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta.Ce poruncesti. sa ma ajuti cum imi spusesi. acum. dupa putin. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. nesatios de avere. la care te gandeai ziua si noaptea. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si. pe care ti le spusei. Spunand asa. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. barbate. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii!Spune-mi. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. si crede vorba ce ti-am spus. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand te-am luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. ii raspunsera cu glas supus: . ce zici. am ars-o. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. pe mine si pe copii nosti. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni..Barbate. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. s-ar fi otravit pana la unul. flamanda? Zana nevasta.Faca-se porunca data. ostenii. ii zise imparatului: . Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. dupa ce se luara de mana. biata fata. dintr-o singura masa. Vezi. de baiatul meu. dupa ce-i trecu nodul de plans.Acuma. acum. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. dupa mintea ta. de fetica noastra . ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. suspinand si lacrimand. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. numai sa le faca cele venea lor la mana. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. acum. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! Asa fu si. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. fetica. inclinandu-se dupa cum le era datina. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. sa-i vezi cu ochii tai. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. .

Bietul imparat, aflandu-se despartit si singur, fara nevasta si fara copii, de jale si de rau ce-i venea, ti se parea ca mancase otrava. De-atunci, zi alba si vesela nu mai avu. Se facea lumina, sau se innopta, fata lui de lacrimi nu se mai usca. In fiecare ceas si in fiecare minut, gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. Asa, din zi in zi, cu plansul, cu oftarea si cu suspinarea, ajunse sa zica toti oamenii, cu mic cu mare, ca imparatul cazuse in prostie, pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. Dar el, cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat, nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci, zi si noapte, isi plangea soarta in care se gasea. Si asa, de mult ce-i era dor de nevasta si de copii, lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. Se-nchise intr-o odaie a palatului, si nici ziua, nici noaptea nu mai iesi de acolo. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca, daca nu, el, sarmanul, de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor, nu-si mai aducea aminte nici de mancare, nici de bautura. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. Dupa aceasta vietuire, lunga si ruginita, iata ce pati intr-o zi. Cum sedea el acolo in odaia lui, ramas pe ganduri, oftand si suspinand, auzi un glas: - Buna dimineata, iubitul meu nevazut de doisprezece ani. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. Cand clipi, ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata, si cu alte douasprezece zane roabe. Imparateasa zanelor, la vederea barbatului, stralucea ca luna plina la miezul noptii, iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Imparatul nu-si crezu ochilor, i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. Asa ca, de uimire si de bucurie, nu putea sa-si vie in fire. Pana la urma se dezmetici, si atunci pricepu ca nu este vis. Se scula cu bucurie si cu mare dor, lua baiatul si fata in brate, si-i saruta si ii mangaie cu iubire, suspinand, apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: - Iubita mea, dupa care oftez de-atata amar de vreme, cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca, iubita mea, era cu putinta sa ne mai vedem, macar si dupa doisprezece ani, sau chiar mai multi ani, cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim, ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data, si nici n-o sa mai mai vezi. Si, dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea, pierisi dinaintea ochilor mei, cu copii impreuna, si ma lasasi viu si intristat, ori mort neingropat. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul, zana nevasta ii zise: - Iubitul si doritul meu barbat, eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga, si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Stiam ca, pentru greseala ce facusesi, dupa datinile zanelor, avea sa fim despartiti doisprezece ani. Si de mare rau ce-mi venea atunci, ca trebuie sa ne despartim unul de altul, mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc, am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. Acum, barbatul meu, toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte, trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. Si asa, se sculara si-si luara baiatul si fata de maini, si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. Din ziua aceea, imparatul, suindu-se pe tronul imparatesc, domni in liniste si fericire, si poate ca mai domneste inca si astazi, impreuna cu fumoasa lui nevasta. Si, cum vi-l spusei, asa basm aflai, Nu stiu cum facui, dar nu inselai.

Inul si Camesa
de Ion Creanga Inul: — Stii tu, camesa draga, ce erai odata?

— Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camesa alba, cu care se imbraca oamenii. — Nu-i asa! Ai fost o samanta, apoi o burueana, clatinata de vant, ca toate buruenele: asa nalta, suptirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamant, te-au legat in fuioare, te-au pus copacel si te-au lasat la soare ca sa te usuci. Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca sa-ti scoata samanta; apoi batut si stalcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus in topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te topesti, adeca sa-ti putrezeasca hlujul. Dupa asta, te-au scos si te-au pus iarasi la soare, ca sa te usuci, razamandu-te de gardul pe care esti intinsa acum. Fiind uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut in pozderie, iara cojita ta in fuior. Femeile apoi te-au ragilat, te-au periet si te-au facut fuior frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au pus in furca si au inceput a toarce, prefacandu-te in tort sau ata. Tortul l-au depanat pe raschitor, spre a-l face caleap; calepele s-au fert cu lesie, sa se inalbeasca, apoi te-au pus pe vartelnita, de pe care au inceput a le depana pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat si te-au invalit pe sulul de dinapoi, punand vergele pintre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzala; si fuscei pintre rost, ca sa nu se incalceasca natra. Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te prin ite si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al lopatelei, teau intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se incepe "gura panzei". Calepele lasate pentru batatura le-au depanat pe tevi cu sucala; apoi, punand tavile in suveica, au inceput a tese, adeca a trece batatura pintre urzala cu ajutorul talpigilor, al scriptilor si al itelor. Ca sa se indesasca firele, batatura se bate cu vatalele, intre care e asazata spata. Si iaca asa te-au prefacut in panza. Cand era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi te-au fert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai inalbit. Cand erai alba cum trebuie, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine ceea ce esti acum, — Mica burueana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine. Ei, draga, poate nu stii ca oamenii mai fac panza si din sora noastra canepa, si din fratele nostru bumbac, ba si din inghimpatoarea urzica mai fac un fel de panza. Dar in fabrici se tes fel de fel de panzeturi, mult mai usor si in timp mult mai scurt. — Bre! multe mai auzi! — Mai asteapta, ca n-am sfarsit inca. Din camesa sau rufa, peste catva timp ai sa te faci tearfa, din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. Apoi te cauta, ca iarba de leac, sa faca la fabrica din tine hartie. — Mare minune mi-ai spus, draga burueana, zise camesa. De-a fi asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie. — Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu intinsa acum, a fost altadata padure. Ce are sa fie de-acum inainte? Matasa, frunza de dud intrata in pantecele unor gandaci. Varul, ce-a fost mai inainte? Dar funiile si odgoanele? s.a. Femeile lenese de la tara au cantecul acesta: Puseiu panza, cand da frunza, S-o gatiiu in San-Vasii Si-mi paru ca ma grabiiu... i de lunga-i ca o punga Si de lata... toata-i sparta! Pe sulul de dinapoi, O suta de latunoi, Pe sulul de dinainte, Cioprea le mai tine minte. Pintre ite si-ntre spata Paste-o iapa desalata; Pintre ite si fuscei Paste-o scroafa cu purcei.

Acul si Barosul
de Ion Creanga Acul: - Mosule, de ce esti zurbagiu? Te sfadesti necontenit cu sora-ta nicovala, tipati si faceti larma, de-mi tiuie urechile. Eu lucrez toata ziua, si nime nu-mi aude gura. - Iaca, ma!... da de unde-ai iesit, Pacala?

- De unde-am iesit, de unde n-am iesit, eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci. - Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Mai baiete, trebuie sa stii ca din sfadalia noastra ai iesit; s-apoi tu ni cauti pricina? - Ma rog, iertati-ma! ca daca n-ar fi fost focul, foile, pleafura si omul care sa va faca sa va deie nume, ati fi ramas mult si bine in fundul pamantului, ruginite ca vai de voi. - Masura-ti vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acusorul? - Aud, dar n-am gura sa-i raspund; si vad, dar trebuie sa rabd. - Vorba ceea, soro: "Sede harbu-n cale si rade de oale". Mai puschiule! Ia sa vedem, ce ai facut tu mai mult decat noi? - Ce am facut si ce fac, indata t-oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatesti si femeiesti, din crestet pana in talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra in bordeiu, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infing in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru. - Da' in stogul de fan nu vrei sa te puie, mititelule? - Nici in stogul de fan, dar nici trantit intr-un ungher al ferariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva in mana decat ferarul? - Ia asculta, te prea intreci cu saga, piciule! Daca sezi la cinste, si toti ingrijesc de tine, cum zici, de ce li impungi degetele? - Da impung pe casca gura cel somnoros, pentru ca voiesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare si frumoase. Tu, pentru ce bati ferul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase? - Mai... da' bun esti de gura! - Si de gura, dar si de lucru. Ei bine, tu mi-ai insirat verzi si uscate; ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, clestele, vatraiul si nenumarate unelte si masini de fer, unele de-o marime uriesa, iar altele mici si bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si ilau? Casa, bisericile, corabia, pustile, tunurile si alte lucruri nenumarate, asa-i ca n-ar fi, de nu eram eu? Tu imi spui de haine frumoase; eu t-oiu spune de casa, de sapa, de secere, de coasa si de plug. Tu imi spui mai mult de frumos, eu t-oiu spune de cele neaparat trebuincioase. - Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, mosule baros. Haine i-au trebuit omului intai, caci nu era sa umble cu pielea goala si descult ca gastele. - Te-ai incurcat cu socotelile, mai baiete. Ba de mancare si casa i-a trebuit omului intai s-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale iti ghioraiesc matele de foame. Ai auzit vorba ceea, ca "Golatatea incunjura, iar foamea da de-a dreptul". - Mai! da' ruginit mai esti! - Ruginit cum sunt, eu v-am facut si trebuie sa ascultati de sfaturile mele. - Asa este, dar te prea lauzi; las' mai bine sa te laude altii. Si tu faci trebi bune, si eu; numai atata, ca tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu sezi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni, iar eu sed cu croitorul si cu tot felul de persoane. - Iar ai inceput, ghibirdic fudul si guraliu? Croitorul tau trebuie sa impunga mai mult de zece ori, pana cand ferarul meu ma radica o data; croitorul tau rupe alta data pe zi cate zece ace; ferarul insa ma are pe viata, ba ma poate lasa si de zestre la copiii de copiii sai. S-apoi inca una: cine dintre acesti doi mesteri e mai grebanos si mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tau? - Mosule! esti batran si multe mai stii; fie pe-a dumitale. - Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa. Zi mai bine ca industria sau mestesugurile, noi le-am adus in lume; ca bogatiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit si t-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca stranepotii mei sa fie mai ciopliti decat mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu va fuduliti si nu uitati obarsia voastra, ca nu cumva sa va ciopliti prea tare si sa ramaneti care fara urechi, care fara dinti, care fara gura, care fara zimti, adeca niste cioarse de nici o treaba. C-apoi atunci iarasi mi-ti ajunge dragus la caus, si sora-mea nicovala va va tine in spate, iar eu va voiu bate pe ruda pe samanta, ca sa prindeti la minte.

de abanos. aruncandu-si din cand in cand privirea la ninsoarea ce se cernea de sus. se intampla sa se . si cosea langa o fereastra cu pervazul negru. in fulgi mari si pufosi.Alba ca Zapada de fratii Grimm A fost odata o imparateasa si intr-o iarna. pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului. Si cum cosea ea asa. craiasa statea intr-un jilt.

.. si era atat de infricosata. dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung. un cutitas si-o cupa cat un degetar. Si cum tocmai atunci trecea in fuga pe acolo un pui de mistret. era o minunatie de fata: frumoasa ca lumina zilei. si langa fiecare taler se afla cate o lingurita. si drept marturie ca mi-ai implinit porunca. Iar de-a lungul unui perete se insirau sapte patuceane asternute cu cearsafuri albe ca neaua. ca imparateasa nu-si mai gasea pacea nici ziua. Biata copila ramasese singura-singurica in padurea cea nesfarsita. scotandu-i plamanii si ficatii. Fata se culca in el si adormi.Daca-i asa. oglinjoara. iar fiarele salbatice. fiindca nu voia sa ia toata mancarea numai de la unul singur. ca nu rabd sa o mai vad in fata ochilor ! Omoar-o.Vanatorule draga. ca imparateasa ramase incantata si gandi in sinea ei: "Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada. Si intr-o buna zi.si nu stia in ce chip si-ar putea gasi scaparea. sarmana copila incepu sa planga in hohote si sa se roage: .Oglinda. dar nu prea multisor. cand imparateasa intreba oglinda: . rosu ca sangele meu si cu parul negru ca abanosul !" Trecu timpul. unde nu calca picior de om ! Iar in sinea lui gandea: "Biata de tine. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspundea: .Oglinda. Dar Alba-ca-Zapada e mult. de ziceai ca-i moartea.. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Oglinda ii raspunse: . Rosul sangelui arata asa de frumos pe albul zapezii. sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii ! Vanatorul nu iesea din vorbele imparatesei si se afunda cu Alba-ca-Zapada in padure. nu uita sa o intrebe: . maine asa. treceu in goana pe dinaintea ei. Alba-ca-Zapada ciuguli cate un pic din fiecare taler. si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumuseste. ciupi dintr-o faramita de paine si sorbi din fiecare cupa cate o inghititura de vin. incepu sa alerge. imparatul isi lua alta sotie. dar atat de gingase si sclipind de curatenie. Cum trecu anul. parca i se luase o piatra de pe inima ca nu trebuiese sa-si manjeasca mainile cu sange nevinovat. pana ce incepu sa o urasca de moarte. ca privea la multimea frunzelor de pe copaci. chema un vanator si-i porunci: . vanatorului i se facu mila de ea si-i spuse: . Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea intr-insa. si azi asa. si-n geana amurgului dadu cu ochii de o casuta si intra inauntru sa se odihneasca. altul prea scurt.. dadu sa se culce intr-un patut. ca ziua luminoasa.Maria ta esti cea mai frumoasa din intreaga tara! Imparateasa zambea fericita. Cum era tare flamanda si insetata. fiindca stia ca oglinda graieste numai adevarul. rosie ca sangele si cu parul negru ca abanosul. oglinjoara.Frumoasa esti. In cele din urma. Alerga ea asa. Imparateasa ii porunci bucatarului sa le gateasca de indata. fetita draga. si abia ultimul patut se nimeri sa fie pe masura ei. incredintata fiind ca mananca plamanii si ficatii fetitei. imparateasa se inspaimanta grozav si. dar nu-i faceau nici un rau. cat o mai tinura picioarele.. ca si cand de acolo ar fi putut sa se iveasca vreo primejdie . Intr-un sfarsit.. nici noaptea. Din clipa aceea. Dupa ce o aduse pe lume. dar cand scoase jungherul de la brau si se pregatea sa-i strapunga inima nevinovata. Si fiindca se simtea grozav de obosita. mult mai frumoasa ! La auzul acestor vorbe.intepe cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada. In casuta. imparateasa muri. ca ti-era mai mare dragul sa le privesti. o furculita. pana la urma tot au sa te sfasie fiarele salbatice!. de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plezneste fierea de ciuda. odata se ingalbeni si senverzi.Ia fata asta si du-o in adancul padurii." Totusi. si atat de neagra era la suflet ca nu se dadu in laturi sa le manance. toate lucrurile erau mititele. fugi de te ascunde. Si-i dadura numele de Alba-ca-Zapada. dar nespus de trufasa si mandra. Pe o masuta acoperita cu o fata de masa alba erau randuite sapte talere mici. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc. cu sare si cu tot felul de mirodenii.. si cand implini sapte ani. de pizma si ciuda. Femeia asta era cadra de frumoasa. Vezi insa ca Alba-ca-Zapada crestea si se facea pe zi ce trecea tot mai frumoasa. le duse imparatesei drept marturie ca i-a implinit in totul dorinta. craiasa. si gonea intr-una peste bolovani colturosi si printre maracini. cruta-mi viata si-ti fagaduiesc c-o sa-mi pierd urma in salbaticia asta de codru si nu am sa ma mai intoprc niciodata acasa! Si pentru ca Alba-ca-Zapada era atat de frumoasa. Si frumusetea imparatesei incepu a pali inaintea ei. il injunghie si. si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada.

fiindca stia prea bine ca oglinda nu o minte. fiind incredintata ca mancase plamanii si ficatii fiicei ei vitrege. apoi poti ramane la noi si n-o sa duci lipsa de nimic. scotand strigate de uimire. care mai de care: . vazindu-i pe cei sapte pitici se sperie rau.Si cum se face ca ai ajuns in casuta noastra ? o mai intrebara ei. gaseau mancarea gata. Apoi indreptara catre Alba-ca-Zapada lumina celor sapte lumanarele si ramasera s-o priveasca.. Si intr-o zi. si cum gonise toata ziulica prin padure. Ceilalti alergara intr-o goana la patuceanurile lor si incepura sa strige. piticii cei buni avusesera mereu grija s-o povatuiasca: . se credea iarasi cea mai frumoasa de pe lume. o intreba: . sa impletesti si sa tii totul in buna randuiala si curatenie.Pazeste-te de mastera. fiindca lucrurile nu se mai aflau la locul lor. Dar ei se aratara prietenosi si incepura sa o intrebe cu blandete: .Frumoasa esti. si-n fiecare dimineata.Cine a mancat din talerul meu ? Al treilea: . dar vanatorul se indurase de ea si-i lasase viata. Ei aprinsera cele sapte lumanarele si. Dumnezeule .Cine a stat pe scaunelul meu ? Al doilea urma: .Doamne. si cu totii venira in graba. si cand se intorceau seara acasa.raspunse ea. Peste zi. si de atunci ramase la ei.Cine a luat din legumele mele ? Al cincelea: . sa gatesti si sa faci patucurile. isi dadura seama ca cineva strain cotrobaise peste tot. care sfredeleau muntii. scormonind in maruntaiele lor pentru a scoate la lumina tot soiul de metale. dete cu ochii de Alba-ca-Zapada care dormea in el adancita in somn..Cine s-a culcat in patutul meu ?! se minuna el. Dupa ce o ascultara fara sa scape vreun cuvintel din istorisirea ei.Alba-ca-Zapada . sa speli.Oglinda.Daca te invoiesti sa vezi de gospodaria noastra. ca nu se indurara sa o trezeasca. Alba-ca-Zapada deschise incetinel ochii si. din aceasta pricina. Si-i mult. Si-si dadu pe data seama ca vanatorul o inselase si ca Alba-ca-Zapada era inca in viata.. apropiindu-se de oglinda. sosira si stapanii casutei. ci o lasara sa doarma mai departe in patut.tare frumoasa mai e copila asta ! Si atat de bucurosi erau. Sta Alba-ca-Zapada. primesc cu draga inima ! raspunse Alba-ca-Zapada. Imparateasa se sperie din cale-afara. Atunci.apucara ei sa strige . pana ce daduse peste casuta lor. la cei pitici carunti. de indata ce se facu lumina in casuta. mult mai frumoasa ! . Ea ingrijea acum de toate treburile casei.Cum te cheama. piticii ii zisera: . Cand se lumina de ziua. Ii chema pe ceilalti. Alba-ca-Zapada le povesti de-a fir-apar totul: cum maica-sa vitrega a pus s-o omoare. fata ramanea singura singurica si. asa cum le lasasera la plecare.Si-n patucul meu a stat cineva ! Dar cand cel de-al saptelea se apropie de patucul sau. . si asa trecu noaptea. fetito ? . Cine e cea mai frumoasa din tara ? Atunci oglinda ii raspunse: . ca n-o sa-i fie greu de fel sa afle ca esti la noi ! Si cine stie ce pune iar la cale ! Nu cumva sa lasi pe cineva sa intre in casa ! Iar imparateasa. . Dar acolo. oglinjoara. . ca ziua luminoasa.Cine a muscat din painisoara mea ? Al patrulea: . .Cand se intuneca de-a binelea. craiasa. ascunsa-n munti. Si atunci primul pitic zise: . si pe data vazu o mica adancitura in patucul lui. piticii plecau in munti sa scoata aur si tot soiul de alte metale.Cine a umblat cu furculita mea ? Al saselea: .Cine a baut din cupa mea ? Primul pitic cata in jur mai cu luare-aminte.Da. Erau cei sapte pitici.Cine a taiat cu cutitul meu ? Al saptelea intreba si el: . aburind pe cuptor. . sa cosi. Iar cel dea-al saptelea pitic dormi cate un ceas in patul fiecaruia.

Fereste-te. fata draga. la cei sapte pitici carunti. marfa buna ! Alba-ca-Zapada cata afara pe geam si spuse: . Dupa ce se invoira la pret. ca nimeni nu ar mai fi putut sa o recunoasca. isi reveni in simtiri. Alba-ca-Zapada isi veni in fire. Si-i mult. fetito ! Ia apropie-te. . inserarea cobora curand si cei sapte pitici sosira acasa.De vanzare marfa frumoasa. Va sa zica. sufletul ei negru clocotea de-o bucurie draceasca. o porni catre cei sapte munti si. la cei pitici carunti. Biata Alba-ca-Zapada nu se gandi la nimic rau si se lasa pieptanata. ! O ridicara de jos si.. "Se vede cat de colo ca-i o femeie de treaba . Fata prinse a rasufla iar. ca sa fii si tu o data pieptanata ca lumea !. Cingatori de toate culorile.. fara viata. ranji la ea femeia cea haina. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Iar oglinda pe data ii raspunse: . cazu jos. n-avea de unde sa banuiasca c-ar paste-o vreo primejdie si o lasa sa-i puna cingatoarea.Incepu atunci sa se framante si sa chibzuiasca in ce chip ar putea sa o piarda din nou. ca ziua luminoasa."Ei bine. Le povesti ea piticilor toate cele ce s-au intamplat. venira acasa si cei sapte pitici.. Imparateasa ramase ca stana de piatra cand auzi asta si simti ca-i navaleste tot sangele-n cap. da' ce ai matale de vanzare ? . spre seara. tusica draga. taiara in doua cingatoarea.Negutatoarea ceea nu era alta decat haina de imparateasa. Ajungand ea la casuta lor.Frumoasa esti. de vanzare ! Alba-ca-Zapada isi arunca o privire pe geam si intreba: -Buna ziua. intr-un sfarsit. Si cum se mai speriara.Ia vino incoa' la baba. frumoasa frumoaselor !.. banuira ca mestera trebuie sa fi pus iar ceva la cale si. bietii de ei.. Si vicleana scoase una. mult mai frumoasa ! . aratandu-si puterea ucigatoare.Vai ce pocit ti-ai pus-o. oglinjoara. pizma ii chinuia sufletul fara ragaz si n-avea clipa de liniste. Schimbata astfel la infatisare. Si iarasi o porni peste cei sapte munti. cand o gasira pe iubita lor Alba-ca-Zapada zacand la pamant. si nu mai lasa pe nimeni sa intre cand nu suntem noi acasa ! Si tare multa dreptate aveau. craiasa. impletita din matase pestrita. tot vie era netrebnica asta !.asa ca n-am de ce sa nu o las inauntru ! Ca doar n-o fi foc ! . si incetul cu icetul. Dar de-abia ii trecu babusca pieptenele prin par. vazand cat de strans ii era mijlocul. Dupa aceea isi schimba hainele si lua infatisarea unei batrane garbovite de ani.Marfa buna si frumoasa ! se grabi sa-i raspunda negutatoreasa. batrana o momi cu cele mai dulci vorbe: . si-n timp ce se grabea sa se indeparteze de acele locuri. ca femeia cea neagra la inima nici nu astepta sa treaca bine pragul palatului si se si duse glont la oglinda si-o intreba: . Dar spre norocul fetei. tot nu scapase de Alba-ca-Zapada. de-acu'incolo. de parca ar fi fost moarta. haina de imparateasa mesteri un pieptene otravit. nascociceva: isi vopsi fata si se imbraca intocmai ca o batrana negutatoare. Nu mai trecu mult si. asa cum se cuvine ! o imbie cu blandete femeia.. de-acum n-o sa mai fii tu cea mai frumoasa ! hohoti imparateasa si o sterse repede pe usa. femeie. il tot plimba pe sub ochii fatei. Dar babusca. de cata spaima si manie clocotea in ea. ca sa-ti vin de-a binelea de hac !" Si cum la farmece si vraji n-o intrecea nimeni. sa te gatesc eu cu ea. fara simtire.Oglinda.. ca fetei i se taie rasuflarea si cazu jos ca moarta. ca Alba-caZapada se lasa amagita si deschise usa.Zapada zacand fara viata. ascunsa-n munti.Marfa buna de vanzare. caci atata timp cat nu era cea mai frumoasa din toata imparatia. cercetand copila cu grija. In cele din urma.gandi fata . Sta Alba-ca-Zapada.. si acestia ii atrasera din nou luarea-aminte: .. dadura peste pieptenele cel otravit.. si biata copila. ca un vartej. Trase zvorul si o pofti sa intre si-i cumpara cingatoarea cea frumoasa. Atat de mult ii placu pieptenul. Alba-ca-Zapada. . ca si cand ar fi . barem. cred ca ai voie sa privesti. De indata ce o vazura pe Albaca. Batu la usa si striga din toata puterea: ..Vezi-ti de drum. o incinse repede cu ea si-o stranse atat de tare. nu-i asa?. da data asta m-oi stradui sa nascocesc ceva fara de gres. .Ei. Si scotand pieptenele cel otravit. se pomeni in fata cascioarei celor sapte pitici..Acu' s-a sfarsit cu tine. Cum i-l smulsera din par.. sa te pieptene. ca otrava si incepu sa lucreze prin toate madularele. ca n-am voie sa las pe nimeni inauntru ! -Da'de privit. Dar acolo. ciocani in usa si striga: .

imparateasa ajunse la palatul ei si.. iar pe cealalta oi manca-o eu.dormit doar nitelus.. ramanea cate unul de veghe. cu viclenie. si citi cu . pe cat poate fi linistita o inima pizmasa.. ca nu-i pe bani !. ca nu-mi dau voiepiticii ! .. asa ca piticii nu se indurara sa o coboare in pamant. de rosie ca sangele si cuparul negru ca abanosul..Nici nu ma gandesc sa-l iau . cand o vazu pe taranca muscand din el. zile multe nu ar mai avea si cadea mort pe loc.. chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii mele !" Se strecura apoi intr-o odaita dosnica. i se trezea numaidecat pofta sa-l manance. o gasira pe Alba-ca-Zapada zacand pe jos. Pleca de acolo cat putu de repede si cand ajunse la palat. si-n urma acestora o hulubita. Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca. in care nu calca picior de om. o pieptanara. ascunsa-n munti. intinzand mana pe fereastra. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspunse ca si altadata: . la cei pitici carunti. Parea ca-i vie si doarme. Alba-ca-Zapada ravnea de nu mai putea sa guste o data din mar. rosie ca sangele si neagra ca abanosul. .. oglinjoara. si de fiecare data.Nu pot lasa pe nimeni sa intre.raspunse Alba-ca-Zapada . . La infatisare.. Era moarta ca toti mortii. mult mai frumoasa ! . nu mai putu rabda si. "Netrebnica asta trebuie sa moara.Maria ta este cea mai frumoasa din intreaga tara ! Abia acum isi gasi linistea inima ei cea pizmasa. In ast timp. intreba iar oglinda: .. Si s-a intamplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceeasi. strangandu-se toti sapte in jurul ei. Fii pe pace copilito !. multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete. oglinjoara. o spalara cu apa si cu vin. Dar acolo.Ce... ca oricine l-ar fi vazut. si apoi se dusera la treburile lor. imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de manie.. dar totul fu zadarnic. Aici batu la usa.Alba-ca-Zapada.Frumoasa esti. Dar vezi ca marul era cu mestesug facut. dar Alba-ca-Zapada scoase capul pe fereastra si spuse: . cautand sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat. graira care mai de care si. Dar cine ar fi apucat sa muste numai o data din el. dand peste casuta piticilor. cand o porni la drum. .Alta paguba sa n-am ! raspunse taranca. pana ce plamadi un mar otravit. si. si-n obraji avea aceiasi bujori rosii dintotdeauna. Apoi urcara sicriul pe un varf de munte. ii facura un sicriu de clestar. ca ziua luminoasa. plansera amar si-o jelira trei zile incheiate. vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada.Oglinda. fie ce-o fi. de parca s-ar fi aflat doar in somn. O ridicara.. de-l asezara acolo. Si-i mult. A doua zi. O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur. In faptul serii. piticii n-or mai putea sa te invie !. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa. ca numai partea cea rumena era otravita. tai marul in doua: bucata asta rumena mananc-o tu. ca era tot asa de alba ca zapada. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si deodata auzi vorbele dupa care tanjise atat: . strecura ea. imparateasa isi boi fata si se imbraca in straie de taranca. Slava Domnului.Nu. ca si cazu jos. Iaca. asezandu-se in fata oglinzii. grabindu-se sa ajunga la cascioara celor sapte pitici. asternandu-se pe munca. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase ! .. piticii o sfatuira din nou sa fie cu ochii in patru si sa nu deschida usa nimanui. apoi un corb. Dimineata. in adancul cel negru al pamantului nu o putem cobora ! Ar fi mare pacat !. Imparateasa ii arunca priviri ca de fiara si. intrebarea. gasesc eu musterii pentru merele mele ! Da' pana una-alta. lua jumatatea cea inveninata. mai intai se arata o buha. si amsteca de ici. striga printre hohote de ras: .Oglinjoara din perete. pe o parte si rumen pa alta. marul era nespus de frumos: alb ca spuma. si prinse a le povesti cele intamplate. Dar nu apuca sa inghita decat o imbucatura. Sta Alba-ca-Zapada. se grabi s-o intrebe: . Si schimbata astfel. trecu peste cei sapte munti. de-acu'.n-am voie sa primesc nimic. o asezara pe o nasalie si... Vrura dupa aceea s-o ingroape. amesteca de colo.. sa le ceara gazduire peste noapte. dar fata arata atat de frumoasa. fara suflare. cand piticii se intoarsera acasa. te temi sa nu mori cumva otravita ?. hai de ia si tu unul. precum si ca a fost fiica de imparat. Atunci. ii desfacura cingatoarea. craiasa. ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea. Dupa ce sfarsi de mestesugit marul. Auzind-i spusele. beata de bucurie. fara pic de suflare.

dar cum nu-si gasea o clipa de liniste. La nunta o poftira si pe masterea cea haina. feciorul de imparat se apropie de dansa si-i spuse: .Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei.. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. tot o socoteau un fel de ruda. cu doua fete ce-i semanau leit. Si de cum pasi in sala tronului. ca ziua luminoasa.Atunci indurati-va si mi-l daruiti. ca ard de dorinta sa-mi fii sotie. . Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti. bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca.. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana-n picioare. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda pe data i-a raspuns: . doar atat sa fi trecut.Frumoasa esti. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. care stia de frica nevestei. Cu ochii razand de bucurie. Spaima puse stapanire pe toata faptura ei. Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna. din pricina asta. ca de.Zapada ii sari afara din gatlej. Iar la sfarsit. o femeie rea si ingamfata. dormea intr-un pod pe un brat de paie. dadu cu ochii de Alba-ca-Zapada si.. Si era din nou vie. ca de cand i-am zarit chipul.. Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire. ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. . Barbatul avea la randul lui o fiica buna ca painea calda. care si-a luat ca nevasta de-a doua. de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn.. pana se pierdu in adancul padurii salbatice. nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-caZapada... Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela. adause: . Si de atunci. Fata era pusa sa roboteasca cat e ziulica de mare. Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana. nici unui om nu-i mai fu dat s-o vada si nimeni nu mai stiu ceva despre soarta ei. Dar tanara domnita e mult. Si cum mergeau ei asa. ca nu stia ce sa mai faca si-ncotro s-o apuce. cu slove de aur. inlemni de spaima si ramase teapana ca o momaie. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia sicriul pe umeri si sa-l urmeze. O clipita. Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea.Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e mie cea mai scumpa pe lume ! Auzindu-l cu cat foc vorbea.Vai. si de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. Dupa ce s-a gatit ea cu vesmintele cele mai de pret. cu mine !. incepu a-i ruga pe pitici: . cu mare alai si voiosie.. feciorul de imparat ii ruga si cu mai multa staruinta si ardoare: . recunoscand-o. si deodata simti ca i se face frica. bine-ar fi.Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume. unde ma aflu ? striga ea nedumerita. ca si ei ii cazuse drag. s-a apropiat de oglinda si a intrebat-o: . La inceput se codi sa mearga la nunta. si domnita deschise ochii. dar o frica atat de ingrozitoare.. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. Si atat de pocita se facu. Si-i povesti toate cate s-au intamplat. impreuna cu tanarul imparat. ca nici ea singura nu mai cuteza sa se priveasca in oglinda.Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima ! Dar piticii ii raspunsera: . din pricina zdruncinaturii. craiasa.nesat ce scria deasupra.Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta. Cenusareasa de Charles Perrault A fost odata un om bogat. inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul.Cu mine esti.Oglinjoara din perete. si daca n-or fi murit. Doamne. Spala vase. ca sa-si ascunda acolo uratenia. oglinjoara. se intampla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si. imparateasa se uratea vazand cu ochii. gandi ca trebuie neaparat s-o vada pe tanara imparateasa.. Daca vazu asa. mult mai frumoasa !. cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre.

Surorile cerura parerea Cenusaresei.. Intr-o buna zi.. . intr-un colt al vetrei. .Voi purta rochia de catifea rosie. . In sfarsit. Astfel gatita. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". spunandu-le cuvinte de lauda. Fata se apropie de surorile ei. da. Cenusareasa pleca sa-l caute. Era un echipaj de toata frumusetea. . mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. Atunci. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii.nasa ei. dar ele nu o recunoscura. iar ele nu vorbeau decat de toaletele lor. in sase armasari suri. Printul. . spuse Cenusareasa. te voi ajuta sa te duci. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. .Vai. Cenusareasa calca pentru surorile ei. Nasa fetei. oferindu-i bratul. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . vazand-o inlacrimata. vazand-o pe Cenusareasa la bal.Cenusareaso. alerga in intampinarea ei. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. daca vei fi ascultatoare. spuse sora cea mare. lasandu-i numai coaja.Se duse apoi la cursa de soareci. ti-ar placea si tie sa mergi la bal? . iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. Apoi spuse: Mergi in gradina. zana.Iar eu. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. ii prefacu.Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? .As dori atat de mult. care le sfatui cum stia mai bine. care se urcara la spatele calestii. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si blanda. o intreba: . as dori atat de mult. . Zana o antreba pe Cenusareasa: . se auzea pretutindeni. Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. Fata. Cenusareasa se urca in caleasca. lacheii-soparle. Cand le pierdu din ochi. in admiratia tuturor pentru gratia cu care se misca.De ce plangi? Ce-i cu tine? . "E neasemuit de frumoasa". rabdand de foame in fata oglinzii. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint.Da. unde gasi sase soareci si... alege un dovleac si adumi-l. printul.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana.Ei bine.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. Zana il scobi. Dansatorii incremenira si viorile amutira. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita.domnisoarelor. unul dupa altul.Cand isi termina treaba. stiind de sosirea unei printese. fusta cea alba. iar straiele tale-vechiturile de mai inainte. unde se aflau oaspetii. cum nu se mai vazusera. In timp ce acestea o admirau. sosi si seara petrecerii. In timpul ospatului. care era buna la suflet. Regele insusi sopti reginei: . du-te si vezi.Ai dreptate. cu o atingere de nuia. o intreba: . Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. raspunse nasa fetei. Astfel surorile incuvintara ca Cenusareasa sa le pieptane.Vai.Ai dreptate. se cuibarea in cenusa. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. caii-soareci. Ele o intrebara: . Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert inainte de miezul noptii. caleasca se va face la loc dovleac. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori. se porni se verse lacrimi amare. stand cu ochii la ea. care cauta acum un vizitiu. in ciuda vesmintelor lor bogate. care nu mancasera timp de doua zile. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. Ii mai darui o pereche de conduri din sticla. ea facu o plecaciune adanca si disparu. . mai spuse zana fetei. nu manca mai nimic.Daca ramai la petrecere o clipa mai tarziu. spuse Cenusareasa si suspina din nou.Dupa un timp.Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . vestite prin frumusetea lor. aduse un dovleac de toata frumusetea. adauga mezina.Cu toate hainele sale ponosite. Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. lumea s-ar prapadi de ras. si o conduse in marea sala de bal. la scara calestii.

prefacandu-le intr-o mandrete de straie. recunoscu condurul si intreba: . . . Cenusareasa. dar nu o prinse.Printul nu se misca de langa ea si.Il incercara mai intai printesele. . se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. de la miezul noptii. dar nu au reusit. apoi ducesele si intreaga curte. Nimeni nu o cunoaste. Ea atinse cu nuiaua femecata zdrentele Cenusaresei. poc! Poc. care le privea. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. spuse el si se aproprie cu pantofiorul de piciorul Cenusaresei. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida.fiul regelui dadu de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantofiorul pe care il gasise. Cenusareasa fu condusa la print. . Domnule Spiridus!" a strigat ea. Cand surorile se intoarsera de la bal. A doua zi.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere.Printesa a disparut cum a batut miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. poc! "Ma-ntreb ce poate fi. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. pe care printul il culese. Cenusareasa le ajuta sa se ridice spunandu-le: . care s-au straduit in fel si chip sa le intre piciorul in condur. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei.Acasa. mai frumoasa decat intaia data. poc. Cateva zile mai tarziu. S-a furisat in spatele unui copac si de acolo. cum fata se distra de minune. batandu-si joc de ea. se intampla sa-i cada un condur din sticla. ii spuse una din surori.Pot si eu sa-l incerc? Surorile se pusera pe ras. dar in zadar. "Te-am prins. Poc.De indata. cele doua surori o recunoscura si se aruncara la picioarele ei. spre marea ei surpriza.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care-l puse in picior.Cavalerul care adusese condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. pe care printul l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa din lume.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. pe care se potrivii fara nici o greutate Si mare fu uimirea celor doua surori. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. Cand auzi prima bataie a orologiului.Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa? Acestea ii raspunsera: .Ce mult ati zabovit! le spuse ea. Acesta lovea cu un ciocan micut. Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. Cenusareasa le iscodi: . facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele. fara lachei." a zis batranica. careia ii multumi zicand: . mai spusera surorile.Printul o urma. A fost adus apoi celor doua surori. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. Ajunse acasa fara caleasca. Pu Batranica si Spiridusul poveste irlandeza Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor. In graba. poc. o intalni pe nasa ei. uita de povetele nasei ei. E tare indragostit de printesa cea frumoasa.

"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea." "Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur." Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata." Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui. Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata." "Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut. Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur." Si asta a si facut.

Broasca Testoasa cea Fermecata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti; de cand se scria musca pe parete, mai mincinos cine nu crede. A fost odata un imparat, si el avea trei feciori. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare, le-a zis imparatul: - Dragii mei copii, v-ati facut mari; mergeti de va cautati ursitele, ca sa intrati si voi in randul oamenilor.

- Vorbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam, raspunsera copiii si, dupa ce ii sarutara mana, se gatira, care mai de care, sa plece mai curand. Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste cu dansul si banet de ajuns. Mergand spre rasarit, ajunse la curtea unui imparat care avea o fata, singura la parinti. O peti de la tatal ei, imparatul, si invoiala se si facu. Asemenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine, pleca si el inspre apus. Ajunse si el la curtea unui alt imparat, carele asemenea avea o fata. Facura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu dansa. Pe fiul cel mai mic, insa, nu-l tragea inima a pleca in petit. Dara n-avu ce-si face capului, caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. Lua si dansul niste haine, numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit, si de cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam in dorul lelii. Dara unde sa se duca? Nici el, iaca, nu stia. Misca si el picioarele a lene, unul dupa altul inaintea lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare ce intalni in cale, si merse pe ea, fara sa-si dea seama unde se duce. Cand, ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase, il scoase drept la un elesteu mare. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de florile marului, fara sa stie ce are sa faca cu dansa. Ajungand pe marginea elesteului, se aseza si el acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva, balacea cu nuiaua prin apa, si facea haz cum sare stropii de apa, cand o lovea. Apoi incepu a cugeta. El vedea ca fiecare strop de apa, cand pica inapoi la matca, se face cate un armean (cerc) impregiurul lui, si de ce merge se mareste, pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit, fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici intinderea armeanului din giurul lui, ci totul ramanea ca mainainte, adica fata apei lucie ca o oglinda. El era dus cu gandurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua in apa, si nu stia ce facea. Nu mai simtea daca este, ori nu mai este. Cand, iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se uita gales la dansul. Unde lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei, acolo, tast! si dansa, si ochii de la dansul nu si-i mai lua. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. Atata era de dus cu mintile. In cele din urma, cum, cum, baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa varful nuielei lui. Se uita si el la dansa, si parca ii zicea inima ceva, dara nu pricepu nimic. Cand se trezi bine din cugetarile lui, vazu ca soarele da in asfintit. Se scula binisor, fara sa-i pese de ceva, si se duse acasa. A doua zi iarasi asa facu, fara sa-i plesneasca prin cap ceva, si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. A treia zi, cum se scula, pleca iarasi la marginea elesteului. Pasamite il tragea ata la ursita lui. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa, iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor, isi aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat in petit, si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul, iata ca broasca mai tasni o data, iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. Se uita drept in ochii broastei, si simti un nu stiu ce, colea la inimioara, pare ca il sagetase ceva. Sezu iarasi jos. Ar fi voit sa plece, dara parca il pironise cineva locului. Mai voi el sa faca ceva cumva, asa ca sa se departeze, dara in desert. Picioarele nu se mai miscara, ca si cand ar fi fost butucite. Se mira de asta lancezeala. Si, mai aruncandu-si cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. Atunci isi lua inima in dinti si striga: - Asta sa fie logodnica mea. - Iti foarte multumesc, dragul meu iubit, ii raspunse atunci broasca. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Tu esti ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. Se sperie oarecum, fiul de imparat, cand auzi pe broasca vorbind. Ar fi rupt-o d-a fuga, dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase, si plapanda, si frumoasa; cum nu se mai afla sub soare. Ii venea flacaului, de drag, sa o soarba intr-o lingura de apa. Dara se opri, si nu facu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el, caci simti ca, de aci inainte, fara dansa nu va putea trai. Se pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. Aci incepeau una, aci lasau alta, pana ce se pomenira ca amurgise. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor, spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. Broasca intra iarasi in elesteu, iara dansul pleca la curtea imparateasca. Mergea el, dara parca-l tot oprea cineva in cale. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. El se tot intorcea de se uita inapoi. Nu vedea nimic, insa el isi tot intorcea capul si se uita. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramanea cu gatul stramb, de atata uitat inapoi.

Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau, incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea", toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Vru el sa le spuie cine a fost broasca, dara nui detera ragaz, caci ii luau vorba din gura, si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. Daca vazu, tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasa, isi zise el, sa vedem ca cine rade mai la urma, rade mai cu folos". A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos, ca sa-si primeasca nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca in zi de sarbatoare, ostasii se gatira ca de alai, pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. Ce e drept, si ele erau frumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi, cai, carute ferecate; si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. Ei, daca se adunara la un loc, adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic, si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Ii tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice, fiu ii era si al mic, si il durea la inima cand il luau in ras, dara toate fura in desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului, pe din dos, insa, isi bateau mendrele, cum voiau, isi dedeau coate de radeau, si chiar se vorbira, amandoi fratii cu logodnicele lor, sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara, cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul, se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. Vorbira ce vorbira, apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. Atunci ea ii raspunse: - Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat, si inca fata de imparat mare, si avut, si puternic. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara, imparatia ne-a rapit-o dusmanii, si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Vorbele ei mieroase, viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat, dara, tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul, el ii mai zise: - Lasa astea acum. Odata daca te-am ales, tu esti a mea, floncaneasca lumea ce va vrea. Gateste-te, iti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu fratii si cu cumnatele mele. - La noi este obiceiul, adaoga zana, ca inainte de a merge la cununie, sa ne imbaiem. - Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el. - De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. Si facand un semn cu mana, apa elesteului se trase intr-o parte si intr-alta, si in locul lui se vazura niste palaturi, stralucitoare de podoabe, incat la soare te puteai uita, dara la dansele ba. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul ce nici dansul, desi era fecior de imparat, nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie, intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat, de mila sa nu le strice frumusetea. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa, incat inchipuia fel de fel de flori, de pasari si cate nagode toate. Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. Dupa ce iesira din baie si se imbracara, trecura prin gradina, unde mirosul florilor ii imbata. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur, cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Ei se urcara. Cum se puse el langa dansa, un luceafar se aseza pe fruntea ei, si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Caii pornira. Dara zburau de parca natingeau pamantul, iara nu ca mergeau. Intr-o clipa ajunsera la imparatul, tatal baiatului, carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. Cand ii vazura, toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri, si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Fratii cei mai mari o malcira, vazand atata frumusete si atata bogatie. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. Incepura a-si da coate, a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Imparatul nu mai putu de bucurie, cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. Zana se purta cu mare bunacuviinta, si vorbi astfel incat robi toate inimile. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa

Si fiindca am dobandit si eu un os de ros. Si asta facu. cu purtarea cea cumpatata. de s-ar crede. Se pusera la masa. zise Ciinele. sa-si cunune toti copiii intro zi. ii saruta mana. Era vesel imparatul pentru aceasta. iara mesenii. vezi. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate.si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. ca mult erau cu lipici. si la cununie si la masa. se prinsera in hora si jucara. "Eu nu". zise Gainusa Rosie. zise Gainusa Rosie. zise Rata. si imparatul impreuna cu dansa. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. de unde bagase bucatele. ca la nunta unui imparat. decat vorbele ei. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. zise Gainusa Rosie. "Atunci il voi secera eu". se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. Atunci multimea. domni in pace. ii multumi. Si asta facu. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. iara ea. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. dupa povata sotilor lor. zana se duse la imparatul socru. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. incat nu mai semana a haine puse pe om. "Cine va secera griul asta?" "Eu nu". imprejurul mesei imparatesti. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. In curind griul crescu inalt si galben. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. "Atunci il voi planta eu". "Eu nu". cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. Imparatul se cobori din scaun. cat un lucru mare. cu agerimea mintii lui. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. "Cine va planta bobul asta de griu?" "Eu nu". Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. Intre acestea veni seara. cu mic. in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu. lucruri care. m-ar da de minciuna. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. zise Rata. parea ca n-atinge pamantul. Mancara si se veselira cat le ceru inima. Asemenea facura si cumnatele ei. zise Ciinele. un manunchi de flori bine-mirositoare. strigara intr-un grai. El dorise. cu mare. fara a se mandri. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. zise Pisica. In calea ei. sotia lui. si. cu buni. "Eu nu". cu prosti. si se puse o masa d-alea imparatestile. ci a alte dihanii. mi-am pus in gand sa va povestesc. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. Gainusa Rosie de Joseph Jacobs Intr-o buna zi. se plecara si le adunara. zise Pisica. Imparatul isi implini pofta inimei lui. in liniste si in veselie toata viata lui. scotand din san. . caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. dara zana cand juca. de umplu locul. Eram si eu p-acolo. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. ii sarutara si ele mana. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. zise ea. "Griul este copt". lua cate nitele si baga in san. si asa si facu. Ceilalti jucau. "Acest bob de griu trebuie plantat". nu jucau. Cand se sculara de la masa. Iara fiul imparatului. Zana. "Eu nu". si se facu un ras de mila lor in toata nunta. i-l dete ca semn de iubire fiasca. pentru negustorime si pentru prostime. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". boieri dvoastra.

eu o voi minca". astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. "Atunci il voi treiera eu". A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. Si asta facu. "Atunci eu". zise Pisica. zise Pisica. "Eu voi face asta". Si asta facu. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! . Cind griul fu treierat. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. zise Ciinele. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. zise Ciinele. zise Rata. "Eu nu". Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. zise Pisica. de cele mai multe ori. zise Gainusa Rosie. zise Ciinele. Doamna Urs a intins o capcana. Dar cand l-a atins. Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?" "Ooo. "Eu nu". "NU. Si asta facu. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. "Si eu". "Eu nu". zise Pisica. si am sa-l prind. dar pe marginea lui. NU!" zise Gainusa Rosie. zise Rata. zise Gainusa Rosie. Si asta facu. Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?" "Eu nu". "Eu nu". "Eu nu". A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului.Cind griul fu secerat. Apoi ea intreba: "Cine va framinta si coace piine?" "Eu nu"." si-a spus ea. "Eu nu". Ziua urmatoare. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. Ea framinta si coapse piine. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. Dar. "Si eu". borcanul a cazut. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. "Cineva imi mananca mierea. zise Rata. zise Ciinele. zise Rata. Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. zise Gainusa Rosie. Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?" "Eu nu". "Atunci eu". Iepurasul cel haios poveste europeana Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia.

era atarnata o colivie veche in care se afla un canar de toata frumusetea. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. tie iti da mana sa ciripesti si sa zbori incoace si incolo." si-a zis razand Doamna Urs.Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. da. de peste tot. . una singura." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. Cine putea sa locuiasca pe-o astfel de strada. cu case mici. dar se lipea tot mai rau. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. o fata batrana. Stapanul n-avusese pesemne la indemana un paharut din care sa-i dea canarului sa bea apa si pusese in loc un gat de sticla. "Oh. in jos spre labute. A aprins apoi focul in camin. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. ii aducea un pumn de verdeata. deoarece nici un gat de sticla nu s-a dovedit graitor pana in ziua de astazi. A inceput sa se scurga pe langa urechi. S-a multumit cu morcovi. cateodata. asa cum facem noi. ii spuse intr-o zi gatul de sticla. fiindca nu putea sa graiasca. Asta insa o spunea mai mult in soapta. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. Dar.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. Sarea sprinten de pe o stinghie pe alta si ciripea cu toata voiosia. sub oala. . mai ales atunci cand stapana lui. Povestea unui gat de sticla de HC Andersen Era o strada ingusta si intortocheata. dintr-o clipa intr-alta. decat lumea nevoiasa? Dar saracia se dovedea in acest loc cu atat mai necrutatoare cu cat. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic.cea mai inalta. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. in fata odaii de la mansarda. si acum sa vedem ce am prins. intors cu fundul in sus si astupat in partea de jos cu un dop. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. avea sa se darame. oamenii. daca as putea sa scap de aici. apoi pe celalalt. "E. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. dintre toate.Ei. spanac si salata ca si restul iepurasilor.urate si darapanate. Dar bietului canar putin ii pasa de uratenia coliviei lui. Am putea marturisi chiar ca rostea cuvintele mai mult in gand. era atat de veche si de subreda incat iti venea sa crezi ca. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. Din acea zi.

dupa ce ti-ai pierdut toate rosturile de odinioara. . ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita. goala si fara dop. in timp ce amaraciunea ii sapase doua cute la colturile gurii. Dar de-atunci pana azi prin cate n-am mai trecut! Cate neajunsuri nu mi-a fost dat sa mai intampin! Am strabatut prin foc. altele sticle de bere. care si ea nu-si mai lua ochii de la vecin. dar se vedea destul de bine ca in sufletul ei staruia un graunte de fericire deplina. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic. Se ingramadeau laolalta carnatii cu sunca. Se simtea parca stinghera. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. avand pesemne sa-si spuna unele lucruri in soapta.. Se urcasera toti intr-o trasura.. tie iti da mana sa ciripesti – relua gatul de sticla – fiindca bunul Dumnezeu te-a pastrat intreg si nu te-a schilodit ca pe mine. Cand au ajuns in padure. Ii lipsea ceva si nu stia ce. i se zarea si eticheta rosie. sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. vinul a inceput sa galgaie in pahare. sa nu mai atarne de nimeni si sa-si croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta. albe ca zapada si tot atat de alb ii era si grumazul. n-ai decat sa canti. a intrat in pravalie ucenicul unui blanar. Si gatul de sticla incepu sa povesteasca. Dar daca norocul te-a urmarit fara incetare. cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum. Blanarul ridica sticla si se grabi s-o destupe.. Poate ca din aceasta pricina obrazul fetei era posomorat si intunecat. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. stiind c-avea sa imprastie in jur o mare multumire. era cea mai frumoasa fata din oras. Sticla a fost asezata intr-un cos plin cu tot felul de bunatati. din pricina ca batea vantul. Invelite in paie. gatul sticlei hohotea parca de un ras inabusit. unele erau sticle de sampanie. Avea mainile subtiri si moi. Uneori. tinerii s-au retras mai de-o parte. pe masura ce se racea. pe-o corabie pe care avea s-o conduca el insusi. Hei. Din mijlocul servetelor albe se ivea gatul sticlei. In clipa aceea. oricat era de straveziu si de stralucitor. Au astupat-o cu multa dibacie. de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor. In anii tineretii. fusese asezata in rand cu altele. n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar. Vinul era foarte bun. ce lucruri de duh nu mi-a fost dat s-aud intr-o lunga calatorie pe care am facut-o. ajunse intr-o pravalie. Dupa cum spuneam. numaidecat. oricine simte clocotind in el o unda de duiosie. cu glas tineresc. Sticla urmarea pe furis obrazul fetei. cu ochii plini de voiosie si cu buzele carnoase ca niste cirese coapte. tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui. dupa cateva vreme. prin apa. pe indelete. cum sa-mi mai arda de cantec? Pe vremea cand eram o sticla intreaga. Sticla n-a putut auzi ce-si spuneau. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita. Ispravise cu cinste cel din urma examen si-a doua zi trebuia sa plece la invatatura in strainatate. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea. pe vremea cand trebuia sa se logodeasca fata blanarului! Totul parca s-a petrecut ieri. In sfarsit. sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui. tot atat de linistita ca si in trasura. In ceea ce ma priveste. toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. simtea o mare dorinta sa porneasca in lume. Oamenii chiuiau in cinstea mea. La inceput. Totul avea sa fie primit de fata blanarului. sarbatorindu-ma.Dar tare as vrea sa vad ce ai face daca ai fi in locul meu si. cu alte cuvinte. Fata tinea cosul pe genunchi. dintr-o podgorie renumita. iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata. iar sticla n-avea nici un cusur. Dar. cantam si eu cand in pantec imi galgaia vinul. intr-adevar. A tras o pocnitura strasnica la iesirea dopului si. oricat de rau ar ajunge cineva. prieten din copilarie. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite. Dupa catava vreme. prin vazduh si pe sub pamant. Intr-o buna zi. In acelasi timp. dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla. . daca i-ar fi spus cineva. Asa. Si intr-adevar. A simtit atunci ceva foarte placut. Cand a fost luata de-acolo si a putut sa priveasca in jur cu mai multa usurinta. fiul unui zugrav. sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. te-ai pomeni ca nu ti-a ramas teafara decat gura si aceasta astupata cu un dop! Stiu foarte bine ca atunci nu ti-ar mai arde de cantec.Da. Era. sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“. iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. de pilda. branza si untul printre feliile de paine alba. Apoi au pus-o deoparte. canarasule! Tot e mai bine sa se gaseasca o faptura plina de voiosie intr-o casa atat de posomorata. cu gand sa petreaca in crang. din pricina ca ramasese in cosul cu merinde. multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung. glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie.Sa-mi dati vinul cel mai bun pe care-l aveti – a spus el. Ti-ar trebui nu stiu cat timp sa stai si s-asculti cate ti-as mai povesti. fie ca a fost ea nobila sau nu. a ramas uimita bagand de seama cata schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. frumoasa si rumena in obraji. Toata lumea era fericita si radea cu voiosie. au fost asezate cu mare grija in lazi.

. Mama deserta numaidecat sticla cea mica in cea mare si adauga atat rachiu cat s-o umple pana la gura. La inceput ii facuse placere o astfel de ratacire. asa ca n-ai sa mai poti inveseli pe nimeni. . Si totusi. nu ai ai ce cauta pe lume. a astupat-o si i-a dat drumul in valuri. n-avea cum sa-i mai vada pe cei in tovarasia carora venise.Uite. tanarul capitan. in cele din urma. s-a gandit cu tristete la nerecunostinta oamenilor. ea isi amintea de cuptorul in care se nascuse si parca-i venea sa se arunce in volbura de scantei. Cu cateva clipe inainte de-a fi pierit in valuri. la urmaurmei.Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa v-aduca noroc! – a strigat din nou tatal fetei. Dupa ce toata lumea si-a golit paharele.. Fata se uita lung dupa ea. A ratacit indelung si zile in sir a vazut soarele rasarind si apunand. cand intr-o parte. iar tanarul marinar si-a cuprins logodnica de mijloc. In ajun. avea s-o intalneasca din nou.Sa bem pentru grabnica mea reintoarcere! – a zis el. Marinarul. dar. dar. tinand-o strans de gat. amaraciunea si deznadejdea pe care trebuia sa le pricinuiasca i se pareau mai putin decat negura asteptarii in care se chinuia biata copila. sticla noastra a fost privita cu multa prietenie. Sticla care altadata avea menirea sa imprastie prin continutul ei multumirea si voiosia ducea acum vestea infricosatoare a mortii. Dar iata ca intr-o zi se starneste o mare furtuna. venea alta si-i lua locul. venise sa-si ia ramas bun de la ai sai.Iata cel mai bun leac – spuneau ei de cate ori Peter Jansen le turna cate-un paharel. oamenii s-au inecat cu totii. „Eu le-am daruit cel mai strasnic vin. avea menirea sa duca cu sine tristetea si deznadejdea. care trebuia sa ajunga marinar si sa porneasca intr-o lunga calatorie. Atunci cand zarile erau aprinse ca para focului. unde-a ramas vreme indelungata fara ca cineva s-o mai fi bagat in seama. unda o . cand era aproape sa se innopteze. Unde se afla oare? Incotro ar fi trebuit sa se indrepte sticla ca sa-i poata da de urma? Nu stia nimic. .“ De buna seama. A fost aruncata intr-un ungher. am pierit in fundul marii“. O sticla de rachiu fusese astupata si invelita in hartie si batrana se pregatea s-o vare in desaga. Maica-sa ii punea in desaga lucrurile de care socotea c-avea sa aiba nevoie. In schimb. aceeasi corabie cu care trebuia sa plece si tanarul a carui logodna avusese loc in aceeasi zi. au trecut pe marginea lacului doi feciori de tarani. mult mai tarziu. Cata vreme a mai pastrat intre pereti cele cateva picaturi de rachiu. alaturi de-al sau si de-al logodnicei sale. cand iata ca intrara pe usa cei doi flacaiasi care gasisera sticla goala la marginea lacului. Tanarul a umplut iarasi paharele. tarata necontenit de ape. la o scaparare de fulger: „In numele lui Iisus Hristos. arunca sticla din toate puterile. Si pe acelasi petic de hartie adaugase numele corabiei. zise ea. vor avea de-acum rachiu destul ca sa leajunga pe tot timpul calatoriei si sa nu mai sufere de durere de burta daca s-o intampla sa-i apuce furtuna. oamenii nu mai sunt in stare de nimic din pricina ca noaptea e neagra ca pacura. Acestea zicand. Valuri uriase imbrancesc corabia din toate partile. Isi urma calea. A varat-o apoi in cea dintai sticla ce i-a cazut la indemana. Si iata in ce chip sticla noastra porni in largul lumii. . ajunse sa se plictiseasca. Au dat peste sticla si-au luat-o cu ei. Dar. Catargul cel mare se frange. Acesta nu vazu sticla. oricat de amarnica a fost aceasta ratacire. la a carui logodna luase parte si sticla. chiar dac-ar fi vazut-o. cand intr-alta. Si in cele din urma corabia se duce la fund. pe care il chema Peter Jansen. care nu primise un singur gand din partea logodnicului ei. goala cu desavarsire. in timp ce vanturile de miazanoapte si miazazi imbranceau valurile. de unde sa-i treaca prin minte ca era aceeasi pe care-o zvarlise in papuris in toiul voiosiei! In ceea ce-o privea. apa razbate pe punte. Peticul de hartie. Si. Si ascultau cu cea mai mare bucurie cum galgaia rachiul din fundul sticlei. Tarziu. Dupa catava vreme s-a simtit obosita sa tot rataceasca zadarnic si fara nici un rost in larg de ape. cel din urma bun-ramas al logodnicului catre aleasa inimii lui. Dupa cine stie cata vreme. Isi da foarte bine seama ca nu asta era menirea ei pe lume.Tu mi-ai dat putinta sa sarbatoresc cea mai frumoasa clipa din viata mea! Odata incheiata aceasta sarbatoare. Daca furtuna se domolea o clipa. Toti ceilalti si-au golit paharele. scrisese pe un petic de hartie. Dar putea sa le-auda cantecele si hohotele de ras. o data ce-ar fi ajuns in mainile aceleia care trebuia sa-i cunoasca cuprinsul. Sticla a cazut teafara in papurisul din apropiere. Dar intr-o zi s-a pomenit goala. Corabia s-a dus la fund. ei m-au oropsit sa inghit fara voie apa din balta. De azi intr-un an vom sarbatori nunta. si-a zis ea. fratele lor. o primi bucuros si-o duse pe corabie. cum sta in marginea lacului. sticla n-avea cum sa se socoteasca injosita. deoarece rachiul era pentru marinari tot atat de pretios ca si vinul cu care fusese umpluta intaia oara. biata sticla a avut norocul sa nu se izbeasca de vreo stanca si nici sa fie inghitita de vreun rechin.Sa traiasca tinerii logodnici! – a strigat blanarul ducand paharul la gura. el a ridicat sticla si. a adaugat: . cu incredintarea c-o vedea pentru ultima oara si fara sa poata banui ca. De azi inainte n-ai sa fii umpluta a doua oara.

poate c-as fi invatat limba tarii acesteia. Apoi a fost aruncata in pod. era cat pe-aci sa scape din mainile celui care o despacheta. nici sticla n-o mai recunoscu pe fata blanarului.. uitand ca petrecuse douazeci de ani aruncata intr-un pod. Te intalnesti cu oameni cu care ai avut stranse legaturi candva. Cu cata amaraciune isi amintea de ziua cand lasa sa i se deserte continutul spumos in pahare. a fost numaidecat despachetata. Asadar. poate din pricina ca lampioanele nu fusesera de-ajuns. Simtea cum o cuprinde din nou voiosia de altadata. iar sticla a fost asezata pe o polita. Printre cei singuratici se afla si o fata batrana. pana cand nu se mai putura cunoaste nici cel putin cateva litere. Prin ungherele mai indepartate. Dar nu era mai bine acolo decat in forfota oaspetilor? Putea sa guste in liniste un ceas de fericire. Printre ele se afla si sticla noastra. singura limba pe care-o cunostea. Trecand astfel din mana in mana. striga cu ciuda: . pe care nimeni n-o baga in seama. Necazurile trecutului nu mai insemnau nimic pentru ea. Asa se intampla de multe ori in viata. „Si totusi. Intr-un tarziu. lua parte la voiosia obsteasca. asemenea unor lalele invapaiate de razele soarelui. Omul a destupat-o. se reintorsese in tara ei! De bucurie. Seara era minunata. ca sa se bucure de frumusetea serbarii. a dat un mare ospat. Se simtea stapanita de atata duiosie incat nu-si dadu seama cand i se scoase dopul si cand ii fu desertat continutul. Dar sticla aproape ca nu-si mai amintea nimic. i se arata hartia. n-a putut sa afle despre ce era vorba in cuprinsul ei. negutatorul de vinuri. Si apoi. chiar daca soarta te-a blestemat sa putrezesti intr-o pivnita umeda si intunecoasa!“ Dupa catava vreme. dar nestiind sa citeasca. Era aceeasi limba pe care-o vorbisera cei din preajma cuptorului. Cel care-o despacheta. departe. Oricum. auzea cantece. aruncand sforile si hartiile. a scos hartia dintr-insa. Si-a dat seama totusi ca trebuia sa fie o veste din partea unor naufragiati. Intalnind perechea ce parea sa fie atat de multumita. trecu pe langa sticla o pereche de tineri logoditi. Trecu pe langa sticla fara s-o recunoasca. de vreme ce nu era alta decat fata blanarului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din viata ei si n-avea cum sa-l mai uite. intr-un dulap dintr-o mare incapere. Intr-una din zile. „Daca n-as fi fost aruncata in pod. Sticla isi aduse numaidecat aminte de tanarul capitan. nici razele lunii. unde. mult mai frumoasa si mai incapatoare. pe-un maldar de nisip. printre soareci si paianjeni. O gasi cineva si-o lua. se pomeni aruncata intr-o pivnita. Venise si lume de departe. astfel ca tot mai putea fi buna la ceva. Si tocmai cand isi veni in fire. de fata atat de dragalasa a blanarului si de logodna din padure. Cineva si-a adus aminte ca ascundea in fundul ei o taina. asezasera sticle in gatul carora infipsesera lumanari. Tot parcul din jurul cladirii era plin de lampioane colorate. caci locul in care se afla era la mii de leghe departare de locul in care luase nastere. fiindca aceasta nu mai pastra nimic din frumusetea de odinioara. spre miazanoapte. in bezna si in praf. isi aminti de-o veche logodna. Si cand se gandea cat de mult il pastrase! A fost umpluta cu niste seminte ce trebuiau duse departe.cand nu ma pot bucura de nimic?“ Dar. Mare minune daca nu cumva s-o fi spart! Dar sticla era teafara si nevatamata. intelegea fiecare cuvant rostit.arunca la mal. N-a mai scos-o nimeni din intunericul podului douazeci de ani in sir. n-avea sa uite nici goana pe valuri. luand toate sticlele cu el. In afara de asta. Cand au inceput sa dea jos acoperisul. in timp ce ducea cu sine o trista veste. Se imbogatise si traia acum intr-un palat. ca sa se inalte in locul ei o alta.. a fost acoperita de praf si de panze de paianjen. Peticul de hartie s-a dus odata cu apa cu care fusese spalata. Sticla a ramas in dulap mai bine de un an. unde nu puteau sa strabata nici lumina opaitului. din pricina ca era scrisa cu creionul. a intors-o pe-o parte si pe alta. poate tocmai in clipa cand la acelasi lucru se gandise si sticla. De cate ori venea cineva in casa. Dar n-avea cine s-o desluseasca in clipa aceea. unde te-ai putea simti mai bine decat in tara ta. fara sa-i mai poti recunoaste.“ Ai casei insa au sters-o de praf si-au spalat-o cu grija. Cat se simtea de fericita! Vedea iarasi copaci inverziti. au dat peste sticla. Bine astupata si bine impachetata. s-a pomenit din nou pe o corabie. ar fi avut de ce sa fie nemultumita. Poate c-ar fi ramas un veac acolo daca nu s-ar fi daramat casa. In parcul din jurul cladirii putea sa intre oricine. cei ce facusera chef in padure si marinarii in tovarasia carora calatorise pe corabie. intr-un ungher intunecos. omul care locuia in casa aceea s-a mutat. Cand a ajuns. cel din urma bun-ramas al unui suflet rapus atat de timpuriu. isi zicea ea. dar nu putea nimeni sa-i talmaceasca cuprinsul. in scurta vreme. Pe cata vreme.Au acoperit-o in asa fel ca sa n-o mai poata nimeni desface. intr-o buna zi. unde avea sa ramana uitata ani si ani. A varat peticul de hartie in sticla. isi zicea ea. La randul ei. Parca nici n-ar fi vrut sa ia parte la voiosia celorlalti. slovele incepura sa se stearga. care nu fusese poftita la ospat. in racoarea crangului! Si iarasi. desi nu se schimbase intru nimic. trebuia s-ajunga la capat. cum sa nu-si aminteasca. nu mi-a mai fost cu putinta sa fac nimic si toti au uitat de mine. „La ce-mi foloseste o astfel de calatorie – isi zicea ea . . nici vapaia soarelui. deoarece se afla cam la o parte.

care il urmareau cu privirea. acolo unde fusese asezata colivia cu micul canar care navea din ce sa bea apa. ca sa aiba lumea de ce rade. care-a vandut-o cu zece gologani ca sa-si cumpere o prajitura. Capeteniile orasului se urcara pe un fel de podet si muzica militara canta. Tulpina e incarcata de flori. spuse fata batrana. Ai cu toate acestea. se afla cineva din vremea aceea. Ametise parca si se rostogolea in fuga. De toate isi aduse aminte. de-a fi lasata sa pluteasca deasupra orasului cu acoperisuri de arama si turle stralucitoare. franghiile cu care fusese legat fura taiate. Urecheatul se uita speriat intr-o parte si intr-alta. Numaidecat. lumea s-a ingramadit din toate partile. care-a umplut-o cu un vin foarte bun. Sfaramaturile s-au rostogolit la pamant. dar si toate ocheanele erau indreptate numai spre dansa! Trosc! Dar ce s-a intamplat? A cazut pe un acoperis si s-a spart drept in doua. chiar daca n-ar fi fost mai mult decat o biata vrabie. Are din ce se adapa o pasarica. Din florile lui vom impleti cununa care va impodobi fruntea copilei tale. mai ales cand avusese prilejul sa pluteasca in vazduhuri. singura podoaba din odaita ei saraca. Dar rasadul pe care mi l-ai daruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. cu sarituri sprintene. Dar aceasta clipa nu s-a mai ivit. despre floarea din glastra. nici pasarica. Singur gatul ramase intreg si se desprinse atat de frumos de restul sticlei. Gatul sticlei a primit si aceasta noua ciudatenie a sortii cu resemnare deplina. in sfarsit. Sticla vedea totul prin gaurile unui cos in care fusese asezata alaturi de-un iepure viu. marele noroc dea nu te izbi de nimic si asta e de cea mai mare importanta pentru mine. Banuise pesemne ca in scurta vreme avea sa fie lasat sa cada din balon. Cei din apropiere. cum era sa le treaca prin minte sa-si cumpere si una si alta numai pentru ca gasisera un gat de sticla aruncat de cine stie cine? Totusi. biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. Floarea a crescut si eu am imbatranit. Dar nici in pravalia lui n-a ramas multa vreme. multumindu-se ca. ratacind deasupra norilor? Peste cateva zile.Sa nu cheltuiesti bani cu florile la cununia fiicei tale. il umplu cu apa si-l aseza in colivie. Dar ea nu coborase in strada. balonul era un lucru nou si multi nu stiau la ce anume ar putea sa foloseasca. batand din palme. Cand s-a ivit ziua plecarii. Fata cea batrana se afla printre ei. cineva isi aduse aminte de fata batrana care locuia la mansarda.Strasnic paharut de pus in colivie! – zisera ei. strabatand vazduhul. fetei batrane veni sa-i faca vizita o prietena si gatul sticlei ramase foarte mirat cand baga de seama ca. incepu sa urce in vazduh. urma sa-mi fac din florile lui cununa de mireasa. Napadita de atatea amintiri dureroase. ducand cu el un om si cosul in care se aflau iepurele si sticla. deoarece. In cele din urma. sticla a fost furata de un strengar. din cand in cand. Dar fiindca n-aveau nici colivie.La sfarsitul serbarii. in loc sa aduca vorba si despre dansul. prefacandu-se in tandari. Era acum in stapanirea unui negutator de vinuri. care avea acum apa din belsug. Vedea cum balonul se umfla din ce in ce. incepu sa ciripeasca cu mai multa voiosie si canta de-ti era mai mare dragul. . auzind zgomot. il astupa la un capat cu un dop. Ochii care aveau sa ma calauzeasca in largul vietii mi-au secat de plans si s-au stins pentru totdeauna. Logodnicul meu se odihneste in fundul apelor. Muzica rasuna cu si mai multa putere si toata lumea tipa. „Intr-adevar. in colivia canarului drag. ca mai intotdeauna in astfel de imprejurari. E din rasadul pe care mi l-ai dat in ziua cand m-am logodit. ci sta la fereastra mansardei. ca sa cada dupa aceea drept in mijlocul multimii. dupa aceea isi umplu un pahar ca sa bea in sanatatea celor de jos. ele vorbira despre cu totul altceva si. Cat se simtea de multumita vazand ca nu numai toate privirile. Peste un an. trebuia sa porneasca la drum cu balonul. urmarind inaltarea balonului. Fata batrana se pleca mai mult pe marginea ferestrei ca sa vada balonul si dadu la o parte o glastra in care inflorea o tulpina frageda de mirt. Intr-adevar. A fost cumparata de un calator care. lasa sa cada sticla. Dar nici sticla n-avu ragazul de trebuinta sa se gandeasca la marea cinste ce i se facea. Canarul. ea primi gatul sticlei cu multa bucurie. se grabira sa ridice de jos gatul sticlei. indeosebi. sa-si racoreasca ciocul intr-o farfurioara sparta. pe vremea aceea. fara sa-i fi fost teama ca ea putea sa sparga capul cine stie carui biet crestin cumsecade. .“ Mii de oameni se ingramadisera pe strazi. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata. Vazu cum omul urcat in balon dadu mai intai drumul iepurelui. ciudat soi de calatorie! – isi zise sticla. La urma-urmei. dandu-se peste cap. Sticla insa nu pricepea nimic din toate acestea. ciocnind in sanatatea tinerei perechi? . in duminica urmatoare. O astfel de goana. Iti daruiesc glastra pe care-o vezi in fereastra. nu fusese indeajuns de fericit in atatea alte imprejurari. incat iti venea sa crezi ca fusese taiat cu diamantul. clatinandu-se. pe vremea aceea. in cea mai deplina libertate. fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei. in clipa cand se izbira de lespezile cu care era podita ograda. i se parea o adevarata fericire.

statea numai cu imparateasa. Sarea in bucate A fost o data un imparat. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. in sfarsit. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. -raspunse aceasta. -Eu te iubesc ca zaharul. Printul a fost ranit. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. -Te iubesc ca mierea. Mai ales de cand i-a murit sotia. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. Era atat de harnica si de priceputa.Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. -raspunse fata. fiindca tot nu prea o aveau la inima. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. cat de mult il iubeste. iar fata de . Cand. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane. a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. au devenit nedespartite. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. luandu-l cu el si pe fiul sau. Dupa ce au vorbit ele putin. tata -raspunse mezina. cu lacrimi in ochi. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. -Ce fel de raspuns este acesta. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa.

tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. ii murise cea mai draga dintre fiice. Zdrentuita . urma sa-si aleaga nevasta. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. dar pana la urma printul a convins-o.basm englezesc Intr-un maret palat. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. nu se va uita la ea. atat cat va trai. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Cand batrana doica o vazu asa. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Lacrimile sale. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. Cand batrana doica ii adusese copila. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. Dar. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. traia odata un lord batran si foarte bogat. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. cand nu era nimeni prin preajma. Singurul ei tovaras era gascarul care. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. A intrebat in dreapta si in stanga. Impreuna nu lea fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. Cand s-a inzdravenit. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. varsand lacrimi amare.imparat statea si ea cu dansii. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. unicul sau fiu. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. ii canta atat de vesel din fluier. Acesta a chemat bucatarii. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. Si asa crescu ea. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. care picurau pe pervazul geamului. Asa ca-i intoarse spatele. . pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. care nu avea nici sotie nici copii in viata. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. numai imparatul. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui. lui nu-i pasa. cand auzi despre ce era vorba. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. In tot acest timp. la malul marii. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. el se jura ca. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. se duse la stapan si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. care inca mai sedea la fereastra. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare.

Si lighioile acelea. daca e numai p-atata. Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el. In cele din urma. In acest timp. gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. Dar Zdrentuita rase. Cu cat ea il refuza. Baiatul a luat-o de mana si. Dar tare greu ii era bietului om sa umble.. un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa.. iar in timp ce canta. o coronita de aur era in parul ei. -He. cu barba alba colilie si parul pana-n calcaie. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. lighioi care pana atunci nu mai fusesera pe pamant.. iesea din padure nasul oilor. demult. la agonisita lui. ma duc.. mosicule.. cu atat tanarul o ruga mai aprins. asa cum era imbracata. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. ca pazesc eu in locu-ti. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. cand un tanar chipes. imbracat frumos. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmulitei lui.. un lup. -Bine. minune. iar daca se dedulcea... fie-ti mila si da-mi olecuta de cas. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. cum ma departez. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. asa ca se dau de-a dura pe langa turma. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. N-au mers prea mult. in graba au inceput sa se crete furca cu lupul. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. atunci atat i-a fost. iar colo mai departe. . ca nu putea sa se dedulceasca in voie de munculita lui.Auzind asta. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. care-i hartapanea pe toata ziua cate-o oaie. sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul. da nu pot. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. mai ciobane. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. cat ai clipi din ochi. S-au facut din cele doua mere doua lighioi. gadina da figa la turma. -Buna ziua. din apropierea unei paduri. pierdea oile. Inainte sa termine ce avea de spus. Strabatura sala. urmati de cardul de gaste. iar oitele pasteau in liniste. ca sunt calator si de foame ma abatui pe aici. sa-l goneasca spre padure. Vazand-o. Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din san doua mere si le arunca inaintea lui. cand avea nevoie. domnii radeau. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. -De ce? -Apoi. S-apoi. in timp ce doamnele susoteau. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. Crede-ma.. Si a plecat ciobanul. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. Legenda Cainelui legenda populara romaneasca A fost odata. Azi asa. spre rasarit. il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si. ca s-o convinga de sinceritatea sa.. dar ceva mai mici. tata.. Dar lupul. au pornit spre oras. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. Cand se uita unchiasul.. iar regele privea nedumerit. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. caci el tot mai sta langa fereastra. amandoua la fel cu lupul. iar fata imediat s-a veselit. cand uite ca nimereste la turma un oaches batran. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. Rogu-te. Cred ca l-ati putea vedea. ti-as da cu draga inima. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. si stiti de ce? N-apuca sa se departeze oleaca si. ca de foame nu vaz inaintea ochilor. Da asta pana intr-o zi. maine asa. mosule. pana ce se indragosti de ea. demult. s-a luat ciobanul de ganduri. Dar cand ajunsera in fata tronului. zise ciobanul. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. Ba avea si niste chei la brau. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. tanarul tragea cu coada ochiului la fata. Da incotro? -Pana aici. isi avea ciobanul stana. ba-mi mursica si din celelalte. -Multumim dumitale. cu gastele deschizandu-le drumul. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. pacatele mele. -Asa? Apoi du-te fara grija.

ca uite nu iese puiul. O! Nu. -Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. vezi? Din merele alea se trag cainii de astazi.Ei bine. si mama ii lasa in voia lor. sa traiasca apoi feciorii. pana pieri intr-o lumina orbitoare! -Mare e puterea ta. sa-mi dea. ziditorul lui: -Doamne. ca sa-i pot lua eu din mana. facand o galagie de-ti lua auzul. graul isi legana spicele-i galbene. . orice-mbucatura. si erau asa de late. . dincolo de cealalta parte a gradinii. limba pe care o invatase de la mama ei. El saracul. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. hotarele ei se intind mult mai departe. pana in livada preotului. nu-i am inca pe toti. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. Doamne! Zise iarasi ciobanul. Iarta-ma dar. Nu zice ca pisica: . D-aia cainele nu e spurcat. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. dupa ce facu cateva semne spre oi si spre caini. sa se milcosesca. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. omule! Mai bine scoala si asculta aici. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. sa ramana doar o baba si sa fie si aia oarba. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. Si asa.Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. Si dupa ce vorbi astea. Spun drept m-am saturat. cum merge? intreba o rata batrana. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul cainilor. vorbind in limba egipteana. Si se aseza iar sa cloceasca. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. . Ati iesit toti? Nu. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor. -Nu-i nimic. dar cu un aer foarte plictisit. care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi. si el nici macar nu vine sa ma vada. Doamne! Sa moara toti din casa. sa se dagarteze pe langa el si sa-l linga pe haine. iar cealalta e catea. si isi clocea ouale. drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine. Ratusca cea urata de H. cainii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. Doamne! Sa traiasca stapanii mei si sa faca noua feciori. inlauntrul carora erau lacuri adanci. . caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. incet. e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfantu Petre. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul.Mai am numai un ou. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. care venise sa-i faca o vizita. Ia priveste putin pe cei scosi. Sfinte Petre ca nu am stiut de la inceput cu cine graiesc. meat copiii se puteau ascunde sub ele. Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atata bine? -Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta. Doamne! Ca mult mai tine. cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe: -Doamne. Iar unchiasul. . si nu stiu ce sa ma mai fac. cum iesira din ou.Doamne. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. incepu sa se indeparteze incet. cand mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfantuletului. Da. ca sa iasa fiecare cu cate-o imbucatura in mana. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. semn de binecuvantare. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e caine. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri.Ce mare e lumea! zisera puisorii. ovazul era inca verde.C. oul cel mai mare nici nu s-a clintit sta neciocnit. sa ma satur si eu. cu adevarat era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci.

asta-i un ou de curca. si sari in apa. . Toti sunt draguti afara de acela. si pleca. Si pornira sa se joace. Pe cand vorbea asa. hustiuliuc. dar chiar si de oameni. . si merse tinta spre el. striga mama. raspunse rata. tot am pierdut eu atata vreme. Asa s-a petrecut in ziua dintai. E de rasa spaniola. Oare sa fie intradevar pui . n-a iesit bine. zise rata cea batrana. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija. dar si de puii de gaina. din pricina urateniei lui. sa stii de la mine. . da. ca are nevoie sa fie putin mustruluit.Se poate. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti.. ca o corabie cand isi intinde panzele. Acum. din pricina asta nu-i asa de bine facut. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. si la urma il lua pisica. In sfarsit ciocni si oul cel mare. zise ea pe urma. asa e. se vazu muscat lovit batjocorit nu numai de rate. chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. repede. ziceau toti. si ziceau tare: . ."Mac-mac". Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. zise batrana. zise rata cu panglica rosie. si am avut mare grija. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. Da-l incolo. si iesi din ou. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti.. A doua zi era o vreme de toata frumusetea.Frumosi copii mai are mama. urma ea. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. s-arunca asupra lui si-l musca de gat.Ce fel de boboc. Numai luati seama sa nu va departati de mine. . sau sa mearga inainte. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. dar e asa de mare si de pocit zise rata care incepuse galceava.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. si sa va paziti bine de pisica. dar are o fire asa de buna. fiti ca la voi acasa. de aceea e asa de mare.Lasa-l in pace.Ba nu. asta-i ceva foarte frumos si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou. se duse cu toata fainilia la sant. .Si apoi. sa va faceti intrarea in lume. si celelalte rate din jurul lor ii priveau.. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. A stat prea mult in ou. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. zise rata. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. sa nu va calce cineva.Nu. adauga batrana. nu-i asa de urat cand te uiti mai de aproape la el. nu face rau nimanui..Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. si nu-i pasa asa mult de frumusete. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat se umfla. . . la urma urmei e un ratoi. si curcanul.Ia uita-te aici..Dar ceilalti sunt foarte draguti. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. raspunse mama lui. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca.Asta nu-i cu putinta. e un ou de curca. si toti se bucurau de apa. nu-l primim intre noi. ascutindu-si ciocul pe iarba.Cum vei vrea. Haide. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. parca n-am fi noi destule aici. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. Intrara cu totii in curtea ratelor. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. ca i se inrosise tot capul. A. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. mai vin altii acum. . miscati picioarele. Degeaba voiam eu sa-l invat si bleotocaream si ma rasteam la el. si inoata de minune. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. acum copii. Cred c-o sa creasca frumos si cu vremea s-o mai potrivi el.Mac-mac! Veniti cu mine. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. si. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu. Dar bietul boboc. Cred c-o sa fie voinic. mama ratustilor. . Adevarat ca nu-i frumos. si o sa-si faca el drumul in lume. infuriat grozav. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. . si mult necaz am mai tras cu puiul. nu. . Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. nu asa. tineti-va bine. cel iesit mai in urma din ou. zise mama.Prea e mare. hai sa va prezint la curtea ratelor. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. asta nu-i pui de curca. si mereu ii spuneau: . am sa mai stau o zi-doua. . Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. Piu! Piu! facu puiul.

Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. dar nu vazu nici un ou. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-.Nu. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. daca-i frecai bine spinarea in raspar. . o rupse la fuga. . A doua zi. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume.Ce-i asta? se intrebau ele. zise batrana. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. inchise ochii si merse mai departe. livezi. Gaina avea niste picioare foarte scurte. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance.. asa ca erau foarte obraznici. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. si luandu-si inima in dinti. stia sasi rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos.Ei bine. cand se trezira ratele salbatice.Nu.Bine ar fi sa te ia pisica. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. si batrana o iubea ca pe copilul ei.Slava Domnului! suspina bobocul.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. si-i zicea "Patica". Mai astepta cstva timp. dar de asta putin ne pasa noua. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani. . -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. O abureala albastrie. . Abia pe sub seara zgomotul inceta. chiau. Ratele il muscau. Cainele se intoarse spre boboc. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. Era vanatoare mare. Ea facea oua minunate. Si ramase asa. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau. mai toate domnisoare. Sarmanul. dar aceasta supara foc pe gaina. Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. iar gaina era stapana. Furtuna era in toiul ei. zisera noii veniti. . toate-i mergeau din ce in ce mai rau. Ei nu traisera inca prin lume. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. Acolo locuia o femeie batrana.". Astepta ea vreo trei saptamani. stia chiar sa scapere scantei. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. ca mici norisori. o sa avem de-acu oua de rata. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. . infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. "Si toate astea pentru ca sunt urat". poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. ceea ce si facu. ai auzit? si motanul il intreba si el: . ce se indoiau deasupra trestiilor. parca se mai gandea el sa se insoare. Motanul incepu a morai si gaina a carai. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa. unde traiau ratele salbatice.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. si stiu sa cante frumos. puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. in apropiere. putea deci sa intre inauntru. in tacere. cu toata uratenia ta. se gandi bobocul. crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. si motanul. . ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. Motanul era stapanul in casa aceea.. Dec-data se'auzi: poc. . Se culca acolo in noaptea aceea. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile.As vrea sa fii departe de aici". ca era tare amarat si cadea de osteneala.Iaca un noroc pe noi. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. si apa se rosi de sangele lor. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. cu motanul si cu gaina ei. . . Atunci o porni el si iesi afara din curte. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici.Te poti fali. se uita de jur-imprejur.Asculta camarade. in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. Ajunse la un iaz mare. Strabatu el campii. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ".

ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. despre mine nu-ti mai vorbesc. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. Statea rebegit culcat in marginea iazului. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. Femeia striga si batu din palme de manie. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. Nu mai putea uita frumoasele pasari.Da. Ciocarliile cantau. Ai poposit colea. Sosi toamna. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. . Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. osteneala-l dobori. Atunci. vantul le facea sa zboare. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. s-apropie. zise bobocul.Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. zise bobocul. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica.. si unde se duceau ele. Era o primavara fermecatoare. sau invata sa torci. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. veni pe-acolo un taran si-l vazu. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . lua bobocul si-l duse femeii lui. el. intr-ade-var. Fa oua sau toarce. iar clmd iesi la fata apei. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. iti spun poate lucruri neplacute.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. fericitele pasari din slavi. pentru a se duce departe de locurile acestea.Ce-i asta? zise ea. prapadit de osteneala. ca poarta era deschisa. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. . luneca pe apa. printre trestii. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. Erau lebede. in curzind se pomeni intr-o gradina mare.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. raspunse gaina.Nu ma intelegi. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. nebun de spaima. copiii se repezira pe gramada de gunoi. Intr-o seara. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. N-ai nici o treaba. si toate astea au sa-ti treaca. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. Acolo bobocul isi veni in simtire. Si bobocul porni. trebuie sa fie o mare fericire. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. care . . pe cand soarele apunea frumos dupa deal.Cum vei vrea. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. frunzele din padure se ingalbenira. se dete la fund. . Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. sparse gheata. Copiii dadura sa se joace cu dansul. ridica gatul.minune . bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. Nu te crede prea mult copile. oriunde. zise gaina. biata fiinta urata. eu iti vreau binele. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. N-avea nici un necaz pe ele. si cum se cunostea ca era primavara! . .bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. Crede-ma. parca nu mai era el. in tarile calde. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. A doua zi de dimineata. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. Bietului boboc numai bine nu-i era. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. in sfarsit se simti istovit. noroc pentru bietul boboc. sa stea cu ele. incat tot laptele se imprastie in odaie. sari in putinei. ca sa prinda ratoiul. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. si cu toate astea le iubea. Ei radeau si tipau. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. cerul se posomori. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. de indurat in iarna aceea strasnica. Dar. Glasul lor era cu totul deosebit. Intreaba putin pe motan. departe. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. Habar n-avea ce pasari erau acelea. raspunse bobocul.. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Si iarna era asa de frig.Totusi. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. la caldurica. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare.

intr-ade-var. e un farmec nespus sa plutesti pe apa.. Atunci ea se simti rusinata. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. si cel mai mic dintre ei striga: . Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! . vazand frumusetea care-l inconjura. zise batrana. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. acolo sub el. da. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. asa de urat sa ma apropii de ele. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. si toate astea au sa-ti treaca. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . si isi ascunse capul sub aripa. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. despre mine nu-ti mai vorbesc. Intreaba putin pe motan. cand iesi dintr-un ou de lebada. .Nu. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei.Nu ma intelegi. o pasare urata. Ai poposit colea. iar gaina era stapana.Nu. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: .Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. dar nu vazu nici un ou.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea.Ei bine. Dar nu era ingamfata deloc. inchise. . trebuie sa fie o mare fericire. In gradina venira copii. ca era prea mare fericire pentru ea. . Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . de toata frumusetea. care aruncau paine si graunte in apa. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. Astepta ea vreo trei saptamani. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". o sa avem de-acu oua de rata. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. nu mai era insa o pasare sluta.Da. Fa oua sau toarce. la pasarile acestea imparatesti. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. au sa ma ucida ca am indraznit eu. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. dar aceasta supara foc pe gaina. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. isi astepta moartea. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . . . ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. N-ai nici o treaba. zise bobocul. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem.Omorati-ma. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor.Totusi.Iaca un noroc pe noi. era si el acum lebada! Da. raspunse gaina. ai auzit? si motanul il intreba si el: .Da. zise bobocul. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. nu stia singura cum sa mai stea. . Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. insusi chipul lui.Ce-i asta? zise ea. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. era lebada.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? .Vreau sa ma due la ele. dar ce-mi pasa? La urma urmei. la caldurica. Nu te crede prea mult copile. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. O inima buna nu e niciodata ingamfata.Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu . alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: .. de care fugeau toti. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: .Atata fericire niciodata n-am visat. Motanul era stapanul in casa aceea. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. cu pene cenusii. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate.

de toata frumusetea. Ei radeau si tipau. sparse gheata.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . inchise. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. si cel mai mic dintre ei striga: . noroc pentru bietul boboc. ridica gatul. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. el. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. de indurat in iarna aceea strasnica. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . eu iti vreau binele. o pasare urata. A doua zi de dimineata. era si el acum lebada! Da. fericitele pasari din slavi. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. Acolo bobocul isi veni in simtire.Vreau sa ma due la ele. pentru a se duce departe de locurile acestea. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. in tarile calde. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. Dar. Nu mai putea uita frumoasele pasari. Bietului boboc numai bine nu-i era. dar ce-mi pasa? La urma urmei.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. in sfarsit se simti istovit. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. copiii se repezira pe gramada de gunoi. Erau lebede.Da. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. frunzele din padure se ingalbenira. ca sa prinda ratoiul. sa stea cu ele. numai cat te gandeai si te apuca tremurul.minune . si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. Sosi toamna. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. la pasarile acestea imparatesti. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. cu pene cenusii. nebun de spaima. biata fiinta urata. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. In gradina venira copii.tine. era lebada. parca nu mai era el. au sa ma ucida ca am indraznit eu. nu mai era insa o pasare sluta. sau invata sa torci. se dete la fund. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. vazand frumusetea care-l inconjura. Si iarna era asa de frig. cerul se posomori. luneca pe apa. sari in putinei. Era o primavara fermecatoare. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Atunci. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. Ciocarliile cantau. . nu se mai putu misca si fu prins de gheata. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. da. care aruncau paine si graunte in apa. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. ca poarta era deschisa. cand iesi dintr-un ou de lebada. osteneala-l dobori. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. raspunse bobocul. s-apropie. lua bobocul si-l duse femeii lui. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. iti spun poate lucruri neplacute. Glasul lor era cu totul deosebit. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. acolo sub el. isi astepta moartea. Crede-ma. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate.. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. prapadit de osteneala. si cu toate astea le iubea. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. Femeia striga si batu din palme de manie. care . N-avea nici un necaz pe ele. insusi chipul lui. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. incat tot laptele se imprastie in odaie. oriunde. . si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre.Cum vei vrea. vantul le facea sa zboare. si unde se duceau ele. Intr-o seara. Habar n-avea ce pasari erau acelea. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. departe. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. veni pe-acolo un taran si-l vazu. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. asa de urat sa ma apropii de ele.Omorati-ma. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . iar clmd iesi la fata apei. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. de care fugeau toti. Si bobocul porni. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. printre trestii. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. zise gaina. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. Statea rebegit culcat in marginea iazului.. Copiii dadura sa se joace cu dansul.

Daca vazu el ca tovarasii sai nu se desteapta. care auzise de fagaduinta imparatului si venise sa-si incerce si el norocul. Atunci un sange negru lasa din ea. si curse. si curse. se mai arunca o data asupra grozavului balaur si-i taie si capul ce-i mai ramasese.. i se facuse inima cat un purice. Viteazului care priveghea. insa ramasera rusinati cu vrajele lor cu tot. pe cand ceilalti sa se odihneasca. Iara cand fu intr-una din zile. viteazul nostru insa se lupta de moarte si obosise. cu totii.Atata fericire niciodata n-am visat. harst! si-i mai taie unul. Dar nu era ingamfata deloc. nu s-ar mai povesti. pandira mai multe zile. si asa cate unul. de cand se bateau ursii in coade. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. toata lumea fugea. iara tovarasii sai dormeau dusi. si acolo sa stea sa privegheze pe rand cate unul. infratindu-se. de te lua fiori de spaima. Rugaciuni si cate in luna si in soare se facusera. pandira doua. pui de roman.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. imbarbatandu-se. si ca nu cumva cela ce ar fi de panda sa adoarma si sa vie balaurul sa-i manance d-a gata. pana ii veni bine si harst! ii taie un cap. daca vazu imparatul ca toate sunt in desert hotari ca sa dea pe fiica sa de nevasta celui care va scapa tara de napasta. si se lupta cu dansul. Pandira o zi. traia intr-o groapa. ca sa scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesatios balaur. se inchidea in case si sta ascunsa pana ce-si potolea foamea cu vreun drumet pe care il tragea ata la moarte. Iara dupa ce se duse vestea in tara. El avea sapte capete. mai multi voinici se vorbira sa mearga impreuna la panda si sa mantuiasca tara de un asa balaur infricosat.. deci. dara. Fel de fel de fermecatori fusera adusi. si in care cetate era si scaunul imparatiei. cam dupa asfintitul soarelui. iesi balaurul din groapa si se indrepta catre voinicii cari dormeau pe langa foc. ca sa nu gaseasca focul stins cand s-or destepta . Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. cate unul pana ii taie sase capete. mare. Cand iesea el la mancare. isi puse toate puterile. pana ce stinse si foc si tot. Cu acesti voinici se intovarasi si un om verde. fiara spurcata. se repezi. Pornira. Acum ce sa faca viteazul nostru.ca de n-ar fi.mai mincinos cine nu crede. Ei se intelesera intre dansii ca sa faca un foc la marginea cetatii. dara in desert. si isi ascunse capul sub aripa. stii colea. facura legatura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie omorat drept pedeapsa daca va dormi cand ar trebui sa fie destept. si unde se arunca. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. Toti oamenii locului se tanguiau de rautatea si de frica balaurului. isi alesera un loc aproape de groapa si se pusera la panda. Atunci ea se simti rusinata. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Balaurul cu sapte capete de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. nevoie de cap. care era mai apropiata de locul unde traia balaurul. asupra balaurului cu sabia goala in mana. ca era prea mare fericire pentru ea. O inima buna nu e niciodata ingamfata. si se hranea numai cu oameni. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. A fost odata intr-o tara un balaur mare. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . Balaurul se zvarcolea de durere si plesnea din coada. pe cand era de rand viteazul nostru sa pandeasca. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. In cele din urma.. nu stia singura cum sa mai stea. si nu se intampla nimic.de cand se scria musca pe parete.

si asa avu timp destul sa colinde dupa focul care ii trebuia. cum putu. desteptandu-se. un zgomot se auzi nu departe de pestera aceea. am auzit ca oarecine s-ar fi laudat catre maria-ta ca el ar fi ucis pe balaur. si lasara pe un batran de ai lor ca sa faca asta treaba.Minti. mai vere. Cand ajunsera in cetate. care nu prea credea sa fi facut tiganul asta voinicie. eu sunt acela care l-am omorat. da lauda sfantului ca trecuse noaptea aia lunga. Lua focul dupa care venise. Cum se vazu viteazul nostru singur numai cu unchiasul. Se duse. o apuca la sanatoasa. dara se cutremurara cand vazura namila de lighioana langa dansii si un lac de sange cat pe colo. el se arunca cu satarul de la bucatarie si-i taie capetele. mojicule. de mila si de rugaciunea ce-i facu. ca sa-i pice in spinare si sa-l ia sa se duca la treaba lui. dara lui Zorila nu prea ii da mesii a sta mult de vorba. si se intoarsera cu totii in oras. ca de va vedea undeva vro zare de lumina. au si limbile lor. falindu-se ca el a facut izbanda. o dezlega si pe dansa. in care zarise focul. Atunci se dete jos si o porni intr-acolo. Iara imparatul daca vazu ca se infatiseaza bucatarul curtii cu izbanda. Si se umfla din foale ca sa aprinza focul. caci. care stau colea la iveala. Facu ce facu si-l puse si pe dansul la buna randuiala.Preainaltate imparate. ca sa-l logodeasca cu fie-sa. Apoi pleca inainte si se duse pana ce ajunse la o pestera mare. Pasamite. ii puse gand rau. Imparatul. caci legatura lor era ca sa omoare pe acela care va lasa sa se stinga focul. iara cioropina sta in capul mesei pe sapte perne. pe care o luase in goana. si pusese in gand sa faca o nunta.tovarasii lui. ca si pe ceilalti doi. in loc de foc. ca sa fie crezut. in care intalni pe Murgila. nu se framanta deloc cu firea. ca sa atate si el pe al lor ce se stinsese. In pestera acolo traiau niste oameni uriasi carii aveau numai cate un ochi in frunte. cum sa dreaga ca sa izbuteasca? O ruga sa-i ajute a lua un copaci in spinare. dara voinicul indata puse mana pe un taciune si-l azvarli drept in ochiul batranului. pana ce dete de o padure. mai ajunsera o data iara la ziua si ridica pan in naltul cerului pe mantuitorul lor. se sui intr-un copaci inalt si se uita in toate partile. pe cand el tot cu spatele la copaci de ceealalta parte va trage cu mainile. zicea el. fiindca voinicul ii oprise cursul. toti iesira. si scapa cu fata curata. Unchiasul il dezlega ca sa-l bage in cazan. . il orbi. fiindca se stia curat la inima. Miazanoapte. ca sa vaza ce s-o alege cu capetele fara limbi. Si daca dete peste dansii dormind si peste dihania spurcata fara rasuflare. care. bala. ca n-avea vreme de pierdut. N-apuca sa atate focul bine si tovarasii sai. Nu facu multa cale si intalni pe Zorila.Dara lunga noapte fu asta. bucatarul imparatului. atat de lunga fu noaptea. Tiganul arata la toata lumea hainele sale pe care le umpluse de sange.Zisele mele. ii dete drumul. zisera: . porunciti numai ca mai intai sa se caute daca capetele balaurului. Apoi merse la imparatul cu capetele si i le arata. si pe care il opri pe loc. pe cand impingea. Ajungand la Zorila. Nu incepuse. Dara tocmai cand era sa-l arunce in caldare. se duce dupa Miazanoapte. si apoi fara sa-i dea ragaz a zice nici carc! ii puse o piedica si-i facu vant in cazan. Cand ajunse la tovarasii sai. raspunse viteazul. Ce sa faca. Se mai uita o data cu mare bagare de seama si zari intr-o departare nespusa o schinteie ce abia licarea. caci el intelesese ca aici trebuie sa se joace vreo dracie. vezi. raspunse viteazul. Ei se sculara. pusera mana pe dansul si-l legara. striga tiganul ingamfat si poruncea slujitorilor sa-l dea afara. apoi incepura a se-ntinde si a casca. le baga in san si iute. Zgaira ochii si cu mare mirare bagara de seama ca capetele balaurului lipsesc. care vazuse si el lipsa capetelor. toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. dar cu mai mare bataie de cap. si porni inainte. Cand ajunse viteazul nostru la palat imparatul cu voie buna sedea la masa. se duse. unde sa cheme pe toti imparatii. si trebui sa o lege si pe dansa ca sa nu dea peste Murgila. se puse cu spatele la copaciul care i-l arata viteazul si. zise: . iara viteazul nu le spuse nimic din cele ce patise. ei tot mai dormeau. Nu e adevarat maria-ta. Dupa aceea asezara si un cazan pe foc cu apa si se gateau sa-l fiarba ca sa-l manance. vericule. un tigan negru si buzat se dusese d-a minune sa vaza ce mai ala. se pot dovedi prea bine. sa se duca si sa ceara nitel foc. il taiase de la radacina. zicea el. . facu o masa mare. dar ei. Viteazul nostru. . o invata el sa se puie cu spatele sa impinga. Aci dete peste alte nevoi. el o lega de copaci cobza. ca sa mai intarzie noaptea. de teama sa nu intre ura intre dansii. Dupa aceea o tuli la fuga si fugi pana ce ajunse la Miazanoapte.Cu ce poti dovedi zisele tale. Ceru foc de la dansii. Merse dupa aceea mai departe si dete peste Miazanoapte.Lunga da. S-apuca mai intai si scoase limbile din capetele balaurului. Cum ajunse la imparat ii zise voinicul: . pe la flacaii ce stau la panda. voinicule? . inca a se arata albul zilei. Cata intr-o parte si intr-alta si nu vazu nicairi lumina. si apoi se duse si la Murgila pe care il trimise sa-si vaza de treaba. si porni catre curtea imparateasca.

nu vezi ca calicul asta este un desuchiat care a venit aici sa ne amageasca? . lega pe tigan de coadele cailor si sacii de nuci si le dete drumul. pana ce. care o sfeclise de tot si care se caia de ce n-a cautat capetele in gura. Iara eu incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa. Atunci cautara si la nici unul din capete nu gasira limba. striga: . iara la sfarsitul nuntei adusera un cos de prune uscate sa arunce in ale guri cascate. iara mesenii inmarmurira. cadea si bucatica. El insa o cam bagase pe manica. in cele din urma.Fugi d-acolo. cazu si el de pe scaun. Dupa aceea voinicul nostru spuse toate cate a patit si cum a facut de a tinut noaptea atat de mult timp. puindu-l si in scaunul imparatiei.Sa caute. pentru miselia si minciuna lui cea nerusinata. . si lua romanasul nostru pe fata imparatului de sotie.Cine amageste. Imparatul insa zise: . caci nu stiau ce va sa zica asta.Tu. va sa zica ne dai sa intelegem ca acela a omorat pe balaur care va arata limbile. . atat de tare se speriase dihania. voinicule. si cum era de suparat pe tigan. In urma pregatindu-se lucrurile. Tiganul.Dati-l afara ca e un smintit si nu stie ce vorbeste. mai nainte de a le aduce la imparatul.. zise tiganul care tremura ca varga si se-ngalbenise ca ceara. porunci si numaidecat se aduse doi cai neinvatati si doi saci de nuci. zise bahnita. si unde cadea nuca. dupa cateva zile facu nunta mare. si de cate ori arata o limba de atatea ori cadea si cate o perna de sub tigan. pana ce s-a prapadit si tigan si tot. imparate. unde caram apa cu ciurul. de harapina spurcata. Ei o luara la fuga prin smarcuri. iara fata lacrama si multumi lui Dumnezeu ca a scapat-o de slutenia pamantului. raspunse voinicul linistit sa-si ia pedeapsa. dara se prefacea ca nu-i pasa. Nu-i trebui imparatului sa se gandeasca mult si sa vaza ca voinicul care vorbea avea dreptate. sa caute. El incepu apoi a scoate limbile din san si a le arata la toata adunarea. si tinu veselie mare si nemaipomenita mai multe saptamani. Eram si eu pacolo si dedeam ajutor la nunta.

O văz limpede. Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea: .A fost odată un împărat mare. . printre frunzele dudului. . cu ochii căprui.. .Ei.. Fusul îmi sfârâia pe la urechi.Ghici.Să spui.Năut! . Cum dăschidea poarta. Până nu ghiceam. Ea îşi înfigea furca cu caierul de in în brâu şi începea să tragă şi să răsucească un fir lung şi subţire.. . uneori tresăream ş-o întrebam câte ceva.. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. ca prin vis. Îi sărutam mâna..Alune! .Bunica de Barbu Stefănescu Delavrancea O văz. şi eu visam înainte. Şi totdauna sânul ei era plin. îi săream înainte. Surâsul ei mă gâdila în creştetul capului. genile mi se prindeau şi adormeam. uscăţivă. .Nu. aşa cum era. de la nas în jos. . .Cât de mare? . nu scotea mâna din sân.Nu.Nu. Şi niciodată nu isprăvea basmul. ce mai vrei? îmi zicea bunica. ea începea să spuie. Eu mă culcam pe spate şi lăsam alene capul în poala ei. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. mare.Stafide! . . Naltă. cu părul alb şi creţ.Nu. Mă uitam la cer. Glasul ei dulce mă legăna. Ea-mi da părul în sus şi mă săruta pe frunte. cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene..Turtă-dulce! .

că-şi târa barba pe jos de bătrân şi de cocoşat ce era.. ca tine de mică. că îndată ce te-or simţi florile. Casa omului fără copii e casă pustie. unul lângă altul. de mulţumire. Dar copii nu avea.. Şi. ... că-l preface.. Auzisem prin vis.. e rău să nu ai copii? .Dar ce. . râdea. căută peste tot locul.. nu era mic.. . Şi cum veni îi zise: "Măria-ta. şi împăratul alergă în grădină. . măria-ta.Era mic... Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri şi cădea legănându-se.Cel mai bun.Mare de tot. şi fusul sfâr-sfâr pe la urechi. mică.Va să zică. s-a dus. până dete peste ăi doi meri. . . Şi bunica spunea. şi i-a udat mereu. până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor... şi căută. .. îi părea rău că nu avea copii... şi mică. mulgând repede şi uşurel firul lung din caierul de in. alunecând pe cerul albastru. ş-a luat o dăsagă cu merinde şi a plecaaat. şi când înfloresc nu ştii care sunt florile unuia şi care sunt ale altuia. Şi era mic. alţii ziceau să le dea mai mult soare.. bătrână şi zbârcită. îngânam eu.. Şi merii înfloreau în fitece săptămână. bunico.. ce să dreagă ca merii să facă mere.. Şi îi părea rău.Da.Şi s-a dus. împărăteasa o să rămâie grea şi o să nască un cocon cu totul şi cu totul de aur". şi n-oi uda merii cu laptele ei. . mă ameţeau. . închideam ochii. ai adormit. Dumnezeu ştie. întunecoasă... spunea înainte. îi părea grozav de rău că nu avea copii. s-a dus... ca moşu.. într-o câmpie de muşeţel.... . . încep să se mişte. la-a-a. o adiere încetinică îmi răcorea fruntea.. ca un fulg plutind pe o apă care curge încet... norii albi.A. spunea înainte. Într-o zi veni la el un moş bătrân.. în buruiană pucioasă or în floare mirositoare..Bunico. şi împăratul a tăiat toţi pomii de jur împrejur.. de frică ca să nu mă fure somnul. dupe cum o apuca-o toanele.Poate să fi fost. Dar să te păzeşti. aşa..Ca moşu de mică? . s-a dus. ai doi meri în grădină. ştiu unde ai rămas. ..Şi împăratul a încălecat pe calul cel mai bun. Ea lăsa fusul. şi rod nu legau. îmi dăsfăcea părul cârlionţat în două şi mă săruta în creştetul capului..Spune. încetişor.. că sub ei parcă ninsese. ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori.. că nu ştii care sunt ramurile unuia şi care sunt ale altuia. mic de tot. cam ca tine. Merii se scuturaseră de flori.. să se bată.Fireşte că e rău... spune. . . şi ăşti doi meri înfrunzesc. Era aşa de cald. Zâna Florilor. se scutură şi mere nu fac. Unii îl sfătuiau ca să-i ude mereu. merii nu leagă rod.De ce nu legau rod. aşa de bine în poala bunichii. dar d-acolo nu se mai mişcă"..Cât era de mic? ..... ce doarme dincolo de Valea Plângerii..Şi se gândi împăratul ce să facă. . dar rod nu legaseră.. . Măria-ta. Eu mă luam cu ochii dupe ea şi ziceam: .. ca un bondar. nu mai putea de părere de rău că nu are copii. ca mine de zbârcită.Până a dat de o pădure mare şi întunecoasă.. bătrân... flăcăul mamei? Tresăream. şi multe se apleacă pe obrajii ei.. . nu.Şi aşa..Aşa mică de tot nu era. . . ... şi se scuturau. Şi-şi iubea împărăteasa ca ochii din cap. că doarme mai uşor ca o pasăre. Într-o zi veni la împărat o babă bătrână. mic de tot. . Ea spunea. Şi zise împăratului: "Măria-ta. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene..Bunico. ş-a plecaaat... da' nu aşa mic de tot.Ştiu eu?.. încetinel.....Atunci nu era mică de tot.. Piticul se duse.. Şi mă simţeam uşor. să ştii că atunci când or lega rod ăşti doi meri. şi vai de cel ce l-o vedea... şi ea se dăşteaptă. înfloresc. .. s-a dus. bunico? . de somn... dar eu n-am copii şi nu-mi pare rău.

şi dormi. şi un fus cari mă furau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbetul ei. Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa.. "Ai intarziat. "Nu vad acel leu niciunde. "Cind am plecat dimineata de la balta. bunica isprăvise caierul. Avea o poală fermecată. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun." isi spuse ea." a spus Broscuta. hop." a spus Broscuta. pasămite pădurea cânta şi vorbea.. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!" Si hop. s-a dus hop.. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun.. Si hop. Leul statea la intrare si astepta. Leul era mare si fioros. care il privea. dar el nu stia de asta. Dar daca se ducea fara mancare. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze. Când m-am dăşteptat. hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite. ş-a pus dăsagele căpătâi şi a închis ochii ca să se odihnească. Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu." "Cum?" a racnit Leul. un lucru teribil mi s-a intimplat. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam. de nu se vedea prin ea. hop a plecat spre grota Leului. Broscuta era tare multumita de isprava ei. Şi... "Un alt leu in padure?" "Oh. si toate celelalte animale se temeau de el. Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile. că era fermecată. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta. Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare. coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai.. coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui." Leul s-a uitat jos in apa. el ar fi inghitit-o pe ea in loc. da. şi un glas. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el. şi dormi. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii! Ah.. cat de prost s-a simtit Leul. cum îi aducea şoapte de departe. "Are ochii mari si galbeni. de pe unde ea era ca un fum. "Si unde-mi este mancarea?" "Vai. domnule Leu. împăratul adormi. Avea ochii mari si galbeni. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. Şi. hop. Broscuto. Ce ma fac?" Broscuta s-a gandit si s-a gandit. niciodată n-am putut asculta un basm întreg.. "Vai de mine. "Probabil se ascunde pe fundul baltii.. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el. hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei." a zis ea. "Stiu." Leul a sarit in picioare. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede. Şi acolo şi-a legat calul d-un ştejar bătrân. hop." si-a zis ea. Intr-un final i-a venit o idee. Cand au ajuns. ." i-a ordonat el." a racnit el.

Paştele în anul acela cădea în iarnă de tot. neghiobule? . s-a aşezat pe catedră încruntat. l-au scuturat. până să se urce-n brişcă.. mulţi! Da câţi? Neghiobule! .Dar tu mă-ntrebi pe mine? Or eu pe tine.Canuta om sucit de I. a strigat catalogul şi pe urmă: . mai bine pentru ei: mare bucurie n-aveau să capete dupa urmările lui. Într-o zi. până i-a venit iar sufletul la loc.. Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare..Să-i numărăm. .Dar pân-acu ce-ai făcut.Măă! Zice popa. pe urmă înc-odată: “…ş-al Fiului!. l-au învârtit. nici miau nu mai zicea. Ce faci? Popa şi-a sumes iute mânicile şi l-a scos cât a putut mai degrab la aer. părinte. un om foarte serios. Tată-său a alergat cu brişca la moaşa satului tocmai în margine.. L.Prezent! . Moaşa dormea. mulţi copii am botezat de când sunt preot… să vă trăiască! Dar aşa copil sucit n-am mai văzut! Cănuţă a rămas sărman de părinţi tocmai când se făcuse copil de-nvăţătură… De una. popa satului a luat copilul în mâni şi l-a vârât odată în cristelniţă: “În numele Tatălui!. până să se îmbrace femeia. şi-a pierdut-o el p-a lui şi s-a repezit aşa fără socoteală în lume. domnule… . l-au frecat. domnule? . dascălul.” copilul anceput să urle de apă rece parcă-l băga în foc.Mulţi. până a ajuns cu chiu cu vai în clasa a patra. A-nvăţat Cănuţă cât a-nvăţat. Cum a intrat în clasă. L-au luat de picioare.Mulţi. După ce s-a lăpădat de trei ori de Satana naşu-său pentru el. Mititelul era vânăt ca un ficat de bivol bătrân. Copilul a aşteptat cât a aşteptat şi.. . Popa a scos mâinile goale din apă. prostule? . tocmai când s-auzeau clopoţeii de la brişca lui tată-său la scară. până să-şi piarză răbdarea mă-sa care se văita cumplit.Cănuţă! . domnule.. copilul!. Caragiale A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit. a venit supărat. Bunică-sa despre tată l-a luat pe copil la oraş şi l-a dat la şcoală. d-abia se întorsese acasă de la arendaşul moşiei. şi a scăpat în fundul cristelniţei. A trebuit vreme până s-o deştepte. unde fusese chef.. Canuţă – fără praznic la călindar. iar când l-a vârât a treia oară: “…ş-al sfântului Duh!.” copilul a răbdat.Câţi domni a avut ţara românească? . iar naşa a început să ţipe: . Răducanu. a venit vremea să-l boteze: Radu. Peste vreo patru săptămâni. clipea numai din ochişorii lui cârpiţi ca un broscoi în pierzare.” copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vârlugă.Se-neacă.…Câţi. când se pornise o zloată grozavă..

dascălul intră turbat: . Iar s-a dus la loc şi s-a apucat să numere câte feluri de numere complexe avem.. dar s-a ridicat degrab să vază ce s-a făcut coşul. L-a dat pe Cănuţă la un băcan.Ca să nu mai ocolesc. jupâne! . Poate meşteşugul să-i dea de capătâi. când mai rău.N-o să aluneci cu el. Ciudat lucru! Coşul era acum mai uşor. măgarule? . Într-o seară.Pentru ce ai apucat pân ulicioară.Cănuţă! .Câte. domnule! . L-a apucat vârtos de toartă şi l-a smucit cu putere. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. loază. şi dascălul i-a spus: . pe unde e măturat şi cu cenuşă pe jos? Ai? . A treia zi. a-nceput să curgă din fundul coşului ca dintr-o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. A doua zi a venit dascălul şi mai supărat: .Mergi la loc. A slujit băiatul cât a slujit.Multe.Răspunde tu.…Domnii ţării româneşti… . .Am învăţat la armetică. Cănuţă s-a aplecat şi d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie. dobitocule?.E greu… . Băiatul s-a ferit repede-n lături şi odată.Unde ai căzut. .Câte.O să-l poci duce? .. ştii? Leneşule! Canuţă a dat să ridice coşul şi n-a putut. una îl întrebi şi alta răspunde.Babo. vită! Altădată să le numeri.De! Jupâne. ..Haide! S-a răstit jupânul. Ce să facă? La muşteriu.domnule. pe urmă. ştiu eu? . Să fugă? Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la prăvălie!. că jupânul nu era om aşa de rău… Dar… .Stăi. dă-l la meşteşug.Să le numărăm. Când l-a ridicat de la pământ. dar s-a gândit: de unde ştii? Nu e toată lumea făcută să se procopsească-n şcoală… să-l dau la stâpân. Afară era un polei grozav. boule! . S-a dus la bunică-sa acasă şi i-a spus că nu mai merge la şcoală măcar să-l taie. când mai bine.Mergi la loc. Câte râuri are Europa? .Am numărat domnii. S-a dus Cănuţă la loc şi s-a apucat să numere şi iar să numere. De omorât nu l-a omorât jupânul. că nu-i de şcoală. ticălosule? . .Mă duc să le număr. . întâi să te-ntreb. S-a mâhnit bătrâna. domnule. jupânul şi încă un băiat au ridicat greutatea şi i-au pus-o lui Cănuţa în cârcă. Bunică-sa a alergat la dascăl. ca să mai scurteze din drum. bâldâbâc! Şi sdronc! Cănuţă într-o parte cât colo şi sarcina din spinare într-alta.137an u-ntreb de numerele complexe… .La colţ la ulicioară. domnule! . domnule? . poate acolo să-i fie norocul lui.Acu să le numeri? Până acum ce-ai numărat. N-are să-l omoare doar. băcanul a încărcat un coş mare cu fel de fel de mezeluri şi cu vreo douăzeci de sticle de vin. nătarăule! Altădată să-i numeri. să le trimeaţă la un muşteriu. mă? A-ntrebat jupânul.Prezent! Numerele complexe… .Câte feluri de numere complexe avem? .Cănuţă! . tocmai venea o birjă cu caii răscăcăraţi de teama alunecuşului. Copăcel-copăcel. e copil sucit. domnule… Şi a plecat Cănuţă. băiatul a mers câţiva paşi până la colţul stradei pe unde presăraseră negustorii cenuşe pe dinaintea prăvăliilor: dar când s-apuce pe o ulicioară mai neumblată.Aci. . Jupânul ca să-l îmbărbăteze i-a dat un pumn în ceafă. cu cioburi de sticlă nu putea merge. Dar sa dormi şi să mănânci. afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogoşoaii.

. I-a deschis. . zice dama foarte înţepată. acuma n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor. .. .. şi la noi. Orice-o fi.Măă! Să vii degrabă. şi ieşi. . . şi iese. A 138an u înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre ziuă.. . nici n-a mai mâncat. Face pielea ta câtă pagubă mi-ai făcut tu mie? Şi trage-i. pe când intră mai mulţi muşterii: . să-l plătesc acasă. Patruzeci de franci!. . se culcase fără să se plângă de şeale şi dormise ca o buturugă. În perete ardea o lămpşoară afumată. De! Cu vremea asta.. iau o birjă. Acuma era coşul foarte uşurel.Care dintre băieţii ăi mici e aicea? Întreabă jupânul. după ce s-a închis prăvălia. ca să caşti gura la prâvălii!. .Băiete! Vezi ce-a poftitără domnii.Dar… ştiţi că… mai este un contişor… . şi trage-i… I-a tras atâta.Unde ai stat până acuma. Deunăzi.. şi trimite dumneata pe băiat mâine.Care 138an u zică nu am atâta credit la dumneata? . ori poimâine. se uită la ceas: .Pe podul Mogoşoaiei?. Se împlinea acu. Un ceas pentru o palmă de loc?. frecându-şi mâinile... i s-a părut lui Cănuţă două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi.De ce? A-ntrebat bunica încruntată de cine ştie ce urât gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche.. pân ulicioară alunecă..Bagă de seamă să mai spargi ceva iar!. . Şi şart! Part! O pereche de palme fierbinţi peste urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos. Popescu.Am dat pe podul Mogoşoaii. am musafiri.Eu bunico. mişelule!.Ce contişor? Zice dama. nu prea merge… Eu zic.. sărut mâna. Jupânul. Peste câteva minute vine-n prăvălie o damă şi târguieşte fel de fel de trebuincioase pentru casă. negustorii. . . .. coniţă. o damă.Cine e? . aspru către tejghetar. care cunoştea cât se-ntinde poimâine al cocoanei.E cam de mult. zice dulceag: . zice jupânul zaharisind şi mai tare tonul.Să nu mai ocoleşti?..Mersi.Să-mi dai un băiat să mi le ducă numaidecât cu mine şi cu contul. mai nimic.. Orişicât. . Mijea de ziuă când. nemernicule? Zbiară jupânul.. . să laşi să plece aşa un muşteriu suparat. că m-aşteaptă la masă. Popescu?. răspunde cu glasul ca miambalul jupânul. a treisprezecea învârteală a pământului împrejurul soarelui de când tânărul Cănuţă se grăbise a ieşi să se bucure de razele acestuia.Niciunu! Răspunse tejghetaru. nu face pentru un negustor… Tocmai când se gândea jupânul la asta cu părere de rău că s-a-ntâmplat. jupâne... îngheţat de atâta umblet pe frig. . mai 138an u138a aşteptăm băiatul… zău! Mai 138an u138a aşteptăm băiatul. S-a culcat îmbrăcat pe mindir şi a dormit tun până la ziuă. alb de măzăriche. . .Am fugit de la jupânul. parcă făcuse un ziafet. încât bietul Cănuţă. Cănuţă oftă adânc ca şi cum ar fi răsuflat întâia dată. iacătă şi Cănuţă. după atâta pisăgeală. îşi şterse repede ochii ca şi cum ar fi văzut întâia oară lumina. Ţi-e lene să umbli. bătea în geam la cocioaba bunică-sii.Veni-i-ar numele… Dama-şi pierde răbdarea. Toţi băieţii ceilalţi dormeau adânc.La d..N-a venit încă. jupâne.Dar Cănuţă? . Sunt toţi duşi. Baba se deşteptase. A treia seară îl trimite iar cu marfa la alt muşteriu. îşi aprinsese candela la icoane şi se-n-china. plăteşte bărbatu-meu când o trece pe aici. peste o minută. Apoi schimbând deodată tonul.Am fost la d. cu contu. zice. Un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir. rupt de oboseala trupului şi mai ales de a sufletului. negustor vechi. .Viu.Mă iertaţi. .Ei! Ce cauţi tu până-n ziuă? . în fundul unei mahalale de la marginea oraşului. Îşi luă într-o basma lucruşoarele lui.Atunci. trântind uşa.

Femeia era însărcinată… A început să plângă.…Pentru-că… nu mai vreau să stau. A vrut bunica să-l 139an u139. ori să se prăpădească pe drumuri. când 139an u139 după daraveri. dar putea lumea înţelege ce se petrece în sufletul lui Cănuţă? Paharul stă de faţa. Cănuţă se întâlneşte cu nevastă-sa. Pe când vorbeau amândoi – c-aminteri nu erau supăraţi – iată că vine în fugă mare feciorul de la dentist şi-i spune să poftească. au uitat să scoată peştele la vreme. O durea îngrozitor o măsea de sus. L-a înşelat la început soacrăsa. ba. nu se ţinea tribunal. Când l-a dat la masă – sfarog. a împlinit copilul copilului ei d-abia atâta. că ce o să se facă ea fără Cănuţă.. şi se ştergea cu căciula la ochi. .Haha! Zice 139an u139al. Tot aşa şi iar aşa. A făcut. El n-a vrut s-asculte. i-a venit şi lui ceasul. pentru un crap! Aş! Cănuţă. atunci ce-o să se facă el? S-ajungă vagabond..139an u. ieşise să se plimbe. din cauza nemărginitei şi injustei ei violenţe. prea strâmt – dedea repede pe dinafară. A alergat soacră-sa la el: . Femeile.Ai şi tu cu mine Cănuţă.Crap necrap. amândoi intră după doctor. se aşează pe scaunul de operaţie. şi tot uitându-se la el cum plângea ca un prost. Şi lumea vede măcar ce se petrece cu paharul. Omul merge după ea. fiindcă-i erau prea simţitoare de cu seara. mai cu treabă. Multe şi de toate a încercat el în viaţa lui. să-nveţe băieţii minte. că aşa bate stăpânul. în anul venirii ei la putere. .Te bate? Băiatul dete din cap ş-ncepu să plângă. Fără nici o vorbă şi-a lăsat nevasta şi a pornit divorţ a doua zi cu probe de altă dată. . acu. fie-ţi milă! E nevastă-ta. Ajung în salonul de aşteptare. sufletul lui Cănuţă sta ascuns şi pe 139an u era prea mic. şi s-a alipit totdeauna de 139an u139. Dar n-are răbdare. cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziţie. zice 139an u139al deschizând o uşa. Dar odată. cu legătura într-o mână. de treisprezece ani… de treisprezece ani…! Şi şi-a adus aminte baba că adineaori.Munceşti prea mult? . să-l îndemne la supunere – ba. Tot fire sucită! Omul când doarme fără grijă. ceva rar: patru chile şi plin cu icre. Când răsărea soarele mare pe un cer limpede ca sticla. 139an u139 se putea. nu se poate. şi pe urmă… . L-a înşelat nevasta întâia oară – el a zis prea puţine. şezând pe marginea lăzii. ca să şi-o poată cârpi de azi pe mâine. Femeia cade zdrobită pe un jeţ. la Blagoveştenii.Mult… dar… nu mult. a făcut ce-a făcut şi din toata sărăcia a cumpărat un crap mare şi borţos. dânsul dormea. i-era să nu-nebunească de durere. femeia a lepădat la mă-sa şi cât pe-aci să moară de boală şi de mizerie. nu i-a dat zestrea făgăduită – el a zis şi n-a prea zis ceva.. A doua oară – n-a zis nimic. fiindcă şi el era 139an u. dar după un pas se opreşte şi. De necaz. care în 139an u139al139e nu era aşa de vinovat. Fusese la dentist. slabă. şi că e destul de mâhnit el şi de bătut la ziua lui. Într-o dimineaţă. Cănuţă şi-a ieşit din pepene. legată pe sub fălci: se plimba în piaţa Teatrului de colo până colo ca o desperată. 139an u139 putuse sta locului. . vrea să se-ntoarcă… Atunci un ţipăt… Gata! . 139an u în salonul de aşteptare. că trebuie să aibă copilul răbdare dacă e la stăpân: că dacă n-a vrut sănveţe carte şi nici la stăpân nu vrea să stea. mâncare de peşte. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra şi pentru o picătură se supără şi dă pe-afară. din una într-alta.Nu-ţi dă de mâncare? . dârdâind ca de friguri. Îl aştepta să se deştepte. a schimbat Cănuţă mulţi stăpâni. Şi pe urmă iar aşa şi tot aşa. când alţi copii cine ştie ce bunătăţi 139an u mângâieri au la ziua lor: ce să-l mai 139an u139 şi ea?. pentru nimicuri. mi-e frică. Femeia se scoală şi ia de mână. Cănuţă dormea la căldură în patul bunică-sii. moare! Ce Dumnezeu! Cănuţă maică. ori pungaş. legănându-şi capul strâmbat şi aiurit de suferinţă. El se face că fluieră ca pentru el singur. nu pe brânci: nici pe una nici pe cealaltă nu voise să doarmă. ţinând mâinile la spate şi uitându-se la o cadră din perete. În sfârşit a scăpat femeia după o îndelungată suferinţă. a început şi baba să plângă ca o proastă. pe Cănuţă. ar fi pornit numaidecât.Poftiţi. o ţinea într-una: . că de! E băiat mare acuma. întorcându-se către bărbatu-său: . s-a isprăvit. L-a dus acasă şi a rugat pe nevastă şi pe soacră să i-l facă umplut la cuptor cu stafide şi coconari. Femeia porneşte hotărâtă. doarme pe-o ureche. de mâhnire. şi s-a însurat ca toată lumea. iart-o! se prăpădeş-te fata. era sărbătoare. Bine-ai făcut c-ai venit! Aveai un abces care se putea sui la ochi. Ducând viaţă destul de grea. a făcut şi politică: a părăsit totdeauna opoziţia. Ea albă ca hârtia. mai cu vorba. cocoană! Am pornit hârtie. bărbat straşnic.Cănuţă maică.

Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de .Fereşte-te de baba asta. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. Ar mai fi trăit încă bine. L-au îngropat a doua zi ca pe toţi morţii. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. păsările cântau pe întrecute. in padure.Asta n-a fost mort bine când l-au îngropat. se apuca sa faca o mulţime de treburi. culegea poame sălbatice şi. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor. hârca sta-n sus cu ceafa şi ţurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. Dumnezeu să-l ierte. daca nu i se întâmpla lui Cănuţă să moară. s-au împăcat şi au trăit încă destulă vreme împreună. Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. mă mir cum nu mi-a copt până acu şi inima! Cănuţă nu mai fluiera. . iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. au mers acasă. ai grija. o pornea incetisor spre casă. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: .. Şi-n timp ce mergea el aşa. domnule doctor! Zice femeia cu tonul 140an u al celei mai hotărâte scârbe de viaţă. făcând un ocol.Bine. Era de faţă la slujbă nevasta şi câteva rude. cumetre dragă. Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. A plătit vizita doctorului. mătuşică.. voinice dragă. În drumul lui. soarele strălucea în înalt.Ei. plină de bucurie şi de voioşie. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte. . că nu pusese femeia nimic în gură de trei zile... te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. mătuşică. Pesemne că venise cam de multişor acolo. răspunse ea. doborâtă de greutate. atunci încearcă! .spuse bătrânica. că-i o vrăjitoare tare vicleană!.. că coliba mi-e tare aproape. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. . că şorţul îi era plin cu iarbă. în pădure..Bună ziua. îi spunea cu blândeţe în glas: . într-un loc necălcat de picior omenesc. Şi nu te teme. să-l găsesc la loc… Sfinţia 140an u l-ai cunoscut pe răposatul Cănuţă… om sucit! Pazitoarea de gaste Fratii Grimm Trăia odată. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. deodată. că degeaba. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. încărcată cu toată această povară.Dacă te încumeţi să-ncerci.. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . Când au dat groparii de coşciugul lui şi i-au ridicat binişor capul putred. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. M-aş fi mirat. Pe urmă s-au suit amândoi într-o birje. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?. şi acesta îl refuzase – s-a iritat aşa de grozav din ceartă încât i-a venit un fel de necăciune… Rău… rău… până seara a murit. Bătrânica însă nu şedea numai acasă. feciorul nu întâlnise picior de om când. da' uite c-o să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. demult de tot.Bine. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe.Aş! A răspuns femeia. Odraslele de bogătaşi n-au de ce să se ostenească aşa. dintr-un nimic. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. Acolo. în dosul muntelui.. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. . ce să vezi! În loc să stea oasele lui Cănuţă de-a lungul şi cu faţa-n sus. . da' eu nam încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele şi să i le spele. colo. La şapte ani.Trebuie să le car. a zis popa. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea. după ce se clăti bine în gură… Câte supărări am eu. aşa că n-are să-ţi fie greu.. A plecat cu nevastă-sa. iarăşi pentru un moft – ceruse împrumut o mică sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult. A tratat-o cu o cafea cu lapte la Fialcowski. şontâc-şontâc. Într-o zi. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea.

plină de voioşie: . Dimpotrivă... şi coşurile din mâini şi.. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. flăcăul şovăi oleacă. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. îi spuse: . dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. Între timp. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. nu mai pot! zise el. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei. cu o faţă urâtă ca moartea. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş.. dragilor. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu.Nu te mânia. Şi deodată. În acest timp. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii. . . . zise ea batjocoritoare.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. Cât timp a fost drumul drept. întinzându-şi gâturile. c-o nuieluşă în mână.. am să cad din picioare!. Acum. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. nu putu să scape de ea. . Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. înaltă şi lată-n spate. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. Ei.Vezi ce uşor e? zise ea. şi-am fost veseli. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori.Mătuşică. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă.. răspunse bătrâna. hai?. baba făcu un salt şi. Flăcăul vru să-şi dea jos povara. Lasă-mă să mă odihnesc un pic. o luă pe urma bătrânei. Şi. domnişorule. Şi. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? .. m-a luat şi pe mine-n cârcă!. Flăcăul se întinse pe bancă. Apoi. vrei să dai bir cu fugiţii. da' când vine vorba de treabă serioasă.Of... o să te odihneşti cât ai să pofteşti. . de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. Şi. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. că de nu.. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. de parcă ar fi fost însufleţit. . bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici.Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul.Ia te uită. venea o cumătră mai în vârstă. . Urcă el muntele ca vai de el. flăcăul a purtat povara in spate destul de bine. Dar oricât se suci şi se răsuci. ajunse..Mătuşă. vru să zvârle din spinare povara. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. fata mea. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi.. când reci.. Apoi îi luă şi legătura din spate. „Aşa comoară.. închipuie-ţi. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers. cu mine nu-ţi merge!. şi-am glumit tot timpul. o femeie bătrână. îi spuse ea bătrânei.. mâniat la culme. Când îşi termină vorbele. ţuşti!. şi se uită în jur. dragă domnişorule. în care se răsfrângeau razele soarelui. când m-am simţit obosită.. da' acum porneşte-o la drum!. . Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. târâş-grăpiş.. puterile nu-l mai ajutară... plină cu ghiocei. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. privindu-l foarte prietenos. Când o zăriră pe bătrână.. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă.. gâgâind de zor. iar merele şi perele atârnau ca plumbul. În urma lor. mă simt sleit. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos.N-am păţit nimic. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. Şi se strâmbă de durere. Când om ajunge acasă. De îndată ce-l vedea că se opreşte. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. în sfârşit.Acum. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. cu mere şi cu pere. cât era de sfrijită.făcut. dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva... că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! La urma urmelor. fetiţa mea. alergară s-o întâmpine. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. văicărindu-se la tot pasul.. bătrâna chicotea şi ţopăia. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. nu mai pot să suflu! se tângui el. la coliba bătrânei. îşi spuse el în sinea lui..Mamă. când flăcăul nici nu se aştepta. . Ei. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!. la umbra unui măr sălbatic.

Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte.La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. nu glumă. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. din ochi nu-i curgeau lacrimi. înconjuraţi de curteni. îi spuse: . Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult.Nu ştiu! răspunse fata. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi.Fiicele mele. Şi. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: ... dar nu prea mult. de nu-i sărată. Şintr-un sfârşit. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? . ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. şi o alungă de la palat. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald.Dacă doar atât mă iubeşti. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. iar el îi întinse sipeţelul. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. Şi zicând aceasta. Maria-sa îl rugă să se ridice.. Merse el ce mai merse. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. dar n-a fost chip să-l îmblânzim. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. adăuga ea. Cum îl deschise şi privi în el. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. îl duseră în palatul împărătesc. . ci numai mărgăritare şi nestemate. ea spuse: . fără simţire.Da' tu. Iar acum am să-ţi dau răsplata..Oricât de bună ar fi o mâncare. Atunci măria-sa o întrebă: . Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice. şi ajunse într-o cetate mare. cât sarea. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. o porni la drum. închise ochii şi adormi. de faţă cu toată curtea. să se înfăţişeze măriilor-lor. copila mea dragă. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. Merse el ce merse. Dacă văzu măria-sa una ca asta. cale lungă. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. Eu îl iubesc pe taica. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o.. iar parul îi strălucea ca razele de soare. . iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. partea cea mai însemnată a împărăţiei. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. Şi ce crezi.Păstrează-l bine. când împlini fata cincisprezece ani.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. Şi cum nu cunoştea pe nimeni. porunci ca toată lumea să iasă afară.„E foarte plăcut pe aici. roşie ca mărul pârguit. Şi atunci spuse fata cea mare: . zgâlţâindu-l. lăsându-se pe un genunchi.Scoală-te. pe drept. da' sunt atât de trudit. că n-are nici o vină. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească.. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai nevoie. Când se întâmpla să plângă. pe rând. se gândi el. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari. împărăteasa se prăbuşi la pământ. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. Apoi. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic.. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. Era albă ca zăpada.Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. Am avut trei fiice. Ar fi trebuit să fii acolo. Nu s-ar putea ca fiecare.. . să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. Şi împăratul grăi: . împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei.

nu mai ştiu ce să fac de mâhnire. Acum. tremurând ca frunza. Cât despre domniţă. până picau la pământ. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. În cele din urmă. care abia mocnea în vatră. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. tot mai departe. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. După ce-şi termină flăcăul povestirea. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai. Deodată. fără să scoată vreun cuvânt. continuă bătrâna.Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . Spune-mi. începu să se spele. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. că o învălui toată. aplecându-se la izvor. până când ajunse într-o vale largă. . Când o auzi ce spune. asezându-se pe marginea fântânii.. Se întunecase deacum şi un vreasc. Şi era atât de bogat părul acesta nou. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele.. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. adâncită-n mâhnirea ei. Ei. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. că puteai zări şi un ac. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. . răspunse fata. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors.. Din el. Şi. împrăştia o lumină slabă. o luă la goană spre casă.Da' ce oră este? întrebă bătrâna. ca floarea de măr.. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau. fetiţo.. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. .. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. Astfel şedea ea acolo. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. luându-şi roata de tors. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: .Ştiu tot. mamă..Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească..Bine. Fata se aşeză lângă ea şi. Şi într-un sfârşit.Nu-i încă miezul nopţii. ca o mantie. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pedepsit fiica atât de crâncen. dragilor. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade. vru să ştie fata. . cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!. şi multă vreme ar fi rămas aşa. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii.. doar ochii i se mai vedeau.. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită.. Între timp. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori.. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase.. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc... împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. îngânându-se. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă.. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. ca un disc mare de foc.Oare nu te-ai gândit.. luna ieşise din dosul muntelui. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. dar a trecut de ora unsprezece. şi era atâta lumină. începu să răsucească firul atât de sprinten. Când fu gata. ce să vezi. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. vor putea afla veşti şi despre fiica lor.E timpul. Şi. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în faţă. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă.. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. Puţin după asta. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . începu să plângă amar... fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . Puţin după aceea. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva.

Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. când o fi să plec. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă.. Dar fie că se aplecase prea mult. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. până ce se întunecă. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi.. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă.. dar.Vai. ..Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc.Heeii! Heeiii! strigă el. nici în stânga. De îndată ce n-o mai zări. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti... Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie.. vrei să mă izgoneşti?. .. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea.N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. Hai. Pe legea mea.Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. le strigă foarte prietenoasă: . pe fereastră. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară.Vino încoace. dacă o merge pe beznă.. Dădea din cap toată vremea.. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. nu şagă. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. fata se făcu nevăzută.. . Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta. nici prieteni spre care să mă îndrept!. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor.. Se uitară ei înăuntru.. coborând dinspre munte. nu mă mai bodogăni. cale lungă. luându-i de după gât. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. fii fără nici o grijă. îi copleşi de sărutări. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam.. . şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută. Şi-acum. dar.. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine.. . cum fac bătrânii. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo. dragă mamă. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău.Intraţi înăuntru. Uite-o că vine încoace!.. Erau împăratul şi împărăteasa. pe nedrept. Au mers ei ce-au mers. cu capul ascuns între pene. N-avea în mână nici o nuieluşă. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo.. de parcă ar fi fost o zână. n-o sămi scape nici cealaltă.. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila. în cele din urmă. se lăsă deodată bezna.. dragilor. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură. şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. bătrâna le spuse: . ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. craca pe care sta el trosni deodată şi-n aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. Şi. Ea se îndreptă către părinţii ei şi. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe.. sculându-se în picioare. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: . Iar în privinţa ta. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea. Şi ca s-o poată privi mai bine. îi spuse ea fetei. În ziua următoare. că eu vă cunosc! După ce păşiră în odaie. că mă încurci la lucru!. cu inima plină de bucurie şi de încredere. În odaie era atât de curat. Când dădu cu ochii de el. că şi flăcăul era lângă ei. Nu mă izgoni deaici!. Între timp. de parcă o înghiţise noaptea. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. da' .. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele.. fie că alta fu pricina... apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. şi-şi vedea de lucrul ei. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori. fără să arunce o privire nici în dreapta. pe fiica voastră. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. trebuie să las casa curată..Eu mai ramân aici o vreme. să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat. din toată înfăţişarea ei..

când se risipise vraja. care făcea numai bine.. ci fete..Copila mea dragă. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!.Fata n-are nevoie de nimic. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară. care trăiau pe lângă căscioară. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem.. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. Acum. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. Şi se vede că tot ea fusese cea care. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani.. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere. . îi dăruiesc căşcioara mea. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! . îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi. încă din leagăn. da' cred că gâştele cele albe ca zăpada. Acum.. nu sunt sigur de tot. până la adânci bătrâneţi.. zise bătrâna. cum credea lumea. nu erau de fapt gâşte adevărate. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. După ce rosti aceste cuvinte. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută.Deodata împăratul spuse: . căşcioara se prefăcuse într-un palat măreţ. bătrâna se făcu nevăzută.

Ei.. răspunse câinele. stapânul meu şi-a pus în gând să-mi facă de petrecanie. au văzut cocoţat pe-o poartă un cocoş care striga „cucurigu" din toată puterea rărunchilor. să te necajeşti matale pentru atât!. bietului magar i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă.. rasuflând din greu. nu e vorbă. De aceea. au tot mers. stapânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de nutreţ. că împuiezi urechile oamenilor!. dar stau şi mă socotesc: încotro s-o apuc acum? . Am fugit eu de-acasă la timp. stăpână-mea a vrut să mă înece. pâna ce întîlniră în drum o pisică. ceva mai bun decat moartea tot o sa afli.Pai bine. care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe. . de parca ar fi făcut ocolul pământului. Mîine-i duminică.Muzicantii din Brema Fratii Grimm A fost odată un om şi omul asta avea un măgar. că s-o mai găsi şi pentru domnia-ta un loc în taraf! Eu o să cânt din lăută. ne-ar asculta lumea cu gura căscată. Că oriunde ai merge. cum era să nu-i placă? Şi plecară împreună mai departe. Dar vezi că stapâna-mea nu se mai arată milostivă faţă de mine. Pentru că anii bătrâneţii m-au cam adus de şale şi mi s-au tocit colţii şi pentru că-mi place mai mult să mă tolănesc după cuptor şi să torc decât să alerg dupa şoareci.. . că la serenade nu te-ntrece nimeni şi cu siguranta c-o să-ţi găseşti şi tu un loc în taraful orasului.. Câinelui ii placu propunerea.. îşi luă tălpăşiţa spre orasul Brema. Acu-ntelegi de ce strig aşa? Strig şi eu cât mai pot... şi de te-ai învoi să cântăm împreună. . . . Astâmpără-te odata. măi cocoşule? îl întrebă măgarul. Creasta-roşie.. iată că dădu peste un ogar care zăcea întins pe-o margine a drumului. iar tu o să baţi la toba mare. pentru că sunt bătrân şi slăbesc din zi în zi tot mai mult şi pentru că la vînatoare nu mă mai dovedesc bun de nici o ispravă.Ştii ceva. în ciorbă.. dar la ce bun!.Ce ţi s-a-ntâmplat de strigi asa. Dar. cât mai sunt în viaţă... Pisica socoti că sfatul asta nu-i rău deloc şi se alatura celorlalti doi. îi spuse măgarul. fără să mai astepte. şi trecând ei prin faţa unei curţi. şi ne vin oaspeţi. Şi-au tot mers cei trei fugari. Hai cu mine. Ai un glas care te unge. de la un timp. când i-a ajuns funia la păr? raspunse pisica. eu mă duc la Brema să mă fac muzicant. de parca tot îi ningea şi-i ploua!. măi Apucă-l-în-coiţi? îl întrebă magarul. şi atunci mi-am luat repede tălpăşiţa. .Hai cu noi la Brema. Dar vorba e cu ce-o să-mi câştig eu pâinea de-aci înainte? . .. Linge-barbă. Şi-avea pisica asta o mutră jalnică.Cui i-ar arde să fie vesel. Nu ştiu de unde-i venise-n gând că acolo s-ar putea face muzicant al oraşului. Hai mai bine cu noi la Brema. spuse cu tristete cocoşul. îl dojeni măgarul...Dau şi eu de veste c-o să fie vreme frumoasa.Vai de păcatele mele. Măgarul pricepu însă că nu-l asteaptă vremuri prea bune şi. După ce merse el o bucata de vreme... . i-a spus bucătăresei c-ar pofti să mănânce cocos la masă. Merseră ei aşa.Ce gâfâi aşa. zău aşa!. aşa că în seara asta o să mă scurteze de cap. de ce mi-eşti atât de tristă? Cine ţi-a stricat socotelile? o intrebă magarul.

chiar adineauri.. fiecare după pofta inimii şi după cum ii era firea. fără nici o grijă. ii luă drept cărbuni încinşi şi apropie de ei un băt de chibrit. .. că adăpostul ăsta nu prea e de soi! Câinele era la fel de zorit.. până-n vârful copacului. crezând că niscaiva stafii au năvălit în casă.Vai de viata noastra!. După ce trecu miezul nopţii.. . tâlharii săriră-n sus ca nişte apucaţi şi. Şi cum veneau de la drum lung şi erau osteniţi. Măgarul. fiecare pe viersul lui: măgarul răgea. luând fiecare din ce mai rămăsese. se repezi la el şi-l muşcă de picior. În casă s-a cuibărit o cotoroanţă afurisită. ca la un semn. După ce făcură o cântare în toată regula.Mi se pare că ne-am cam speriat de pomana!. gândea că de-ar găsi pe-acolo niscaiva oase sau vreo bucăţică de carne. Iar cocoşul. pisica mieuna şi cocoşul cutcuriga. Atunci tâlharul îşi luă picioarele la spinare şi nu se opri decât în faţa căpeteniei tâlharilor. Porniră deci spre locul unde se vedea luminiţa şi-n curând o văzură scânteind şi mai puternic. şi din ce se apropiau. dar cum nu putură ajunge la Brema într-o singură zi. îi arse magarul o copită.. zburând. porniră cu toţii să cânte. de vazu stele verzi. Atunci căpetenia le zise: . Dupa ce s-au ospătat în lege. ca să ia un foc.Aşa ceva ne-ar prinde bine şi nouă! spuse cocoşul.Ce văd? Apăi văd o masă încărcată cu mâncăruri şi băuturi alese şi nişte tâlhari care stau în jurul ei şi se înfrupta de zor. o namilă neagră m-a pocnit cu o măciuca. De spaimă. când trecu pe lângă maldărul de gunoi. . spuse măgarul. pe care mi l-a înfipt în picior!. care sta lungit după usă.. Daca am văzut că aşa stă treaba. iar cocoşul şi pisica se căţărară în rămurişul bogat. O luă atunci la goană prin curte şi.. S-ar cuveni să ne ruşinăm c-am fost aşa de slabi de inger! Şi trimise pe unul de-ai lor să cerceteze ce se mai întâmplă pe-acasă. câinele se făcu covrig după uşă.. măi Urechilă? îl întrebă cocoşul. lânga spuza caldă. fugiră îngroziţi în pădure. găsiră ce aveau de făcut. Dar cocoşul nu fu mulţumit de culcuş şi zbură mai sus. Şi toate câte le-aţi auzit mi le-a spus şi mie. . Măgarul şi câinele îşi făcură culcuşul sub un copac mare. un fârtat de-al meu. se ghiftuiră de parca i-ar fi aşteptat un post de patru săptămâni. . Din seara aceea.. că nu s-au mai îndurat să plece... care era luminată ca ziua. se aşeză pe capul pisicii.. tâlharii văzură de departe că-n casă nu mai ardea nici o lumină şi că totul părea cufundat în tăcere. . îi sări în obraz şi începu să-l zgârâie şi să-l scuipe.Mai încape vorbă! Numai de ne-am vedea în locul lor!.. care mi-a zgâriat tot obrazul cu niste gheare lungi şi ascuţite. privind cu pofta cum înfulecau tâlharii.. tâlharii n-au mai cutezat să se apropie de casă. Măgarul se culcă pe un maldăr de gunoi. unde se simţea mai la adăpost. câinele sări pe spinarea măgarului. sta însuşi judecatorul şi tot striga: „Aduceţi-mi-i încoace pe tâlhar! Aduceţi-mi-l!".. Tâlharul trase o sperietura zdravănă şi dădu să insă afară pe uşa din dos. spuse cu hotărâre măgarul. Dar nu scăpă cu una-cu două. câinele lătra. de zăngăniră toate geamurile şi se facură ţăndari. Merseră ei cât merseră. înainte de a apuca să adoarmă. Dar pisica nu întelese de glumă. iar la usă. adormiră repede. ca fiind cel mai înalt dintre ei. Chibzuira ei în ce chip ar putea să-i pună pe tâlhari pe goană şi. Socoteam cam scăpat! Da ţi-ai găsit să scapi aşa uşor! În ogradă. i-ar prinde tare bine. se apropie de fereastră şi privi înăuntru. trezit de harmalaia de-afară. Iar cei patru tovarăşi se aşezară la masă şi.. iar cei patru muzicanţi din Brema s-au simţit atât de bine acolo. caci se zăreşte o lumină. Câinele. intră în bucătărie şi voi să aprindă o lumânare. Şi aşa cum erau orânduiţi. iar sus. Măgarul îşi ridică picioarele dinainte şi le propti de marginea ferestrei. cocoţat pe acoperiş. casa părea cufundată în cea mai deplină linişte şi. iar la urmă cocoşul îşi desfacu aripile şi.Hai s-o întindem chiar acu într-acolo. Dând de ochii scânteietori ai pisicii. Şi cred că nu şi-a răcit gura degeaba. . cine crezi ca stătea? unul cu un cuţit. în cele din urmă. Atunci le strigă tovarăşilor săi că nu prea departe de acolo trebuie să fie o casă. se năpustiră prin fereastră în odaie. lumina se făcea tot mai mare. caruia îi înşiră toate grozăviile prin câte trecuse.. Iscoada nu desluşi nimic care să-l pună pe gânduri.Ce vezi acolo. cei patru muzicanţi stinseră luminile şi-şi aleseră culcuşul. pisica se tolăni pe cuptor. am fugit de-mi sfîrîiau călcâiele. iar cocoşul se cocoţă pe o grindă. începu să strige de pe grindă: „Cu-curigu. se vazură siliţi să înnopteze într-o pădure. îşi mai roti o data privirea în jur şi deodata i se păru că zăreşte în depărtare o luminiţă. pisica se căţără pe spatele câinelui. cu-curiguu!".Cocoşul găsi că propunerea urecheatului e cât se poate de nimerită şi toti patru o porniră la drum. în cele din urmă ajunseră la casa unor tâlhari.

dragă mătuşică. şi în cele din urmă spuse: . ca nu cumva să se înşele în vreun fel. cu picioruşele ţepene! „Da' ştii că-mi eşti voinic. că doar n-o să sărăcesc din pricina asta! Femeia. pe rând. cu litere de-o şchioapă: „Şapte dintr-o lovitură!" „Da' ce. Când ajunse în camera croitoraşului. că doar nu e un fleac!" Şi de voios ce era. şi cum atelierul i se păru neîncăpător pentru o asemenea vitejie.Da. care trăsese nădejde că-i un muşteriu bun ş-o să-i facă cine ştie ce vânzare. da' cine v-a chemat aici?! strigă înciudat croitoraşul. Adică. îi zise: . îşi tăie o felie zdravănă ş-o unse cu magiun din belşug.. un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. începu să lovească fără cruţare în grămada de muşte. poate să fie chiar şi un sfert de funt. îi cântări cât ceruse.. mirosul cel dulce al magiunului se răspândi în toată odaia şi ajunse la droaia de muşte care moţăiau pe pereţi. ce credeţi: nu mai puţin de şapte muşte zăceau răpuse-n faţa lui. măi băiete!" se grozăvi croitoraşul. Ş-o să-mi mai dea şi putere!" Aşa că scoase pâinea din dulap. Ia cântăreşte-mi. mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa. pe la vreo patru uncii.. s-o aibă tot timpul în faţa ochilor. numără şi.. ia stai.. . Atunci croitoraşul îşi ieşi din pepeni şi. nu se lăsară izgonite. Apoi puse felia de pâine cât mai aproape de el. făcea împunsături din ce în ce mai repezi. Dar muştele. „Magiunul ăsta cred c-o să-mi priască nu şagă! îşi zise croitoraşul în sinea lui. strigând cât o ţinea gura: . Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă. acesta o puse să-i arate toate oalele cu magiun. aşa. nu-i rău!. iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură. Atrase de mirosul plăcut. Apoi îşi croi la iuţeală un brâu." îşi mai zise el. las pe mine.Hei.. care nu înţelegeau deloc graiul oamenilor. e de ajuns?" continuă croitoraşul să vorbească cu sine însuşi. ci tăbărâră puzderie asupra ospăţului.Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun! Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi. Se socoti el ce se socoti. „Păi dacă-i aşa. Cosea de zor.. În vremea asta.. Le cercetă cu luare aminte. da. îl cusu bine să fie trainic şi brodă pe el. parcă târgul ăsta al nostru. dar plecă îmbufnată şi bombănind. Femeia urcă anevoie cele trei etaje.. . hotărât să-şi încerce norocul în lumea largă. „Lumea întreagă s-ar cuveni să-mi ştie isprava. încercând să alunge oaspeţii nepoftiţi.Ia vino sus la mine. din pricină c-avea un coş tare greu. „O ispravă ca asta se cuvine s-o afle pe dată tot târgul!. şi se apucă să coasă mai departe.Croitorul cel viteaz Într-o dimineaţă de vară. Le cântări în mână. scoţându-şi căpăţâna pe fereastră. că vă-nvăţ eu minte" îşi zise el. admirându-şi singur vitejia. „Nu m-ating de ea până nu dau gata vesta!" gândi croitoraşul. îşi vârî nasul în fiecare. îşi încinse brâul. apucând o basma. Ridică basmaua. acestea dădură buzna să se aşeze grămadă pe bucata de pâine. inima începu să-i tresalte ca o codiţă de purcel. De bucuros ce era.. muştelor.

ridică un alt pietroi din pulberea drumului şi-l zvârli atât de sus.. piticanie.Bună ziua. .. aplecând trunchiul pomului până-n dreptul voinicului nostru. Şi ca s-o mai încerce încă o dată... citeşte aici.. că m-a deşelat. . dar se grăbi s-o vâre în buzunar. Merseră ei ce mai merseră împreună şi se nimeriră să ajungă-n faţa unui cireş. la viaţă tihnită şi te mulţumeşti să măsori doar cu ochii lumea! Păi. În creştetul lui. ce mai ai de zis? îl înfruntă croitoraşul. până ce începu să picure apa el. crezând că-i vorba de şapte oameni doborâţi de croitoraş dintr-o dată. Luă de jos un pietroi şi-l strânse în pumn. iar croitoraşul odată sări pe-o creangă. până la urmă. Dar în sinea lui tot nu-l crezu în stare de asemenea faptă şi socoti de cuviinţă să-l pună la încercare. Croitoraşul sări sprinten de pe creanga şi. dar vezi că.Poftim. O scoase dintre ramuri ş-o vârî şi pe dânsa-n buzunar. iar eu o să duc coroana. Uriaşul îşi săltă tulpina pe umăr. frate! După cum văd.. Ba-l mai cără şi pe croitoraş pe deasupra! Croitoraşul şedea liniştit pe creanga lui şi fluiera plin de voioşie. îl îndemnă să-l prindă în mână. şi când uriaşul îl lăsă din mână. ajută-mă să scot copacul asta din pădure! . Îl cam luă peste picior croitoraşul. de parca l-ar fi cărat tot timpul până atunci. treci de ia în spinare tulpina cu partea dinspre rădăcină. Mult nu trecu însă şi se pomeni iar pe pământ. Şi cum matahala nu mai putea să-şi întoarcă capul.. n-ai nici măcar atâta putere să ţii locului nişte crengi atât de subţirele?. şi-i zise: . . Va închipuiţi dumneavoastră că acum fu rândul uriaşului să-l ia în zeflemea! . vârându-şi mâna-n buzunar.. cum îţi plăcu zvârlitura asta..Numai atât?!. că şi zări o păsare care se încurcase într-un tufiş şi se zbătea să iasă de acolo.Da' cum să nu. ia să te văd şi pe tine de ce eşti în stare!.. dar la un moment dat simţi că-l lasă puterile şi zise: . arătându-i uriaşului brâul. . .Ei. Eu o să zvârl unul care n-are să se mai întoarcă niciodată.. croitoraşul dădu peste o namilă de uriaş care privea liniştit în zare.Înainte de-a porni la drum. viu şi nevătămat. ca să poată culege cireşe cât i-o fi voia. Păi asta-i o joacă de copil pentru unul ca mine! Nici nu-şi termină bine vorbele că. bucuros! răspunse croitoraşul.. Drumul pe care-l apucase ducea peste un munte. văd că la aruncat te pricepi! recunoscu uriaşul..Opreşte. că doar crăcile şi frunzişul sunt partea cea mai grea.. nici vorbă să se prindă oboseala de dânsul. că nu mai pot! Prea e greu! Trebuie să-l dau jos din spinare. Acestea fiind zise. dar parcă tot nu-i venea să creadă că fărâma asta de om are atât de puternică. de eşti chiar atât de voinic pe cât ştii să te lauzi spui! îl îndemnă uriaşul. în dorul lelii?.. că abia îl mai puteai zări.Straşnică azvârlitură. voinicosule.. asta-i treabă pentru un voinic ca tine? Se cade oare să te laşi aşa.Cum vine asta.Ţi-ai şi găsit cu cine să mă-nsoţesc! Cu un coate-goale ca tine!. Hai. începu să-şi râdă de bietul uriaş: .. trebui să care-n spate tot copacul. ca să-mi încerc norocul.. Uriaşul cără copacul o bucată bună de drum. cireşul îşi ridică deodată crengile. care zăcea doborât la pământ. păru să se mire croitoraşul. N-ai vrea să vii şi tu cu mine? Uriaşul se întoarse cu dispreţ spre croitoraş şi n-avu decât un singur răspuns: . Croitoraşul se apropie de dânsul. croitoraşul scoase pasărea din buzunar şi-i dădu drumul în văzduh. Apoi o porni voiniceşte la drum.. săltându-l în aer şi pe croitoraş. pasărea se avântă în înaltul cerului şi nu se mai întoarse. Îl duse pe croitoraş la un stejar falnic. Da'.Ei. pietroiul pe care l-ai aruncat tot s-a întors pe pământ!. fără teamă. scoase de acolo bucata de brânză şi-o strânse-n pumn până ţâşni tot zerul din ea. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slăbuţ ca să poată ţine pomul.. Uriaşul tăcu încurcat.. Uriaşul apucă numaidecât crengile de sus.Acum. fă şi tu ca mine.. . Nu găsi însă decât o bucată de brânză veche..Ia să te văd! De eşti chiar atât de voinic pe cât spui. .. încărcate cu cireşe pârguite şi. n-am ce zice. Eu nu mă mulţumesc doar cu atât şi am pornit să colind lumea largă. ca şi când ar fi fost o joacă pentru el să ducăn spinare asemenea greutate. şi uşurel cum era.Ce să zic. ca să-ţi dai seama cu cine ai de-a face şi pe urmă să vorbim. începu să se uite altfel la fărâma de om ce-i stătea în faţă. Bucuroasă la culme căşi recăpătase libertatea. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii. răspunse croitoraşul. Uriaşul citi: „Şapte dintr-o lovitură!" şi. frate?!. apucând trunchiul cu amândouă mâinile. şi-i zise: . .Ce-ai spus?! Na. ditamai matahala şi nu e în stare să ducă-n spate un fleac de copac ca ăsta!.. vorba este: de altele eşti bun? Să cari în spinare o povară mai ca lumea ai putea? Ori te dor şalele?. stai aici. alături de bucata de brânză. se grozăvi croitoraşul nostru şi-şi descheie haina.. Nici n-apucă să treacă bine de poartă. ca să ia cu el. . scotoci prin toată casa.Hai.

drept să vă spun. începură ei a se văicări. izbi în pat cu atâta putere. Şi oamenii alergară de îndată să-l vestească pe împărat şi-şi dădură cu părerea că un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinţă de s-ar porni vreun război.De eşti atât de voinic pe cât spui. nu alta. Uriaşul îşi făcu vânt. nu cuteza. dacă ne-om lua cumva la harţă cu dânsul?! Că de s-o năpusti asupra noastră. să stea pe-ndelete de vorbă şi să afle de nu cumva acesta se învoieşte să se bage lefegiu în oastea împărăţiei. .. se întrebară ei. Pe la miezul nopţii. ca toţi uriaşii. Dar cum voinicul nostru încă mai dormea. asta ar putea să fie un lucru anevoie pentru unul care a doborât şapte dintr-o lovitură? Da' vorba e c-am sărit peste pom din cu totul altă pricină. atunci hai cu mine în peştera uriaşilor. să-l vadă mai de aproape... se întâmplă ca şi de data asta să se arate mai dibaci croitoraşul. Uitaseră cu totul de dânsul. curteanul aşteptă până ce-l văzu că se trezeşte. Sări şi tu ca mine. se întinse pe iarbă şi adormi de îndată. să se înscăuneze el în jilţul domnesc. „De-acuş. se grăbi croitoraşul să răspundă. Chibzui el ce chibzui cum să scape cât mai repede de voinic. dar vezi că nu era chiar atât de uşor!. cum îi e obiceiul. Împăratul fu foarte mâhnit la gândul că din pricina unui singur om ar putea să se înstrăineze de toţi slujitorii cei credincioşi şi că ar putea chiar să-i piardă. uriaşul se sculă fără să facă pic de zgomot şi. dintre cei mai aleşi. ce să vezi: croitoraşul păşea pe urmele lor.. da' ce-o fi căutând pe la noi viteazul ăsta. . aşa că nu se culcă în el. de teamă ca viteazul să nu-i facă de petrecanie lui şi întregii sale oştiri şi.. dacă poţi!. Când colo. nu fu în stare să sară peste pom. o luară la goana de le sfârâiau călcâiele.Ia auzi-l ce vorbeşte!. ci se ghemui într-un colţişor. aici tot te mişti mai în voie decât în chichineaţa aia de atelier!" Uriaşul îl duse în dreptul unui pat şi-l îmbie să se culce în el şi să doarmă cât i-o fi voia..Vai de zilele noastre. . Ce. Auzii prin tufişurile alea nişte vânători care tot slobozeau focuri de puşcă şi am fost curios să văd şi eu ce este. oricât se căzni. uriaşii o porniră-n pădure şi nici nu-l luară în seamă pe croitoraş. Croitoraşul cătă cu atenţie împrejur şi-şi spuse în sinea lui: „Oricum. socotind că voinicul doarme dus. ci rămase agăţat cu picioroarele printre ramuri. că doar e vreme de pace! Trebuie că e vreo căpetenie de oşti.. Tare se mai înspăimântară uriaşii atunci când îl văzură şi. Şi se căina amar că făcuse neghiobia de a-l fi luat în slujba lui. Astfel. care doboară şapte dintr-o lovitură! se plânseră ei stăpânului lor. în nici un caz.. după aceea.. În timp ce dormea. să stai acolo peste noapte. temându-se să nu cumva să se înfurie pe ei şi să-i facă pe toţi chisăliţă. că-l sfărâmă-n două.Cum o scoatem la capăt cu ăsta. Mai vorbiră ei ce mai vorbiră.. pentru asta am şi venit aici! zise croitoraşul. . într-o zi se întâmplă să ajungă în curtea unui palat mare... Croitoraşul se învoi bucuros şi-l urmă. Sunt gata să-mi pun paloşul în slujba împăratului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire şi împăratul avu grijă să-i dea în dar o minunăţie de casă cum nu râvneau mulţi dregători. Şi cum se simţea tare ostenit. să luptăm cot la cot cu unul ca el. Şi că. Şi-n timp ce croitoraşul îşi dezmorţea mădularele şi se freca la ochi. Împăratul socoti că sfatul norodului e cum nu se poate mai bun şi trimise pe unul din sfetnicii săi de încredere la croitoraş. s-a zis cu lăcusta asta afurisită!" se bucură uriaşul. şapte dintr-o lovitură doboară. curteanul îi şi spuse despre ce era vorba. Fiecare matahală ţinea în mână câte-o oaie friptă şi se înfrupta din ea... în zori. oamenii de pe acolo se adunară-n jurul lui. Multă vreme se zbătu împăratul cum să se descotorosească de nepoftitul ăsta şi-n cele din urma îi veni o idee. n-ar trebui să fie lăsat să plece. Atunci uriaşul încercă altceva: . şi ramaseră cu gura căscată când băgară de seamă că pe brâul cu care era încins flăcăul stătea scris: „Şapte dintr-o lovitură!" . în sinea lui. Păi. putere am câtă pofteşti!. şi până la urmă se hotărâră să meargă cu toţii la împărat şi să-i ceară să le dea drumul din oştire. Să-i dea papucii de-a dreptul. A doua zi.Nu ne simţim în stare. Intrară ei în peşteră şi numai ce dădură cu ochii de o mulţime de uriaşi care stăteau roată-n jurul unui foc.. măria-ta. Croitoraşul îşi văzu de drum spre alte meleaguri şi. dar. Printr-un curtean trimise vorbă croitoraşului că l-ar ruga să-l ajute într-o treabă care ar fi floare la ureche pentru un om atât de viteaz ca el. Dar vezi că patul ăsta era prea mare pentru croitoraşul nostru. nasul lui cel ascuţit se dovedi călăuză straşnică! După ce colindă el prin fel şi fel de locuri.Păi. apucând un drug mare de fier. Vezi însă că celelalte căpetenii începură să-l pizmuiască pe voinic şi-ar fi vrut să-l ştie plecat peste mări şi ţări. voios nevoie mare.

Auzi vorbă!. croitoraşul îşi spuse în sinea lui: „Mare noroc am avut că nu l-au smuls şi pe asta în care eram cocoţat. se lăsară păgubaşi şi începură să tragă iar la aghioase. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută şi scorni pe loc altceva.. cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta. să ucidă şi să dea foc. cu o domniţă frumoasă ca o cadra şi c-o jumătate dintr-o împărăţie nu te prea întâlneşti la tot pasul!" Şi continuându-şi parcă gândul. „Ei. Cum era rupt de somn. care doboară şapte dintr-o lovitură?. auzi!. se cuvine să mai săvârşeşti încă o faptă de vitejie! Dar mare lucru nu-i pentru tine. dar cum erau tare osteniţi. până ce se prăbuşiră amândoi la pământ..Nu cumva te-au rănit? săriră să-l întrebe călăreţii. altminteri ar fi trebuit să sar ca o veveriţă într-altul". până atunci. . Iar de s-ar arăta el gata să le vină de petrecanie acestor uriaşi.. făcând pierdute zeci de vieţi nevinovate şi pricinuind numai pagube.. Apoi croitoraşul porni cât mai degrabă spre acea pădure. Croitoraşul îşi începu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea şi-o zvârli cu toată puterea în pieptul primului uriaş. Croitoraşul se înfăţişă împăratului şi-i ceru răsplata care i se cuvenea. care-i stătea ca un ghimpe-n coastă.Aşteptaţi-mă aici. se întoarse la călăreţii care-l aşteptau în marginea pădurii şi le zise: . . răcni acesta. ba în stânga.. grăi către trimisul împăratului: . dar nu mi-a fost deloc uşor. .Nici nu mai încape vorbă că mă-nvoiesc! Şi să-i duci veste împăratului că am eu grijă de uriaşii aceia şi-o săi fac să-şi lase oasele în codru. dar până la urmă se trezi şi.. zău aşa!..Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amândoi. zvârr! Începu să arunce cu pietre în pieptul unuia dintre ei. ca ars. cu atât va fi mai bine pentru tine. voinicule.Te cam întreci cu gluma.Curteanul îi povesti croitoraşului că într-o pădure din apropierea cetăţii de scaun se pripăşiseră doi uriaşi. ca mă răfuiesc eu şi singur cu uriaşii! Să n-aveţi nicio grijă. Dar poţi să te pui cu unul ca mine. îl pocni cu o piatră pe celălalt uriaş. la amândoi o să le fac de petrecanie!. Călăreţii nu prea vrură să se încreadă-n spusele lui şi intrară-n adâncul pădurii să vadă cu ochii lor care-i adevărul. În disperarea lor. Mult timp nu trecu şi. Eu. însoţit de cei o sută de călăreţi pe care i dăduse împăratul drept ajutor. aşa chilipir mai zic şi eu că-i de mine! Straşnic m-a mai nimerit!" gândi croitoraşul în sinea lui. În timp ce cobora din copac cu iuţeală. Ţintind bine. cu rădăcini cu tot.. Şi.Aoleu. Iar în jurul lor se putea vedea o mulţime de copaci cu rădăcinile smulse din pământ. Dar parcă celălalt se lăsă mai prejos?!. de-ai fi zis că-i o veveriţă. Croitoraşul îşi umplu repede buzunarele cu pietre şi se căţără-n copac. Şi nu mică le fu mirarea când dădură cu adevărat peste cei doi uriaşi. da' asta ce-i?! ţipă acesta. să-i fi văzut cum smulgeau copacii din rădăcini. se supără croitoraşul. înşfăcându-l de piept pe tovarăşul său. Dormeau buştean la umbra unui copac şi sforăiau atât de tare. deodată. Într-una din pădurile mele şi-a făcut sălaşul un inorog. rănit? N-au fost în stare să-mi clintească măcar un fir de păr. uriaşul nu simţi nimic multă vreme. ca să se apere. Şi-i mai zise că. Apoi. Cuvântul meu e cuvânt. şi să şi-i repeadă. îi zări şi pe cei doi uriaşi. voinicul le zise însoţitorilor lui: . Apoi se afundă-n pădure şi începu să cerceteze cu de-amănuntul. vezi. de vreo câteva ori. da' mai înainte de a ţi-o da pe fiică-mea de nevastă şi jumătate din împărăţie.. ba în dreapta... iar dihania asta făcea numai pagube.Prea te grăbeşti. sărind în sus ca un apucat. Trase apoi paloşul din teacă şi-l împlântă adânc.. . că se zbăteau crengile în jurul lor ca bătute de furtună. că se cutremură copacul din creştet şi până-n rădăcină... Că. De unde ai mai scos-o că dau în tine? Adormiră ei din nou şi croitoraşul doar atât aştepta.. în pieptul celor doi uriaşi. Nu trecu mult şi începură să smulgă copacii din jur. Se ciorovăiră ei aşa o vreme.Pesemne că visezi! răspunse celălalt. grăi împăratul. şi că blestemaţii aceştia nu făceau altceva decât să prade.. oricine se-ncumetase să se apropie de ei îşi pusese viaţa-n primejdie.Ce te-a apucat să dai în mine? . Cu cât îl prinzi mai degrabă. . De îndată ce ajunse la marginea pădurii. de parcă i-ar fi lovit trăsnetul în aceeaşi clipă. scăldaţi într-o băltoacă de sânge. fiecare desiş.Nu te-am lovit defel! bombăni primul uriaş. Într-un sfârşit. . ca orbeţii. îl întrebă: . De ce mă loveşti? .. împăratul l-ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejeşti şi i-ar da de soţie pe singura lui fiică şi drept zestre o jumătate din împărăţie. înghiontindu-şi prietenul. îl izbi cu atâta putere de un copac.. unul în capul celuilalt.

după ce trecu frânghia pe după gâtul fiarei. şi aceştia fură tare mulţumiţi.. răspunse croitoraşul. Aşteptă ea cu inima friptă să-l vadă adormit. dacă croitoraşul cel sprinten n-ar fi fugit să se adăpostească într-un căsuţă de vânătoare aflată-n apropiere. care făcea mari stricăciuni întruna din pădurile împărăteşti. ci sări afară pe fereastră. care te puteau baga în răcori. şi de îndată ce-l va cuprinde somnul pe bărbatul tău. acum mi-a picat în laţ mititelule!" se bucură croitoraşul... Şi ca şi-n celelalte două dăţi. că le pierise cheful să-i mai caute pricină. căci era aproape. trebui să-şi ţină cuvântul şi să-i dea fata şi jumătate din împărăţie. Şi ca şi când nimic n-ar fi ştiut.. reteză cu securea cornul înfipt în copac. repezindu-se cu toată puterea în copac. fiindcă mistreţul îi fugărise în câteva rânduri cu atâta înverşunare.Băiete.. Şi zicea el aşa: „Băiete. dar cum era prea greoaie şi neîndemânatică pentru ca să poată sări pe fereastră. Într-o clipă l-or lega fedeleş. care se făcea numai că doarme. Dar inorogul nu-l slăbea defel şi. deschise uşa iatacului şi se culcă la loc. dar cu puţină bucurie. răspunse croitoraşul. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. De îndată ce-l zări pe croitoraş. lua inorogul de funie si-l duse peşcheş împăratului. slugile se-nfricoşară de moarte şi-o luară la sănătoasa. iar după aceea se înfăţişă împăratului. Am doborât eu şapte dintr-o lovitură. arătându-i cât era de nenorocită de ce aflase. croitoraşul o porni la drum. de cum îl zări pe croitoraş. Trecu ce trecu şi într-o noapte împărăteasa cea tânără se pomeni că-l aude pe bărbatul ei vorbind prin somn. măria-ta. Ieşi dindărătul copacului şi.Dacă aşa-i vorba. „Ei. Înainte de-a se porni nunta. cu botul plin de spume. Slugile mele vor sta de veghe afara. alături de împărăteasă.Nu te mai prăpădi atât cu firea. cei o sută de vânători urmau să-i stea în preajmă şi să-i dea ajutor la nevoie. . Atunci croitoraşul. Iar acesta. lasă-l în seama mea! Da' asta mă tem şi mai puţin decât m-am temut de cei doi uriaşi. Cum ştia că fiara e pornită pe urmele lui. se dădu jos din pat. că nu mai putu să-l smulgă de acolo şi rămase astfel prins ca într-un piron.. Îşi dezveli într-un rânjet colţii. pică în capcana întinsă cu isteţime. la rându-i. ..Dacă-i vorba de-un inorog. Rămase pe loc. liniştit. Iar aşa o să i se piardă urma.. nu altceva. După ce sfârşi toată treaba asta. Dar vezi ca nici de astă dată împăratul nu se învoi să-şi ţină făgăduiala şi-i ceru să săvârşească o a treia ispravă vitejească. las' că am să pun eu capăt tuturor urzelilor acestora!. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. le spuse şi de astă dată însoţitorilor lui să-l aştepte mai la o parte. La noapte caută de lasă deschisă uşa de la iatac. vrând să-l străpungă cu cornul dintr-o singură lovitură. le-am făcut de petrecanie la doi uriaşi. Dihania cea fioroasă spumega de furie. fata mea!.. Împăratul găsi multe cuvinte de mângâiere şi la urmă îi zise: . Şi cum îi era credincioasă tânărului domnitor şi-l iubea. de nevoie. şi după aia l-or duce pe-o corabie. se piti după ea şi-o închise tocmai în clipa când mistreţul dăduse orbeşte buzna înăuntru. Ajuns în pădure. că de nu. că de nu. . luând cu sine o secure şi-o funie. îşi înfipse cu atâta furie cornul în trunchi. Nunta se sărbători cu multă strălucire.. croitoraşul trebuia să-i mai prindă un porc mistreţ. şi crezi c-o să mă tem de nevolnicii ăştia care stau şi pândesc după uşă iatacului?! Auzindu-i vorbele. începu să răcnească: .Bucuros o fac. Dar se întâmplă ca o slugă să audă tot ce puseseră dânşii la cale. Ocolind apoi căsuţa. . scrâşnind cu furie din colţii ascuţiţi. Tânăra împărăteasa fu mulţumită de spusele tatălui ei şi. aşteptând până ce fiara fu foarte aproape de el. Că doar măria-ta ştie ce-mi poate pielea: şapte dintr-o lovitură dau gata! Apoi. nu zăbovi înăuntru. îi destăinui tot ce se uneltise împotriva lui. odată te ating cu cotul peste urechi!. se şi repezi asupră-i. Şi aşa se făcu că croitoraşul ajunse împărat. şi-l rugă din suflet s-o scape de pacostea asta de bărbat care nu era decât un nemernic de croitoraş. Atunci sări cu sprinteneală în spatele unui copac. când veni seara. Croitoraşul îi chemă pe vânători ca să-i aibă drept martori că prinsese fiara. că pentru mine asta-i o joacă de copil! De asta dată însă nu-i mai luă cu el în pădure pe vânători. A doua zi îi împărtăşi împăratului totul.. tu să le dai de veste.. de voie. Şi cu siguranţă că l-ar fi răpus. care o pleca cu el in lume. îi zise că va face întocmai cum a sfătuit-o el. se culcă la ora obişnuită. vrând să-l culce la pământ dintr-o lovitură. de parcă le-ar fi gonit din urmă o oaste de sălbatici. să n-aibă cum se împotrivi.Uşurel! strigă voinicul nostru.. fiara se năpusti ca turbată asupra lui. am prins un inorog şiun mistreţ. şi când socoti că doarme de poţi tăia lemne pe el. Pe inorog nu fu nevoit să-l caute prea mult. odată te ating cu cotul peste urechi!" Şi atunci îşi dădu ea seama că soţul ei nu-i de neam. care.

îşi puse hăinuţa pe el şi. De sărmani ce erau. Poti să ciopleşti de pe-acum scânduri pentru sicrie . printre sughituri: . spre căscioara ce rămăsese în urmă. . Gretel începu să plânga cu lacrimi amare şi-i spuse lui Hansel. îi zise cu blândeţe frăţiorul. . şi pe urmă ne vedem de treburile noastre. barbate. Le facem un foc bun. La un moment dat.. n-or să mai nimerească drumul spre casă. . . Şi-ntr-una din aceste seri îi zise el neveste-sii: . . şi nu mai fi mâhnită.De-acu s-a sfârşit cu noi! . din faţa căscioarei...Totusi.. Asta o facu o dată. de-i asa. Şi uite aşa s-a întâmplat c-a rămas croitoraşul nostru pe tronul împărătesc până la sfârşitul zilelor lui.Fii liniştită. apoi iarăşi. femeie. Hansel si Gretel Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit. asta n-o s-o fac nici in ruptul capului. Hansel se sculă. când nici pentru noi nu mai avem nici de unele? . să-i trezească. numai ce-i zice: . şi iarăşi. Nu mă rabdă inima să-mi las copiii singuri în pădure. se pomenea că ofteaza cu grea obidă. Luna lumina ca ziua şi pietricelele albe.. . şi dormi în pace! Apoi se culcă din nou în patul lui şi adormi. Zgripţuroaica de femeie nici nu asteptă să răsară soarele că se si înfiinţă la patul copiilor. leneşilor. Şi aşa se făcu de auziră tot ce spuse zgripţuroaica de femeie catre tatăl lor.De atunci. mi-e tare mila de bietii copii! adaugă el cu obida. le dăm şi câte-o îmbucătură de pâine.Ia sculaţi-vă. nimeni nu mai cuteză să-i caute pricină. o să murim de foame toti patru .. spuse bărbatul. Şi femeia nu-i dadu pace pană când omul nostru nu se-nvoi. o să găsesc eu o scăpare! . unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi.. că din pricina foamei nu putuseră să închidă un ochi. mâine-n zori luam copiii cu noi şi-i ducem unde-i pădurea mai deasă.Vai de tine. cei doi copii stăteau treji în aşternut. Apoi se-ntoarse în casă şi-i şopti lui Gretel: . Si dacă-l văzu taică-său. de asta sunt sigura. răspunse femeia.Nu. iar pe fetiţă Gretel.Ştii ceva.Asta aveţi de mâncare pentru la pranz! De vă îmboldeşte foamea. deschizând uşa. nu cumva să mâncaţi înainte. Apoi porniră cu toţii spre pădure. zvârcolindu-se neliniştit în aşternut. Seara în pat. draga mea surioară. şi-n felul ăsta ne descotorosim de ei! . nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. îl luă femeia la rost. Hansel se opri şi îşi aruncă privirea înapoi. Şi-ntr-o buna zi. că mergem la pădure să aducem lemne! Apoi dădu fiecăruia câte un codru de piine şi mârâi printre dinţi: . Că doar multă vreme n-ar trece şi-ar veni fiarele să-i sfâşie. femeie? Cu ce-o să-i hrănim pe bieţii noştri copii. In acest timp. După ce bătrânii adormiră. neghiobule. Gretel. Şi pe băieţel îl chema Hansel. nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică. De nimerit.. După puţin timp. pe bietul om începeau să-l munceasca gândurile şi.Linişteşte-te. întâmplându-se să se abată asupra tării o mare scumpete . Hansel se aplecă de mai multe ori pâna ce-şi umplu bine buzunarul cu pietricele... că altceva nu mai căpătaţi! Gretel lua toată pâinea şi-o ascunse sub şort. străluceau ca bşnuţii cei noi. Iar pe ei îi lăsăm acolo. din pricină că buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele.Ce-o să ne facem. se strecură afară.

După o bucată de vreme. Acu . ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Vezi insa ca omului i se incrincena inima la auzul astor cuvinte si gindea in sinea sa: „Ba. Dar vezi că femeia i-o tăie pe dată: . asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. o izbea încolo şi-ncoace de uscătura aceea. . şi odiniţi-vă. nu-i nicio pisicuţă!.Copii rai ce sunteti. zicându-le cu prefăcătorie: . a naibii. dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui. isi mangiie surioara. Şi când om termina cu tăiatul. era noapte întunecoasă.. Hansel si Gretel se aşezară lânga foc şi când se facu ora prânzului..Nu plinge. pâna ce se facu o moviliţă buna. Copiii erau insa treji si auzira toata vorba lor.. . Omul nostru legase o creangă de-un copac cioturos. dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa... . de ziceai că poleieşte cu aur pădurea. cocoţată. . Om gasi noi cum sa scapam cu bine . ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum trebuie! . Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su. Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos.. c-o să vă facă tata un focşor pe cinste. pe acoperiş. ca-n inima lui era mihnit ca-i lasase atat de singuri. mă uitam după pisicuţa mea albă . Când s-au trezit. spunându-i: . . Trebuie sa ne descotorosim de copii. copii.Da ce-ai. daca si-a calcat pe inima prima oara. şi cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri şi zise: . nu prea departe. ne întoarcem aici şi vă luăm acasă. mergeţi după vreascuri. Hansel. Alta scapare nu vad. n-avea grijă!. ci dormi linistita. nu glumă. ci-l tot ocara si-l mustra. spunindu-i: . femeia grăi: .Acu ... tăicuţule. ne-om satura cu rabdari prajite . Si desi ii era inima grea. Hansel îşi luă surioara de mâna şi începu a păşi pe urma pietricelelor. şi-mi face semne de rămas bun. mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura! .Mai ai rabdare oleacă. Gretel începu să plângă şi printre suspine îşi întrebă frăţiorul: . pe dată se arătă a fi fost foarte îngrijorată de soarta lor. care se perpelea in asternut: . că noi ne ducem mai încolo. să nu vă fie frig deloc! Hansel si Gretel aduseră vreascuri cât aduseră. E soarele de dimineaţă. scotea din buzunar câte o pietricică şi-o lăsa să cadă pe cărare. Apoi le intinse cate o bucatica de piine. Dupa ce batranii adormira. . de ce ati dormit in padure atita vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra . . cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si. când se oprea. vreme lungă. când vâlvătaia începu să crească. copii. căzură toropiţi de oboseală şi adormira buştean.Staţi lângă foc.Ia asculta. Hansel. că te opreşti mereu şi te tot uiţi înapoi? Vezi mai bine cum mergi.. de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. Si dupa ce-om manca-o si pe asta. să tăiem lemne." Mai zicea el ce mai zicea.Prostănacule.. Şi cum auzeau tot mereu răsunând lovituri de topor. . Dar vezi că loviturile nu erau de topor! . Au bătut ei la uşa. Dupa ce aşteptară să vină să-i ia. . în pădure. pâna ce răsare luna şi atunci o să găsim noi drumul. e stiut. cioc-cioc! şi când femeia o deschise şi dădu cu ochii de Hansel si Gretel. Gretel. auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii. ca nu mai avem in casa decat o jumatate de piine!. ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. erau încredinţaţi că tatăl lor trebuie să fie ceva mai încolo. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure.. să nu-ţi schilodeşti cumva picioarele! . de nu vedeai la doi paşi. care era mult mai micsoara decat de cealalta data. Mersera ei aşa toată noaptea şi când începură a miji zorile. Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca.Ştii. Răsări luna plină. şi de câte ori bătea vântul..Cum o să ieşim din pădure? Şi Hansel se grăbi s-o liniştească. musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. .. Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara.. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat. şi de-ndată ce se arătă pe cer. fiecare îşi mâncă bucătura de pâine. cum facuse si de prima data. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile. care scânteiau ca bănuţii cei de curând bătuţi şi le arătau drumul. care străluceste pe horn. Lemnele luara foc pe data şi. sa adune pietricele. ajunseră la casa parintească.. ajunseră la locurile unde padurea se îndesea. ii striga la un moment dat taica-sau. Stă. Acu e timpul să vă spun că Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuţă şi că de fiecare dată.De-acu am terminat iarasi merindele. .

Cat ai clipi. La vederea ei. toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac. Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca . departe. dar de izbutit tot nu izbutira sa iasa din padure. dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura . ca e tare dulce! ... Si cum adormira greu.. desprinzind un ochete de geam. sa taiem lemne si seara. se lasa si amurgul. unde nu mai fusesera in viata lor. Si copiii raspunsera pe data: . Hansel n-astepta sa fie rugat si. Eu o sa maninc o bucata din acoperis. . ca afara de cateva boabe de fructe salbatice.. Si-ntr-un luminis. iesi din casa. odata se deschise usa si-o femeie batrina de tot. incetisor-incetisor. . O luara ei la picior. cand om sfarsi lucrul. sa-ti lingi degetele. Gretel lua bucatica de piine si-o imparti cu Hansel. ca nu va fac nici un rau. Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi. da ce tot rontaie a mea cascioara?! Cine. Si luandu-i pe amindoi de mana. imprastie pe drum toate firimiturile. De nu le venea cat mai degraba un ajutor. Si sa ne fie de bine!..N-ai teama. .Vantul. il lua in raspar femeia.. . ne intoarcem sa va luam. Hansel si Gretel se speriara atat de tare. Pasamite. Hansel o mangiie pe surioara lui si-i zise: . n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca . Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. cat am mers. inaltindu-se pe virfurile picioarelor. da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine.Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna. nimic nu mai luasera-n gura. pasarica isi intinse aripile si zbura.Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. continuara sa manance si mai cu pofta. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei. copiii mei dragi.. . ca scapara tot ce aveau in mana. Dupa ce-si sfarsi cantul. Noi ne ducem in padure. tarsiindu-si picioarele. Dar vezi ca batrina nui lua la rost. sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. . din zori si pana-n seara. . pana la urma tot o sa gasim drumul! . iar geamurile erau din zahar curat. ghemuindu-se sub un copac. deasupra hornului. mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine.. . zvar! pe dinaintea copiilor. de cum rasari soarele. ca se oprira vrajiti s-o asculte. se trezira de-abia in toiul noptii. Daca vazura ei asta. dar cu cat mergeau. tot mai in afundul padurii..Cront. batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. copilasi. ii duse in casuta. care canta atat de duios. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica. mai incolo. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si. Daca vazu ce se intimplase.Ei.Prostanacule. vantul! Azi inconjura pamintul! .Pai. adormira bustean. si asa se facu ca nu mai putura merge si. incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa. iar tu. se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. culese de pe jos. ia de gusta din fereastra asta. iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si. In acest timp. Hansel mai rupse din el o bucata buna. se aflau in primejdie de moarte. copiii ramasera cu gurile cascate. ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos. ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita!. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa. Când se facu ora prinzului. . Gretel. fara sa se sinchiseasca defel. Si cand nici nu se asteptau. dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii.Ramineti aici. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. ce venea dinauntrul casutei: . Trecu ce trecu timpul si cand veni ora prinzului. asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii. sa-si dea seama ce gust are. surioara. care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere!. Si. facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: .. cront. grai Hansel repede. ce se sprijinea intr-o carja. clatinind usurel din cap: . ca pe-a lui baiatul o presarase pe drum.. cine e afara? . cront. cu atat se afundau mai adanc in padure. Iar acolo ii astepta o mancare. ci incepu a-i intreba. ma uit dupa porumbita mea. ca nu cumva sa se dea in vileag. rupse o bucatica din acoperis. Gretel rontaia de zor o spartura de geam. . Cum ii placuse grozav acoperisul.. Zburara ceasurile. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: . E soarele de dimineata care straluceste sus.. nu alta: lapte si clatite cu zahar. De truditi ce erau. Femeia ii duse pe copii departe.. copiii se sculara din culcusul de vreascuri. si de v-a birui oboseala. pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta.

. Si. il inghitea cu lacomie. De cum se ivira zorile.. grabeste-te de adu apa. . nu-i las eu sa-mi scape .Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: . nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am. cand incepu Gretel roboteala. sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca ghiujul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior.. . . dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si. ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. . sa atarne cazanul pentru fiertura in cirligul de fiert si sa aprinda focul. ii porunci vrajitoarea si vezi da-ca-i destul de incins. sonticaind. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si..Hansel. nu-ti da prin cap pe unde. cum se mai boci biata surioara.Ia mai sfirseste odata cu bocitul. ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru. care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele.Esti proasta ca o gisca! o ocari baba. . auzi tu? se rasti baba la Gretel. De-i cadea vreunul in gheare. unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! . . Valeu! ce mai urlete. as vrea sa punem la copt. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine.. de la babusca niste coji de raci. Vai.Hai.. n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mina ei sfrijita.Batrina se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea dar vezi ca era o vrajitoare haina. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. incepu a plange cu lacrimi amare. ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! . leneso. cand trebui sa care apa pentru a doua zi. Si numai de aceea facuse si casuta de paine. am fi murit macar impreuna! . zgaltiind-o ca s-o trezeasca.. striga bucuroasa: . cand se apropie picior de om.Mai intai. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamina Hansel ramasese la fel de ogirjit ca si inainte. babusca intra in camera unde dormea Gretel si.. Si era zavorit asa de strasnic. trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Ca doar trebuia sa care apa. sa n-o mai auda.Pe astia ii si am in mana. de un astfel de ospat.Hei. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. eu pe Hansel il tai si-l pun ia fiert! . Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel. ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara. Pai.. dupa ce-l fierbea. si du-te de adu apa.Scoala. si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! . arsa de dogoare. . isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. ca de-i curge untura. ca sa punem inauntru piinea! Vezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vire in cuptor! . Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta.. ca jivinele.Am scapat. dar cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel. fratioare! Vrajitoarea a pierit! . incepu a o ocari si a-i striga: . In fiecare dimineata. se rasti cotoroanta la fata. Si-apoi ar fi mancat-o . ca te treceau fiorii. si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica. sa-i ademeneasca mai usor.As intra. si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita. . Gretel. Gretel doar asta astepta. Acu e numai piele si os. deschizindu-l. Gretel abia de capata. Si cand ii vazu ea pe amindoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul. o striga ea pe fetita. era incredintata ca-i intinde un deget. vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. a si inceput a hohoti cu rautate-si-n vorbele ei era numai batjocura: . . sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau. . si eu as putea sa incap in ea! . Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare.. ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut. ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! . Pe unde sa intru? Si cum anume? . sonticaind. pana la. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. ia scoate un deget afara. nu i-ar fi folosit la nimic. de gras cee. Si arse pana ce se prefacu in scrum. . indata ii facea de petrecanie si. Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo. ca sa se ingrase.. da nu stiu cum sa fac .. se apropie de cuptor si-si viri capul in el. ori de-i slab ca un ogar. Hansel. si-i dadu un brinci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. dar vezi ca adulmeca de departe. am scapat. De s-ar fi intimplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului.Doamne. Nu-si sfarsi bine vorba. razbateau dinauntru! .. babusca se strecura. urma. vrajitoarea fu in picioare. ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita. Ziua cand se bucura.. pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: . Nici nu se luminase inca bine de ziua. o socotea ca pe-o zi de sarbatoare. baga-te inauntru.

. ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt.. hai s-o tulim de-aici cat mai degraba. de-as ruga-o. Si incepu a striga: Rata..Acu. Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie.Ei. ratisoara. Hansel scotea si el din buzunar cite un pumn plin de pietre pretioase si. sarira de gatul tatalui lor. vad o rata alba inotand. Si de voiosi ce erau. mai mersera ei ce mersera si. cand i se deschide usita... de cand isi parasise copiii in padure. .. Trecura pragul casei si. si numai.. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. ca nu putem trece? facu Hansel amarit. ce sa vezi. pana ce-si goli amindoua buzunarele.Ce ne facem. in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! . Era si timpul. . numai ce zarira din departare casa parinteasca. ca nici pod. Si traira ei impreuna. dupa ce le arunca pe podea.. slaba nadejde . ce ajunsera la o apa mare. pe-aripioara.Daca auzi ce-i spune. . Nu vad peste apa nici un pod. nu alta! . Si faptura cea buna chiar asa si facu. ca niste iezi! . Iar Gretel spuse si ea: . dand navala in odaie. hotari Hansel. nici macar vreo punte cat de ingusta .Vreau sa aduc si eu acasa o mina-doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul.De-ar trece vreun vaporas. ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. surioara. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii . de la o vreme. Si vazindu-se iarasi impreuna..Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. . . pe Hansel si Gretel. ce-o mai luara atunci la goana de le sfariiau.. In acest timp. Cum nu mai aveau de ce se teme. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el. astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu. Da uite. calcaiele. padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. cale de citeva ceasuri. . dar Gretel ramase pe mal si-i zise: . de te mirai de unde mai ies atitea. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal. isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le ridea in ochi si-n inima. mai incolo. Poate ca.murise. . . ca. mai putu. . . Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. zise Gretel cu mihnire. Mersera ei ce mersera. apuca sa arunce alt pumn. nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Tii. numai in bucurie si fericire.. ia-i in spate. bine-ar fi! Dar prin locurile astea. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului . Si-ntr-un sfirsit.. bietul om nu mai avusese o clipa fericita. topaiau al naibii. intrara in casuta vrajitoarei si acolo.. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a se rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele.

Aduceţi-mi-l de îndată încoace! Cântăreţul cel zdrenţuros intră-n sala tronului şi începu să cânte în faţa împăratului şi a fiicei sale. Împăratul trimise după popă şi trufaşa prinţesă fu nevoită să se cunune cu cântăreţul cel sărman. Dacă văzu împăratul cel bătrân că fata lui nu face altceva decât să-şi bată joc de toată lumea şi să-şi alunge peţitorii.A lui Cioc-de-Sturz crai.. .Crezi că se mai cuvine ca o nevastă de cerşetor să locuiască sub acoperişul meu? Ia-ţi bărbatul şi du-te deaici! Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră. împăratul dădu un bal mare. .Pădurea asta mare. Şi după ce sfârşi de cântat. femeia îşi întrebă bărbatul: . Cel de-al treilea era prea scund: „Scurt.. de-ndată ce-i văzu. După cununie. Şi când ajunseră ei într-o pădure mare.. Primul i se păru prea gras: „Parcă-i un butoi!". împăratul îi porunci unui slujitor: . De bărbat dacă-l luai.Da' lunca asta verde. A cui să fie oare? . îi găsi fiecăruia câte-un cusur. dădui de năpastă. Acesta şedea în capul mesei şi avea bărbia niţeluş cam strâmbă. Pe al doilea îl găsi prea înalt: „Ia te uite ce lungan! Nu-l ajung nici într-un an. împăratul nu-i lăsă pic de răgaz şi-i zise: . drăcie! strigă domniţa. Şi de cum se înfăţişară aceştia. A cui să fie oare? Iar bărbatul îi răspunse: .. dar împăratul grăi răspicat: . Când fata de împărat fu purtată prin faţa şirului de peţitori. Dar cel mai mult îşi râse de-un crai pe-a cărui faţă se vedea bunătatea şi voioşia. Pe cei care veniseră-n peţit până atunci.Imparatul Cioc de Sturz Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă. fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa. De cum îi auzi cântecul. De al patrulea zise că-i prea galben la faţă: „Parcă-i moartea!". împăratul îi şi orândui după rang şi stare: în frunte veneau împăraţii. conţii şi baronii. veniţi din toate părţile lumii.Din cauza trufiei. nobilii de mâna a doua.". apoi prinţii.. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. nu se află unul să nu-i găsească prinţesa vreun cusur. şi o să-mi ţin jurământul! În zadar se rugă fata şi încercă să se împotrivească. că ţi-o dau pe fiica mea de soţie! Pe domniţă o trecură fiori de groază la auzul acestor cuvinte. la care-i pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. uscat după vatră!" Şi uite aşa. bătând drumurile pe jos. . Şi-ar fi fost şi-a ta.Din cauza trufiei. La numai câteva zile după ce trecuse balul acela de pomină. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. Şi femeia întrebă iarăşi: . de nu putea să-i găsească niciun peţitor pe gustul ei. dădui de năpastă. prea adus de spate: „Ia te uită: brad verde. iar la urmă. gros şi îndesat! N-arată a bărbat!". Merseră ei ce mai merseră până ajunseră într-o luncă.Ei. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi. un biet cântăreţ trecu pe acolo şi se porni să cânte sub ferestrele palatului.Am făcut jurământ să te dau după cel dintâi cerşetor care va trece pe aici. De bărbat dacă-l luai.A lui Cioc-de-Sturz crai! Şi-ar fi fost şi-a ta. se mânie cumplit şi făcu jurământ s-o dea de soţie celui dintâi cerşetor care va bate la poarta castelului. Al cincilea i se păru prea roşcovan: „Roş-creastă de cocoş!".. Împăratul îi zise: . Acesta are o bărbie ca un cioc de sturz! Şi de-atunci îi rămase împăratului numele de „Cioc-de-Sturz".Atât de mult mi-a plăcut cântarea ta. dar atât de trufaşă. stricându-se de atâta râs. se rugă de măria-sa să-l ajute cu ce l-o lăsa inima. . cu gândul că s-or îndura de el şi l-or milui cu niscaiva mâncare. Iar al şaselea.

Femeia începu să plângă şi. că nu eşti bună de nicio ispravă! se oţărî la ea bărbatul. Biata de ea îşi legase de amândouă buzunarele câte-o ulcică... să te tot aud tânguindu-te că n-ai pe altul de bărbat!. Nu mai pot de flămând şi ostenit ce sunt! Dar fata de împărat nu se pricepea defel să aprindă focul şi nici să gătească. ia nu te mai văicări atât. Acolo trebuia să-i dea toate la îndemână bucătarului şi să săvârşească muncile cele mai grele şi mai umilitoare. până ce-au cheltuit şi ultima lescaie. dar de-acum încolo vom locui aici împreună. cine-o locui în căscioară. mai brodind-o. că poate la asta ai să te pricepi mai bine. Uite. femeia fu nevoită să se aplece. şi mi-au făgăduit c-au să te primească. o trimise din nou la târg cu o grămada de oale. . Să te apuci de împletit coşuri. le făcu nuiele şi le cără în casă. dar nuielele erau tari şi-i vătămau mâinile cele gingaşe. .Vrei să ştii cine? Până azi am stat eu singur în ea.. aşa că cerşetorul nu avu încotro şi fu nevoit să pună el mâna să facă toată treaba. nu mai ştia ce să facă.. Al cui să fie oare? .. ca un făcut. ce-au să-şi mai râdă de mine!" Dar cum n-avea încotro..Dar unde-mi sunt slugile? întrebă ea. gândi prinţesa. văzând-o cât era de frumoasă. nu se poate spune că n-a făcut o mâncare bunicică până la sfârşit. aşa n-o mai scoatem noi la socoteală: să mâncăm numai şi de câştigat nici pomeneală!. Când văzu bărbatul că n-au încotro. din câştig. cu asprime. Se apucă femeia de tors.îi zise bărbatul. deodată apăru un călăreţ care intră cu armăsarul în grămada ei de oale şi le făcu pe toate numai cioburi. de frică. Dis-de-dimineaţă. până ce dădură gata toate merindele. în drumul călăreţilor! o certă bărbatul.Of.. măi femeie.Al lui Cioc-de-Sturz crai.. o duseră şi aşa câteva zile. că tare prost am mai nimerit-o cu tine. Când dădură să intre. Atunci. Doamne. ca să nu rămână flămând. că şi-un nătâng ar înţelege că nu eşti bună de nicio treabă!. Dar ca să nu zici că-ţi caut pricină degeaba.. De bărbat dacă-l luai. „Cine ştie ce-o să spună acu bărbatul meu. bărbatul îi zise nevestei sale: . şi-n ele aducea acasă resturile rămase de la masa împărătească. Ba.Oraşul ăsta mare.Vai. De astă dată însă. Iar tu o să le duci în piaţă şi o să le vinzi. dacă s-or nimeri să vina tocmai atunci în piaţă oameni din împărăţia tatălui meu şi m-or vedea vânzând blide. Şi. uite. mai poticnindu-se. Că-i dărăpănată din cale-afară?! Iar cântăreţul îi răspunse: . Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. se culcară pe cuptor. Apucă-te măcar de tors.Din cauza trufiei. tu singură va trebui să ai grijă de toate. de-i dădea mereu sângele. Da' ce. Prima oara îi merse bine negustoria. .Cine a mai pomenit să te-aşezi cu oalele tocmai la gura oborului. domniţa se aşeză încrezătoare cu ele la gura oborului şi-ncepu să îmbie oamenii să le cumpere.. am fost la palatul împăratului şi-am cercetat de nu le trebuie vreo slujnică la bucătărie. o sa încerc să fac negoţ cu oale şi străchini de lut. oamenii îi cumpărau bucuroşi marfa şi-i plăteau cât cerea ea. să-mi faci de mâncare. . atât era de scund bordeiul. . numai pe mâncare. bărbatul se duse să taie nişte crengi de răchită. . „Vai de mine şi de mine ce-o să mai plătesc pentru asta! se tânguia ea întruna. fu nevoită să se supună. cântăreţul îşi trezi nevasta cu noaptea-n cap şi-o îndemnă să se apuce imediat de treburile casei. Şi uite aşa ajunse fata împăratului slujnică la bucătărie. . dar fără nicio simbrie. poposiră la o colibă mititică. „Vai. sunt de lepădat?! În cele din urmă.Mai merseră ei o asa vreme şi numai ce dădură de-un oraş mare.Văd eu că la asta nu-ţi merge mâna! . Femeia îl întrebă din nou pe cerşetor: .Care slugi? o luă la rost cerşetorul. căci. dădui de năpastă. auzi? Apoi.Ia ascultă. Dar. îi spuse mânios cântăreţul.Nu-mi place defel. căci fusese prevăzător şi le cumpărase mai înainte. Şi-ar fi fost şi-al tău. De-acum înainte. când o afla ce mi s-a întâmplat!" O porni spre casă tot într-o fugă şi-i povesti cu de-amănuntul ce pacoste dăduse peste dânsa. După ce îmbucară ei puţinul pe care-l aveau. iar femeia întrebă: . dar firul aspru al lânii îi tăia atât de adânc pielea gingaşă a degetelor. s-au mai găsit unii care-i puneau banii-n mâna şi uitau să-şi mai ia oalele. eu nu ţi-s potrivit.. De bine. . dacă nu voia să moară de foame. Şi acum. Şi aşa au trăit ei o bucată de vreme de pe urma câştigului. Şi cu bruma asta de mâncare îşi înşelau foamea. Femeia se strădui din toata inima să le împletească. de rău.. Ia du-te imediat de aprinde focul şi pune apă la fiert.

să privească. cu inima întristată. biata fată de împărat ar fi vrut mai bine să intre-n pământ. Alergă spre uşă.Dar iată că într-o zi s-a întâmplat să se prăznuiască nunta feciorului celui mai mare al împăratului. cum nu s-a mai petrecut nicăieri pe lume!. Veni apoi şi tatăl fetei. că eu şi cântăreţul cu care ai stat în coliba aceea micuţă suntem unul şi acelaşi om! De dragul tău m-am prefăcut în cerşetor..Nu te teme.Lasă. iar călăreţul care ţi-a spart oalele tot eu am fost. că trebuie să se fi petrecut la nunta asta de pomină. împrăştiindu-se cât colo. ca să plece acasă cu ele. se rupse cureaua de care-i stăteau prinse cele două ulcele şi ciorba se vărsă pe jos. Se duse şi ea. fiindcă-şi dăduse îndată seama că fiul de crai nu era altul decât împăratul Cioc-de-Sturz. De ruşine. Când văzură oaspeţii una ca asta. începură sa râdă cu toţii până ce nu mai putură şi-i aruncară numai cuvinte de batjocură.. săraca. unul mai mândru decât altul şi domniţa văzu strălucirea aceea care-i lua ochii. Trecând pe lângă dânsa.. pitindu-se după o uşa din sala tronului. făcând-o să îndure atâtea umilinţe. slugile îi aruncau din când în când din bucatele pe care le duceau ori le luau de la masă. Deodată se ivi în sală fiul împăratului. pironită-n uşă. dar pe scară o ajunse din urma cineva şi o aduse înapoi.. Dar ea se înspăimântă grozav şi căută să-i scape din strânsoare. cum stătea aşa. zău. nu te mai omorî atât cu firea! Mângâie-te cu gândul că zilele tale de suferinţă au trecut şi acum o să facem o nuntă să se ducă vestea! Şi cât ai bate din palme. o prinse de mână şi vru s-o tragă-n joc. Când se aprinseră luminile şi începură să vină oaspeţii. Atunci ea începu să plângă amarnic şi-i zise: . ca să piară cât mai degrabă din ochii lor.. Atunci. Şi toate astea le-am făcut ca să-ţi înfrâng trufia şi să te pedepsesc pentru felul cum m-ai batjocorit. că n-am nimerit şi noi pe acolo. care-o peţise pe vremuri şi pe care ea îl batjocorise. îmbrăcat numai în catifea şi-n mătăsuri. Îl privi şi-şi dădu seama că era tot împăratul Cioc-de-Sturz. în sala tronului.. Când o văzu pe femeia aceea frumoasă. căci craiul o apucă şi mai zdravăn şi o trase după el. . deodată. se gândi. la soarta ei şi-şi blestemă trufia care o adusese în starea asta de sărăcie. împăratul cel bătrân. Iar el îi grăi cu blândeţe: . veniră şi curtenii şi-i urară cu toţii să aibă parte de noroc la nunta ei cu împăratul Cioc-de-Sturz. Rău îmi pare. se iviră slujnicele de o gătiră cu cele mai minunate straie din câte s-au pomenit vreodată. Şi de-abia acum pot să zic că se puseră pe chef.. Dar împotrivirea nu-i ajuta la nimic..Cât de nedreaptă am fost! Nu mă simt vrednică să-ţi fiu soaţă! Dar el căută s-o abată de la gândurile ei negre şi-i zise: . Fata de împărat se grăbea să le pună în oală.

n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi o sticlă de bere acră. poate-o să-ţi vină şi ţie minte la cap! Maică-sa îi dădu şi lui un cozonac. să ne ospătăm împreună. omuleţul prinse a se ruga de el: . se vătămă aşa de rău la un picior.. dă-mi şi mie o bucăţică din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin. flăcăiaş. că până la urmă taică-său trebui să încuviinţeze. şi cum să nu facă!. că nu mai pot de foame şi sete şi mă simt sleit! Vezi însă că flăcăul se ţinea că-i deştept şi se răsti la omuleţ: .. de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă. Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. După ce-i dădu bineţe. lasă-mă şi pe mine să mă duc o dată în pădure la tăiat lemne! Şi taică-său îi răspunse: .Ei. băiete. maicăsa îi puse în traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin ca să aibă cu ce-şi potoli setea şi foamea.Măi băiete.. Ajunse la locul cu pricina şi se apucă imediat de lucru. mai înainte de a pleca.Gasca de aur Fratii Grimm A fost odată un om şi omul acela avea trei feciori. n-ai decât să te aşezi colea lângă mine. cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi. loviturile cădeau anapoda. dar dacă-ţi sunt pe plac bucatele astea. Cînd fu să plece la pădure cel de-al doilea fecior. Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ.Ei. aşa că vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii degeaba! Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. odată-mi făcu nişte ochi. Mâncară ei şi băură până ce se săturară şi la sfârşit omuleţul zise: . Într-o bună zi. că nu mai pot de foame şi de sete! Prostilă luă aminte la vorbele omuleţului şi-i răspunse cu blândeţe: . Vezi că păţania asta i se trăsese de la omuleţul cel cărunt. nu şi nu.Taică.Măi. moşneagul prinse a se ruga de el: .: .N-ai văzut ce au pătimit fraţii tăi de pe urma asta? Lasă-te păgubaş. maică-sa îi puse-n traistă. Când ajunse prâslea în pădure. Dar pedeapsa nu întârzie să vină: după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac. se întâlni şi el cu omuleţul cel bătrăn şi cărunt. măi. de trebui s-o pornească din nou spre casă.. Dar Prostilă. nici că se mai sinchisi de el şi-şi văzu de drum mai departe. dar vezi că îl plămădise numai cu apă şi îl copsese în spuză! Şi-i mai puse în traistă şi o sticlă cu bere înăcrită!. mie ce-mi mai rămâne? Vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii cerşind!.. flăcăul se şi întâlni cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt.. şi ca un făcut îi scăpă securea din mână şi nimeri cu tăişul în braţ. asta-i bună!. un cozonac gustos şi o sticlă cu vin.... Păi dacă ţi-oi da din cozonacul şi din vinul meu.Moşnegelule dragă. că nu ai tu cap pentru astfel de treburi!... Stătui într-atâta. că el vrea să se ducă. Dar mijlociul se răsti la el ca şi fratele său cel mare: . să-şi lege rana. ca şi celuilalt. că trebui să se ducă acasă. Prostilă îşi puse în gînd să încerce şi el. dă-mi şi mie o bucată din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin din sticla ta. Dar în timp ce se căznea să doboare un copac. Omuleţul cel cărunt îndată-i ieşi în cale şi-i ceru şi lui o bucată de cozonac şi o înghiţitură de vin. atunci du-te! Că de câte-i pătimi. Păi dacă ţi-oi da şi ţie n-o să-mi mai rămână nici pe-o măsea. Şi cum ajunse în pădure.Da ştii că n-ai pretenţii mari!.dacă văzu dinainte-i un cozonac galben-galben. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă. şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!. Văzând ce se întâmplase cu fraţii săi. După ce-i dădu bineţe.. Şi începu a se ruga de taică-său: . îşi văzu de drum mai departe.

care nutrea şi ea acelaşi gând.. dar nu prea mult şi în calea lor se ivi dascălul. de ce nu m-aş putea duce şi eu?" şi se repezi spre gâscă. Dar vezi drăcie: degetele îi rămaseră prinse de pene!. că şi rămase agăţată de ea. numai să se aleagă fiecare cu câte o pană de aur. îi strigă el.. cuteză să-i ceară fata de nevastă. Prostilă îl întrebă ce tot are pe inimă de stă cătrănit şi omul răspunse: . care zorea cu gâsca la subsuoară!. A doua zi. ori încotro îl duceau picioarele. şi părea să fie tare amărât. cât ar fi ea de rece. de voie. Prostilă doborî copacul şi găsi la rădăcina lui o gâscă cu penele numai şi numai de aur. aşa cum sta scris în pravilă. trebui să alerge şi el în rând cu câteştrele. . Pînă la urmă îi zise că i-o va da de nevastă pe fie-sa numai atunci când îi va aduce pe cineva care să fie în stare să bea tot vinul care ar încăpea într-o pivniţă.. Preotul îi stigă de departe. Şi după ce le muştrului în lege. Când o văzu venind şi pe cea de-a treia. cu gâsca la subsoară şi cu tot alaiul năstruşnic după el. cele două surori mai mari strigară la ea: . Nu cumva să te iei cu altele şi să uiţi că mai avem azi un botez!.. comedie mare. numai ce se întâlniră cu-n popă care tocmai trecea şi el pe acolo. Zărind popa o asemenea blestemăţie. Şi bietele fiice ale hangiului trebuia să o ţină tot într-o fugă după Prostilă. agăţaţi unul de altul de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. numai ce le trecură pe dinainte doi ţărani ce veneau de pe câmp. pentru că nu-mi prieşte defel! E drept că adineauri am golit un butoi cu vin. încotro grăbeşti aşa tare?!. dar ce înseasmnă o picătură la setea care mă frige pe mine? E taman ca o picătură de apă pe o piatră înfierbântată. şapte inşi se înşirau acum după Prostilă.Merseră ei ce merseră şi într-un sfârşit ajunseră într-o cetate mare.. de nevoie. O luă sub braţ şi se îndreptă cu ea spre hanul unde gândea să rămână peste noapte. zău. Numai că împăratului nu-i prea era pe plac ginerele şi născocea fel şi fel de chichiţe ca să scape de el. Auzind acestea.. şi râse cu atâta poftă. omuleţul îşi luă rămas bun şi-şi văzu de drum. care se minună grozav când îl văzu pe preot alergând cât îl ţineau picioarele în urma a trei fete. să ştii că am să te fac fericit! Uite.Cum aş putea să fiu altfel dacă mă chinuie o amarnică de sete şi n-am cu ce o stinge? Iar de apă. Dar de îndată ce o atinse.. Prostilă se înfăţişă înaintea fetei. rămase şi el agăţat şi. nu mă pot atinge. Puţin după aceea veni şi cea mijlocie. părinte. fie c-o lua la dreapta. fără să se sinchisească de cele trei fete care erau agăţate de ea. dar rămase şi el agăţat.Necuviincioaselor. fata îşi luă inima-n dinţi şi apucă gâsca de-o aripă. Acestea zicând. Şi dacă văzu Prostilă că împlinise porunca împăratului. o va lua de soţie. cu gând să smulgă şi ea o pană de aur. Acestea zicând se repezi la preot să-l tragă de mânecă.. Ei.Fiindcă mi-ai dovedit inimă bună şi din puţinul tău eşti bucuros să împarţi cu alţii. Şi era fiica împăratului atât de sanchie şi de ursuză din fire. Fata cea mare privea la gâscă cu jind şi zicea în sinea ei: "Lasă că găsesc eu prilej să pot smulge o pană". vezi copacul cel bătrân de colo? Apucă-te de-l doboară şi vei găsi ceva la rădăcina lui. Prostilă îşi luă gâsca la subsoară şi o porni la drum .. câteştrele trebuiră să-şi petreacă noaptea alături de zburătoarea cu pene de aur. nu te apropia!. care. cu sapele pe umeri.. rugându-i să-l scape pe el şi pe dascăl de pacostea asta. Ardeau de nerăbdare voind să afle cât mai degrabă ce şart are pasărea asta minunată şi de soi. începu să strige ca în gură de şarpe: . Şi când îi văzu domniţa pe toţi şapte alergând în urma lui Prostilă. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei. nu-şi mai aflară locul de curioase ce erau. Merse ei ce merseră.Ei. odată izbucni într-un hohot de râs. . Şi când Prostilă ieşi afară pentru o clipă.. Astfel.. Cum alergau ei aşa toţi cinci. Hangiul avea trei fete. nu vă e ruşine să vă ţineţi scai după un flăcău? Oare se cuvine să faceţi una ca asta?. că nimeni până atunci n-o putuse face să râdă.. taman pe locul unde doborâse copacul. aşa! . Dar abia se atinse de soră-sa. numai bună de măritat. de îndată ce văzură gâsca.Nu te apropia.. Porni deci într-acolo şi când ajunse zări un om care şedea jos . de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. Din această pricină împăratul dăduse o pravilă în care sta scris că acela care o va face pe domniţă să râdă. pentru numele Domnului. Dar îndată ce-l atinseră ţăranii pe dascăl.. Prostilă se gândi că omuleţul din pădure i-ar putea veni în ajutor cu un sfat de folos. fie c-o lua la stânga. că şi rămase agăţată de ea. rămaseră şi ei agăţaţi.. unde domnea un împărat care avea o fiică. că nu mai fu chip să se oprească. Şi ar fi dat tustrele orice... Dar fata nu pricepu de ce îi tot strigau surorile ei să nu se apropie de gâscă şi gândea în sinea ei: "Dacă ele s-au putut duce. o apucă pe cea mai mică de mână cu gând s-o oprească.. Când ajunseră în mijlocul unei câmpii.

ci porni imediat la drum. prostilă se bucură tare mult şi-i zise: .. Şi omuleţul cel bătrân şi cărunt îi dărui corabia năzdrăvană.. dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoraş când sunt lihnit de foame?!..vezi bine că i se duseseră pe apa sâmbetei toate şiretlicurile . c-o să-ţi dau să mănânci până te-i ghiftui!. zări un om cu o mutră necăjită. fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie. împăratul dăduse poruncă să se facă un munte uriaş de pâine. îi mai zise el voind să dea vorbelor un anume înţeles. Prostilă nu stătu mult pe gânduri. Îl duse apoi în pivniţa împăratului şi omul nostru se înfipse lângă butoaiele cele mari şi. văicărindu-se întruna: . alături de nevasta lui. frate-miu. ascultându-i păsul. Cică trebuia să găsească un om care să fie-n stare să mănânce un munte de pâine. Hai. Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti. hai de te scoală şi vino cu mine . frăţioare cu mine. şi când se lăsase seara nu mai rămăsese din el nicio fărâmiţă. Prostilă urcă în scaunul domnesc şi trăi în fericire.Vai de măiculiţa mea. doar o scăpa de el. care-şi tot strângea cureaua peste burtă. . Şi bătrânul. de parcă se băteau turcii la gura lui. Auzind acestea..Am mâncat şi am băut. îi ceru pentru a treia oară împăratului să-i dea fata de nevastă. căruia toată lumea îi zicea Prostilă. îi grăi astfel: .. Şi ca să scape de el. Pădureţul cel hămesit de foame se aşeză la poalele muntelui de pâine şi începu să înfulece din el . Şi în cuvinte mieroase îl îndemnă să-i aducă la curte o corabie atât de năzdrăvană.. Dar ţi-ai găsit să i-o dea! ..Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului.Măi. am înfulecat un cuptor întreg de pâine. Într-o singură zi navu ce alege din muntele de pâine . dar acesta căută să umble şi de astă-dată cu fofârlica.Păi daca-i numai asta. doar.. În clipa când Prostilă i-o aduse peşcheş împăratului. în acelaşi loc unde doborâse copacul. şi pe uscat... . Prostilă se duse la curte şi-i ceru din nou împăratului să-i dea fata de nevastă. îl mai puse la o încercare. Ajunseră ei în cetatea împărătească şi ce să vezi acolo: din făina care se strânsese din întreaga împărăţie.şi-i dădu fata de nevastă. să ştii că nu voi mai avea nicio pricină de împotrivire şi ţi-oi da fata de nevastă pe loc. Prin burtă îmi fluieră vântul şi trebuie să-mi strâng tot mereu cureaua ca să nu cad dea-n picioarelea!. încât să plutească şi pe apă şi pe uscat. şi o să bei până n-o să mai poţi!. care.. acum am să-ţi dau şi corabia! Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept. Când ajunse în pădure. nu alta. acesta nu mai avu ce să zică . plutea şi pe apă. iar după moartea împăratului. pasămite. până ce începură a-l durea şalele. până la adânci bătrâneţi. Prostilă porni iar în pădure spre locul cu pricina şi aici îl găsi pe omuleţul cel bătrân şi cărunt pe care-l ospătase din puţinele lui bucate.. atunci află că-mi stă în putinţă să-ţi astâmpăr setea. Dacă văzu asta Prostilă.. luându-le la rând. bău de stinse.. Şădea cătrănit toată vremea şi nu-i venea deloc să-şi mărite odrasla după un neisprăvit ca acesta. Nici nu trecuse bine ziua şi secase vinul din toate butoaiele.. îi zise Prostilă.

până ajunse calul. cu gândul să-l mănânce. cum şi ce fel s-o scoată mai bine. n-oi putea să mănînc calul asta? N-ai putea să-mi dai şi tu ajutor să-l omorîm. Când văzu lupul una ca asta. . îi zise puiul. atâta-i trebui. că părinţii mi-au fost săraci şi nu m-au dat la şcoală. . dând peste un cal care păştea. vesel c-a scăpat de lup. . să-l cunoaştem altădată.Preţul? Preţul e însemnat pe copita mea. vai de mine.Dar ce faci aci dumneata? . Calul o rupse la fugă. îi răspunse lupul.Ce aveţi cu mine? le zise calul. fugi. dar. .Aoleu. şi apropiindu-se ca să se uite. îi zise vulpoiul lupului. iar puiul de vulpe plecă p-aci încolo.Bună ziua la dumneata.într-un ochi de pădure.Hai după el să-l vedem mai bine.Să te cunoaştem mai bine. că apoi mănânci şi tu? . puiul de vulpe îi zise: . De vreţi să aflaţi.Uite.Eu. un lup. . Lupului. Stînd aşa şi făcându-şi planul. Puiul de vulpe băgase de seamă şiretenia lupului şi işi puse-n gând să-l tragă pe sfoară. . calul si puiul de vulpe Odată. nu mai putea de ciudă! Dar. numai ca se pomeneşte. să citesc eu.Mulţumim dumitale. se puse la pândă. fugi.Lupul. . mă căznesc să vedem.Atunci.Cât preţuieşti dumneata? Îl întrebă puiul de vulpe. . calul hait. citeşte dumneata. . cu un pui de vulpe peste el. îi trage o copită-n cap şi-l omoară pe loc. pe când ţinea ochii ţintă ca să poată citi. . ce să pot face eu asta unei lighioane atat de mare! Calul băgă de seamă că lupul se sfătuieşte cu vulpoiul şi numaidecât o rupse la fugă. nici nu ştiu carte. n-aveţi decât să citiţi.

Dar .. alb şi roşu. Dar când ningea sau bătea vântul nimic nu mai putea să-mi ţină de cald. Deşi încă ar fi trebuit să fie iarnă. Fluturii şi florile vorbesc? Bietul fluture stătuse toată iarna nemâncat şi aş fi vrut să-l ajut dar nu ştiam dacă ar vorbi cu mine. brânduşele.. soarele strălucea şi te încălzea plăcut. stătea zgribulit pe un fir de iarbă. ziua despre care vă vorbesc era o zi de primăvară în toată puterea cuvântului. .Albăstrico eşti foarte simpatică. albăstrelele.din întâmplare nu ai nişte surioare mai mari? . Albăstrica îşi apropia cele două frunze ce-i străjuiau tulpina de parcă ar fi batut din palme de fericire pentru că fluturele se ridicase de la pământ şi zbura din nou. toporaşii. Speram că dacă scap din magazia aia o să găsesc o floare mai mare să mă hrănească şi pe mine.Să te smulgă? Nu. colorate cu albastru.Fluture? Ce e un fluture? Îţi spun sincer că nu am mai vazut niciodată aşa ceva şi nici n-am mai auzit până acum de „fluture" .noi toate suntem aşa mici.Vaai dar ce floare frumoasă. ţi-am spus că nu sunt floare. nu bătea vântul ca să mă rupă.Înseamnă că o să mor de foame... nu ai cum să te împotriveşti. ne îngreunează ploaia aripile. Am stat toată toamna şi toată iarna ascuns într-o magazie.. .De fapt. violet. M-am întorsc încet pe burtă ca să nu-l sperii şi am încercat să ascult mai atent.Aripile? Astea aşa frumos colorate nu sunt petale? . . vor răsări şi florile mai mari. Astăzi a intrat o fetiţă în magazie şi a luat o pălărie mare de soare. ne alungă vântul şi frigul...Fluturele si albastrica Un lucru nemaipomenit mi s-a întâmplat acum câteva săptămâni dragii mei şi trebuie neapărat să vi-l povestesc şi vouă..Dar eu nu sunt floare. n-am mai vazut aşa ceva! zise Albăstrica uitându-se la fluture.Cred şi eu că nu ai mai văzut pentru că noi toamna dispărem. cu aripile mari.Poti să zbori? Să pleci din padure şi să vezi alte locuri??? . Dacă mai rezişti câteva zile. poate o săptămână.acum a venit soarele şi peste puţin timp sigur o să mă sulgă cineva de aici.Nu albăstrico. O să fie plin de lalele de toate culorile şi o să ai mâncare din belşug. .. fericire!! Fluturele a simţit mirosul florilor şi s-a năpustit înfometat asupra lor.. Până atunci o să ne ţinem de urât unul altuia. Toamna trecută pe când mă pregăteam să plec spre un loc mai cald cu prietenii şi familia mea un bondar neatent a dat peste mine şi mi-a frânt o aripă.. .Fluturaşule aşa e soarta noastra să ajungem în bucheţele. În magazia asta erau depozitate multe haine şi pălării care mi-au ţinut puţin de cald.. Eu până de curând am stat învelită cu zăpadă şi îmi era tare bine. că doar ce să caute un fluture iarna în pădure?! Fluturii zburdă vara şi ne bucură privirile.puteam să zbor. Ascultam această conversaţie şi nu-mi venea să cred ce aud. . ghioceii .. Pe când stăteam întinsă pe iarbă şi priveam norii ce luau forme misterioase am auzit o foşnitură lângă un copac..primăvara vrea să fim aşa . Încercaţi şi voi să priviţi florile şi fluturii cu atenţie. M-am mirat foarte tare de una ca aceasta. N-am mai putut să mă ridic şi ceilalţi au plecat fără mine. am întins pălăria cât mai aproape de copacul unde vorbeau cei doi şi. . M-am ascuns şi eu în pălărie şi am venit cu ea până la pădure. Cine ştie ce poveşti nemaipomenite veţi auzi? .Dar cum ai ajuns până aici dacă nu mai poţi zbura? . Eram la pădure.Nu! Nu trebuie să mori de foame.Da tare friguros mai eşti. nu mă culegea nimeni. . Chiar mai adineauri până să ne punem noi doi la vorbă au venit doi copii şi le-au luat pe surioarele mele. N-am mai mâncat din septembrie. galben. Aşa că. trebuia să fie ceva fermecat la mijloc. abia ieşită şi ea la soare: . . Sunt fluture şi pot să zbor de aceea am aripi. eşti prietena mea şi nu am să permit nimănui să te rupă de aici.Vorbeşti foarte ciudat pentru că nici de „magazie" nu am mai auzit. . Mi-am întors privirea într-acolo şi ce să vezi?! Un fluture de toată frumuseţea. sunt fluture. Ce credeţi că mi-au auzit urechile? Fluturele cel frumos vorbea cu o micuţă albăstrică.Mai mari?Nu. Aveam o pălărie de paie cu nişte trandafiri galbeni prinşi în părţi. Nu prea mă pricepeam eu la ce mănâncă fluturii dar merita să încerc. .

. din vazduhul curat. acuma stim noi cum sunt muierile! Da in dreapta. nici nu s-ar povesti. cu voinici. ca e lenesa. incat.. Destul cum c-atata era de frumoasa fetita asta. aceea minte pamanteasca nu poate s-o priceapa. nu ca si crasmarita. ca numai semintele curate sa ramana. si crasmarita maica de suflet a fetei. si pe fata o chema Florita.. sa fiarba mancare. Crasmarita era frumoasa ca si o pana de paun.Şi-am încălecat pe o floare Şi v-am spus o poveste de plimbare. intra in crasma si se puse cu vorba aspra si neimpacata pe Florita: ca nu e buna..cel putin fata de imparat. Florita era frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra tufelor. crasmarita.. si Florita altfel iara. s-a chitit.. a dus-o acasa si de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a crasmaritei. crasmarita din codru e cea mai frumoasa crasmarita din tara. zau. pentru ca ea are o fata ca zorile diminetii. numai dupa ce va sfarsi toate aceste lucruri ii era iertat sa se culce si sa doarma pe trei scanduri de gorun. si iarasi sa mature. Florita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza sa vorbeasca cu ea. curateste. In toata ziua se facea mai mare. doar a cazut ca si stelele din cer. sterge. si cum ca Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume. Doar a crescut ca si florile din pamant. ci si maica-sa. mai placuta la faptura si mai dulce si mai inteleapta la vorba. sa faca foc si mancare . cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru. pana cand nici ea singura nu stia ce are sa mai faca. Cine stie?. Dupa ce i s-a facut apoi destul de vorbe.. Vreun imparat ce domneste in ascuns prin adancul codrilor. numai asa nu. apoi grai: . pe nepricepute. Cine sa fi fost parintii fetei nici chiar cei mai batrani si mai cu sfat oameni nu pot s-o spuna. cu curte si cu mare lucru si treaba precum trec adica imparatii. Pentru aceea oamenii o numeau Floare . vorbeau o vorba cu crasmarita si aruncau o privire la Florita.Frumoasa sunt. Florita atata era de frumoasa incat. raspunse cautatoarea. Crasmarita.pana ce s-o face noapte. cat traiau pe lume. sa mature casa.Frumoasa. Crasmarul s-a lasat de lemne. sa spele. Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea. Fata asta nu era insa fiica crasmaritei. Crasmarita nu mai asculta nici o vorba. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. si apoi. langa drumul cel mare. curtea.. Intr-o buna dimineata.Floarea cea frumoasa de la crasma din codru. ti se parea cum ca vinul e mai dulce si mai moale. sparge. ar fi trebuit sa fie . ca e proasta. sau s-a prefacut cumva.. Asa a crescut apoi fata la crasma. Cand se samti gatita cum se cade. Din zori de zi pana in pranzul cel mare nu s-a mai miscat de la cautatoare: tot s-a sucit si dessucit. Florita din codru A fost ce-a fost. iar daca s-a facut noapte. asta nime n-a putut s-o inteleaga. In mijlocul codrilor. ci iesi afara. a luat fata in brate. .. da in stanga. era insa frumoasa. gustau un strop de vin. crasma. langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu voinicii sai.. ea se puse inaintea cautatoarei. daca n-ar fi fost. a dat porunca aspra ca Florita de aici inainte in toata ziua sa se scoale dis-de-dimineata. sa se suie in podul casei. si. Crasmarita nu era insa asa de frumoasa ca si Florita. privi indelungat si cu drag la fata sa. Nu numai Florita. Cum. Cati drumeti treceau prin tara. era odinioara o crasma. s-a pieptanat. sa-si coboare un sac de grau necernut si s-aleaga gunoiul din el. oglinda ? . de-ar fi fost sa fie din om. La crasma aceea era o crasmarita.. ca e de toate. si cu cat se facea mai mare. cu atata se facea mai frumoasa la fata. A mers dara vestea in lume si in tara cum ca la crasma din codru se bea vinul cel mai bun. Crasmarita atata era de frumoasa incat. precum ar trebui sa fie. toti se opreau la crasma din codru. ochi ca si campul cerului si trup ca raza soarelui. cum fac adica muierile cand nu e ca totdeauna. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. Intr-o zi de dimineata trece vestea din gura in gura pana ce ajunge la crasma din codru cum ca peste ziua are sa treaca imparatul pe aici pe langa crasma. vorba cea dulce si fata cea frumoasa nu le iesea din minte. ti se parea cum ca vinul e mai tare si mai infocat. iaca ce sa vezi: intr-o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste pui de caprioara. pe de o suta si pe de o mie de ori insa e mai frumoasa Florita. crasmarita avea o fata. crasmarul s-a dus dupa lemne la padure. sa taie lemne. izbi usa. si crasmarita nu era mama fetei: fata era fata fara parinti. vinul cel bun.

Crasmarita se gati inca mai cu tortoi decat in cel dintai rand si. sarmana de Florita! ..Frumoasa. fara sa planga o lacrama. Crasmarita. Numai feciorului de imparat i se parea cum ca nu e precum ar trebui sa fie: cum ca vinul nu e ca lauda. cam pe cand sta soarele la pranzul cel mic... nici dupa aceea n-a fost altul: numai suveica era atata de mare. ea are sa capete o bucatica de pane. ci sta asa singura ca si frunza acatata d-un paianjen. plina de ganduri amare si de necaz nestamparat. Crasmarita ?. Florita noua luni.. isi inghiti mania. nici in urzeala sa nu se faca crampita. oamenii isi luara palariile din cap si se netezira la par.. ochi ca si nevasta unui imparat si trup ca si rousoara de pe flori. iar Florita toca din razboi. n-are surori.. in intuneric. zau! grai cautatoarea.ea trei luni. jumatate din cenusa. grai o vorba cu crasmarita cea frumoasa si-si merse mai departe in cale. Cand crasmarita si oamenii ce stateau de vorba inaintea casei vazura cum ca de aici inainte nu e gluma si ras si chiar va sa fie ceva. crasmarita chema la sine pe Baba Boanta. Poti sti acum.. oglinda ? . incat tinea minte cand codrii erau ca iarba. si fel de fel de lucruri. noua saptamani si noua zile a muncit. cum ca crasmarita nu e ca vestea Ce sa faci insa? si el dete pinteni la cal si se repezi mai departe cu ceata cea stralucita Dupa ce imparatul. o vrajitoare vestita. muntii ca musuroiul si . Imparatul a venit si-a gustat picatura de vin si-a grait vorba cu crasmarita cea frumoasa si si-a facut calea mai departe. se vazu din departare ca vine.Imparatul veni. voinicii si feciorul de imparat s-au fost departat. Lasa apoi sa se faca un razboi cum nici inainte de aceea. Iaca intr-un tarziu. De Florita nimeni n-a intrebat. ca unul sa stranga si altul sa franga. porunci ca Florita de aci inainte sa nu mai iasa la fata soarelui.. cand se samti gatita. se puse. Era adica sa fie lucru mare si imparatesc!. si.. si apoi sa tese. iar nasadeala din funii. meat nici nasadeala sa nu se vada prin urzeala. care era atata de batrana.. Florita. ci tot in pivnita cea mare din fundul gradinii sa munceasca. si pe cat muncea mai mult pe atata ti se parea mai rumena la fata. se scutura de colb si se supse la buze. dar pe de o suta si pe de o mie de ori e mai frumoasa Florita. adica cu mare lucru si treaba cu multa socoteala. ca acusi s-ajunga ceva ca si un nor stralucit.. Se zicea cum ca acuma vine si feciorul imparatului.. asa cum era.. n-are taica.. aceea nici n-o mai spun: stie acuma fiecare cum ca. Trei zile si trei nopti ea n-a stat in loc. ei cu totii se sculara in picioare si facura adica cum fac oamenii de treaba cand are sa fie lucru cu cinste si mare. un voinic. acuma de-a treia oara.. zau! raspunse cautatoarea. incalecara apoi si se dusera inca mai repede decat cum au fost venit. trei saptamani si trei zile trase-n jugul cel aspru fara sa graiasca o vorba. trei saptamani si trei zile iarasi sosi vestea cum ca imparatul era sa treaca cu voinicii pe langa crasma. si mai sprintena. si un ulcior de apa clocita la soare.. Imparatul. ci si cozile si coamele cailor sa fie aurite. ..Frumoasa sunt.. o panza in care urzeala era din fire incat nici nu le vedeai cu ochii. Abia fura gatiti. facuta jumatate din pazme. Era ca asta data nu numai copitele. Venea imparatul cu voinicii si cu feciorul sau. sarmana de Florita... de care inainte de asta nici nu s-a vorbit. in supararea ei cea mare. pe care nici cele mai salbatice fiare nu le-ar fi putut rumpe. zisera '"buna ziua" si baura vin de cela bun. se aseza pe prispa de dinaintea casei pentru ca s-astepte si sa vada sosirea imparatului. Dupa ce si-au baut vinul si si-au zis vorbele. acuma de-a treia oara inaintea cautatoarei. oglinda ? . pentru ca ea are fata ca marul.. asa e data. feciorul cel de imparat si voinicii cei mandri se coborara cu totii de pe cai. nimeni nu s-a ingrijit. ochi ca si caprioara si trup ca si crinisorii. Baga sama. ca s-apropie.. Crasmarita isi tocmi catrinta. ascunsa sub pamant si chinuita si flamanzita si batjocorita ca vai si amar de ea!..... voinic ca si un fecior de imparat. meat voinic trebuie sa fie acela care sa ti-o ridice de la pamant. si mai dragastoasa. Peste trei luni. noua saptamani si noua zile. Daca Florita si-a facut lucrul. fara sa-nceteze a-si canta cantecele vesele. gusta o picatura de vin. ci numai asa din stralucitul aurului celui mult samteai cum ca acusi va sa fie aici. dar pe de-o suta si pe de-o mie de ori e mai frumoasa Florita. In zorile de-a treia ziua crasma era mai curata decat ghiocelul si crasmarita mai chitita si mai hoscocorata decat ce-a fost ea insasi candva. mai vie la privire si mai harnica. venea insa incat copitele cailor nici nu faceau colb si pulbere. zau! muierile n-aleg la vorbe cand le-a trecut de gluma Vai si amar d-acela care in lume n-a avut parte de bine. Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboi a trebuit apoi sa tese Florita pe toata ziua noua coti in lung. n-are frati. iarasi intreba pe cautatoare: . Crasmarita nu mai zise nici o vorba.Frumoasa sunt...Frumoasa. Si apoi. pentru ca ea are fata ca si fagurele topit. care n-are maica.. pana ce sosi si imparatul si navali cu ceata cea stralucita asupra crasmei. Ce vorbe a zis ce vorbe n-a zis crasmarita catre Florita. iarasi sosi vestea cum ca imparatul vrea sa treaca pe langa crasma cum inainte de asta n-a trecut inca. Peste noua luni. ce e aceea cand vine chiar imparatul cu oamenii si feciorul sau!..

nu stia ce are sa i se faca. Ghebosul scapa si cutitul. Acuma era vorba ca sa faca ce va face cu sarmana de Florita. Florita ramase singura si parasita. ca sa spuie carciumaritei cum ca i-a scos de la Florita din cap. si cel de-a stanga. mergea Intr-atatea si atatea zile. Cand ele ajunsera in adancul codrului.. vazu cum ca vede ceva asa ca o casa. asa ca prin vis.Iaca asa. Multe zile si multe nopti a pribegit Florita asa singura prin codru.. taie doi purcei si-i fripse.hoti de codru si grozavi. Ei s-au dus la hotii. Ca nu cumva sa se intample ceva cu hotii. raspunse ghebosul facandu-se si el intelept. dar.. Toate le facea intoarse si sucite.nu stiu ce . . dar lucra. . Ce sa faca ? Porni incotro o dusera ochii si norocul. Dar nici Florita nu sta la flori si frunze! Ghebosul era atat de had. si cum sari.mai inainte il drese si numai dupa aceea il ciupeli si il opari. si cel de-a dreapta. cu capitanul lor cel infricosat au locuit in asta casa si stie toata lumea cum ca hotii de codru se spala in toata dimineata cu sange de copil nebotezat si sange de fete mari iar in fata de om nu pot sa priveasca pentru ca samtesc junghi in spete.. si asa si asa . abia privi insa la Florita in fata si in ochi. vorba cea dulce a Floritei. zarindu-se printre frunzele copacilor. De frumoasa ce-o vedea. Asa e. Aide ca sa te invat eu ce. Nu e minune. si cand privi si vazu ce vede. Acuma taie patru pui si-i fierse... cum trecu pe langa Florita. Baba Boanta multami lui Dumnezeu cum ca nu e silita sa faca un pacat mare. lua ochii cei de caprioara si-i duse.Un pui pentru doisprezece hoti ? Nici pe-o masea n-are sa le ajunga. badita! grai Florita bland ca totdeauna.. Ghebosul privi lung la Florita. o urma o bucatica de cale si apoi se ascundea in tufele dese. dezlega legatoarea cea neagra de pe ochii Floritei si facu. asa privi. facu o zamuta buna si calda si arata ghebosului cum are sa faca de aici inainte. Ghebosul privi indarat cand auzi. si pe toate laturile.. ca s-o manance fiarele si alte grozavenii de acelea din codru si de prin guduroaiele intunecoase. cat Florita de frumoasa: cu gura ca grapa. Florita mergea cantand mai departe. ce are sa pateasca.Am sa-l frig pentru tovarasi. ca un om care ar vrea sa zica ceva si nu stie cum s-o scoata mai nimerit.. ea nu se putu rabda ca sa nu mearga sa-l invete si sa-i ajute. Mult sfat nu s-a facut dupa aceea. cu nasul carlig. peste pragul casei. cu parul parlit. ca sa-si faca treaba. deodata. Dar cum lucra ? . .vaile ca si cretaturile la ea pe fata atat de batrana era Boanta si de cand traieste n-a facut alta decat vraji si alte lucruri ascunse si nepricepute. tocmai in revarsatul zorilor.Vezi casa asta ? zise el de la o vreme. Boanta merse in pivnita.sarmana! . incat nici cu trasnetul n-ai fi putut sa-l trezesti de la lucru. Florita sta si ea uimita de ce vedea: ea .. Unde nici ea singura nu stia. incat i se parea c-acuma nici nu e ghebos mai mult. mergea.Ce ai de gand cu puiul ? intreba Florita dupa ce-i mai trecu ameteala. Multi ani a trait si multa lume a umblat Baba Boanta. Dupa multa vorba si indelungata sfatuire. . si-n cap. lega pe Florita la ochi. zau ca nu s-a infricosat. si toate le scapa din mana.. Mai inainte il ciupeli si numai dupa aceea il opari cu apa fiarta . fara sa vada fiinta omeneasca.. Cum Florita si Boanta stateau asa uimite. ghebosul spuse Floritei cum ca sa-i spuie lui pe cand are sa fie gata .. pe Florita n-a vazut-o decat o data. ca din pusca.. ci numai si-o gandeste. daca Florita nu s-a infricosat. cu vorba vesela si ras pe buze. ci. raspunse ghebosul cam cu jumatate de gura. poate acum fiecare sa stie ce trebuie sa fie atunci cand un ghebos priveste in fata Floritei.. iar ei m-au batut c-a fost prea mult. cu ochii ca ceapa. si facu precum i s-a fost zis. s-o duca in codru. Inaintea casei lucra un om ghebos ceva . mai cu inima. ii parea cum ca nici n-o vede. ca omul din care scoti vorba cu frica. a zis catre ghebos: .Bun lucru. pe unde fiinta omeneasca n-a calcat de cand e lumea. si sta inaintea Floritei. zise Florita sarind sprintena.... . ea scapa cutitul din mana si stete uimita si incremenita .aplecat la pamant..nu ca alta lume. dragul meu. ii sarira din cap si cazura la Florita in poala. pe cand se dezvelea ziua din noapte. incat ochii amandoi.Vezi bine ca doara nu am atata pricepere. ca si omul adica care nu pricepe lucrul de care s-a prins. crasmarita se intelese cu Boanta ca asta sa lege pe Florita la ochi. . cum era ea.. . Cand Florita vazu cat de necioplit mi se misca ghebosul.Ce tovarasi ? il intreba Florita. cum si cat sa faci. sari o caprioara dintr-un tufar..il invata adica precum invata o maica buna si ingrijitoare. sa-i scoata ochii si s-o lase acolo. Asta e casa celor doisprezece hoti de codru.. El lucra la un pui. si puiul. Boanta scoase cutitul cel mare. Ieri le-am fript un juncan. Numai din cand in cand i se ivea cate o fiara salbatica in cale si asta ramanea insa privind din departare.. . cum privi la ea. fara s-auda grai pamantesc.cum sta omul cand mare lucru i se pune in cale. doisprezece hoti .Iar astazi te-or bate pentru ca le-ai fript prea putin. si eu am ramas acasa ca sa le fac de mancare.. astazi stiu ca nu m-or bate.

vorbira pana ce uitara de hoti. Poate acuma fiecare stie ce e aceea cand unsprezece hoti se bat cu capitanul lor!.Mai prostule! grai catre ghebos.. asta s-o fi adus tu mai inainte! Pentru ca ne-ai facut atat de bune mancari.Ce se samte aici? intreba Florita samtind ceva..Ba nu! graira hotii.Ce e aceasta ? intreba capitanul. dupa aceea incepura sa priveasca la bucatile capitanului. hoti ca dansii! Ghebosul le iesi in cale.Mai oameni! grai catre cei de afara. el ramase stand uimit in loc. Ghebosul ca si omul care era s-o pateasca. sau n-ati avut si voi: asta o tin pentru mine . si daca ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei fripti in casa. se facu sprinten. O vorba nu zic mai mult!. sabiile..Ce? sau n-ati zis voi ca puii sa vi-i dau? zise capitanul maniindu-se urat. Asa privind. se asezara unul dupa altul la masa.Mai. . noi vrem sa mancam din asta.Sa nu fie cu suparare.Vai! Sarmanul de mine! striga ghebosul inspaimantat. de acolea cate o bucatica cate un fir. vin hotii! Fugi! Ba nu fugi. sa se supere si..Purcel. acuma trebuia sa-l aduci tu pe acesta? Sa mi-l pui mie pe sara. ca sa-i roage de iertare si sa le spuna cum ca le-a facut mancaruri bune.pentru ca s-o mananc deseara. noi cu totii te iertam! Dupa aceea lua cutitul.Zeama. raspunse ghebosul. gusta din zeama si o purta prin gura. puse vasele pe masa.Sa taci deloc! grai capitanul. mai sunt inca si alte mancari. . si dete puii la ceilalti hoti. . Cand capitanul samti mirosul aburilor din zeama: . Doamne. de toate. te lasam pana dupa pranz. .Veniti cand zic! Cand hotii pasira pe prag. Nu-mi prieste mancarea pana ce nu ma spal cu sangele tau. numai de aici. veniti incoace! . ca si omul care ar manca si nu mai poate manca de satul ce e. ce sa faca ? . celelalte sunt ale voastre. facu casa incat numai de-un drag sa sezi in ea. Iar cei doisprezece hoti de codru veneau tot unul dupa altul. Vorba din vorba: hotii incepura a se certa Unii ca asta.. fugi la vatra si intra cu mancarurile in casa. sa-l turteasca. mare necaz ti-ai facut! .... caci n-ai vreme de fuga Ascunde-te sub pat.. lingandu-se pe buze.Auziti voi? zise capitanul. Dupa aceea intra in casa pentru ca s-aduca cutitul cel mare. lingandu-se pe degete. de fluierita. Capitanul isi taie o bucatica.Ce e aceea ? intreba capitanul.. taie la fiecare hot cate o bucatica si ce ramase isi tinu sie. gusta si apoi grai catre ghebos: . . . ai zis ca ce vine e al nostru. Sarmana de Florita! daca ar fi stiut ea cum ca asta are sa fie din mancarile cele bune...Frate capitane. grai ghebosul.. ei privira inca mai uimiti decat capitanul la casa lor. Hm! aceea nu e gluma cand capitanul zice asa vorbe catre tovarasii sai flamanzi...Buna mancare! grai capitanul.Ce mancare e asta ? intreba dupa aceea.. Cum nu ? cand ei rabdau de foame. . Capitanul gusta. iar ceilalti prinsera pe ghebos si-l facura nod. Hotii isi mancara particica si dupa aceea privira. purcelus fript! raspunse ghebosul. Florita gati mancarea. dete la fiecare hot cate trei linguri. sa fuga cat o duc picioarele ca sa nu cada in manile hotilor caci el numai atunci va canta din fiuierasul cel mic. tu te-ai saturat: da-ne noua ce a ramas! . cutitele si fel de fel de . si inca din departare s-auzea cum ziceau ca au sa-l ucida. cu cinste sa fie zis. ca si cand ar fi sange sau asa ceva . le trecu de manie si iarasi le veni foamea.Ce e ? intrebara cei de-afara. . pui fript. iara capitanul de la o vreme incepu sa rasufle cu greu si sa manance cu taraita. In adancul codrului hotii incepura sa flamanzeasca. Hotii mancara bucatelele. i se parea ca asta casa neteda si curata nu e a lui. apoi se puse la vorba cu ghebosul si vorbira.Mai. Cand insa mirosul fripturii le intra in nas indata se stamparara. saracul.se ascunse sub pat. Asa ceva pana acuma nici in vis n-a gustat. Ghebosul intra cu carnea cea de pui.. ghebosule.. ei. Cand capitanul intra pe prag. treaba sta rau.. pentru ca mi-ai curatit casa. . . zeama calduta.de frica.. Zburau. caci asta e buna!.. . sa porneasca catre casa Hei! Ghebosule. Apoi lua lingura. . . . mai curati.. . Lua dupa aceea lingura. altii ca ceea. . si ce ramase isi tinu sie. care de care mai cu greu la inima. mai netezi. grai unul dintre hotii cei flamanzi.Sa ne dai purcei! graira hotii. raspunse ghebosul. Florita . zau nu cred ca nu s-ar fi intamplat un lucru nesfarsit.Pui. . grai catre ghebos.Ce ? li zise capitanul. sa-l taie bucatele pe ghebosul. care cheama pe hoti la pranz. la particica capitanului.cu mancarile.

De aici inainte fiecare hot voia sa fie cel mai harnic. Ce-a fost dupa aceea. Iti rade inima cand iti aduci aminte! Hei! dar lumea e rea.. Bun e sufletul bun! Doamne. Florita nu se mai putu rabda ci iesi de sub pat si se puse tocmai in mijlocul lor. batausi si hoti de codru. asa privea de mandru. vai s-amar cand vine pana intr-atata! Cum steteau ei insa asa langa mort. pana ce si cazu la pamant. venea cu el in spate. In durerea lor cea mare... badisorilor.. spuse cum ca-i aduce "sanatate si voie buna" de la maica sa cea buna.. fiindca stia cum ca multa vreme n-are sa treaca pana ce hotii se vor trezi din somn. bun el. Oare. Bag seama. cautatoarea iarasi ii raspunse si iarasi facu vorba cu Baba Boanta. De aici inainte Florita ramase la casa hotilor. Baba n-a suflat bine. Hotii. Asa lucru n-a fost inca de cand e lumea! Si Florita ?. ii ingriji. s-ar mai putea bate si supara. Cat ce trasera inelul de pe deget. tare si mult s-a intristat. Si apoi grijeau Doamne! cum pot numai hotii sa grijeasca pe Florita. frumos si rotund. Cei mai isteti dintre hoti se dusera in cetatea imparatului si cumparara cu multi bani fel de fel de lucruri frumoase si le adusera. Cand capitanul. Si apoi li se innebuneau mintile cand vedeau cum ca Floritei ii sare inima de bucurie cand dimineata isi afla carpele cele frumoase la capataiul patului. aceea e acuma treaba lor.. Florita . cand se tem ca o vor pierde.. iarasi intreba. a stat acolo intre ei. sa mature. nici Dumnezeu nu vrea ca in lume sa fie numai bine!. le facu mancaruri bune. septe saptamani si septe . n-avura incotro: hotarara s-o imbrace frumos pe Florita.. afla cum si ce e cu Florita si unde se afla ea. In bucuria lor cea mare. stie acum fiecare ce e aceea cand doisprezece hoti de codru plang din ruptul sufletului. cand vede cineva pe Florita. ca sa vada cum si ce. afla ca vede niste oameni vorbind: erau cei sase hoti ce stau cu ghebosul la sfat. asa parea de falos. cum s-a sfarsit.. sfaramau si prapadeau mai a pieire. pentru ca sa nu mai primeasca de la altii.. asa ca nimeni sa nu stie cine le-a pus. ii dete apoi un inel de aur. vazura ceva ce inca nau vazut: inelul Boantei.. si mai caldute decat cum au fost cele de astazi. cand auzira vorba Floritei.. si afla ca un porc salbatec a facut mare zguduire printre straturi si. mai de treaba si mai voinic. hotii mersera in cealalta zi in satul imparatului si cumparara toate inelele si tot aurul ce se afla in targ si-l daruira Floritei. ca daca doriti. sa varuiasca. si codrii. ca sa le puna la capataiul Floritei. Cand era s-ajunga la casa hotilor.. care era cel mai sprinten dintre toti. cel mai intelept dintre dansii.. ii tinu la povesti frumoase si la vorbe blande... meat erai sa crezi c-a stat de vorba cu Sf. Nu-i venea la socoteala ca sa stea inca mult. afland.. Ghebosul. si se bateau hotii precum se bat nourii in capete si se prapadesc.. ii curati. i-ar mai putea veni gand rau si neimpacat ?. intre hotii cei infricosati. sa spele.. meat pietrele se misc. caci ea era moarta. unul dupa altul. sa-i faca un mormant.ea trase inelul pe degetul cel mijlociu si nici nu-l trase cum se trage.. porni apoi in cale catre codrul cel vestit. Acuma Baba Boanta intra la Florita in casa. si hotii cei din codru. grai asupra lor cateva cuvinte ce sunau a vraja.dar de unde sa poata gandi rau prin capul ei! . sa faca foc. iar hotii nu se mai miscara de-acasa. sufla de trei ori asupra lor. Si cum s-a pus.. sase insi trebuia sa mearga in toata ziua la castig. Ea lua sapte frunze verzi de pe creanga unui stejar. Le parea ca de aici inainte nici n-au ce sa cerce in lume. Florita isi deschise ochii si se facu mai vie decat a fost candva.. pana ce frunzele se vestejira si hotii adormira toti sapte. Dupa ce Boanta isi facu treaba.lucruri. moart. ca sa-i traga la socoteala pentru pacatele lor cele multe in rautatea lor cea mare si infricosata si hoteasca iara Florita le grai in graiul ei cel bland: . sa ingrijeasca gradina cea cu flori.. Petru. Hotilor li se parea ca cerul s-a daramat asupra lor. Cand hotii intrara in casa si cand ceilalti sosira. Asa curgea traiul hotilor de cand ei au dat de Florita si asa era traiul Floritei de cand ea a dat de hoti. Florita merse in gradina cea cu flori. Baba Boanta isi facu treburile. si muntii.. iar altii sase aveau sa ramana acasa pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebosului si dorinta Floritei. si..a numai Florita nu se misca. Bun ca si darul si mana lui Dumnezeu! Cand hotii se bateau.. sa faca adica pe placul si dorinta Floritei.. cum s-a facut.. ii imparti in doua. cum auzira.. iarasi va fac mancarile inca mai bine.a ca si moarta.. Intr-o zi. Peste septe luni. Apoi nici unul nu voia sa se urneasca de acasa pentru ca sa castige ceva. cu totii sarira la pustile cele ruginite si mersera si gonira si nu se oprira pana ce nu-l impuscara pe porcul cel salbatec.. fiecare voia sa taie lemne.Nu va suparati. Crasmarita dupa multa vreme iarasi privi in cautatoare. ea isi lua carja de dupa cuptor si o sterse din cale. Hotii stetera toti incremeniti si amutira si scapara sabiile.. Asa merse asta pana ce li se sfarsira mancarile: ajunsera ca abia mai aveau bucate pentru trei zile si trei nopti. Doamne. Ce-ti e muierea vicleana! nici in fundul inimii nu-ti lasa pace si trai bun. cutitele si fel de fel de lucruri ce aveau in mana: li se parea cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor lor. zau! nici pentru o Boanta nu sunt lucru de gluma.

incat mintea curata nici nu le putea gandi. Cand Florita fu cu totul dezbracata. ei detera a fugi care incotro. ea acuma nu mai facu vraja cea mai mica. de bucurie ca a primit veste de-acasa. ti-a trimis-o maica-ta cea buna ca sa te impodobesti cu ea. sa fie macar si moarta precum a fost mai frumoasa-n viata. . acuma chiar de a treia oara. Ce-au vorbit. Dupa ce Boanta isi facu pacatul. cum stai cand de mare necaz si primejdie te temi. Boanta i-a fost impletit firul mortii in par. impreuna cu ghebosul. acuma de a treia oara. Lua un ac subtirel si mic. dar inca sa-1 vezi cu ochii. Vai si amar de acela ce da de rau cu muierile! Boanta se sufleca.. dar Florita e mai frumoasa. iarasi se fali catre cautatoare cu frumusetea sa. ii luara salba de pe piept: dar Florita ramase moarta si hotii cei doisprezece . .. ii zise "sanatate si voie buna" si ii dete o rochie de matase. ca doara cumva sa invie pe Florita si de a treia oara.Sa te impodobesc ca pe o imparateasa. Acum hotii cumparara toate matasurile si frumusetile ce se aflau la negutatorii cei mari si imparatesti. Sa-ti pieptan eu parul si sa ti-l gatesc. grai o multime de zicali incalcite. noua saptamani si noua zile crasmarita. ci alte vorbe care de care mai frumoase si mai dulci. ii puse fiecare cate un crinisor pe frunte. da! zisera ceilalti hoti.hoti grozavi din fundul codru-lui . si aceea nu e gluma cand o vrajitoare ca si Boanta se sufleca. a se opinti din ruptul sufletului. iarasi chema la sine pe Baba Boanta si iarasi trimise primejdia asupra Floritei..Sa fereasca Dumnezeu! raspunse capitanul. Boanta fugi mai iute. chiar si acela de pe spini si jaratec. Peste noua luni. ce sfaturi au facut. unul dintre ei totdeauna trebuia sa se culce pe un pat de spini. Cand hotii aflara cum ca iarasi nu e bine. Dar Boanta nici nu fuse gata cu pieptanul. ci cum plange omul cand vede ca acuma toate s-au sfarsit. si traieste ca o imparateasa. atat de frumos ii impleti parul... dar mic si subtirel.. incepura sa planga. unul dupa altul. Bune ganduri cu de-a buna seama nu le-a trecut prin minte. asezara pe Florita in cosciug si-i aprinsera la cap o lumina de ceara . ca de aci inainte nu mai are ce sa faca. iar ingrijirea lor se facu pe de septe ori cate septe mai mare decat ce a fost candva. ea zise nu numai "sanatate si voie bune". pana ce Florita si cazu moarta.S-o despletim! grai ghebosul. cum ei il stiau a face mai frumos. meat i se incurcau ochii cand privea la ea si nu stia pe unde o vede mai framoasa...Esti frumoasa. Pentru ca sa adoarma pe hoti. iara Floritei ii sarea inima de bucuric cand auzea atata veste buna si frumoasa de la "ai sai". Dupa aceste vorbe. Pentru ca nu cumva sa-i cuprinda somnul. durerea hotilor fu mai mare si invierea mai puternica si mai imbucuratoare decat inainte de asta cu atatea saptamani. cu frunzele de stejar. grai Boanta intr-un tarziu. imbracara pe Florita in cele mai frumoase giulgiuri. Boanta facu ca si cellalt rand. iarasi auzi vorbele suparatoare. cum vorbesc adica babele cand voiesc sa-ti strice firea.incet-incet.zile. De asta data nici nu porni pe picioare. crasmarita iarasi privi in cautatoare. De unde ar putea Florita sa nu faca precum a dorit maica-sa cea dulce ?. hotii incetara a plange si ramasera cu totii incremeniti: li se opri suflarea si-i parasi sufletul. De aci inainte hotii multa vorba nu facura. hotii nu mai dormeau nici ziua. ea facu dar lucruri. ii raspunse cautatoarea. crasmarita n-a mai chemat pe Boanta la sine. meat nici cu varful limbii nu puteai sa-l samtesti. cu doua n-are s-o ispraveasca. Cand Boanta intra. nici n-aveau ce sa-si mai zica. . iara sub pat era jaratec viu si infocat. vrajitorii si fel de fel de taine. graind: . adica de a doua oara de a treia oara. de o suta si o mie de ori mai frumoasa decat ce-a fost ea insasi candva. nici noaptea. adormira ca morti. Nici nu trebuie sa spun ca asta data Florita cazu mai moarta. impunse doisprezece stejari cu acest ac. si dupa ce adormira hotii iarasi intra la Florita. meat ti se ridica perii in varful capului cand te gandesti la ea. ci stau de paza.. si hotii.Da. toti doisprezece. Boanta vazu ca acuma cu una. in casa la Florita. ii dezbracara rochia. facura un cosciug. ce n-au vorbit.Iaca. se-ntoarse de trei ori peste cap. Florita. mai moarta decat a fost candva in viata ei. Mare primejdie trebuie sa fi fost in gandul ei ca s-a opintit atat de babeste! De cand Florita murise in doua randuri. ea se sui pe prajina cea stramba si se departa mai rapede decat Vantoasele. Ea lasa ca Boanta sa o pieptene. cum inainte de asta nu s-a mai suflecat inca. . alesera cel mai frumos copac din codru. mi-a poruncit maica-ta cea buna. ci vraja cea mai mare si nemaipomenita.. asa de frumos numai ea stie impleti cu degetele ei cele maruntele. aceea nu se poate spune. ci si-a legat catrinta si ea insasi s-a dus la coliba babei. ci in miez de noapte.. calarind pe o prajina stramba. ii trasera inelele de pe degete. imbraca rochia ca sa vada cum ii sade. atata de frumos o pieptana.. si Boanta o pieptana. acuma de a treia oara. Daca a venit acuma pana intr-atata. nu cum plang copiii. .

ele. De aici inainte. pana ce. feciorul imparatului porunci argatilor sa taca despre cele ce au facut si vazut si n-au mai vazut. lasara pamantul din mana. Cand vazu dar ca Florita e moarta. cum urla cainele cand vede bufnita strigand pe hornul casei. sarutara fiecare pe Florita in mijlocul fruntii si o luara. nici unul nu putea sa faca inceputul: erau legati de pamant si samteau ca acasa nu au ce sa mai caute. aseza pe Floarea Codrilor in cea mai frumoasa dintre ele. cu acesti doi impreuna scoasera pe Florita din mormant si o dusera prin ascuns la curtea imparatului. privea in fata cea frumoasa. atata de grozav se amari.. Feciorul imparatului doarme: haide sa atingem si sa despletim. fecior de imparat. Argatii venira si spusera ca s-au adunat cainii intr-o poiana inalta si luminoasa si. Ei! dar feciorii cei de imparat sunt scurti la vorba. pamantul ce sta in jurul gropii. mai la urma. Floarea Codrilor. si florile nu cresc ca si buretii peste noapte.. el se intrista. Feciorul cel de imparat . Doisprezece hoti au murit si ghebosul impreuna cu dansii. Dupa multa vreme dara. ce s-ar face? cum ar fi ?" se intrebau ele in gandul lor. s-o vad cel putin moarta".curata. si apoi. Dupa ce Florita fu bine pusa. se facu mai vie. crinisorii de pe fruntea ei nici acuma n-au vestejit si parul ei si acuma tot atat de frumos era pieptanat si impletit. cu doua . care de care mai frumoase si nemaipomenite. pana cand el se trezeste. . Numai doi oameni credinciosi tinu la sine. incat ii venea ca sa ia lumea in gheare si asa sa deie cu ea de pamant. privira. La astfel de lucruri multa vorba nu fac muierile: ele incepura sa despleteasca pe Florita.. au fost crescut tot flori din flori. pana ce adormea privind si cu ochii deschisi. ori cand arde casa stapanului sau. cum si pentru ce.. Bag sama asa a fost sa fie..si apoi cand privi in mormant ?. ei incetara a da semn de primejdie si detera a-si misca cozile. priveste in ochii ei cei blanzi si aude vorba ei cea dulce. sa o aseze intr-un leagan de aur si sa o legene ca si cand ar fi vie. Si cum o despletira.. topita tocmai din fagurele in care a fost matca albinelor. si cand se facu noapte. murira toti doisprezece. "Daca n-am vazut-o vie.. si o dusera . noi iarasi facem precum a fost. facura un mormant de trei ori mai adanc decat era de lat si de trei ori mai lat decat era de lung. Deodata auzira cum fac cainii mare larma si mare latratura.... Feciorului de imparat ii para cum ca chiar si al lui suflet a impietrit cand vazu pe Floarea Codrilor. suindu-se pe un damb cu flori. Cand era sa porneasca catre casa. Sarmanii de ei! mai c-au fost oameni de treaba. meat toata sa se sfarme.. care nu se multumeste cu una. El a vazut multe fete de imparat: Florita e insa Florita... Se asezara dar jur imprejur pe langa mormantul Floritei si privira. toti. ca nimeni sa nu afle de ea.. si-si facu treaba mai departe. "Oare pentru ce sa nu atingem crinisorii si pentru ce sa nu-i despletim parul ? si daca am face. Feciorul imparatului trimise pe cativa argati dintre cei mai tari la inima. iara Florita... El alese cele mai frumoase douasprezece case ce se aflau in curtea imparatului. cu mic cu mare. le venea sa intre in pamant de rusinea pacatului ce era sa faca.... Cand fetele vazura mortii razand. inspaimantate si invrajbite.porunci argatilor sa-l astepte si se duse ca sa vada el cu ochii si s-auda cu urechile lui de treaba cainilor. pe langa mormant. Din larma ce facura se trezi si feciorul cel de imparat... privind. Hei! dar din loc nu se miscara pana ce nu pasi feciorul cel de imparat in florile cele frumoase!. cautara cea mai inalta poiana din codru si unde erau cele mai multe flori. Cele douasprezece fete ce aveau sa grijeasca pe Florita nu mai incetau a-si sparge capul asupra poruncii aspre ce li s-a dat. le porunci ca sa porneasca spre casa. sa grijeasca pe Florita zi si noapte. sa urle adica a primejdie.. mai frumoasa si mai sprintena decat ce a fost candva in viata ei. doisprezece oameni impietriti nu sunt gluma! zau.. porunci ca douasprezece fete. dupa aceea se supara si.. ci sa urle. Dupa ce le gatira astea. foarte multa vreme a stat Florita asezata in mormant. cele mai sprintene. ii scoasera firul mortii din par. feciorul cel de imparat dete porunca aspra ca nimeni sa nu atinga crinisorii si parul.. fugira care incotro. Multa. Fat-Frumosul Imparatesc. Acuma poate fiecare sa stie ce e aceea cand feciorul cel de imparat vede pe Floarea Codrilor chiar vie. si chiar un fecior de imparat trebuie sa tresara cand ii vede printre flori . Cand samtira cainii apropierea stapanului lor. ca sa vada ce e.Stiti voi ce ? grai cea mai sireata dintre ele.Ho! stati! grai ghebosul cand vazu ca hotii voiesc sa arunce pamant asupra Floritei. de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. unul dupa altul... nu se misca de langa leaganul Floritei: privea. As a e muierea! n-are odihna pana ce nu afla ce ar dori sa stie.fecior de imparat adica. feciorul imparatului a venit cu multi oameni si cu mare treaba ca sa vaneze prin codru. isi zise el.. si apoi merse la argati.. ca nici samanta sa nu rasara din ea!. Fata Floritei si acuma era rumena.. Fecior de imparat. unul dupa altul. au inceput nu sa latre. . Pamant pe trupul ei ? Nu va temeti de maica lui Dumnezeu ? Hotii.

cum traiesc oamenii buni la suflet si intelepti la minte. acuma de a septea oara . iar dupa ce-au mancat si le duceau cu sine acasa. de unde si pana unde.de-a septea oara. Pana ce zici "una. iara cand asta inceta cu vorba. Florita nu zise nimic. si cand fuse gatita. trei". chiar si copiii cei de tigan mancau cu linguri de aur. cu vorba lui cea blanda si imparateasca: . sa sparga toate vasele. Crasmarita cea frumoasa nici ea nu se putea sa ramana acasa: se gati dar. o cununie si un ospat decat care mai vestit si mai minunat de cand e lumea n-a fost. . Pana si orbii si schiopii pornira in cale. Feciorul imparatului nici trei vorbe n-a grait pana ce a si mers vestea in curte cum ca "iaca asa si asa". adica toata intamplarea si patimile ei. cum si pentru ce. imparatul porunci ca sa se faca o casa cu peretii de oglinda.. incat ii innegrira perii capului si injuni cu septezeci si septe de ani! Dupa ce oamenii se dezmeticira. iarasi intreba pe cautatoare. cele mai frumoase neveste din tara si sa inchida pe crasmarita cea vicleana cu ele. precum asculti la copilasi cand incep sa vorbeasca. asta nu e gluma! . si precum asculta. Dupa nunta. incat vestea despre ei ajunse chiar si pana la noi. sa vada.Infricosat si grozav. si sa nu mai uite cat vor trai. el tare si foarte mult se supara cand auzea cate toate despre suferintele sarmanei de Florita. el grai catre ea si feciorul de imparat... Florita stete de vorba cu ei si le spuse cum si ce.Fatul meu. sa se surpe in gandul ei. dar Florita e mireasa de imparat! Cand crasmarita auzi aceste vorbe. draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca sa vii tu la casa mea. Imparatul cel batran asculta. iaca incoace si incolo. cum numai ea stia. pentru ca sa vada si vazand. si nemaipomenit de frumos lucru trebuie sa fie asa ceva. asculta adica incat ii sta rasuflarea in loc. Iar Florita si feciorul cel de imparat traita fericiti si fara suparare. vestea despre cununia feciorului de imparat ajunse pana in cele patru colturi ale lumii. aau! raspunse cautatoarea. si cand a venit imparatul cel batran ca sa vada ce e. sa imi fii mie nora si nevasta feciorului meu. cum ca nu-i ea cea mai frumoasa in tara. ca sa vina. doua. si porni catre fiica sa cea draga si ginere-sau imparatesc.Frumoasa. ea porunci ca sa lase tot vinul sa curga. Se facu apoi o nunta. el atat de tare s-a speriat. sa se adune.. ci privi numai asa cu coada ochiului la cel voinic frumos fecior de imparat. ca s-a intamplat adica ce s-a intamplat cu minune si cu taina nepriceputa. iara feciorului i se facura vorbele nod si crampita tocmai pe varful limbii. ca sa le aiba si sa tina minte.