Capra cu trei iezi

de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice: - Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti, Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. -Auzit-ati ce-am sus eu? - Da, mamuca, zisera iezii. - Pot sa am nadejde in voi? - Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane. - Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele, si mai ramaneti cu bine! - Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Un dusman de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dansii. -"Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si i-as jumuli!" Cum zice, si vine la usa; si cum vine, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drop de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. - Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga! - Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu demancare. - Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti!...

- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid. - Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa, Ca vine matusa! s-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana? - Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume, de cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid. Atunci mezinul se vara iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine, tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sarmana! Asemene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin; se-nghemuieste acolo cum poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica; Fuga-i rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da dupa usa si - sa traga, sa nu traga? - in sfarsit, trage zavorul... Cand, iaca!... ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?... caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand: - Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant... Unde sa fie, unde sa fie? Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi! - Ma!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori cumaptrul a stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? - il pastea pacatul si-l manca spinarea, saracutul! - Sa-ti fie de bine, nanasule! - A!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul, sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. - Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat. Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu dintii ranjiti, in feresti. - Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei, baieti, Fumusei si cucuieti! Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!... Ea insa tot merge pan' la usa, cum poate, crezand ca parerea o insala... si cum ajunge, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies,

Smoc de flori Pe subsuori. Atunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: - Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si ramane incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: - Da' ce-a fost aici, copile? - Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti... - Si?... - Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa sa deschida. - S-atunci?... - Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!... - S-atunci?... - Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se si arata in prag! - Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? - Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti! - Ei las', ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata... Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! - Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci!" - Ba nu, dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul". S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa prinda el de veste. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!" Aproape de casa ei era o groapa adanca, acolo-i nadejdea caprei. - La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si s-apuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatrusau si sa-l pofteasca la praznic. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. - Buna vremea, cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? - Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna! - Ca ce fel, cumatrita draga? - Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! - Da' nu mai spune, cumatra! - Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai...

cumatre. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. Doamne! zise capra suspinand. cumatra. . daca i-ar fi luat Dumnezeu. ..Apoi. si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita.Ia poftim.Ei. cumatre. stii. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. cumatre. ma parlesc. mor. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. ci-i cum vre Cel-de-sus.Apoi da. . cumatre. cumatra. Si eram si eu acolo de fata.Asa este. cumatre. draga cumatra. . capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. din una-n alta.Cumatra. ca pentru cumaatru. cumatra! ma rog. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. si gogalt. pana-l omorara de tot. . gogalt. cole. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov... si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . ce ti-ar fi? D-apoi asa?. d-apoi.. dihanie rautacioasa si spurcata. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina. Apoi capra porneste inainte plangand. gogalt. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. arsura pentru arsura. nici mai rau. . ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Ti-aduci aminte.Ma ustura inima-n mine. . De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. dinainte s-ar pazi. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. . lupe. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet. Si din vorba-n vorba. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. de cruzi s-au mai dus! . se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. o mare si gogonata minciuna! Scufita rosie Fratii Grimm . Nu-ti face si d-ta atata inima rea. nu-i cum vrem noi. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta peacasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris. cand ar sti omul ce-ar pati.Valeu.Ba nu. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . si pagubasa sa fie. oameni buni.. veselindu-se impreuna.. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el.Arzi. nu-i vorba. cumatre. ajung pan-acasa la cumatra! . si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus. cumatra. mori.. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata. ei! Acum scoate. ca odata avem sa mergem cu totii acolo.Apoi da.Doamne.Doamne. . sa-l invete cojocaria. Dar sarmanii gagalici. mie insa-mi plac si de isti mai batani. nu ma lasa! . nici mai bine.. in groapa. talpele mele! Ma rog. si lupul dupa dansa. numai sa fie bine fripti. da. scoate-ma. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. Apoi.. scoate-ma. ard de tot. cumatra. sa treaca focul printr-insii.Moarte pentru moarte. ca-mi arde inima-n mine! . caci scauiesul de ceara s-a topit.Te cred. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! . c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri. cumatre. la urma urmelor. prefacandu-se ca plange. cumatra.Bucuros. ca sa se mai potoleasca focul. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi.

totul I se parea atat de ciudat.. iar ceva mai la vale e alunisul. ai putea sa cazi si sa spargi sticla. . cam la vreo jumatate de ceas de partare de sat. Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi incepu sa-i spuna cu glas mieros: . lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii si batu la usa. nu uita sa-i dai bunicii "buna dimineata" si vezi sa nu inceapa a-ti umbla ochii prin toate ungherele !. ce-o fi azi cu mine.Buna dimineata ! Dar nu primi nici un raspuns. care nu stia ce daruri sa-i mai faca.Da' unde sade bunica-ta. de alergi.ca eu ma simt slabita si nu ma pot da jos din pat. isi puse pe cap scufia.. Dar mai draga decat oricui ii era bunicii. Bunicuta statea intinsa in pat. ia te uita ce flori frumoase stralucesc in jurul tau ! Si tu nici nu le iei in seama macar. zau asa ! Cu mult mai gustoasa decat baba ! Da' e vorba ca trebuie sa fiu siret si sa ticluiesc in asa fel lucrurile ca sa pun mana pe amandoua ". a atata veselie !.. incat isi spuse: "Vai.. ai si dat peste casa ei.Multumesc frumos..Scufita Rosie. tot culegandmargarete si clopotei.. . maica-sa ii zise: . De indata ce intra in odae. pe care o iubea oricine de cum o vedea. Mamam a facut ieri cozonacsi-i duc nitelus si bunicii. Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu de fel cand il vazu...A fost odata o fetita zglobie si dragalasa. pana la bunicuta ! . sa manance si ea. cu scufita trasa peste ochi si avea o infatisare atat de ciudata.Asa am sa fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu mana la plecare. si pentru ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap.Apasa pe clanta si intra ! raspunse bunica . Dar deschide usa bunicuta ! . Se imbraca apoi in hainele ei. In vremea asta. deodata isi aminti de bunica si porni degraba spre cascioara din padure. ca sa-si mai vina in puteri. si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga ? Iar cand o sa fii sa intri in casa. deschise usa. la vreun sfert de ceas si mai bine de aici. se repezi glont spre patul bunicii si. o inghiti. de parca te-ai duce la scoala. lupule. Si mie imi pare rau ca nici n-auzi ce dulce canta pasarelele !.Incotro asa de dimineata.. ca sa culeaga flori. alerga intr-acolo si. ca e bolnava si slabita si bunatatile astea o sa-i ajute sa-si mai vina in puteri. ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta de vin si du-le bunicii. in padure. fara sa scoata o vorba. si-ti aduc cozonac si-o sticla de vin. altfel cine stie. Da' vezi de pleaca mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos si sa nu te abati din drum. Scufita Rosie ridica privirea si cand vazu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor. ca nu mi-e teama c-am sa intarzii !" Se abatu deci din drum si o lua prin padure. ca abia le mai putea duce. Scufita Rosie. Si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului. In ast timp insa. Scufita Rosie sra apropie atunci de pat si dadu perdelele la o parte. care-i bolnava si slabita. Atat de serioasa pasesti pe drum. Scufita Rosie ! ii zise el. numai ce-i iesi lupul inainte. Scufita Rosie ? .Cine-i acolo ? . . Cum ajungi sub cei trei stejari. de dincolo alta. Lupul apasa pe clanta. Bunica locuia in padure. Odata bunica ii darui o scufita rosie. sub sort ? . o cuprinse nelinistea.Eu sunt. Si e atat de placut sa hoinaresti si sa zburzi prin padure.Scufita Rosie. Cum alerga ea de colo pana colo. . cand privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cresteau pretutindeni.Colo.Cozonac si vin. de mi-e asa de frica ?.Si ce duci acolo. pe care doar il stii ! ii raspunse Scufita Rosie.Buna ziua. Doamne.. Rupea de ici una. se culca in pat si trase perdelele. dar indata I se parea ca putin mai incolo ii zambeste o floare si mai ochioasa.Ia. Lupul isi zise in sinea lui: "Frageda-i fetita asta ! Ce mai imbucatura pe cinste ar fi. Scufita Rosie culesese atatea flori. Si nu mica ii fu mirarea cand vazu usa data de perete. striga: . se pierdea tot mai mult in adancul codrului. Scufita Rosie ? . . Ca doar alta data ma simteam atat de bine la bunicuta !" Si fara sa mai astepte. . incat fetita intreba: .. isi spuse in sinea ei: "Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori proaspete ! E atat de dimineata..

ca dihania se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. . prinzandu-l somnul. Bunicuta manca cozonacul si bau vinul pe care-l adusese fetita si pe data se inzdraveni. ticalos batran ! izbucni vanatorul.Da'. Auzi el horaiturile si-si spuse: "Bre.Vai. parca mustrandu-se: "De-acu' inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge singura prin padure. dar abia mai rasufla.Ei dracie. . da' de ce ai urechi atat de mari ? . cand se apropie de pat. Dupa ce-si potoli foamea. Si se intampla ca tocmai atunci sa treaca prin fata casei un vanator. bunicuto.Vai ce spaima am tras ! Ce intuneric era in burta lupului ! Dupa aceea au scos-o afara si pe bunica. da' de ce ai maini atat de mari ? . dar pietroaiele atarnau atat de greu. ci o sa ascult de povetele mamei!" Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen . De cand te caut ! Isi potrivi pusca si voi sa traga. si cand mai facu o taietura. da'de ce ai ochi atat de mari ? .Vai. adormi si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii. da' tare mai sforaie batrana ! Nu cumva i-o fi rau ?" Intra in casa si. . dar in clipa aceea ii trecu prin minte: "Dar daca lupul a inghitit-o pe batrana ? Poate c-as mai putea s-o scap !" Asa ca nu mai trase.. Cand se trezi.Ca sa te pot vedea mai bine.Ca sa te pot inghiti mai bine. N-apuca sa sfarseasca ultimul cuvant. luand o foarfeca. incepu sa taie burta lupului adormit. lupul voi s-o ia la sanatoasa. Scufita Rosie aduna in graba niste pietroaie si tustrei umplura cu ele burta lupului. nu-mi inchipuiam c-o sa te gasesc aici. ca si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei. bunicuto. Abia apuca sa faca doua-trei taieturi. bunicuta. . fetita sari afara si striga: . de ce ai o coscogeamite gura ? . Iar Scufita Rosie gandi in sinea ei.Vai.Ca sa te pot auzi mai bine. il vazu pe lup tolanit acolo. Cei trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie. Era inca in viata. bunicuto.Ca sa te pot apuca mai bine. lupul se culca din nou in pat si. ci. ca si sari jos din pat si-o inghiti pe biata Scufita Rosie.

tinu manuta deasupra flacarii. in ziua Anului nou. Dar in coltul dintre cele doua case. si era asa de stralucitoare. asa de mare. cand o avea si el unul. Ce lumina ciudata. Harscai un altul. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. si poze de tot felul.. pareau ca-i zambesc. striga fetita. o privea bland si duios! . si afara de asta. numai unul din cutie. flacara se stinse si soba pieri. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. moarta de frig. Tatal sau are s-o bata. ca si frumosul pom de Craciun. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. Se facu o lumina ca ziua. straluci. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. Cand s-o stinge chibritul. cu zambetul pe buze. Mai aprinse inca unul.Bunica. Luminile straluceau pe la ferestre. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. era ajunul Anului Nou. din care o cutie fusese arsa. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. Inauntru ardea focul si era asa de cald. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. Pe frigul acela si peintunericul acela. si cu picioarele goale. zacea jos fetita. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. si. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. Ea lua pe fetita in bratele ei. cand se lumina de ziua. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. si nici un banut macar. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Pietrele de moara basm popular bielorus . mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. cu obrajii rosii. pe care sclipeau portelanuri subtiri. stiu ca n-o sa te mai vad. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. aducea inapoi toate chibriturile. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. iata la ce se gandea ea. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. care avea deasupra un capac lucios de arama. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. isi zise micuta.Era un ger grozav. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. nici foame. "A murit cineva".. pe care mama ei ii rupsese aproape. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult si totusi nu-i venea sa se duca acasa. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus tot mai sus si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. nici griji. un suflet se inalta la Dumnezeu". moarta. miros de fripturi se raspandea in strada. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. rosii-vinete de frig. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. ia-ma cu tine. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut. si-i era foame si frig tare. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. care se incretea frumos pe langa ceafa. lucru de necrezut deodata gasca sari de pe masa. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. si n-avea prin urmare nici un ban. asa sus asa sus si nu mai era acolo nici frig. care se aprinse.incat mititica-i pierdu grabindu-se sa treaca o strada. Dac-ar indrazni sa scoata unul. ca si gasca fripta. caci bunica ei. erau la Dumnezeu. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. in cea din urma noapte a anului. Fetita mergea cu picioarele ei goale. Isi stranse piciorusele sub dansa. Avusese ea doar niste papuci cand plecase de-acasa. si erau asa de largi pentru ea. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. ca si soba de fier.

si se intalneste cu un uliu.De ce? . . .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. iar pe cocosel nu-l prigoneau. va aduc eu pietrele de moara inapoi! . Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. iar acesta a pornit mai departe. vara-te in gusa mea. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. . Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat. A intrat bursucul in gusa cocoselului. decat un cocosel si niste pietre de moara. a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. boierule. .Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba. Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. .Bine. iar acesta a pornit mai departe.La curtea boierului. Chiar de-o fi sa pier. cale lunga sa-I ajunga. innoptezi aici. Vi le aduc. . Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. cu ferestrele si usile larg deschise. De indata ce mosul si baba au adormit. cale lunga sa-i ajunga. .La curtea boierului.Bine. arza-l focu. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. vara-te in gusa mea.Ia-ma si pe mine cu tine.Destul cu plansul. Mosul si baba traiau bine. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! . .Pai de ce ? .Incotro. Zboara el zboara. . si-i iese in cale un bursuc.Incotro. a raspuns mosul .La curtea boierului. Ma duc sa le iau. Zboara el zboara.Bine. . Da inapoi. Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. l-au aruncat in poiata si au plecat. Zboara el zboara. Si a zburat cocoselul. . si-i iese in cale un lup. Am venit sa le iau. a spus. .Bine. uliule. . E loc destul. si a spus: . Ma duc sa le iau.Uliule.De ce? . . a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . . . pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat.La curtea boierului.Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie. le invartea o data. cocoselule? . s-a sumetit-cocoselul.Cucurigu. . A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. vara-te in gusa mea. cale lunga sa-i ajunga. si le-a furat pietrele de moara.Ia-ma si pe mine cu tine.Ia-ma si pe mine cu tine. iar acesta a pornit mai departe. zboara cale lunga sa-i ajunga.De ce? . Ma duc sa le iau. si-I iese in cale o vulpe.Incotro cocosule? intreba uliul. boierul a furat pietrele de moara. si le-a furat pietrele de moara. pan-la cer. cocoselule? .Incotro. Si a hotarat sa le fure. Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. . sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. Uliul s-a varat in gusa cocoselului.Nu-i nimic. sa-l ciocaneasca acolo gainile.Ia-ma si pe mine cu tine. apoi le-a spus: . .Am fost la vanatoare. si le-a furat pietrele de moara.Hei. si le-a furat pietrele de moara.Nu-i nimic. Atunci cocoselul a spus: . vara-te in gusa mea.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. Ma duc sa le iau. Zboara el. slujitori. Stateau asa infometati si plangeau. cocosule? .

Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. dar n-au nimerit cocoselul. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste.Hei. dar pe cocosel nu-l uita. Samburele de L. nici gastele nu l-au mancat.Lupule. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina. sa-l prajeasca in cuptor. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste.Vulpe. a spus: . de i-au taiat-o. a spus boierul. a spus boierul auzind glasul cocoselului. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul. bursucule. vulpisoara. arza-l focu pe boier! .Aha. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele.Cucurigu pan-la cer. dar n-au nimerit cocoselul. Tolstoi . Din faina paine fac si se infrupta. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure. si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. Cocoselul cand s-a dezmeticit.Aha. taiati-l! Slujitorii loveau. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. spune boierul. sa-l calce acolo caii in copite. In grajd cocoselul a spus: . Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . slujitori. slujitori.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului.N. iar pe el il schilodise. Hei. Slujitorii asa au si facut. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele.. dar cum au lovit. slujitori.Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap.Cucurigu. iesi din gusa si omoara gastele! . arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . si a fugit in padure. s-a asezat acolo si a inceput sa cante. ci limba boierului.Cucurigu! . a tipat boierul deschizand gura. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: .Vulpea asa a si facut.Hei. A ramas boierul fara urechi. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei.Hei. pan-la cer. pan-la cer. . A scos pietrele de moara si i le-a dat. iesi din gusa si sfasie caii. duceti-l la grajd. slujitori. iar el cand a ajuns acolo a spus: . taiati-l. lupule. va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei.Hei. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. iesi din gusa si sfasie porcii! Asa a facut bursucul si a fugit in padure.Asa vasa zica. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . duceti-l pe flecarul asta bucatarului. . a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: .Bursucule. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . Ce sa faca? A spus: . duceti-l la cocina. slujitori.Cucurigu. ci i-au taiat boierului urechea stanga. slujitori. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei. slujitori.

N. n-am mancat-o eu! . mama a numarat prunele si vazand ca lipseste una. Vania. nu-i frumos deloc. Toti au izbucnit in ras. Vania. a doua zi moare. copii. Stateau cu totii la masa si tatal a intrebat: . a spus si el: . Nu cumva a mancat cineva dintre voi o pruna? . au raspuns copiii in cor. care nu mai mancase pana atunci prune. Fiecare pruna are un sambure. le tot mirosea de zor. galben la fata. Tare-i mai placea cum miros si tare-ar mai fi vrut sa le guste! Tot dandu-le asa tarcoale. ca samburele l-am aruncat pe fereastra.Ca unul dintre voi a mancat pe ascuns o pruna. inhata o pruna si o manca.Mama a cumparat prune ca sa le dea copiilor dupa masa de pranz si le-a asezat pe o farfurie. iar Vania a inceput sa planga. Si daca cineva nu stie cum sa le manance si inghite samburele.Ia sa-mi spuneti. rosu ca un rac.Ba nu. Saritura de L. dar nu despre asta-i vorba. Tolstoi .Nu.Nu. Nenorociera-i alta. Atunci Vania. nemaiputandu-se stapani. a mai spus tata. i-a spus tatalui. a zis repede: . baietelul pandi clipa cand nu era nimeni in odaie si. Cand s-a apropiat ora pranzului. De asta mi-e frica.

doi… Dar nu apuca tatal sa strige ”trei” ca baiatul si sari. In vremea asta iesi din cabina capitanul. asa ca nu putea ajunge la ea decat daca ar fi lasat din maini franghia si catargul. Avea cu el arma ca sa impuste pescarusi. maimuta se catara mai sus. i-ar fi fost foarte greu sa se intoarca si sa ajunga din nou la catarg. si pana sa-l fi acoperit valurile. douazeci de marinari au si sarit de pe corabie in apa. se stramba la el si il arata cu degetul. Printre oameni se invartea o maimuta mare. avantandu-se cu capul in jos. tinandu-se de franghie cu piciorul de dinapoi. scoase un suspin. Peste vreo patruzeci de secunde – care parura tuturor nesfarsit de lungi – baiatul iesi la suprafata. isi lepada hainuta si se avanta pe catarg. te impusc! Baiatul se clatina. se uita in jos si incepu sa sovaie. Tolstoi . ca si cum l-ar fi innabusit ceva. Toata lumea iesise pe punte. a indreptat pusca spre el si a inceput sa strige: . Un. Fu dus pe corabie. Din multime. De la baiat si pana la capatul vergii. Toti priveau in tacere. urcandu-se dupa ea. Filipok de L. sus. si-o puse pe cap si se catara iute pe catarg. Copilul insa se inciudase peste masura. incepu sa respire. atarna palaria la capatul ultimei vergi. Catarandu-se pe franghie. Marinarii radeau in hohote. sarea.O corabie se intorcea acasa. Cand capitanul vazu asta. Se stramba. facea tot felul de lucruri comice. ca o ghiulea de tun. pe gura si pe nas. Cand sa apuce insa palaria.Nu-mi scapi tu! striga baiatul. erau vreo doi coti. Pe punte. strambandu-se si ranjind de bucurie.. nu stia ce sa faca: sa rada si dansul ori sa se supere? Maimuta se aseza pe prima verga a catargului. un copil de doisprezece ani. Era de ajuns sa dea gres cu un singur pas si baiatul ar fi cazut. In cateva clipe. facea si mai multe ghidusii. ii smulsa palaria. Se desprinse de catarg si pasi pe verga. lua de pe cap palaria si incepu s-o rupa cu coltii si cu unghiile. si alerga in cabina la el ca sa nu-l vada nimeni plangand. cineva nu-si putu stapani un strigat de groaza. Copilul cazu in mare. maimuta sari la baiatul capitanului corabiei. Baiatul se inrosi.Ori sari ori te impusc!. dupa ce dadu afara apa. au inmarmurit cu totii de spaima. Peste cateva clipe. insa cand au vazut ca el a lasat din mana franghia si a trecut pe verga tinandu-si cumpana cu bratele. maimutarea pe oameni si. Baiatul striga la ea si o ameninta. Era o vreme linistita. Acolo. pe copil insa il cuprinsese furia si nu se lasa biruit. unde atarna palaria.. Deodata. toti priveau si radeau de ispravile maimutei si ale baiatului. dupa ce facuse inconjurul Pamantului. Toti incepura sa rada. vazand ca lumea se distreaza pe socoteala ei.N. baiatul insa. apa inghitita. maimuta se intinse cat putu de tare si. Dar chiar daca n-ar fi facut nici o miscare gresita si ar fi ajuns la marginea vergii sa-si ia palaria. ramas cu capul gol. . La acel tipat. Maimuta il intarata din nou. asteptand sa vada ce are sa se intample. dar maimuta continua sa sfasie si mai rau palaria. cu mai multa indemanare si mai repede decat el. amandoi ajunsera in varful catargului. dar nu intelese. dupa care se catara chiar in varful catargului. . ajunse intr-o clipa la prima verga. dupa maimuta. zdrobindu-se de punte. suindu-se si mai sus. baiatul se dezmetici. Cand si-a vazut baiatul pe verga. Parea ca isi bate joc de baiat. starnind hazul tuturor.In apa! Sa sari imediat in apa! De nu. tatal copilului.

Apoi. Tocmai atunci trece pe langa scoala o femeie cu donita in mana si-l intreaba: . langa biserica. Scoala era la capatul celalalt al satului. .Ia sa te vad cum iti silabisesti numele? Si Filip incepu: . Tata a plecat inca de dimineata la padure. el s-a apucat sa-si caute caciula. S-a uitat la invatator si a incaput sa planga. Pe-a lui n-a gasit-o si a luat una veche de-a lui taica-sau. Fiecare spunea ceava cu glas tare.E Filipok. De atunci Filipok a inceput sa mearga si el cu copiii la scoala. Dar maica-sa il intreba: .Cine esti? Filipok tacea mai departe. Dintr-o curte a iesit un mujic.Bravo!a spus invatatorul. Atunci invatatorului i s-a facut mila de el.Tu de ce stai aici. Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos de Petre Ispirescu .Incotro te duci. . Pe Filipok l-a cuprins frica: “Daca invatatorul ma alunga?”. . Filipok? . Toti copiii erau dusi la scoala.Pfe-i-pfi. . se plimba prin mijlocul lor. neastamparatule? Filipok n-a raspuns nimic. pe urma a plecat la scoala. fratele lui Kostiuska. cainii iau dat pace.Nu te grabi cu lauda. si am s-o rog pe maica-ta sa te lase la scoala. sa intre in scoala. iar invatatorul.Kostiuska.Incotro alergi asa singur. . un caine mare de tot. Filipok a luat-o la fuga. pleaca acasa. si-a sumes poalele hainei si a inceput sa fuga din rasputeri. A ajuns langa scoala. s-a impiedicat si a cazut. si atunci a venit la scoala pe furis.Esti mic si nu poti sa te duci! Si mama il opri acasa. Scoala era plina de copii. daca nu vrei sa vorbesti. . . le-i-li. dar dinauntru razbea larma copiilor. iar mama s-a dus sa lucreze cu ziua. pe-oc-poc. vor sari cainii iar la el. il cunosteau. ba putea sa si citeasca putin. Se tot gandeste ce sa faca. . a sarit Jucika si a inceput sa latre. Filipok a incaput sa tipe. ii e frica de invatator. In pridvor si-a scos caciula si a deschis usa . Sa se intoraca. ca n-a mai putut scoate o vorba. care purta un fular rosu la gat.Ei.Hai.La scoala. Filipok si-a strans cu putere caciula la piept si nu a raspuns nimic. De mult vrea sa mearga la scoala. dar mama lui nu-l lasa. Dar cum a ajuns prin dreptul curtilor straine. Copiii rasera. mai intai invata. asaza-te in banca langa fratele tau. . Filip isi lua caciula si vru sa se duca si el cu ei. Au ramas acasa numai Filipok si bunica sus pe cuptor. cand toti invata? Filipok n-a mai avut ce face si a intrat. a alungat cainii si s-a rastit la copil: . Eu sunt destept si dintr-o data am priceput tot! Sunt grozav de destept! Invatatorul l-a intrerupt si a spus: . Si cand bunica a adormit. cainii dupa el. Tare ar fi vrut Filipok sa raspunda.Era odata un baietel pe care il chema Filip.Nu cumva esti mut? Filipok s-a speriat asa de tare. dupa Jucika a sarit si Volciok. L-a mangaiat pe cap si a intrebat pe copii cine-i baietelul acela. In cerdac nu era nimeni.Tu ce vrei? l-a intrebat el pe Filipok. Cine te-a invatat sa citesti? Filip a prins curaj si a raspuns: . Intr-o zi vazu copiii indreptandu-se spre scoala. invatatorul a inceput sa-i arate literele. Cat a mers Filipok pe ulita lui. dar Filipok le stia de mai inainte. Lui Filip i s-a urat sa stea singur. dar spaima ii inclestase gura.

Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari. fara sa prinza de veste oamenii imparatului. si dupa ce cazu de vro doua ori. si ei se pusera pe lucru. S-a suparat imparatul. dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala cei apuca si cad intr-un somn adanc. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. sa caza jos si sa se destepte. Se gati de drum. colea despre ziua. iara cand fu a pleca. in loc de mere coapte aurii. porni la drum. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Imparatul vazand merele. si se duse in gradina. se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Luase ce luase. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi. i se paru ca vede lucind ceva pe jos. cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau. ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. muma lui. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. Scoase o sageata din tolba. cand somnul e mai dulce. A doua zi nu se luminase bine de ziua. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. deci. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. de bucurie. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. dara tot mai ramasese. astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. isi atarna tolba cu sagetile la spate. iara merele nicaieri. ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. si. dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase. Pandi in ziua dintai fiul cel mare. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui. cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. cand. palosul la coapsa stanga. se scutura florile si roadele se arata. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat. Apoi. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. A fost un imparat si o imparateasa. Asa facu. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei. dara nici el nu fu mai breaz. intr-o zi. Dara ramase ca iesit din minte. astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai. pasamite ca-i simtira gandul. Inca fiind acolo. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa. si nu mai stiu nimic. ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. apoi spre seara da in parguiala. deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. Le dete. auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur. Cand. In ziua urmatoare. de i se scurgeau ochii. Cand. vazu ca pomul inmugurise din nou. Cum veni seara. voie. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea.A fost odata ca niciodata etc. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. rase cand il auzi. Si aide. mai-mai era sa-si iasa din minti. trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. le puse pe o tipsie de aur. culese cateva mere. Cand. o aseza la arc si. Ei aveau trei copii. Aceasta il intrista pana intr-atata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. rodul crestea si seara da in parg. vazu ca pomul inmugureste. Noaptea se cocea. falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul navusese timp a lua toate merele. Stand el acolo. Se tot intorcea pe langa dansul si se tot uita pe de toate partile la el. merse cale lunga . infloreste. si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. se scuturau florile. vazu cum infloreste pomul. Oarecine venea atunci si le lua. si aide. Fiii acestui imparat. dara isi tinu firea. ia merele de unde nu e. arcul si palosul. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. nevoie mare. A doua zi pandi si cel mijlociu. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot. ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Cum se facu ziua. Fiul cel mai mic asculta si tacea. lucru ce nu se auzise pana atunci. isi lua tolba cu sagetile. Cand trase cu a treia.

acest merisor. asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. il si cunoscu. Fat-Frumos se urca pe dansul. si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. o data tipa pasarea si. apoi. sa te uiti la el. carele si el se sculase. si sari in gradina. raspunse Fat-Frumos. dara acum. dupa datinile noastre. dandu-i un merisor frumos la vedere. de lumina ca soarele.De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin. puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. si de aceea am venit sa pui mana pe hot. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. vei scapa cu fata curata. cum il vazu pe Fat-Frumos. carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Cand puse mana pe colivie. Fat-Frumos. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credincios.Stai. lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca. Cum se facu seara. deschizand usa. Si viind in gradina. . de aceasta intamplare. veni cu credinciosul sau si se pitula la un colt.Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu. dara la noi. Aceasta ii fu de ajuns a sti. De ai fi venit cu binele. cum se zice. Indata sarira toti cu totul. si se minuna de frumusetea ei. Si atata larma facura. striga: . si ca acum merge sa caute pe hot. il si cunoscu. se aseza cu credinciosul lui la un colt de curte. pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul. gasi cu cale sa apuce spre rasarit. aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. Ea era alba. poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea. Merse pe dibuitele si in varful degetelor. Ca el cand venea a fura merele. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. cu moarte trebuie sa mori. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori. Apoi. si. Pe la miez de noapte. pana ce ajunse in pustietate. Apoi credinciosul lui puindu-se piua. se vazu inconjurat de o multime de paseri. si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi. Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua. cat ai zice mei. Mai calatorind ei o bucata buna. apoi pe zid si sari in curtea imparatului. Indata se si gatira de aparare. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata. siti voi da pasarea cu colivia. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata. Cum il vazu imparatul. caci altfel era peste poate. puse Fat-Frumos arcul la ochi. cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul. gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. porni cu credinciosul sau si. avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate. incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. . si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. cum veni seara. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele. cand somnul este mai dulce. sau cu rugaciuni. nu ma sageta. luminate imparate. iara el aparandu-se. care mai mari. si ma voi incumeta. vecinul sau. pana ce ajunse la grajd. impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere.Tine.departata. tipand pre limba lor. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. Fat-Frumos. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele. sa-mi ceri pasarea. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini. ajunse la o padure deasa si stufoasa. ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa. unde i se paru a fi un loc de parleaz. Fat-Frumos primi. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul.Spune ce slujba sa-ti fac.Imi pare rau. . strabatand desisurile padurii. prins cu mana in sac. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Acesta. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om. iara el se urca pe dansul. . Atunci imparatul ii zise: . care mai mici. apoi prinse a-i zice: . Vazand lupul una ca aceasta. Fat-Frumos. zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama.Aceasta pasare. Cum ajunse iapa la usa grajdului. Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau. d-aci pe coama zidului. luandu-si ramas bun. Apoi. ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. ii mai zise: . Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san. Fat-Frumos. ca mult bine ti-oi prinde vreodata. Ajungand la curtea imparatului vecin.

dandu-ti in dar iapa. pleca. Il scoase din san. Ajungand la imparatul cel cu iapa. insotita de douazeci si patru de roabe. Avea un par. de nu se poate povesti. se uita la dansul si se gandi la lup. care era ascuns in crang.De vei putea. se duse. . Cand . iata ca iese Zana Craiasa din palaturi. Fat-Frumos ii raspunse: . porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii.Ce sa poftesc. p-aci. luand pe credinciosul sau cu sine. i se muie inima si prinse un dor de dansa. Zana Craiasa. Acestia. ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure. Iaca. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. nene. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai. ca treaba este ca si sfarsita. ca sa se plimbe prin gradina. Imparatul ii zise: . facu ce facu si se furisa in gradina. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele. se pierdu cu firea. Acum te si rasplatesc pentru aceasta. dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui Fat-Frumos. dupa ce se mai dezmeticira. Pe drum. iaca. Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. de-i batea pulpele. Ca sa ajunga pana la dansul.De asta iti este? Las' pe mine. poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. Fat-Frumos prinsese mila de ea. puind pe Zana Craiasa calare pe iapa. de erau ca despuiati. il baga in boale. de pare ca erau scrise. cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. zise: . te-a scapat si de ocara si de moarte. Cand fura aproape de Zana Craiasa. Stand el acolo si pandind. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran.Ce poftesti. Fat-Frumos. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? . Multi imparati voise sa o fure. lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa. p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol. Apoi. dara se rapusera. cu totul si cu totul de aur. Si plecara a se intoarce de unde venisera. sa-mi aduci pe Zana Craiasa. ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. Si mandre palaturi mai avea zana. frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. dara se stapani. sa te tii. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui FatFrumos. Dara lupul. si o pielita mai alba ca spuma laptelui. Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. dara lupul ii aduse aminte ca e voinic.Vrednicia ta. Cositele ei lungi si stufoase. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era pacolo. Se vorbira ei. Pe jos. si se facu intocmai ca Zana Craiasa. cum vazura. Fat-Frumos? ii zise. Acesta.Lasati pe mine. facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci. se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. avea niste sprancene bine arcuite. veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. si se ascunse in acel crangulet inflorit. a ta sa fiu. prinse a-i zice: . Si cat te-ai sterge la ochi. pana s-o intoarce lupul. Pasamite lupul era nazdravan. Pe drum isi aduse aminte de merisor. unii in floare si altii deschisi. Cum o vazu imparatul. iaca ce mi s-a intamplat. pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. odata se repezi. Cand o vazu lupul. si-si veni in sine.. si nu-i mai venea a o da altuia. Caci era asa de frumoasa.Daca tu esti lupul care m-a furat. de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Fat-Frumos o lua la sanatoasa si. ii raspunse el. Apoi se intelesera la cuvinte. cum o vazu. carele. Le cazuse frunza. si cracile. mare. isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. nedespartita pana la moarte. Cand lupul. Cum ajunse. si ramurelele. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei. Fat-Frumos. Iara roabele. de nu mai dete cu mana de dansul. duluta. lupul fu aci. si spuse fiecare siritenia istoriei sale. . clantanind din colti.A mea sa fii. parleo! lungi pasul lupeste. merse cu dansii. deodata inghetara de frica. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat. Fat-Frumos se incumese si. lupul se dete de trei ori peste cap. Cand fu la usa bisericii.

nu se mai stia de bucurie. Se luara la intrecere. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. dupa cum i se cuvenea. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. de n-or fi murit. pana ajunse pe Fat-Frumos.Sa traiesti. nene. de asta data ti s-au implinit toate poftele. ducandu-se fiecare intr-ale sale. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. cu colivia ei cu tot. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si mai-marii imparatiei sale la camp. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc. Marul poveste Marul care mai pastra inca urma dintilor baiatului. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. Fat-Frumos. venea. carele. iapa si pe credinciosul lui. lupul zise lui Fat-Frumos: . ci parc-ar fi zburat. si o rupse d-a fuga. lui ii placea sa spuna ca asteapta. toti cu totii strigara: . se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. Cand il vazura ostasii. Porunci.Iata. imparate. ca sa-l primeasca. caci nu vei pati bine. zacea aruncat pe raftul de sus al bibliotecii. si multumirea mea va fi pururea cu tine. Dupa care traira in fericire. schimbat in iapa sireapa. Cand fu la o departare buna. vazand iapa. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos. Cand fura a se desparti. Apoi se despartira. imparatul acesta ii zise: . Cum ajunse. cu mic. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. si fugi. tranti pe imparat. Si or fi traind si astazi. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. o data statu iapa. fu dus la imparatul. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. si de ponos si de moarte. De fapt. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa. facura ca si la cellalt imparat. Lupul. Ce anume? Nu stia nici el si nu stiau nici cei patru tovarasi de discutii pe care i-a . si numaidecat i se dete pasarea. Si primind-o Fat-Frumos. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. de nu-i da picioarele de pamant.Ai scapat. iapa cu imparatul pe dansa. pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. isi lua ziua buna si pleca. ii iesi inainte cu mare. si fugi. caci pe toti ii lasa in urma.fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea.

intalnit in biblioteca: un glob pamintesc, o minge de tenis, o ascutitoare roz si un dictionar vechi si foarte voluminos. - Chiar asa, sari de la locul ei mingea de tenis, ce faci tu aici? Pe cine astepti? Si cine esti? Marul se fastaci, incepu sa tuseasca usor si simti pe loc cum se face usor maroniu. De suparare: - Pai, stiti… aaaaa… sa vedeti…eu nu… - E clar, habar n-are de nimic, spuse sfatos globul pamintesc, dupa care isi mai aranja nitelus paralelele si meridianele. Eu stiu foarte bine ca sunt un glob pamantesc foarte folositor. Pot ajuta pe oricine vrea sa cunoasca planeta pe care locuieste. Ii arat muntii maro, apele albastre, campiile si dealurile cat se poate de verzi. Sa nu mai punem la socoteala orasele, tarile si continentele: pe toate le stiu si le cunosc ca pe propriilemi buzunare… asta-i rostul meu! Marul nostru il asculta cu atentie pe glob, dupa care ofta plin de mai multa suparare si necaz. Care-o fi rostul meu pe pamant? se intreba el. De ce ma aflu aici, in camera baiatului care a muscat o data din mine si m-a abandonat pe etajera? Nu mai inteleg nimic! De undeva din dreapta bibliotecii, se auzi un scartait usor si toti isi intoarsera privirea intr-acolo. Era nimeni alta decat ascutitoarea cea roz care isi lustruia lama. - Ce va uitati asa la mine? se ratoi ea. Ce, n-ati mai vazut niciodata o ascutitoare care sa se pregateasca de munca? Eu nu stau degeaba, ca altii – si privi inspre mar, care, rusinat, pleca ochii in jos. Eu muncesc, nu gluma. Rostul meu pe lume este sa ascut creioane: grafit, colorate, cu radiera sau fara. Trebuie sa am grija sa le fac varfurile ascutite asa ca… varful muntilor despre care ne vorbea globul pamantesc. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate

sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. In camera se lasa o liniste apasatoare. Trei perechi de ochi il priveau pe mar: un glob pamantesc, o minge de tenis si o ascutitoare roz. Nimeni nu stia care este rostul lui pe lumea asta, nimeni nu putea sa-si dea seama ce stie el sa faca… Deodata, usa camerei se dadu la o parte si in camera intra baietelul. Se duse la birou, scoase de-acolo un creion grafit pe care il ascuti rapid cu ascutitoarea cea roz. Cu ajutorul globului pamantesc isi facu tema la geografie, iar din dictionar afla ce inseamna cuvantul “axa”. Treaba fiind gata si bine facuta, baiatul nostru insfaca mingea de tenis de pe raftul bibliotecii si dadu sa iasa pe usa, cand brusc se opri, se intoarse din drum si fara nici cea mai mica vorbulita lua cu grija marul de pe etajera si musca cu pofta din el pana-l dadu gata. ……………………………………………………………………………………… Peste cativa ani, mai multi la numar, usa aceleasi incaperi se deschise si, in cadrul ei, aparu un tanar inalt si frumos, care purta in mana o servieta doldora de caiete, carti, si cateva harti facute sul… - Sttt… se auzi de undeva de pe raftul biblioteciii. A venit profesorul de geografie! Sa-l lasam sa studieze in liniste. Vorbea acelasi glob pamantesc sfatos, prietenul ascutitoarei roz, al mingii de tenis guralive si al batranului dictionar. Patru prieteni, care au aflat in timp rostul unui mar rosu, din care, odinioara, un copil muscase o singura data si-l lasase apoi pe etajera de sus a bibliotecii. Era cat se poate de simplu: stiuse sa faca dintr-un copil, un om mare.

Pestisorul de Aur
poveste A fost o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neangrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar

pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic. Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou caleintoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii.

zabrelita. Nimeni nu-ndraznea sa-nfrunte zmeul groazanic si-nrait. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. ferecata. l-a inchis in grea temnita. Disparuse si mantia imparateasca. cum era si mai inainte. plina de griji. . Si l-au petrecut saracii pamantenii-ndurerati: tatii. nestatornica si nemultumita. Ci rabdarea margini are. prea demult. S-a aflat printre tineri un voinic si a pornit sa salveze soarele pentru lume si pamant din temnita zmeului.Avea o ultima rugaminte. asa cum fusesera obisnuiti. la vreo sarbatoare mare printre fete si flacai. inauntru isi gasi nevasta. mamele. pornita din suflet. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. Cand vazu vechea lor casuta. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. rasetul copiilor se topira-n jale mare. murmurul izvoarelor. pasari in padurea muta isi uitasera ciripitul. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. purpurie. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Duceau o viata grea. raului. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. se simti cu sufletul impacat. Lumea toata se-ntristase. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. cu peretii scorojiti. Martisorul legenda populara romaneasca Demult. hainului. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. cand soarele cu mandru chip de tanar cobora la hora-n sat. l-a pandit un zmeu pradalnic si rapindu-l dintre oameni. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. Nu mai era nici urma de palat. cantecul fecioarelor. in care sa domneasca pacea si impacarea. surorile. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor.

se prabusi. Acel alb simbolizeaza fericirea. Pornira lupta crancena pe viata si pe moarte intre ei. imprastiind sudori de sange prin zapada cristalina. toamna-ntreaga. Si Liang a raspuns: . suntem totusi linistiti. Tare era zmeul. pana ce gasi castelul groaznicului zmeu. sa-l ajute-n drumul greu. dar el n-a ajuns sa vada primavara. Auzind vecinii ca Si Liang vrea sa plece au incercat sa-l induplece sa ramana zicandu-i: . In acel sat traia si flacaul Si Liang care de mic ii auzise pe batrani vorbind de apa vietii ce poate fi gasita fie sub forma de iarba. sa caute. Cine are norocul sa gaseasca apa vietii. Si din aceasta pricina florile se ofileau si iarba se usca. iar muntele era golas. fie sub forma de radacina a vietii cu floare verde. tare se tinea si voinicul. un munte pe care nu curgea nici un izvor. desi o ducem greu prin aceste locuri. Dar de atunci fetele. oamenii s-au bucurat. in amintirea faptei lui de voinicie. se trezeau din amortire. Arborele de ceai verde poveste chinezeasca Cu mult timp inainte. soarele ni la salvat.Si Liang. Plini de rani le erau piepturile.prietenii si fratii si i-au dat puterea lor. Oamenilor care locuiau la poalele muntelui nu le ajungea apa nici sa-si potoleasca setea. si hainul zmeu in moarte se topi. Sfaramand peretii negri ai temnitei ferecate. Adu-ti si tu nevasta si ramai in casa ta. exista un munte. A reanviat natura. Acel rosu inseamna dragoste pentru tot ce e frumos. Cel mai de pe urma picur de putere si de sange din al tanarului brat s-a prelins in luna martie-n cea dintai zi. il elibera pe mandrul soare si-l salta pe cer curat. vestitorii primaverii. fie sub forma de pom. A mers vara. Si topindu-se zapada. albe flori in loc rasareau. Baiatul s-a hotarat sa mearga la Muntele Kuantung. Si-a inchis ochii tanarul. impletesc doi ciucurasi: unul alb si altul rosu. Se izbeau cu necrutare. Din tata in fiu se chinuiau si se intrebau cand vor avea si ei parte de apa pe saturate. e culoarea sangelui voinicului neanfricat.martisori de primavara –si ii daruiesc flacailor pe care-i indragesc. Pan-la urma tot voinicul nostru se dovedi. Gingasia-si clatinara in petale ghioceii. care s-a luptat cu zmeul. curatenia de ghiocel gingas si fraged – prima floare-n primavara. iarna aspra a tot mers. sanatatea. Sangele din rani in picuri i s-a scurs cald in zapada. acela poate avea cata apa vrea. bratele si umerii.

S-au starnit vanturile si a inceput sa cada zapada. Atunci baiatul s-a gandit ca acolo unde este apa asa de buna. vazand cat de bland e flacaul. s-o gasi un mijloc sa treci apa si sa ajungi acolo unde ai pornit. Apoi fata i-a zis: Acum. unii ii spuneau ca va trebui sa treaca peste mii de ape. stiam ca ai sa vii astazi. uimit de frumusetea ei. A smuls fiecare fir de iarba. Pana la el venea un miros puternic de bautura. Acest munte era acoperit de paduri nesfarsite. A mai ramas cateva zile in padure. urca! Baiatul se cam codea vazand cat de frageda e frunza de lotus. Iarba sa uscat.Nu ma tem de zilele grele si nici nu ma gandesc sa parasesc pentru totdeauna aceste locuri. cresti! Si din apa s-a ridicat un lujer de lotus care a inceput sa se inalte. iarba era asa de mare Si de frageda ca-ti era mila s-o calci cu piciorul. dar Si Liang cauta mereu si nici nu se gandea sa se intoarca fara apa vietii. numai sa nu uiti sa iei cu tine pe cine iti va da barca. Acest munte semana cu cornul unei vaci. A doua zi. In mijlocul acestei paduri susura un izvor cu apa limpede.. pe loc. Apoi s-a aplecat deasupra apei Si a zis: Cresti. In mijloc statea culcata o vulpe cu blana rosie ca focul. Cine ar vrea sa mearga cu mine la saracia noastra? Razand. Viscolul a tinut cateva zile. zapada se topise si ieseau aburi. unde as putea gasi o barca sa trec raul? Iar fata a raspuns: . n-o vrei de nevasta? Si Liang a refuzat: . Vazand minunea asta. Cum a ajuns Si Liang langa sat. a mers zile nenumarate Si intr-o seara a ajuns la malul unei ape adanci de nu i se vedea fundul. pe un petic de pamant. Fata a mai repetat: Cresti. A patruns atat de adanc in inima padurii incat pentru a gasi drumul inapoi la coliba a crestat semne pe scoarta copacilor.Surioara. sa te temi ca stai pe loc. acesta a spus: . Si a plecat. Atunci. apoi si-a vazut de treaba. n-a scos o vorba. s-a scuturat si. Atunci a inteles ca vulpea era beata. dar n-a dat de apa vietii. zicand: . baiatul ar fi vrut sa se intoarca la fata. sa ma cauti in Tibet. Langa munte se afla un sat. deodata. Dupa ce s-a mai socotit a ajuns la hotararea ca mai bine se duce in Tibet. Ma duc sa-mi incerc norocul.Frate. cresti! Si frunzele lotusului au inceput sa se intinda. inainte de a pleca." Si Liang a mers zile in sir pana cand a ajuns la Muntele Kuantung. a ridicat-o si a simtit cum tot corpul i se incalzeste de parca ar fi imbratisat o soba. baiatul a continuat: . Dupa putin timp. dar nimic nu l-a oprit din hotararea sa. A hotarat sa ramana in acele locuri. Pe drum. s-o intrebe de izvorul apei vietii.Poftim in casa! De-abia atunci a indraznit Si el sa spuna: . baiatul Si-a zis: „Oare am ajuns la Muntele Cornului?" Si s-a indreptat intr-acolo. Baiatul. Desi i se parea foarte ciudat. poti sa vii sa te odihnesti in coliba mea. Si Liang a spus: . Peste tot se asezase zapada. Cand a iesit baiatul din coliba a ramas uimit vazand ca nu departe de coliba lui. fata l-a imbiat: . baiatul-vulpe i-a iesit inainte. In fata unei colibe. dar n-a fost chip sa gaseasca ceea ce cauta. dar nu s-a indurat s-o omoare. A mers. A pornit pe malul apei Si nu departe a dat de o potecuta. Mergand pe potecuta. Stelele au inceput sa se rareasca. Se apropia iarna. s-a prefacut intr-un flacau mandru care s-a ridicat de jos si a spus: . copacii se inaltau pana la cer si erau asa de desi ca nu puteai sa vezi lumina zilei. Baiatul s-a bucurat. Si s-a inaltat pana la stele Si frunza a inceput sa clipeasca intocmai ca o stea.Daca vrei. . Si Liang a varat mana in apa Si a gustato. a sapat la radacina fiecarei flori. a deschis ochii. a aparut soarele. fata s-a ridicat. ci doar o privea. Eu sunt din Tibet si am venit pe Muntele Kuantung sa-mi vad prietenii. Proverbul spune: „Sa nu te temi ca mergi prea incet. la Muntele Cornului. acolo trebuie sa fie si apa vietii. a dat de niste colibe de iarba. florile s-au ofilit. acolo de unde sunt eu oamenii o duc foarte greu. altii ca va trebui sa treaca peste zeci de munti. A dus vulpea in coliba si se gandea ca i-ar prinde bine asa o blanita. esti un om asa de bun! Am o verisoara. Am auzit ca pe Muntele Kuantung s-ar gasi apa vietii. o tanara statea aplecata si semana ceva. se termina cu mine.Frate.Fratioare. S-a aplecat. Apa era dulce ca mierea. Cand a ajuns in fata ei.Daca vei avea necazuri. iar frunza de lotus stralucea ca o matase si s-a lasat incet langa un munte. vulpea s-a trezit. i-a aruncat o privire. Am baut cam mult si am cazut. bine ca te-am intalnit pe tine care ai avut mila si nu mi-ai luat viata. dar cum a pus piciorul pe ea a simtit cum se ridica in vazduh. Si Liang a petrecut baiatul pana la usa si acesta s-a facut nevazut. Daca as fi dat peste altcineva. Si-a facut o coliba din crengi de copaci in apropierea raului si a inceput sa caute.Frate.Nu te necaji. dar nu era chip. vantul a incetat si. Zambind.

Si Liang a infipt ramurica pe munte si cum a infipt-o au inceput sa susure apele. cand vantul de miazanoapte mai sufla cu putere. cand zapada inca nu se topise pe munte. .Baiatul l-a dus pe Si Liang acasa. Flacaul l-a dus pe Si Liang la un izvor cu apa cristalina in mijlocul careia crestea un pomisor de ceai verde. De mult. Bujorul de munte are o poveste foarte veche. baiatul i-a amintit: .Zana surioara. Ajungand acasa. Acesta s-a aplecat si a rupt o ramura din copacelul de ceai zicand: . flacaul s-a inapoiat si a zis: . In luna februarie. asa cum poarta zanele. Si Liang n-a mai avut stare. De jur-imprejur erau numai stanci si apa izvorului se prelingea printre ele.Oriunde vei infige aceasta ramurica. Si l-a luat pe Si Liang de mana.Fratioare. la poalele muntelui Tin se afla un satulet in care traiau trei copii. unde parintii acestuia l-au intampinat cu cuvintele cele mai calde. iar acesta s-a pomenit intr-o caleasca frumoasa care a pornit ca vantul pe deasupra muntilor si apelor. In culmea bucuriei. iar iarba abia incepuse sa incolteasca. acolo va izvori apa. iar a doua zi mirii s-au urcat pe frunza de lotus si s-au inaltat printre stele.Fratioare. te-am adus la verisoara mea de care ti-am pomenit! Verisoara. gandindu-se la uscaciunea si la saracia de pe muntele sau. dar ai grija sa nu te imbeti si sa cazi iarasi pe nu stiu unde. ai pregatit bautura de nunta? .Nu cumva s-o uiti pe cea care ti-a dat barca! Aceste vorbe l-au pus pe Si Liang in mare incurcatura. si intr-o clipita a ajuns la coliba fetei care-i astepta impodobita de toata frumusetea. Cei trei copii s-au bucurat cand au vazut zana si cel mai mare a spus: . tare de mult. i-au dat hainele cele mai alese. Iar baiatul i-a raspuns: . dar sa mergem intai s-o vedem pe verisoara mea. Baiatul a strigat: . unde au intalnit o fecioara de 17--18 ani. iar oamenii traiau fericiti. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci trainici cum nu s-au mai vazut. intr-o mana tinea un evantai din frunza de banan.Fratioare. au ajuns pe culmea cea mai inalta. cand sufla vantul pe muntele Tin? Bujorul de munte infloreste pe muntele Tin in luna februarie. Si Liang l-a rugat: . coboara. in bataia vantului.Totul este pregatit. zorind catre satul baiatului. Bujorul de munte poveste chinezeasca Ce floare infloreste in luna februarie. Dupa putin timp. Acestea sunt doua versuri cantate adesea de pastorii de pe muntele Tin. pe acele locuri n-a mai lipsit apa si in scurt timp muntele s-a acoperit de verdeata. In seara aceea au petrecut toti trei. De atunci. Razand. catarandu-se de pe o creasta pe alta. Vazand cata apa si cata verdeata se afla pe acest munte. mancarea cea mai gustoasa. frumoasa ca o zana. si a zis: . a raspuns fata. eu am venit pe aceste meleaguri sa caut apa vietii.Totul este pregatit. iar in cealalta o floare cu petalele rosii ca focul. acum arata-mi cum sa ajung mai degraba acasa. cei trei copii au urcat pe munte si.Nu-ti face griji pentru atata lucru. Fata era inconjurata de un cerc rosu stralucitor.

intalnit-o pe cumnata-mea care urca muntele dupa radacini de leac. Frate-meu s-a imbunat de indata si a izbucnit in ras. Dar nici n-a apucat sa termine bine. S-a oprit si a auzit cum cel cu mantie verde zicea: . da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci cu fiori pe margine. invataceii au raspuns intr-un glas: . asa ca a sadit o adevarata livada in fata casei: ciresi. ca mi-a poruncit imparatul sa-i fac o pufoaica vatuita cu 50 de kilograme de puf de broasca. A inceput baiatul cel mare: Intr-o zi. frate-meu a cules struguri si s-a dus la targ sa-i vanda. Daca nu ma crezi. i-a luat cu el si pe drum se tot gandea c-a scapat niste vorbe nesabuite si acum ce se va face.Asa amarat cum ma credeti. l-a intalnit pe Uang Mincinosul care i-a spus: . Intr-o zi. bunica lui tocmai a incalecat pe camila si a plecat sa faca o vizita in satul vecin. Daca vreti sa stiti care din cele trei cumnate era cea mai isteata. Cu toate astea sunt foc de suparat. la jumatatea drumului au. Zana a ascultat pana la sfarsit si l-a laudat: . Spune si tu.Te prinzi cu mine? . Dar nici frate-meu nu s-a lasat mai prejos.Intr-adevar. cumnata-mea a inteles. Invataceii n-au mai zis nimic si au plecat. meri. a spus: . Invataceii nu l-au lasat pana nu le-a fagaduit sa-i duca sa le arate camila de aur. a intrebat: . a izbucnit in ras. ca acasa nu avem decat un magar. nu meriti sa asculti ce discutam noi. dar sa stiti ca am o camila de aur pe care o hranesc in fiecare zi cu iarba proaspata. La fel au spus si cel de-ai doilea si cel de-al treilea copil.Zana surioara.Asta e usor pentru ca totusi mustele au aripioare. pruni. acasa. fratioare. Frate-meu. Dupa ce i-a vandut. Zana le-a raspuns pe indelete la toti: .Cumnata mea e cea mai isteata. acela va primi floarea. Ce sa ma fac eu. Cei doi invatacei s-au suparat foc si au inceput sa-l injure: . De unde sa aiba el o camila de aur? Din fericire.Ce pacat. bani sa-i intorci cu lopata. razand. peri care fac pere galbene ca aurul.Pe tine. apoi. ce sa ma fac? Cel cu mantia verde i-a raspuns razand: . dar nu-mi sunt de nici un folos. cumnata-ta e o femeie desteapta. fratele meu s-a dus pe munte sa coseasca iarba si a intalnit doi invatacei care vorbeau si gesticulau cu aprindere: unul era imbracat cu o mantie de brocart verde. Si-a pus mainile in solduri si a zis: .Cel de-ai doilea copil. Cel mai mare dintre copii s-a repezit: . Cel de-ai treilea copil a spus: . si aceasta. auzind cum cei doi se intrec cu minciunile.Care dintre voi imi va povesti o intamplare din care sa se vada cat de isteata este cumnata lui.Zana surioara. Frate-meu n-a avut incotro. de aia sunt acum aici. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci usori ca fulgul. mirata. ascultati cu bagare de seama intamplarile de mai jos. vita de vie.Am. iti voi povesti o intamplare de-a ei. fructele leaga rod de se indoaie crengile.Pe cine injurati voi? Cei doi invatacei au raspuns intr-un glas: . amaratule de cosas! Frate-meu a izbucnit: . Imparatul a dat ordin sa i se aduca o asemenea rochie si a cazut beleaua pe capul meu. Fratele meu era curios sa stie ce discuta ei asa de infierbantati. si orez de-mi putrezeste in hambare.Unde duci oamenii acestia? Luand-o inaintea lui frate-meu. cei doi invatacei s-au mirat si au inceput sa-l maguleasca. Auzindu-l. a spus: .Sarantocule. are broasca puf? Am acasa lazi cu aur si argint. In fiecare an. iar celalalt eu o mantie de brocart rosu. ca cel de-ai doilea copil a inceput sa povesteasca: Fratelui meu ii place foarte mult sa planteze pomi. Si sa vezi de ce: imparatesei i s-a urat sa tot poarte haine de matase si i-a trecut prin gand sa-si faca o rochie din aripioare de musca. Zi si tu.Ne ducem la voi acasa sa vedem camila de aur! Uitandu-se la frate-meu.

Razand. de vrei sau de nu vrei. daca te indoiesti. a sters-o in graba. Cumnata-mea l-a chemat la masa. Uang Mincinosul a inceput: . cu fata alba. Cum a intrat pe strada noastra.Ce punem la bataie? a intrebat frate-meu.Ai pierdut. Apoi a aruncat un fir rosu si un inel de aur si a zburat. fiindca dupa ce a venit acasa s-a lovit de o musca si a murit.Ieri-seara a batut vantul asa de tare ca a mutat moara de piatra dintr-un capat in celalalt al satului. cum a cazut pe ganduri. Dar. zicandu-i: . eu trebuie sa ma insor cu fecioara din casa voastra". sora-mea. Frate-meu s-a intors acasa cu cosul gol si cum a. Cumnatamea s-a gandit ce s-a gandit. ai pierdut.Cumnata ta intr-adevar e o femeie desteapta. iar cand vine Uang Mincinosul lasa-i pe mana mea. iti dau pamantul. apoi i-a povestit in amanuntime cum a facut prinsoare cu Uang Mincinosul. Uang Mincinosul l-a batut pe umar si a zis: . Nu cumva sa uiti ce ti-am spus! Seara a venit in curtea noastra o careta impodobita din care a coborat un tanar invatat.si o sora. Vorbind de una. tu sa spui ca ametesti. a incuiat poarta si din curte i-a spus: . zana l-a laudat: . Tu de ce te ascunzi de mine? Frate-meu a oftat. lasandu-i in fund o mica gaura pe care a umplut-o cu boabe de grau. cumnata-mea si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cu el si a zis: . Cumnata-mea s-a asezat la poarta cu lucrul in mana. Atunci cumnata-mea a intrat in. apoi a zburat catre munti.Imi vine ameteala in careta. dupa masa vin sa-mi dai livada. Dupa putin timp. daca castigi. nici pe iscusinta. ai pierdut.N-ai cum sa-l gasesti.Baiete. .Nu ma prind. iar cumnata-mea a inteles ca acesta era un zgripturoi. Vazand ca frate-meu nu spune nimic. de alta. Uang Mincinosul a continuat sa insire verzi si uscate. Uang Mincinosul. Uang Mincinosul i-a raspuns: . Daca pierzi. cum a pierdut si cum dupa masa va veni acesta sa ia livada. cumnata-mea si sora-mea. apoi a cautat un petic de panza si a facut din el o punguta. Uang Mincinosul s-a rosit pana in varful urechilor de necaz ca s-a lasat pacalit de o femeie si de teama ca frate-meu ii va cere pamantul. daca te va pofti in caleasca.Pe ce ne prindem: pe putere sau pe iscusinta? . Dintr-o privire. Uang Mincinosul l-a starnit: . vulturul s-a inapoiat si a spus din nou: „Cumnata harnica.Tu livada. inecandu-se de plans a spus.Azi-noapte a batut din nou vantul.. . din vazduh. Amintindu-si de sfatul cumnata-mii. imi dai livada. sa spui ca te zdruncina. Si tu la fel. . dar el n-a venit. ca al treilea baiat a inceput sa povesteasca: Eu am o cumnata.. Auzind intamplarea. Auzindu-l. Dar n-a apucat sa termine ce avea de spus.Inseamna ca n-ai curaj. au auzit dintr-o data.Si pentru atata lucru esti suparat si nu mananci? Ia si mananca si te odihneste. Uang Mincinosul s-a infuriat si a strigat: .Surioara. dar gandul ii era numai la Uang Mincinosul. Si a batut asa de tare ca a dus fantana din rasaritul satului in apusul satului. . frate-meu s-a aprins: . asa. Daca te va pofti sa te asezi in careta.Deschide indata poarta sa vad daca e adevarat. a spus frate-meu.Ma prind numai in necazul tau. pamantul meu roditor. dar frate-meu parca uitase de prinsoare.Sotii nu trebuie sa-si ascunda nimic unul altuia. Intr-o primavara. Uang Mincinosul a adus din nou vorba de vant: . Sora-mea s-a speriat si a inceput sa planga. . intrat in casa. curte.Vorbesti prostii! Oare poate sa miste vantul fantana? a raspuns frate-meu si de-abia dupa aceea si-a amintit de prinsoare. Frate-meu a mancat si s-a dus sa se culce. Frate-meu s-a gandit ca n-o sa se indoiasca de nimic din ce va spune Uang Mincinosul si asa s-a prins cu el.Nici pe putere. Cumnata-mea a inceput sa rada si i-a zis: . imbracat cu o mantie rosie. pe cineva zicand: . Uite cum facem: eu am sa spun o intamplare si. l-a strigat pe frate-meu. care stateau la poarta si crosetau. in seara asta va veni sa te peteasca zgripturoiul. iar eu. Dupa putin timp a venit Uang Mincinosul. Nu cred ca o musca poate omori un om. frate-meu a sarit de pe kang si a spus: . Nu trebuie sa te indoiesti de cele auzite si tu te-ai indoit. Apoi i-a dat-o sora-mii s-o poarte cu ea.Floare frumoasa de la poarta! Floare frumoasa de la poarta!" Cumnata-mea s-a uitat in sus si a vazut un vultur care s-a rotit de cateva ori in vazduh.

leul s-a prefacut intr-un sarpe gros cat un butoi. Cei trei copii s-au minunat vazand atatea flori si pe crengile uscate. Apoi si-a miscat evantaiul si tot muntele s-a inrosit de atatea flori care straluceau de-ti luau ochii. Cat ai clipi din ochi. Auzind si ultima poveste. E luna februarie si trebuie sa infloreasca florile. si-n padurea de brazi. Incepand de atunci. Tigrul si-a miscat capul si s-a prefacut intr-un leu amenintator. dar n-a mai putut iesi. Si-a cules fiecare cate un buchet si au plecat bucurosi acasa.Mergand pe drumul verde. in afara boabelor care cazusera una cate una din saculet. in luna februarie.O sa te duc in spate. Sora-mea. cumnata-mea a intrat in pestera.Caleasca ma zdruncina. Musca a inceput sa se zbata in miere. Cand a vazut-o pe cumnata-mea. Cumnata-mea s-a luat dupa brazda de grau si trecand peste vai si dealuri a ajuns in fata unui zid de piatra din care se facea o pestera care era astupata la gura cu un bolovan. peste tot erau numai flori rosii si proaspete.Am auzit ca ai puteri foarte mari.Pe muntele Tin sunt multe femei destepte. sora-mea a inceput sa planga. Cumnata-mea a zis cu voce tare: . am venit pana in inima muntelui sa-mi caut cumnata. Localnicii au numit aceste flori Bujori de Munte.Atunci zgripturoiul. copacii inca n-au inmugurit. S-a miscat o data si s-a prefacut intr-un tigru fioros. N-ai putea sa te prefaci intr-o musca si sa intri in borcan sa mananci miere? Nici n-a terminat bine de spus. pe corp par. vad ca poti sa te prefaci numai in animale mari. a intrat in borcanul cu miere. Zgripturoiul. ca din pestera a auzit vocea sora-mii: .Asa e! N-are de ce sa-i para rau ca s-a maritat cu mine. ca sarpele s-a prefacut intr-o musca verde care. si-n crapaturile stancilor. Cumnata-mea i-a strigat: . plangand si mai tare. A luat-o in spate pe sora-mea si ca o furtuna a plecat ou ea. pe muntele Tin florile infloresc colorand cu roseata lor stancile si apa din izvoare. borcanul asta e plin cu miere. de ce plangi? Vad ca nu-ti lipseste nimic: orez ai. Roua le-a inmuiat si ploaia le-a udat si boabele au incoltit si au inceput sa creasca. A batut vantul de la rasarit si de la apus si boabele s-au imprastiat si s-au amestecat.Surioara. pe cap i-au crescut coarne. Atunci pe loc. in fiecare an. a zis: . avea capul in pestera si coada.A venit cumnata-mea! Da la o parte bolovanul din gura pesterii! Dupa putin timp.Zgripturoiule. Nu vrei sa-mi arati si mie ce poti? Zgripturoiul s-a umflat si mai mult in pene si pe loc s-a invoit. Atunci zgripturoiul a spus: . plin de sine a inceput sa rada: . lunga de vreo 10 geanguri. Cumnata-mea s-a repezit si a pus capacul la borcan. faina ai. Facandu-si curaj. cumnata-mea a spus: . Vazand aceasta. Cumnata-mea i-a luat vorba din gura: . si-a facut un plan si i-a zis sora-mii: . zana s-a bucurat si a spus: . . caci el era. a batut din palme si indata a aparut o caleasca impodobita. cand zapada inca nu s-a topit.Cumnate. Si pe unde a trecut el nu a ramas nici o . bazaind. Cumnata-mea a cercetat cu privirea pestera si a dat cu ochii de un borcan mare cu miere. zgripturoiule. urma. N-a terminat bine. asta e pedeapsa pe care ti-am pregatit-o! Apoi a luat-o pe sora-mea de mana si sau intors acasa. Si deodata. bolovanul s-a miscat si in fata ei a aparut zgripturoiul. ii iesea afara. iar ochi au inceput sa-i straluceasca de parca erau niste lampioane.

Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin. iar purcelusul. . Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: . Finul a zburat in toate partile."Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. caci afara era un lup mare si flamind." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. care facea piatra de construit. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica."Eu ma opresc aici.Cei trei purcelusi de Van Gool Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. a auzit un zgomot afara. Noaptea. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. La un moment dat al doilea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. i-a spus fratelui lui: . Desi erau inca purcelusi. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el.

dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. imbiindu-i la randu-le. lemnele au zburat in toate partile. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. intr-o seara. Si pe colina aceasta. . Pasamite. Dar casuta nu s-a darimat. Si-n timp ce jucau de mama focului. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. La un moment dat. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. au construit o alta casa mai mare. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Intre timp insa. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. Cum era indraznet din fire. dar tot degeaba. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. casuta a continuat sa ramina neclintita. Lupul a incercat si a doua. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. Cind lupul s-a catarat pe cos. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. iar cind a ajuns jos. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. plin cu apa. sa se prinda in hora. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. Seara urmatoare. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. Si-n curand. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. purta un vesmant. cantau cu totii o melodie tare duioasa. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. invartindu-se in cerc. de unde nu s-a mai intors niciodata. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. Si mergand ei asa. urlind de durere. cu peretii din piatra. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. In mijlocul piticilor se afla un batran. au pus pe foc un ceaun mare. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. Lupul. care-i atarna pana la glezne. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. care se deslusea din ce in ce mai mult. stiindu-se in siguranta de acum incolo. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. si a treia oara. apa era fierbinte.A doua seara. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. au auzit zgomot afara. Purcelusii. ajunsera la o colina.

. care din fire era mai hraparet. cand s-o intuneca." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. Si ca si in noaptea trecuta. Croitorasul se tinu de cuvant. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. dar nu prea mult.. facand sarituri de doi coti. se acoperi cu haina. ca in loc de carbuni era plina de aur !.. ii afla pe toti acolo. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni.. si cand ajunsera in vale. Cum era lacom de avere.Un hraparet. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. cat un purice. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. Mersera ei ce mersera. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. Si mai inainte de a adormi.. si cand o scoasera. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul. . Vezi insa ca din pricina oboselii.. nu le veni sa-si creada ochilor. arunca o privire inspre cei doi straini. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. jucand de mama focului si cantand. Si ce crezi. giuvaergiul ii propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte.. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: .. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat. Si-o sa impartim averea frateste. ca se lasase frigul.. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. care se indura deai sa-i lase in grajd. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. ca picau de somn.ca tot mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. Dar ca sa-i faca pe plac. "Nu-i mare paguba . Giuvaergiul doar atata astepta.. La tipetele lui.. de mahnit ce era.se mangaie el . dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata.Cat ai clipi.Eu sunt multumit cu ce am. incepu sa se jeleasca amarnic. Dar parca era multumit !.. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. amandoi se culcara. dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. Bagara ei mana in buzunar. sa vada ce-i supara. le mai veni inima la loc.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. nu gasi decat tot carbuni. ca sasi mai bucure ochii cu stralucirea lui. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele.. odata ramase incremenit de spaima. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. culcandu-se. gasira adapost la un gospodar. invelindu-se cu toale. si-o sa ma insor cu aleasa inimii. Si facandu-si culcusul peun maldar de paie. cu cea mai mare iuteala. batranelul ii batu pe umar. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. de cum deschise ochii.. Si pe data cantecul amuti. amandoi il ascultara. In zori. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. Si cand fu de ajuns de ascutit. si la fel si barbia. . Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. ca sa nu i se vada betesugul asta. ca li se facu la amandoi inima. De amar. Si oricat de mult cauta. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. Catre seara. se scula sa-si cerceteze buzunarele. dar vezi ca giuvaergiul.. Dupa ce-i sluti astfel. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni. Si la fel pati si croitorul. celor doi. In acest timp. si-o porni la drum catre colina piticilor. Apoi plecara mai departe. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. Peste putin o sa ajung mester. Si ce crezi. daca vazura asta. trebui sa-si acopere capul cu o caciula. La ce m-as lacomi ? . Si cum ramasese chelbos. Acu' erau oameni avuti. Cei doi calatori.. din belsug. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate.

Si tot in noaptea aceea i-au dat frunzele si a inflorit. apele din munte carau cu ele pietrisul. Cand se afla cineva la ananghie. toti spargatori de pietre. Uang cel Negru era primul care-i venea in ajutor. izvoare cristaline. buzele li se uscau si crapau. Seara a trecut din nou pe sub piersic si . Gradina Zeitei de Jad nu este decat un delusor. sudoarea le curgea in ochi. dar micul piersic ramanea bine implantat si crestea de-ti era mai mare dragul. trecand pe langa piersic. Bateau ploile si vantul. Nu era insurat si nu stransese un ban in viata lui. Intr-o zi. erau saraci lipiti pamantului. Uang cel Negru trecea pe langa puiul de piersic. Nimeni nu stia de unde venise si cum il cheama. De cate ori urca muntele sa sparga piatra. desi nu adia nici o boare de vant si crengile erau nemiscate. Dimineata.Gradina Zeitei de Jad poveste chinezeasca Gradina Zeitei de Jad se afla pe coasta Muntelui Pestera Vrajita. se innegrise de-i sclipea obrazul. Visau pomi incarcati cu fructe. Pe atunci s-a oplosit pe munte un flacaias strain de acele locuri. vantul si caldura ii parjoleau. Oamenii care locuiau acolo. nu se stie cand s-a intamplat. Tot spargand piatra in bataia vantului si-n arsita soarelui. nici un fir de iarba. Era bun la inima feciorul si tare aratos si priceput. pe creasta muntelui a rasarit un piersic. Batranii spun ca pe vremuri pe Muntele Pesterii Vrajite erau numai pietre goale: nu crestea nici o radacina de copac. De fapt. puiul de piersic a crescut de sa nu-l recunosti. Vorbeau toate satele din jur de bunatatea lui. baiatul a simtit cum se scutura peste el boabele de roua de pe frunzele pomului. dar visul lor ramanea numai vis. Pe neasteptate. De aceea oamenii ii spuneau Uang cel Negru. intro noapte.

ca un facut. clar Uang cel Negru a ramas sa mai sparga piatra. Uang cel Negru s-a apucat iarasi de spart piatra. Vazand ca baietii stau degeaba. el ajunsese deja sub piersic. a auzit vocea unei femei: . dupa ce a mancat si a baut pe saturate.Am venit sa te rog sa-mi carpesti camasa. Pe un perete era agatat un tablou cu o piersica mare. Mirosul piersicilor il ametea cu parfumul lor. si le-a dat porunca sa-i aduca piatra de pe munte. Uang cel Negru se aseza sub ramurile piersicului.unitate de masura egala cu 500 m) de locurile acelea se afla un orasel in care traia un mare bogatas. Si mana a incetat sa loveasca. si i-a spus: . sa ridic un munte si pe munte sa construiesc un pavilion. Dupa ce a mancat-o. fata zeitei s-a imbujorat si mai mult. Uang cel Negru s-a mirat si mai mult vazand asa mandrete de fata cum nu vazuse nicaieri pe unde umblase. Uang cel Negru se simtea in al noualea cer. Fata radea din toata inima. paznicul a intins mana sa-l loveasca si pe el. A deschis ochii si a vazut ca dormea la umbra unui pom. Seara s-a intors acasa si n-a dormit toata noaptea gandindu-se la Zeita de Jad. ochii ii scanteiau si mai tare. iarta-ma! De acum incolo n-am sa mai bat pe nimeni! Dupa ce a spus de trei ori asa. Intr-o zi.Uang baiete. Deodata s-a simtit obosit de cadea din picioare si a adormit. Zeita s-a invoit. Acesta tipa de durere. dar acesta era bine infipt in pamant. Era in iunie. Paznicul a cazut in genunchi si a inceput sa se roage: . Aici a intalnito din nou pe Zeita de Jad. baiatul s-a simtit asa de racorit de parca fusese la scaldat. In ziua aceea. mana a inceput sa-l loveasca chiar pe paznic. altii faceau haz. Stiu ca esti un baiat bun si saritor. De atunci. dar n-a gasit un raspuns la intrebarea ce-l framanta si. parjolindu-i picioarele desculte. . plecand la lucru. Cand s-a trezit. pe o creanga statea o fata de toata frumusetea si culegea piersici. Daca ai vreun necaz vreodata. s-au terminat de mult piersicile. Apoi. le-a spus flacailor tot adevarul. camasa carpita. cand soarele pripeste mai tare si pietrele se incinsesera ca focul. ce bine ar mai fi". Crengile si frunzele pomului se stransera una in alta ca o umbrela deasupra-i. Zana il privea razand. mirandu-se de unde a rasarit pomul acolo. a rupt o piersica si i-a aruncat-o baiatului drept in mana.Negrule. paznicul i-a luat la bataie. Uang cel Negru se ducea in fiecare zi sub piersic si se intalnea cu Zeita de Jad. dar mana nu inceta sa-l loveasca. i se invinetise fata. A chemat toti oamenii din imprejurimi. L-a scuturat cu putere.De data asta te iert. s-a indreptat catre locul unde stia ca e piersicul. in jurul lui era o racoare neobisnuita. Si a plecat la piersic. ceilalti flacai au inceput sa faca glume pe seama lui: .atunci florile au inceput sa-l ninga cu petalele lor. Uang si-a rupt incaltarile. Fata a lipit-o de pom si crenguta s-a lipit ca -si cand niciodata nu fusese smulsa de acolo. dar fata s-a facut nevazuta. Dupa putin timp a adormit. i se parea ca merge mai repede decat ceilalti. Uang cel Negru s-a minunat si mai mult stiind ca pe tot muntele nu se afla decat piersicul pe sub care trecuse dimineata. stiu ca n-ai dormit toata noaptea. fata a spus: . Rosindu-se. deodata. Dupa planuri. alaturi de el. De atunci. maine asa. Si. Alta data. Razand. lui Uang cel Negru i s-a parut ca piersicul ii zambeste si i-a fugit toata oboseala. cand tocmai cara piatra pentru bogatas. intr-o zi. Uang cel Negru a sarit deodata in sus. Avea fata ca o floare de piersic inflorit si-i zambea. Cand s-a luminat de ziua. In timp ce vorbea. A doua zi. desi stia ca nu venise pentru asta. Azi asa. S-a dus la locul lui si s-a apucat de spart piatra. in fiecare seara. S-a uitat mult la pom. trecand pe acolo.Iarta-ma. La vreo 20 de li (Li . A rasarit soarele si baietii care treceau la lucru l-au vazut dormind sub piersic si. Uang s-a pomenit iarasi inconjurat de flacaii care spargeau piatra. fara a mai sta pe ganduri. sa vii aici si sa ma cauti. bogatasul a inceput sa-si faca planuri: „Daca as avea o gradina in care sa sap un lac. Uang cel Negru nu stia ce sa mai zica de bucurie si multumire. La amiaza toti ceilalti flacai si-au gasit cate un loc sa se racoreasca. dar ea s-a oprit din ras si i-a facut semn s-o manance. Fata a facut un semn cu mana si din locul unde spargea baiatul piatra a venit in zbor o ramura de piersic. printre care era si Uang cel Negru. Dar. tu ce mai cauti? Uang cel Negru. a vazut cum piersicile rosii si mari se copsesera. a trecut la fapte. baiatul i-a spus: . Vazand cat de bine se poarta zeita cu el. Fata a luat o ramura de piersic si a scuturat-o si Uang s-a pomenit. Cat ai clipi din ochi a ajuns acolo si a vazut ca acesta era locul lui.Eu sunt Zeita de Jad. intr-un pavilion verde scaldat in lumina. Unii se uitau mirati. mare minune. Cand s-a inapoiat Uang. cand isi termina treaba. care nu mintea niciodata. Le-a spus baietilor sa-l astepte pana se duce la zana sa-i coase. Culca-te putin. Uang se simtea tare incurcat si nu stia ce sa faca.

Ingrozit, paznicul a fugit la bogatas si i-a spus tot. Acesta a dat ordin, sa fie adus Uang cel Negru si aruncat in temnita. Afland flacaii ce i s-a intamplat, au tinut sfat si au hotarat sa-i dea de stire Zeitei de Jad. Cand au plecat pe munte sa sparga piatra, au trecut cu totii pe la piersic, insa, nevazand pe nimeni, nu stiau cui sa-i spuna. Il auzisera ei inainte pe Uang cel Negru vorbind de zeita, dar in afara de el n-o vazuse nimeni. Atunci, unul dintre ei a strigat: - Zeita de Jad! Vrem sa-ti spunem ceva! Nici n-a terminat bine, ca au auzit o voce de femeie: - Asteptati putin sa va deschid usa. Si frunzele piersicului au inceput sa fosneasca si baietii s-au trezit deodata in Pavilionul Verde, iar in fata lor se afla o fecioara care broda o pereche de papuci barbatesti. Atunci, ci au inteles ca aceasta e Zeita de Jad si iau spus totul. Aceasta i-a linistit: - Fiti pe pace, ma duc eu sa-l scap! Si indata s-a facut nevazuta. Bogatasul tocmai se afla la masa, cand a auzit o voce: - Bogatas afurisit, ele ce l-ai inchis pe Uang cel Negru? Eu l-am batut pe paznic. Vrei cumva sa te pui cu mine? Incearca! Mosierul s-a holbat in jurul lui, dar n-a vazut nimic si a inceput sa tremure de frica. Vocea s-a auzit din nou: - Netrebnicilor, sa-l eliberati de indata pe baiat! De abia acuma si-a dat seama mosierul ca aude vocea unei femei si, facand pe grozavul, a zis: - Dar cine esti tu care nu te arati? - Crezi ca mi-e frica sa-ti spun cine sunt? Sunt Zeita de Jad! a raspuns vocea. Ingamfat, mosierul a spus: - Eu sunt stapanul tinutului. N-am decat sa deschid gura, ca argintul va curge garla, temnitele se vor ticsi. Iti poruncesc sa te arati la fata! Razand, zana i-a spus: - Inca n-am vazut nici un stapan aici! - Eu sunt stapanul, a spus mosierul. - Chiar tu? Si eu care credeam ca esti o gramada de gunoi! Nu meriti tu sa ma vezi! - Orice ai spune, eu sunt stapanul, iar Uang cel Negru nu este decat un spargator de piatra si supusul meu! a spus mosierul fara obraz. Zana s-a infuriat si a inceput sa-l batjocoreasca, dar mosierul, rosu de ciuda, n-avea cum s-o vada. Atunci, zana i-a spus: - Vrei neaparat sa ma vezi? Sa-ti arat mai intai de ce sunt in stare! Si deodata a intrat pe usa o ramurica de piersic care s-a infipt in mijlocul camerei si, cat ai clipi din ochi, din ea a crescut un piersic gros si mare care impingea cu crengile tavanul camerei. Speriat, mosierul a inceput sa tipe si a rupt-o la fuga mai repede de cum se strecoara un soarece in gaura lui. In randul paznicilor a inceput imbulzeala: cadeau si se impingeau unii pe altii strigand: - Iarta-ne, zana! Iarta-ne, zana! - Va iert pe toti daca descuiati usa temnitei! le-a raspuns zana. Uang cel Negru a vazut cum se deschide usa, a iesit din temnita si a fugit repede acasa. A doua zi, cand tocmai se pregatea sa plece la lucru, s-a pomenit cu Zeita de Jad ca intra in curte. Fastacit, Uang nu stia pe ce sa puna mana mai intai. N-a trecut mult si de afara s-a auzit harmalaie mare. Bogatasul trimisese soldati si cai sa-l prinda pe Uang cel Negru. Zana l-a apucat de mana si i-a spus: - Hai repede cu mine. Soldatii au inceput sa-i urmareasca. Zana si baiatul s-au catarat pe munte, dar soldatii erau pe urmele lor. Ajungand la un zid de piatra, zana s-a oprit si a zis: - Sapa mai repede aici! Baiatul a inceput sa loveasca cu tarnacopul in zid pana ce a aparut ca o usa ce ducea intr-o pestera unde zana ia spus sa se ascunda. Cand au ajuns soldatii acolo, n-au vazut nici urma de baiat, ci numai pestera neagra. Unii, mai curajosi, au intrat in pestera si au mers, pana ce au dat de o apa adanca, adanca si foarte involburata. De atunci nu. l-a mai vazut nimeni pe Uang cel Negru. Pestera de pe munte au numit-o Pestera Zeitei, iar muntele l-au numit Muntele Pesterii Zeitei. Adeseori, din gura pesterii iese o ceata alba care cuprinde tot muntele si atunci se aude un zgomot ca si cand cineva ar sparge piatra. Si cand ceata devine mai deasa,

oamenii spun ca e vremea cand zeita se intalneste cu Uang cel Negru. Nimeni n-a mai vazut-o pe Zeita de Jad, dar tot muntele e acoperit cu piersici, asa ca i se spune Gradina Zeitei de Jad.

Fata saracului cea isteata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata etc. A fost odata un om si o femeie. Ei erau atat de saraci, incat n-aveau dupa ce bea apa. Nici tu casa, nici tu masa, nimic, nimic, dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu, alaturi cu muierea, de-i treceau naduselele, si ca sa dea si ei in spor, ba. Se tinea, vezi, norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini, cum se zice. Umblau cu tarabutele de colo pana colo, si ca sa se statorniceasca si ei la un loc, nu gaseau. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei, doi calici, cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. Aveau acesti oameni o spuza de copii. Din acesti copii, cei mai mari erau numai fete, iara baietii erau maruntei si stau langa dansii ca ulcelusele. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca, ca v-ati fi luat campii. Ieseau toti afara inaintea lui, jigariti si hartaniti, ca niste netoti, subtiratici si pitigaiati, ma rog, lesinati de foame, si tabarau pe bietul om cu gura: tata, mi-e foame, tata, mor de foame. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. Bietul tat' sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Si ca sa-si linisteasca copiii, el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. Astfel, mai cu sosele, mai cu momele, adormeau si bietii copii, cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca, vedea de dansii, ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare, mai

ingaduitori, ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. Dara, bate toba la urechea surdului. Adeca, de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei, poate, mai ingaduitori, si mai cu rabdare, dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. Intr-acestea, boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni, caÊsi urgisiti de Dumnezeu, i se facu mila de ei si, intr-o zi, cand veni sa se roage pentru salas, el ii zise: - Omule, te vaz harnic, muncesti de te spetesti, si doua in tei te vaz ca nu poti lega. Iata, eu ma indur si-ti dau un petec de loc, sa fie de veci al tau. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. - Bogdaproste, cucoane, si Dumnezeu sa priimeasca. De unde dai sa izvorasca, raspunse bietul om. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. Peste noapte, nu stiu cum se facu, nu stiu cum se drese, ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. A doua zi de dimineata, bogatul, vazandu-si vita moarta, sari cu gura mare asupra saracului, il lua de piept si cu el taras se duse la curtea boierului, sa le faca judecata. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: - Boierule, acest prapadit de om, venetic in satul nostru, n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc, el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Baga de seama ca, dupa ce e sarac, apoi e si cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce si-a facut pentru bordei, dupa ce ca e mare foarte, apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva, numai ca sa-mi faca mie paguba, si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. Judeca d-ta acum, nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Si ce-mi pasa mie de asta? - Boierule, raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. Boierule, n-am ce zice, omoara-ma, spanzura-ma, n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul, drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa, si o groapa mare, ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei, dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie, caci n-aveam pe ce ma mandri, cand mi-am ales loc langa d-lui. Acum lumineze-va Dumnezeu, boierule, si judecati dupa dreptate. Boierul sta in cumpana. Nu stia cui sa dea dreptate. Vedea el ca saracul a cazut in pacate, dara fara voie. Dupa ce se gandi el nitel, zise: - Bre, oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari; cine le va dezlega mai bine, a aceluia sa fie dreptatea. Va dau ragaz de trei zile, ganditi-va. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. Tineti minte bine. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide, duceti-va acum. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele, sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. Bogatasul, laudandu-se ca el are sa ghiceasca, fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras, deoarece sta slanina pe dansul de o palma; iara saracul plangea de potopea pamantul, gandindu-se ca ce o sa spuie el. Daca ajunsera fiecare la ai sai, bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina, iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. Copiii se adunara pe langa dansul, se uita, dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. Incepura si ei a plange; si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? - Ce sa am, fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune, necum un sarman prost ca mine. - Ci spune-ne si noua, ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. - Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati, voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. - Te mira, tata, la ce am putea fi buni si noi. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise:

Fata cea mare se puse pe ganduri si. cucoane. dara se indoia. . mai intreba o data pe bogatas: . bade. Cela aiureaza. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. cucoane. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. Si intreband si pe saracul. care are grasimea pe el de o palma de groasa. Nu-i venea sa spuie drept. Nu era nici imbracata. ca judecata cea dreapta a mariei tale.Eu. umbla ni pe drum. tapul fiind pitic. cand auzi cele ce ii spuse: .Tu ai dreptate. In cele din urma.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. omule. Saracul se arata a fi multumit. ti-oi spune si eu ceva. bre. nu voia sa se dea ramas. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in . ni pe langa drum.Ei. Bietul sarac se cam codea. cand altul.Iaca. Ea sa fie nici imbracata. si se intoarse la ai sai. de nu-i vezi copitele.Ce este mai bun pe lumea asta? . ca alearga peste vai si dealuri. Cum auzi saracul unele ca acestea. venind asa. Fata cea mare. milostive stapane.Apoi de. nici calare. cu chiu cu vai. el raspunse cu sfiala: . Boierul. cand ii dau drumul. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. de nu-ti venea sa-l mai auzi. se apropie de tata-sau si ii zise: . nici pe jos.Asa este. Acum zise bogatasului iara: . intorcandu-se catre bogatas. caci tapul nu tinea drumul drept. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre.Adevarat. Dara daca se vazu incoltit. nici pe langa drum. nici dezbracata. Cum se facu dimineata. cucoane. nici pe drum. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile. tatuca. Atunci boierul. ajunse la curtea boiereasca. raspunse si saracul. sasi mai mahneasca si copiii. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu.Minciuni spui. . ne va sta capul unde ne stau talpile. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. raspunse boierul. Nu voia. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. vezi. zise boierul. Mergand astfel pe drum.Ia lasa.Nu te teme. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. nu mai fi asa de mahnit. boierule. capul meu nu ma duce asa departe. incremenira. de teama sa nu pateasca ceva. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce.Apoi de. dara numai inima lui stia.Spune-mi. Si asa.Armasarul meu. cucoane. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. asa este. il intreba cu un grai blajin: . nici pe jos. Si chemand mai aproape pe sarac. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. fata arunca pe dansa un volog (plasa). spuse tot adevarul precum era. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. caci de unde nu. taran viclean si mojic ce esti. ii zise ea. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. Bogatasul. raspunse bogatasul. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. aci trecea de cealalta parte.Iesi afara. adaoga: . Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui.Nimic nu este mai bun pe lumea asta. vezi. ea nu era nici calare. mandru si cu pieptul deschis. Si. tata. . raspunse el. . incepu a se boci si a se vaicara. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: . . Saracul paru a se mangaia oarecum. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns.. Boierul intreba pe bogatas: . iaca. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. Bogatasul iesi cu coada intre picioare.Apoi de. lua matele la subtiori. Se infatisa inaintea boierului. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. . caci ii da de pamant cand un picior. raspunse boierul.

se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Viind si boierul acasa. barbate. Atunci m-am rugat de vecinul meu. Cucoana zise: .Ia. si cum avea si ea pe vino-incoace. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei. se repezira la dansa. raspunse cucoana. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. raspunse ea. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. . si vazand pe cuconita intr-un cerdac. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. insa o roata de la caruta mi se stricase. cucoana. Taranii asteptara ce mai asteptara si. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. ce e drept. nu mai putem trai amandoi. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. au ba. si ce le-am zis eu. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). ce vorbira. Daca venira dinaintea cerdacului iara. care il slujea cu credinta. boierul zise dansei: . Boierul. ce sa vedeti. prinsera a intreba: .Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. Ea asculta si tacea. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. Ea priimi. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. Unul zise: . s-a dus. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. Cucoana asculta din cerdac si tacea.Vorbele tale. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. ii zise: .Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine.Ce sa fie? raspunse ea. Cand. mai cu seama ca era a fata. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. Si(-i) mai dete unul. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. Sezura. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa.Eu te iau de sotie. ca pofti sa o aiba el de nevasta.lant. si sa te duci la tatatau acasa. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. Mai-nainte de a se cununa. pana il facu cuc. nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. Taranii se uitara lung si plecara. cum auzi. sa-mi imprumute el o roata. cucoana? . boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. sunt sfinte pentru mine. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa.Nu-l credeti. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . mai cu seama ca era burlac. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . ei incepura a se intreba unul pe altul: . Ajungand la poarta ograzii boieresti. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut.Da' bine. Se imbata boierul de se coclise turta. El.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. si inca unul. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. caci n-am judecat pe acei jeluitori. asta care e de fata. ce-i abatu lui. ma. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei.Da' unde-i dus boierul. intrebara: . cucoana. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. intreba: . Iaca. si se cununa cu dansa. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. pentru ca de aceea barbatul este barbat. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. Afland ca boierul nu este acasa. Nu sunt vinovata intru nimic.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei. Acestia. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor.

iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata. intreba unde se afla. Intr-o buna zi." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in. hoinarind singura prin palat. in vremurile de demult. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune. sapte ursitoare poftite de imparat la ospat. dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite. imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. Cind petrecerea era pe sfirsite. La petrecere sosira. prietenii si ursitoarele. facu un pas inainte si spuse: "-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. Pot sa incerc si eu?" In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca. un imparat si o imparateasa.Aidem. bucurie. petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit. de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. gindi ea. virtute. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa. imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. care n-apucase sa urseasca. Inca din ziua aceea. Frumoasa din Padurea Adormita A fost odata. Intr-o buna zi. . boierul. ar fi bine sa arunc o privire. A saptea ursitoare. imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele." La auzul acestor vorbe toti incremenira. cand se destepta. iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. "-Pe aici nu am mai fost niciodata. bogatie. apoi raspunse: . ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrat-o cu daruri alese. acasa. copila se va intepa la deget cu un fus si va muri. prietenoasa si cuminte. noroc. si sa traim ca in san de rai. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara. Cand m-ai gonit de la d-ta. In bucuria lui. ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete. "-Batrinico ce faci aici. Aceea am si facut. sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta. se gandi ce se gandi. Atunci cind fata se va intepa cu fusul. vazandu-se in astfel de hal. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. Cucoana ii raspunse: . era o ursitoare. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse: "-Inainte de a implini 18 ani. rind pe rind. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. nevasta. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat.La tata acasa. se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. acum pricep eu ce odor de femeie am dobandit.A doua zi. Deodata.

La ce se gandeste? La nimic. . pe bucatar. toate vietuitoarele dormeau. Dar de indata ce o atinse.. . Dupa ce adormi intreaga curte. cocoseii mosului! Un baietan s-o fetita. imparateasa. pe pisica si chiar pe soricel. . peste toate au nins anii multi si grei.In tara cocorilor? .Poi. o. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit. zise fetita. sarutara manele lui "tata-mosu". pe imparateasa.. raspunse batranul sorbind-o din ochi. Strajerii. o data cu ea. dar pe jos. . Delavrancea Se scutura din salcami o ploaie de miresme. incaleca pe balaurul urias. Se apleca sa o sarute. tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. . Se gandeste. curtenii. de ce zboara pasarile? . Bunicul sta pe prispa. dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea.In tara cocorilor. frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si. mustatile. Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori. Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul.In tara randunelilor? . orataniile..Zboara. in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros..S. Si. Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin. Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe. au trait fericiti pina la adinci batrineti . Innumara florile care cad.Finca au aripi. Facu ochi mari de uimire cind vazu. rosii si bucalati. Si zambi pe sub mustati. bata-va norocul. de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului. si-i privi cu atata dragoste. .In tara randunelilor.Credeam ca s-a umflat vantul. Se scarpina-n cap. barba. Ani de zile. Cine tranti poarta? .O.Tata-mosule. Se uita-n fundul gradinii. Iar innumara florile scuturate de adiere. pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om. credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat. pe imparat. El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului..Da.Dar randunelile un'se duc cand se duc? . zise baiatul. pe ucenic. Bunicul de B.Da. sprancenele.. ca ochii lui erau numai lumina si binecuvantare.Tata-mosule. ratele n-au aripi? de ce nu zboara? . da' cocorii un' se duc cand se duc? .. Inauntru domnea o liniste apasatoare. imparatul. Deodata vazu o usa intredeschisa. . Batranul coprinse intr-o mana pe fata si in cealalta pe baiat. voinicii mosului!.Aceasta auzind vestea rea.. .

. ca e mai alba! Bunicul zambi. si zise prelung: . ba a ei sa fie mai lunga. s-a ei! . O femeie uscativa intra pe poarta cu doua doniti de apa.Ba a mea e mai lunga! Si baiatul intinse d-o mustata si fata de alta. zise fata. . Mama lor iesi pe use si intreba rastit: .. ca e mai dulce! . si d-ta.Jumatate mie. Bunicul le canta "Mai cazace.. cazacele. ca batranul stranse din ochi. dar tacu si-i impaca zicandu-le: . ...Partea mea e mai frumoasa.Vrei si tu.S-a mea. Pe bunic il trecura lacramile.Ba a mea. ... ce cati noaptea prin argele".Amandoua sunt deopotriva. . o.Tata-mosule. . iar ii razgai. sa prinzi si pentru ea.. biiine. Femeia intra in casa.. ca e mai calda! . mie sa-mi prinzi o presura si un sticlete. si cantecul.Biiine.. si mie? Fata se intrista.Mustata asta este a mea. ca are un ochi mai verde! .Pe din doua..Ba a mea! Si baiatul. Din vorba in vorba. si pe altul.. Cum il vazu. incepu lauda. dar stii. cu lacramile in ochi. ha. saruta partea lui.Mustata mea e mai lunga.. tata. tata. s-a lui! La obraji cearta se aprinse mai tare. Si copii o si daspicara. Batranul o mangaie si zise baiatului: . . infuriindu-se. Fata: .. si jocul. tie doua. ..Tie doua si mie doua. o sa ti sa suie in cap. a mea! . lui doua si mie una.Ba a mea.Ba a mea.Si jumatate mie. . zicandu-le: . si fata.. Fata tipa. Si iar incepu rasul. ca nu e ca a ta! . .. .. Baiatul. Bunicul ridica mana in sus aducand destele ca un preot care binecuvinteaza.Si asta.Ba a mea. Se osteni bunicul. Bunicul ii impaca.. as vrea sa-mi creasca si mie aripi si sa zbor sus de tot pana in slava cerului. ha. . sopti mosul ca si cum ar fi mustrat pe cineva.Sa-i bata norocul si sanatatea. . Copii tacura din ras si bunicul din cantec.. sa prinzi si pentru tine. Baiatul: .Partea asta este a mea. cam repede. ba a lui. . tata-mosule? .. Bunicul ii joaca.Ba a mea. zise baiatul netezindu-i barba..Si partea asta.. poi ce fel. .S-a mea. E muma lor si fata lui. Si dupa ce o impartira frateste. se repezi si trase o palma in partea baiatului. tata-mosule? intreba baiatul cu mandrie.. copiii se facura stapani pe obrajii bunicului. si saruta in crestetul capului si pe unul. Copiii bat in palme. Ce fericiti sunt! Baiatul incaleca pe un genuchi si fata pe altul. ca are un ochi si mai verde! Bunicul abia se tinea de ras.Ba a mea! .Fireste.Ba a mea.I. nu e-asa. Statu din joc.Bine... sari de pe genuchiul batranului.Lasati pe copii sa vie la mine! . Copiii incepura sa-l mangaie. a mea! La barba se-ncurcara. trase o palma in partea fetei. suspinand pe a ei. ..Daca ti-o creste tie aripi.Cum de nu?! Mie un scatiu.Da. bata-i focul de copii!. incepu: ..

. Ia da-mi si mie niste oua. se ia dupa gura babei si. nu se lasa. suparat de asta. Si cum o gaseste. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului : . fara pasare. ori du-te de la casa mea. zicand: . Vezeteul se da iarasi jos de pe capra. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. o si ia in clont si se intoarna cu dansa la casa mosneagului. vermi neadormiti! Obrajii bunicului erau rosii si calzi. si mosneagul avea un cucos. ca sa nu mai strici mancarea degeaba. pofticios si hapsan. Vezeteul se da iute jos de pe capra trasurei si. si iacata-o cum se oua. bate si tu cocosul tau. Boierul o ia. prinde cucosul si. Baba avea o gaina. sa faca oua. Si cum mergea el pe-un drum. de ciuda. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. c-un feliu de mestesug. ca si eu asa am batut gaina. zice vezeteului: .Na ! ori te oua. inciudat. iar mosneagului nu-i dadea nici unul. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. vazand aceasta mare . o pune in buzunar si porneste cu trasura inaine. care era foarte zgarcita. cum scapa din manile mosneagului.Lasati pe copii sa vie la mine! Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. Daca ai pofta de oua. ci se ia dupa trasura spuind neincetat : Cucurigu ! boieri mari.l azvarle in fantana ! Cucosul. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boierului.Ce e asta. Cucosul. numai iata gaseste o punguta cu doi bani. bezmetec. Mosneagul.Da' cum nu ! zise baba. mamanci ca in targul lui Cremene.Mai baba. ca sa-mi prind pofta macar. Si surazand fericit raspunse fie-sei: . Pe drum se intalneste c-o trasura cu-n boier si cu niste cucoane.Ma ! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea..Mai ! ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc. Mosneagul intr-o zi isi perdu rabdarea si zise: . si-i manca. cand ajunge in dreptul unei fantani. Cucosul.

Ma ! da'al dracului cucos i-aista ! Ei. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. intinde aripile in dreptul soarelui. face cum i-a zis stapanu-sau. umfla cucosul de o aripa si-l azvarle in haznaua cu banii. cand a vazut ea unele ca aceste. ce sa faca ? Incepe-a inghiti la apa. s-a facut un pantece mare. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac: l-a lua in coarne. de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorulul. Atunci cucosul i-a zis: . Cucosul atunci se asaza pe tol. el stie cum si pe unde. zise boierul cuprins de mierare. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. Cucosul. pe langa paseri. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. asterne un tol aici in mojlocul ograzii. dupa toate cele intamplate. iesa afara cu bucurie. Mosneagul. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice : Cucurigu ! boieri mari. s-a mirat cumplit si a zis : . caci boierul acela. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. iute ca un prasnel. i-azvarle punguta. cand mai vede si asta dandanaie. si merge el cat merge. pana-i vine iarasi in cap una. Vezeteu ! Ia-l de pe capul eu si-l zvarle in cireada boilor s-a vacilor. si de la poarta incepe a canta : "Cucurigu !!! Cucurigu !!!" Mosneagul. zicand: Cucurigu ! boieri mari. vazand pe cucosul lui asa de mare si de greoiu. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii.primejdie. pana ce stinge focul de tot. Dati punguta cu doi bani ! . ca nici lucru curat n-a fost aici ! Cucosul insa mergea tantos. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . vazand aceasta. si de cirezi de vite. poate va inghiti la galbeni. Apoi iesa si de-acolo. si se racoreste cuptiorul. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. asterne tolul. iese teafar si de-acolo. care de care mai frumoase. da-mi si mie niste galbeni! . si nu altaceva.Mosnege. nu-i mai stia numarul. pana ce ajunge acasa la mosneag.Mai.Duca-se si cobe si tot.are ce-i mai face. i-a sta vreunul in gat.Am sa-l dau in haznaua cu banii. Mosneagul. zise ea rusinata. . s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. vazand voinicia cucosului s-au luat dupa dansul. Atunci toate paserile din ograda oiereasca. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu ! boieri mari. boierul. ba inca face si o aparaie prin casa. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. las'ca ti-ouiu da eu tie de cheltuiala. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l azvarle in cireada ! Atunci bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea el toata cireada. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. Atunci. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. iaca si baba vinea nu stiu de unde. nu stia ce sa faca de bucurie. doar va scapa de cucos. si-om scapa de suparare. iara pe tol toarna o movila de galbeni. i-a deschis poarta. pana ce-nghite toata apa din fantana. canoasa la inima. de ti se parea ca-i o nunta. cum zice. Dati punguta cu doi bani ! Boierul.Stapane. incepe a varsa la apa. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptorului. si cand isi arunca ochii spre poarta. de cuvant. si inconjurat de-atata amar de galite. . vazand aceste mari bogatii. Baba. Cucosul o ia de jos cu bucurie. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. Si. si toarna el toata apa din fantana pe jaratic. cum aude glasul cucosului. Mai sta boierul pe ganduri. se duce in treaba lui si lasa pe boier in pace. si-nghite. Dati punguta cu doi bani ! Acum. mai crestatule si pintenatule ! Si cum ajunge acasa. de mult banarit ce avea. cand vede si asta mare nedreptate. si. de intuneca de tot casa boierului. care stralucea la soare de-ti lua ochii ! Mosneagul. vazand ca n. numai bine ca am scapat de belea. si-nghite. si iarasi incepe: Cucurigu ! boieri mari. mai cucuiete si mai boghete. iar paserile dupa dansul. Dati punguta cu doi bani ! Boierul.

Si printul s-a intors iar acasa si era foarte necajit. sarmana ! Mosneagul insa era foarte bogat. Baba atunci se duce cu fuga. dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese. Dar zicea ca-i printesa adevarata. Si asta sa stiti ca-i o poveste adevarata. Aici s-a culcat printesa. a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare. . Printese erau destule. dar cu printesa adevarata. o apuca de coada si o ia la bataie.. gabuieste gaina.Bine. Printesa si Mazarea de HC Andersen E ra odata un print si printul acela voia sa se insoare cu o printesa. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. mai baba ! Cand ti-am cerut oua. a raspuns printesa. cand vede ca s-a batut joc de dansa. era o vreme ingrozitoare. dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele! Apa ii curgea siroaie pe par si pe haine si ii intra in pantofi pe la varfuri si tasnea inapoi pe la calcaie. dar n-a spus nimic. Si a cutreierat toata lumea ca sa gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit. tocmai se starnise o furtuna cumplita. . si iaca ce mi-a adus ! Atunci baba se duce in poiata. lipita pamantului. cum scapa din mainile babei. s-a dus sa deschida. stii tu din a cui pricina. las’ ca vedem noi indata!. Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta orasului si regele. fiindca tuturora le lipsea cate ceva. sa vada ce i-a facut gaina!... Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe poarta: "Cot. si.. cot. fuge pe drumuri. Pe urma a pus peste mazare douazeci de saltele de lana si pe saltele douazeci de perne mari de puf. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. stii ce mi-ai raspuns! Bate acum si tu gaina. pe baba. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. de mila. sare de pe cuibariu cotcodocind. Dimineata au intrebat-o cum a dormit. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. de-ti venea sa-i plangi de mila ! Biata gaina. iara nu cucos de facut bors. s-a gandit regina. Vai.. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata. Intr-o seara.Groaznic de prost!.Ba pune-ti pofta-n cuiu. tatal printului. . gaseste si ea o margica s-o inghite. iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva. daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. La poarta era o printesa. Si cand se uita in cuibariu. tuna si fulgera si ploua cu galeata. c-asa am batut si eu cucosul. Toata noaptea n-am inchis ochii. Gaina sare peste poarta. ce sa vada ? Gaina se ouase o margica. iar pe cucos il purta in toate partile dupa dansul. a pus-o gainarita. Baba. o prinde s-o bate. Si cum mergea pe drum. sa-ti aduca galbeni. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa! Si printul a luat-o de nevasta. Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toata numai vanatai! Groaznic! Si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata. pan-o omoara in bataie ! Si asa. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. dupa vreun ceas de sedere. s-a dus in odaia de culcare. pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesa adevarata.

copilasul meu!" Mama ei. il infasa si-i dete tata. care torcea dupa horn. mama! Copilul meu are sa moara! — Cand si cum? — Iata cum. Nevasta lui. cum va spun. . ci suntem mai dincoace cu vro doua-trei zile. o intreba cu spaima: — Ce ai. care avea copil de tata. dar si soacra-sa nu era tocmai hatra. Nevasta lui. nebunelor? Atunci ele. sarind fara sine. pana ce-l adormi. daca n-ar fi fost. dupa ce-si scalda copilul. apoi il legana si-l dezmerda. nu s-ar povesti. incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata. ca niste smintite. era cam proasta. ca bine zici. statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a se boci cat ii lua gura: "Aulio! copilasul meu. omul nostru iese de-acasa dupa trebi. viindu-si putin in sine. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Il vad. Cica era odata un om insurat. — Ce este ? Ce v-au gasit. de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci si noua de oca de fer la un picior si tot i se parea ca-i usor. Noi nu suntem de pe cand povestile. Intru una din zile. ca. zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si. numai iaca si tatal copilului intra pe usa. Pe cand se sluteau ele. ce-ti este?! — Mama. se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele! Si. cand a fost. cuprinsa de spaima. de parca le legase cineva. de clocotea casa. fata mea. caci era iarna. ca fiecare om. si omul acela traia la un loc cu soacra-sa. Si? — De s-a sui mata. incepura a-l boci amandoua. il puse in albie langa soba.Prostia Omeneasca de Ion Creanga A fost odata. draga mamei. Dupa ce-l adormi. cu ochii pironiti in drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate. are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare! — Vai de mine si de mine. flamand si nacajit ca vai de el.

De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi. mai numarand un natarau. oprindu-se intr-un loc. fara sa stie unde se duce. si treaba se facu indata. om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ce sa-mi gatui vaca! Asa. tapoiul e pentru paie si fan. nu-i nici de-o treaba. Drumetul nostru. Rotarul voia acum sa taie usorii. ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu. Un om legase o vaca cu funia de gat si. de aici merse mai departe. — Stai putin. sparge ici.. ofta din greu. drumetul nostru. zise cu mirare: — Bre! multi prosti am vazut eu in viata mea.. haramul ista e hamisit de foame si nu vrc nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus. Apoi. nene! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama. Vaca ragea cumplit. tragea de protap cu toata puterea. la fan. Ai un oboroc? — Da' cum sa n-am?! — Pune nucile intr-insul. pe cari-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in . prietene! — Da' ce faci aici? — Ia. merse tot inainte. — Ma omule! zise drumetul. dar sa cari soarele in casa cu oborocul. numai nu pricep. in toata intregimea lui. ca sa am lumina. — Ia. facandu-si cruce.Omul.. ce sa vada! Un om. — Mare minune. ma-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba vad. mirandu-se si de aceasta mare prostie.. dar ca voi n-am mai vazut.. "Din ce in ce dau peste dobitoci". — Ie-l de coada. dar ce vrei sa faci? — Ce sa fac. ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod. om bun! — Multamesc dumitale. pana ce ajunsese ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. — Foarte multamesc. zise in sine: "Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn. N-ai vrun topor la indamana? — Ba am.. Omul asculta. "Inca un tont". vreu sa zvarl niste nuci in pod... Omul de gazda. zise drumetul in sine si pleca. ci pleca. apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu. Acolo. ce truda! zise drumetul. fara sa-si ieie ziua buna.. voind sa-l scoata afara. Drumetul nu zabovi nici aici mult. om bun? — Ia. dupa ce le asculta. suindu-se pe-o sura. si el nu mai putea de ostenit. si tapoiul ista. zise gazda. pe iasta sura. om bun. in casa. pana ce ajunse iara la o casa. iesi din casa. il punea iar cu gura la soare. — Da' ce te framanti asa. spre a scoate carul.. isi lucrase un car si-l injghebase.. din intamplare. — Bine m-ai invatat. i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare. s-acum. Ma. iar de nu.. sa urce vaca pe sura. mai numarand si alt neghiob. om bun. duc in lumea toata! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi. sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura. sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebe la loc. — Ca degeaba te trudesti. si lumina soarelui intra in bordeiu. dar carul nu iesea. si pleca suparat si amarat ca vai de om! Si mergand el bezmetic. Atunci omul asculta si vaca scapa cu viata. — Nu fi scump la tarate si ieftin la faina. fiind rotar. zise drumetul in sine. habar n-are tapoiul de scarba. m-oiu mai intoarce acasa. unde avea aruncat oleaca de fan. eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul. Asa zicand. ca spanzuri vaca! Ic fanul si-l da jos la vaca! — Da' nu s-a irosi?. sa manance fan. ba. n-am mai gandit!" Apoi drumetul se intoarse acasa si petrecu langa ai sai. iar nu pentru nuci. tragea din rasputeri de funie. peste catva timp ajunse intr-un sat si.. cu-n tapoiu in mana. si nici ca-l pot. si soarele va intra singur inlauntru. pe urma iar iesea. Si mergand el tot inainte. — Bre. dupa o bucata de vreme. Stiti pentru ce? Asa: usile era mai stramte decat carul. si tot asa facea... Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui. drumetul nostru. De aici. voia sa arunce niste nuci din tinda in pod.. zise: — Buna ziua. nedumerit. se opri la casa unui om. Indata facu asa. zise gazda. crestine. bine m-ai invatat! Ia uita-te dumneta! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului. bata-l scarba sa-l bata.

dar in zadar.In sfarsit. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. De cand se scria musca pe perete. Luand imparatul si imparateasa leacurile. zicea imparatul. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: — Bine ati venit sanatosi. s-am spus povestea asa. au umblat pe la vraci si filozofi. — Taci. dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa vie la dansul. S-am incalecat pe-o capsuna. si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. aproape. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos.calatoria sa. Au fost odata un imparat mare si o imparateasa. copilul se puse pe un plans. — Am. — Eu nu am venit sa te intreb asta — zise imparatul — ci. ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat si alte multe d-alde astea. ii mai zise: taci. Atunci copilul tacu si se nascu. si parte n-o sa aveti de el. infratindu-se. s-au intors veseli la palat. nu s-ar mai povesti. si voind sa aiba copii. de cand se bateau ursii in coade. amandoi tineri si frumosi. Toata imparatia si toata curtea. Mai-nainte insa de a veni ceasul nasterii. ostasi si slujitori. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. daca vazu si vazu ca nu tace. luand cu dansii vreo cativa boieri mari. Mai mincinos cine nu crede. o mare minciuna!! Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. auzind imparatul ca este la un sat. Unchiasul. S-am incalecat pe-o sa. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. sa-mi dai. S-am incalecat pe-o roata. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. fatul meu. dragul tatei. si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. ca de n-ar fi. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. dar numai un copil o sa faceti. fiule. oameni buni. s-am spus-o toata. s-au dus la unchias acasa. au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. a trimis sa-l cheme. raspunse unchiasul. un unchias dibaci. dar ce umbli. . ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca copii. taci. cum i-a vazut de departe. imparate. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. si v-am spus. in sfarsit.

se duse si la dansul. care. precum ii zisese el. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. de la imparateasa. cu bani si vreo doua sute de ostasi. Stand sa se odihneasca. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si chefuiau. ii zise calul: — Sa stii. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. pe care alti copii le invata intr-un an. si toate invataturile. Atunci toti boierii si imparatul detera in genunchi. Fat-Frumos. Il detera pe la scoli si filozofi. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. fiule. stapane? Si intepenindu-si picioarele. daca vazu si vazu. e grozav de mare. spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. iar cand puse mana pe coada lui. si slab. vazandu-l Fat-Frumos astfel. dar. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. calare pe calul ce-si alesese. a facut-o sa fie Gheonoaie. gasi in sfarsit. trupes si cu patru aripi. care e atat de rea. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea. s-a dus. dara sa nu te sperii. Iar cand fuse intr-o zi. si dupa sase saptamaini. oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca. si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. De la o vreme incoace insa. de la ostasi. stapane. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: — Dar bine. fiindca. Si apucand calea catre rasarit. si astfel toti caii cazura. imbracat ca un viteaz. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. . il trantea. arcul. pana ce ajunse la o campie intinsa. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. el le invata intr-o luna. un cal gras. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. Auzind acestea. A fost si ea femeie ca toate femeile. dar blestemul parintilor. si o sa te ridicam pe tine in scaun. luandu-si ziua buna. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. dar el. de la toti slujitorii curtii. — Daca tu. si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. Fat-Frumos. ziceau boerii: — Tatal tau de aci inainte e batran. cu lacrimi in ochi. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. dar foarte ruginite. trebuie sa ceri de la tatal tau palosul. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. nu poti sa-mi dai. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. ci ii tot necajea. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. ii trimise inapoi. el a chemat pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine. in fundul unui tron vechi. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. s-a dus. nu stiu ce avea. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. ca sa-si aleaga unul. dand pinteni calului. si calul ii zise: — Ca sa ajungi la dorinta ta. incat nimeni nu calca pe mosia ei. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. ii zise: — De azi in trei zile plecam. unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. isi lua ziua buna de la imparat. pe care nu-i asculta. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. si dupa dansul carele cu merinde. de la toti boierii cei mari si cei mici. iesi pe poarta ca vantul. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos. se scula Fat-Frumos si zise: — Tata. In sfarsit. fara sa fie omorat. Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. ca izbuti. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina. d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. tocmai cand era sa iasa. Totodata. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. Destula munca avu. trist si dus pe ganduri. dar maine in padurea ce o vezi. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul. ca era tot gales. o data se scutura si el. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. trei zile si trei nopti. el isi intoarse capul si zise: — Ce poruncesti. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. ramase drept ca lumanarea. unde era o multime de oase de oameni. in clipa aceasta este cu copiii ei. pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. sulita. s-a dus. tata. ingriji si de cal. A treia zi de dimineata. dar fie. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau.cu palosul in mana. iar tata-sau.De ce crestea copilul. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. a fost numai ca sa te impac.

Sa ne odihnim putin. Se urca. atunci ea zise: — Cu calul care il ai si cu vitejia ta. Fat-Frumos. Dupa trei zile. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. dacom putea. Atunci el intreba pe cal: — De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: — Aici suntem pe mosia unei scorpii. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. — Sa-ti traiasca calul. se apropia ca vantul de iute. si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata. ii mai zise ea. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. Se dusera acasa la dansa. m-ai mancat tu pe mine.Se detera spre odihna. vrajmasia lor e groaznica. si. iara calul ii zise: — Trecuram cum trecuram pana aici. i-l puse la loc si indata se vindeca. dar pandea cand unul. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. cand era sa-i mai ia un cap. Scorpia. tinandu-si rasuflarea. noi insa sa ne silim. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. se pregatira de drum si porni. ca iata se apropie zgripturoaica de Scorpie. sora cu Gheonoaia. ii dete inscris cu sangele sau. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. unde Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca p-un calator. viind s-o goneasca de pe taramul ei. se pregatira iarasi. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. facu proba. de rele ce sunt. tragea un vantisor care abia adia. frumoase ca niste zane. te mancam fript. iara Gheonoaia gemea de durere. Aicea statura ei sa se odihneasca. sa te tii bine si in scari. daca ne-a ajuta Dumnezeu sa scapam si de dansa. iara pe de alta parte — parlita. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. picioarele sa le tii lipite pe langa subtioara mea. si chinga o stranse mai mult decat alta data. merse si iar merse cale lunga si mai lunga. cu dansele nu este chip de a te bate. stapane. Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau. Scorpia se ruga cu lacrimi ca sa o ierte. Cand auzira un urlet si o vajaietura cum nu mai auzisera ei pana atunci! — Fii gata. Trecand si peste hotarele scorpiei. A doua zi se pregatira. care se lipi indata cum il puse la loc. stapane. atunci calul. Aceasta casa este inconjurata cu o padure deasa si inalta. Trecura pe . Gheonoaia. Fat-Frumos insela si infrana calul. blestemul parintilor le-a ajuns. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe o parte. zise: — Stapane. si intr-un minut fu aproape de padure. de la soare te puteai uita. apoi suntem voinici. striga ea: — Stai. si ca sa trecem prin padure e peste poate. a parlit iarba pe unde a trecut. se dusera si iara se mai dusera. de bucurie. de te imbata. ca iata se apropie Gheonoaia. tinu masa trei zile de-a randul si ruga pe FatFrumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. se dusera. dobora copacii: asa de iute mergea. nu pot sa traiasca la un loc. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. stapane. ci ii spuse curat ce cauta. Merse Fat-Frumos. caci de nu era el. stapane. dete de o campie frumoasa. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. cand se revarsau zorile. strange chinga cat poti de mult. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. acum insa. incalecand. ei se pregateau sa treaca padurea. si porni. nene. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. si pornira. cativa nebuni care s-au incumes a o face. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. crez ca ai sa izbutesti. — Sa trecem. sa trecem. raspunse Fat-Frumos. ca sa-l incredinteze. asa precum le vezi. calul ii zise: — Tine-te. A doua zi. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. Fat-Frumos. si d-aia s-au facut lighioi. cand altul. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si — viata fara moarte. ii dete inscris cu sangele ei. Atunci. el insa nu voi. gata.nevoie de cap. si. ca si cand ajunsese la Gheonoaie. — Stapane. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari. acum e timpul cand se da demancare fiarelor padurii si sunt adunate toate in curte. si dupa trei zile plecara mai departe. ca un nazdravan ce este. sa sarim pe deasupra. cand Scorpia este necajita rau. dar la dansul ba. si maine. si de coama mea. cand auzi o ciocanitura groaznica. Si cand venea ea. dis-de-dimineata. si. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei. pe de o parte cu iarba inflorita. varsa foc si smoala. ca nu-i face nimic si. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. mai zise calul. sa fim gata.

si ajunse la imparatia tatane-sau. ii zise: — Bine ai venit. se intorcea acasa. Acolo gasi inca doua femei. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce. Am sa-ti spun o vorba si. sa stii ca numai tu esti de vina. La insotirea lor. iara el. te duc inapoi. Toate rugaciunile celor trei femei. ne temem ca nu te vei mai intoarce. trecuse in Valea Plangerii. — Primesc. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. incet se deprinsera unii cu altii. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. cu toata multumirea. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. pleca inainte. nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramase incremenit. Dara ea. dragele mele. Mai mult de bucurie ca au venit. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. Iesea adesea la vanatoare. spune-o! — Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. pe care i-o si aratara. zise el. subtirica si dragalasa. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. in invalmaseala. gatira o cina placuta. aci este. — Ai trecut. d-abia. daca vei primi tocmeala mea. ci primi cu toata multumirea. — Asa sa fie. fara a prinde de veste. cand. ducandu-te. Se desfata in palaturile cele aurite. Atunci descaleca si intra in palat. dara nefericitul. si numai in vase de aur. simtind ca ii cam tremurau picioarele. urlau dobitoacele. Nu se putea dumeri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi. si primi asemenea raspunsuri. ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. cu totul speriate. de vei voi sa ramai macar un ceas. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. zise el. si spunea tot ce stia. fara sa-l doara macar capul. Trecea prin padure. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedeau intr-insul. iara ele. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. caci ziceau ca li se urase sezand tot singurele. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. alergand dupa iepure. ii zisera sa nu mearga. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighioanele din padure). una ca alta de tinere. ii scapa ea. Luand iepurele. — Am trecut. si de nu era doamna palatului afara. orice ti se va intampla. lasandule suspinand si cu lacrimile in ochi. pe urma. — Daca cautati ceea ce ziseti. ca sa nu ma mai duc niciodata. suparat. caci ne zice gandul ca vei pieri. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. suparat. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. Ajungand la mosia Gheonoaiei. Se pregatira de plecare. pleca cu barba alba pana la brau. ca un fericit.deasupra padurii si tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. Opri pe dobitoace. de ti se facea parul maciuca pe cap. cu care il si nimeri. d-abia atinse cu piciorul varful unui copac si deodata toata padurea se puse in miscare. si chiar tu. Locuitorii radeau de dansul. si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei. ii prapadea negresit. iubitule. alte orase. — Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos — mai alaltaieri am trecut pe aici. carel usca pe de-a-ntregul. — Nu ne parasi. zise el. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. Incet. padurile se schimbasera in campii. erau surorile cele mai mari. nu bagase de seama ca. Aici. In cele mai de pe urma. intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta ei. suparat. porni. in Valea Plangerii! ii zisera ele. acolo gasira orase. Petrecu acolo vreme uitata. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? — Cautam. precum si ale calului. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. ramai cu noi. uitandu-se cu mila la dansul. Se grabira de se lasara in jos. alti oameni. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. sa te las jos si eu sa ma intorc. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. dete o sageata. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. n-au fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. Stapana era o zana nalta. nefericitule. caci nu va fi bine de el. numai pe o vale. dete doua si nu-l nimeri. dar. se imbratisara cu femeile si. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de mama-sa. stapane. de bucurie. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. calul ii zise: — Daca nu vrei sa ma asculti. intr-o zi. de puteau umbla in tihna prin padure. si frumoasa. In cele mai de pe . le imblanzi si le trimise la locul lor. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. se lua dupa un iepure. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. ca unul ce aceea si cauta. pe unde va voi.

O palma ii trase Moartea lui. Zana Muntilor Poveste A fost odata ca niciodata. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. il deschise. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. ridica capacul chichitei. se pogori apoi in pivnita. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. vazu o turturica. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele.urma. In toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. il puse de invata carte. cu lacrimi in ochi. si. ca eu ma intorc de unde am plecat. cu barba alba pana la genunchi. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. fiindca nu se temea de primejdii. lui ii fu mila sa o vaneze. Cautand intr-o parte si in alta. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. care era asa de bun vanator. el cauta vanaturi mari. ajunse la palaturile in care se nascuse. Calul pleca ca sageata de iute. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. Dupa ce se mari. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. incat se uita la dansul ca la soare. de cand se bateau ursii in coade. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. grajdul in care gasise calul. Intr-una din zile mergand la vanatoare. Toti imparatii vecini i-au trimis daruri. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. Cum se duse . care tot sarea inaintea lui. si eu ma prapadeam. cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele. si cazu mort si indata se si facu tarana. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. In cele din urma. calul ii saruta mana si ii zise: — Ramai sanatos. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. nu s-ar mai povesti. De cand se scria musca pe parete. ca de mai intarziai. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. infratindu-se. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. stapane. El era asa de silitor. dara in el nimic nu gasi. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. Mai mincinos cine nu crede. Dupa ce venira filosofii. ci o rani putin in aripa. pana sa vie filosofii cei vestiti. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. ocoli de vreo doua-trei ori. care. A fost odata un imparat foarte viteaz. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. era vanator mester si viteaz. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. Daca poftesti sa mergi si dumneata. ofta si. intinse arcul si dete cu o sageata. se duse de nu o mai vazu. cercetand fiecare camara. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. asa se si facea. cum zicea el. si un glas slabanogit ii zise: — Bine ai venit. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. a dobandit fecior. Cand se isca sfada intre dansii. Cum se dete jos. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. el invata numai intr-o saptamana. incaleca indata si aidem! — Du-te sanatos. ca de n-ar fi. invata si de la dansii cate in luna si in soare. asa ranita. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. nu gasi decat un tron odorogit. care se uscase de se facuse carlig in chichita.

Dupa ce se intoarse acasa. deodata. El insusi nu-si putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. nici una. era tot cam gales. isi povestira fel de fel de lucruri. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. simti. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. sa le fiarba in ziua . Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. de este fata ori maritata. si inima incepu sa-i tacaiasca. rasera. Nu stia insa cum sa faca. la hora din urma ce va juca. vazandul tot pe ganduri si trist. dara cu smerenie. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia acestei femei tinere. unde nu voi sa se duca. fiindca inima lui nu era de veselii. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. de unde venea. nu stiu de ce. cum sa dreaga. Vorbira. nu zise nimic si pleca. cam razand. daca era singura. de parea ca o sa-i sparga pieptul. dara cu gandul era tot la dansa. insa fiul lor se topea d-a-n-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina.turturica. Dupa multe intrebari. In ziua aceea. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. merse si fiul sau cu dansa. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. si se intoarse acasa. El isi pusese in gand ca. pentru vrednicia si curatenia ei. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. o primi. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. Cand. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. iara el raspunse ca n-are nimic. Imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. ca ii tacaia inima. boiul si intelepciunea lui. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. dara cam pe sub mana. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. Cand. voi sa o vaza si el. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. nu stiu cum. Vataful. cum vazu pe fiul de imparat. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. pieri ca o naluca. ea pieri de langa dansul din hora. Simti ca obrajii ii ard. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. nici alta. inghitind infruntarea. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. dara nu cuteza sa spuie nimanui. Apoi o lasa. Tata-sau. Feciorul de imparat nu mai era al sau. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. Pleca ochii in jos. ca sa-i dea pricina. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. insurandu-se. Gainareasa. Imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. incotro era imparatia tatalui sau. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. ii facu voia. dara isi tinu firea. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. il intreba ce are. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. Ea cum veni. si ea priimi. ii zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar". Intr-o zi. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. o sudoare rece il trecu. cand era cununia fiului de imparat. Se intoarse acasa. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. Ei nu-i venea la socoteala sa se arate lui aievea. incat ochii tuturor ramase la dansa. nu zise nici carc. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. dara saraca. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. Iara ea. Insa tocmai cand era sa se sparga nunta. Imparateasa era asa de multumita. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. ci se ingrija mai mult de fiul sau.

Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. Se dusera deci. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. ba. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. . cazu la pat si zacea. Mai spuse ca. si iata o carucioara. Era turnat pe piciorul ei. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. pe care o uitasera. De cum incepu hora. ramasera ei in scaunul imparatiei. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. porunci sa i-o aduca. Atunci feciorul imparatului trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. ca el ranise o turturica. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. Dupa aceea iesi la scara. dar la dansa. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. de va lua de barbat un om de pe pamant. si ca acea turturica era ea. Nu mai ramase decat gainareasa. toata puterea ei piere. Cand il trase la calcai. Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. cercara toate femeile condurul. pieri ca o maiastra de langa dansul. numai si tu sa ma iubesti. daca se nomoli in smoala. apoi. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. ocolira toata imparatia. aducandu-si aminte de dansa.Iata. mama. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. si la nici una nu se potrivi. carele in scurt timp se facu sanatos. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. aceea sa fie sotia lui. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . De asta data era gatita si mai frumos. spre a-l putea vedea mai adesea. dar intetita de rugaciunile imparatului. ma lepad de puterea mea cea maiastra. fara sa-i poata ajuta cineva. Feciorul de imparat cum auzi. Ea. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. si cum o vazu striga: . si iara se prinse langa dansul. pentru dragostea ta. fara sa fie trasa de cai. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. Ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. batu de trei ori in palme. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. La nici una nu se potrivi. Maiastra. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. veni. se duse la nunta. si la care s-o potrivi. pare ca fu de acolo. dara imparateasa.Asta este. desi tagaduia. ale imparatesei si ale fiului lor. precum te iubesc si eu. avea niste haine de la soare te puteai uita.nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. Dupa ce puse la cale toate astea. Si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. credinciosii lui.

ci suntem de cand cu minciunile. altii parguiti. asa se si intampla. Apoi indata veni un leu groaznic. si dupa ce zise cateva vorbe de rugaciune. ce sa vaza in el? Un copilas cam de vreo doua luni. sa bagi de seama ca o sa vie un leu. simt ca slabesc din ce in ce. copilul tacu. chema pusnicul pe copil si-i zise: . pusnicul se apuca si-l invata sa citeasca. pana incepu sa manance si cate altceva. si auzi un oracait iesind dintr-insul. Vecinii sai erau fiarele padurilor. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat. ma duc pe lumea cealalta. dar. Deodata rasari dintr-un colt al chiliei sale o vita si numaidecat crescu si se inalta pana la streasina. Cu must de vita crescu copilul. intra in apa si. A treia zi foamea ii aduse aminte ca era dator sa traiasca. ii sapa groapa cu unghiile sale. de azi in trei zile. si veni racnind si. si iata. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si calcaiul tot ramanea gol si se urca in slava cerului si tot i se parea ca este usor. leul imi va face groapa. si iata ca veni un cal cu aripi si. cum vazu pe batran mort. nu s-ar mai povesti. sa te sui in pod. sunt batran. Pusnicul cauta la dansa si vazu struguri. Statu putin de cugeta. se culca si dormi somnul cel lung. il podidi un plans ce nu se mai putea sfarsi. pusnicul. ca nu suntem de cand cu basmele. Sa nu te sperii. luandu-si ramas bun de la fiul sau cel de suflet. unii copti. cum il lua in brate. si afla ca.se bucura din tot sufletul. A fost odata. De mostenire n-am ce sa-ti las. Pusnicul vroia din toata inima sa creasca pruncul. intr-o pustie mare. se scula de pe mormant cu inima zdrobita de durere. Daca voi adormi somnul cel vecinic. si ramase acolo trei zile si trei nopti. nevoie mare. altii agurida si altii in floare. cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca. Dupa cum zise batranul. sa iei fraul. El petrecea singur singurel. se duse pusnicul la marginea garlei. Dar intr-o zi. unde gasi fraul. se duse la vita si cu mare mahnire vazu ca ea se uscase. precum ma vezi. Cand il deschise. stand inainte-i. il scoase din sicriu si. ca de n-ar fi. un pustnic.Fat-Frumos cu parul de aur basm romanesc A fost odata ca niciodata. A treia zi. iar fiul il ingropa. decat un frau de cal. il scutura. care curgea pe aproape de coliba lui. cu o prajina. si indata va veni un cal la asta chemare si te va invata ce sa faci. indata lua si dete copilului si. vazand ca-i mananca. atunci. trase sicriasul la margine. care o sa-l cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea in tot trupul meu. vazu ca vine pe apa un sicrias smolit bine. si-aduse aminte de vorbele batranului si se sui in pod. . plangand la mormant. de cand scria musca pe perete. Si asa era de bun la suflet incat toate dobitoacele i se inchinau cand se intalneau cu dansul. sa-l scuturi. Iara daca se mai mari copilul. Intr-una din zile. si tu vei trage pamant peste mine. sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat. mai mincinos care nu crede. dragul tatei.Fatul meu. Dupa ce vei ramanea singur. ci te-am prins pe garla.

raspunse copilul cu bucurie. incai fii bun de ne da hainele. nu mai este. ii mai zise calul. si asa facu. imbarbatandu-l. cum de ne amagisi? Arata-ne. stapane? Aici toate sunt cu randuiala lor! De aceea. si cine se scalda intai. Imparatul avea trei fete. zanele aveau o baie in care la cativa ani. Zanele-i dasera voie sa umble prin toate casele. Si dupa ce sezu acolo cateva zile. Ochi si legatura cu hainele puse cu ingrijire intr-un tron. Cum calca peste pragul portii. si calul ii zise sa bage mana in urechea lui stanga. Ii mai spuse sa vaza ca. cum ca. Intr-una din zile. il invata ca sa curete pomii si brazdele de buruieni. si cand vazu minunea asta. chema numaidecat pe cal. Fat-Frumos lua in cap tot ce-l invata gradinarul. el intra si lua aminte la toate cate ii zisese calul. si intr-o zi ii zise sa bage bine de seama. dar. intr-unul din tronurile casei. dar sa mergem intr-alta parte.zise: . deocamdata. Gradinarul nu prea voia sa-l asculte. pana ce. El baga bine de seama aceste vorbe. mirandu-se de frumusetea caselor si de tot ce vedea. dar. dinaintea astui mormant. stapanul sau. sa rupa o sindrila din streasina casei. el lua si legatura cu hainele si o porni la sanatoasa. se imbraca si porni. curge aur. si asa multa grija ii dase trebile imparatiei. il primi. curtea si gradina a se cutremura asa de groaznic. insa.Atunci. Iar daca-i spuse ca trebuie sa fie imbracat. incat uitase de fete si ca trebuie sa le marite. sa ude florile. Dupa ce se puse imparatul la masa. calare pe calul lui cel cu aripi. stapane? Copilul spuse calului din cuvant in cuvant toata intamplarea cu moartea batranului. Insa cand lipsira ele o data de acasa.Negresit. si apoi copilul incaleca pe dansul. Iesind din baie. se cam spaimanta copilul de atata zgomot si umbla tot cu frica. Dupa ce ajunse in orasul cel mai de aproape si se vazu intre multimea de oameni furnicand in sus si in jos. tatal. fiindca ele stiau ca e aproape sa inceapa a curge aceasta apa de aur. sa care apa. incepura casele. sa deretice. fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duca fiecare cate un pepene din care-i alesese sa fie dusi la masa imparatului. trebuie sa mergem noi la dansii.Ah! Fecior de lele ce esti. unde sa ne facem o coliba. . zanele au plecat la o sarbatoare. Intr-o zi.Iata-ma aici singur. incat se auzi pana la zane. aceluia i se face parul de aur. sa scuture. el ramase cam pe ganduri. fiindca ceilalti oameni nu umbla asa goi. ca sa le dea de stire lor si sa se intoarca degraba. dar se induplecara la rugaciunile lui si-l primira. sunt multi oameni ca mine si ca tata? Si o sa traim in mijlocul lor? . si de cate ori avea cate ceva greu de facut. . fiindca n-au ce cauta p-aici. luand cu sine calul sau. Zanele. ii zise: . Fiul pusnicului pandea. venira si fetele si adusera fiecare cate un pepene pe tipsie de aur si il pusera dinaintea imparatului. De aici. . el chema calul si-i da ajutor. sa-ti vedem parul.Asa par frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos. el trecu hotarele lor si apoi statu.Dar el nu voi. bagand insa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. isi puse o basica in cap si se duse de se ruga de gradinarul imparatului ca sa-l primeasca argat la gradina imparateasca. Dar calul. zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinza. stapane. cu care zbura ca vantul si se ducea ca gandul. intreba copilul. daca-i asa. care erau in numar de trei. il puse sa lucreze pamantul. nu prea voiau sa-l ia in slujba. de ce nu vin si ei pe la noi? . si se duse. cauta sa se bage argat la dansele. Atunci el isi rasfira parul pe spinare.Ce poruncesti. care mi-a fost dat. ramai tu aici. ciudandu-se ca nu stia cum sa le intrebuinteze. la alte zane. ca sa-ti faci si tu un capatai. se luara dupa dansul si-l urmarira din loc in loc. cu mine.Ei nu vin. dupa multa rugaciune.Sa mergem. trebuie sa stii. nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. pleca. pe care le pastrau cu ingrijire. caci asa-l sfatuise calul sa faca. in minut ce va auzi ceva zgomot in cameruta cu baia. si dupa ce baga mana. ii raspunse calul. intr-o zi hotarata. mai dedandu-se cu lumea si obicinuindu-se a trai in huietul ce innabuseste orasele. Calul ii zise sa se scalde. Imparatul se mira de aceasta fapta si chema sfatul imparatiei sa-i ghiceasca ce pilda sa fie asta. Atunci ele ii zisera: . Si daca se . iar ele se uitau cu jind la dansul si-i zisera: . si zanele indata se intoarsera acasa. Cum il vazura scapat.Nu asa. Iar calul ii raspunse: . cand era sa puie mana pe dansul. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele nu sunt la loc. ci le opri si le lua in locul simbriei ce-i datorau zanele. Dupa ce ajunse la zane. si avura grija sa porunceasca argatului ca. . si ii zise: . scoase niste haine pe care le imbraca. in una din case. Calul adesea venea pe la domnul sau. noi ne vom duce sa locuim unde sunt multi oameni ca dumneata.Vezi. zanele aveau o legatura cu trei randuri de haine. dar in camera cu baia sa nu intre. se duse intr-un oras. calul insa il invata. macar. caci aici. si se duse pana ce ajunse pe taramul unor zane.Cum? intreba baiatul.

isi lasa parul pe spate. sa traiesti multi ani. se facu mare nunta imparateasca. Toti curtenii se dusera la chemarea imparatului. incaleca si calca toata gradina. vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii. si slugile. ca sa serbeze mantuirea sa. un argat chel . incaleca calul si-l incurca prin gradina. bocindu-se. dar. apoi are sa fie zdrobit in bataie si gonit. si vizitiii si randasii. si le trimise. gradinarul. Dar fiica imparatului.Un foisor cu poarta pe dedesubt. Argatul gradinii se vazu iara singur.Imparate. cata si mai gasi vreo doua floricele. Multi credeau ca fata n-are voie sa se marite. Si dupa ce sfarsi veseliile. Dar ea nu voi sa auda de nici unul. ca sa petreaca pe fiica. incepu a alerga prin gradini in toate partile. Gradinarul facu ce facu si aduna de prin colturi cateva floricele. voind sa-l carpeasca. si ca a sosit timpul de a le da la casa lor. ii dete un pumn de galbeni si-i trimise raspuns sa nu se atinga de bietul argat. vazand pe fiica-sa tot trista. de cutare si de cutare fiu de imparat. luna in spate si doi luceferi in umeri. isi puse toate silintele si. fu oprit de fata cea mica a imparatului. fata imparatului cea mijlocie isi alese si ea un fecior de imparat si-l lua de barbat. . Iar daca vazu aceasta. incepura a veni petitori de la cutare si de la cutare fecior de imparat. Fat-Frumos. fiindca el nu se putea veseli decat cu bidiviul sau. dar el nu cuteza. batu in geam si ceru gradinarului sa-i trimita nitele flori. croi din nou. iar daca fu silit sa treaca. si in patru saptamaini. fiindca scapase de o mare primejdie. le lega si le trimise imparatesei celei mici. in cele mai de pe urma. si chiar de-a doua zi. abia putu face ceva care sa mai semene a gradina. vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul. se imbraca cu un rand de haine zis campul cu florile. Atunci chema si pe argatul cel cheles si-i zise sa treaca si dansul. Gradinarul da din colt in colt si nu stia ce sa faca. si vataful. Dete. Ca si la intaia data. taie pepenii si. care ceruse flori si care ii trimise doi pumni de bani. Nu mult dupa aceasta. Se dete sfoara in tara ca este hotararea imparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. cand vazu ca veselia lui facuse paguba. si. el incepu a se vaicari.Sa treaca si acesta. se imbraca cu hainele sale de argat si incepu a drege ceea ce stricase. descaleca. si dupa acela s-o dea imparatul. ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic intr-insa. dar. incat nu mai era chip de a o drege. Imparatul facuse o vanatoare mare si. Dar cand voi sa-i dea pe foi pentru neingrijirea lui. Trecu si gradinarul. zise: . Se apuca dar. prefacandu-se de asta data ca este bolnava. Fat-Frumos. argatul de la gradina. si era atat de suparat. Mania gradinarului trecu orice hotare.sa pana la hotarele imparatiei sale celei noi. dupa ce-si lasa parul lui de aur pe spate. incat p-aci era sa-l bata. s-o marite. care-i paru mai frumos. Calul cu Fat-Frumos strica toata gradina si. se imbraca cu alte haine numit: cerul cu stelele. voind sa se veseleasca si dansul. facu gradina la loc. pre toti boierii si slujitorii curtii. vazandu-se iara singur. Ea acum nu mai voia sa iasa afara nici din casa. imparatul chema sfatul si boierii si ii intreba: ce sa faca? . Atunci imparatul hotari sa le marite. incaleca. fara sa fi bagat de seama ca fiica imparatului il vede de pe fereastra. se lua de ganduri si incepu a certa pe argat de neangrijire. pentru care ii si dadu trei pumni de galbeni. iar argatului dete fagaduinta ca de se va mai intampla una ca asta. imbraca hainele numite: cu soarele in piept. si bucatarul cel mare. Asa si se facu. dar degeaba. se imbraca iute cu hainele lui cele de argat si nu stia de unde sa inceapa reparatia. si se afla ca a mai ramas un argat de la gradinarie. deci. Numai fiica imparatului cea mai mica ramase acasa. fu petrecuta si ea pana la hotarele imparatiei sale. vesel de un dar asa de frumos. numai fiica sa ramase. chema calul si. Dar fata de imparat ii dete porunca sa ierte pe bietul argat. isi lasa parul de aur pe spate. si incepu a-i spune de cutare. Dar fata cea mica a imparatului nu se duse. ridica un chiosc in padurea aceea si chema. Cand veni acasa gradinarul si vazu stricaciunea. isi chema calul. fata nu lovi pe nici unul. iar la sfarsitul veseliilor. caci odaia ei da in gradina. si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar de aur ce-l va tine in mana. chema calul. cand veni si vazu acea mare paguba. Toti trecura. Imparatul se luase de ganduri. care abia scapasera de copitele calului cu aripi. ii raspunsera. ci ramase acasa. oare daca n-a mai ramas cineva netrecut. din cele luate de la zane. se imbraca cu hainele sale cele proaste si. zise imparatul. Insa un boier batran zise sa treaca si oamenii curtii. Hotari. in trei saptamaini. Atunci gradinarul. Cand baga de seama ca iar faramase tot. incepu sa dreaga ceea ce stricase. al doilea era tocmai bun de mancare si al treilea dase in copt. sfoara in tara de aceasta hotarare. pleca imparatul cu toata curtea.aduna sfatul. dar fata nu lovi pe nici unul. Gradinarul se puse iara pe munca si dadu gradina gata in patru saptamani. la o masa infricosata ce pregatise acolo. fiica imparatului batu iara in geam si ceru flori. . Si daca vazu asa. daca primi florile. dupa ce vazu ca unul se cam trecuse. Iara dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de imparat. care privea de la fereastra toate acestea. Se facu intrebare. Veseliile tinura ca si la sora-sa cea mare. pe unde sa treaca toti fiii de imparat si de boieri. pilda asta inseamna varsta fetelor mariei-tale. Iar ea.

se-mbufnara de rusinea ce au patit. plin de mahnire. unde i se nomolise iapa si unde se muncea sa o scoata. Imparatul. ca sa vaza care parte este mai tare. isi chema calul sau. de sila. o goni. Amandoi ginerii imparatului se sculara cu oaste si venira in ajutorul sau. Fat-Frumos scoase iapa din noroi. fiindca. Toate slugile imparatului radeau de dansul. tinandu-se cu mainile de cap. Imparatul se mahni pana in fundul inimii sale. si de-a doua oara fiica-sa lovi cu marul in cap tot pe cheles. se repezi din munte si-i puse pe goana. se si sui intr-un munte apropiat. iara-si lua vorba inapoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. unde se repezi o data Fat-Frumos din munte ca un fulger. tragand-o cand de coada.Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu e de crezut sa fi ales tocmai pe chelesul asta. s-au ridicat asupra lui. si cum era cu voie buna. insa. Apoi isi stranse si dansul toata oastea sa si porni la batalie. si toate murdariile le aruncau pe bordeiul lui. Se intalnira ostile si se lovira de trei parti. unde astepta sa vaza ce s-o intampla. Fiii de imparat. nu mai voi sa va vaz in ochii mei. Fat-Frumos porni si el. dupa mai multe rugaciuni. Il lasara inapoi. dar el ajunse si acum mai inainte la locul de lupta. incat oastea vrajmasa intreaga o lua la fuga. si nici nu voia sa stie si sa corespunda cu dansii. cand trecu. muncind sa-si scoata iapa din noroi. insa ce sa faca? Se pregati de razboi. facand haz de dansul cum se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi. atata erau de inversunati ostasii. Se pregatira si pornira. apucand drumul fiecare incotro vedea cu ochii. prefacut in Fat-Frumos. incaleca calul si intr-un minut fu iarasi pe munte. Iar cand fu catre seara.Duceti-va de scoateti si pe nevoiasul acela din noroi. Caci nu putea sa se invoiasca a da pe fie-sa dupa dansul. stralucirea hainelor sale si zborul calului sau. vazand ca oastea vrajmasa este mai mare la numar si mai tare. calare pe calul cu aripi si imbracat cu hainele lui cele cu cerul cu stelele. iar Fat-Frumos. cand l-a vazut ostirea ca iara se innamolise si nu putea sa-si scoata iapa din noroi. porni iara cu iapa lui. zise: . un plans il napadi. pana ce simti ca-i slabesc vederile. nu era in palatul imparatului ceea ce era in bordeiul lor. Iara imparatul se intoarse vesel acasa. cand vazu ca ostirea vrajmasa era sa ia in goana pre a imparatului. calul cu aripi le aduse frumusetile lumii. cum se taia. cand auzi hotararea vecinilor sai. cum vazu una ca aceasta. si se taiau unii pre altii fara de nici o mila. se imbraca cu hainele: campul cu florile. N-apucara sa se aseze bine. si trecura inainte. Imparatul. cand de cap. cat frunza si iarba. Daca vazu imparatul ca si de-a treia oara tot chelesul a fost lovit. si iara fu huiduit. se si lovira. si nici ca avea incotro. in dreapta si in stanga. ii primi sa locuiasca in curtea palatului.Du-te dinaintea mea. si iara porunci ostasilor sa scoata din noroi pe nevoiasul de sacagiu. dara daca dobandi voia. pe fiica-sa. iara se ruga sa-l lase si pe dansul sa mearga. se repezi din varful muntelui asupra ei. cu hainele lui proaste si calare pe o martoaga schioapa. Rasera ostirea si imparatul. cand auzi ca vrajmasii se ridica de-a treia oara cu oaste si mai mare.trecu. daca ajunsera. zise la cativa: . luna in spate si doi luceferi in umeri. din pricina ta mi se tulbura linistea. Fu si de asta data de ras si de bataie de joc. si apoi ii oropsi pe amandoi. Inauntru insa. Pe drum. Iara el era impacat cu cugetul sau de izbandele sale. pleca inainte. Fat-Frumos. cand de picioare. se imbraca cu hainele cele cu soarele in piept. iata. incat se ingrozira de nu mai stiau ce fac. si porni la campul bataliei. si ca au si ajuns la hotarele imparatiei sale. se indupleca si porunci sa-l lase sa care si el macar apa pentru ostire. cu ostire si mai mare. Imparatul simti mare durere. Imparatul. iar argatul se facu sacagiul curtii. Fat-Frumos insa-i gonea . iara Fat-Frumos. care venisera in petit la fiica cea mica. nesocotito. tot pe martoaga lui. Se gati dara si el de razboi si pleca s-o intalneasca. si ca un vartej se intorcea prin mijlocul ei cu palosul in mana. fata-l lovi cu marul! Argatul incepu a tipa si a fugi. si zise ca i-a spart capul. desi era lovit cu marul. Un bordei intr-un colt al curtii li se dete spre locuinta. si se invoira intre dansii ca sa porneasca oaste mare impotriva lui. s-a plecat la sfatul imparatiei si i-a dat lui. atata numai ca. si veni veste la imparatul ca vrajmasii lui. Iara dupa ce trecu toata oastea. Dupa ce. zicandu-i: . fiindca fiica imparatului alesese pe cheles. si taia. care iar fugi. isi lasa parul de aur pe spate. nemernicilor ce sunteti! Dar. cu ginerii cei mai mari ai sai. iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici. si unde trasni o data in mijlocul lor. nu se mai vazura dansii. insa. de mila. se imprastiau ca puii de potarniche si fugeau de-si rupeau gaturile. Ostirea-l ajunse intr-o mlastina. Atunci puse de a doua oara sa treaca lumea. Fat-Frumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe imparatul a-i da voie sa mearga si el la batalie. Nunta se facu in tacere. si planse. si. Asa spaima le dete iuteala. Ostile detera in tampene si in surle si se lovira. Ostile. intalni iarasi pe Fat-Frumos prefacut in argat. Imparatul se intoarse iara vesel. ajungand. Fat-Frumos.

ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut face nimic ginerii mei ceilalti. Dupa ce se insanatosi. se scula Fat. macar ca el are gand sa se duca si sa nu mai dea pe la dansii. daca voieste sa aiba lapte de capra rosie.Tata. la imparatul. sa se zica ca sunt robii lui si sa rabde ca sa le puna pecetea lui pe spinarea lor.Cum a ajuns naframa mea in mainile tale? intreba imparatul. si fiindca lumea te stie de om drept. si ii dete naframa sa ca sa se lege.Marite imparate.Frumos si. dete o masa la toti boierii si sfetnicii imparatiei si. vazu cat se poate de bine.De va incerca nerodul sa ne zica ceva. zicand pe drum: .si-i taia ca pe niste foi. el este adus de barbatul meu. se unse si a doua zi. primi si pe Fat-Frumos sa seaza in coada mesei. rugandu-se de iertare. se indupleca si lua laptele ce-i aduse.Nu. se dete jos din scaunul imparatiei si ridica in el pe ginerele sau. si ca sa ma crezi. Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de imparat la batalie. cand se intorcea. marite imparate. raspunse imparatul.Frumos. Imparatul. . si marturisira ca asa este. numai unge-te.Apoi. si tocmai el. Eram si eu p-acolo si caram mereu la vatra lemne cu frigarea.Eu. si. asa te rog. nu vam zis ca nu aveti voie a va mai arata inaintea fetei mele? Cum ai cutezat sa calci porunca mea? . daca se va spala la ochi si daca va bea lapte de capra rosie salbatica. ii detera laptele. care visase ca-i va veni vederea. spuse ca a vazut in vis un batran. deci. imparatul cazu la boala de ochi si orbi. va dobandi vedere.Nu te crez. cu marea sa mirare. fa-mi si mie dreptate. indata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta in picioare. pentru ca sunt imparati si gineri de imparat. si in toata imparatia se facu bucurie mare si masa imparateasca. incat la soare te puteai uita. nicidecum. dar nu-i ajuta la nimic. Ei se cercara a-i da bani.Ce lucru bun a facut nataraul tau de barbat. dupa rugaciunea lor. ia acest lapte. cauta-i si vei vedea ca sunt insemnati cu pecetea in spinare. iara el cea dintai treaba ce facu. Cei doi gineri se socotira ca lor. veni si fie-sa cea mai mica la imparatul si-i zise: . fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase a merge macar impreuna cu dansii. simti ca pare ca incepuse a zari ca prin sita. care ia zis ca. Cum il vazura mesenii. si scoala pe cei doi oaspeti care sed d-a dreapta si d-a stanga mariei tale. si el sa le dea laptele. mie mi-ai dat-o. Intr-una din zile. prefacandu-se ca nu-i cunoaste. indata se ridicara si se minunara: Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor.Ba nu. le mulse si. Imparatul il vazu sangerat la mana. intreba: . dupa ce lauda pe fiica-sa pentru alegerea sa cea buna. robii pot sedea cu stapanii lor la masa? . se imbraca in haine de cioban si iesi inaintea cumnatilor sai cu o cofa plina de lapte de oi. isi lasa parul pe spate si se infatisa imparatului si la toata adunarea. si ca il duce la imparatul. n-o sa le pese de nimic. tata. Iar catre sfarsitul mesei. unge-te cu dansul. tu esti acela care ne-ai ajutat? . ginerii sai pornira cu totii. se unse la ochi si bau. cei doi mai mari singuri. Imparatul ii raspunse: . si. se duse de se imbraca cu hainele cele mai frumoase . il facem nebun. care m-au ajutat asa de mult in razboaie. daca este asa. adauga iute imparatul. ticalosul. Iara daca sosira acasa. Dara ciobanul le raspunse ca laptele nu-l da pe bani. fu de a slobozi pe cumnatii sai. si tot noi vom fi mai crezuti decat dansul. si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul rob. o bagara pe maneca. Dupa aceea. Fat. gasira iara pe Fat-Frumos in noroi cu iapa. o sa-mi poata ajuta? Si apoi. daca va da cu acel lapte la ochi. pentru care capatai: .Ma supui la orice pedeapsa vei binevoi sa-mi faci. si ca. Atunci el se scula de la masa. apoi se intoarsera acasa. . si nimeni nu putu sa-i dea nici un ajutor. Se intoarsera. marite imparate. daca vazu ca atata de mult se roaga fiica sa. daca se scula din somn imparatul. Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele fura adusi. Cand venira. Cum auzira ginerii imparatului. apoi se unse cu dansul la ochi o zi. apa cu ciurul si glume cu caldarea. . . dara la el ba. si daca se mai unse si a treia zi. izbaviti de primejdie. asa te rog. Pe cand se veseleau mesenii si se chefuiau. daca este asa. caci ei sunt robii mei. Auzind astfel. daca nu te vei arata asa cum era atunci acela caruia am dat naframa. Ei il intrebara: "lapte are acolo?" Iara el le raspunse "da". Iara Fat-Frumos chema calul si merse cu dansul spre smarcuri.Apoi. si iara il scoasera. gasi capre rosii salbatice. se lasara deci de le puse pecetea lui in spinare si apoi luara laptele si-l adusera. Imparatul. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la razboi. .

Si astfel. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. iara de nu. El era foarte mahnit ca. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. in zilele lui. incat le mai veni nitica inima. bietii oameni. ca numai isi lua inima in dinti. nu s-ar mai povesti. ca de n-ar fi. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. incat l-a facut sa-i ierte. Pe vremea aceea. hat in sus. atatea ii povesti. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. poftorindu-si unele ca acestea. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. de cand se bateau ursii in coade. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. ce se gandi. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. Greuceanu basm romanesc A fost odata ca niciodata. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. ce se razgandi. aide. aide. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. infratindu-se. acela sa stie ca i se va taia capul. Asta sa fie in norocul meu. De cand se scria musca pe parete. imparatul insa se tinu de cuvant. Ei erau tristi. ajunge la curtea imparateasca. A fost odata un imparat si se numea imparatul Rosu. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca.Un naparstoc de ciorba Si-o sfanta de cociorba Pentru cei ce-s lunga-vorba. si cand la treaba. hat in jos. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. . asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. Infatisandu-se la imparatul. ceea ce si facura. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. vezi ca nu toate mustele fac miere. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. Mai mincinos cine nu crede. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor.

merse cale lunga. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. marite imparate. merse.Fie. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. Acest faur. dupa ce se imbratisara. Fata cea mica zise: . ca zmeul cel mai mic se intorcea si. Cum se vede treaba. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. cu care era frate de cruce. Asteptand Greuceanu acolo. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. ajungand calul la marginea . Atunci. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. Daca ajunse aici. si Greuceanu. Mai nainte d-a se desparti. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. raspunse imparatul. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. fiind cel mai mare mester de pe pamant. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. iesind fata de zmeu cea mare si. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. Facandu-se porumbel. mergand a doua oara la imparatul. . Aici se oprira si poposira. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. nu pot sa schimb nici o iota. si mai lunga. gasind cutitul curat. din cele ce auzise. si preste cateva zile si pleca. la mine partinire nu este scris. marite doamne. si plansera ca niste copii. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta.Dragul meu Greucene. nici o cirta din hotararea mea. Si eu. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorbite de dansul. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. Fratele Greuceanului. sa se stie ca unul din ei este pierit". tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea.Maiculita si surioara. pentru nesocotita lor indrazneala. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. Si aceasta nu pentru altceva. Dar fii-mi milostiv si mana de ajutor. departata. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. Si. ca sa vina sa vaza minunea. era si nazdravan. si apoi se despartira. umbland mai multa vreme in sec. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. asezate unde-si intarcase dracul copiii. chiar de as sti ca voi pieri. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua.Marite doamne. se puse a-l astepta acolo cu bucurie. Ochii ei nu seamana a fi de pasare. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor.Aceasta izbanda o lua drept semn bun. si stiu ca cu moarte au murit. iata mare. se intoarse la locul de despartire si. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. uitandu-se. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. Iara Greuceanu se duse. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. Se invoira. pana ce li se facu calea cruci. ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. aici se oprira. Indata dupa plecarea Greuceanului. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurulpamantului si se sfatuira. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor.

o data pe zmeu. unde mi-aduse si el pe zmeu o data.Corbule. caci azi nu mai ai scapare din mana mea. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. numai de Greuceanu de Aur. nene. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. nene. se imbratisara si. Dara zmeul. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. se lua la tranta si cu acest zmeu.In Codru Verde este o cula. tinandu-l asa. Se codea zmeul. intorcandu-se inapoi.Spune-mi-vei ori nu. ca sa mai rasufle si caii. Aduse si Greuceanu pe zmeu si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. . [de] catranit ce era. in sabii sa ne taiem. mancare-ar lupii carnea calului. si unde racni: . corbule. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. multumit ca a scos la bun capat slujba. iesi pe pod si striga: . nevoie mare. si cand ajunse la capul podului. ii zise: . sarind repede. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. si stranse zmeul pe Greuceanu o data. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. Cand. in suliti sa ne lovim. ca un tartor. auzind. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. dupa fagaduiala. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. ingana verzi si uscate. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. spre a-si mai momi foamea. mare.Spune-mi. dara acesta. in sabii sa ne taiem. sau in lupta sa ne luptam. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. si ostenira. si. ii reteza capul. Apoi ii zise: . pana ce ajunse vremea la namiezi. Zise si Greuceanu: .podului. Atunci. Si vazandu-l. Apoi. zmeule viteaz. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. maniindu-se. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. . sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. imputernicindu-se. se puse sa se odihneasca. unde venea. bagand de seama ce are de gand zmeul. Oamenii. unde ai ascuns tu soarele si luna. doara de Greuceanu de Aur. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna.Ah. eu tot le voi gasi. si inca si capul reteza-ti-l-voi. vino sa ne batem. corbule. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea.Ba in lupta. Dara Greuceanu. unde ridica. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. Auzind corbul aceste cuvinte. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. Dete corbului. dete peste un par plin de pere de aur. pasare cernita. toate starvurile. veni si fratele cel mare al zmeului. zise: . zmeule spurcat. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. iara pana una. Si unde mi-aduse. Iara el. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. iesind si Greuceanu de sub pod. In cale. El zise ca si frate-sau.Ah. de-i parai oasele. zmeul ii zise: . adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. si. zise: . apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. alta sa culeaga si cateva pere. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod.Vino.Corbule. Atunci zmeul. Iesind de sub pod. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. tocmai cand el nu se astepta. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. Si se luptara. Cand despre zori. Acolo inauntru sunt inchise. ori in lupta sa ne luptam. dara Greuceanu ii mai zise: . ca e mai dreapta. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. si se luptara. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. o lua la drum. caci insetosasera.Deh! zmeule viteaz. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. se puse iarasi de se odihni. in puterea noptii. venea tat-al zmeilor. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. Greuceanu.

ca si din tulpina florii. si avea de ce sa fie catranita si amarata: ca nu mai avea nici sot. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. . iara frate-sau incremeni de mirare. frate.Mai. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. pana ce li se infurci calea. ii raspunse el. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. apoi. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. inapoi si spune-mi ce vezi. zise fratina-sau: . cum descalecara. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. Acum insa n-avea ce le mai face. Merse. Apoi. era si el om ca toti oamenii. mai facand un vant cailor. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. ce arsese in foc de sarea scantei din el. iara el ramase mai in urma. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. Dupa ce fura gata. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si primeasca rasplata. Faurul-pamantului. Apoi. isi uita acolo palosul. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. Si nimic nu mai ramase din acel par. nici gineri. Cand. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. Greuceanu sarind din caruta.Ma mancasi fripta. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. si umplu vazduhul de un miros gretos. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. ajunsera la Faurul-paman Aci. O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. incalecara si plecara la drum. iata un nor vine dupa noi ca un vartej. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. Puterea . Apoi tot el zise Greuceanului: . Inaintand el alene. asezandu-se in marginea drumului. fara palos. tragand palosul. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. decat praf si cenuse. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma.Asa sa facem. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul.Greuceanu. frate. il intepeni bine. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. Si scapand si d-aceasta pacoste. repede ca vantul. Ea. Pe urma lor iaca si zmeoaica. . De-i ajungea. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. boieri d-voastra.Ia te uita. ci zise ca le va culege el. din greseala. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. merse. Impielitatul stia ca Greuceanu. Iara cand el isi cauta cuiul. vericule. Fratele Greuceanului zise: . dara. ca sa ne mai odihnim caisorii. zicand: . ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. de patania bietului Greuceanu. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. Ascultati acum si va minunati. nici fete. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. nestiind ce sunt toate acestea. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. raspunse Greuceanu. Greucene. frate.Sa ne oprim aici nitel. du-te de ti-l cauta. rasturnat in caruta. se inchise in fauriste. apoi. diavolul ii fura palosul. ti-ai pierdut cuiul. Dupa ce plecara si mersera ce mersera.Ce sa vaz. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. se invoi a se odihni. sufla asupra lor si le dete duh de viata. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. Aci se oprira si poposira. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. precum ai mancat si pre barbatul meu. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. se urca in caruta. ce sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare.

Imparatul il chema. lucru fiind sfarsit. a lovi in stana de se cutremura pamantul. zise el. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. Iara buzduganul. . caci de unde nu. fara nici o clipa de odihna. vazandu-i si palosul. Acesta. Il lua si. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. marite imparate. Sfetnicul cel palavatic. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. . si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani.lui in palos era. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. Imparatul il asculta. Ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. fara palos era necunoscut. infatisandu-se la imparatul. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. Primi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. zorind sa se faca mai curand nunta. Si eu incalecai p-o sea. nene. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. Piatra nici ca se clinti din loc macar. De cate ori da. cata prin pulberea ce mai ramasese. praful nu se alege de tine. veni si se infatisa iarasi la imparatul. daca se va cununa odata cu fata imparatului. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. ca n-are ce-i mai face. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu.. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. si dete. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul..Sunt gata. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. cum auzi de una ca aceasta. d-aia isi intetea loviturile. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. pana o facu pulbere. Imparatul il crezu. spre a ne intelege la cuvinte. . toata lumea stie ca esti om drept. de ce da. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. si unde incepu. mai asteapta. dobandi iertare si de la imparatul.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta d-alea imparatestile. zise el. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. si va povestii d-voastra asa.Imparate prealuminate. cu gand ca. zise el. Si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. da-mi palosul ce mi-ai furat. acesta nu stia intre care sa aleaga. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. Pricepu el ca nu e lucru curat. Pe cand se pregatea la curte. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. si dete. si mai taragai lucrurile. . Mult ai asteptat. pana ce ajunse la stana de piatra.

A fost odata un imparat evlavios si bun. de cand se bateau ursii in coade. cartile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. Pe langa multe bunatati ce facuse oamenilor din imparatia lui. porni si dansul. sa-i dea si lui un codru de paine. Acesta. Iara a treia noapte visa imparatul ca daca va aduce cineva pasarea maiastra de pe taramul celalalt si sa-i aseze cuibul in turn. si ii dete voie sa mearga si dansul. caci turnul se surpa. cu atat se intrista ca nu putea sa o savarseasca pe deplin. sa nu pot sfarsi asta santa biserica? Iata am cheltuit toata starea. in loc sa asculte rugaciunea. A impodobit-o cu aur. fetii mei. si daca nu va putea el sa izbuteasca. Copiii tacura si se supusera. . candele de argintul cel mai bun si mari cat donita. ca de n-ar fi. Vazand imparatul ca fiul sau cel mare nu se mai intoarce asculta rugaciunea fiului celui mijlociu. insa nu va puteti duce toti deodata. un pahar de vin si sa-l lase sa se incalzeasca si el la al foc. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. infratindu-se. Pe langa acestea. O multime de stalpi de marmura si poleiti erau prin biserica si pe dinaintea ei. nu s-ar mai povesti. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Acum sa se duca fiul meu cel mai mare. sta acolo pana sa se gateasca mancarea. Mai mincinos cine nu crede. a ridicat si o monastire de care sa se duca pomina. iara feciorul cel mare al imparatului se gati de drum. Zugravelele cele mai pretioase. La locul unde se impietrise frate-sau. ca toti aveti dorinta de a va face datoria catre Dumnezeu. dupa ce se gati si isi lua merinde de drum. Dupa ce facu focul. ca sa se indure milostivul Dumnezeu a-i trimete un mester bun. sa stie ca va dobandi de la dansul mari daruri si boierie." Si dete sfoara in tara ca orice mester se va gasi care sa poata sa-i ridice turnul. Atunci imparatul le zise: .Pasarea maiastra basm romanesc A fost odata ca niciodata. iara ei se intreceau care de care sa plece mai-nainte. cand vazu deodata inaintea lui un vulpoi care il ruga sa-si lege ogarul. Merse ce merse si daca trecu de hotarele tatalui sau. ci voia sa-l prinza ca sa-i ia pielea. sa se duca altul. Spuse fiilor acest vis. si sa se inchine cu slujba la tata-sau imparatul. El avea trei feciori. se va putea face monastirea desavarsit. cu pietre nestemate si cu tot ceea ce mesterii din acea tara au socotit mai scump si mai frumos. "Cum se poate. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. Cu cat se bucura imparatul de frumusetea ei. porunca dete ca in toate bisericile sa se faca rugaciuni si privegheri. pana cand Dumnezeu isi va arata mila lui catre noi.Eu vaz. De cand se scria musca pe parete. Fiul imparatului. dete drumul ogarului. policandre de argint suflate cu aur. care se lua dupa dansul. Atunci vulpoiul facu un semn asupra lui si il schimba in stana de piatra. si ea nu este inca tarnosita. si tot asa pe rand. fiindca nu voi sa dea ascultare rugaciunilor ce-i adusese vulpoiul. pati ca dansul. stete sa conaceasca intr-o dumbrava frumoasa. zise imparatul.

incat pare ca nu o incape locul. bland. Imparatul puse si el cativa slujbasi sa pandeasca pe sub ascuns si. ciobanul veni si astepta porunca imparatului. eu nu voi suferi nici o umilinta. ar fi pus paznici sa-l prinza. ciobanul este strain. nici fara isprava. il chema inaintea lui. Fiii mariei tale. . tata.Ia spune-mi.Imparatul se puse pe ganduri vazand ca dupa atata mare de timp nu se mai intoarse fiii sai nici cu pasarea maiastra. nu te mai duce. ce este cauza de canta pasarea maiastra.Iaca te ascult.Marite imparate. se mahnea ca pasarea nu-i canta. . un cioban. tata. pasarea va canta. pasarea nu mai conteneste de a canta. . dac-as putea. carii voiau cu dinadinsul sa puna mana pe cioban. deoarece sunt dusi de atata timp si nu se mai intoarce nici unul. din ce parte de loc esti? Ai parinti. povesteste-mi tot ce vei voi. fiul meu? Ramai aci. cand va intra in biserica.Ia spune-mi. si. Cum il vazu imparatul.Domnia ta. si sa vaza cu ochii sai pe acel pastor tanar. daca iesi? . pentru care si imparatul. daca vei lipsi si tu. nu vorbi de fiii mei. ea tace. zise imparatul. Toata lumea se mira de frumusetea acelei pasari. Asta este a doua oara de cand. imi trebuie mai mult timp. ca sa-mi cerc si eu norocul. precum mi s-a spus. si astfel biserica se putuse face cu desavarsire. voinice. pentru ca nu stiu ce simti imparatul in inima cand il vazu asa de tanar.Bine. lasa-ma sa-ti povestesc toata istoria mea. pasarea a inceput sa cante de sa se sparga. . Parinti am.Fratii tai cei mari. si daca acum cutez a starui in rugaciunea mea. si cum s-a intamplat de ai venit p-aci? . pasarea se aseza in acel turn cu cuibul ei. Chiar maine pana in ziua voi veni la maria ta pentru aceasta. ci si insusi s-a dus la biserica in sarbatoarea cea mai apropiata ca sa auza cu urechile sale cantecul cel minunat al pasarei. Dupa multe rugaciuni si staruinta. Dupa trecere de oarecare timp. cine sa se suie pe scaunul meu. cand fiul cel mai mic ii zise: . cum intra acel cioban in biserica. Atunci porunci imparatul sa aduca pe acel pastor cu omenie la palatul sau. iara de nu.Sa se aduca acel cioban inaintea mea chiar acum. luminate imparate. penele ei straluceau ca oglinda la soare. te vei bucura. sa-ti fie fata luminata. Acum este tarziu. caci nu ti se cuvine tie sa te atingi de ei. si este asa de vesela. pasarea se parea a fi muta. toata cetatea se minuneaza de viersul pasarii maiestre.Tata. nici fara dansa. sosira amandoi fiii cei mai mari ai imparatului. caci nu da nici un viers.Maria ta. cum auzi ca a venit pastorul cu pricina. n-au putut sa faca nimic spre a aduce acea pasare maiastra. sa implinesc o dorinta care nu da odihna sufletului mariei tale. . Si de voi izbuti. smerit si cu boiul de voinic. dupa cum se vede. ceea ce oprise turnul de a se surpa. Locuitorii incepusera a uita de fiul imparatului cel mic: atata de multa bucurie aveau ei ca li se adusese pasarea maiastra.Istoria mea. si tace. cum a intrat azi de dimineata in biserica. Eu sunt batran de aci inainte. cine sa-mi dea ajutor la greutatile imparatiei. care era cu mii de mii de vopseli. stii prea bine ca n-am iesit din poruncile imparatiei tale nici cat negru sub unghie. Nu s-a multumit pe atat. numai imparatul se mahnea in sufletul sau ca nu este fata si fiul sau cel mic care sa se impartaseasca de bucuria poporului sau. sunt gata a ma supune. Sa-mi dai bani de cheltuiala si haine de primeneala. aducand cu sine-le pasarea maiastra si o roaba pe care o facura gainareasa. de n-ar fi fost de fata. iar turnul bisericii nu se mai surpa. dorinta pe care te silesti de multi ani si cu mari cheltuieli sa o implinesti. imparatul se duse drept la palat. daca nu tu. dupa cum se vede. luminate imparate.Taci! zise imparatul. ca ti se implineste dorinta. flacaule.Ca sa stii aceasta si altele. maine in revarsat de ziori te astept. asemenea si frati. flacaule. ba poate sa-si fi rapus capetele. iara imparatul. imparatul se indupleca si-i dete voie. cum va vedea pe ciobanul care. un ogar sa-l aiba de tovaras. . cu toata bucuria ce avea pentru biserica si turnul ei. s-ar fi intamplat o lupta crancena intre slujitorii sai si oamenii pusi de fiii lui. caci nimeni nu-l cunoaste. cand intr-una din zile veni gainareasa si-i zise: . ii zise: . cum iese el. Dupa ce iesi de la biserica. si toti cati o vedea o cainea cum de o asa pasare frumoasa si mandra sa nu aiba viers. . Dara daca vointa mariei tale este sa stii. cum pui tu piciorul in biserica. si daca voi muri. este numai ca voiesc. . . A doua zi dis-de-dimineata. pentru ca inima ii zicea ca trebuie sa fie ceva de ciobanul acela. Un lucru se baga de seama. Isi alese calul ce-i placu din grajdul imparatesc. isi lua merinde de ajuns si pleca. este lunga. dragul tatei. sa puna mana pe dansul si sa-l aduca inaintea lui. iata este acum destul timp de cand fratii mei cei mari au plecat sa aduca pasarea maiastra si nu s-au mai intors nici cu isprava. Ca sa-ti povestesc cum am venit paici si din ce parte de loc sunt.

Gradina cu fel de fel de flori si de pomi.Cum se poate? raspunse imparatul. l-am tras de urechi. Caii erau la iesle.Tu ai luat pasarea maiastra? zise imparatul. in lipsa zmeilor. am ajuns la o campie frumoasa. m-a gasit minunandu-ma de niste stane de piatra ce inchipuiau doi oameni. ne gatiram de duca. fantani care aruncau apa in sus. Da-mi si o bucata de paine si un pahar de vin sa-mi potolesc a foame si sete care ma chinuiesc. ba inca il si rugai daca stie ceva sa-mi spuie cum sa fac. am adormit. cand era sa ma pui la masa. iara noi ne-am dus. ii zisei. paretii era impodobiti cu chipuri si flori sapate. fii pe pace. dupa ce inhatai colivia si o luai la sanatoasa cu bidiviul luat de la zmei.Asta ti-o va spune ea. Cum am descalecat. Maine de dimineata plecam amandoi. i-am sumutat si i-am pus fraul in cap. si daca nu te-oi face eu sa izbutesti. am ajuns la palaturile zmeilor. Cand a venit a doua zi in faptul zilei. "Duceti-va. si ajunseram la o poiana. povestind. caci eu nu stiu. ciobanul zise: . Pe cale imi spuse ca locul unde am mas noaptea trecuta era mosia lui. Furam intampinati in pragul portii de o fata frumoasa. ma jura pe ce am mai scump pe lume. am stat de ne-am odihnit. de cum o vazui. Nu stiu nici de unde. imi zise. Dupa o calatorie de cateva zile. caci el era trist ca nu putea sa-si implineasca dorinta. si plosca mea. ca uite. care erau si mai frumoase decat ale celor dintai. ca este insurat. nadajduiesc sa izbanditi. tu esti fiul meu pe care toata lumea il tine de pierdut? . Apoi incalecand. casele invalite cu argint care stralucea la soare ca oglinda. Intreband-o despre lucrul ce cautam. ca eu nu l-am vazut. ii va da un codru de paine si un pahar cu vin. si lasa-ma sa ma incalzesc si eu la focul tau. cum ti-e drag sa te uiti la el." "Prea bine. Iara in revarsat de zori. apoi vulpoiul isi lua noapte buna si pieri ca o naluca. doi cai si doi ogari. fiindca asa ne invatase fata. pe la chindii. il ruga sa porunceasca a se aduce de fata gainareasa. ii spusei unde ma duc. tremur de-mi clantanesc dintii in gura. De cum il vazui.Asta este fata de care iti spusei. Pare ca iesi din pamant. care ne zise sa nu calcam in curte. tata.Asa. unde maseram peste noapte. am scos merindele ce aveam si. apoi lacrama de bucurie ca a mai vazut oameni de pe taramul de unde a furat-o zmeii. ne ospataram ca niste prieteni. Daca veni gainareasa. ca cu ajutorul lui Dumnezeu." Dupa ce ne invata cum sa facem sa intram in curtea zmeilor si cum sa lucram. si tot framantandu-mi mintea sa stiu cum a venit si cum s-a dus fara sa bag de seama. Si dupa ce saruta mana imparatului. ca nu e bine de noi. si mie imi placu fata. cum sa dreg. Imi paru bine de asta intamplare." Sezuram la foc.Am tata si frati. il va primi sa se incalzeasca cu dansul la un foc. se dete de trei ori peste cap si se facu un voinic. iara ciubucele erau poleite. ca acum este dezlegat de blestem si ca de aceea va merge cu mine. ca el era blestemat sa poarte corpul de vulpoi pana cand un om va avea mila de el. nici pe unde veni. "Fa bine. Unul din ei a intors capul si s-a uitat la mine. si intorcandu-va. frumoasa. Dara cum a ajuns gainareasa? . imi zise vulpoiul. ma trezesc cu un vulpoi langa mine. . stii colea. ca eu am fost acel om. ca are copii. poftim de te incalzeste. cand. iata merindetele mele. Mi-am facut un focsor bun. ci sa o iau. Vulpoiul. incepu el a povesti. incepura sa nincheze caii ceilalti si sa faca un zgomot de ti se facea parul . si nu ma va lasa singur pana ce nu voi ajunge la izbanda. dat tot cam cu teama. Eu l-am frecat la ochi. ne-a spus ca se afla la alti zmei. Avuram parte ca zmeii nu erau acasa cand am ajuns acolo. Din una din alta. rude ale zmeilor pe mosia carora eram. am pornit pe taramul zmeilor. luati-ma si pe mine. Acolo am voit sa conacesc. mananca si bea cat vei pofti. . Tovarasul meu de calatorie imi spuse ca a doua zi avem sa trecem pe hotarul unor zmei. de unde se deschidea mai multe drumuri. si asa noi merseram. Ma ciudeam in mine cum de sa nu-l vaz incotro a apucat. pe tata. si am ajuns cam aproape de namiezi la palaturile lor. ne zise ea. de pare ca era facuta din zahar.Atunci ciobanul incepu: . ca acolo credea el ca voi gasi ceea ce cautam. Mandrete ce am vazut acolo nu se poate povesti. ca sa nu o las la zmei. Am plecat din casa parinteasca ca sa fac o fapta care sa veseleasca pe tata. m-am dus la grajd." Apoi am legat ogarul si am sezut amandoi langa foc. Si ajungand la hotarul celorlalti zmei. leaga-ti ogarul. Ce e drept. da-ncalarele am luat colivia cu pasarea maiastra care era in pridvor. iara tovarasul meu s-a intors inapoi. zi de vara pana-n seara. ma rog. sa-mi implinesc slujba cu care m-am insarcinat de buna-voia mea. A doua zi am inaintat pe mosia zmeilor. sa nu-mi mai zici pe nume. Si asa cum zisei. Si ca sa mananc in liniste si sa ma pot incalzi fara frica. "Cat pentru asta.

iara cand era sa beau si eu. Pasamite. biet. si azvarlea din picioare de nu se putea apropia de noi nici o fiara salbatica. Unde se luara zmeii dupa mine. sa-mi ia pasarea. fa-i iara oameni cum au fost. tu sa vezi pentru mine. Atunci el imi zise: "Stii ce? Aide sa ne prindem frati de cruce. iara eu ii impietrii". Eu imi facui curagi. "Pentru dragostea mea. "Acestia sunt fratii tai. si unde racneau de-ti ingheta sangele in vine." Am ascultat si am mers. raspunse el. sa ne racorim. Orbul ma aseza dupa use si imi zise ca sa dau cu sabia sa o tai. se opri in loc. in sfarsit. ma trezii cu o usturime grozava la amandoua picioarele. Ei. Dupa ce ne-am odihnit si am dat multumita Domnului ca am terminat cu bine asta treaba. Iara noi ne urmaram calatoria venind pana iarasi in campia de unde plecasem. puneau zmeii mana pe mine si cine stie ce se alegea de capul meu. detei pinteni calului si impreuna cu tovarasul meu fugeam ca vantul. si daca nu era el. imi raspunse. de nu vei sti. si ii veni vederile ca mai-nainte. Atunci el imi zise: "De vei sti. te vei cai. Dupa ce multumiram lui Dumnezeu. Daca vazu tovarasul meu asa si ca nu este chip a scapa cu fata curata. iara el se ascunse dupa soba. fratii mei imi cocea turta. am obosit de atata drum. asmutara ogarii dupa mine. si-si catau de drum.maciuca. sa priimeasca cu dragoste rugaciunea mea. tu ai ochi. se lipira de parca fusese acolo de cand lumea. cand sa ma intorc sa vaz ce este pricina. ameninta asupra lor si se facura stane de piatra. si fugea incotro vedea cu ochii. dupa ce calatoriram catva. din pizma. zmeii insa veneau ca gandul. le-am dat calul. iara eu imi tineam firea. ii zisei. aide ici la un elesteu pe care il stim noi." "Spune-mi. imi zisera ei. Dupa ce ma lua in brate si ma saruta. inima se facuse cat un purice in mine. asteptai pana sa-mi vie bine. si cum atinsei picioarele la loc. cand vedea ca vine cate un balaur la mine. si unde dedei o data cu sete. cu momele. sa bem cate nitica apa. iara cand intra pe usa. adica pe mosia vulpoiului. l-am intrebat ce insemna acele stane de piatra. ma lua cu dintii de pe la spate. si fugi. te rog". cum facusera si ei. Cum o vazui. ci am socotit mai bine sa ma bag cioban si sa las ca Dumnezeu sa aduca lucrurile asa incat sa se dovedeasca vinovatul. Calul meu. nu ma mai putui scula in picioare. Nu m-am inselat in credinta mea. Eu stiu ca p-aci prin vecinatate este o scorpie mare. In sfarsit a patra zi am dat peste un orb care orbacaia si el pe dibuite. pe care ea il lua. cum de ai ajuns gainareasa . fagaduindu-mi cate in luna si in soare. si de aceea fie dupa voia ta. Si dupa ce imi spuse cum fratii i-a scos ochii. ceea ce imi prelungi scarbosul blestem de a purta lesul vulpoiului. ma ruga ca barim calul sa li-l dau. ca iata puterea lui mare este si judecata lui dreapta. si pentru prietenia ce am legat. incat dintr-o lovitura ii taiai catetrele capetele. mi le taiasera fratii mei. Ma unsei numaidecat cu sangele ei cald. N-am voit sa viu d-a dreptul acasa.Spune si tu. daca vazura ca nu ma poate indupleca. dara o sa te caiesti. in loc sa faca ca tine. pana ce ajunsei la tovarasul care ma astepta la hotar. M-am invoit cu dansul la aceasta si am mers pana am dat de locuinta scorpiei. plecaram fiecare la ale noastre. Unsei si pe orb. plesni de trei ori cu un bici si tot palatul se facu un mar. fiindca simtise ca-i calcase cineva casa. Bau cel mare. se mira si el de frumusetea pasarei. vazui eu ca nu e bine sa-i las tocmai de tot mahniti. Eu sa umblu pentru tine." Si intr-un minut nu stiu ce facu din mana. nici un pas nu mai facura inainte. cum va intra. Tovarasul meu insa intinse mana si racni o data la dansii: stati! Iara ei pare ca fura de piatra de cand lumea. "Frate. "Cine este acolo?" intrebai eu. iarasi te vei cai. bau si cel mijlociu. zise imparatul gainaresei. fata ne astepta in poarta. "Un biet neputincios". Aoleu! dara zmeii cand simtira! unde veneau cu o falca in cer si cu una in pamant. cum eram pus pe branci pe marginea elesteului ca sa ajung cu gura la apa. raspunse el. iara eu o inhatai de mijloc si pe ici ti-e drumul. ii zisei eu. de haine. iara zmeilor li se scurgeau ochii dupa dansa. Cu sangele ei se poate vindeca orice boala ar fi". i-am povestit si eu cum mi-a taiat fratii picioarele. si fugi. sa te port in spinare. si eu am plecat cu tovarasul meu si cu pasarea. rogu-te. Zmeii insa umbla cu sosele." "Mult mi-e draga prietenia ta. ca deodata pietrele acele se scuturara si fratii mei ramasera in mirare vazandu-se fata cu noi. fara a mai asculta la rugaciunile si vaietele mele. Trei zile si trei nopti am mas acolo prinprejurul elesteului. caldura este mare. Ajungand la palaturile celorlalti zmei. Eu am picioare. Ea nu era acasa. Ne luaram ziua buna de la tovarasul meu si plecaram sa ne intoarcem acasa. . Nu asteptaram mult si iata scorpia venea suparata.

. inainte de a multumi lui Dumnezeu ca m-am intors sanatos. am priimit mai bine sa fiu roaba si gainareasa la curtea imparatiei tale.Tata.si roaba? . imi fagadui ca ma va lua de sotie cum voi ajunge la curtea imparateasca. pe care le povestesc acum celor ce ma asculta. Intrara fiecare cu picioarele in cate unul. carii detera in genunchi si cerura iertare de la fratele cel mai mic. Se adusera fratii inaintea imparatului. iar imparatul. Piatra insa a fiului celui mic de imparat cazu dinaintea lui. decat sa ma duc aiurea. pe care il scoase din san. dupa ce facu nunta si-si insoti copilul cu gainareasa. Ei ma silira sa ma iubesc cu unul din ei. intreba imparatul.Daca Dumnezeu va va ierta. El le zise: . multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat cum fapta buna nu moare niciodata. Atunci. Eram si eu fata la acele intamplari. iesind afara. Lumea se adunase de se uita la asta judecata dumnezeiasca. sa mergem catesitrei fratii inaintea lui la judecata. pe care imi era drag sa-l privesc. pietrele fratilor celor mari se intoarsera si lovira pe fiecare in cap cu asa tarie. si nu m-as mai fi intalnit cu dansul. Dupa ce m-am impotrivit la toate siluirile ce amandoi voiau sa-mi faca.Poti tu sa-mi dovedesti.Acest mar. incat in toata imparatia nu se gasea altele ca acelea. se dusera inaintea bisericii si pusera trei uleie departate deopotriva unul de altul. iertati sa fiti si de la mine. incat ramasera morti. daca o fi traind. zise ea. poate sa incredinteze pe orisicine ca eu sunt. si acum. . Imparatul n-avu ce zice. Imparatul ramase si el in mirare. fiii cei mari ai imparatiei tale ma luara unul pe mine si altul pasarea maiastra. plesni dintr-o biciusca de trei ori asupra marului si unde se ridica niste palaturi. imparateste si pana azi. ca ma despartea de fiul cel mic al mariei tale. ca mi l-ar fi luat. si aruncara cu prastia in sus cate o piatra. Neavand incotro. acesta zise: . fiindca-l vazusem ca e un pui de romanas.Dupa ce a taiat picioarele fratelui celui mic. Si voind a sarbatori venirea fiului celui mic. Eu plangeam de ma topeam. care. se cobori de pe tron si puse pe fiul sau in locu-i. ca tu esti acea fata si nu alta? . Fiii d-tale cei mai mari n-au stiut de dansul. fiindca stiam ca Dumnezeu nu va lasa sa se prapadeasca acela care a umblat cu dreptatea in san.

mormoloci.. raspunse modesta vrabiuta. ceva scoici si altele.. Vazand vrabiuta numai ce-i zise cu ingamfare: . racusori. care era pe aproape. Pe lac un cocostarc trecea maiestos ciugulind alene cate un pestisor sau mormoloc. ca proasta.Vai tu. .Fiecare cu ce poate. . Eu nu pot sa intru in apa asa cum nici tu nu poti sa stai pe crenguta asta. Dar de. ... Iaca. pestisori.Nu vorbi in van! Cum poti spune tu asa o jignire? Ia sa vezi! Si unde isi lua zborul si se aseza pe crenguta de langa vrabiuta.. si-ti ciugulesti penele pe cand aici in apa este o multime de hrana. iar acesta cazu si se lovi de pamant isi franse o aripa si un picior. auzi vaicarelile cocostarcului si veni iute stiind ca-i rost de masa imbelsugata. care. O vulpe. cum sa vii aici sa ai parte din toate astea cand tu nu esti in stare. o vrabiuta isi ciugulea penele. si unde se porni pe tipete de durere.Vrabiuta si Cocostarcul Pe marginea unui lac.De ce zici asa? il intreba cu sfiala vrabiuta.. pe cat esti de mica si pricajita pe atata esti si de proasta! .Stai pe creanga. Morala: Nu-i destul sa fii mare si falos Daca nu esti intelept si mintos. . sub greutatea cocostarcului se franse. pe ramura unei salcii pletoase.

dar ii puse o singura conditie si anume: .E sigur ca va putea sa dobandeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!.Doamne. vulpile.Doamne. mandru. Cum il vazu. nu se stie ce se putea intampla. .Ai. dar drept sa spun. Doamne. a oranduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sasi duca traiul. incat a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri.Bunule Printe. nu putu sa raspunda nimic. ce vrei?! Zise Dumnezeu putin cam suparat. noul voievod al brazilor. Cerbul. acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala. Cerbul. dar ceru. dar lupul. Fiindca tie nu ti-am dat coarne.. eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap.Nu. dispretuindu-l. Dintre toate animalele care traiesc in padure.. as vrea ceva mai frumos. . Si plecand cerbul la datoria lui. urmarea cu priviri neancrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor. . cerbii si caprioarele – in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata. scoase cerbul un strigat puternic. cerbul. incepura chiar sa se adune.Asa a fost vorba. mai mandru si mai increzut in el..popuse Atotstiitorul. Cerbul.Atunci sa te fac baltat alb cu negru. In clipa cand isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii. Si zicand asa. . ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor.Legenda Cerbului legenda populara romaneasca Dumnezeu. dupa ce a facut toate animalele si vietatile.. multumi lui Dumnezeu. Cerbul. .Bine.. Un lup flamand nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stana din apropiere. serpii si alte jivine – in pamant. nu prea mi-ar conveni. ca sa fiu cunoscut de supusii mei. A randuit ca pestii sa traiasca in ape. Dumnezeu. asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor. infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar. frumoase si ramuroase. numai ca sa-l convinga de neputinta lui. . cerbului. Cum ajunse la marginea padurii. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului. care stia tot ce are sa se intample. Si daca cerbul nu o lua la sanatoasa. care sa-ti stea falnice ca doua pompoane. pentru a-si face rost de ceva de ale gurii. cam cu sfiala ce-i drept. . plin de recunostinta. da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!. iata te binecuvantez sa porti pe cap doua crengi verzi. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca:" socoteala de-acasa nu se potriveste cu . viezurii. revoltat si maniat de obraznicia lupului. el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. se intelege. vazand asa. fie precum ti-e voia. sa i se planga impotriva lupului. pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapan. cauta sa impuna ascultare lupului. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia. cum am dat boilor si altor fapturi ale mele. ingamfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?. Dumnezeu. caprele. ii arata niste colti. ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui.Sa-ti vopsesc blana in rosu?. pasarile sa zboare prin aer. ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat. Atotputernicul ii zise: . intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu. sa-mi fie cu iertare. ursii. cerbule.. fagadui ca da. vazand ca cerbul e nemultumit.. rusinat. . o lua la goana la Dumnezeu. lupii.. de stejar. Caprioarele. Atunci cerbul inspaimantat. a dat binecuvantarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia. si-i mai ceru ceva inainte de plecare. Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapaneasca padurile.

iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pana azi in chip de coarne. omule. Atunci a priceput ca acel pe care il gazduise fusese un sfant. cum a vazut nelegiuirea ologului.Bucuros. ca vezi. eu te-oi purta si tu ma-i indrepta pe unde sa merg.. pentru ca s-a incumetat sa ceara ce nu i se cuvenea si nu merita. cand venea randul orbului. ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor. lasa-ma sa man la noapte in casa ta. S-a asezat apoi la capul podului s-a inceput a se milogi: . punea pentru el banita plina. bre. frate-n cius.. Sfantul Petre ia paharul cu vin si zvarrr. iar cand s-a revarsat de ziua. una tie. S-a spalat orbul pe ochi cu roua. S-au pornit la cersit. cat om avea mamaliga.. in trei dimineti. Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale. ologule! Masoara tu si pune o banita mie. povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb. Ologul a inceput sa masoare..Sui. punea banita goala. Petre! Tu crezi ca ai lovit ologul si cand colo tu mi-ai spart paharul si ai patat cerul. A asternut femeia toale afara pe prispa. ia-ti toiagul. Sufla apoi asupra cerului si facu cioburile stele. l-a invatat sa faca asa cum zisese Dumnezeu si a plecat.. ramanand numai lemnul lor. cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap. sa se usuce.. Mai stam si noi pe acasa.Hei.Plina. Asa bietul orb cand intreba: . cand pamantul se acoperi de roua. a chemat sfantul Petre pe orb. au cerut. du-te pe pamant de spune orbului sa se spele in trei dimineti cu roua pe ochi si air va capata vederea. Asa.Faceti-va mila si pomana cu un biet olog. Dumnezeu ii purtase de grija si-l scoasera din apa niste oameni milostivi. au baut. sunt un biet drumet. Dumnezeu zise: . Dimineata. ba au mai adunat si un sac plin cu malai. care nu era deloc dupa cum isi inchipuise el. Au cerut ei.. banita? . dar si amarnic de fricos. .. plina! Si cum sedeau ei pe malul garlei. . a ajuns in satul unde traia orbul. binacuvantate fie tandarile si vinul.Asculta.. insa il lasa in pace zicandu-i: .. mosule! Dar la mine ca la omul nevoias.Ii plina. Ce au capatat..Sa ramai falos precum esti si fricos. s-au imbracat. au mancat. ologul a dat branci orbului in apa. bre orbule.dupa olog. una mie.cea de la targ".Hai sa impartim malaiul.Acu. A pornit Sfantul Petre pe pamant. Ce om castiga. Dumnezeu atunci a zambit si a spus: . una tie. n-avem nici de unele si numai bunul Dumnezeu stie cum o ducem. ca era in luna lui Florar. iar vinul nori. om imparti frateste.. Dumnezeu si cu Sfantul Petre tocmai stau la taifas dupa masa. . si a dobandit vederea. Petre. dar s-a izbit in toartele cerului si s-a facut cioburi. Ada Sfantul ca sa-i cerce sufletul a intrebat: . Dar fiindca ai vrut sa dai in capul vinovatului. Sfantul Petre si Orbul legenda populara romaneasca A fost unde a fost si a fost cand a fost un orb si un olog si s-au prins frati de cruce si-a zis orbul: . Si in adevar.

Vulpea si Magarul legenda populara romaneasca Cand a facut Dumnezeu pamantul. apoi a sunat din corn si.Ursul. zise: . dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea. la porunca sa. iar vulpii i-a mai inadit coada pe atata si le-a dat drumul apoi. fiindca nu sa mai vazut in oglinda. A adaugat la urechile magarului inca o pereche. ca sa poata scapa de o asemenea podoaba. supuse si blande. la sfarsit. a ramas in barlogul sau. Cel dintai. Luand Dumnezeu condica cea mare. cu tot ce se vede pe el. pana cand nu mai veni nici una in fata Domnului. dar cu gandul ca vor face in asa fel. i-ar fi mai greu de gonit. tot la podoabele voastre. in prostia lui. dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. iar el sa ramana ca netotii. Intreba Domnul pe dobitoace. se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. Toate. iar magarul. Ii chema la sine. adica ursul. voind a-l pedepsi. se vazuse intr-o oglinga si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi. sa se ascunda printre cei impodobiti. Astfel a mers lucrul linistit. Dintre ele s-au gasit insa trei. tipa cu hohot. Tocmai tarziu de tot. vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. Atunci se manie Stapanitorul si cautand printre ele. vulpea si magarul. iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat. Si cum a zis. asteptand sa fie impodobite. Asadar. a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cate sunt. asa a facut. De atunci ursul nu are coada si urechi. s-a gandit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. Incepu dar Dumnezeu sa cheme cate una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. stateau inaintea Domnului.Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti. facu apelul si gasi lipsa de urs. de cate ori vede cate un frate de al lui. nici nu s-a sinchisit de porunca lui Domnului si fiindca era iarna. care au voit sa-l pacaleasca pe stapanul lumii si acestea au fost: ursul. . De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramana mai la urma celorlalti si. voi adauga si partea celui care lipseste. Se manie dar si mai mult. cand ar fura ceva. s-au adunat toate dobitoacele. daca va avea coada si urechi. certandu-i cum se cuvine. Tot de atunci si magarul. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. dar nu raspunse nici una. iar toata iarna nu iese din barlog. caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca. care dintre ele nu a fost in fata sa. a inchipuit de fiecare cate o coada si o pereche de urechi.

sudoarea siroindu-i pe obraji. iar faima despre frumusetea ei nemaipomenita se raspandi in lung si-n lat. o peti si se casatorira. . Puternicul erou cazu in genunchi. raspunse Mikuluska. incepu sa faca negot. nu reusi sa-l depaseasca. In timp ce calarea. .Hei. asa cum mi-a harazit-o Dumnezeu? .La ce lucrezi acolo. prietene? intreaba Sviatogor.Si eu cu cine ma voi casatori? intreba Sviatogor. se indragosti de ea.Ce este in desaga? intreba eroul abia mai sufland.Spune-mi. scoarta de brad ii cazu de pe trup si ea se transforma intr-o fata frumoasa cum nu s-a mai vazut nici inainte. Veni si Sviatogor sa-i vada nespusa frumusete.Ce ai in desaga aceea. . Apoi. sub un copac inalt.Spune-mi Mikuluska Selianinovici. dar. dar aproape ca isi smulse bratul din umar. Cu toata marea mea putere. . Descalecand. .Mireasa lui Sviatogor poveste ruseasca Marele erou Sviatorgor isi inseua armasarul si porni calare spre campie. raspunse strainul. simtea ca o forta deosebita ii curge prin vine. nici dupa. Sviatogor ajunse la muntii din Nord. o puse pe pamantul reavan. Sviatogor il parasi pe calator si porni calare pana ajunse la raspantie. Dupa ce reusi sa stranga o imensa cantitate de aur. Privind in jur. as putea sa-l ridic si as salta intreaga lume intr-o mana. dar reusi sa ridice sacul cat sa treaca pe sub el o boare de aer.. Luand banii de pe masa. dupa ce calari timp de trei zile.Daca pamantul ar avea un inel fixat in el. cu pielea groasa si neagra ca scoarta brazilor. vazu un tanar care mergea pe jos in fata sa si incearca sa-l ajunga. Ajungand in orasul tarului. Mikuluska. fecioara se trezi si se ridica de pe gramada de balegar.Calaresti tot inainte pana cand vei ajunge la o intretaiere de drumuri. desi galopa cu toata viteza de care era in stare calul.Mireasa lui Sviatogor locuieste in orasul tarului care domneste peste Regatul de la malul marii si zace de 30 de ani pe o gramada de balegar. Acolo. raspunse strainul. . nu pot s-o urnesc de la pamant. pe o gramada de balegar urat mirositor. Iapa sa il purta in viteza peste mari si rauri strabatand distante mari si.Nu imi voi lua o mireasa care vietuieste pe o gramada de balegar! Striga Sviatogor furios si. caci desaga parea lipita de pamant. tu de colo! Striga Sviatogor. o lua pe drumul din stanga si galopa spre muntii din Nord. .Cine esti tu? se mira Sviatogor. Sviatogor privi inauntru si acolo. . Luand 500 de ruble din buzunar.Ridic-o si o sa vezi singur. . calatorul se opri si il astepta pe Sviatogor si luandu-si desaga de pe umeri. Privind inapoi. Cum te chiama? . Sviatogor ii puse pe masa si scotand sabia cea ascutita. .Greutatea intregii lumi se afla in acest sac. Sviatogor prinse desaga cu o mana si trase. zacea o fecioara.. un fierar batea de zor in doua fire subtiri de par. incepu sa-si vanda marfa.Potrivesc sortile celor care se vor casatori. Cand ajunse la marele oras de pe Muntele cel Sfant. in intreaga lume. o infipse in pieptul fecioarei. Dupa ce pleca eroul. spuse el. apuca desaga cu doua maini si trase. taria aceasta i se parea o povara si tanjea dupa momentul cand va putea sa si-o puna la incercare. Este ca si cum ar fi un inel fixat de pamant. . cum as putea sa-mi aflu soarta. dar. . caci armasarul meu nu te poate ajunge. . negasind pe nimeni care sa-si masoare putere cu el. pe care le incarca cu tot felul de marfuri pretioase si porni in largul marii albastre. . isi fauri o flota de vase rosi-inchis. fierare? intreba Sviatogor. Tu ala care mergi pe jos! Asteapta-ma. Acolo. sta un fierar care iti va spune ce soarta tia harazit Dumnezeu. dand pinteni calului porni degraba catre Regatul de la malul marii. se opri in fata unei colibe sarace si umile. intr-o fierarie sub un copac inalt. Ia-o pe drumul din stanga pana vei ajunge la muntii din Nord.

Si sotia sa ii raspunse: . Cand m-am trezit aveam o cicatrice. De la o vreme. a poposit candva un strain care a intrat in coliba mea umila. veti cinsti mai incolo cate un pahar de vin. pornesc ei la drum. Cinci paini de Ion Creanga Doi oameni. cum a mancat drumetul cel strain la masa lor. zice cel cu doua pani.. . daca nu te multamesti.. din intamplare. de la doua. din vorba in vorba. sau veti face cu banii ce veti pofti. Si mananca ei la un loc tustrei. imi cazuse de pe trup. Judecatorul. prietene. zicand: — Primiti.Stand Sviatogor langa sotia sa. si tot ca ale tale de mari. aceasta mica multamita de la mine. au primit. domnule judecator. cand e vorba de dreptate. sa odihneasca bucatele. nici de unde cumpara. dac-a venit intamplarea de-asa. dupa multa staruinta din partea celui al treilea. si cum a zice judecata. flamand cum era. noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat. cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i imparta. si banii pentru pane ii avem in punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei. zise celalalt.De unde ai aceasta cicatrice pe piept? intreba el. partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic. cu hotararea sa se judece. calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da. Si cum ajung intr-un loc unde era judecatorie. deopotriva cu dansii. in orasul tarului. noi am mancat degeaba. zicand: — Tine. si celalalt doua pani. caci alta udatura nu aveau. iar tu. pentru ca mi-ati dat demancare la nevoie. cunoscuti unul cu altul. caci mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea. Asa cred eu ca ar fi cu cale. De la o vreme. nemaiasteptand multa poftire. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate. desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt. si atunci cum ramanea? — Cum sa ramaie? zise cel cu trei pani. in care eu dormeam pe o gramada de balegar de 30 de ani si a pus 500 de ruble pe masa. . si pace buna. zari o cicatrice pe pieptu-i alb ca zapada. vara. cum a venit intamplarea de au calatorit impreuna. poposesc la umbra unei rachiti pletoase. la umbra. Unul avea in traista sa trei pani. zisera cei doi drumeti calatorului strain. care spui c-a avut trei pani. asa sa ramaie. se asaza jos langa cei doi. cate pani a avut fiecare. Cei doi nu prea voiau sa primeasca. — Ba nu. apoi trebuie sa impartim drept in doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. langa o fantana cu ciutura. pe rand fiecare. dandu-le ziua buna. dar. ca sa aiba mai mare pofta de mancare. se infatoseaza inaintea judecatorului si incep a spune imprejurarea din capat. dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare aminte. dar.In Regatul de la malul marii. Ceilalti mai raman oleaca sub rachita. de-i ospata impreuna cu noi. — Haide si la judecata. zise nemultamitul. caci e tare flamand si n-are nimica merinde la dansul. Acum. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare. de au stat la masa impreuna. Ai avut doua pani intregi. — Daca e vorba de dreptate. necunoscut. frate. ii ajunge din urma si se opreste langa dansii. zise celui cu doua pani: — Si nu esti multamit cu imparteala ce s-a facut. caci nu vedeam lumea inaintea ochilor de flamand ce eram. apoi fa bine de inapoieste un leu istuialalt. omule? — Nu. calatoreau odata. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut. de parca n-au mai fost. Dupa ce-au mantuit de mancat. si mananca. iaca un al treile drumet. calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. Si. zise judecatorul. Tocmai cand scoasera panile din traiste. dupa cum stii. pe un drum. oameni buni. doi lei ti se cuvin. fiindc-am avut trei pani intregi. si incep a manca cu totii pane goala si a be apa rece din fantana. Mai dreapta imparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul. Haide sa ne judecam. Si mie imi opresc trei lei. scoate fiecare panile ce avea si se pun sa manance impreuna. celui ce avusese trei pani. care ma acoperea. iar scoarta de brad. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. fiecare dupa numarul panilor ce am avut. si nu doi si jumatate. fiindu-le foame. Si asa. si fa ce vrei cu dansa. Marele erou Sviatogor intelesese ca nimeni nu poate scapade soarta ce ii este harazita. insa. va rog. Calatorul strain. — Cum asa?! zise celalalt cu dispret! pentru ce numai doi lei. partea dumitale. — Poftim. atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani. pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani. cel ce avuse trei pani da doi lei celui cu doua pani. om bun.

cam cu parere de rau. si sa luam pe istalalt la rand. deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. — Bun! Ia. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane in cate trei bucati deopotriva de mari. dumitale ti se cuvine numai un leu. domnule judecator. patru bucati. si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta! Cel cu doua pani. — Bun! Cate cate bucati vin de fiecare om? — Cate cinci bucati. — Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane? — Trei oameni. — Dar de mancat. domnule judecator. uimit de asa judecata. acus avem sa ne intelegem cat se poate de bine! Vra sa zica. domnule judecator. care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita? — Adevarat este. ce nu iubesc a li canta cucul din fata. Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale? — Noua bucati. parca singur mi-ai spus. care spui ca avu trei pani? — Noua bucati ar fi avut. domnule judecator. du-te si la Dumnezeu. zise judecatorul. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu. Acum. mai rau ma acufunzi. — Dar tovarasul dumitale. trei a avut. — Acum. domnule judecator. fiindca numai o bucata de pane ai avut de intrecut. — Udatura ceva avut-ati vreunul? — Nimic. — Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra. dara. domnule judecator. domnule judecator. fa bine de inapoieste un leu tovarasului dumitale. doua am avut. multameste judecatorului si apoi iese. — Si cate a mancat el de toate? — Cinci bucati. Si daca te crezi nedreptatit. domnule judecator. cate bucati ai fi avut dumneata. domnule judecator. domnule judecator. domnule judecator. care spui ca avusi doua pani? — Sese bucati as fi avut. zise judecatorul linistit. numai pane goala si apa race din fantana. domnule judecator. domnule judecator. — Asadar. cate i-au mai ramas? — Patru bucati. in calea trecatorilor. Iar tovarasul dumitale i se cuvin patru lei. vazand ca nu mai are incotro sovai. zicand cu mirare: — Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori. Acum. zise nemultamitul cu indrazneala. — Si cate ti-au mai ramas de intrecut? — Numai o bucata. dar ia sa vezi ca nu-i asa. care stii legile. — Dinioarea. inapoieste un leu tovarasului sau. domnule judecator. ia sa statornicim randuiala urmatoare. dumneta ai avut numai o bucata de intrecut. cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati? — Cincisprezece bucati. ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat. Cel cu trei pani insa. fiindca patru bucati de pane a avut de intrecut. si aceasta ca si cum ai fi avut-o de vanzare. o bucata de pane ramasa de la dumneta si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati? — Taman cinci. domnule judecator. — Acum. domnule judecator. cei ce n-au dreptate nar mai nazui in veci si-n pururea la judecata. — Dar de intrecut. ca si mine. asa este? — Asa este domnule judecator.— De asta chiar ma cuprinde mirare. cate ai mancat dumneta? — Cinci bucati. . tii minte cate bucati ai fi avut dumneta? — Sese bucati. si pleaca rusinat. ca ati mancat toti tot ca unul de mult. avut-a trei pani? — Da. Eu am venit inaintea judecatei sa capat dreptate. apoi vai de lume! — Asa ti se pare dumitale. iar tovarasul dumitale. Ai avut dumneata doua pani? — Da. domnule judecator. — Tovarasul dumitale. — Acum sa stam aici. — Acum. fie de sufletul cui a facut-o acolo. si vad ca dumneata. in ceea ce te priveste pe dumneta.

— Da. Neagu. raspunse Pacala. sa traga pe dracul de coada. zise Pacala. aista-i chiar Pacala. se apropie de dansul si-l intreba: — De unde esti.. apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac. intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala.. imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf. si cati lei dai atata iei. ori vin-aici! Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba: — Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga? — Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala. Grauntele orzului este lungaret. Pacala de Ion Creanga Un negustor. — Ho! ma. stiu de astea. — Bine. zise in sine: Ma!. — D-apoi de care bucate ma-ntrebi? — Te-ntreb daca s-au facut la voi grau. om fara cap ce esti! — Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala. — Ei! cum sa nu-l stii. mai prostule.. — Nu te-ntreb de inaltime. ce ma intreaba. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace. orz si altele. — Cu ce pret se vinde chila ori banita. in toata viata lor. — Nu ma-ntelesesi nici asta. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat? — Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru. sau s-ar apuca de munca... ca as voi sa cumpar si eu. dar spune-mi ce fel se vinde. — Dar cum te cheama pe tine? — Iaca!. tocmai de sub acel mal. umbland prin mai multe sate si orase. Florea. — Eu nu te-ntreb asta. este badea Musat. e atat de lung.Corciogarii. Soare. Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf. incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau. ca orice negustor. destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat? — Cine-i mai mare? Badea Chitu. Negustorul. — Sa-ti spun. eu te-ntreb: cum se da? — Bre!. suparat. — Intelege-ma. ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa.. Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba: — Dar ce bucate se fac acolo la voi? — Mai mult terciu cu mamaliga mancam. — Bine. cum ii scrie lui in carti.. papusoi si altele. sau ar trebui. Negustorul. ca doar n-am nevoie de paie pentru boi. e satul nostru. . el este mai nalt decat toti.. si altul ii da bani: galbeni. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo. zise Pacala.. Iar societatea buna ar ramane nebantuita. badea Stan. ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului. badea Bran. porecliti si aparatori. raspunse Pacala. napoleoni ori altaceva.. dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu. daca nu stii. nemaiavand chip de traiu numai din minciuni. Voicu. si eu de acolo vin. ca sa cumpere grau. aratand negustorului cu mana spre un deal. Coman si altii. cati lei? — Asa cum te-nvoiesti. Negustorul. — De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul. il mai intreba: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? — U! hu!. pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci. Nici asta n-o stii. s-au facut pana la brau. privindu-l lung. mai crestine? — Ia din sat de la noi. voind sa afle ceva de la el. — Nu asa. prostule! Nu te intreb de bucate ferte.

mare frica mai avem. cu ochi. Cand vine sara de la pascut. leac in lume nu mai are.. mani si cu picioare. tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el. Doamne! De ce ma-ntrebi. cand incepe sa mugeasca. da'! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau. ma misc si ma uit ca toti. — Na cinci bani. — Valeu. — Ma!. sparie chiar si copiii din sat. mamulica.. — Dar cum? zise Pacala. . nas. cum? — Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult. — Nu zic asa. cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumniata: cu cap. Prostia din nascare. — Asa te vad si eu. Ia spune-mi. — Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat? — I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran.— Bre!. frate cu Meaza-noapte sau cu Spaimapadurei? — Ei. proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa. ba nici in spitale. fugim de el care incotro apucam. — Ei. ce nu se vindeca in scoale. dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb. zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi? — Avem. ea este o uricioasa boala.. si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc. cand incepe sa cante. gura. de buhaiul lui mos popa. ca atat e de infricosat. maica! Ia. de gandesti ca e turbat..

si sa-i deie de cheltuiala. ca sajunga degraba acasa si sa ieie pelea vulpei. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului. bine. ea striga: "Trage. cumatre ! da'nu stii ca nevoia te duce pe unde nu-ti e voia si te-nvata ce nici nu gandesti? Asculta. te rog. cumatra ! Ti !!! da ce mai de peste ai ! Da-mi si mie. Ea iesise din bizunie si se varase inscorbura unui copac din apropiere. Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte. cum au pornit boii. pana despre ziua.. ii vine miros de peste. cumatre. fara sa te misti. si-i avea peste sa mananci. de-i curgeau sudorile.re-i mai era foame ! Tocmai cand incepuse a manca.Invata-ma. Apoi striga la boi: hais! Joian. Daca ti-i asa de pofta. il duce la vizuina sa si incepe a manca.re ! mi-i pofta ! . vulpea iese la marginea drumului si se culcasub o tufa. ea striga: "Valeu. cumatre ! Dar t-au mancat pestii coada. Carul apropiindu-se de vulpe. ca-mi rupi piciorul !" In zadar s-a nevajit ursul. Taranul vine spre vulpe.Hei. ca eu nu stiu cum se prinde pestele. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicairi.Buna masa. vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos. ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. taranul ce mana boii o vede si. cumatra. Dupa ce l-a strans gramada.. cu mare graba. Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. Ursul. ca sa poata gasi ceva de mancare. nemaizicand nici o vorba. cea ! Bourean. Facandu-se ziua alba. Boii pornesc..Ursul pacalit de Vulpe de Ion Creanga Era odata o vulpe vicleana. gandindu-se ce sa mai faca. cumetre :vrei sa mananci peste? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurei. sarmanul urs. du-te si-ti moaie coada-n balta. crezand ca-i moarta cu adevarat. In acea noapte incepuse a bate un vant rece." Iar cand anina carligul de copac.ca si cum ar fi fost moarta. ca sa scoata vulpea afara.sor ! sare si ea din car si. iaca vine la dansa ursul. Ingheata zdravan si apa din baltoaca. De la o vreme. incepu a striga: . auzind ca inca-l mai ie si in ras. si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit. si cand vazu pe urs ca vine far' de coada.. se duce s-o ucida in bataie.Bun ! gandi vulpea. carul scartaia. in loc sa scoata peste. . si pestele din car cadea. nataraule ! mie nu-mi pasa ca tragi de copac.. Insa.. Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe ! . Atunci el cauta o creanga cu carlig. atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime de peste. smuceste o data din toata puterea. vazand-o ca nici nu sufla. cumatre ! nu trage. ramane far' de coada ! Incepe el acum a mornai cumplit s-a sari in sus de durere. se inciudeaza si mai tare si se repede iute spre copac. zice : Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Ti! ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicand asa.. se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. in lungul drumului. ca toate vulpile.. ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. ori ai fost prea lacom s-ai vrut sa nu mai ramaie pesti in balta? Ursul. nemaiputand de durerea cozii si de frig. Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum. Atunci ea radica putin capul si. Iaca hrana ce o asteptam eu. uitandu-se la vale.. ursul. ca mine. tarand-o pana la car. . dar gura scorburei fiind stramta.. Taranul mana. apuca vulpea de dupa cap si. zareste venind un car tras de doi boi. si incepe a cotrobai prin scorbura. Atunci vulpea ranji dintii si zise : Alei. se uita la ea de aproape si. poate indoit si intreit de cat am scos eu. striga la boi : Aho !aho ! Boii se opresc.Ia mai pune-ti pofta-n cuiu.. vara-ti coada-n apa si stai pe loc. Dar cand apuca ursul de piciorul vulpei. de inghetat limba-n gura si chiar si cenusa de sub foc. il ia. incepe a strange pestele pe drum. ca ta. Taranul mergea pe langa boi si-i tot indemna sa mearga mai iute. . Si. si prinde coada ursului ca intr-un cleste.. alearga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurei si-si vara-n apa toata coada!. ca ta. ursul nu putea sa incapa inlauntru.

zicandu-mi: Scoala. una ca asta. zicea matusa cu jale.. de vuia satul. din oameni. veneam. boierul se primbla cu mainile dinapoi. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. bag mana in scorbura. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! disdimineata. nu stia de asta nici cu spatele... ca ti-l iau eu la depanat! . si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. De-amu bine ca mi-ai spus.Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. sezand in coada sapei. Atunci iau lespedea cu ingrijire. cand as afla ca el a prins pupaza. Si cum ma scol. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. vorba ceea: Tiganului. si cat pe ce sa ma inghita. aproape de Topolita. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. care. Si oricat oi fi mers eu de tare. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. sarmana. cu gand sa prind pupaza. Apoi ma dau jos. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. dar ea. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. la pupaza. duglisule. tacand molcum. ne trezeste disdimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. sa-mi tie de parte. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. unde stiam. si-i dau iar drumul in scorbura. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. si unadoua. canta. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara. cand i-e foame. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii.. inainte de rasaritul soarelui. Dupa asta vin acasa. si norocul meu!. dupa cum auzisem.. nici mai ramane cuvant. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. s-o chinuiasca. pe ce-a fi. pe coasta dealului. numai iacatama-s si eu de dupa un damb.. iar ouale. caut o lespede potrivita. imi iau traista cu blidele.. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?. ma abat iar pe la tei. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. ma sui cu dansa iar in tei. intr-un tei foarte batran si scorburos. iaca si matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. cu ochii painjeniti de-atata uitat. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. parca intrase in pamant. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. bag mana si scot pupaza.. sa fure Ion pupaza. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana moi intoarce eu din tarina. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. sarmana. pornesc spre sat. ma sui intrinsul. cu vai-nevoie. auzindu-i lalaind asa de cu chef.. cu mancarea sleita. florii. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. nemaipunandu-si mintea cu mine. — Hauileo. nu stiu cum se face. li se lungise urechile de foame asteptand. S-apoi. undeva. atunci. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. erau toate numai o chisalita. in toate zilele. vreme trecuse la mijloc doar. pe la pranzul cel mare. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. cum zicea mama... la mos Andrei. fratele tatei cel mai mic. de pene.. tocmai in Valea-Seaca. nu veneam. Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. s-au asternut pe mancare. caci pupaza era ceasornicul satului. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. c-o falca-n cer si cu una in pamant. Atunci au si tabarat balaurii pe mine. de multi ani. ca se afla prin scorburi cateodata si serpi... caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: Taci. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. cand am vrut sa le iau. — Ce spui. lelita. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. Si cum ajung in dreptul teiului. Insa a doua zi dupa asta. vlaguita de atata zbucium. Si pornind eu cu demancarea. Si scapand eu cu obraz curat. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. las' pe mine. si lingurarilor. sa prind pupaza. cumnata. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. mo! ogoiti-va! ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ce-aveti. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea.. Insa mama.

cu cotul subsuoara. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. mosule. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. Un mosneag nebun. si ia acus te scarpin. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. iute ma sui in pod. mai tica! ian stai oleaca. cumnata Smaranda. mai baiate? — De vanzare. cum ii e negustoria. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. — He. cele bune sa s-adune. Apoi bine ca stiu a cui esti. zicand: Iaca pozna. vrajba dintre noi sa piara. zau. uitandu-ma dupa dansa!. cum vad eu.— Nici nu te mai indoi despre asta. c-o vitica de funie.. — Ce gandesti dumneata. . la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. hat! de sumanul mosneagului. Eu atunci. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. cum aud unele ca aceste. drept sa va spun. zise matusa. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. apoi mi-o arunca-n sus. dupa cumparat sumani. daca ma crezi. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. de colo pana colo.. si apoi tavalindu-i prin unt. cu pupaza-n mana. de se stransese lumea ca la comčdie imprejurul nostru. Si cand ajung acasa.. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. caci era tocmai lunea. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. da. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. In ce te bizui de te indarjesti asa. incep a ma purta tantos printre oameni. si eu din pricina ei. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. marti. dupa mama. c-am scapat-o! Pupaza. Vorba ceea: Lasa-l. la baut adalmasul. he! sa fie sanatos dumnealui. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. umflu pupaza de unde era. macar asa. dar cand am auzit eu de tata. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. ca-ntr-un iepure. zbrr! pe-o dugheana si. si parpalind niste pui tineri la frigare. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. cu spaima. zice ca i-am fi luat-o noi. intr-o zi de targ. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. mai! L-as lasa eu. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. si faceam un taraboi. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. sireaca. nu-i o femeie de inteles. zise matusa Mariuca. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. dar vezi ca nu ma lasa el acum! Tocmai asa patisem si eu. cu mama si cu matusa Mariuca. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul... de-i zice aman. taman in ziua de lasatul secului de postul SanPetrului. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. s-a mantuit vorba. sa-mi plateasca pasarea. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. sa-mi fie pe toata ziua. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau.. pe la pranzul cel mic. ba s-un topor iti fac. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. ori in vro dugheana. Si altii ca altii. s-o vand. cumnatica-hai. dupa ce se mai odihneste putin. uitandu-ma inapoi sa vad. gandeam eu. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. si neghina din ogoare!Caci. mai tica. zise un humulestean de-ai nostri. si fratii imi spun. de frica si de osteneala. razand. pe loc mi s-a muiat gura. om bun. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupezei din tei. cand se punea la masa. surioara!. badita! Doamne. si trebuie sa fie pe-aici undeva. strangand cu nedumerire din umere. Si a doua zi.. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. gatul imi pun la mijloc! Eu. sa-i spuna bucurie despre pupaza. cumnata draga. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. daca vrei. soro.. Si cum ajung in iarmaroc.. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. gospodar de la noi din sat. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. din pricina mea. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. iarmaroc nu era?! Dar stii ca esti amarnic la viata. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. fiind ascuns in camara.. batandu-mi-se inima. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ.

unde-i frumos de privit. luandu-mi ziua buna. matusa. Dar in gandul meu: Stii c-am nimerit-o? bine ca nu-s acasa. pana ce dam canepa toata palanca la pamant. ce le duceau lunea in targ de vanzare. si de pe aiurea. si lai. unde era batelistea flacailor si a fetelor. scurt si cuprinzator. Vorba ceea: Nu plateste bogatul. Targu-Frumos. de parca nici nu l-am atins. cu varul Ion si chiar cu baietii si fetele din sat.. ca un baiat de treaba. si mai bine-ar fi!. pe care neavand vreme sa-l sar. ma furisez din casa si ma duc. si acolo. matusa Marioara! vorba de dinioarea. vara. ca te captuseste ea. Roman. s-a dus cu mosu-tau Vasile sub cetate. unde o pui? Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara. stergare din borangic alese. care se vand si panura. — Dar bine. dar nu ma chiteste. de n-aveai chip sa scoti obrazul in lume de rusine. branza.. zicand: Stai. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus. Marioara. mi-a tras o chelfaneala ca aceea.. sa nu spun minciuni. ca tare-as fi avut placere sa ne scaldam impreuna. si de noaten. ducandu-ma acasa si fiind foarte cuminte in ziua aceea. si eu fuga iepureste prin canepa. razesi fara pamanturi. si ea fuga. mai ales duminica la biserica. camesoaie. de care nu s-a ales nimica. ca si matusa Marioara. porci. zicand: — Na! satura-te de cirese! De-amu sa stii ca ti-ai mancat liftiria de la mine. caci jos era prapadenie! Daca vede ea si vede ca nu ma dau. iute si degraba: Ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtisag. drept vorbind. sa fur niste cirese. acus! Atunci eu ma dau iute pe-o creanga. iaca si mos Vasile. si femeile si barbatii. sarut mana matusei. in Cierul Cucului. cum se gaseau. zise matusa Marioara. caci. cu mos Vasile. iaca matusa Marioara.. ma supuresc pe unde pot si. care se cocea-palea de Duminica Mare.La cirese de Ion Creanga Odata. ma trezesc in ciresul femeii si incep a carabani la cirese in san. si odata fac zup! in niste canepa. si mai ales . si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cat pe ce sa puna mana pe mine! Si eu fuga... la o chiua din Codreni. si alte lucruri. care se intindea de la cires inainte si era cruda si pana la brau de nalta. carora le vine cam peste mana targul. de pe la lucru! Ma rog. veniti inadins din alte targuri: Focsani. ca sa nu ma prinda. Vorba ceea: A tunat si i-a adunat. ghiavole.. si eu fuga. sare si faina de papusoi. coapte. Eu. Insa degeaba mai clampanesc eu din gura: cine ce are cu munca omului? Stricaciunea se facuse. nu stiu cum. oloi. spanzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? Si iaca asa cu ciresele. pe loc. mai porcane. la negustori armeni. fratele tatei cel mai mare. pe-aproape de Mosi. itari. Si cum eram ingrijit si ma sileam sa fac ce-oi face mai degraba. dupa mine. cai. Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele si baietii. Si. fugind tot iepureste. genunchere si sardace. ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat. cu vornicul si paznicul. fac vro doua sarituri mai potrivite. ori se impiedica de ceva. pe de laturi iar gard. la tulpina ciresului. Apoi dar.. o cotigeam inapoi. la mos Vasile. se incalceste prin canepa. c-o jordie in mana. Dar mai in deseara. coboara-te jos. si pace buna! Si dupa ce-a venit el rusinat de la ispasa. Si nebuna de matusa Marioara. cum s-o dau. striga pe tata la poarta. sa ne ducem la scaldat. — Nu-i acasa Ion. precum si pe la iarmaroace in toate partile. si vinovatul trebuia sa plateasca. aici ti-i scaldatul? zise ea. si cade jos. si ea dupa mine pana-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sarit. mi se dusese buhul despre pozna ce facusem. si. bernevici.. Asa si tata: a dat gloaba pentru mine. ca te-oi invata eu! Dar cum sa te cobori. ziua miaza-mare. si se fac multe giguri de sumani. ci vinovatul. mai ramai sanatoasa. cand colo. s-a implinit vorba mamei. si mos Vasile era un carpanos s-un pui de zgarie-branza. si pe la scaldat. simi pierd urma. pana la gardul din fundul gradinii. sau joia pe la manastirile de maice. ii spun pricina si-l cheama sa fie de fata cand s-a ispasi canepa si ciresele. Insa ce ti-i buna pocainta dupa moarte? D-apoi rusinea mea. caci numai la dansul si inca la vro doua locuri din sat era cateun cires varatic. si ea pe urma mea. iute ma rasucesc intr-un picior. sarmana. cu ochii holbati la mine. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii. iar prin canepa. doriti unii de altii. Si dupa ce facem noi trebusoara asta. sumane mari. oi. caci. si-mi pare rau ca nu-i varul Ion acasa. atunci. Bacau. laicere si scorturi inflorite. Intru mai intai in casa omului si ma fac a cere pe Ioan. si cu negustoria din picioare: vite. saduca niste sumani. zvarr! de vro doua-trei ori cu bulgari in mine. erau vro zece-douasprezece prajini de canepa. la hora. Si ma chitesc eu in mine. talharule. lana. toata saptamana. crude. ma azvarl peste gard. de n-ar veni degraba. si cusute. si ea fuga. frumoasa si deasa cum ii peria. mai spre poale.

intreaba. faradelege! Mai bine duceti-l la mosie la mine. Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. . Hai. daca le da mana sii tine cureaua. ce-ti bati capul! Cucoana atunci. Da.Ba. sa se caute. pentru imprejurari grele.Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni. Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela. dragi ti-s fetele? — Dragi! — Dar tu lor? — Si ele mie!.Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav. sa nu mai mori! Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe-un trantor. uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multameste cucoanei. se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului. dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pareche in lume. dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste. pacat. sarmanul. luandu-te sub aripa dumisale. ce spune cucoana: ce te-a pune la cotet. cand se ridicasera cateva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scormoli si pe mine la inima. iti da adapost si posmagi. cu bunatatea dumisale. sa tot traiesti. Si asa.acum. Si satul.Ba nu. Ia.I-auzi. faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul. da raspuns cucoanei. sa moara ca un cane.Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul. bata-te intunerecul sa te bata. sa-i luam naravul. suntem datori a ne ajuta unii pe altii. si hai cu dansul la locul de spanzuratoare! Asa era pe vremea aceea. ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug. . intrun hambar cu posmagi. fara sa se carneasca din loc. inca asta n-am auzit! Da' el nu poate sa si-i moaie? . . milostiva cucoana.Ce sa zica. zise cucoana cu mirare. il umfla pe sus. milostiva cucoana. raspunse lenesul.Vai de mine si de mine. Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poate face dintr-ansul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare. Povestea unui om lenes de Ion Creanga Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes. S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.. ca doar stiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o bucatica de pane. ca sa curatim satul de-un trandav. Trageti-i mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura! Atunci unul dintre sateni zise cucoanei: . sa ierte cinstita fata dumnevoastra.. nici imbucatura din gura nu si-o mesteca. ori asa. ca muieti-s posmagii? . hotara sa-l spanzure. sarmanul. cu jumatate de gura. ca pe un butuc nesimtitor. cu toata bunavointa ce ave. si-l ducem la spanzuratoare. mai lenesule. zicand: . cucoana. zise unul dintre sateni. de lenes ce era. ia asa. si-l duceti la vro doftoreala undeva. intreba cu mila pe cei doi tarani. mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva. iacata curtea pe costisa ceea.Bunatatea dumneavoastra. il pun intr-un car cu boi. Noi gandeam sa-ti dam sopon si franghie. Iaca peste ce noroc ai dat. zise cucoana. Cucoana. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni. Iar cucoana. ca n-are vreme de stat la vorba cu noi. vazand in carul cu boi un om care samana a fi bolnav. Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa. zicand: . .Oameni buni. de flori de cuc.Alei! oameni buni. . ori asa. vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului. Vorba ceea: — Mai Ioane. . . Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. raspunde unul. raspunse unul dintre tarani. pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. Bine-a mai zis cine-a zis ca "Boii ara si caii mananca". se lehameteste si de binefacere si de tot. infiorandu-se. si satenii aceia de dansul.

testoasa il ajunse din urma. se aseza sub un copac sa se odihneasca. In departare. obosit si rusinat. Cum o luase cu mult inaintea testoasei. dupa cum ii era felul. vazu ca se lasa noaptea. A doua zi. ca unei mari castigatoare. care credea ca este cel mai bun alergator. Iepurelui i se facu somn. tocmai el. iar testoasa incetinel.Vrei sa facem o intrecere. dis-de-dimineata. I-au dat apoi o cupa. o vazu cum trece linia de sosire si castiga intrecerea. In timp ce manca.Iepurele si broasca testoasa de Esop Un iepure care privea mersul lenes al unei testoase ii spuse acesteia in gluma: . iepurele se aseza sa manance cativa morcovi proaspeti. venira la locul hotarat pentru inceperea cursei. Toate animalele au aplaudat-o. Iepurele a ajuns tarziu. Iepurele porni val-vartej. dar hotarata sa nu se dea batuta. Domnul Soarece trase o linie rosie pentru start si veverita dadu semnalul de plecare cu un fluier. Iepurele mai alerga un pic si. dar trecu mai departe fara sa se opreasca. Isi spuse: . Multe animale voiau sa priveasca intrecerea si asteptau cu nerabdare. Tarziu.Soarele asta e prea fierbinte. sa vedem cine alearga mai repede? Testoasa incuviinta. Asa a aflat ca straduinta este un dar nepretuit. asudata. Sari ca ars si porni pe urmele testoasei. trecu si testoasa. . in dreptul unui sat. Mai bine dorm un pic! Testoasa e inceata si voi avea timp s-o intrec! Cand se trezi.

Fac si eu o covaita .. nu-l mai lua nimeni la rost. Bietul batran.Ce faci tu acolo ? il intreba taica-sau. cum sedeau cu totii in odae.sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori incepu sa-si faca de joaca cu niste scandurele. scapa cate-un oftat adanc. nepotelul . Si de batran ce era.numai. fiul si nora-sa se umplura de scarba. Intr-o zi.din care sa manance tata si mama. Si din ziua aceea ii dadeau de mancare intr-o strachina de lut. Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia. ci-l pusera intr-un colt. inspre seara. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate. Cand vazu aceasta. ca bunicu' !. . Il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si. strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur. . o strachina de lemn.". si nici macar atat cat sa se sature. Si-i cumparara din targ.. pe cateva paralute. . isi spusera in sinea lor barbatul si nevasta. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare. Nu-l mai asezara sa manance cu ei la masa.. "Asta e prea de tot !..ii raspunse copilasul . din ziua aceea. Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul. abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa. auzul ii slabise si-i tremurau genunchii le orice miscare. dar batranul se inchise in amaraciunea lui si nu scoase o vorba. Si iata ca odata. cazu pe jos si se facu cioburi. si ochii-i lacrimau de amaraciune. Din cand in cand. trebui sa manance de aici inainte doar din strachina de lemn. Cand sedea la masa sa manance. iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura. nora apuca sa-l certe de zor. mancara iarasi cu totii impreuna.. privirea i se tulburase.Bunicul si nepotul de Fratii Grimm A fost odata un batran impovarat de ani. langa vatra. cand n-or mai fi in putere..

numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. Cat despre oameni. si nu venise nici o veste de la ei. dar nici lui nu-i merse mai bine. Si avea roiul acesta atata miere. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. care toate trebuie gasite intr-o singura zi. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. ca sa poata lua mierea. strigandu-le: . dar cand fu sa apuna soarele... fratele lor mai mic. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. de-ar fi fost dezlegate.. Si fara sa spuna o vorba. taiata taman la mijloc. ca-l cuprinse deznadejdea. pleca in cautarea lor. si avea palatul asta grajduri. Strigara la el o data. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !.. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. tot mergand ei asa. numai ca nimerira langa un roi de albine. pe care-l poreclisera Prostila. Si cum trecuse vreme.. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. aflat intr-o scorbura de copac. A doua zi. totul mergea atat de incet. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. prostanacul. mai isteti decat el. nu gluma. descuie lacatele si se ivi in prag. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. dadura peste un lac. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat. dar mosneagul nu-i auzi.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. sa creada c-o sa poata razbi prin lume. strigara a doua oara. Si avea usa asta o ferestruica. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. ca se prelingea pe trunchi. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. cei trei frati dadura peste un palat.. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. Si se preface si el in stana de piatra. pe luciul caruia inotau o multime de rate. dupa un cot de deal. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . Mai strigara a treia oara. se aseza pe o piatra si incepu sa planga.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. Si cum plangea el asa. Si oricat se stradui el. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale.Auzi. Erau tocmai furnicile pe . si abia atunci se trezi mosul. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. Iata ca veni si randul lui Prostila.. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu. Si-n ele se aflau o multime de cai. cand noi. facandu-i semn sa-l urmeze. ca sa se odihneasca. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. nu se zarea unul pe nicaieri. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. mosneagul ii duse in cate un iatac. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai..Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. de-ai fi zis ca este un izvoras. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. intr-o buna zi. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. toti de piatra. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. Dar prostila ii opri.Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma.. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume..

Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. urca pe scaunul domnesc. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. dupa moartea craiului. de parca nici n-ar fi fost. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. Ei. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. se ivi inotand un card de rate. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. "Ei. Si iata ca veni in zbor o albina. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. Si numaidecat se risipi vraja. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. .care flacaul le scapase de la pieire. Si lasandu-se in adanc. fiecare gustase ceva dulce . Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. Se roti ea de cateva ori prin iatac. dar cum naiba s-o recunoasca. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. iar cea mica luase o lingurita de miere.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului.

Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . sultanul si sultana vin la mine la ceai. i-a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. . n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o tigaie tot veche de fier. Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul.Da.Bine. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. s-a bagat in cufar. putea sa zboare.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. Numai unul din ei. . Fiindca turcii umblau ca si el. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: „Cand eram noi in copac.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nu-i prea placea. s-a dus in padure. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. stateam intr-o creanga verde. Cum il incuiai. si pasarile ne spuneau povesti. Au sa fie foarte mandri ca mia cerut mana dumnezeul turcilor. multumesc! – a spus feciorul de negustor. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. Asa a facut si feciorul de negustor. din care fiecare din ele era o aschie. toata ziua ne imbaiam in soare. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. . Dimineata si seara beam ceai de diamant. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile.Cufarul Zburator de H. dar una care sa fie cu talc. Cand fundul cufarului scartaia. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra.C. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. Vedeam ca suntem bogate prin . cu ferestre asa de inalte? .Bine. Acuma. cu halat si cu papuci. Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. adica roua. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. Cum mergea el asa. Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. tot mai departe si mai departe. Nu s-a uitat nimeni la dansul. . doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. . Si-a luat zborul. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept. . i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: „Fa-ti bagajul!“ Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. lua inapoi un galben. cand era soare. iar tata vrea sa fie vesele. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. sa vedeti. fiindca era priceput. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. Ea s-a trezit si s-a speriat. da! – a raspuns el. care era mai bun la suflet. deasupra norilor. Cu asemenea indeletniciri. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. dar intr-o buna zi a murit. Toti l-au intampinat cu prietenie. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. Sultanul.Asculta.Sa vii sambata seara – a zis ea. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. cufarul acesta era tare ciudat. sambata seara. Sambata seara povestea era gata. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras.

dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. “Mie mi-a venit pofta sa dansez. Dar asta era numai sclifoseala.“ „Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. Pe marginea ferestrei era o pana de scris. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. obraze subtiri. . „Mai bine sa ne veselim oleaca.. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. Uite. se vede asta!“ – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. „Daca o incununez. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. N-avea nimic deosebit. veche.“ „Da.. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui.“ „In casa aceea. „Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. e ceva delicat si fin.. Afara de caldarea de apa. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. cu care scria scrisori bucatareasa.“ „Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. E drept ca n-a invatat nicaieri. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun“ – au spus chibriturile. si iarna. „Neam prost!“ . doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. Acuma samovarul trebuia sa cante.“ „Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) . Si l-au incununat si pe el. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. toti cati suntem aici stam mereu in casa. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat. De la inceput.“ „Da. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: „Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. de cand am venit pe lume. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut. dac-as fi vrut.si-au spus in gand chibriturile. Fiecare se gandea: „Hei. iarta-ma. „Ba nu. Uite cum stralucim si ce lumina dam!“ Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. ca ai vorbit destul“ – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scantei in toate partile. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput.cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina.“ – a spus vatraiul si a inceput sa danseze. de aceea noi. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. „Ei.“ „Ce frumos povestesti – spuse matura. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!“ „Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara. am ajuns sa stam la bucatarie. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. ramurile celelalte s-au dus care incotro. curata si frecata. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. ma incununati si pe mine?“ – a intrebat vatraiul. incep eu.faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. dar putem sa trecem asta cu vederea. Se vede imediat ca povesteste o femeie. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. mobilele erau sterse de praf. sa vezi ce petrecere ar fi fost!“ Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. care se duce cateodata in curte si se intoarce. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!“ „Sa facem cat mai multa zarva!“ – au spus cu totii. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne si familia noastra sa imprastiat in toate partile. asta pot sa v-o spun. dar era mandra de asta.“ „Mai taci acuma. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. intr-o familie linistita. maine ma incununeaza si ea pe mine“ – s-a gandit matura. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. Deunazi.. da. Doamne.

.. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: „Hai sa ma duc prin oras. „Trebuie sa fac si eu ceva“ – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. fiindca curand avea sa faca parte din familie. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta.Da. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. a fost iluminatie in tot orasul. Nu-i de mirare deloc ca era curios sa afle. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. . Da. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. pocnitori si artificii. . ca sa se bage in cufar. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. .Frumoasa poveste – a spus sultana. Cu o zi inainte de nunta. Il tutuiau acum. sa vad ce spune lumea“. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. seara. dar el cutreiera lumea si spune povesti. dar cand a ajuns in padure. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. L-o mai fi asteptand si acuma. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum.

vedea ca ii tot rade. si ducandu-se la put intro zi. Eu am sa traiesc cu el. fata mea ? Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant. mi i-a luat binisor pe amandoi. se uita inauntru si zise: . nu s-ar mai povesti. Vezi ca inima ii da branci catre dansul. dara ca s-o induplece. Fata imparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. scapa-ma de bubele astea uricioase si imputite. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. imparatul. si ramnea la dansii. cum unii se incurau jucandu-se. si ca il pandea pana ce trecea. dragul neichii. ca de n-ar fi. El nici sa se gandea ca pentru dansul se punea la fereastra. biet. ca fie-sa pusese piciorul in prag si nu voia nici in ruptul capului sa ia pe altul de barbat. Baiatul se minuna de asta. se zapaci pana intr-atata de nu stiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. A fost odata un baiat. Baiatul cel bubos insa de cate ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra.Tata. Ea frumoasa de pica. si se bucura. ghigortule draga. arunca-ma iara in put. si ce sa vezi dumneata ? odata ii cazu bubele. intr-o zi. ca un pui de brad. patea necazul dupa urma fetei imparatului. cum de sa vorbeasca un peste ? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul in put. Intr-o zi.Peste. ii zise: . ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei. De cand se scria musca pe parete. poate sa fie golan. ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei. dara lui stiu ca-i tacaia de sta sa-i iasa afara din piept. .Flacaule. nevinovat. Azi asa. cand scoase apa vazu in ciutura un ghigort. Nici tu joc. Pe el imi zice inima sa-l iau.Tata. Acum isi aduse aminte de dansul. pestisor. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. eu mi-am gasit logodnicul. de la nasterea lui. i-a bagat intro butie si i-a dat pe garla. de cand se bateau ursii in coade. El. Apoi. Daca nu vei voi sa ma insotesc cu el. odata.v Baietii la joc si fetele la hora il huiduia si fugiau de dansul ca de o lepra. dete niste raspunsuri de merse fetei tocmai la inima. tiindu-si firea si luandu-si inima in dinti. ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zambetul pe buze. Drumul insa ii era pe la curtea imparateasca. si rabda. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. nici tu dezmierdare. Nu stiu daca tie iti place ori ba. desi toti erau imparati si fii de imparati. ca o sa aiba in ziua aceea leguma mai deosebita. Bucuria lui. nu s-a mai putut opri. dara mie imi sfaraie inima dupa dansul. Mai mincinos cine nu crede. poate sa fie sarac. tatal sau. infratindu-se. isi inghitea amarul. biet. Si dintr-acel minut. si ducandu-se la imparatul.Baiatul cel bubos si ghigortul A fost odata ca niciodata. vazu ca sunt numai buni de a se lua in casatorie. si nu-ti face pacat cu mine. nici tu veselie. ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau. fetei ii tacaia inima nu-i tacaia. sa stii cu hotarare ca pe altul nu iau.Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine. si ramase curat si luminat. Vezi ca si vorba lui ca si a fetei era vorba cu lipici. il chema de vorbi cu el. In toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. pana ce. ca mult bine ti-oi prinde si eu vrodata. ia asa. nu stiu ce dregea. Atat de mult se fastacise el. El isi uitase de peste. N-apuca sa sfarseasca vorba bine. El. si la sarutat. caci el nici . cum zici d-ta. ba. rogu-te. Pasamite fata imparatului. nevoie mare. si el. ca se pomenea. dara este om de omenie. o data cu capul. numai ca sa treaca. mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata. trecand pe la curtea imparateasca. nu stiu ce facea el. Ei incepura a se boci si a plange de mi ti se rupea rarunchii. golan si fara nici un capatai ? . ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos. destept si apoi mie imi place. Daca vazu tatal fetei. el frumos ca un bujor. fara voia lui. Si fiindca n-avea incotro. Ce nu facu bietul tata-sau. Cand l-a vazut fata de imparat asa mandru si frumos. Ce n-a facut el ca sa se curete de bube ? dara in desert. ce sa vezi d-ta ? pestele incepu sa-i vorbeasca: . se pomenise bubos. cum altii se zbenguiau cu fetele. Cand. Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai. maine asa. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cand vazu ca pe dansul il cheama! Se facu rosu ca sfecla.

Cand privi ceea ce facea. intinse manusitele. cum zisei. de nici imparatul. Venind ursitoarele. la mare marire. si voind sa lege capastrul calului de propteaua portii. toate erau cu randuielile lor. ca hrana i-o va aduce o pasare. cum il vazu asa. In cale se intalni cu un cocor. de aur. imparatul pleca la curtea lui cu hotarare desavarsita a pune gonaci cari sa afle ale cui erau palaturile acelea din coprinsul imparatiei sale. ca ce ar face sa scape de primejdie. Copilul. ba nici ca visa ca o sa ia de nevasta pe fata imparatului. si stranse. Muma-sa.Scapa-ma de nevoia in care am cazut. Ea se ascunse si stete acolo pana ce pleca vulturul. floricelele cele frumoase. slujitori si vanatori. Imparatul ramase stalpit de mirare. se sperie. Napuca sa priveasca cu bagare de seama la lucrurile ce mergeau singure si-si faceau slujba. cum simti ciocniturile vulturoaicei. sa fie mustrat de o proptea. ii fu mila sa-i faca de petrecanie. Dara fiind rodul pantecelui sau. imparatul. . Masa se puse in liniste si cu buna randuiala. coborandu-se din copaci.. el se rataci. da ce. asternuturile. si ii si puse gand rau. mare. cobori scara palatului si veni la poarta de pofti pe acesti calatori inauntru si-i ospata ca pe niste oameni de omenie si rataciti. Atunci si copilul. parca l-ar fi invatat cineva. a doua zi plecara vanatorii cei rataciti. ca sa se mai racoreasca nitel si sa-si astampere necazul. curtea.nu-i batuse capul. ce se nascu implatosat cu un piept de aur. Abia ii iesi din gura vorba cea din urma. cum. Toate lucrusoarele dintrinsul era puse la randuiala lor si toate imi vorbeau ca niste nazdravane. Tot bajbaind ei prin amurg. si sta sa asculte la altele cari vorbeau si se imbarbatau una pe alta la lucru. asa putin la inima cand se intampla de caz in nevoie. si. isi zburli penele de pe dansa si puse gand rau copilului. o apuca razna pe camp. descalecara. ca butia ajunsese la mare. nu-l putu sparge asa lesne. Se duse deci de-l puse intr-un pom nalt si il napusti acolo. imparatul. maturile de casa si de curte. zicandu-le: . si loc de repaus nu este. ca va intampina un zabrac bun de la ai hranitoarei sale. apuca pe vulturoaica de gat. Fata la nunta au fost: fiarele padurii. Cum ajunsera. pe nebagate in seama. casatoria lor fu binecuvantata cu un copilas. Si. Cum il vazu. In vremea aceasta. se plimba de colo pana colo pe dinaintea portii. de unde cunoscura drumul. pana ce o sugruma si cazu jos moarta. aceasta ii infrunta. ma neghiobilor.I!. ele ursi pe copil ca va ajunge om mare. si stranse. fata imparatului. grajdurile.De. lucru ce nu mai vazuse el de cand intrase in butie. aici legati voi caii ? locul cailor este la grajd. cum de sa se arate el. unde mi se facu un palat. Pieptul fiind tare. Cum se duse el. Traiau acolo ei ca in sanul mumei lor. Toate isi aveau vataful lor: tacamurile mesei. ca va ridica tulpina din care iesise ma-sa. Cand. si a-i aduce de mancare. se departase de oamenii sai. trancanaile de la bucatarie. Stapanii palatului cunoscura pe imparatul. copacii cei mareti. vaneaza colea. Unde sa auzi la dansii cearta! ferita santuletul sa vezi la dansii neunire. Gasind o poteca care ii scoase la luminis. ce sa vezi dumneata ? dintr-o pacatoasa de butie. pasarile vazduhului si stelele cerului impreuna cu santa luna. vezi ca nici nu-i trasnea lui prin cap ca ei sa mai traiasca. tatal fetei. Stiu ca poti multe.. si casa de gazduit nici pomeneala. din care va scapa cu fata curata. ghigortule dragut. Si apoi ii veni si cu rusine cum el. ramaind numai cu credincerul sau. odata ii veni in gand ghigortul. Si in adevar. zise. acum sa te vad! Mi-ai dat dovezi de nazdravania ta. nu avea asa palat bogat si impodobit cu de toate frumusetile lumei. Mai gandi o data baiatul cel bubos la ghigort si dori ca palatul sa se stramute intro padure. si incepu a se gandi. dara el nu-i cunoscusera pe dansii. carele crestea repede ca o floare. dete peste palaturile baiatului celui bubos. Si vaneaza ici. Cocorul dand peste o asa bunatate si frumusete . Imparatul nici n-avea vreme sa se minuneze de ceea ce vazu in acele palaturi. chiar de a doua zi incepu a veni un vultur in toate zilele. Atata numai. pana ce intr-o zi se tinu vulturoaica dupa dansul sa vaza unde tot vine el. Vazand insa ca cu bocela nu o scoate la nici un capatai. Dar asa palat maiestru nici ca s-a mai vazut. si acest palat acolo se infiinta. Dorinta lui se implini numat cat te stergi la ochi. se rusina singur de sine. plecase in vanatoare cu o multime de curteni. Ei acolo au facut nunta. Bubosul vazu de pe fereastra ca tot umbla pe dinaintea portii niste oameni. Vulturul urma a hrani copilasul lepadat de ma-sa si pus in copaci. E! ce te faci tu acum ? caci seara se apropie. tatal fetei. Si asa petrecand ei. pentru ca era. si despre care nimeni nu-i povestise nimic. apoi ca va fi povatuit de o alta pasare. cruce de voinic. ca sa-i manance rarunchii. Dupa ce ospata ca un imparat. se imprieteni cu el. tot strangand pumnii si dintii de necaz. El avea de gand ca sa poruneasca mai apoi sa i-l aduca lui acolo. Caci diavolul vrajbei nu cuteza sa-si vare coada intre ei. Cum. vulturoaica veni la copil si cu pliscul incepu a ciocni in pieptul copilului.

dadura in genunchi. tatal ma-sii. cu care se invata la manat.de copil. Apoi fiind si batran. Aci daca ajunse. marturisira ca sunt indragiti. cari domnira cu omenie cate zile avura. nu stiu ce parca ii zicea sa ia in nume de bine pe acest june. El s-a dus sa faca cunostinta cu dansii. Mai tarziu el ii si intrecu la mestesugul de a mana luntrea si ii plimba si pe dansii. cu care se plimba pe apa. Dupa aceasta parintii il rugara sa ramaie cu dansii. Cum il vazu imparatul. cocorul il invata a face o luntre. si se rugara de imparatul sa-i casatoreasca. maine asa. dara cam cu sfiala. Plimbandu-se el asa pe apa. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. pana ce intr-o zi mersera amandoi inaintea imparatului. si vazand adesea pe fata imparatului. Dupa ce se mai mari baiatul. Intr-o zi se incumese ai face cu mustata. mare. sangele apa nu se face. si traiau impreuna in cuibul lui.v Vezi ca. caci si ea pusese ochii pe dansul. ea se uita gales la dansul. caci dupa surghiunirea fetei celei mari dobandise imparatul alta fata. carele stia de patarama celei dintai fete. El nu voi. din alta. fara sa stie de ce. nu se impotrivi nici o cirta de timp. se cobori din scaunul imparatiei si ii urcara pe dansii. . Iar lui. vezi ca ursita lui il tragea in alta parte. a zarit palaturile tatalui sau. si afla ca el este copilul lor. Gasind o carte pe unde colinda cocorul. Fiind tot pe langa imparatul. Si ispravile ce aduse imparatiei prin iscusinta lui facu pe imparat sa aiba pe acest tanar mai de aproape al sau. puse de le facu un pui de nunta de stiu ca s-a dus pomina. Se puse in luntre si iesi la lume. El intra in slujba la imparatul. nu se mai indura a se dezlipi de dansul. A cercetat ce era aceea si a aflat ca acolo traieste o pereche de oameni. Imparatul. dete peste palaturile imparatului. El lua oameni cu dansul in luntre. Azi asa. o aduse baiatului. ci stiind si pe baiat destept si ager la minte. il batu gandurile sa se intinza pana la dansa si nu gresi. ii tacaia inima de bucurie. se dara in vorba si despre copii. Acolo. si rubedenia la rubedenie trage ca acul la magnet. din una. si acesta invata sa citeasca si sa scrie.

Ea zise: . si gasiti pe vreauna la care sa se potriveasca condurul mamei pe piciorul ei.Cautati. Dumnezeu ne-a aratat pe aceea pe care imparatul nostru trebuie sa o ia de sotie. se lasa si el dupa sfatul mai-marilor imparatiei. Si trecand in camara ei. nu s-ar mai povesti. . ci sa se insoare cu aceea la care se va potrivi pe picior condurul ei. de cand se bateau ursii in coade. la tinere si la batrane. am incercat si la bun si la rau. dara vazu ca de la plans nu castiga nimic. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. In casatoria lor ei au trait ca fratii. Un an intreg. fiindca asa lasase cu sufletul imparateasa si pentru ca Dumnezeu chiar oranduise asa. fara nici o isprava. si numai o fata au fost facut. ca un copil ce era. Dete condurul raposatei imparatese si doi trimisi ai Sfatului imparatesc razbatu tari si cetati. sa sileasca pe imparatul sa ia de sotie pe fie-sa. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. se puse pe un plans. ce sa vedeti d-voastra. Si nici in ruptul capului nu voia sa se insoare de a doua oara. ceru timp de trei zilein care sa se gandeasca si apoi sa-si dea raspunsul.imparatii si cetati. targuri si catune. si nu fii asa tantosa. Nici fata nu voia sa ia pe tata-sau de sot. A fost odata un imparat si o imparateasa.Nu te supara. a lasat cu sufletul la ceasul mortii ei si cu juramant ca imparatul. Vazand fata ca n-areincotro. stiind hotararea imparatesei. nevoie mare. se temea de Dumnezeu. Sfatul imparatiei. Ce sa faca dar? Dupa multe chibzuiri. la nici o jupaneasa. Ce sa faca ei? Hotararea imparatesei era lamurita. pana si la roabe. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca imparatul n-ar pacatui de ar lua de sotie pe fie-sa. era cu o stea in frunte. . raspunsera boierii.infratindu-se.incepu a alerga iara dupa jucarii. El se tot impotrivea cu fel de fel de cuvinte. lasata cu grai de moarte. Oricine voia sa-l incerce avea toata voia. deoarece la nimeni de pe lume nu se potrivise condurul raposatei. tatal tau. cea atat de vestita in lume de cuminte.ii spuse cele intamplate si ii ceru sfat. Mai mincinos cine nu crede. Trecand si pe langa masa si vazand condurul. sa nu vaduveasca. cand.Unde ati mai auzit.Gainareasa de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. a lasat cu sufletul ca imparatul. . De cand se scria musca pe parete. si sa spuie ca dupa aceea se va gati. Planse ce planse. Imparatul o iubea. Cand vazura boierii una ca aceasta. Murind imparateasa. Condurul sta d-a pururea pe masa in camara imparatului. din nastere. ci sa ia de sotie pe aceea la care se va potrivi condurul ei. raposata maica imparatiei tale.Am razbatut. Intr-una din zile cand imparatul tinea sfat cu boierii cei mari pentru trebileimparatiei. mai zise fata. ci sa ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei. condurul nu se potrivi la nici o fata de imparat. parca fusese d-acolo. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. intregulet o planse dupa inmormantarea ei. batjocura ca aceasta. boieri dumneavoastra. altul de margaritar si al treilea de diamante. Numaidecat mai-marii tarii zisera fetei sa se gateasca de nunta. la femei de neam si la de cele proaste. Se duse deci la dadaca-sa. .il ia si-l incalta. iaca si fie-sa ca vine si se juca si se zbenguia p-acolo prin camara. Ca si muma-sa. Si apoi. sa ia tatal de sotie pe fie-sa. la nici o cucoana. se tot tinea scai de imparat ca sa se insoare. calca juramantul imparatesei de la ceasul mortii sale. aceasta fata.ii zise sa ceara a i se face trei randuri de haine: unul de aur. Nu trecu mult si se intoarsera precum se dusera. ramasera inmarmuriti de uimire. Imparatul nu mai putea de bucurie de aceasta intamplare. de sa te fereasca Dumnezeu. varsa niste lacrami cat pumnul si suspina de sa-i sparga pieptul. sa nu vaduveasca. domnita. Daca vazu si vazu ca scapare nu este. la nici o taranca. Pasamite. ca de n-ar fi. Ea luase condurul fara sa stie al cui este si pentru ce sta pe masa. cinstiti boieri. cautand la cine s-ar potrivi condurul. sotul ei. dupa ce se gandi si se razgandi. Acum alta nevoie. Sa nu vaduveasca imparatul dupa istavirea ei. Sa lase pe imparatul sa vaduveasca pentru ca nu s-a potrivit condurul la nici o muiere. ba chiar la nici o roaba. Are sa curga multa apa pe garla pana s-ajungi a cunoaste tainele imparatiei ca noi. Dadaca. si la nimeni nu s-a potrivit.

i se facu mila de dansa si induplecandu-se de rugaciunile ei. si iarasi fu chemat imparatul la o nunta a altui imparat. nimeni sa nu ma vaza ce voi face". Se prinse in hora. cu grije. Imparateasa ceru sa i se infatiseze ca sa o vaza si dansa. Acesta cum o vazu. Si in adevar avea si ce vedea. El se duse iarasi cu fiul sau. Fiind sub ascultarea bucataresei. ea se duse si se prinse in hora iarasi langa fiul imparatului. fata de imparat se silea in toate chipurile sa-i fie pe plac. ii lua un inel si nu mai voi sa i-l dea. iute. dara ea. apuca pe cai dosnice. Abia. abia. mai cu seama. bucatareasa. apoi le cuibarea. Gainareasa se ceru si ea de la bucatareasa. Nu-l mai incapea locul. punea clostile si vedea de pui. Iara daca iesi bucatareasa si o vazu. Cand dete in amurg. În vremea aceasta. si fugi si fugi. Boierii ramasera multumiti. o primi inauntru.Cererea ei se indeplini tocmai pe tocmai. Ascultati. Se ceru si gainareasa in ziua aceea. Unde pana aci umbla cu moartea in san. Fiul imparatului juca ce juca. nevinovatia si sfiala ce baga de seama imparateasa la gainareasa ii placu. parca o tot pierdea din ochi. Toti slujbasii curtii o luau in nume de bine. decat numai si numai cu dansul. si toti aveau mila de ea. ca de ale dansei. auzind raspunsul fetei. fiindca fata cam intarziase. Imparateasa se induiosi cand auzi ca o sarmana nevoiasa cere adapost de la dansa si porunci ca sa o puie ingrijitoare de gaini. vazandu-i vrednicia. vai de lume! El o intreba a cui fata este. si ajungand la curtea imparatului locului aceluia. iarasi langa fiul imparatului. Spuse si imparatesei ca o fata sarmana si nenorocita a nazuit la curtea imparateasca si o ruga ca sa o priimeasca sa fie gainareasa curtii. ca si intai. Cand ii aduse hainele. Seimbraca deci in hainele sale cele cu diamante. Acesta. se puse la poarta cu chip umilit si smerit. cum o vazu.isi baga hainele cele frumoase ce le capatase in desagi. pe carari neumblate de picior de om. Dupa nitel timp. Gainareasa se imbraca cu hainele de aur si zicand: "Lumina inainte. se imbraca cu o piele de magar pe care i-o adusese dadaca si fugi. boieri. si cauta de gaini cu voie buna si tot cantand. ii cazu cu tronc la inima! Seindragosti dupa dansa. si pieri ca o naluca din mijlocul horei. sa se mai rasufle putintel. nu le lipsea niciodata. Ei se dusera. se duse ca vantul si. In ziua aceea se ceru si gainareasa de la bucatareasa cu rugaciune ca sa o lase sa se duca si ea prin cetate. O cauta prin toate partile.ii veni inima la loc. Un fel de lancezeala il coprinse. Asa de bine ii sedea gatita. intuneric inapoi. Se dusese vestea pana la imparateasa de harnicia. Mancarea si apa. spre a nu cadea in gurile barfitorilor. Iara el tot vorbind cu dansa. ca-i scapase asa bucatica buna. se indupleca bucatareasa a-i da voie. Unde sa se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde sa scoata ea un cuvintel de para sau de zazanie? Unde sa calce ea cuvantul bucataresei si sa se amestece in certurile si becisniciile celorlalti? Ferit-a Dumnezeu! Ea ingrijea de pasarile din curtea imparateasca.ii mai zise o data sa se gateasca de nunta. cuvantul din poveste.imbracandu-se in hainele cu margaritare. ei crezura ca in cele din urma ea a cunoscut ca trebuie sa se supuie Sfatului imparatiei. Fiul imparatului nu mai putea de inima rea. Ea isi ceru iertare si se fagadui ca alta data nu va mai face asa. Sa se prapadeasca fiul imparatului de parere de rau ca o pierduse.indata ce se intoarse acasa. Seara. dupa multe rugaciuni. Si capatand voie se duse. Merse ce merse. Caci d-aci nainte mai frumos imi este. iute. dadaca ii pregati toate cele trebuincioase spre fuga. acest imparat fu iarasi poftit la o nunta de imparat. Dara bucatareasa nu mai voia sa-i dea drumul. si le da de mancare. ajungand la nunta. Fugind fata imparatului de la curtea tatane-sau. Fiul imparatului se duse si el cu tata-sau si cu muma-sa. Gainareasa. ea pieri. Bucatareasa ii dete voie. Iara daca ispravea treaba cu gainile. acum se mai linisti olecuta.ii mai veni nitica inima. se imbraca iarasi cu pielea de magar. iara zise vorbele ce zisese la venire. si zicand vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor. Trecand hotarul. si tot se uita la dansa. dara ia-o de unde nu e! Se intoarse dara cu inima zdrobita. sa raspunza de dansa. Smerenia. Ea se feri ca sa nu o vaza nimeni.ii aduse si dadaca cele spre fuga. pana ce iesi din imparatia tatalui sau. Fiul imparatului era mandru . dupa ce deschidea cotetele. Pana seara nu juca cu altul. se prinse in hora tocmai langa fiul imparatului. si de unde. Bucatareasa o certa ca prea zabovise. mai cu mila decat clostile. ca si de celalalt rand. Sclipea diamantele de pe dansa de luau ochii celor ce se uitau la dansa. si cu fagaduinta de a nu se mai cere niciodata. ea. Ea porunci bucataresei sa o ia mai de aproape. Ea ii spuse alte gogleze. Mai trecu ce mai trecu. venea pe langa bucatareasa si-i da si ei ajutor. Nu trecu mult si imparatul cu imparateasa si cu fiul lor fura poftiti la nunta la un altimparat. Fata raspunse ca este gata. Cand fu seara. de parea ca este o zana. de barbatia si de curatenia de inima a gainaresei.

veni si cu sfiala se apropie. cu capul plecat si plina de rusine de batjocura tutulor slujitorilor. si cat paci era sa-i oropseasca. Acestuia nu prea ii venea a crede ca fiu-sau sa fi cazut la boala pentru o asa netrebnica. si ca sa se potriveasca inelul la cineva. si la ce fata ori muiere se va potrivi. . El o credea pierita.Sa vie si ea. Toate se grabira a veni. de ciuda. Apoi se veselira veselie imparateasca. puind stema sa in capul gainaresei. ba. tatal gainaresei. fu si el poftit.nevoie mare! fiindca zana numai cu dansul juca cat tinu hora. Umblara boierii si razbatura toate coltuletele. Pasamite prinsese lipici. Imparatul bleojdi ochii la dansa si ramase mult timp uimit de frumusetea ei. Atunci fiul imparatului spuse ma-sii ca pana n-or gasi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el. O adusera cu nepusa masa. Dara cine o asculta! Cum o vazura slugile. Cum ii puse inelul. Incercara inelul si la nici una nu se potrivi. ramase ca trasnit de Dumnezeu. ramasera insa rusinati. Fiul imparatului o data sari din pat. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. atata ii fu. Atunci gainareasa. Cazu la grea boala. Atunci imparatul isi scoase stema din cap si o puse in capul fiului sau. . Muma-sa ruga pe imparatul sa asculte rugaciunea fiului lor. Pare ca nu mai fusese bolnav de cand lumea. Sa se dea fiul imparatului de ceasul mortii. raspunse imparateasa. ducandu-se in cocioaba ei. Chema de fata pe toate muierile. odata rasari ca din somn. Iara imparatul porunci sa umble niste boieri din casa in casa sa incerce inelul. Se adusera toti vracii. cand auzi una ca aceasta!in cele mai de pe urma porunci sa se cerceteze si prin curtea imparateasca. Cand vazu fiul imparatului ca zana lipseste. tot asa facu si imparateasa. Seintoarsera deci cum s-au fost dus. si de unde sa nu fie asa! Cum auzi fiul imparatului ca s-a potrivit inelul. se indupleca si. bucurandu-se in pace de toate fericirile pamantesti. imbracata si frumoasa ca o zana. socotind ca-si facuse seama singura. caci ei nu-i prea era voia sa se dea la iveala imbracata in pielea de magar. sa o aduca cu cinste la curtea imparateasca. toate babele si toti cititorii de stele. se umflara de ras. se imbraca si apoi veni sus. Dupa mai multe tagaduiri. Ea. sa vie si ea. dupa staruinta tuturor. Nunta se hotari si imparatul. slujnicile si roabele. nu se va face bine. caci n-avura ce-i face. parca fu de acolo. Vazu si el acum ca buna bucatica isi alesese fiul lui. Iara cand veni seara. Pasamite pe gainareasa o uitasera toti cu totul. Acesta cand vazu pe fie-sa la cununie. Bucatareasa isi aduse aminte si spuse imparatesei de dansa. gainareasa pieri iarasi ca o naluca. isi spuse toata istoria. Si unde se rotea pe langa dansa si se ingamfa ca un curcan. Fiul imparatului si muma-sa cazura cu rugaciune la gainareasa ca sa se faca cum era la nunta. Porunci de o aduse in fata imparatului. si traira cat traieste lumea.

ca pe vremea aia elefantelul avea un nas ca toate nasurile. dar du-te la lac si vei afla.Scuzati-ma va rog. Elefantelul s-a apropiat de el. Tocmai atunci iesea din apa crocodilul.Ursuletule. dar uite lacul aici.Nu stiu.Sarpe. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: "ce maninca crocodilul seara?" Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intilnit cu ursuletul si-l intreaba: . . Si uite asa. demult. un elefantel foarte curios. repede sarpele boa. de atunci are elefantelul trompa. ce maninca crocodilul seara? . elefantelul s-a intilnit cu sarpele boa: . dar nu stia ca vorbeste chiar cu crocodilul: . Si atita a tras crocodilul de nas si sarpele boa de coada .Elefantelul curios A fost odata. In apropiere de lac. sunt sigur ca vei afla raspunsul. care se afla in apropiere si a inceput sa-l traga pe elefantel de coada. Elefantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!.Nu stiu. Pe drum s-a intilnit cu o broscuta: . ca pina la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe elefantel. Si cum se chinuia bietul elefantel sa scape din gura crocodilului a venit repede. ce maninca crocodilul seara? . dar nasul i se intinsese atit de tare ca aproape ii atirna pe jos. l-a apucat de nas. micut asa ca al tau. a raspuns si sarpele.Nu stiu. Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul.Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni. a raspuns broscuta. dar du-te la lac si vei afla.Broscuto. a raspuns ursuletul. stii cumva ce maninca crocodilul seara? Crocodilul siret ii spune: . ce maninca crocodilul seara? .

la gradinita. incearca sa isi incalte cizmulitele. Pana cand a reusit totusi sa il incalte.Cizmulitele Un copil. tot cu sudoare pe frunte..." Intr-adevar. in sfarsit. Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna.. cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.. Cu tot trasul si impinsul. Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna. baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi. totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate. Cand. dar sunt puse invers. Cand s-a terminat chinul descaltatului." Acum ea nu mai stia ce sa faca." .. Pentru ca nu se descurca. erau pe picior gresit.. a cerut ajutor educatoarei. unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!" Raspunsul? -"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd.. l-a incaltat. l-a intrebat: "Si acum. dar de data aceasta asa cum trebuia.. inainte de a-l trimite afara la joaca. Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!" In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??". educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte.

frumoasa cum nu se poate spune cu gura. apucand drumul peste campie. de mirare. Cand se desteptara. nemiscata pe tron. Si cu adevarat. te intalnii pe tine. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. Amurgise. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. se despartira. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. Si apropiindu-se. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. si nu vazu nici un om. ca mie nu mi se pare a bine. Osteniti de alergatura. auzind vorbele ministrului. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. era odata un imparat tanar. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. se uita in parti. vazu ca toate portile sunt deschise. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. fiind in mijlocul campului. Dar imparatului. Ajungand intr-o padure. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. marite-imparate. Nu-si miscau ochii de la apa. sa pot sa te-nsel. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. fiu de mare imparat.Marite imparate. ci se hotari s-o prinda de vie. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. se scula dis-de-dimineata si. ramase mut. Imparatul. Si asa. Ministrul. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. Te rog.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. Imparatul. o inconjurara din toate partile. Ministrul. cascara si adormira. ce nu era. Imparatul. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. si pe jos. cand il privi. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. o fugari din toate puterile. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. iar la picioare. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. se intuneca. pornira calari peste campii. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. unul dintre tovarasii lui. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. se roti ca un vartej. tineri si frumosi. Si asa. nici frica nu-i trecu prin minte. nici nimic. Inainta fara sfiala. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. Mam prefacut in ciuta. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. ii zise: . cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. sa alergi dupa mine. toate in picioare si cu mainile la piept. speriat c-o scapa. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. imparateasa zanelor. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. Trecand si prin locurile acestea. goni dupa ea ca un nebun. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. tot uitandu-se jur-imprejur. la galop. aflandu-se la stramtoare. Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. si din clipa in care te-am zarit. Intr-o zi. Ciuta. se uita in sus. mari cat oul de porumbita. nici sperietura nu-i patrunse in inima. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. pe cat era de speriat la inceput. incepu sa-i zica imparatului astfel: . Ciuta avea la gat o salba de margaritare. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. insa el tot mai alerga. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. fiecare apucand in alta parte. vazandu-te cum goneai in urma mea. luminatia ta. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. pe inca se mai infricosa. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. apropiindu-se cu mare dibacie. dar toata straduinta lui fu zadarnica. ii raspunse nepasator: . cu acea . Imparatul. mai sus de genunchi. pornit pe urmele ei. Si o alerga calare. Ciuta. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. si imparatul uitase sa mai plece. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog.Zana Zanelor basm romanesc Ce era. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. Fata.

sa ma sui pe scaunul imparatesc. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputul verii si. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti pana-n zori. nici ca-i neagra. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. Cu astazi. fara urma de om sau pasare. crede-ma ca mintea mi se zdruncina. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . neputincios. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. ma aruncai in lac. decat plecarea la vanatoare. cu tovarasii lui. iubitul meu. apoi il dadu maica-sii. un fecior. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire atat de mare la un voinic pentru draga lui. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. si nevasta sa ramase grea a doua oara. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. De-atunci. astepta cu gura cascata. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. zana nevasta nascu un baietel frumos. nimic nu-l mai multumi in viata. imparatul pieri din mijlocul palatului. gata sa inhate copilul. si astepta. il azvarli in gura zgriptoroaicei. voinic si inzestrat nevoie mare. si batu din palme cat putu. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. nici noaptea. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. Dupa trei ani de asteptare. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. am vazut ca trei ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. dar nici altminterea nu puteam sa fac. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. minunandu-se: . se facu nevazuta. Facandu-se apoi ziua alba. Iubitul meu. La urma. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. sa-i zica muierii sale cele nezise. in timp ce voi dormeati. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. Zanele ingrijira de copil. o scrisoare. cu lacrimi ca ploaia. tot uitandu-se la zana nevasta. cu maine. De multe ori vru sa-si deschida gura. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. Dupa un an. Si spunand imparateasa vorbele astea. trecu asa inca un an. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. zicandu-i: .Ia catelul asta de-acilea. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. Si asa. zana nevasta lua copilul in poala. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. il dadura lui taica-sau in brate. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat.Voinicule tanar. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. Asa ca imparatul. dupa ce se invoira. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. se mira si se framanta. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. Vremea trecu repede. il saruta cu nespusa dragoste. facandu-ma nevazuta. bune ori rele. pe marginea lacului. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. . si ma cheama toate zanele acolo. Acum a venit vremea sa fim impreuna. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. eu cu roabele mele. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. nu-i zise muierii sale nici ca-i alba. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. Cand ispravi zana cuvintele. intr-o zi.Iubitul si frumosul meu. Daca nu vei face asa cum iti zic. Nimeni nu stia incotro se dusese. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. Imparatul. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. si fara sa-i fie mila. era cat p-aici sa-si piarda mintile. cu mainile maica-sii. Insa. intr-o livada mica si intunecoasa. Imparatul.mare dorinta. nestiind pricina plansului. vrand-nevarand. se pomenira langa o balta. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. de unde se gaseau in palatul luminos.

si razi. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. o sa viu sa-ti ajut. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere.Flacai credinciosi ai imparatului. . le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. viata nu si-o mai dorea. Imparateasa zanelor le mai zise: . oamenii se uitara unul la altul. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. flacai credinciosi ai imparatului. imparatul se afla in mijlocul palatului. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi. strangandu-si oastea. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. iar imparatul le povesti toate. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetita arsa in flacari. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. Zanele luara toate mancarea si toata baututura.Implinindu-se noua luni. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. nu va jeliti si va-ntristati. Ostenii se-ntoarsera necajiti spre casa. el. intr-o dimineata. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. de s-o putea. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. sa-ti ia si imparatia. feciori ai imparatului. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. Imparateasa le porunci: . si razi si razi pana aproape de lesin. se bucurara si se mirara. vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. cand isi vazura stapanul. si ramasera tracuti. Dupa vre-o cincisprezece zile. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. sunt pe ganduri. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. . se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. ochi in ochi. iar ostenii se dusera la-mparat. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. Intr-o seara. Imparatul isi facu toate planurile si. Cand navali vartej in sala stralucitoare. zi cu zi. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maica-sa.Barbate. cu oamenii cei mai alesi de acolo. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. speriati si amarati. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . A doua zi. ca sa-mi indulceasca inima". se tinu marele sfat imparatesc. pana la murgitul serii. Si asa. nevasta-ta.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. Imparateasa zanelor pleca. a treia zi. cu oaste multa si nenumarata. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: . Zicand vorbele astea. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa.Cale buna va urez si noroc. ca eu. cu toata oastea mea de zane. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. Ea. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. a patra zi. slabi si se topi. tanara doamna. o cutremurare ii cuprinse intreaga fiinta si. Ministrii. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. vorbindu-se de-ale bataliei. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. iar merindele si berea veneau carate in urma. . sa-ti pui lucruile la cale. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. caci zana zanelor. incepu sa rada cu hohote. intorcandu-se grabnic la palat.De noroc sa ai parte. Zvonul se raspandi. sarmanul. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. dar ce fata. Armata mergea inainte. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. Dar. Barbatul sedea la fereastra. fara nici o mila si fara nici o jale. de mult rau ce-i venea. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. imparatul.Dar va intreb. cum il zari ca vine. nascu o fata. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. zana nevasta ii zise: . vazandu-l cat de mult se bucura. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. parca un fulger cazu aspura lui.Zana. pierdut acu doi ani de zile. uitandu-se la nevasta si la fetita si simtind o duioasa bucurie. pleca la batalie. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea.

se intoarse si zise catre barbatul sau: . de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. dupa ce se luara de mana. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. de fetica noastra . zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. Cele doua zane. dar acea caire nu-i folosi la nimic. si indata venira doua zane. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. Capitanul. numai sa le faca cele venea lor la mana. ii zise imparatului: . am ars-o. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. dupa mintea ta. cu ochii tai. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. barbate. ii raspunsera cu glas supus: . ostenii. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. la care te gandeai ziua si noaptea.Ah.Barbate. ce zici. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. pusera copii langa mama lor. dupa ce-i trecu nodul de plans. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. acu un an. apoi ii dadu in poala barbatului. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . apoi sa caza asupra vrajasilor. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. de baiatul meu. Dar toate caintele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. este ca un miel sugaci de primavara. judecasi cum iti veni la gura. intr-o clipa. Acuma. acuma. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. si crede vorba ce ti-am spus. Spunand asa. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. intreband-o: . sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. Vezi. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. sa ma ajuti cum imi spusesi. acum. ea batu din palme cat putu. baiatul. Si asa. ii saruta. biata fata. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! Asa fu si. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. ii mangaie. Si asa. suspinand si lacrimand. dupa putin. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii!Spune-mi. barbate.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand te-am luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. auzind vorbele astea. nesatios de avere. isi lua copii de mana si. pe mine si pe copii nosti. dupa datinile noastre. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. vazand baiatul si fetica. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. acum. . s-ar fi otravit pana la unul. barbate. fetica. atuncea n-o sa mai ai ce zice.. te-ai repezit si pana acolo. flamanda? Zana nevasta.pe care parca o facusesi icoana frumusetii . Zana nevasta se scula in picioare. inchinandu-se inaintea imparatesei lor.Faca-se porunca data. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. . cu mare durere. ale zanelor.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. iubitul meu? Imparatul. nestiind. iubitul meu si doritul meu. ti s-a-mplinit pofta. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. marita noastra imparateasa! Plecara si.Acuma. tu. sa-i vezi cu ochii tai. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. dintr-o singura masa.Vezi. inclinandu-se dupa cum le era datina. pe care ti le spusei. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor.Ce poruncesti. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. acum. De toate astea. acu doi ani.

Bietul imparat, aflandu-se despartit si singur, fara nevasta si fara copii, de jale si de rau ce-i venea, ti se parea ca mancase otrava. De-atunci, zi alba si vesela nu mai avu. Se facea lumina, sau se innopta, fata lui de lacrimi nu se mai usca. In fiecare ceas si in fiecare minut, gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. Asa, din zi in zi, cu plansul, cu oftarea si cu suspinarea, ajunse sa zica toti oamenii, cu mic cu mare, ca imparatul cazuse in prostie, pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. Dar el, cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat, nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci, zi si noapte, isi plangea soarta in care se gasea. Si asa, de mult ce-i era dor de nevasta si de copii, lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. Se-nchise intr-o odaie a palatului, si nici ziua, nici noaptea nu mai iesi de acolo. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca, daca nu, el, sarmanul, de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor, nu-si mai aducea aminte nici de mancare, nici de bautura. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. Dupa aceasta vietuire, lunga si ruginita, iata ce pati intr-o zi. Cum sedea el acolo in odaia lui, ramas pe ganduri, oftand si suspinand, auzi un glas: - Buna dimineata, iubitul meu nevazut de doisprezece ani. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. Cand clipi, ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata, si cu alte douasprezece zane roabe. Imparateasa zanelor, la vederea barbatului, stralucea ca luna plina la miezul noptii, iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Imparatul nu-si crezu ochilor, i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. Asa ca, de uimire si de bucurie, nu putea sa-si vie in fire. Pana la urma se dezmetici, si atunci pricepu ca nu este vis. Se scula cu bucurie si cu mare dor, lua baiatul si fata in brate, si-i saruta si ii mangaie cu iubire, suspinand, apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: - Iubita mea, dupa care oftez de-atata amar de vreme, cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca, iubita mea, era cu putinta sa ne mai vedem, macar si dupa doisprezece ani, sau chiar mai multi ani, cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim, ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data, si nici n-o sa mai mai vezi. Si, dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea, pierisi dinaintea ochilor mei, cu copii impreuna, si ma lasasi viu si intristat, ori mort neingropat. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul, zana nevasta ii zise: - Iubitul si doritul meu barbat, eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga, si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Stiam ca, pentru greseala ce facusesi, dupa datinile zanelor, avea sa fim despartiti doisprezece ani. Si de mare rau ce-mi venea atunci, ca trebuie sa ne despartim unul de altul, mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc, am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. Acum, barbatul meu, toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte, trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. Si asa, se sculara si-si luara baiatul si fata de maini, si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. Din ziua aceea, imparatul, suindu-se pe tronul imparatesc, domni in liniste si fericire, si poate ca mai domneste inca si astazi, impreuna cu fumoasa lui nevasta. Si, cum vi-l spusei, asa basm aflai, Nu stiu cum facui, dar nu inselai.

Inul si Camesa
de Ion Creanga Inul: — Stii tu, camesa draga, ce erai odata?

— Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camesa alba, cu care se imbraca oamenii. — Nu-i asa! Ai fost o samanta, apoi o burueana, clatinata de vant, ca toate buruenele: asa nalta, suptirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamant, te-au legat in fuioare, te-au pus copacel si te-au lasat la soare ca sa te usuci. Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca sa-ti scoata samanta; apoi batut si stalcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus in topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te topesti, adeca sa-ti putrezeasca hlujul. Dupa asta, te-au scos si te-au pus iarasi la soare, ca sa te usuci, razamandu-te de gardul pe care esti intinsa acum. Fiind uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut in pozderie, iara cojita ta in fuior. Femeile apoi te-au ragilat, te-au periet si te-au facut fuior frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au pus in furca si au inceput a toarce, prefacandu-te in tort sau ata. Tortul l-au depanat pe raschitor, spre a-l face caleap; calepele s-au fert cu lesie, sa se inalbeasca, apoi te-au pus pe vartelnita, de pe care au inceput a le depana pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat si te-au invalit pe sulul de dinapoi, punand vergele pintre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzala; si fuscei pintre rost, ca sa nu se incalceasca natra. Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te prin ite si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al lopatelei, teau intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se incepe "gura panzei". Calepele lasate pentru batatura le-au depanat pe tevi cu sucala; apoi, punand tavile in suveica, au inceput a tese, adeca a trece batatura pintre urzala cu ajutorul talpigilor, al scriptilor si al itelor. Ca sa se indesasca firele, batatura se bate cu vatalele, intre care e asazata spata. Si iaca asa te-au prefacut in panza. Cand era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi te-au fert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai inalbit. Cand erai alba cum trebuie, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine ceea ce esti acum, — Mica burueana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine. Ei, draga, poate nu stii ca oamenii mai fac panza si din sora noastra canepa, si din fratele nostru bumbac, ba si din inghimpatoarea urzica mai fac un fel de panza. Dar in fabrici se tes fel de fel de panzeturi, mult mai usor si in timp mult mai scurt. — Bre! multe mai auzi! — Mai asteapta, ca n-am sfarsit inca. Din camesa sau rufa, peste catva timp ai sa te faci tearfa, din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. Apoi te cauta, ca iarba de leac, sa faca la fabrica din tine hartie. — Mare minune mi-ai spus, draga burueana, zise camesa. De-a fi asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie. — Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu intinsa acum, a fost altadata padure. Ce are sa fie de-acum inainte? Matasa, frunza de dud intrata in pantecele unor gandaci. Varul, ce-a fost mai inainte? Dar funiile si odgoanele? s.a. Femeile lenese de la tara au cantecul acesta: Puseiu panza, cand da frunza, S-o gatiiu in San-Vasii Si-mi paru ca ma grabiiu... i de lunga-i ca o punga Si de lata... toata-i sparta! Pe sulul de dinapoi, O suta de latunoi, Pe sulul de dinainte, Cioprea le mai tine minte. Pintre ite si-ntre spata Paste-o iapa desalata; Pintre ite si fuscei Paste-o scroafa cu purcei.

Acul si Barosul
de Ion Creanga Acul: - Mosule, de ce esti zurbagiu? Te sfadesti necontenit cu sora-ta nicovala, tipati si faceti larma, de-mi tiuie urechile. Eu lucrez toata ziua, si nime nu-mi aude gura. - Iaca, ma!... da de unde-ai iesit, Pacala?

- De unde-am iesit, de unde n-am iesit, eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci. - Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Mai baiete, trebuie sa stii ca din sfadalia noastra ai iesit; s-apoi tu ni cauti pricina? - Ma rog, iertati-ma! ca daca n-ar fi fost focul, foile, pleafura si omul care sa va faca sa va deie nume, ati fi ramas mult si bine in fundul pamantului, ruginite ca vai de voi. - Masura-ti vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acusorul? - Aud, dar n-am gura sa-i raspund; si vad, dar trebuie sa rabd. - Vorba ceea, soro: "Sede harbu-n cale si rade de oale". Mai puschiule! Ia sa vedem, ce ai facut tu mai mult decat noi? - Ce am facut si ce fac, indata t-oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatesti si femeiesti, din crestet pana in talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra in bordeiu, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infing in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru. - Da' in stogul de fan nu vrei sa te puie, mititelule? - Nici in stogul de fan, dar nici trantit intr-un ungher al ferariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva in mana decat ferarul? - Ia asculta, te prea intreci cu saga, piciule! Daca sezi la cinste, si toti ingrijesc de tine, cum zici, de ce li impungi degetele? - Da impung pe casca gura cel somnoros, pentru ca voiesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare si frumoase. Tu, pentru ce bati ferul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase? - Mai... da' bun esti de gura! - Si de gura, dar si de lucru. Ei bine, tu mi-ai insirat verzi si uscate; ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, clestele, vatraiul si nenumarate unelte si masini de fer, unele de-o marime uriesa, iar altele mici si bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si ilau? Casa, bisericile, corabia, pustile, tunurile si alte lucruri nenumarate, asa-i ca n-ar fi, de nu eram eu? Tu imi spui de haine frumoase; eu t-oiu spune de casa, de sapa, de secere, de coasa si de plug. Tu imi spui mai mult de frumos, eu t-oiu spune de cele neaparat trebuincioase. - Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, mosule baros. Haine i-au trebuit omului intai, caci nu era sa umble cu pielea goala si descult ca gastele. - Te-ai incurcat cu socotelile, mai baiete. Ba de mancare si casa i-a trebuit omului intai s-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale iti ghioraiesc matele de foame. Ai auzit vorba ceea, ca "Golatatea incunjura, iar foamea da de-a dreptul". - Mai! da' ruginit mai esti! - Ruginit cum sunt, eu v-am facut si trebuie sa ascultati de sfaturile mele. - Asa este, dar te prea lauzi; las' mai bine sa te laude altii. Si tu faci trebi bune, si eu; numai atata, ca tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu sezi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni, iar eu sed cu croitorul si cu tot felul de persoane. - Iar ai inceput, ghibirdic fudul si guraliu? Croitorul tau trebuie sa impunga mai mult de zece ori, pana cand ferarul meu ma radica o data; croitorul tau rupe alta data pe zi cate zece ace; ferarul insa ma are pe viata, ba ma poate lasa si de zestre la copiii de copiii sai. S-apoi inca una: cine dintre acesti doi mesteri e mai grebanos si mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tau? - Mosule! esti batran si multe mai stii; fie pe-a dumitale. - Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa. Zi mai bine ca industria sau mestesugurile, noi le-am adus in lume; ca bogatiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit si t-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca stranepotii mei sa fie mai ciopliti decat mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu va fuduliti si nu uitati obarsia voastra, ca nu cumva sa va ciopliti prea tare si sa ramaneti care fara urechi, care fara dinti, care fara gura, care fara zimti, adeca niste cioarse de nici o treaba. C-apoi atunci iarasi mi-ti ajunge dragus la caus, si sora-mea nicovala va va tine in spate, iar eu va voiu bate pe ruda pe samanta, ca sa prindeti la minte.

Alba ca Zapada de fratii Grimm A fost odata o imparateasa si intr-o iarna. in fulgi mari si pufosi. si cosea langa o fereastra cu pervazul negru. de abanos. craiasa statea intr-un jilt. pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului. aruncandu-si din cand in cand privirea la ninsoarea ce se cernea de sus. Si cum cosea ea asa. se intampla sa se .

Iar de-a lungul unui perete se insirau sapte patuceane asternute cu cearsafuri albe ca neaua. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspundea: . ca ti-era mai mare dragul sa le privesti. Fata se culca in el si adormi. imparateasa se inspaimanta grozav si.. dar cand scoase jungherul de la brau si se pregatea sa-i strapunga inima nevinovata. cu sare si cu tot felul de mirodenii. un cutitas si-o cupa cat un degetar.Daca-i asa. scotandu-i plamanii si ficatii. o furculita.. il injunghie si. imparatul isi lua alta sotie. ca ziua luminoasa. si atat de neagra era la suflet ca nu se dadu in laturi sa le manance. ca imparateasa ramase incantata si gandi in sinea ei: "Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada. Si frumusetea imparatesei incepu a pali inaintea ei. fiindca nu voia sa ia toata mancarea numai de la unul singur. le duse imparatesei drept marturie ca i-a implinit in totul dorinta. ca nu rabd sa o mai vad in fata ochilor ! Omoar-o.. de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plezneste fierea de ciuda. si langa fiecare taler se afla cate o lingurita.Frumoasa esti. Alba-ca-Zapada ciuguli cate un pic din fiecare taler. ciupi dintr-o faramita de paine si sorbi din fiecare cupa cate o inghititura de vin. de ziceai ca-i moartea. Vezi insa ca Alba-ca-Zapada crestea si se facea pe zi ce trecea tot mai frumoasa. sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii ! Vanatorul nu iesea din vorbele imparatesei si se afunda cu Alba-ca-Zapada in padure.. de pizma si ciuda. fetita draga. dar nespus de trufasa si mandra. craiasa. In casuta. ca imparateasa nu-si mai gasea pacea nici ziua. si drept marturie ca mi-ai implinit porunca.Oglinda. dar atat de gingase si sclipind de curatenie. maine asa. Femeia asta era cadra de frumoasa. chema un vanator si-i porunci: . si-n geana amurgului dadu cu ochii de o casuta si intra inauntru sa se odihneasca. nu uita sa o intrebe: . si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada. si abia ultimul patut se nimeri sa fie pe masura ei.. vanatorului i se facu mila de ea si-i spuse: . Si-i dadura numele de Alba-ca-Zapada. si cand implini sapte ani. ca privea la multimea frunzelor de pe copaci. Pe o masuta acoperita cu o fata de masa alba erau randuite sapte talere mici. Cum era tare flamanda si insetata. Biata copila ramasese singura-singurica in padurea cea nesfarsita. cand imparateasa intreba oglinda: . si azi asa. fiindca stia ca oglinda graieste numai adevarul.intepe cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada.Maria ta esti cea mai frumoasa din intreaga tara! Imparateasa zambea fericita. Rosul sangelui arata asa de frumos pe albul zapezii. dar nu prea multisor. Dupa ce o aduse pe lume. Intr-un sfarsit. Dar Alba-ca-Zapada e mult." Totusi. oglinjoara. imparateasa muri. . Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea intr-insa. altul prea scurt. era o minunatie de fata: frumoasa ca lumina zilei.Vanatorule draga. sarmana copila incepu sa planga in hohote si sa se roage: . ca si cand de acolo ar fi putut sa se iveasca vreo primejdie . si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumuseste. In cele din urma. cruta-mi viata si-ti fagaduiesc c-o sa-mi pierd urma in salbaticia asta de codru si nu am sa ma mai intoprc niciodata acasa! Si pentru ca Alba-ca-Zapada era atat de frumoasa. mult mai frumoasa ! La auzul acestor vorbe. fugi de te ascunde.Ia fata asta si du-o in adancul padurii. nici noaptea. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Oglinda ii raspunse: . Cum trecu anul. incredintata fiind ca mananca plamanii si ficatii fetitei. Si cum tocmai atunci trecea in fuga pe acolo un pui de mistret. treceu in goana pe dinaintea ei. dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung. Si intr-o buna zi. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc. oglinjoara. si gonea intr-una peste bolovani colturosi si printre maracini. Alerga ea asa. Si fiindca se simtea grozav de obosita. pana ce incepu sa o urasca de moarte. unde nu calca picior de om ! Iar in sinea lui gandea: "Biata de tine. si era atat de infricosata. cat o mai tinura picioarele. rosu ca sangele meu si cu parul negru ca abanosul !" Trecu timpul..si nu stia in ce chip si-ar putea gasi scaparea. parca i se luase o piatra de pe inima ca nu trebuiese sa-si manjeasca mainile cu sange nevinovat. dadu sa se culce intr-un patut. Din clipa aceea. dar nu-i faceau nici un rau. iar fiarele salbatice. toate lucrurile erau mititele. pana la urma tot au sa te sfasie fiarele salbatice!. Imparateasa ii porunci bucatarului sa le gateasca de indata. odata se ingalbeni si senverzi. rosie ca sangele si cu parul negru ca abanosul. incepu sa alerge.Oglinda.

piticii ii zisera: . fiindca lucrurile nu se mai aflau la locul lor. . fiind incredintata ca mancase plamanii si ficatii fiicei ei vitrege. Dupa ce o ascultara fara sa scape vreun cuvintel din istorisirea ei. Atunci. ca n-o sa-i fie greu de fel sa afle ca esti la noi ! Si cine stie ce pune iar la cale ! Nu cumva sa lasi pe cineva sa intre in casa ! Iar imparateasa.Cine a muscat din painisoara mea ? Al patrulea: . si cu totii venira in graba. craiasa.Da. Cand se lumina de ziua. gaseau mancarea gata. ca nu se indurara sa o trezeasca.Frumoasa esti.Cand se intuneca de-a binelea. Ceilalti alergara intr-o goana la patuceanurile lor si incepura sa strige. Dar acolo. Ii chema pe ceilalti. care mai de care: . vazindu-i pe cei sapte pitici se sperie rau. . sa gatesti si sa faci patucurile. Erau cei sapte pitici. sa impletesti si sa tii totul in buna randuiala si curatenie. o intreba: . Ei aprinsera cele sapte lumanarele si. . Peste zi.apucara ei sa strige . Iar cel dea-al saptelea pitic dormi cate un ceas in patul fiecaruia.Cine a stat pe scaunelul meu ? Al doilea urma: .Cine a luat din legumele mele ? Al cincelea: . Ea ingrijea acum de toate treburile casei. Dumnezeule . Dar ei se aratara prietenosi si incepura sa o intrebe cu blandete: . oglinjoara.Si cum se face ca ai ajuns in casuta noastra ? o mai intrebara ei. fata ramanea singura singurica si. fetito ? .raspunse ea. isi dadura seama ca cineva strain cotrobaise peste tot. la cei pitici carunti. Imparateasa se sperie din cale-afara. si de atunci ramase la ei. aburind pe cuptor. sa speli. Apoi indreptara catre Alba-ca-Zapada lumina celor sapte lumanarele si ramasera s-o priveasca.Daca te invoiesti sa vezi de gospodaria noastra. si cum gonise toata ziulica prin padure. asa cum le lasasera la plecare.tare frumoasa mai e copila asta ! Si atat de bucurosi erau.Alba-ca-Zapada . ca ziua luminoasa. sosira si stapanii casutei. ascunsa-n munti. scormonind in maruntaiele lor pentru a scoate la lumina tot soiul de metale. din aceasta pricina. si asa trecu noaptea. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Atunci oglinda ii raspunse: . si pe data vazu o mica adancitura in patucul lui. ci o lasara sa doarma mai departe in patut.Doamne. Si intr-o zi.Pazeste-te de mastera. apropiindu-se de oglinda. . primesc cu draga inima ! raspunse Alba-ca-Zapada.Cine a umblat cu furculita mea ? Al saselea: .Cine a mancat din talerul meu ? Al treilea: .Cine a baut din cupa mea ? Primul pitic cata in jur mai cu luare-aminte. care sfredeleau muntii. Si-i mult. Si-si dadu pe data seama ca vanatorul o inselase si ca Alba-ca-Zapada era inca in viata.Cine a taiat cu cutitul meu ? Al saptelea intreba si el: . . de indata ce se facu lumina in casuta.Si-n patucul meu a stat cineva ! Dar cand cel de-al saptelea se apropie de patucul sau. piticii cei buni avusesera mereu grija s-o povatuiasca: .Oglinda. si-n fiecare dimineata.Cum te cheama. fiindca stia prea bine ca oglinda nu o minte. sa cosi.Cine s-a culcat in patutul meu ?! se minuna el. Alba-ca-Zapada deschise incetinel ochii si. Alba-ca-Zapada le povesti de-a fir-apar totul: cum maica-sa vitrega a pus s-o omoare. apoi poti ramane la noi si n-o sa duci lipsa de nimic.. si cand se intorceau seara acasa. piticii plecau in munti sa scoata aur si tot soiul de alte metale. se credea iarasi cea mai frumoasa de pe lume. dar vanatorul se indurase de ea si-i lasase viata. Sta Alba-ca-Zapada. scotand strigate de uimire. Si atunci primul pitic zise: .. pana ce daduse peste casuta lor. dete cu ochii de Alba-ca-Zapada care dormea in el adancita in somn. mult mai frumoasa ! ..

banuira ca mestera trebuie sa fi pus iar ceva la cale si. de parca ar fi fost moarta. aratandu-si puterea ucigatoare. caci atata timp cat nu era cea mai frumoasa din toata imparatia. mult mai frumoasa ! . sa te gatesc eu cu ea.. nu-i asa?. n-avea de unde sa banuiasca c-ar paste-o vreo primejdie si o lasa sa-i puna cingatoarea. vazand cat de strans ii era mijlocul. cazu jos. la cei pitici carunti. intr-un sfarsit. cand o gasira pe iubita lor Alba-ca-Zapada zacand la pamant. isi reveni in simtiri.Zapada zacand fara viata. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Iar oglinda pe data ii raspunse: . si biata copila. Alba-ca-Zapada. Alba-ca-Zapada isi veni in fire. In cele din urma. Si scotand pieptenele cel otravit. Ajungand ea la casuta lor. fara viata.Ei. fetito ! Ia apropie-te.. fara simtire. ca n-am voie sa las pe nimeni inauntru ! -Da'de privit.. Cum i-l smulsera din par. cercetand copila cu grija.Vezi-ti de drum. il tot plimba pe sub ochii fatei.asa ca n-am de ce sa nu o las inauntru ! Ca doar n-o fi foc ! . de vanzare ! Alba-ca-Zapada isi arunca o privire pe geam si intreba: -Buna ziua. batrana o momi cu cele mai dulci vorbe: . Va sa zica. Dar babusca. si-n timp ce se grabea sa se indeparteze de acele locuri. Cingatori de toate culorile. Fata prinse a rasufla iar. sufletul ei negru clocotea de-o bucurie draceasca.. Dar de-abia ii trecu babusca pieptenele prin par.Ia vino incoa' la baba.gandi fata . tot vie era netrebnica asta !. ca fetei i se taie rasuflarea si cazu jos ca moarta. ca nimeni nu ar mai fi putut sa o recunoasca. Sta Alba-ca-Zapada. si acestia ii atrasera din nou luarea-aminte: . Dupa ce se invoira la pret.Oglinda. si incetul cu icetul. tot nu scapase de Alba-ca-Zapada. o porni catre cei sapte munti si.Acu' s-a sfarsit cu tine. ranji la ea femeia cea haina. si nu mai lasa pe nimeni sa intre cand nu suntem noi acasa ! Si tare multa dreptate aveau..Marfa buna si frumoasa ! se grabi sa-i raspunda negutatoreasa. femeie. fata draga. spre seara. de-acum n-o sa mai fii tu cea mai frumoasa ! hohoti imparateasa si o sterse repede pe usa. Si iarasi o porni peste cei sapte munti. frumoasa frumoaselor !. o incinse repede cu ea si-o stranse atat de tare. craiasa.Negutatoarea ceea nu era alta decat haina de imparateasa. Schimbata astfel la infatisare... Nu mai trecu mult si. ca sa fii si tu o data pieptanata ca lumea !. Si cum se mai speriara.. Batu la usa si striga din toata puterea: . marfa buna ! Alba-ca-Zapada cata afara pe geam si spuse: . Si-i mult. De indata ce o vazura pe Albaca.. Trase zvorul si o pofti sa intre si-i cumpara cingatoarea cea frumoasa. Fereste-te. inserarea cobora curand si cei sapte pitici sosira acasa. Dar acolo. impletita din matase pestrita. haina de imparateasa mesteri un pieptene otravit. venira acasa si cei sapte pitici. ! O ridicara de jos si. taiara in doua cingatoarea. sa te pieptene. Si vicleana scoase una. . pizma ii chinuia sufletul fara ragaz si n-avea clipa de liniste. ca otrava si incepu sa lucreze prin toate madularele. de-acu'incolo.Incepu atunci sa se framante si sa chibzuiasca in ce chip ar putea sa o piarda din nou. la cei sapte pitici carunti. Biata Alba-ca-Zapada nu se gandi la nimic rau si se lasa pieptanata.. da data asta m-oi stradui sa nascocesc ceva fara de gres. ca sa-ti vin de-a binelea de hac !" Si cum la farmece si vraji n-o intrecea nimeni. se pomeni in fata cascioarei celor sapte pitici. ca si cand ar fi . ca femeia cea neagra la inima nici nu astepta sa treaca bine pragul palatului si se si duse glont la oglinda si-o intreba: ."Ei bine. ca ziua luminoasa. Atat de mult ii placu pieptenul. bietii de ei.Vai ce pocit ti-ai pus-o. da' ce ai matale de vanzare ? .Marfa buna de vanzare. ascunsa-n munti.. de cata spaima si manie clocotea in ea. nascociceva: isi vopsi fata si se imbraca intocmai ca o batrana negutatoare. tusica draga.. ciocani in usa si striga: . barem. ca Alba-caZapada se lasa amagita si deschise usa. dadura peste pieptenele cel otravit. . asa cum se cuvine ! o imbie cu blandete femeia. Dar spre norocul fetei. ca un vartej. Le povesti ea piticilor toate cele ce s-au intamplat.Frumoasa esti. oglinjoara. Imparateasa ramase ca stana de piatra cand auzi asta si simti ca-i navaleste tot sangele-n cap. "Se vede cat de colo ca-i o femeie de treaba . Dupa aceea isi schimba hainele si lua infatisarea unei batrane garbovite de ani.. cred ca ai voie sa privesti.De vanzare marfa frumoasa. .

o pieptanara. multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete.Nu. si de fiecare data. ascunsa-n munti. graira care mai de care si.. Auzind-i spusele. in care nu calca picior de om. o gasira pe Alba-ca-Zapada zacand pe jos. asternandu-se pe munca.Nici nu ma gandesc sa-l iau .. Dar cine ar fi apucat sa muste numai o data din el. Si s-a intamplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceeasi. dar fata arata atat de frumoasa. ii desfacura cingatoarea. . strecura ea. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si deodata auzi vorbele dupa care tanjise atat: . striga printre hohote de ras: .Nu pot lasa pe nimeni sa intre. piticii n-or mai putea sa te invie !. de parca s-ar fi aflat doar in somn. ca si cazu jos.Oglinjoara din perete.. fara pic de suflare... la cei pitici carunti.n-am voie sa primesc nimic. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase ! .Maria ta este cea mai frumoasa din intreaga tara ! Abia acum isi gasi linistea inima ei cea pizmasa.Alta paguba sa n-am ! raspunse taranca. marul era nespus de frumos: alb ca spuma. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa. Dar vezi ca marul era cu mestesug facut. In faptul serii. si. intrebarea. in adancul cel negru al pamantului nu o putem cobora ! Ar fi mare pacat !. ca ziua luminoasa. plansera amar si-o jelira trei zile incheiate. Alba-ca-Zapada ravnea de nu mai putea sa guste o data din mar.dormit doar nitelus. i se trezea numaidecat pofta sa-l manance. Vrura dupa aceea s-o ingroape. si-n urma acestora o hulubita. fie ce-o fi. se grabi s-o intrebe: . ca nu-mi dau voiepiticii ! .. sa le ceara gazduire peste noapte. imparateasa ajunse la palatul ei si. Fii pe pace copilito !.. ca nu-i pe bani !. Pleca de acolo cat putu de repede si cand ajunse la palat. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspunse ca si altadata: . lua jumatatea cea inveninata. cautand sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat. ramanea cate unul de veghe. o spalara cu apa si cu vin.. Aici batu la usa. dar Alba-ca-Zapada scoase capul pe fereastra si spuse: . de-acu'. ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea. precum si ca a fost fiica de imparat. si prinse a le povesti cele intamplate. dar totul fu zadarnic. Parea ca-i vie si doarme. si citi cu . amesteca de colo. de-l asezara acolo. Imparateasa ii arunca priviri ca de fiara si. vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada. beata de bucurie. Si schimbata astfel. mult mai frumoasa ! .. cand o porni la drum.Ce. O ridicara. imparateasa isi boi fata si se imbraca in straie de taranca. pe cat poate fi linistita o inima pizmasa. de rosie ca sangele si cuparul negru ca abanosul. Slava Domnului. hai de ia si tu unul. asezandu-se in fata oglinzii. iar pe cealalta oi manca-o eu. piticii o sfatuira din nou sa fie cu ochii in patru si sa nu deschida usa nimanui. imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de manie. cand o vazu pe taranca muscand din el. O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur.Oglinda. intinzand mana pe fereastra.. . ca era tot asa de alba ca zapada. oglinjoara. In ast timp. La infatisare. Atunci. rosie ca sangele si neagra ca abanosul.. te temi sa nu mori cumva otravita ?.. craiasa.raspunse Alba-ca-Zapada .. si-n obraji avea aceiasi bujori rosii dintotdeauna. fara suflare. ca oricine l-ar fi vazut. si apoi se dusera la treburile lor.. Dar acolo.. si amsteca de ici. Dimineata. pe o parte si rumen pa alta. Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca. asa ca piticii nu se indurara sa o coboare in pamant. Si-i mult. o asezara pe o nasalie si. Apoi urcara sicriul pe un varf de munte. chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii mele !" Se strecura apoi intr-o odaita dosnica. intreba iar oglinda: . cand piticii se intoarsera acasa. nu mai putu rabda si. strangandu-se toti sapte in jurul ei. Sta Alba-ca-Zapada. Dar nu apuca sa inghita decat o imbucatura. ii facura un sicriu de clestar.. A doua zi. "Netrebnica asta trebuie sa moara. Dupa ce sfarsi de mestesugit marul. gasesc eu musterii pentru merele mele ! Da' pana una-alta. dand peste casuta piticilor. oglinjoara. ca numai partea cea rumena era otravita. cu viclenie. Iaca.Alba-ca-Zapada. trecu peste cei sapte munti. apoi un corb. grabindu-se sa ajunga la cascioara celor sapte pitici. tai marul in doua: bucata asta rumena mananc-o tu. mai intai se arata o buha. Era moarta ca toti mortii. zile multe nu ar mai avea si cadea mort pe loc. pana ce plamadi un mar otravit.. .Frumoasa esti.

mult mai frumoasa !.Oglinjoara din perete. cu mine !.Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume. si de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu. cu doua fete ce-i semanau leit. Si atat de pocita se facu. Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna. La inceput se codi sa mearga la nunta. recunoscand-o. unde ma aflu ? striga ea nedumerita. o femeie rea si ingamfata. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. craiasa. adause: .. s-a apropiat de oglinda si a intrebat-o: . ca si ei ii cazuse drag. nici unui om nu-i mai fu dat s-o vada si nimeni nu mai stiu ceva despre soarta ei. Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana. ca de cand i-am zarit chipul.. dadu cu ochii de Alba-ca-Zapada si. Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti. ..Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. si daca n-or fi murit.Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta. se intampla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si. inlemni de spaima si ramase teapana ca o momaie. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda pe data i-a raspuns: . Iar la sfarsit.Cu mine esti.. impreuna cu tanarul imparat. cu slove de aur. ca de. ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. Si de cum pasi in sala tronului..Frumoasa esti. care stia de frica nevestei. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. Cu ochii razand de bucurie. bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca. dar o frica atat de ingrozitoare. Si-i povesti toate cate s-au intamplat. Si era din nou vie.Zapada ii sari afara din gatlej. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia sicriul pe umeri si sa-l urmeze. pana se pierdu in adancul padurii salbatice.. ca ard de dorinta sa-mi fii sotie. Dupa ce s-a gatit ea cu vesmintele cele mai de pret.. tot o socoteau un fel de ruda. ca nici ea singura nu mai cuteza sa se priveasca in oglinda. bine-ar fi. Fata era pusa sa roboteasca cat e ziulica de mare. O clipita. ca ziua luminoasa. La nunta o poftira si pe masterea cea haina. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. oglinjoara. din pricina zdruncinaturii. Si de atunci. Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela. dar cum nu-si gasea o clipa de liniste. .Vai.. Doamne. Barbatul avea la randul lui o fiica buna ca painea calda.. doar atat sa fi trecut. din pricina asta. feciorul de imparat ii ruga si cu mai multa staruinta si ardoare: . Cenusareasa de Charles Perrault A fost odata un om bogat.Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e mie cea mai scumpa pe lume ! Auzindu-l cu cat foc vorbea. ca nu stia ce sa mai faca si-ncotro s-o apuce. Spala vase. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana-n picioare.. cu mare alai si voiosie. incepu a-i ruga pe pitici: . Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea. de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn. nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-caZapada. care si-a luat ca nevasta de-a doua. Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire. inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul. dormea intr-un pod pe un brat de paie. Dar tanara domnita e mult. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. ca sa-si ascunda acolo uratenia. Si cum mergeau ei asa. Daca vazu asa. imparateasa se uratea vazand cu ochii. Spaima puse stapanire pe toata faptura ei. si domnita deschise ochii. feciorul de imparat se apropie de dansa si-i spuse: .Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima ! Dar piticii ii raspunsera: . si deodata simti ca i se face frica.Atunci indurati-va si mi-l daruiti. cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre.nesat ce scria deasupra. gandi ca trebuie neaparat s-o vada pe tanara imparateasa.

Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. la scara calestii. intr-un colt al vetrei. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute.Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? .Daca ramai la petrecere o clipa mai tarziu. . zana. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. Cand le pierdu din ochi. se auzea pretutindeni.Ei bine. Regele insusi sopti reginei: . Dansatorii incremenira si viorile amutira.Se duse apoi la cursa de soareci. Surorile cerura parerea Cenusaresei. Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. alege un dovleac si adumi-l. caleasca se va face la loc dovleac.As dori atat de mult. o intreba: . mai spuse zana fetei. da. Nasa fetei. . Astfel gatita. In sfarsit. Intr-o buna zi. stand cu ochii la ea. cu o atingere de nuia. spuse Cenusareasa. lasandu-i numai coaja. unde se aflau oaspetii. Ele o intrebara: . ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. In timpul ospatului. printul. spuse sora cea mare. unul dupa altul. spunandu-le cuvinte de lauda. si o conduse in marea sala de bal. dar ele nu o recunoscura. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. nu manca mai nimic. alerga in intampinarea ei. in sase armasari suri. sosi si seara petrecerii.nasa ei.Cenusareaso. te voi ajuta sa te duci. care se urcara la spatele calestii. Atunci. in admiratia tuturor pentru gratia cu care se misca.Cand isi termina treaba. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. Cenusareasa pleca sa-l caute. oferindu-i bratul.Voi purta rochia de catifea rosie. vestite prin frumusetea lor. Era un echipaj de toata frumusetea. care nu mancasera timp de doua zile.Cu toate hainele sale ponosite. spuse Cenusareasa si suspina din nou.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare.De ce plangi? Ce-i cu tine? . Fata. . vazand-o pe Cenusareasa la bal. fusta cea alba. Cenusareasa calca pentru surorile ei. o intreba: . lacheii-soparle. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. Zana il scobi. se cuibarea in cenusa. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si blanda.Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? . Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert inainte de miezul noptii. care le sfatui cum stia mai bine. se porni se verse lacrimi amare. caii-soareci.Vai.Iar eu. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. . daca vei fi ascultatoare. "E neasemuit de frumoasa". as dori atat de mult. Ii mai darui o pereche de conduri din sticla. Zana o antreba pe Cenusareasa: . Cenusareasa se urca in caleasca..Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. cum nu se mai vazusera. ea facu o plecaciune adanca si disparu. iar straiele tale-vechiturile de mai inainte. Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine.Dupa un timp.Vai. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. care cauta acum un vizitiu. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". . iar ele nu vorbeau decat de toaletele lor.domnisoarelor. ii prefacu. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. unde gasi sase soareci si. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori. ..Da. adauga mezina. care era buna la suflet.Ai dreptate. stiind de sosirea unei printese. in ciuda vesmintelor lor bogate. ti-ar placea si tie sa mergi la bal? . Apoi spuse: Mergi in gradina. du-te si vezi. rabdand de foame in fata oglinzii. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . . Astfel surorile incuvintara ca Cenusareasa sa le pieptane. Fata se apropie de surorile ei. raspunse nasa fetei.Ai dreptate.. vazand-o inlacrimata.. lumea s-ar prapadi de ras. Printul. aduse un dovleac de toata frumusetea. In timp ce acestea o admirau. .

"Te-am prins. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. spre marea ei surpriza. spuse el si se aproprie cu pantofiorul de piciorul Cenusaresei. dar in zadar. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. care s-au straduit in fel si chip sa le intre piciorul in condur.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa din lume. Cenusareasa. cum fata se distra de minune.Ce mult ati zabovit! le spuse ea.De indata.Acasa. careia ii multumi zicand: . o intalni pe nasa ei. poc. ii spuse una din surori. Poc.Printul o urma. uita de povetele nasei ei. a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Acesta lovea cu un ciocan micut. dar nu o prinse.Pot si eu sa-l incerc? Surorile se pusera pe ras. se intampla sa-i cada un condur din sticla.Cavalerul care adusese condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. fara lachei. cele doua surori o recunoscura si se aruncara la picioarele ei. S-a furisat in spatele unui copac si de acolo. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea.Printesa a disparut cum a batut miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. A fost adus apoi celor doua surori. apoi ducesele si intreaga curte. care le privea.Il incercara mai intai printesele. . Cand auzi prima bataie a orologiului. In graba. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. Cand surorile se intoarsera de la bal. Ea atinse cu nuiaua femecata zdrentele Cenusaresei." a zis batranica. poc! Poc. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele. Ajunse acasa fara caleasca. Cenusareasa le ajuta sa se ridice spunandu-le: .Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa? Acestea ii raspunsera: . cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. mai frumoasa decat intaia data. . prefacandu-le intr-o mandrete de straie. poc.Printul nu se misca de langa ea si.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. . Cenusareasa le iscodi: . Domnule Spiridus!" a strigat ea. . Pu Batranica si Spiridusul poveste irlandeza Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor. Cateva zile mai tarziu. dar nu au reusit.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. mai spusera surorile. poc! "Ma-ntreb ce poate fi. pe care printul l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. recunoscu condurul si intreba: .fiul regelui dadu de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantofiorul pe care il gasise. de la miezul noptii. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care-l puse in picior. Cenusareasa fu condusa la print. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. pe care printul il culese. batandu-si joc de ea. A doua zi. pe care se potrivii fara nici o greutate Si mare fu uimirea celor doua surori.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. Nimeni nu o cunoaste.

"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea." "Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur." Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata." Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui. Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata." "Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut. Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur." Si asta a si facut.

Broasca Testoasa cea Fermecata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti; de cand se scria musca pe parete, mai mincinos cine nu crede. A fost odata un imparat, si el avea trei feciori. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare, le-a zis imparatul: - Dragii mei copii, v-ati facut mari; mergeti de va cautati ursitele, ca sa intrati si voi in randul oamenilor.

- Vorbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam, raspunsera copiii si, dupa ce ii sarutara mana, se gatira, care mai de care, sa plece mai curand. Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste cu dansul si banet de ajuns. Mergand spre rasarit, ajunse la curtea unui imparat care avea o fata, singura la parinti. O peti de la tatal ei, imparatul, si invoiala se si facu. Asemenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine, pleca si el inspre apus. Ajunse si el la curtea unui alt imparat, carele asemenea avea o fata. Facura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu dansa. Pe fiul cel mai mic, insa, nu-l tragea inima a pleca in petit. Dara n-avu ce-si face capului, caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. Lua si dansul niste haine, numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit, si de cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam in dorul lelii. Dara unde sa se duca? Nici el, iaca, nu stia. Misca si el picioarele a lene, unul dupa altul inaintea lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare ce intalni in cale, si merse pe ea, fara sa-si dea seama unde se duce. Cand, ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase, il scoase drept la un elesteu mare. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de florile marului, fara sa stie ce are sa faca cu dansa. Ajungand pe marginea elesteului, se aseza si el acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva, balacea cu nuiaua prin apa, si facea haz cum sare stropii de apa, cand o lovea. Apoi incepu a cugeta. El vedea ca fiecare strop de apa, cand pica inapoi la matca, se face cate un armean (cerc) impregiurul lui, si de ce merge se mareste, pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit, fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici intinderea armeanului din giurul lui, ci totul ramanea ca mainainte, adica fata apei lucie ca o oglinda. El era dus cu gandurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua in apa, si nu stia ce facea. Nu mai simtea daca este, ori nu mai este. Cand, iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se uita gales la dansul. Unde lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei, acolo, tast! si dansa, si ochii de la dansul nu si-i mai lua. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. Atata era de dus cu mintile. In cele din urma, cum, cum, baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa varful nuielei lui. Se uita si el la dansa, si parca ii zicea inima ceva, dara nu pricepu nimic. Cand se trezi bine din cugetarile lui, vazu ca soarele da in asfintit. Se scula binisor, fara sa-i pese de ceva, si se duse acasa. A doua zi iarasi asa facu, fara sa-i plesneasca prin cap ceva, si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. A treia zi, cum se scula, pleca iarasi la marginea elesteului. Pasamite il tragea ata la ursita lui. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa, iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor, isi aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat in petit, si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul, iata ca broasca mai tasni o data, iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. Se uita drept in ochii broastei, si simti un nu stiu ce, colea la inimioara, pare ca il sagetase ceva. Sezu iarasi jos. Ar fi voit sa plece, dara parca il pironise cineva locului. Mai voi el sa faca ceva cumva, asa ca sa se departeze, dara in desert. Picioarele nu se mai miscara, ca si cand ar fi fost butucite. Se mira de asta lancezeala. Si, mai aruncandu-si cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. Atunci isi lua inima in dinti si striga: - Asta sa fie logodnica mea. - Iti foarte multumesc, dragul meu iubit, ii raspunse atunci broasca. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Tu esti ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. Se sperie oarecum, fiul de imparat, cand auzi pe broasca vorbind. Ar fi rupt-o d-a fuga, dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase, si plapanda, si frumoasa; cum nu se mai afla sub soare. Ii venea flacaului, de drag, sa o soarba intr-o lingura de apa. Dara se opri, si nu facu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el, caci simti ca, de aci inainte, fara dansa nu va putea trai. Se pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. Aci incepeau una, aci lasau alta, pana ce se pomenira ca amurgise. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor, spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. Broasca intra iarasi in elesteu, iara dansul pleca la curtea imparateasca. Mergea el, dara parca-l tot oprea cineva in cale. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. El se tot intorcea de se uita inapoi. Nu vedea nimic, insa el isi tot intorcea capul si se uita. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramanea cu gatul stramb, de atata uitat inapoi.

Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau, incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea", toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Vru el sa le spuie cine a fost broasca, dara nui detera ragaz, caci ii luau vorba din gura, si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. Daca vazu, tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasa, isi zise el, sa vedem ca cine rade mai la urma, rade mai cu folos". A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos, ca sa-si primeasca nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca in zi de sarbatoare, ostasii se gatira ca de alai, pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. Ce e drept, si ele erau frumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi, cai, carute ferecate; si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. Ei, daca se adunara la un loc, adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic, si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Ii tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice, fiu ii era si al mic, si il durea la inima cand il luau in ras, dara toate fura in desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului, pe din dos, insa, isi bateau mendrele, cum voiau, isi dedeau coate de radeau, si chiar se vorbira, amandoi fratii cu logodnicele lor, sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara, cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul, se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. Vorbira ce vorbira, apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. Atunci ea ii raspunse: - Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat, si inca fata de imparat mare, si avut, si puternic. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara, imparatia ne-a rapit-o dusmanii, si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Vorbele ei mieroase, viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat, dara, tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul, el ii mai zise: - Lasa astea acum. Odata daca te-am ales, tu esti a mea, floncaneasca lumea ce va vrea. Gateste-te, iti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu fratii si cu cumnatele mele. - La noi este obiceiul, adaoga zana, ca inainte de a merge la cununie, sa ne imbaiem. - Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el. - De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. Si facand un semn cu mana, apa elesteului se trase intr-o parte si intr-alta, si in locul lui se vazura niste palaturi, stralucitoare de podoabe, incat la soare te puteai uita, dara la dansele ba. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul ce nici dansul, desi era fecior de imparat, nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie, intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat, de mila sa nu le strice frumusetea. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa, incat inchipuia fel de fel de flori, de pasari si cate nagode toate. Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. Dupa ce iesira din baie si se imbracara, trecura prin gradina, unde mirosul florilor ii imbata. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur, cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Ei se urcara. Cum se puse el langa dansa, un luceafar se aseza pe fruntea ei, si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Caii pornira. Dara zburau de parca natingeau pamantul, iara nu ca mergeau. Intr-o clipa ajunsera la imparatul, tatal baiatului, carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. Cand ii vazura, toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri, si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Fratii cei mai mari o malcira, vazand atata frumusete si atata bogatie. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. Incepura a-si da coate, a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Imparatul nu mai putu de bucurie, cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. Zana se purta cu mare bunacuviinta, si vorbi astfel incat robi toate inimile. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa

cu buni. Si asta facu. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. pentru negustorime si pentru prostime. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. Se pusera la masa. zise Ciinele. Cand se sculara de la masa. Era vesel imparatul pentru aceasta. strigara intr-un grai. dara zana cand juca. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. imprejurul mesei imparatesti. zise Pisica. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. Intre acestea veni seara. Si fiindca am dobandit si eu un os de ros. de s-ar crede. sotia lui. zise Gainusa Rosie. si asa si facu. "Griul este copt". cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. "Cine va secera griul asta?" "Eu nu". "Atunci il voi secera eu". cu mare. Imparatul se cobori din scaun. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. si la cununie si la masa. parea ca n-atinge pamantul. decat vorbele ei. si imparatul impreuna cu dansa. Ceilalti jucau. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. "Acest bob de griu trebuie plantat". Asemenea facura si cumnatele ei. "Eu nu". caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. In curind griul crescu inalt si galben. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. lua cate nitele si baga in san. "Eu nu".si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. "Eu nu". Zana. vezi. lucruri care. ca mult erau cu lipici. In calea ei. fara a se mandri. Eram si eu p-acolo. boieri dvoastra. ii multumi. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. . Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. cu mic. in liniste si in veselie toata viata lui. iara mesenii. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". si se puse o masa d-alea imparatestile. zana se duse la imparatul socru. sa-si cunune toti copiii intro zi. ca la nunta unui imparat. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. zise Gainusa Rosie. zise Ciinele. ii sarutara si ele mana. iara ea. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu. zise Rata. cu agerimea mintii lui. de unde bagase bucatele. se prinsera in hora si jucara. Iara fiul imparatului. zise Gainusa Rosie. "Cine va planta bobul asta de griu?" "Eu nu". nu jucau. un manunchi de flori bine-mirositoare. "Atunci il voi planta eu". i-l dete ca semn de iubire fiasca. zise Rata. m-ar da de minciuna. Si asta facu. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. Mancara si se veselira cat le ceru inima. scotand din san. Atunci multimea. se plecara si le adunara. zise Pisica. cat un lucru mare. incat nu mai semana a haine puse pe om. El dorise. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. Gainusa Rosie de Joseph Jacobs Intr-o buna zi. mi-am pus in gand sa va povestesc. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. si. ii saruta mana. cu purtarea cea cumpatata. ci a alte dihanii. domni in pace. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. Imparatul isi implini pofta inimei lui. dupa povata sotilor lor. "Eu nu". cu prosti. zise ea. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. de umplu locul. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor.

zise Gainusa Rosie. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. zise Rata. zise Pisica. "Eu nu". Dar." si-a spus ea. zise Ciinele. zise Gainusa Rosie. "Eu nu". Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. "Si eu". Ea framinta si coapse piine. "Cineva imi mananca mierea. zise Ciinele. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. Apoi ea intreba: "Cine va framinta si coace piine?" "Eu nu". Iepurasul cel haios poveste europeana Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. "Si eu". zise Rata. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. zise Rata.Cind griul fu secerat. si am sa-l prind. zise Ciinele. zise Pisica. "Eu nu". Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?" "Eu nu". Si asta facu. zise Pisica. "Eu nu". Dar cand l-a atins. "NU. Cind griul fu treierat. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. Si asta facu. "Eu nu". zise Rata. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. eu o voi minca". "Eu voi face asta". astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. "Atunci eu". Ziua urmatoare. zise Ciinele. borcanul a cazut. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. Doamna Urs a intins o capcana. Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?" "Ooo. "Eu nu". zise Pisica. de cele mai multe ori. zise Gainusa Rosie. dar pe marginea lui. NU!" zise Gainusa Rosie. "Atunci eu". A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. "Atunci il voi treiera eu". Si asta facu. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! . Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?" "Eu nu". Si asta facu.

"E. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. avea sa se darame.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. dintr-o clipa intr-alta. Din acea zi. Asta insa o spunea mai mult in soapta. Am putea marturisi chiar ca rostea cuvintele mai mult in gand. da. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. ii aducea un pumn de verdeata. tie iti da mana sa ciripesti si sa zbori incoace si incolo. daca as putea sa scap de aici. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. A aprins apoi focul in camin. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. era atarnata o colivie veche in care se afla un canar de toata frumusetea. asa cum facem noi.Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. ii spuse intr-o zi gatul de sticla. Povestea unui gat de sticla de HC Andersen Era o strada ingusta si intortocheata. fiindca nu putea sa graiasca." si-a zis razand Doamna Urs. spanac si salata ca si restul iepurasilor. . oamenii. mai ales atunci cand stapana lui. deoarece nici un gat de sticla nu s-a dovedit graitor pana in ziua de astazi. in jos spre labute. intors cu fundul in sus si astupat in partea de jos cu un dop. una singura. Sarea sprinten de pe o stinghie pe alta si ciripea cu toata voiosia. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. si acum sa vedem ce am prins. S-a multumit cu morcovi. "Oh. Dar bietului canar putin ii pasa de uratenia coliviei lui. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. apoi pe celalalt.urate si darapanate. era atat de veche si de subreda incat iti venea sa crezi ca. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. Stapanul n-avusese pesemne la indemana un paharut din care sa-i dea canarului sa bea apa si pusese in loc un gat de sticla. cateodata. decat lumea nevoiasa? Dar saracia se dovedea in acest loc cu atat mai necrutatoare cu cat. dar se lipea tot mai rau. Dar. de peste tot. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. in fata odaii de la mansarda. cu case mici.cea mai inalta. o fata batrana. A inceput sa se scurga pe langa urechi. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. sub oala. dintre toate. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea.Ei. . Cine putea sa locuiasca pe-o astfel de strada.

de pilda. .. de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor. n-ai decat sa canti. prieten din copilarie. toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. cu alte cuvinte. A simtit atunci ceva foarte placut. . Poate ca din aceasta pricina obrazul fetei era posomorat si intunecat. prin apa.. cu ochii plini de voiosie si cu buzele carnoase ca niste cirese coapte. Sticla a fost asezata intr-un cos plin cu tot felul de bunatati. Din mijlocul servetelor albe se ivea gatul sticlei. glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie. oricat de rau ar ajunge cineva. Apoi au pus-o deoparte. dintr-o podgorie renumita. cum sa-mi mai arda de cantec? Pe vremea cand eram o sticla intreaga. sa nu mai atarne de nimeni si sa-si croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta.Da. fie ca a fost ea nobila sau nu. i se zarea si eticheta rosie.Sa-mi dati vinul cel mai bun pe care-l aveti – a spus el. albe ca zapada si tot atat de alb ii era si grumazul. Dupa cum spuneam. Oamenii chiuiau in cinstea mea. canarasule! Tot e mai bine sa se gaseasca o faptura plina de voiosie intr-o casa atat de posomorata. Se urcasera toti intr-o trasura. oricat era de straveziu si de stralucitor. prin vazduh si pe sub pamant. era cea mai frumoasa fata din oras. Sticla urmarea pe furis obrazul fetei. Asa. iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii. sarbatorindu-ma. Ti-ar trebui nu stiu cat timp sa stai si s-asculti cate ti-as mai povesti. a ramas uimita bagand de seama cata schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic. pe vremea cand trebuia sa se logodeasca fata blanarului! Totul parca s-a petrecut ieri. sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. intr-adevar. a intrat in pravalie ucenicul unui blanar. pe-o corabie pe care avea s-o conduca el insusi. au fost asezate cu mare grija in lazi. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata. fusese asezata in rand cu altele. In ceea ce ma priveste. In acelasi timp. In clipa aceea. dupa cateva vreme. dupa ce ti-ai pierdut toate rosturile de odinioara. Intr-o buna zi. iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. Dar daca norocul te-a urmarit fara incetare. iar sticla n-avea nici un cusur. care si ea nu-si mai lua ochii de la vecin. Au astupat-o cu multa dibacie. din pricina ca batea vantul. sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. numaidecat. frumoasa si rumena in obraji. dar se vedea destul de bine ca in sufletul ei staruia un graunte de fericire deplina. stiind c-avea sa imprastie in jur o mare multumire. tinerii s-au retras mai de-o parte. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita. altele sticle de bere. La inceput. tie iti da mana sa ciripesti – relua gatul de sticla – fiindca bunul Dumnezeu te-a pastrat intreg si nu te-a schilodit ca pe mine. Se simtea parca stinghera. Blanarul ridica sticla si se grabi s-o destupe. te-ai pomeni ca nu ti-a ramas teafara decat gura si aceasta astupata cu un dop! Stiu foarte bine ca atunci nu ti-ar mai arde de cantec. dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla. Ii lipsea ceva si nu stia ce. sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui. vinul a inceput sa galgaie in pahare. goala si fara dop. Dar de-atunci pana azi prin cate n-am mai trecut! Cate neajunsuri nu mi-a fost dat sa mai intampin! Am strabatut prin foc. avand pesemne sa-si spuna unele lucruri in soapta. Uneori. Cand a fost luata de-acolo si a putut sa priveasca in jur cu mai multa usurinta. Si gatul de sticla incepu sa povesteasca. pe masura ce se racea. Avea mainile subtiri si moi. Dupa catava vreme. Hei. tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui. Ispravise cu cinste cel din urma examen si-a doua zi trebuia sa plece la invatatura in strainatate. In anii tineretii. Vinul era foarte bun. n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar. daca i-ar fi spus cineva. Si intr-adevar. In sfarsit. simtea o mare dorinta sa porneasca in lume. cantam si eu cand in pantec imi galgaia vinul. gatul sticlei hohotea parca de un ras inabusit. tot atat de linistita ca si in trasura. cu gand sa petreaca in crang. oricine simte clocotind in el o unda de duiosie.. branza si untul printre feliile de paine alba. Totul avea sa fie primit de fata blanarului. cu glas tineresc. Invelite in paie. in timp ce amaraciunea ii sapase doua cute la colturile gurii. din pricina ca ramasese in cosul cu merinde. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung.Dar tare as vrea sa vad ce ai face daca ai fi in locul meu si. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. ajunse intr-o pravalie. Dar. Era. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea. Toata lumea era fericita si radea cu voiosie. A tras o pocnitura strasnica la iesirea dopului si. Se ingramadeau laolalta carnatii cu sunca. pe indelete. Sticla n-a putut auzi ce-si spuneau. cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum. fiul unui zugrav. Cand au ajuns in padure. Fata tinea cosul pe genunchi. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite. unele erau sticle de sampanie. ce lucruri de duh nu mi-a fost dat s-aud intr-o lunga calatorie pe care am facut-o. ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita.

Daca furtuna se domolea o clipa. tinand-o strans de gat.“ De buna seama. Si in cele din urma corabia se duce la fund. Fata se uita lung dupa ea. zise ea. cum sta in marginea lacului. Dar. cand iata ca intrara pe usa cei doi flacaiasi care gasisera sticla goala la marginea lacului. Dar putea sa le-auda cantecele si hohotele de ras. „Eu le-am daruit cel mai strasnic vin. Si. A varat-o apoi in cea dintai sticla ce i-a cazut la indemana. am pierit in fundul marii“. A ratacit indelung si zile in sir a vazut soarele rasarind si apunand. In schimb. In ajun. tanarul capitan. Mama deserta numaidecat sticla cea mica in cea mare si adauga atat rachiu cat s-o umple pana la gura. Atunci cand zarile erau aprinse ca para focului. cand intr-o parte. Cu cateva clipe inainte de-a fi pierit in valuri. Dupa ce toata lumea si-a golit paharele. . venea alta si-i lua locul. Au dat peste sticla si-au luat-o cu ei. alaturi de-al sau si de-al logodnicei sale. pe care il chema Peter Jansen. Dar intr-o zi s-a pomenit goala. ajunse sa se plictiseasca. a adaugat: . apa razbate pe punte.Tu mi-ai dat putinta sa sarbatoresc cea mai frumoasa clipa din viata mea! Odata incheiata aceasta sarbatoare. Marinarul. fratele lor. de unde sa-i treaca prin minte ca era aceeasi pe care-o zvarlise in papuris in toiul voiosiei! In ceea ce-o privea. sticla n-avea cum sa se socoteasca injosita.Iata cel mai bun leac – spuneau ei de cate ori Peter Jansen le turna cate-un paharel. au trecut pe marginea lacului doi feciori de tarani. si-a zis ea. venise sa-si ia ramas bun de la ai sai. care nu primise un singur gand din partea logodnicului ei. A fost aruncata intr-un ungher. mult mai tarziu. Tanarul a umplut iarasi paharele. in timp ce vanturile de miazanoapte si miazazi imbranceau valurile. De azi intr-un an vom sarbatori nunta. in cele din urma.Sa bem pentru grabnica mea reintoarcere! – a zis el. Peticul de hartie. iar tanarul marinar si-a cuprins logodnica de mijloc.Sa traiasca tinerii logodnici! – a strigat blanarul ducand paharul la gura. Dupa cine stie cata vreme. Dar iata ca intr-o zi se starneste o mare furtuna. Unde se afla oare? Incotro ar fi trebuit sa se indrepte sticla ca sa-i poata da de urma? Nu stia nimic. aceeasi corabie cu care trebuia sa plece si tanarul a carui logodna avusese loc in aceeasi zi. Isi urma calea. goala cu desavarsire. el a ridicat sticla si. Acesta nu vazu sticla. Sticla a cazut teafara in papurisul din apropiere. Valuri uriase imbrancesc corabia din toate partile. . Isi da foarte bine seama ca nu asta era menirea ei pe lume.Uite. Si pe acelasi petic de hartie adaugase numele corabiei. vor avea de-acum rachiu destul ca sa leajunga pe tot timpul calatoriei si sa nu mai sufere de durere de burta daca s-o intampla sa-i apuce furtuna. Dupa catava vreme s-a simtit obosita sa tot rataceasca zadarnic si fara nici un rost in larg de ape. Toti ceilalti si-au golit paharele. O sticla de rachiu fusese astupata si invelita in hartie si batrana se pregatea s-o vare in desaga. Si totusi. dar. asa ca n-ai sa mai poti inveseli pe nimeni. arunca sticla din toate puterile. cand intr-alta. oricat de amarnica a fost aceasta ratacire. scrisese pe un petic de hartie. o data ce-ar fi ajuns in mainile aceleia care trebuia sa-i cunoasca cuprinsul. Cata vreme a mai pastrat intre pereti cele cateva picaturi de rachiu. Catargul cel mare se frange. unda o . avea s-o intalneasca din nou. care trebuia sa ajunga marinar si sa porneasca intr-o lunga calatorie. Corabia s-a dus la fund. la o scaparare de fulger: „In numele lui Iisus Hristos. Si iata in ce chip sticla noastra porni in largul lumii. cu incredintarea c-o vedea pentru ultima oara si fara sa poata banui ca. unde-a ramas vreme indelungata fara ca cineva s-o mai fi bagat in seama. la a carui logodna luase parte si sticla. avea menirea sa duca cu sine tristetea si deznadejdea. Maica-sa ii punea in desaga lucrurile de care socotea c-avea sa aiba nevoie. Sticla care altadata avea menirea sa imprastie prin continutul ei multumirea si voiosia ducea acum vestea infricosatoare a mortii. amaraciunea si deznadejdea pe care trebuia sa le pricinuiasca i se pareau mai putin decat negura asteptarii in care se chinuia biata copila. sticla noastra a fost privita cu multa prietenie. nu ai ai ce cauta pe lume. deoarece rachiul era pentru marinari tot atat de pretios ca si vinul cu care fusese umpluta intaia oara. s-a gandit cu tristete la nerecunostinta oamenilor. chiar dac-ar fi vazut-o. . o primi bucuros si-o duse pe corabie. oamenii nu mai sunt in stare de nimic din pricina ca noaptea e neagra ca pacura.Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa v-aduca noroc! – a strigat din nou tatal fetei. La inceput ii facuse placere o astfel de ratacire. biata sticla a avut norocul sa nu se izbeasca de vreo stanca si nici sa fie inghitita de vreun rechin. cel din urma bun-ramas al logodnicului catre aleasa inimii lui. De azi inainte n-ai sa fii umpluta a doua oara. oamenii s-au inecat cu totii. tarata necontenit de ape. Tarziu.. Si ascultau cu cea mai mare bucurie cum galgaia rachiul din fundul sticlei. ea isi amintea de cuptorul in care se nascuse si parca-i venea sa se arunce in volbura de scantei. a astupat-o si i-a dat drumul in valuri. la urmaurmei. . dar. Acestea zicand. cand era aproape sa se innopteze. n-avea cum sa-i mai vada pe cei in tovarasia carora venise. ei m-au oropsit sa inghit fara voie apa din balta.

auzea cantece. Cu cata amaraciune isi amintea de ziua cand lasa sa i se deserte continutul spumos in pahare. a fost acoperita de praf si de panze de paianjen. Trecand astfel din mana in mana.. O gasi cineva si-o lua. Pe cata vreme. singura limba pe care-o cunostea. fiindca aceasta nu mai pastra nimic din frumusetea de odinioara. deoarece se afla cam la o parte. Cel care-o despacheta. Venise si lume de departe. pe care nimeni n-o baga in seama. a dat un mare ospat. omul care locuia in casa aceea s-a mutat. astfel ca tot mai putea fi buna la ceva. a fost numaidecat despachetata. Dar n-avea cine s-o desluseasca in clipa aceea.cand nu ma pot bucura de nimic?“ Dar. trebuia s-ajunga la capat. striga cu ciuda: . s-a pomenit din nou pe o corabie. „Daca n-as fi fost aruncata in pod. era cat pe-aci sa scape din mainile celui care o despacheta. cum sa nu-si aminteasca. dar nu putea nimeni sa-i talmaceasca cuprinsul. au dat peste sticla. ar fi avut de ce sa fie nemultumita. Trecu pe langa sticla fara s-o recunoasca. Oricum. din pricina ca era scrisa cu creionul. Peticul de hartie s-a dus odata cu apa cu care fusese spalata.“ Ai casei insa au sters-o de praf si-au spalat-o cu grija. Si apoi. La randul ei. pe-un maldar de nisip. Bine astupata si bine impachetata. Sticla isi aduse numaidecat aminte de tanarul capitan. lua parte la voiosia obsteasca. In afara de asta. Si cand se gandea cat de mult il pastrase! A fost umpluta cu niste seminte ce trebuiau duse departe. Omul a destupat-o. . printre soareci si paianjeni. isi aminti de-o veche logodna. nici vapaia soarelui. Si-a dat seama totusi ca trebuia sa fie o veste din partea unor naufragiati. nici sticla n-o mai recunoscu pe fata blanarului. in bezna si in praf. cei ce facusera chef in padure si marinarii in tovarasia carora calatorise pe corabie. intelegea fiecare cuvant rostit. departe. mult mai frumoasa si mai incapatoare. A varat peticul de hartie in sticla. pana cand nu se mai putura cunoaste nici cel putin cateva litere. Printre cei singuratici se afla si o fata batrana. ca sa se inalte in locul ei o alta. care nu fusese poftita la ospat. Parca nici n-ar fi vrut sa ia parte la voiosia celorlalti. se reintorsese in tara ei! De bucurie. se pomeni aruncata intr-o pivnita. de fata atat de dragalasa a blanarului si de logodna din padure. asezasera sticle in gatul carora infipsesera lumanari. desi nu se schimbase intru nimic. Te intalnesti cu oameni cu care ai avut stranse legaturi candva. poate c-as fi invatat limba tarii acesteia. unde. Apoi a fost aruncata in pod. Era aceeasi limba pe care-o vorbisera cei din preajma cuptorului. Printre ele se afla si sticla noastra. a intors-o pe-o parte si pe alta. aruncand sforile si hartiile. Se simtea stapanita de atata duiosie incat nu-si dadu seama cand i se scoase dopul si cand ii fu desertat continutul. n-avea sa uite nici goana pe valuri. „Si totusi. unde nu puteau sa strabata nici lumina opaitului. caci locul in care se afla era la mii de leghe departare de locul in care luase nastere. isi zicea ea. Cat se simtea de fericita! Vedea iarasi copaci inverziti. Mare minune daca nu cumva s-o fi spart! Dar sticla era teafara si nevatamata. cel din urma bun-ramas al unui suflet rapus atat de timpuriu. Dar nu era mai bine acolo decat in forfota oaspetilor? Putea sa guste in liniste un ceas de fericire. In parcul din jurul cladirii putea sa intre oricine. Intr-un tarziu. Intalnind perechea ce parea sa fie atat de multumita. nu mi-a mai fost cu putinta sa fac nimic si toti au uitat de mine. Seara era minunata. chiar daca soarta te-a blestemat sa putrezesti intr-o pivnita umeda si intunecoasa!“ Dupa catava vreme. in scurta vreme. Sticla a ramas in dulap mai bine de un an. Poate c-ar fi ramas un veac acolo daca nu s-ar fi daramat casa. Cand au inceput sa dea jos acoperisul. in timp ce ducea cu sine o trista veste. ca sa se bucure de frumusetea serbarii. N-a mai scos-o nimeni din intunericul podului douazeci de ani in sir. unde avea sa ramana uitata ani si ani. de vreme ce nu era alta decat fata blanarului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din viata ei si n-avea cum sa-l mai uite. slovele incepura sa se stearga. Simtea cum o cuprinde din nou voiosia de altadata. Necazurile trecutului nu mai insemnau nimic pentru ea.Au acoperit-o in asa fel ca sa n-o mai poata nimeni desface. a scos hartia dintr-insa. intr-un dulap dintr-o mare incapere. Tot parcul din jurul cladirii era plin de lampioane colorate. Prin ungherele mai indepartate. negutatorul de vinuri. fara sa-i mai poti recunoaste. intr-o buna zi. uitand ca petrecuse douazeci de ani aruncata intr-un pod. nici razele lunii. poate tocmai in clipa cand la acelasi lucru se gandise si sticla.arunca la mal. Asa se intampla de multe ori in viata. asemenea unor lalele invapaiate de razele soarelui. iar sticla a fost asezata pe o polita. Cineva si-a adus aminte ca ascundea in fundul ei o taina. Asadar. Si tocmai cand isi veni in fire. n-a putut sa afle despre ce era vorba in cuprinsul ei. Intr-una din zile. intr-un ungher intunecos. Dar sticla aproape ca nu-si mai amintea nimic. Se imbogatise si traia acum intr-un palat.. in racoarea crangului! Si iarasi. luand toate sticlele cu el. trecu pe langa sticla o pereche de tineri logoditi. spre miazanoapte. poate din pricina ca lampioanele nu fusesera de-ajuns. „La ce-mi foloseste o astfel de calatorie – isi zicea ea . i se arata hartia. isi zicea ea. unde te-ai putea simti mai bine decat in tara ta. Cand a ajuns. De cate ori venea cineva in casa. dar nestiind sa citeasca.

lumea s-a ingramadit din toate partile. prefacandu-se in tandari. Tulpina e incarcata de flori. singura podoaba din odaita ei saraca. urmarind inaltarea balonului. se afla cineva din vremea aceea.Strasnic paharut de pus in colivie! – zisera ei. Sticla insa nu pricepea nimic din toate acestea. urma sa-mi fac din florile lui cununa de mireasa. in sfarsit. cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata. multumindu-se ca. de-a fi lasata sa pluteasca deasupra orasului cu acoperisuri de arama si turle stralucitoare. i se parea o adevarata fericire. . Vedea cum balonul se umfla din ce in ce. nu fusese indeajuns de fericit in atatea alte imprejurari. sa-si racoreasca ciocul intr-o farfurioara sparta. Dar nici sticla n-avu ragazul de trebuinta sa se gandeasca la marea cinste ce i se facea. batand din palme. „Intr-adevar. nici pasarica. acolo unde fusese asezata colivia cu micul canar care navea din ce sa bea apa. spuse fata batrana. incat iti venea sa crezi ca fusese taiat cu diamantul. Singur gatul ramase intreg si se desprinse atat de frumos de restul sticlei.“ Mii de oameni se ingramadisera pe strazi. indeosebi. ci sta la fereastra mansardei. Dar ea nu coborase in strada. ducand cu el un om si cosul in care se aflau iepurele si sticla. Dar rasadul pe care mi l-ai daruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. il astupa la un capat cu un dop. Dar nici in pravalia lui n-a ramas multa vreme.Sa nu cheltuiesti bani cu florile la cununia fiicei tale. deoarece. balonul era un lucru nou si multi nu stiau la ce anume ar putea sa foloseasca. Ai cu toate acestea. Dar fiindca n-aveau nici colivie. in clipa cand se izbira de lespezile cu care era podita ograda. Urecheatul se uita speriat intr-o parte si intr-alta. franghiile cu care fusese legat fura taiate. dandu-se peste cap. fara sa-i fi fost teama ca ea putea sa sparga capul cine stie carui biet crestin cumsecade. fetei batrane veni sa-i faca vizita o prietena si gatul sticlei ramase foarte mirat cand baga de seama ca. O astfel de goana. care avea acum apa din belsug. ratacind deasupra norilor? Peste cateva zile. dar si toate ocheanele erau indreptate numai spre dansa! Trosc! Dar ce s-a intamplat? A cazut pe un acoperis si s-a spart drept in doua. pe vremea aceea. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. cum era sa le treaca prin minte sa-si cumpere si una si alta numai pentru ca gasisera un gat de sticla aruncat de cine stie cine? Totusi. sticla a fost furata de un strengar. ciudat soi de calatorie! – isi zise sticla. Are din ce se adapa o pasarica. . biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. Gatul sticlei a primit si aceasta noua ciudatenie a sortii cu resemnare deplina. Dar aceasta clipa nu s-a mai ivit. In cele din urma. cu sarituri sprintene. ca mai intotdeauna in astfel de imprejurari. Fata cea batrana se afla printre ei. Canarul. clatinandu-se. Fata batrana se pleca mai mult pe marginea ferestrei ca sa vada balonul si dadu la o parte o glastra in care inflorea o tulpina frageda de mirt. dupa aceea isi umplu un pahar ca sa bea in sanatatea celor de jos. il umplu cu apa si-l aseza in colivie. Capeteniile orasului se urcara pe un fel de podet si muzica militara canta. mai ales cand avusese prilejul sa pluteasca in vazduhuri. ciocnind in sanatatea tinerei perechi? . Peste un an. Intr-adevar. E din rasadul pe care mi l-ai dat in ziua cand m-am logodit. trebuia sa porneasca la drum cu balonul. incepu sa urce in vazduh. pe vremea aceea. Din florile lui vom impleti cununa care va impodobi fruntea copilei tale. in colivia canarului drag. care-a vandut-o cu zece gologani ca sa-si cumpere o prajitura. care-a umplut-o cu un vin foarte bun. Cand s-a ivit ziua plecarii. fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei. auzind zgomot. ea primi gatul sticlei cu multa bucurie. Cat se simtea de multumita vazand ca nu numai toate privirile. chiar daca n-ar fi fost mai mult decat o biata vrabie. Iti daruiesc glastra pe care-o vezi in fereastra. strabatand vazduhul. care il urmareau cu privirea. Banuise pesemne ca in scurta vreme avea sa fie lasat sa cada din balon. La urma-urmei. ele vorbira despre cu totul altceva si. se grabira sa ridice de jos gatul sticlei. Napadita de atatea amintiri dureroase. Vazu cum omul urcat in balon dadu mai intai drumul iepurelui. incepu sa ciripeasca cu mai multa voiosie si canta de-ti era mai mare dragul. Muzica rasuna cu si mai multa putere si toata lumea tipa. A fost cumparata de un calator care. Floarea a crescut si eu am imbatranit. lasa sa cada sticla. marele noroc dea nu te izbi de nimic si asta e de cea mai mare importanta pentru mine. in duminica urmatoare. Sfaramaturile s-au rostogolit la pamant. Sticla vedea totul prin gaurile unui cos in care fusese asezata alaturi de-un iepure viu. Logodnicul meu se odihneste in fundul apelor. Numaidecat. Era acum in stapanirea unui negutator de vinuri. Cei din apropiere. ca sa aiba lumea de ce rade. despre floarea din glastra. in cea mai deplina libertate. din cand in cand. ca sa cada dupa aceea drept in mijlocul multimii. cineva isi aduse aminte de fata batrana care locuia la mansarda. in loc sa aduca vorba si despre dansul. Ochii care aveau sa ma calauzeasca in largul vietii mi-au secat de plans si s-au stins pentru totdeauna. De toate isi aduse aminte. Ametise parca si se rostogolea in fuga.La sfarsitul serbarii.

Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. tata -raspunse mezina. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. au devenit nedespartite. Era atat de harnica si de priceputa. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa.Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. -raspunse aceasta. a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. Sarea in bucate A fost o data un imparat. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. Mai ales de cand i-a murit sotia. cat de mult il iubeste. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane. cu lacrimi in ochi. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare. Cand. -raspunse fata. in sfarsit. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. luandu-l cu el si pe fiul sau. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. iar fata de . Printul a fost ranit. Dupa ce au vorbit ele putin. -Eu te iubesc ca zaharul. fiindca tot nu prea o aveau la inima. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. -Ce fel de raspuns este acesta. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. -Te iubesc ca mierea. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. statea numai cu imparateasa. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti.

petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. cand auzi despre ce era vorba. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. ii canta atat de vesel din fluier. numai imparatul. Dar. nu se va uita la ea. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. lui nu-i pasa. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. se duse la stapan si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. cand nu era nimeni prin preajma. care picurau pe pervazul geamului. la malul marii. care inca mai sedea la fereastra. traia odata un lord batran si foarte bogat. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. ii murise cea mai draga dintre fiice. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. Asa ca-i intoarse spatele. dar pana la urma printul a convins-o. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul.imparat statea si ea cu dansii. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. Cand batrana doica ii adusese copila. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. Zdrentuita . Lacrimile sale. . ca sa poata iesi in intampinarea regelui. varsand lacrimi amare. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. care nu avea nici sotie nici copii in viata. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. Si asa crescu ea. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. In tot acest timp.basm englezesc Intr-un maret palat. A intrebat in dreapta si in stanga. Cand s-a inzdravenit. atat cat va trai. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. Singurul ei tovaras era gascarul care. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Acesta a chemat bucatarii. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. Cand batrana doica o vazu asa. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. el se jura ca. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. unicul sau fiu. urma sa-si aleaga nevasta. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. Impreuna nu lea fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta.

Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din san doua mere si le arunca inaintea lui. mosule. S-au facut din cele doua mere doua lighioi. zise ciobanul. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si. Dar lupul. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. Crede-ma. -De ce? -Apoi. mai ciobane.. -Multumim dumitale. iar colo mai departe. iar oitele pasteau in liniste. iar daca se dedulcea. Legenda Cainelui legenda populara romaneasca A fost odata. Inainte sa termine ce avea de spus. iesea din padure nasul oilor. s-a luat ciobanul de ganduri. ca s-o convinga de sinceritatea sa. o coronita de aur era in parul ei. ti-as da cu draga inima.. isi avea ciobanul stana.. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. un lup. asa cum era imbracata. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. -Bine.. Cred ca l-ati putea vedea. pana ce se indragosti de ea. iar fata imediat s-a veselit. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. cu atat tanarul o ruga mai aprins. urmati de cardul de gaste. Vazand-o. amandoua la fel cu lupul. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. cand avea nevoie. au pornit spre oras. cu gastele deschizandu-le drumul.. -Buna ziua. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. S-apoi. cand un tanar chipes. N-au mers prea mult. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa. -He. in timp ce doamnele susoteau. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. Dar Zdrentuita rase. minune. Ba avea si niste chei la brau. cat ai clipi din ochi. lighioi care pana atunci nu mai fusesera pe pamant. cand uite ca nimereste la turma un oaches batran. Cand se uita unchiasul. Rogu-te.. da nu pot. in graba au inceput sa se crete furca cu lupul. ca de foame nu vaz inaintea ochilor. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. cu barba alba colilie si parul pana-n calcaie. . Dar cand ajunsera in fata tronului. Si lighioile acelea. Si a plecat ciobanul. tata.Auzind asta. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. maine asa.. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. spre rasarit. cum ma departez. demult. ba-mi mursica si din celelalte. iar in timp ce canta. imbracat frumos. la agonisita lui. gadina da figa la turma. gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. In acest timp. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. Azi asa.. pierdea oile. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul.. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul.. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. atunci atat i-a fost. sa-l goneasca spre padure. ca pazesc eu in locu-ti. Cu cat ea il refuza. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmulitei lui. vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie. tanarul tragea cu coada ochiului la fata. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. care-i hartapanea pe toata ziua cate-o oaie. iar regele privea nedumerit. ca sunt calator si de foame ma abatui pe aici. demult. Da asta pana intr-o zi. din apropierea unei paduri.. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. dar ceva mai mici. caci el tot mai sta langa fereastra. mosicule. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. Baiatul a luat-o de mana si. sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul. Da incotro? -Pana aici. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. ma duc.. asa ca se dau de-a dura pe langa turma. pacatele mele. ca nu putea sa se dedulceasca in voie de munculita lui. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. Strabatura sala. -Asa? Apoi du-te fara grija. Dar tare greu ii era bietului om sa umble. fie-ti mila si da-mi olecuta de cas. si stiti de ce? N-apuca sa se departeze oleaca si. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. domnii radeau. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. daca e numai p-atata. Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el. In cele din urma.

. Doamne! Zise iarasi ciobanul. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. D-aia cainele nu e spurcat. .Ei bine. si isi clocea ouale. ca sa iasa fiecare cu cate-o imbucatura in mana. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. sa se dagarteze pe langa el si sa-l linga pe haine. O! Nu. Ati iesit toti? Nu. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. care venise sa-i faca o vizita. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. ziditorul lui: -Doamne. Si asa. cand mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfantuletului. sa traiasca apoi feciorii. sa se milcosesca. cainii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om. Ia priveste putin pe cei scosi. pana pieri intr-o lumina orbitoare! -Mare e puterea ta. dar cu un aer foarte plictisit. nu-i am inca pe toti.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul cainilor. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. dupa ce facu cateva semne spre oi si spre caini.Doamne. ca uite nu iese puiul. Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atata bine? -Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. . meat copiii se puteau ascunde sub ele. Doamne! Sa traiasca stapanii mei si sa faca noua feciori. Si dupa ce vorbi astea. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. oul cel mai mare nici nu s-a clintit sta neciocnit. inlauntrul carora erau lacuri adanci. sa-mi dea. cu adevarat era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita.Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. Da. e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfantu Petre. facand o galagie de-ti lua auzul. hotarele ei se intind mult mai departe. drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine. graul isi legana spicele-i galbene. incepu sa se indeparteze incet. orice-mbucatura. -Nu-i nimic. Doamne! Ca mult mai tine. Doamne! Sa moara toti din casa.C. si el nici macar nu vine sa ma vada. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. incet. cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe: -Doamne. Iar unchiasul. cum iesira din ou. care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi. Si se aseza iar sa cloceasca. omule! Mai bine scoala si asculta aici. cum merge? intreba o rata batrana. vezi? Din merele alea se trag cainii de astazi. si erau asa de late. Iarta-ma dar. Spun drept m-am saturat. Nu zice ca pisica: . se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. ovazul era inca verde. Sfinte Petre ca nu am stiut de la inceput cu cine graiesc. Ratusca cea urata de H. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. si mama ii lasa in voia lor.Mai am numai un ou. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. dincolo de cealalta parte a gradinii. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e caine. pana in livada preotului. El saracul. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor.Ce mare e lumea! zisera puisorii. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. si nu stiu ce sa ma mai fac. Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. -Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. semn de binecuvantare. sa ma satur si eu. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. limba pe care o invatase de la mama ei. sa ramana doar o baba si sa fie si aia oarba. . vorbind in limba egipteana. iar cealalta e catea. . ca sa-i pot lua eu din mana.

striga mama. adauga batrana. . Asa s-a petrecut in ziua dintai. .Se poate. dar e asa de mare si de pocit zise rata care incepuse galceava. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa..Ce fel de boboc. . si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor.Si apoi. ziceau toti. parca n-am fi noi destule aici. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. hai sa va prezint la curtea ratelor. . si pleca. . si sari in apa. dar are o fire asa de buna. . si o sa-si faca el drumul in lume. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. Degeaba voiam eu sa-l invat si bleotocaream si ma rasteam la el. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda."Mac-mac". Toti sunt draguti afara de acela. tot am pierdut eu atata vreme.Ia uita-te aici. nu face rau nimanui. zise mama. si curcanul. infuriat grozav. chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. n-a iesit bine. .Frumosi copii mai are mama. mai vin altii acum. hustiuliuc.Dar ceilalti sunt foarte draguti. dar chiar si de oameni. cel iesit mai in urma din ou. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija. Cred c-o sa creasca frumos si cu vremea s-o mai potrivi el. si. de aceea e asa de mare. si nu-i pasa asa mult de frumusete. din pricina urateniei lui. sa stii de la mine. nu. si am avut mare grija. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. si sa va paziti bine de pisica. nu-i asa de urat cand te uiti mai de aproape la el. Si pornira sa se joace. si ziceau tare: . ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa.Mac-mac! Veniti cu mine. repede. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. si inoata de minune.. asta-i ceva foarte frumos si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. fiti ca la voi acasa.Nu. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. miscati picioarele. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. zise rata. Intrara cu totii in curtea ratelor. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. si toti se bucurau de apa. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. si mult necaz am mai tras cu puiul.. A doua zi era o vreme de toata frumusetea. si iesi din ou. nu-l primim intre noi. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. s-arunca asupra lui si-l musca de gat. e un ou de curca.Ba nu. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. Oare sa fie intradevar pui . E de rasa spaniola. acum copii.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. Adevarat ca nu-i frumos. dar si de puii de gaina. ca are nevoie sa fie putin mustruluit. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat se umfla. sa va faceti intrarea in lume. si mereu ii spuneau: . mama ratustilor. Numai luati seama sa nu va departati de mine. . soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. zise ea pe urma.Lasa-l in pace. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. si merse tinta spre el. Haide. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . . tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. urma ea. am sa mai stau o zi-doua. A stat prea mult in ou. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. In sfarsit ciocni si oul cel mare. . Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. Dar bietul boboc.Prea e mare. asta nu-i pui de curca. asta-i un ou de curca. Acum. Pe cand vorbea asa. si la urma il lua pisica. ca o corabie cand isi intinde panzele. Da-l incolo. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu. raspunse mama lui. ascutindu-si ciocul pe iarba. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou. Piu! Piu! facu puiul. . Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. nu asa.Asta nu-i cu putinta. A. raspunse rata. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. asa e. sa nu va calce cineva. ca i se inrosise tot capul. Cred c-o sa fie voinic.. se duse cu toata fainilia la sant. da. din pricina asta nu-i asa de bine facut. tineti-va bine. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. si celelalte rate din jurul lor ii priveau. . zise batrana. zise rata cu panglica rosie. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara..Cum vei vrea. sau sa mearga inainte. se vazu muscat lovit batjocorit nu numai de rate. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. zise rata cea batrana. la urma urmei e un ratoi. .

.Ce-i asta? se intrebau ele. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. si batrana o iubea ca pe copilul ei. livezi. zise batrana. chiau. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. Astepta ea vreo trei saptamani. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. dar aceasta supara foc pe gaina. .Bine ar fi sa te ia pisica. ca era tare amarat si cadea de osteneala. inchise ochii si merse mai departe. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare.Asculta camarade.Ei bine. in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". Furtuna era in toiul ei. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. mai toate domnisoare. ce se indoiau deasupra trestiilor. o rupse la fuga. Atunci o porni el si iesi afara din curte. . dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. in tacere. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. Era vanatoare mare. puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. putea deci sa intre inauntru. ai auzit? si motanul il intreba si el: . in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. parca se mai gandea el sa se insoare.Nu. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. . "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. Strabatu el campii.Te poti fali. Acolo locuia o femeie batrana.Nu.. si apa se rosi de sangele lor.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. unde traiau ratele salbatice. se gandi bobocul. in apropiere. stia sasi rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos. Motanul incepu a morai si gaina a carai. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". Cainele se intoarse spre boboc. . . Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. dar nu vazu nici un ou. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. asa ca erau foarte obraznici. cu motanul si cu gaina ei. cand se trezira ratele salbatice. ceea ce si facu. Dec-data se'auzi: poc. Ajunse la un iaz mare. se uita de jur-imprejur. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. . Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. A doua zi. o sa avem de-acu oua de rata.. zisera noii veniti. crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. . Abia pe sub seara zgomotul inceta.As vrea sa fii departe de aici". Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa. Si ramase asa. si stiu sa cante frumos. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. iar gaina era stapana. Sarmanul. Ea facea oua minunate. ca mici norisori. "Si toate astea pentru ca sunt urat". Mai astepta cstva timp. si-i zicea "Patica". Ratele il muscau. stia chiar sa scapere scantei.". bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos.Slava Domnului! suspina bobocul. Se culca acolo in noaptea aceea. Motanul era stapanul in casa aceea. si motanul. O abureala albastrie. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. cu toata uratenia ta.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. dar de asta putin ne pasa noua. daca-i frecai bine spinarea in raspar. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi.Iaca un noroc pe noi. Gaina avea niste picioare foarte scurte. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. si luandu-si inima in dinti.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. toate-i mergeau din ce in ce mai rau. . Ei nu traisera inca prin lume. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau. .

ridica gatul. Era o primavara fermecatoare. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Ei radeau si tipau. A doua zi de dimineata. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui.Ce-i asta? zise ea.Totusi. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. Intreaba putin pe motan. . Si iarna era asa de frig. Dar.Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. se dete la fund. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput.Da. Glasul lor era cu totul deosebit. ca sa prinda ratoiul. lua bobocul si-l duse femeii lui. in sfarsit se simti istovit. care . zise bobocul. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . . ca poarta era deschisa. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. si cum se cunostea ca era primavara! . Crede-ma. Femeia striga si batu din palme de manie. Intr-o seara. vantul le facea sa zboare. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. zise bobocul. incat tot laptele se imprastie in odaie. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. Acolo bobocul isi veni in simtire. Statea rebegit culcat in marginea iazului. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Copiii dadura sa se joace cu dansul.Nu ma intelegi.. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. si toate astea au sa-ti treaca. Erau lebede. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. N-ai nici o treaba.. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. printre trestii. Ce frumoase erau toate in locurile acelea.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. zise gaina. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. la caldurica. Ai poposit colea. in tarile calde. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. frunzele din padure se ingalbenira. veni pe-acolo un taran si-l vazu. osteneala-l dobori. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. si cu toate astea le iubea. noroc pentru bietul boboc. Atunci. prapadit de osteneala. sa stea cu ele. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. si unde se duceau ele. Bietului boboc numai bine nu-i era. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile.Cum vei vrea. iti spun poate lucruri neplacute. Fa oua sau toarce. Sosi toamna. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. . intr-ade-var. oriunde. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. biata fiinta urata. iar clmd iesi la fata apei. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. s-apropie. luneca pe apa. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. Habar n-avea ce pasari erau acelea. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. trebuie sa fie o mare fericire. raspunse bobocul. de indurat in iarna aceea strasnica. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. eu iti vreau binele. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. sau invata sa torci. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . Nu te crede prea mult copile.minune . Si bobocul porni. pentru a se duce departe de locurile acestea. parca nu mai era el. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. sparse gheata. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. Ciocarliile cantau. despre mine nu-ti mai vorbesc. cerul se posomori. copiii se repezira pe gramada de gunoi. . . nebun de spaima. raspunse gaina. Nu mai putea uita frumoasele pasari. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. departe. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. sari in putinei. N-avea nici un necaz pe ele. el. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. fericitele pasari din slavi. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund.

In gradina venira copii. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. . cand iesi dintr-un ou de lebada. era lebada. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa.Omorati-ma.Ce-i asta? zise ea. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! .Da. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. iar gaina era stapana. da. o pasare urata.Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . Intreaba putin pe motan. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. trebuie sa fie o mare fericire. raspunse gaina. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari.Nu.Vreau sa ma due la ele.Totusi. . el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . inchise. o sa avem de-acu oua de rata. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. N-ai nici o treaba. nu stia singura cum sa mai stea. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. Dar nu era ingamfata deloc. la caldurica.. zise bobocul.. ai auzit? si motanul il intreba si el: . asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". si toate astea au sa-ti treaca. O inima buna nu e niciodata ingamfata. de care fugeau toti. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . zise batrana. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. dar nu vazu nici un ou.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic.Ei bine. . si cel mai mic dintre ei striga: .Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . intr-ade-var. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund.Nu ma intelegi. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. Nu te crede prea mult copile.Da. zise bobocul. insusi chipul lui. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . despre mine nu-ti mai vorbesc. Ai poposit colea. Astepta ea vreo trei saptamani. Fa oua sau toarce. au sa ma ucida ca am indraznit eu. de toata frumusetea. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. cu pene cenusii. era si el acum lebada! Da. dar ce-mi pasa? La urma urmei. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu . e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. acolo sub el. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu.Nu. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. nu mai era insa o pasare sluta. si isi ascunse capul sub aripa. isi astepta moartea. Atunci ea se simti rusinata. la pasarile acestea imparatesti.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. . ca era prea mare fericire pentru ea. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. vazand frumusetea care-l inconjura. dar aceasta supara foc pe gaina. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. asa de urat sa ma apropii de ele. care aruncau paine si graunte in apa. . Motanul era stapanul in casa aceea.Atata fericire niciodata n-am visat.Iaca un noroc pe noi. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. .

Ei radeau si tipau. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. Bietului boboc numai bine nu-i era. pe cand soarele apunea frumos dupa deal.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. cu pene cenusii. sa stea cu ele. N-avea nici un necaz pe ele. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . si cu toate astea le iubea. sari in putinei. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. si unde se duceau ele. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. parca nu mai era el. iar clmd iesi la fata apei. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. raspunse bobocul.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. Si bobocul porni. se dete la fund. in sfarsit se simti istovit. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. sparse gheata. prapadit de osteneala.Cum vei vrea. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. de indurat in iarna aceea strasnica. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. da. oriunde. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. . dar ce-mi pasa? La urma urmei. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. vantul le facea sa zboare. Era o primavara fermecatoare. cerul se posomori. Habar n-avea ce pasari erau acelea. Nu mai putea uita frumoasele pasari. Statea rebegit culcat in marginea iazului. sau invata sa torci. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. iti spun poate lucruri neplacute. era lebada. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. In gradina venira copii. cand iesi dintr-un ou de lebada. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. Ce frumoase erau toate in locurile acelea.. in tarile calde. lua bobocul si-l duse femeii lui.tine. la pasarile acestea imparatesti. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. luneca pe apa. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. nu mai era insa o pasare sluta. Copiii dadura sa se joace cu dansul. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. nebun de spaima. asa de urat sa ma apropii de ele.Da. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. veni pe-acolo un taran si-l vazu. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. s-apropie. ridica gatul. eu iti vreau binele. copiii se repezira pe gramada de gunoi. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. departe. el. insusi chipul lui. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. Si iarna era asa de frig. A doua zi de dimineata. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . care aruncau paine si graunte in apa. biata fiinta urata. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. frunzele din padure se ingalbenira. de care fugeau toti. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. incat tot laptele se imprastie in odaie. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. noroc pentru bietul boboc. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. acolo sub el.minune . Atunci. printre trestii. ca sa prinda ratoiul.Omorati-ma. inchise. Acolo bobocul isi veni in simtire. de toata frumusetea. zise gaina. Crede-ma. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. ca poarta era deschisa. Ciocarliile cantau. . o pasare urata. pentru a se duce departe de locurile acestea. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. fericitele pasari din slavi.. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. Glasul lor era cu totul deosebit. si cel mai mic dintre ei striga: . vazand frumusetea care-l inconjura. osteneala-l dobori. Erau lebede. Dar. era si el acum lebada! Da.Vreau sa ma due la ele. care . Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. Sosi toamna. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . au sa ma ucida ca am indraznit eu. isi astepta moartea. Intr-o seara. Femeia striga si batu din palme de manie. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot.

de cand se bateau ursii in coade. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. dara.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. insa ramasera rusinati cu vrajele lor cu tot. Atunci ea se simti rusinata. infratindu-se. mare. ca sa nu gaseasca focul stins cand s-or destepta .ca de n-ar fi.. asupra balaurului cu sabia goala in mana. stii colea. pana ce stinse si foc si tot. isi puse toate puterile. pandira doua. facura legatura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie omorat drept pedeapsa daca va dormi cand ar trebui sa fie destept. si curse. harst! si-i mai taie unul. se repezi. care auzise de fagaduinta imparatului si venise sa-si incerce si el norocul. ca era prea mare fericire pentru ea. cu totii. si nu se intampla nimic. pui de roman. viteazul nostru insa se lupta de moarte si obosise. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. El avea sapte capete. Rugaciuni si cate in luna si in soare se facusera. Cand iesea el la mancare. si ca nu cumva cela ce ar fi de panda sa adoarma si sa vie balaurul sa-i manance d-a gata.de cand se scria musca pe parete. imbarbatandu-se. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . Viteazului care priveghea. fiara spurcata. de te lua fiori de spaima.. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Pornira. A fost odata intr-o tara un balaur mare. pe cand era de rand viteazul nostru sa pandeasca. nevoie de cap. si se lupta cu dansul.Atata fericire niciodata n-am visat. Cu acesti voinici se intovarasi si un om verde. ca sa scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesatios balaur. Fel de fel de fermecatori fusera adusi. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. si in care cetate era si scaunul imparatiei. Ei se intelesera intre dansii ca sa faca un foc la marginea cetatii. pe cand ceilalti sa se odihneasca. daca vazu imparatul ca toate sunt in desert hotari ca sa dea pe fiica sa de nevasta celui care va scapa tara de napasta. cam dupa asfintitul soarelui. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Balaurul cu sapte capete de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. In cele din urma. cate unul pana ii taie sase capete. iara tovarasii sai dormeau dusi. traia intr-o groapa. Acum ce sa faca viteazul nostru.. isi alesera un loc aproape de groapa si se pusera la panda. nu stia singura cum sa mai stea. i se facuse inima cat un purice. pana ii veni bine si harst! ii taie un cap. Iara cand fu intr-una din zile. si acolo sa stea sa privegheze pe rand cate unul. Toti oamenii locului se tanguiau de rautatea si de frica balaurului. si isi ascunse capul sub aripa. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. care era mai apropiata de locul unde traia balaurul. iesi balaurul din groapa si se indrepta catre voinicii cari dormeau pe langa foc. Pandira o zi. se inchidea in case si sta ascunsa pana ce-si potolea foamea cu vreun drumet pe care il tragea ata la moarte. si se hranea numai cu oameni. dara in desert. deci.mai mincinos cine nu crede. Dar nu era ingamfata deloc. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. si curse. Atunci un sange negru lasa din ea. Iara dupa ce se duse vestea in tara. toata lumea fugea. Balaurul se zvarcolea de durere si plesnea din coada. Daca vazu el ca tovarasii sai nu se desteapta. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. nu s-ar mai povesti. mai multi voinici se vorbira sa mearga impreuna la panda si sa mantuiasca tara de un asa balaur infricosat. pandira mai multe zile. si asa cate unul. se mai arunca o data asupra grozavului balaur si-i taie si capul ce-i mai ramasese. si unde se arunca.

zise: . ca sa-l logodeasca cu fie-sa. in care intalni pe Murgila. dara se cutremurara cand vazura namila de lighioana langa dansii si un lac de sange cat pe colo. Apoi pleca inainte si se duse pana ce ajunse la o pestera mare. Unchiasul il dezlega ca sa-l bage in cazan. Nu e adevarat maria-ta. voinicule? . dar cu mai mare bataie de cap. pe care o luase in goana. Tiganul arata la toata lumea hainele sale pe care le umpluse de sange. sa se duca si sa ceara nitel foc. care nu prea credea sa fi facut tiganul asta voinicie. caci. il orbi. se duse.Preainaltate imparate. raspunse viteazul. si apoi fara sa-i dea ragaz a zice nici carc! ii puse o piedica si-i facu vant in cazan. desteptandu-se. caci el intelesese ca aici trebuie sa se joace vreo dracie. si scapa cu fata curata. Atunci se dete jos si o porni intr-acolo. Ceru foc de la dansii. Imparatul. pe cand impingea. Iara imparatul daca vazu ca se infatiseaza bucatarul curtii cu izbanda. el o lega de copaci cobza. ca sa-i pice in spinare si sa-l ia sa se duca la treaba lui. Nu facu multa cale si intalni pe Zorila. Facu ce facu si-l puse si pe dansul la buna randuiala. o invata el sa se puie cu spatele sa impinga. Pasamite.Cu ce poti dovedi zisele tale. Si daca dete peste dansii dormind si peste dihania spurcata fara rasuflare. Merse dupa aceea mai departe si dete peste Miazanoapte.tovarasii lui. zicea el. mojicule. bala. un zgomot se auzi nu departe de pestera aceea. pe cand el tot cu spatele la copaci de ceealalta parte va trage cu mainile. Zgaira ochii si cu mare mirare bagara de seama ca capetele balaurului lipsesc. ca de va vedea undeva vro zare de lumina. mai ajunsera o data iara la ziua si ridica pan in naltul cerului pe mantuitorul lor. el se arunca cu satarul de la bucatarie si-i taie capetele. care vazuse si el lipsa capetelor. Cata intr-o parte si intr-alta si nu vazu nicairi lumina. nu se framanta deloc cu firea. raspunse viteazul. ca si pe ceilalti doi. si porni inainte. vericule. care stau colea la iveala. caci legatura lor era ca sa omoare pe acela care va lasa sa se stinga focul. ii puse gand rau. dara lui Zorila nu prea ii da mesii a sta mult de vorba. Ei se sculara. pana ce dete de o padure. Nu incepuse. N-apuca sa atate focul bine si tovarasii sai. ii dete drumul.Lunga da. da lauda sfantului ca trecuse noaptea aia lunga. si lasara pe un batran de ai lor ca sa faca asta treaba. o apuca la sanatoasa. eu sunt acela care l-am omorat. pusera mana pe dansul si-l legara.Minti. in care zarise focul. striga tiganul ingamfat si poruncea slujitorilor sa-l dea afara. mai vere. ca n-avea vreme de pierdut. se pot dovedi prea bine. Ajungand la Zorila. unde sa cheme pe toti imparatii. care. un tigan negru si buzat se dusese d-a minune sa vaza ce mai ala. . si trebui sa o lege si pe dansa ca sa nu dea peste Murgila. . zisera: . pe la flacaii ce stau la panda. am auzit ca oarecine s-ar fi laudat catre maria-ta ca el ar fi ucis pe balaur. Dara tocmai cand era sa-l arunce in caldare. falindu-se ca el a facut izbanda. Dupa aceea o tuli la fuga si fugi pana ce ajunse la Miazanoapte. Apoi merse la imparatul cu capetele si i le arata. ei tot mai dormeau. si pusese in gand sa faca o nunta. cum putu. si apoi se duse si la Murgila pe care il trimise sa-si vaza de treaba. Ce sa faca. dara voinicul indata puse mana pe un taciune si-l azvarli drept in ochiul batranului. Si se umfla din foale ca sa aprinza focul. apoi incepura a se-ntinde si a casca. de mila si de rugaciunea ce-i facu. fiindca voinicul ii oprise cursul. de teama sa nu intre ura intre dansii. facu o masa mare. Cum se vazu viteazul nostru singur numai cu unchiasul. si pe care il opri pe loc. Aci dete peste alte nevoi. vezi. iara cioropina sta in capul mesei pe sapte perne. si asa avu timp destul sa colinde dupa focul care ii trebuia. toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. se puse cu spatele la copaciul care i-l arata viteazul si. atat de lunga fu noaptea. ca sa vaza ce s-o alege cu capetele fara limbi.Zisele mele. iara viteazul nu le spuse nimic din cele ce patise. inca a se arata albul zilei. Lua focul dupa care venise. cum sa dreaga ca sa izbuteasca? O ruga sa-i ajute a lua un copaci in spinare. Se mai uita o data cu mare bagare de seama si zari intr-o departare nespusa o schinteie ce abia licarea. dar ei. Cand ajunsera in cetate. ca sa mai intarzie noaptea. Cum ajunse la imparat ii zise voinicul: . bucatarul imparatului. ca sa fie crezut. porunciti numai ca mai intai sa se caute daca capetele balaurului. se duce dupa Miazanoapte. toti iesira. fiindca se stia curat la inima. S-apuca mai intai si scoase limbile din capetele balaurului. in loc de foc. . le baga in san si iute. zicea el. Dupa aceea asezara si un cazan pe foc cu apa si se gateau sa-l fiarba ca sa-l manance. o dezlega si pe dansa. Viteazul nostru. se sui intr-un copaci inalt si se uita in toate partile. au si limbile lor. Miazanoapte. Se duse. Cand ajunse la tovarasii sai. il taiase de la radacina. si se intoarsera cu totii in oras. ca sa atate si el pe al lor ce se stinsese. si porni catre curtea imparateasca.Dara lunga noapte fu asta. In pestera acolo traiau niste oameni uriasi carii aveau numai cate un ochi in frunte. Cand ajunse viteazul nostru la palat imparatul cu voie buna sedea la masa.

de harapina spurcata. care o sfeclise de tot si care se caia de ce n-a cautat capetele in gura. Dupa aceea voinicul nostru spuse toate cate a patit si cum a facut de a tinut noaptea atat de mult timp.Cine amageste. iara la sfarsitul nuntei adusera un cos de prune uscate sa arunce in ale guri cascate. sa caute.Sa caute. striga: . cazu si el de pe scaun. dara se prefacea ca nu-i pasa. Eram si eu pacolo si dedeam ajutor la nunta. pana ce s-a prapadit si tigan si tot. iara mesenii inmarmurira. in cele din urma. caci nu stiau ce va sa zica asta. si tinu veselie mare si nemaipomenita mai multe saptamani.. zise bahnita. puindu-l si in scaunul imparatiei. El incepu apoi a scoate limbile din san si a le arata la toata adunarea. . El insa o cam bagase pe manica. si lua romanasul nostru pe fata imparatului de sotie. In urma pregatindu-se lucrurile. zise tiganul care tremura ca varga si se-ngalbenise ca ceara.Tu. voinicule. atat de tare se speriase dihania. Ei o luara la fuga prin smarcuri. porunci si numaidecat se aduse doi cai neinvatati si doi saci de nuci. cadea si bucatica. si unde cadea nuca. mai nainte de a le aduce la imparatul. Iara eu incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa. unde caram apa cu ciurul. imparate.Dati-l afara ca e un smintit si nu stie ce vorbeste. pentru miselia si minciuna lui cea nerusinata. Tiganul.Fugi d-acolo. si de cate ori arata o limba de atatea ori cadea si cate o perna de sub tigan. Imparatul insa zise: . dupa cateva zile facu nunta mare. . va sa zica ne dai sa intelegem ca acela a omorat pe balaur care va arata limbile. Atunci cautara si la nici unul din capete nu gasira limba. si cum era de suparat pe tigan. Nu-i trebui imparatului sa se gandeasca mult si sa vaza ca voinicul care vorbea avea dreptate. lega pe tigan de coadele cailor si sacii de nuci si le dete drumul. nu vezi ca calicul asta este un desuchiat care a venit aici sa ne amageasca? . pana ce. iara fata lacrama si multumi lui Dumnezeu ca a scapat-o de slutenia pamantului. raspunse voinicul linistit sa-si ia pedeapsa.

Ea îşi înfigea furca cu caierul de in în brâu şi începea să tragă şi să răsucească un fir lung şi subţire.Alune! . Naltă.Ei. . Ea-mi da părul în sus şi mă săruta pe frunte.Nu.Cât de mare? . Îi sărutam mâna. printre frunzele dudului. Surâsul ei mă gâdila în creştetul capului. nu scotea mâna din sân.. Mă uitam la cer.Să spui. ce mai vrei? îmi zicea bunica. cu ochii căprui. . Şi totdauna sânul ei era plin. .. cu părul alb şi creţ. Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea: . Cum dăschidea poarta.Turtă-dulce! . De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. de la nas în jos. . mare. îi săream înainte.Nu.. şi eu visam înainte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii.Ghici. Eu mă culcam pe spate şi lăsam alene capul în poala ei. .Nu. aşa cum era. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. genile mi se prindeau şi adormeam. Până nu ghiceam. . . uscăţivă.Nu. Glasul ei dulce mă legăna..Stafide! . cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene. ca prin vis.Bunica de Barbu Stefănescu Delavrancea O văz.. uneori tresăream ş-o întrebam câte ceva.. . Şi niciodată nu isprăvea basmul. ea începea să spuie. O văz limpede.A fost odată un împărat mare.Năut! .

. şi împăratul alergă în grădină. în buruiană pucioasă or în floare mirositoare. să se bată. ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori. Într-o zi veni la împărat o babă bătrână. dupe cum o apuca-o toanele.. . . s-a dus.. de mulţumire. şi se scuturau. bătrână şi zbârcită. îi părea grozav de rău că nu avea copii... încetinel.. ca mine de zbârcită. bătrân.. că doarme mai uşor ca o pasăre. s-a dus. ... dar eu n-am copii şi nu-mi pare rău.Atunci nu era mică de tot. . că nu ştii care sunt ramurile unuia şi care sunt ale altuia.. râdea.. ai adormit.. .. Şi bunica spunea.. Şi merii înfloreau în fitece săptămână.. . Şi zise împăratului: "Măria-ta. mic de tot. ce să dreagă ca merii să facă mere.Cât era de mic? . că-l preface.. închideam ochii. . aşa.. ş-a luat o dăsagă cu merinde şi a plecaaat. . .... şi când înfloresc nu ştii care sunt florile unuia şi care sunt ale altuia... . şi multe se apleacă pe obrajii ei. unul lângă altul. într-o câmpie de muşeţel.Şi s-a dus.. Zâna Florilor.. înfloresc. ca un bondar... ce doarme dincolo de Valea Plângerii. aşa de bine în poala bunichii. că-şi târa barba pe jos de bătrân şi de cocoşat ce era. e rău să nu ai copii? ... Dar copii nu avea. Auzisem prin vis. . .... că sub ei parcă ninsese..... dar rod nu legaseră. .Spune.. . . şi căută. Ea lăsa fusul.Mare de tot.. .Şi se gândi împăratul ce să facă.. alţii ziceau să le dea mai mult soare.. şi ea se dăşteaptă.Şi aşa. la-a-a. flăcăul mamei? Tresăream.. căută peste tot locul. şi vai de cel ce l-o vedea. Dar să te păzeşti. merii nu leagă rod.. de somn. spunea înainte. măria-ta. Şi cum veni îi zise: "Măria-ta. îmi dăsfăcea părul cârlionţat în două şi mă săruta în creştetul capului. nu. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri şi cădea legănându-se. ştiu unde ai rămas.Până a dat de o pădure mare şi întunecoasă. îi părea rău că nu avea copii. Casa omului fără copii e casă pustie. şi împăratul a tăiat toţi pomii de jur împrejur. dar d-acolo nu se mai mişcă". Şi îi părea rău. Şi.Aşa mică de tot nu era. până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor.Bunico. nu era mic. cam ca tine. încetişor. de frică ca să nu mă fure somnul.. şi rod nu legau.Cel mai bun... .. spunea înainte.Da.Şi împăratul a încălecat pe calul cel mai bun. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene. ca tine de mică.. ş-a plecaaat. mulgând repede şi uşurel firul lung din caierul de in.... . Şi mă simţeam uşor.. îngânam eu. Şi-şi iubea împărăteasa ca ochii din cap.. până dete peste ăi doi meri.. Eu mă luam cu ochii dupe ea şi ziceam: .. s-a dus. să ştii că atunci când or lega rod ăşti doi meri.Va să zică. şi n-oi uda merii cu laptele ei. .. bunico? .. Şi era mic. încep să se mişte..Dar ce.Ştiu eu?. norii albi. mică. şi mică..Poate să fi fost.. da' nu aşa mic de tot. Piticul se duse. mic de tot. bunico. Ea spunea. nu mai putea de părere de rău că nu are copii. împărăteasa o să rămâie grea şi o să nască un cocon cu totul şi cu totul de aur"... Măria-ta. ai doi meri în grădină. Dumnezeu ştie. .Ca moşu de mică? . se scutură şi mere nu fac... spune. . şi fusul sfâr-sfâr pe la urechi. o adiere încetinică îmi răcorea fruntea.De ce nu legau rod. ca un fulg plutind pe o apă care curge încet. Merii se scuturaseră de flori. Era aşa de cald. şi i-a udat mereu.A. întunecoasă.Bunico. mă ameţeau. s-a dus. şi ăşti doi meri înfrunzesc.Fireşte că e rău.. alunecând pe cerul albastru... Într-o zi veni la el un moş bătrân.. că îndată ce te-or simţi florile..Era mic... ca moşu.. Unii îl sfătuiau ca să-i ude mereu...

hop. de pe unde ea era ca un fum. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii! Ah. "Stiu. s-a dus hop.. "Si unde-mi este mancarea?" "Vai. un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam. "Vai de mine. Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa. cat de prost s-a simtit Leul. Avea o poală fermecată." i-a ordonat el. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze. dar el nu stia de asta. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun".. pasămite pădurea cânta şi vorbea. Broscuta era tare multumita de isprava ei. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede. Si hop. "Cind am plecat dimineata de la balta. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!" Si hop. coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai. Ce ma fac?" Broscuta s-a gandit si s-a gandit. el ar fi inghitit-o pe ea in loc. Leul era mare si fioros. "Ai intarziat." a racnit el. bunica isprăvise caierul. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta. Şi acolo şi-a legat calul d-un ştejar bătrân. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el.. Cand au ajuns. Dar daca se ducea fara mancare. şi dormi. Leul statea la intrare si astepta. un lucru teribil mi s-a intimplat. împăratul adormi.. cum îi aducea şoapte de departe. si toate celelalte animale se temeau de el. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. Şi. hop." si-a zis ea." Leul s-a uitat jos in apa. domnule Leu.." "Cum?" a racnit Leul. de nu se vedea prin ea.. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii.. niciodată n-am putut asculta un basm întreg. "Un alt leu in padure?" "Oh. hop a plecat spre grota Leului. Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun. hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei. "Probabil se ascunde pe fundul baltii.. coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui. . care il privea. "Nu vad acel leu niciunde. că era fermecată. "Are ochii mari si galbeni. Şi." isi spuse ea. Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile." a zis ea. şi un fus cari mă furau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbetul ei. Avea ochii mari si galbeni. şi un glas. Broscuto. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. hop. Intr-un final i-a venit o idee. hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite... Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el. da. ş-a pus dăsagele căpătâi şi a închis ochii ca să se odihnească. Când m-am dăşteptat. şi dormi." a spus Broscuta." a spus Broscuta." Leul a sarit in picioare.

d-abia se întorsese acasă de la arendaşul moşiei.Mulţi. prostule? . iar naşa a început să ţipe: . Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare.. nici miau nu mai zicea. a venit vremea să-l boteze: Radu. a strigat catalogul şi pe urmă: . mulţi copii am botezat de când sunt preot… să vă trăiască! Dar aşa copil sucit n-am mai văzut! Cănuţă a rămas sărman de părinţi tocmai când se făcuse copil de-nvăţătură… De una.Dar tu mă-ntrebi pe mine? Or eu pe tine.. Copilul a aşteptat cât a aşteptat şi. Ce faci? Popa şi-a sumes iute mânicile şi l-a scos cât a putut mai degrab la aer. până i-a venit iar sufletul la loc. iar când l-a vârât a treia oară: “…ş-al sfântului Duh!.Măă! Zice popa. domnule. A-nvăţat Cănuţă cât a-nvăţat. l-au învârtit.. . până să-şi piarză răbdarea mă-sa care se văita cumplit. până să se urce-n brişcă.Câţi domni a avut ţara românească? .Mulţi. Popa a scos mâinile goale din apă. dascălul.…Câţi. s-a aşezat pe catedră încruntat. mai bine pentru ei: mare bucurie n-aveau să capete dupa urmările lui.Prezent! .Canuta om sucit de I. părinte. După ce s-a lăpădat de trei ori de Satana naşu-său pentru el. Răducanu. clipea numai din ochişorii lui cârpiţi ca un broscoi în pierzare. . Tată-său a alergat cu brişca la moaşa satului tocmai în margine. L-au luat de picioare.. domnule… . mulţi! Da câţi? Neghiobule! . Bunică-sa despre tată l-a luat pe copil la oraş şi l-a dat la şcoală. un om foarte serios. şi a scăpat în fundul cristelniţei. Cum a intrat în clasă.” copilul anceput să urle de apă rece parcă-l băga în foc. pe urmă înc-odată: “…ş-al Fiului!. A trebuit vreme până s-o deştepte.” copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vârlugă. popa satului a luat copilul în mâni şi l-a vârât odată în cristelniţă: “În numele Tatălui!. a venit supărat. l-au scuturat. Canuţă – fără praznic la călindar. copilul!..Dar pân-acu ce-ai făcut. Caragiale A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit. când se pornise o zloată grozavă. Mititelul era vânăt ca un ficat de bivol bătrân. tocmai când s-auzeau clopoţeii de la brişca lui tată-său la scară. domnule? . Moaşa dormea. până a ajuns cu chiu cu vai în clasa a patra. L.Să-i numărăm. neghiobule? . Paştele în anul acela cădea în iarnă de tot. Peste vreo patru săptămâni.Se-neacă. şi-a pierdut-o el p-a lui şi s-a repezit aşa fără socoteală în lume. până să se îmbrace femeia.” copilul a răbdat..Cănuţă! .. unde fusese chef. Într-o zi. l-au frecat..

Să le numărăm. că nu-i de şcoală.…Domnii ţării româneşti… . dă-l la meşteşug. mă? A-ntrebat jupânul. ca să mai scurteze din drum. Când l-a ridicat de la pământ. când mai bine. S-a dus la bunică-sa acasă şi i-a spus că nu mai merge la şcoală măcar să-l taie.Babo.Răspunde tu.E greu… .Câte. Iar s-a dus la loc şi s-a apucat să numere câte feluri de numere complexe avem. Câte râuri are Europa? . băiatul a mers câţiva paşi până la colţul stradei pe unde presăraseră negustorii cenuşe pe dinaintea prăvăliilor: dar când s-apuce pe o ulicioară mai neumblată. măgarule? .Cănuţă! . .Mă duc să le număr. jupâne! . că jupânul nu era om aşa de rău… Dar… . cu cioburi de sticlă nu putea merge. una îl întrebi şi alta răspunde. domnule? . Ce să facă? La muşteriu. întâi să te-ntreb. vită! Altădată să le numeri. când mai rău. Băiatul s-a ferit repede-n lături şi odată.. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. Bunică-sa a alergat la dascăl. jupânul şi încă un băiat au ridicat greutatea şi i-au pus-o lui Cănuţa în cârcă. Ciudat lucru! Coşul era acum mai uşor. A doua zi a venit dascălul şi mai supărat: .De! Jupâne.N-o să aluneci cu el. domnule.La colţ la ulicioară. ştii? Leneşule! Canuţă a dat să ridice coşul şi n-a putut. Să fugă? Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la prăvălie!. dar s-a ridicat degrab să vază ce s-a făcut coşul. să le trimeaţă la un muşteriu. A treia zi.O să-l poci duce? .Prezent! Numerele complexe… . Jupânul ca să-l îmbărbăteze i-a dat un pumn în ceafă.Mergi la loc.Acu să le numeri? Până acum ce-ai numărat. domnule… Şi a plecat Cănuţă. . dar s-a gândit: de unde ştii? Nu e toată lumea făcută să se procopsească-n şcoală… să-l dau la stâpân. bâldâbâc! Şi sdronc! Cănuţă într-o parte cât colo şi sarcina din spinare într-alta.Unde ai căzut. dobitocule?. . . Afară era un polei grozav.Am învăţat la armetică.Am numărat domnii. Cănuţă s-a aplecat şi d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie.Câte feluri de numere complexe avem? . Copăcel-copăcel.domnule.Pentru ce ai apucat pân ulicioară. dascălul intră turbat: .Cănuţă! . ticălosule? . N-are să-l omoare doar. tocmai venea o birjă cu caii răscăcăraţi de teama alunecuşului. domnule! . a-nceput să curgă din fundul coşului ca dintr-o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului.Aci. Într-o seară. e copil sucit. pe urmă.Ca să nu mai ocolesc. ştiu eu? . poate acolo să-i fie norocul lui.Mergi la loc.Multe. loază. L-a dat pe Cănuţă la un băcan. băcanul a încărcat un coş mare cu fel de fel de mezeluri şi cu vreo douăzeci de sticle de vin. Dar sa dormi şi să mănânci. Poate meşteşugul să-i dea de capătâi. nătarăule! Altădată să-i numeri..Stăi.Câte. De omorât nu l-a omorât jupânul. L-a apucat vârtos de toartă şi l-a smucit cu putere.137an u-ntreb de numerele complexe… . . şi dascălul i-a spus: .. S-a dus Cănuţă la loc şi s-a apucat să numere şi iar să numere. . A slujit băiatul cât a slujit. pe unde e măturat şi cu cenuşă pe jos? Ai? . afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogoşoaii. S-a mâhnit bătrâna.Haide! S-a răstit jupânul. domnule! . boule! .

. a treisprezecea învârteală a pământului împrejurul soarelui de când tânărul Cănuţă se grăbise a ieşi să se bucure de razele acestuia.Ce contişor? Zice dama. aspru către tejghetar. iacătă şi Cănuţă.. pe când intră mai mulţi muşterii: . S-a culcat îmbrăcat pe mindir şi a dormit tun până la ziuă. mai nimic. acuma n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor. De! Cu vremea asta. am musafiri.Cine e? . trântind uşa.Băiete! Vezi ce-a poftitără domnii. în fundul unei mahalale de la marginea oraşului. nu face pentru un negustor… Tocmai când se gândea jupânul la asta cu părere de rău că s-a-ntâmplat. Apoi schimbând deodată tonul. zice dulceag: . . Orice-o fi. şi la noi. cu contu. .Am dat pe podul Mogoşoaii.. Mijea de ziuă când. Face pielea ta câtă pagubă mi-ai făcut tu mie? Şi trage-i. zice. Un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir. Cănuţă oftă adânc ca şi cum ar fi răsuflat întâia dată. . Peste câteva minute vine-n prăvălie o damă şi târguieşte fel de fel de trebuincioase pentru casă. ..La d. alb de măzăriche. ca să caşti gura la prâvălii!.Să nu mai ocoleşti?.. Îşi luă într-o basma lucruşoarele lui. Ţi-e lene să umbli. În perete ardea o lămpşoară afumată.. să-l plătesc acasă.. nemernicule? Zbiară jupânul. nici n-a mai mâncat. Popescu. coniţă. o damă. îşi şterse repede ochii ca şi cum ar fi văzut întâia oară lumina. pân ulicioară alunecă. A 138an u înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre ziuă. negustorii. Un ceas pentru o palmă de loc?..Veni-i-ar numele… Dama-şi pierde răbdarea.Am fost la d. Acuma era coşul foarte uşurel.Atunci.De ce? A-ntrebat bunica încruntată de cine ştie ce urât gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche. şi ieşi. frecându-şi mâinile..N-a venit încă. şi iese. iau o birjă. . Toţi băieţii ceilalţi dormeau adânc. parcă făcuse un ziafet.Niciunu! Răspunse tejghetaru.Care 138an u zică nu am atâta credit la dumneata? . plăteşte bărbatu-meu când o trece pe aici. . .. îngheţat de atâta umblet pe frig. că m-aşteaptă la masă..Viu.Dar… ştiţi că… mai este un contişor… .. nu prea merge… Eu zic. i s-a părut lui Cănuţă două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi. . Sunt toţi duşi. . Deunăzi. . care cunoştea cât se-ntinde poimâine al cocoanei. după ce s-a închis prăvălia. ori poimâine.Am fugit de la jupânul.. Patruzeci de franci!. şi trage-i… I-a tras atâta. Popescu?. Baba se deşteptase.Unde ai stat până acuma.Mă iertaţi. îşi aprinsese candela la icoane şi se-n-china. peste o minută...Ei! Ce cauţi tu până-n ziuă? . . bătea în geam la cocioaba bunică-sii. încât bietul Cănuţă.. mişelule!. se uită la ceas: . răspunde cu glasul ca miambalul jupânul. I-a deschis. A treia seară îl trimite iar cu marfa la alt muşteriu. rupt de oboseala trupului şi mai ales de a sufletului. Jupânul. negustor vechi. Se împlinea acu. . .. zice dama foarte înţepată. jupâne.Bagă de seamă să mai spargi ceva iar!. jupâne. după atâta pisăgeală.Mersi. . sărut mâna.Eu bunico. zice jupânul zaharisind şi mai tare tonul. . şi trimite dumneata pe băiat mâine.Pe podul Mogoşoaiei?.Care dintre băieţii ăi mici e aicea? Întreabă jupânul. .. .Dar Cănuţă? .E cam de mult. să laşi să plece aşa un muşteriu suparat.Să-mi dai un băiat să mi le ducă numaidecât cu mine şi cu contul. Şi şart! Part! O pereche de palme fierbinţi peste urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos.Măă! Să vii degrabă. Orişicât. se culcase fără să se plângă de şeale şi dormise ca o buturugă. . mai 138an u138a aşteptăm băiatul… zău! Mai 138an u138a aşteptăm băiatul. .

139an u. şi că e destul de mâhnit el şi de bătut la ziua lui. doarme pe-o ureche. întorcându-se către bărbatu-său: . ca să şi-o poată cârpi de azi pe mâine. fiindcă-i erau prea simţitoare de cu seara. cocoană! Am pornit hârtie.Crap necrap. nu i-a dat zestrea făgăduită – el a zis şi n-a prea zis ceva. nu pe brânci: nici pe una nici pe cealaltă nu voise să doarmă. a făcut şi politică: a părăsit totdeauna opoziţia. Ajung în salonul de aşteptare.Mult… dar… nu mult. zice 139an u139al deschizând o uşa. Când l-a dat la masă – sfarog. se aşează pe scaunul de operaţie. . A doua oară – n-a zis nimic. Femeile. ar fi pornit numaidecât.…Pentru-că… nu mai vreau să stau. fiindcă şi el era 139an u. să-l îndemne la supunere – ba. mai cu vorba. Femeia cade zdrobită pe un jeţ. a schimbat Cănuţă mulţi stăpâni. a început şi baba să plângă ca o proastă. Tot fire sucită! Omul când doarme fără grijă. Dar odată. vrea să se-ntoarcă… Atunci un ţipăt… Gata! . L-a dus acasă şi a rugat pe nevastă şi pe soacră să i-l facă umplut la cuptor cu stafide şi coconari. ori pungaş. Cănuţă se întâlneşte cu nevastă-sa. şi tot uitându-se la el cum plângea ca un prost. Femeia porneşte hotărâtă. era sărbătoare. . cu legătura într-o mână. s-a isprăvit. şi pe urmă… .Haha! Zice 139an u139al. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra şi pentru o picătură se supără şi dă pe-afară. Ea albă ca hârtia. Îl aştepta să se deştepte. A vrut bunica să-l 139an u139. nu se ţinea tribunal. A făcut. care în 139an u139al139e nu era aşa de vinovat.. . bărbat straşnic. prea strâmt – dedea repede pe dinafară. Tot aşa şi iar aşa. . Multe şi de toate a încercat el în viaţa lui.. fie-ţi milă! E nevastă-ta. legată pe sub fălci: se plimba în piaţa Teatrului de colo până colo ca o desperată. i-era să nu-nebunească de durere. Cănuţă şi-a ieşit din pepene. De necaz. sufletul lui Cănuţă sta ascuns şi pe 139an u era prea mic. de treisprezece ani… de treisprezece ani…! Şi şi-a adus aminte baba că adineaori. că ce o să se facă ea fără Cănuţă. femeia a lepădat la mă-sa şi cât pe-aci să moară de boală şi de mizerie. au uitat să scoată peştele la vreme. că aşa bate stăpânul. Bine-ai făcut c-ai venit! Aveai un abces care se putea sui la ochi. Femeia se scoală şi ia de mână. mâncare de peşte. să-nveţe băieţii minte. dar după un pas se opreşte şi. că trebuie să aibă copilul răbdare dacă e la stăpân: că dacă n-a vrut sănveţe carte şi nici la stăpân nu vrea să stea. Dar n-are răbdare. amândoi intră după doctor.Ai şi tu cu mine Cănuţă. pentru un crap! Aş! Cănuţă. ieşise să se plimbe.Nu-ţi dă de mâncare? . 139an u139 se putea. Omul merge după ea. a împlinit copilul copilului ei d-abia atâta. ba. de mâhnire. pentru nimicuri. Pe când vorbeau amândoi – c-aminteri nu erau supăraţi – iată că vine în fugă mare feciorul de la dentist şi-i spune să poftească.Munceşti prea mult? . slabă.. i-a venit şi lui ceasul. ori să se prăpădească pe drumuri. Şi lumea vede măcar ce se petrece cu paharul. şezând pe marginea lăzii. atunci ce-o să se facă el? S-ajungă vagabond. Cănuţă dormea la căldură în patul bunică-sii. şi s-a alipit totdeauna de 139an u139. mai cu treabă. când alţi copii cine ştie ce bunătăţi 139an u mângâieri au la ziua lor: ce să-l mai 139an u139 şi ea?. 139an u139 putuse sta locului. dânsul dormea.Poftiţi. o ţinea într-una: . în anul venirii ei la putere. El n-a vrut s-asculte. Fusese la dentist. şi s-a însurat ca toată lumea. O durea îngrozitor o măsea de sus. mi-e frică. În sfârşit a scăpat femeia după o îndelungată suferinţă. din una într-alta. ceva rar: patru chile şi plin cu icre. că de! E băiat mare acuma. Femeia era însărcinată… A început să plângă. şi se ştergea cu căciula la ochi. iart-o! se prăpădeş-te fata.Te bate? Băiatul dete din cap ş-ncepu să plângă. Ducând viaţă destul de grea. pe Cănuţă. dârdâind ca de friguri. nu se poate.Cănuţă maică. la Blagoveştenii. ţinând mâinile la spate şi uitându-se la o cadră din perete. legănându-şi capul strâmbat şi aiurit de suferinţă. Într-o dimineaţă. A alergat soacră-sa la el: . El se face că fluieră ca pentru el singur. L-a înşelat la început soacrăsa. Fără nici o vorbă şi-a lăsat nevasta şi a pornit divorţ a doua zi cu probe de altă dată. Când răsărea soarele mare pe un cer limpede ca sticla. dar putea lumea înţelege ce se petrece în sufletul lui Cănuţă? Paharul stă de faţa. a făcut ce-a făcut şi din toata sărăcia a cumpărat un crap mare şi borţos. 139an u în salonul de aşteptare. acu. când 139an u139 după daraveri. L-a înşelat nevasta întâia oară – el a zis prea puţine. Şi pe urmă iar aşa şi tot aşa. moare! Ce Dumnezeu! Cănuţă maică. din cauza nemărginitei şi injustei ei violenţe. cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziţie.

că degeaba. că coliba mi-e tare aproape. şi acesta îl refuzase – s-a iritat aşa de grozav din ceartă încât i-a venit un fel de necăciune… Rău… rău… până seara a murit. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. au mers acasă. şontâc-şontâc. Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa.. după ce se clăti bine în gură… Câte supărări am eu. La şapte ani. În drumul lui.Trebuie să le car. o pornea incetisor spre casă. se apuca sa faca o mulţime de treburi. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?. Dumnezeu să-l ierte. Pesemne că venise cam de multişor acolo. Ar mai fi trăit încă bine. . soarele strălucea în înalt. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. cumetre dragă.. păsările cântau pe întrecute. mătuşică. ai grija. a zis popa. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. voinice dragă.Asta n-a fost mort bine când l-au îngropat. Când au dat groparii de coşciugul lui şi i-au ridicat binişor capul putred. da' eu nam încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea. iarăşi pentru un moft – ceruse împrumut o mică sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult. Şi-n timp ce mergea el aşa. să-l găsesc la loc… Sfinţia 140an u l-ai cunoscut pe răposatul Cănuţă… om sucit! Pazitoarea de gaste Fratii Grimm Trăia odată. in padure.. doborâtă de greutate. Într-o zi. Bătrânica însă nu şedea numai acasă. feciorul nu întâlnise picior de om când. . o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. dintr-un nimic. ce să vezi! În loc să stea oasele lui Cănuţă de-a lungul şi cu faţa-n sus. răspunse ea. daca nu i se întâmpla lui Cănuţă să moară. .Fereşte-te de baba asta. atunci încearcă! .Bună ziua.. L-au îngropat a doua zi ca pe toţi morţii. într-un loc necălcat de picior omenesc. Şi nu te teme. culegea poame sălbatice şi.spuse bătrânica... făcând un ocol. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. A plecat cu nevastă-sa. demult de tot. . o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. încărcată cu toată această povară. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. M-aş fi mirat. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . s-au împăcat şi au trăit încă destulă vreme împreună. i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele şi să i le spele.Ei. aşa că n-are să-ţi fie greu. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. Era de faţă la slujbă nevasta şi câteva rude. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de .Dacă te încumeţi să-ncerci.Bine. da' uite c-o să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. că nu pusese femeia nimic în gură de trei zile.. mă mir cum nu mi-a copt până acu şi inima! Cănuţă nu mai fluiera. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte. . te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. colo. plină de bucurie şi de voioşie. deodată. îi spunea cu blândeţe în glas: . da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. A tratat-o cu o cafea cu lapte la Fialcowski. domnule doctor! Zice femeia cu tonul 140an u al celei mai hotărâte scârbe de viaţă. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. hârca sta-n sus cu ceafa şi ţurloaiele erau pornite către grătarul coastelor.Bine. în pădure. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. Acolo.. Odraslele de bogătaşi n-au de ce să se ostenească aşa. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: . mătuşică. A plătit vizita doctorului. Pe urmă s-au suit amândoi într-o birje. în dosul muntelui.. că şorţul îi era plin cu iarbă.Aş! A răspuns femeia.

că de nu. nu putu să scape de ea.N-am păţit nimic. Când om ajunge acasă. şi-am glumit tot timpul. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii. Şi.Vezi ce uşor e? zise ea... baba făcu un salt şi. m-a luat şi pe mine-n cârcă!. Când îşi termină vorbele... la umbra unui măr sălbatic. alergară s-o întâmpine. nu mai pot să suflu! se tângui el. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. zise ea batjocoritoare.Of. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. Apoi. răspunse bătrâna.Mătuşică. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. văicărindu-se la tot pasul. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc.Mamă. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. târâş-grăpiş. Când o zăriră pe bătrână. şi se uită în jur. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? . când m-am simţit obosită. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. închipuie-ţi. ajunse. Dimpotrivă. c-o nuieluşă în mână. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. o luă pe urma bătrânei. îşi spuse el în sinea lui. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. îi spuse: . .. da' acum porneşte-o la drum!. Flăcăul se întinse pe bancă. În acest timp. la coliba bătrânei. gâgâind de zor. Între timp. îi spuse ea bătrânei. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă.. vru să zvârle din spinare povara. Ei. domnişorule.. o să te odihneşti cât ai să pofteşti. Flăcăul vru să-şi dea jos povara. şi coşurile din mâini şi. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. când flăcăul nici nu se aştepta. plină de voioşie: . mâniat la culme.. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. privindu-l foarte prietenos. . Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei.Nu te mânia. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici.. . da' când vine vorba de treabă serioasă. Dar oricât se suci şi se răsuci. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. cu o faţă urâtă ca moartea. ţuşti!. .Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul.. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş. flăcăul şovăi oleacă. când reci. cu mere şi cu pere.făcut.Acum. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. cât era de sfrijită. Lasă-mă să mă odihnesc un pic. Şi.. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei. . în sfârşit..Mătuşă. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. înaltă şi lată-n spate. dragă domnişorule. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani. În urma lor. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum. venea o cumătră mai în vârstă.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica. dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul.. vrei să dai bir cu fugiţii. Şi se strâmbă de durere. .. fata mea. „Aşa comoară. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. Ei.. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. . De îndată ce-l vedea că se opreşte. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers. nu mai pot! zise el. Şi deodată. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp.. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori.. Acum. iar merele şi perele atârnau ca plumbul. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau.. Cât timp a fost drumul drept.. mă simt sleit.. fetiţa mea. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde. întinzându-şi gâturile. flăcăul a purtat povara in spate destul de bine.. hai?. bătrâna chicotea şi ţopăia. plină cu ghiocei.. şi-am fost veseli. cu mine nu-ţi merge!. . am să cad din picioare!. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. .. Apoi îi luă şi legătura din spate. puterile nu-l mai ajutară.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. dragilor. în care se răsfrângeau razele soarelui.Ia te uită.. Urcă el muntele ca vai de el. Şi.. o femeie bătrână. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. de parcă ar fi fost însufleţit. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! La urma urmelor. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate.

Şi cum nu cunoştea pe nimeni. ea spuse: .. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar.. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. da' sunt atât de trudit. Iar acum am să-ţi dau răsplata. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. iar parul îi strălucea ca razele de soare. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult. din ochi nu-i curgeau lacrimi.„E foarte plăcut pe aici. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . copila mea dragă. de nu-i sărată. Maria-sa îl rugă să se ridice. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. înconjuraţi de curteni. Şi zicând aceasta. să se înfăţişeze măriilor-lor. Când se întâmpla să plângă. Şi împăratul grăi: . cale lungă. . se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. Cum îl deschise şi privi în el.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: . unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. zgâlţâindu-l. .. Dacă văzu măria-sa una ca asta. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. fără simţire. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. împărăteasa se prăbuşi la pământ. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. se gândi el. când împlini fata cincisprezece ani. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească. dar nu prea mult. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul.. Era albă ca zăpada. Şintr-un sfârşit.Dacă doar atât mă iubeşti. îl duseră în palatul împărătesc. lăsându-se pe un genunchi. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai nevoie. Apoi. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. de faţă cu toată curtea. şi ajunse într-o cetate mare.Nu ştiu! răspunse fata. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. o porni la drum. Nu s-ar putea ca fiecare... împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. adăuga ea.Da' tu. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. partea cea mai însemnată a împărăţiei. iar el îi întinse sipeţelul.. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. Am avut trei fiice. Merse el ce merse. nu glumă.Fiicele mele. porunci ca toată lumea să iasă afară. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el.Scoală-te. . ci numai mărgăritare şi nestemate. Şi atunci spuse fata cea mare: . pe rând. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. cât sarea.Oricât de bună ar fi o mâncare. Atunci măria-sa o întrebă: . Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. Şi ce crezi. că n-are nici o vină. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. Ar fi trebuit să fii acolo. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. Eu îl iubesc pe taica. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari. îi spuse: . dar n-a fost chip să-l îmblânzim. Şi. închise ochii şi adormi.Păstrează-l bine.La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. şi o alungă de la palat. roşie ca mărul pârguit. Merse el ce mai merse. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? . Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice. pe drept. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi..Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic.

începu să se spele. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. o luă la goană spre casă... răspunse fata. adâncită-n mâhnirea ei. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. ca floarea de măr. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună. Deodată. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. până picau la pământ. Cât despre domniţă. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. . Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. Fata se aşeză lângă ea şi. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!. Puţin după aceea. mamă. Când o auzi ce spune. Şi într-un sfârşit. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. Acum. că puteai zări şi un ac. aplecându-se la izvor. dar a trecut de ora unsprezece. împrăştia o lumină slabă. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau.Nu-i încă miezul nopţii. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare.Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească. Ei.. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în faţă..Bine. continuă bătrâna.. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. Şi. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. ca un disc mare de foc..Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată.. vru să ştie fata. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă..Ştiu tot. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . Din el. doar ochii i se mai vedeau. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. Între timp. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai. Astfel şedea ea acolo. tot mai departe. îngânându-se. fetiţo. începu să plângă amar. Şi.. asezându-se pe marginea fântânii. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi.E timpul. . fără să scoată vreun cuvânt. luna ieşise din dosul muntelui. care abia mocnea în vatră.. ca o mantie. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă. După ce-şi termină flăcăul povestirea. fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . Când fu gata.. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori. dragilor. În cele din urmă.. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. ce să vezi. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii.. . începu să răsucească firul atât de sprinten. Se întunecase deacum şi un vreasc. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. .. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. şi era atâta lumină.. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune.Oare nu te-ai gândit. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade.. tremurând ca frunza. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. că o învălui toată. Şi era atât de bogat părul acesta nou... dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . Spune-mi.. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pedepsit fiica atât de crâncen. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. luându-şi roata de tors. şi multă vreme ar fi rămas aşa. Puţin după asta.Da' ce oră este? întrebă bătrâna. până când ajunse într-o vale largă. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite.. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. vor putea afla veşti şi despre fiica lor.

cu capul ascuns între pene. vrei să mă izgoneşti?.. . Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. fie că alta fu pricina. Şi-acum. trebuie să las casa curată. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. coborând dinspre munte. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. de parcă ar fi fost o zână..Intraţi înăuntru. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam. . de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. Când dădu cu ochii de el. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei. dragă mamă.. că eu vă cunosc! După ce păşiră în odaie. le strigă foarte prietenoasă: . îi copleşi de sărutări. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila. şi-şi vedea de lucrul ei.Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata.. În odaie era atât de curat. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. În ziua următoare. dar. Dar fie că se aplecase prea mult. Au mers ei ce-au mers. .. sculându-se în picioare. Se uitară ei înăuntru.. că şi flăcăul era lângă ei. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. Iar în privinţa ta. pe fiica voastră. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: . Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. de parcă o înghiţise noaptea. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo. dacă o merge pe beznă. dragilor. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură. craca pe care sta el trosni deodată şi-n aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. cu inima plină de bucurie şi de încredere. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău.. fii fără nici o grijă. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare.N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung.Vai. nici prieteni spre care să mă îndrept!. pe nedrept. se lăsă deodată bezna. Dădea din cap toată vremea. Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie. Erau împăratul şi împărăteasa.Eu mai ramân aici o vreme.Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. Uite-o că vine încoace!.. Şi.. nu mă mai bodogăni. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea... . cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori... şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc.Vino încoace. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. luându-i de după gât. că mă încurci la lucru!.. da' . i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. N-avea în mână nici o nuieluşă. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. din toată înfăţişarea ei. fata se făcu nevăzută.. nici în stânga. şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da.. până ce se întunecă.. Pe legea mea. Hai.. să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat.. De îndată ce n-o mai zări. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. bătrâna le spuse: . fără să arunce o privire nici în dreapta. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi. Ea se îndreptă către părinţii ei şi. îi spuse ea fetei.. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. nu şagă. . Şi ca s-o poată privi mai bine. cum fac bătrânii..Heeii! Heeiii! strigă el. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta... pe fereastră. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută.. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă. în cele din urmă. n-o sămi scape nici cealaltă. care e atât de bună şi de drăgălaşă!... dar. Nu mă izgoni deaici!. când o fi să plec. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea. Între timp.. cale lungă.

. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. căşcioara se prefăcuse într-un palat măreţ. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani.Deodata împăratul spuse: . Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară. După ce rosti aceste cuvinte. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! . care făcea numai bine.Fata n-are nevoie de nimic. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi.Copila mea dragă. până la adânci bătrâneţi. nu erau de fapt gâşte adevărate.. bătrâna se făcu nevăzută. Acum. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. încă din leagăn. când se risipise vraja. care trăiau pe lângă căscioară. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere. da' cred că gâştele cele albe ca zăpada. nu sunt sigur de tot. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. . cum credea lumea. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale.. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem.. Acum. zise bătrâna. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească. ci fete. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat.. Şi se vede că tot ea fusese cea care. îi dăruiesc căşcioara mea.. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!.

rasuflând din greu.. răspunse câinele. . Pisica socoti că sfatul asta nu-i rău deloc şi se alatura celorlalti doi. măi cocoşule? îl întrebă măgarul. Dar vezi că stapâna-mea nu se mai arată milostivă faţă de mine. că împuiezi urechile oamenilor!. Câinelui ii placu propunerea.Pai bine... dar la ce bun!. Şi-au tot mers cei trei fugari. că s-o mai găsi şi pentru domnia-ta un loc în taraf! Eu o să cânt din lăută. stapânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de nutreţ. aşa că în seara asta o să mă scurteze de cap.Ei. Mîine-i duminică. De aceea. şi trecând ei prin faţa unei curţi. Măgarul pricepu însă că nu-l asteaptă vremuri prea bune şi. de la un timp. eu mă duc la Brema să mă fac muzicant.Dau şi eu de veste c-o să fie vreme frumoasa. Am fugit eu de-acasă la timp. Şi-avea pisica asta o mutră jalnică..Ştii ceva. Linge-barbă. Hai cu mine. fără să mai astepte. au tot mers. şi de te-ai învoi să cântăm împreună. .. în ciorbă. Acu-ntelegi de ce strig aşa? Strig şi eu cât mai pot. cum era să nu-i placă? Şi plecară împreună mai departe. au văzut cocoţat pe-o poartă un cocoş care striga „cucurigu" din toată puterea rărunchilor. bietului magar i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă. ne-ar asculta lumea cu gura căscată.. . şi ne vin oaspeţi..Muzicantii din Brema Fratii Grimm A fost odată un om şi omul asta avea un măgar. . să te necajeşti matale pentru atât!. i-a spus bucătăresei c-ar pofti să mănânce cocos la masă.. . Creasta-roşie. când i-a ajuns funia la păr? raspunse pisica.Ce ţi s-a-ntâmplat de strigi asa. Hai mai bine cu noi la Brema. de parca tot îi ningea şi-i ploua!. . de parca ar fi făcut ocolul pământului. Ai un glas care te unge. zău aşa!. care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe.Ce gâfâi aşa. că la serenade nu te-ntrece nimeni şi cu siguranta c-o să-ţi găseşti şi tu un loc în taraful orasului.. Astâmpără-te odata. spuse cu tristete cocoşul.. Pentru că anii bătrâneţii m-au cam adus de şale şi mi s-au tocit colţii şi pentru că-mi place mai mult să mă tolănesc după cuptor şi să torc decât să alerg dupa şoareci. îi spuse măgarul.Vai de păcatele mele. Dar vorba e cu ce-o să-mi câştig eu pâinea de-aci înainte? . îl dojeni măgarul. pentru că sunt bătrân şi slăbesc din zi în zi tot mai mult şi pentru că la vînatoare nu mă mai dovedesc bun de nici o ispravă. . îşi luă tălpăşiţa spre orasul Brema. Dar. dar stau şi mă socotesc: încotro s-o apuc acum? . stăpână-mea a vrut să mă înece. şi atunci mi-am luat repede tălpăşiţa. de ce mi-eşti atât de tristă? Cine ţi-a stricat socotelile? o intrebă magarul. măi Apucă-l-în-coiţi? îl întrebă magarul.. pâna ce întîlniră în drum o pisică.. stapânul meu şi-a pus în gând să-mi facă de petrecanie. cât mai sunt în viaţă. Că oriunde ai merge.. Nu ştiu de unde-i venise-n gând că acolo s-ar putea face muzicant al oraşului. Merseră ei aşa.Cui i-ar arde să fie vesel. După ce merse el o bucata de vreme. nu e vorbă. iată că dădu peste un ogar care zăcea întins pe-o margine a drumului. .. iar tu o să baţi la toba mare.Hai cu noi la Brema. ceva mai bun decat moartea tot o sa afli...

lumina se făcea tot mai mare.Ce vezi acolo. dar cum nu putură ajunge la Brema într-o singură zi. porniră cu toţii să cânte. care sta lungit după usă. intră în bucătărie şi voi să aprindă o lumânare. Merseră ei cât merseră. i-ar prinde tare bine. cine crezi ca stătea? unul cu un cuţit. cu-curiguu!". care mi-a zgâriat tot obrazul cu niste gheare lungi şi ascuţite.. că adăpostul ăsta nu prea e de soi! Câinele era la fel de zorit.. când trecu pe lângă maldărul de gunoi. Iar cocoşul. caruia îi înşiră toate grozăviile prin câte trecuse. Dar cocoşul nu fu mulţumit de culcuş şi zbură mai sus. pisica se tolăni pe cuptor. pisica mieuna şi cocoşul cutcuriga. Măgarul şi câinele îşi făcură culcuşul sub un copac mare. Socoteam cam scăpat! Da ţi-ai găsit să scapi aşa uşor! În ogradă. un fârtat de-al meu. . care era luminată ca ziua. fiecare după pofta inimii şi după cum ii era firea.. casa părea cufundată în cea mai deplină linişte şi. adormiră repede. Dar pisica nu întelese de glumă. cocoţat pe acoperiş. ca fiind cel mai înalt dintre ei. câinele sări pe spinarea măgarului. am fugit de-mi sfîrîiau călcâiele.... iar sus.Mai încape vorbă! Numai de ne-am vedea în locul lor!. Şi toate câte le-aţi auzit mi le-a spus şi mie. După ce făcură o cântare în toată regula. lânga spuza caldă.Aşa ceva ne-ar prinde bine şi nouă! spuse cocoşul. . Şi aşa cum erau orânduiţi. se ghiftuiră de parca i-ar fi aşteptat un post de patru săptămâni. . . fugiră îngroziţi în pădure.Mi se pare că ne-am cam speriat de pomana!.. se repezi la el şi-l muşcă de picior. iar cocoşul şi pisica se căţărară în rămurişul bogat.. găsiră ce aveau de făcut.Cocoşul găsi că propunerea urecheatului e cât se poate de nimerită şi toti patru o porniră la drum. iar cei patru muzicanţi din Brema s-au simţit atât de bine acolo. ii luă drept cărbuni încinşi şi apropie de ei un băt de chibrit. îi arse magarul o copită. Măgarul se culcă pe un maldăr de gunoi. . cei patru muzicanţi stinseră luminile şi-şi aleseră culcuşul. gândea că de-ar găsi pe-acolo niscaiva oase sau vreo bucăţică de carne. până-n vârful copacului. Atunci le strigă tovarăşilor săi că nu prea departe de acolo trebuie să fie o casă.. unde se simţea mai la adăpost. Atunci tâlharul îşi luă picioarele la spinare şi nu se opri decât în faţa căpeteniei tâlharilor. Dar nu scăpă cu una-cu două. În casă s-a cuibărit o cotoroanţă afurisită. caci se zăreşte o lumină. . Şi cred că nu şi-a răcit gura degeaba. O luă atunci la goană prin curte şi. pisica se căţără pe spatele câinelui.. fără nici o grijă. spuse măgarul.. în cele din urmă. Din seara aceea. începu să strige de pe grindă: „Cu-curigu. spuse cu hotărâre măgarul. se vazură siliţi să înnopteze într-o pădure. se apropie de fereastră şi privi înăuntru. iar la usă. Atunci căpetenia le zise: . Tâlharul trase o sperietura zdravănă şi dădu să insă afară pe uşa din dos. câinele lătra. Porniră deci spre locul unde se vedea luminiţa şi-n curând o văzură scânteind şi mai puternic.. de zăngăniră toate geamurile şi se facură ţăndari. măi Urechilă? îl întrebă cocoşul. chiar adineauri.Vai de viata noastra!. că nu s-au mai îndurat să plece. Dupa ce s-au ospătat în lege. .. Măgarul îşi ridică picioarele dinainte şi le propti de marginea ferestrei. îi sări în obraz şi începu să-l zgârâie şi să-l scuipe. ca la un semn. Iscoada nu desluşi nimic care să-l pună pe gânduri. luând fiecare din ce mai rămăsese. Şi cum veneau de la drum lung şi erau osteniţi. sta însuşi judecatorul şi tot striga: „Aduceţi-mi-i încoace pe tâlhar! Aduceţi-mi-l!". zburând. tâlharii săriră-n sus ca nişte apucaţi şi.. o namilă neagră m-a pocnit cu o măciuca. Iar cei patru tovarăşi se aşezară la masă şi. iar cocoşul se cocoţă pe o grindă.. înainte de a apuca să adoarmă. se năpustiră prin fereastră în odaie. trezit de harmalaia de-afară. fiecare pe viersul lui: măgarul răgea.Ce văd? Apăi văd o masă încărcată cu mâncăruri şi băuturi alese şi nişte tâlhari care stau în jurul ei şi se înfrupta de zor. S-ar cuveni să ne ruşinăm c-am fost aşa de slabi de inger! Şi trimise pe unul de-ai lor să cerceteze ce se mai întâmplă pe-acasă. şi din ce se apropiau. Câinele. tâlharii n-au mai cutezat să se apropie de casă. După ce trecu miezul nopţii. crezând că niscaiva stafii au năvălit în casă. se aşeză pe capul pisicii. iar la urmă cocoşul îşi desfacu aripile şi. Măgarul. în cele din urmă ajunseră la casa unor tâlhari. Chibzuira ei în ce chip ar putea să-i pună pe tâlhari pe goană şi. pe care mi l-a înfipt în picior!. îşi mai roti o data privirea în jur şi deodata i se păru că zăreşte în depărtare o luminiţă. de vazu stele verzi. Dând de ochii scânteietori ai pisicii.Hai s-o întindem chiar acu într-acolo. ca să ia un foc.. Daca am văzut că aşa stă treaba. De spaimă. tâlharii văzură de departe că-n casă nu mai ardea nici o lumină şi că totul părea cufundat în tăcere. privind cu pofta cum înfulecau tâlharii.. câinele se făcu covrig după uşă.

ce credeţi: nu mai puţin de şapte muşte zăceau răpuse-n faţa lui. hotărât să-şi încerce norocul în lumea largă. scoţându-şi căpăţâna pe fereastră. apucând o basma.. pe rând.. Apoi îşi croi la iuţeală un brâu. strigând cât o ţinea gura: . „Nu m-ating de ea până nu dau gata vesta!" gândi croitoraşul. Femeia urcă anevoie cele trei etaje. mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa. şi în cele din urmă spuse: . ci tăbărâră puzderie asupra ospăţului. muştelor.. Adică. Atunci croitoraşul îşi ieşi din pepeni şi. cu picioruşele ţepene! „Da' ştii că-mi eşti voinic. Le cântări în mână. şi cum atelierul i se păru neîncăpător pentru o asemenea vitejie. În vremea asta. încercând să alunge oaspeţii nepoftiţi. inima începu să-i tresalte ca o codiţă de purcel. e de ajuns?" continuă croitoraşul să vorbească cu sine însuşi. îşi încinse brâul. ca nu cumva să se înşele în vreun fel. ia stai. îşi tăie o felie zdravănă ş-o unse cu magiun din belşug. un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră.Hei. „O ispravă ca asta se cuvine s-o afle pe dată tot târgul!. dar plecă îmbufnată şi bombănind. acestea dădură buzna să se aşeze grămadă pe bucata de pâine. . acesta o puse să-i arate toate oalele cu magiun. făcea împunsături din ce în ce mai repezi. De bucuros ce era.. Se socoti el ce se socoti.Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun! Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi. s-o aibă tot timpul în faţa ochilor. că doar n-o să sărăcesc din pricina asta! Femeia.. îşi vârî nasul în fiecare. . începu să lovească fără cruţare în grămada de muşte. măi băiete!" se grozăvi croitoraşul.. cu litere de-o şchioapă: „Şapte dintr-o lovitură!" „Da' ce. da' cine v-a chemat aici?! strigă înciudat croitoraşul. Ş-o să-mi mai dea şi putere!" Aşa că scoase pâinea din dulap. numără şi. îl cusu bine să fie trainic şi brodă pe el. Le cercetă cu luare aminte. da.Da. pe la vreo patru uncii. care trăsese nădejde că-i un muşteriu bun ş-o să-i facă cine ştie ce vânzare. Ia cântăreşte-mi. „Păi dacă-i aşa. îi cântări cât ceruse. dragă mătuşică. care nu înţelegeau deloc graiul oamenilor. las pe mine.. că doar nu e un fleac!" Şi de voios ce era. Cosea de zor. nu se lăsară izgonite. din pricină c-avea un coş tare greu.. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă. Când ajunse în camera croitoraşului.Croitorul cel viteaz Într-o dimineaţă de vară.Ia vino sus la mine. Atrase de mirosul plăcut. nu-i rău!.. poate să fie chiar şi un sfert de funt. Apoi puse felia de pâine cât mai aproape de el. aşa. iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură. Ridică basmaua. că vă-nvăţ eu minte" îşi zise el. şi se apucă să coasă mai departe. „Lumea întreagă s-ar cuveni să-mi ştie isprava." îşi mai zise el. admirându-şi singur vitejia. parcă târgul ăsta al nostru. îi zise: . „Magiunul ăsta cred c-o să-mi priască nu şagă! îşi zise croitoraşul în sinea lui. mirosul cel dulce al magiunului se răspândi în toată odaia şi ajunse la droaia de muşte care moţăiau pe pereţi.. Dar muştele.

Şi ca s-o mai încerce încă o dată.Da' cum să nu. frate! După cum văd. scoase de acolo bucata de brânză şi-o strânse-n pumn până ţâşni tot zerul din ea. dar la un moment dat simţi că-l lasă puterile şi zise: . Va închipuiţi dumneavoastră că acum fu rândul uriaşului să-l ia în zeflemea! . dar se grăbi s-o vâre în buzunar. Eu nu mă mulţumesc doar cu atât şi am pornit să colind lumea largă. asta-i treabă pentru un voinic ca tine? Se cade oare să te laşi aşa. Uriaşul tăcu încurcat. Ba-l mai cără şi pe croitoraş pe deasupra! Croitoraşul şedea liniştit pe creanga lui şi fluiera plin de voioşie.. Hai.Ei. Nu găsi însă decât o bucată de brânză veche. aplecând trunchiul pomului până-n dreptul voinicului nostru... Îl duse pe croitoraş la un stejar falnic. viu şi nevătămat.Înainte de-a porni la drum. Mult nu trecu însă şi se pomeni iar pe pământ. voinicosule. ia să te văd şi pe tine de ce eşti în stare!. .. până ce începu să picure apa el. n-ai nici măcar atâta putere să ţii locului nişte crengi atât de subţirele?. . se grozăvi croitoraşul nostru şi-şi descheie haina. Nici n-apucă să treacă bine de poartă. Îl cam luă peste picior croitoraşul. ridică un alt pietroi din pulberea drumului şi-l zvârli atât de sus. că abia îl mai puteai zări.. stai aici. citeşte aici. Luă de jos un pietroi şi-l strânse în pumn. şi uşurel cum era.. crezând că-i vorba de şapte oameni doborâţi de croitoraş dintr-o dată. Uriaşul apucă numaidecât crengile de sus. .Hai. treci de ia în spinare tulpina cu partea dinspre rădăcină. ca să-mi încerc norocul.Ce-ai spus?! Na.Acum. Eu o să zvârl unul care n-are să se mai întoarcă niciodată.. vorba este: de altele eşti bun? Să cari în spinare o povară mai ca lumea ai putea? Ori te dor şalele?. săltându-l în aer şi pe croitoraş. fără teamă. Acestea fiind zise.Cum vine asta. şi-i zise: . În creştetul lui. O scoase dintre ramuri ş-o vârî şi pe dânsa-n buzunar.. Dar în sinea lui tot nu-l crezu în stare de asemenea faptă şi socoti de cuviinţă să-l pună la încercare. ca să-ţi dai seama cu cine ai de-a face şi pe urmă să vorbim.Opreşte. scotoci prin toată casa. . Drumul pe care-l apucase ducea peste un munte. cum îţi plăcu zvârlitura asta... fă şi tu ca mine. că doar crăcile şi frunzişul sunt partea cea mai grea. Bucuroasă la culme căşi recăpătase libertatea. că m-a deşelat. frate?!.. . că şi zări o păsare care se încurcase într-un tufiş şi se zbătea să iasă de acolo.. dar vezi că.. . că nu mai pot! Prea e greu! Trebuie să-l dau jos din spinare. trebui să care-n spate tot copacul.Straşnică azvârlitură. cireşul îşi ridică deodată crengile. piticanie. croitoraşul scoase pasărea din buzunar şi-i dădu drumul în văzduh.Bună ziua.Ţi-ai şi găsit cu cine să mă-nsoţesc! Cu un coate-goale ca tine!. . iar croitoraşul odată sări pe-o creangă.Ce să zic. ajută-mă să scot copacul asta din pădure! . de eşti chiar atât de voinic pe cât ştii să te lauzi spui! îl îndemnă uriaşul. Apoi o porni voiniceşte la drum. pietroiul pe care l-ai aruncat tot s-a întors pe pământ!. Croitoraşul sări sprinten de pe creanga şi. N-ai vrea să vii şi tu cu mine? Uriaşul se întoarse cu dispreţ spre croitoraş şi n-avu decât un singur răspuns: . răspunse croitoraşul. ditamai matahala şi nu e în stare să ducă-n spate un fleac de copac ca ăsta!. Şi cum matahala nu mai putea să-şi întoarcă capul. ca şi când ar fi fost o joacă pentru el să ducăn spinare asemenea greutate..... vârându-şi mâna-n buzunar. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slăbuţ ca să poată ţine pomul. văd că la aruncat te pricepi! recunoscu uriaşul. Croitoraşul se apropie de dânsul. ca să ia cu el. nici vorbă să se prindă oboseala de dânsul. începu să se uite altfel la fărâma de om ce-i stătea în faţă. de parca l-ar fi cărat tot timpul până atunci. Uriaşul citi: „Şapte dintr-o lovitură!" şi.. Merseră ei ce mai merseră împreună şi se nimeriră să ajungă-n faţa unui cireş. apucând trunchiul cu amândouă mâinile.Ei.Ia să te văd! De eşti chiar atât de voinic pe cât spui... Uriaşul cără copacul o bucată bună de drum... pasărea se avântă în înaltul cerului şi nu se mai întoarse. ce mai ai de zis? îl înfruntă croitoraşul. Păi asta-i o joacă de copil pentru unul ca mine! Nici nu-şi termină bine vorbele că. n-am ce zice. croitoraşul dădu peste o namilă de uriaş care privea liniştit în zare. alături de bucata de brânză. Da'. păru să se mire croitoraşul. . . iar eu o să duc coroana.. începu să-şi râdă de bietul uriaş: . ca să poată culege cireşe cât i-o fi voia..Poftim. la viaţă tihnită şi te mulţumeşti să măsori doar cu ochii lumea! Păi. dar parcă tot nu-i venea să creadă că fărâma asta de om are atât de puternică. încărcate cu cireşe pârguite şi.. în dorul lelii?. Uriaşul îşi săltă tulpina pe umăr.Numai atât?!. şi-i zise: . arătându-i uriaşului brâul. şi când uriaşul îl lăsă din mână. îl îndemnă să-l prindă în mână. până la urmă. care zăcea doborât la pământ.. bucuros! răspunse croitoraşul. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii.

Şi-n timp ce croitoraşul îşi dezmorţea mădularele şi se freca la ochi. se întrebară ei. uriaşul se sculă fără să facă pic de zgomot şi.Păi. nasul lui cel ascuţit se dovedi călăuză straşnică! După ce colindă el prin fel şi fel de locuri. Croitoraşul îşi văzu de drum spre alte meleaguri şi. Dar vezi că patul ăsta era prea mare pentru croitoraşul nostru. cum îi e obiceiul. Şi oamenii alergară de îndată să-l vestească pe împărat şi-şi dădură cu părerea că un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinţă de s-ar porni vreun război. Dar cum voinicul nostru încă mai dormea. Printr-un curtean trimise vorbă croitoraşului că l-ar ruga să-l ajute într-o treabă care ar fi floare la ureche pentru un om atât de viteaz ca el. n-ar trebui să fie lăsat să plece.Vai de zilele noastre.. dar. Mai vorbiră ei ce mai vorbiră. Multă vreme se zbătu împăratul cum să se descotorosească de nepoftitul ăsta şi-n cele din urma îi veni o idee. dacă poţi!. . în sinea lui. aşa că nu se culcă în el. . se întâmplă ca şi de data asta să se arate mai dibaci croitoraşul.. A doua zi. că doar e vreme de pace! Trebuie că e vreo căpetenie de oşti. Fiecare matahală ţinea în mână câte-o oaie friptă şi se înfrupta din ea.. ci se ghemui într-un colţişor. Să-i dea papucii de-a dreptul. Păi. Atunci uriaşul încercă altceva: . oamenii de pe acolo se adunară-n jurul lui. dintre cei mai aleşi. Împăratul socoti că sfatul norodului e cum nu se poate mai bun şi trimise pe unul din sfetnicii săi de încredere la croitoraş.. putere am câtă pofteşti!. Şi se căina amar că făcuse neghiobia de a-l fi luat în slujba lui.. s-a zis cu lăcusta asta afurisită!" se bucură uriaşul. începură ei a se văicări. izbi în pat cu atâta putere. şi ramaseră cu gura căscată când băgară de seamă că pe brâul cu care era încins flăcăul stătea scris: „Şapte dintr-o lovitură!" . Uitaseră cu totul de dânsul. în nici un caz. Astfel. voios nevoie mare. apucând un drug mare de fier. nu fu în stare să sară peste pom. se grăbi croitoraşul să răspundă. în zori.. Sări şi tu ca mine. . da' ce-o fi căutând pe la noi viteazul ăsta. nu alta. ci rămase agăţat cu picioroarele printre ramuri.. uriaşii o porniră-n pădure şi nici nu-l luară în seamă pe croitoraş. Ce. după aceea. de teamă ca viteazul să nu-i facă de petrecanie lui şi întregii sale oştiri şi..Ia auzi-l ce vorbeşte!.. Croitoraşul cătă cu atenţie împrejur şi-şi spuse în sinea lui: „Oricum. care doboară şapte dintr-o lovitură! se plânseră ei stăpânului lor. Uriaşul îşi făcu vânt. oricât se căzni. dacă ne-om lua cumva la harţă cu dânsul?! Că de s-o năpusti asupra noastră. să stai acolo peste noapte. o luară la goana de le sfârâiau călcâiele.. Intrară ei în peşteră şi numai ce dădură cu ochii de o mulţime de uriaşi care stăteau roată-n jurul unui foc. „De-acuş.. pentru asta am şi venit aici! zise croitoraşul. temându-se să nu cumva să se înfurie pe ei şi să-i facă pe toţi chisăliţă. într-o zi se întâmplă să ajungă în curtea unui palat mare. Împăratul fu foarte mâhnit la gândul că din pricina unui singur om ar putea să se înstrăineze de toţi slujitorii cei credincioşi şi că ar putea chiar să-i piardă.. Tare se mai înspăimântară uriaşii atunci când îl văzură şi. Pe la miezul nopţii.Cum o scoatem la capăt cu ăsta. să stea pe-ndelete de vorbă şi să afle de nu cumva acesta se învoieşte să se bage lefegiu în oastea împărăţiei. Sunt gata să-mi pun paloşul în slujba împăratului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire şi împăratul avu grijă să-i dea în dar o minunăţie de casă cum nu râvneau mulţi dregători. să-l vadă mai de aproape. dar vezi că nu era chiar atât de uşor!. curteanul îi şi spuse despre ce era vorba. atunci hai cu mine în peştera uriaşilor. nu cuteza. ce să vezi: croitoraşul păşea pe urmele lor. Şi că.. măria-ta. asta ar putea să fie un lucru anevoie pentru unul care a doborât şapte dintr-o lovitură? Da' vorba e c-am sărit peste pom din cu totul altă pricină. să se înscăuneze el în jilţul domnesc.Nu ne simţim în stare. şapte dintr-o lovitură doboară. că-l sfărâmă-n două.. Chibzui el ce chibzui cum să scape cât mai repede de voinic. Auzii prin tufişurile alea nişte vânători care tot slobozeau focuri de puşcă şi am fost curios să văd şi eu ce este.. ca toţi uriaşii. aici tot te mişti mai în voie decât în chichineaţa aia de atelier!" Uriaşul îl duse în dreptul unui pat şi-l îmbie să se culce în el şi să doarmă cât i-o fi voia. şi până la urmă se hotărâră să meargă cu toţii la împărat şi să-i ceară să le dea drumul din oştire.De eşti atât de voinic pe cât spui. . Când colo. Vezi însă că celelalte căpetenii începură să-l pizmuiască pe voinic şi-ar fi vrut să-l ştie plecat peste mări şi ţări. se întinse pe iarbă şi adormi de îndată. curteanul aşteptă până ce-l văzu că se trezeşte. Şi cum se simţea tare ostenit. socotind că voinicul doarme dus. drept să vă spun. În timp ce dormea. Croitoraşul se învoi bucuros şi-l urmă. să luptăm cot la cot cu unul ca el.

în pieptul celor doi uriaşi..Prea te grăbeşti. grăi împăratul. . deodată. răcni acesta.. dar cum erau tare osteniţi.Te cam întreci cu gluma. se întoarse la călăreţii care-l aşteptau în marginea pădurii şi le zise: .Auzi vorbă!. Călăreţii nu prea vrură să se încreadă-n spusele lui şi intrară-n adâncul pădurii să vadă cu ochii lor care-i adevărul..Pesemne că visezi! răspunse celălalt. Cuvântul meu e cuvânt. până ce se prăbuşiră amândoi la pământ. dar nu mi-a fost deloc uşor. Într-una din pădurile mele şi-a făcut sălaşul un inorog. În timp ce cobora din copac cu iuţeală.Nu te-am lovit defel! bombăni primul uriaş. Dar parcă celălalt se lăsă mai prejos?!.Nici nu mai încape vorbă că mă-nvoiesc! Şi să-i duci veste împăratului că am eu grijă de uriaşii aceia şi-o săi fac să-şi lase oasele în codru. să ucidă şi să dea foc. unul în capul celuilalt... care doboară şapte dintr-o lovitură?. Apoi croitoraşul porni cât mai degrabă spre acea pădure. . împăratul l-ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejeşti şi i-ar da de soţie pe singura lui fiică şi drept zestre o jumătate din împărăţie. vezi. . îl izbi cu atâta putere de un copac. voinicul le zise însoţitorilor lui: .Aoleu. Ţintind bine.. grăi către trimisul împăratului: .Ce te-a apucat să dai în mine? . făcând pierdute zeci de vieţi nevinovate şi pricinuind numai pagube. oricine se-ncumetase să se apropie de ei îşi pusese viaţa-n primejdie. Apoi se afundă-n pădure şi începu să cerceteze cu de-amănuntul. ca mă răfuiesc eu şi singur cu uriaşii! Să n-aveţi nicio grijă. Apoi.. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută şi scorni pe loc altceva. cu atât va fi mai bine pentru tine. Şi nu mică le fu mirarea când dădură cu adevărat peste cei doi uriaşi. fiecare desiş. Şi-i mai zise că. că se cutremură copacul din creştet şi până-n rădăcină.. voinicule. se supără croitoraşul. la amândoi o să le fac de petrecanie!. îl întrebă: . . să-i fi văzut cum smulgeau copacii din rădăcini. De ce mă loveşti? .. ca orbeţii. înşfăcându-l de piept pe tovarăşul său. ba în dreapta. Iar în jurul lor se putea vedea o mulţime de copaci cu rădăcinile smulse din pământ. Trase apoi paloşul din teacă şi-l împlântă adânc. rănit? N-au fost în stare să-mi clintească măcar un fir de păr. auzi!.. Dar poţi să te pui cu unul ca mine. îi zări şi pe cei doi uriaşi. Iar de s-ar arăta el gata să le vină de petrecanie acestor uriaşi... se cuvine să mai săvârşeşti încă o faptă de vitejie! Dar mare lucru nu-i pentru tine. însoţit de cei o sută de călăreţi pe care i dăduse împăratul drept ajutor.. De îndată ce ajunse la marginea pădurii. că se zbăteau crengile în jurul lor ca bătute de furtună. croitoraşul îşi spuse în sinea lui: „Mare noroc am avut că nu l-au smuls şi pe asta în care eram cocoţat. Croitoraşul se înfăţişă împăratului şi-i ceru răsplata care i se cuvenea.. Nu trecu mult şi începură să smulgă copacii din jur.. şi să şi-i repeadă. altminteri ar fi trebuit să sar ca o veveriţă într-altul".. Mult timp nu trecu şi. de-ai fi zis că-i o veveriţă.. până atunci. Cu cât îl prinzi mai degrabă. În disperarea lor. „Ei. da' mai înainte de a ţi-o da pe fiică-mea de nevastă şi jumătate din împărăţie. îl pocni cu o piatră pe celălalt uriaş. de vreo câteva ori. . zvârr! Începu să arunce cu pietre în pieptul unuia dintre ei. scăldaţi într-o băltoacă de sânge. De unde ai mai scos-o că dau în tine? Adormiră ei din nou şi croitoraşul doar atât aştepta. Într-un sfârşit. Croitoraşul îşi începu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea şi-o zvârli cu toată puterea în pieptul primului uriaş. iar dihania asta făcea numai pagube. zău aşa!. care-i stătea ca un ghimpe-n coastă. . Se ciorovăiră ei aşa o vreme. Şi. cu rădăcini cu tot. se lăsară păgubaşi şi începură să tragă iar la aghioase. cu o domniţă frumoasă ca o cadra şi c-o jumătate dintr-o împărăţie nu te prea întâlneşti la tot pasul!" Şi continuându-şi parcă gândul. şi că blestemaţii aceştia nu făceau altceva decât să prade. cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta. aşa chilipir mai zic şi eu că-i de mine! Straşnic m-a mai nimerit!" gândi croitoraşul în sinea lui. Dormeau buştean la umbra unui copac şi sforăiau atât de tare. dar până la urmă se trezi şi. sărind în sus ca un apucat.. înghiontindu-şi prietenul.Curteanul îi povesti croitoraşului că într-o pădure din apropierea cetăţii de scaun se pripăşiseră doi uriaşi. ba în stânga.Aşteptaţi-mă aici. Croitoraşul îşi umplu repede buzunarele cu pietre şi se căţără-n copac. Eu. Că.Nu cumva te-au rănit? săriră să-l întrebe călăreţii. Cum era rupt de somn. ca să se apere. de parcă i-ar fi lovit trăsnetul în aceeaşi clipă. ca ars. da' asta ce-i?! ţipă acesta. uriaşul nu simţi nimic multă vreme.Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amândoi.

nu zăbovi înăuntru. cei o sută de vânători urmau să-i stea în preajmă şi să-i dea ajutor la nevoie. şi aceştia fură tare mulţumiţi. Dihania cea fioroasă spumega de furie. şi crezi c-o să mă tem de nevolnicii ăştia care stau şi pândesc după uşă iatacului?! Auzindu-i vorbele. care o pleca cu el in lume. dar cum era prea greoaie şi neîndemânatică pentru ca să poată sări pe fereastră. După ce sfârşi toată treaba asta. Împăratul găsi multe cuvinte de mângâiere şi la urmă îi zise: . că pentru mine asta-i o joacă de copil! De asta dată însă nu-i mai luă cu el în pădure pe vânători. Înainte de-a se porni nunta. începu să răcnească: . odată te ating cu cotul peste urechi!" Şi atunci îşi dădu ea seama că soţul ei nu-i de neam. se culcă la ora obişnuită. fiindcă mistreţul îi fugărise în câteva rânduri cu atâta înverşunare. Şi cu siguranţă că l-ar fi răpus. odată te ating cu cotul peste urechi!.. că nu mai putu să-l smulgă de acolo şi rămase astfel prins ca într-un piron. dar cu puţină bucurie. Slugile mele vor sta de veghe afara... fiara se năpusti ca turbată asupra lui. care se făcea numai că doarme. . vrând să-l străpungă cu cornul dintr-o singură lovitură. măria-ta. Şi ca şi când nimic n-ar fi ştiut. A doua zi îi împărtăşi împăratului totul. fata mea!. La noapte caută de lasă deschisă uşa de la iatac. de nevoie. de cum îl zări pe croitoraş. Şi zicea el aşa: „Băiete. care făcea mari stricăciuni întruna din pădurile împărăteşti.. lua inorogul de funie si-l duse peşcheş împăratului. Ieşi dindărătul copacului şi. căci era aproape. Dar se întâmplă ca o slugă să audă tot ce puseseră dânşii la cale. Aşteptă ea cu inima friptă să-l vadă adormit. Dar inorogul nu-l slăbea defel şi. Croitoraşul îi chemă pe vânători ca să-i aibă drept martori că prinsese fiara. luând cu sine o secure şi-o funie. de parcă le-ar fi gonit din urmă o oaste de sălbatici. De îndată ce-l zări pe croitoraş. Îşi dezveli într-un rânjet colţii. îşi înfipse cu atâta furie cornul în trunchi. Ocolind apoi căsuţa. Am doborât eu şapte dintr-o lovitură. care. scrâşnind cu furie din colţii ascuţiţi. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. se piti după ea şi-o închise tocmai în clipa când mistreţul dăduse orbeşte buzna înăuntru.. acum mi-a picat în laţ mititelule!" se bucură croitoraşul. . pică în capcana întinsă cu isteţime. îi zise că va face întocmai cum a sfătuit-o el. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii.Dacă-i vorba de-un inorog.Nu te mai prăpădi atât cu firea. croitoraşul trebuia să-i mai prindă un porc mistreţ. Şi cum îi era credincioasă tânărului domnitor şi-l iubea. am prins un inorog şiun mistreţ. tu să le dai de veste.Băiete. .. trebui să-şi ţină cuvântul şi să-i dea fata şi jumătate din împărăţie. le spuse şi de astă dată însoţitorilor lui să-l aştepte mai la o parte. Şi aşa se făcu că croitoraşul ajunse împărat. arătându-i cât era de nenorocită de ce aflase. Ajuns în pădure.. de voie. Rămase pe loc. Într-o clipă l-or lega fedeleş. nu altceva. alături de împărăteasă. se şi repezi asupră-i. că de nu. răspunse croitoraşul. deschise uşa iatacului şi se culcă la loc. răspunse croitoraşul. şi-l rugă din suflet s-o scape de pacostea asta de bărbat care nu era decât un nemernic de croitoraş. Dar vezi ca nici de astă dată împăratul nu se învoi să-şi ţină făgăduiala şi-i ceru să săvârşească o a treia ispravă vitejească. Atunci sări cu sprinteneală în spatele unui copac. Că doar măria-ta ştie ce-mi poate pielea: şapte dintr-o lovitură dau gata! Apoi. Tânăra împărăteasa fu mulţumită de spusele tatălui ei şi. şi după aia l-or duce pe-o corabie. Atunci croitoraşul. Cum ştia că fiara e pornită pe urmele lui. liniştit.. slugile se-nfricoşară de moarte şi-o luară la sănătoasa.Dacă aşa-i vorba. dacă croitoraşul cel sprinten n-ar fi fugit să se adăpostească într-un căsuţă de vânătoare aflată-n apropiere. se dădu jos din pat. cu botul plin de spume. „Ei. vrând să-l culce la pământ dintr-o lovitură. Iar aşa o să i se piardă urma. Şi ca şi-n celelalte două dăţi. . croitoraşul o porni la drum. că de nu. să n-aibă cum se împotrivi. că le pierise cheful să-i mai caute pricină.Uşurel! strigă voinicul nostru. ci sări afară pe fereastră. repezindu-se cu toată puterea în copac.Bucuros o fac.. îi destăinui tot ce se uneltise împotriva lui.. Iar acesta. după ce trecu frânghia pe după gâtul fiarei. aşteptând până ce fiara fu foarte aproape de el. iar după aceea se înfăţişă împăratului. la rându-i.. care te puteau baga în răcori. lasă-l în seama mea! Da' asta mă tem şi mai puţin decât m-am temut de cei doi uriaşi. Trecu ce trecu şi într-o noapte împărăteasa cea tânără se pomeni că-l aude pe bărbatul ei vorbind prin somn. şi când socoti că doarme de poţi tăia lemne pe el. las' că am să pun eu capăt tuturor urzelilor acestora!... le-am făcut de petrecanie la doi uriaşi. şi de îndată ce-l va cuprinde somnul pe bărbatul tău. Nunta se sărbători cu multă strălucire. reteză cu securea cornul înfipt în copac. Pe inorog nu fu nevoit să-l caute prea mult. când veni seara.

De-acu s-a sfârşit cu noi! . . Apoi se-ntoarse în casă şi-i şopti lui Gretel: . Hansel se sculă. când nici pentru noi nu mai avem nici de unele? . apoi iarăşi. Hansel se opri şi îşi aruncă privirea înapoi.. şi dormi în pace! Apoi se culcă din nou în patul lui şi adormi..Ia sculaţi-vă. . După puţin timp. le dăm şi câte-o îmbucătură de pâine. unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. Gretel începu să plânga cu lacrimi amare şi-i spuse lui Hansel.Totusi. femeie? Cu ce-o să-i hrănim pe bieţii noştri copii. răspunse femeia. . pe bietul om începeau să-l munceasca gândurile şi..Ce-o să ne facem. Apoi porniră cu toţii spre pădure.Nu. şi nu mai fi mâhnită. spuse bărbatul.. . de asta sunt sigura. nu cumva să mâncaţi înainte. şi pe urmă ne vedem de treburile noastre. să-i trezească. . Şi uite aşa s-a întâmplat c-a rămas croitoraşul nostru pe tronul împărătesc până la sfârşitul zilelor lui. Zgripţuroaica de femeie nici nu asteptă să răsară soarele că se si înfiinţă la patul copiilor.. şi-n felul ăsta ne descotorosim de ei! . cei doi copii stăteau treji în aşternut. spre căscioara ce rămăsese în urmă. Si dacă-l văzu taică-său. întâmplându-se să se abată asupra tării o mare scumpete . că altceva nu mai căpătaţi! Gretel lua toată pâinea şi-o ascunse sub şort. Poti să ciopleşti de pe-acum scânduri pentru sicrie . mi-e tare mila de bietii copii! adaugă el cu obida.. neghiobule. Hansel si Gretel Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit. barbate.. îi zise cu blândeţe frăţiorul. draga mea surioară. străluceau ca bşnuţii cei noi. Hansel se aplecă de mai multe ori pâna ce-şi umplu bine buzunarul cu pietricele. nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică. nimeni nu mai cuteză să-i caute pricină. iar pe fetiţă Gretel. Şi aşa se făcu de auziră tot ce spuse zgripţuroaica de femeie catre tatăl lor. leneşilor.. numai ce-i zice: . din pricină că buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. printre sughituri: .De atunci. femeie. Seara în pat. Luna lumina ca ziua şi pietricelele albe. Iar pe ei îi lăsăm acolo. După ce bătrânii adormiră. mâine-n zori luam copiii cu noi şi-i ducem unde-i pădurea mai deasă. că din pricina foamei nu putuseră să închidă un ochi.. Că doar multă vreme n-ar trece şi-ar veni fiarele să-i sfâşie. o să găsesc eu o scăpare! .Fii liniştită. La un moment dat. Asta o facu o dată. deschizând uşa. De nimerit. şi iarăşi. Gretel. Şi-ntr-una din aceste seri îi zise el neveste-sii: . n-or să mai nimerească drumul spre casă. îşi puse hăinuţa pe el şi. nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. se strecură afară. Şi-ntr-o buna zi.Ştii ceva. de-i asa. se pomenea că ofteaza cu grea obidă.. îl luă femeia la rost. Le facem un foc bun. Nu mă rabdă inima să-mi las copiii singuri în pădure. Şi femeia nu-i dadu pace pană când omul nostru nu se-nvoi. Şi pe băieţel îl chema Hansel. .Linişteşte-te.Vai de tine. zvârcolindu-se neliniştit în aşternut. In acest timp. asta n-o s-o fac nici in ruptul capului. o să murim de foame toti patru .Asta aveţi de mâncare pentru la pranz! De vă îmboldeşte foamea. De sărmani ce erau. din faţa căscioarei. că mergem la pădure să aducem lemne! Apoi dădu fiecăruia câte un codru de piine şi mârâi printre dinţi: .

asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. şi odiniţi-vă. pe acoperiş. . . Hansel îşi luă surioara de mâna şi începu a păşi pe urma pietricelelor. nu glumă. ii striga la un moment dat taica-sau. Si desi ii era inima grea. . Copiii erau insa treji si auzira toata vorba lor. Lemnele luara foc pe data şi. Hansel si Gretel se aşezară lânga foc şi când se facu ora prânzului. Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara. Răsări luna plină.Ştii.Acu . ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum trebuie! . sa adune pietricele. să nu vă fie frig deloc! Hansel si Gretel aduseră vreascuri cât aduseră.Nu plinge. nu prea departe. şi de câte ori bătea vântul. care străluceste pe horn. Om gasi noi cum sa scapam cu bine . de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele..De-acu am terminat iarasi merindele. pe dată se arătă a fi fost foarte îngrijorată de soarta lor. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su. După o bucată de vreme. Vezi insa ca omului i se incrincena inima la auzul astor cuvinte si gindea in sinea sa: „Ba. care scânteiau ca bănuţii cei de curând bătuţi şi le arătau drumul. copii. spunându-i: . Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat. Dupa ce aşteptară să vină să-i ia. Apoi le intinse cate o bucatica de piine. pâna ce răsare luna şi atunci o să găsim noi drumul. vreme lungă. e stiut. în pădure. Si dupa ce-om manca-o si pe asta.. tăicuţule.Mai ai rabdare oleacă. Dar vezi că femeia i-o tăie pe dată: . Acu e timpul să vă spun că Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuţă şi că de fiecare dată..Prostănacule. isi mangiie surioara. Alta scapare nu vad. musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. erau încredinţaţi că tatăl lor trebuie să fie ceva mai încolo. cioc-cioc! şi când femeia o deschise şi dădu cu ochii de Hansel si Gretel. Omul nostru legase o creangă de-un copac cioturos. Dar vezi că loviturile nu erau de topor! . c-o să vă facă tata un focşor pe cinste. cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si. pâna ce se facu o moviliţă buna. n-avea grijă!. auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii." Mai zicea el ce mai zicea.. Acu . cum facuse si de prima data. şi de-ndată ce se arătă pe cer. Mersera ei aşa toată noaptea şi când începură a miji zorile. a naibii. ci dormi linistita. că te opreşti mereu şi te tot uiţi înapoi? Vezi mai bine cum mergi.. când se oprea. de nu vedeai la doi paşi. şi-mi face semne de rămas bun. Şi cum auzeau tot mereu răsunând lovituri de topor. scotea din buzunar câte o pietricică şi-o lăsa să cadă pe cărare. Stă. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile. copii. că noi ne ducem mai încolo. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure. . Au bătut ei la uşa. Gretel. să tăiem lemne. ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Trebuie sa ne descotorosim de copii.Da ce-ai.. ca nu mai avem in casa decat o jumatate de piine!. o izbea încolo şi-ncoace de uscătura aceea.. când vâlvătaia începu să crească. Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura! . daca si-a calcat pe inima prima oara.. ajunseră la casa parintească. . căzură toropiţi de oboseală şi adormira buştean. zicându-le cu prefăcătorie: . ne-om satura cu rabdari prajite . . Hansel. cocoţată.. dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui. . .Staţi lângă foc. . mă uitam după pisicuţa mea albă . ci-l tot ocara si-l mustra. să nu-ţi schilodeşti cumva picioarele! . de ce ati dormit in padure atita vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra . care se perpelea in asternut: . Hansel.. care era mult mai micsoara decat de cealalta data. ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. ajunseră la locurile unde padurea se îndesea... Şi când om termina cu tăiatul. era noapte întunecoasă. E soarele de dimineaţă. dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa. şi cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri şi zise: .. spunindu-i: . . ca-n inima lui era mihnit ca-i lasase atat de singuri. .Copii rai ce sunteti. mergeţi după vreascuri.Ia asculta. nu-i nicio pisicuţă!.. Când s-au trezit. Gretel începu să plângă şi printre suspine îşi întrebă frăţiorul: .. femeia grăi: . Dupa ce batranii adormira. fiecare îşi mâncă bucătura de pâine. ne întoarcem aici şi vă luăm acasă.Cum o să ieşim din pădure? Şi Hansel se grăbi s-o liniştească. de ziceai că poleieşte cu aur pădurea.

Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si. Hansel o mangiie pe surioara lui si-i zise: . ca scapara tot ce aveau in mana.. Si cum adormira greu. ghemuindu-se sub un copac. ca nu va fac nici un rau. . da ce tot rontaie a mea cascioara?! Cine. copiii se sculara din culcusul de vreascuri. nu alta: lapte si clatite cu zahar. .Vantul. . Noi ne ducem in padure. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Daca vazura ei asta. Hansel mai rupse din el o bucata buna.Prostanacule. care canta atat de duios. da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine. Gretel rontaia de zor o spartura de geam. incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta.. Hansel si Gretel se speriara atat de tare. iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si. tot mai in afundul padurii. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa. numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa. Cat ai clipi. . pana la urma tot o sa gasim drumul! . surioara. se aflau in primejdie de moarte. se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. Gretel lua bucatica de piine si-o imparti cu Hansel. dar de izbutit tot nu izbutira sa iasa din padure. ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos. ci incepu a-i intreba. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora prinzului. din zori si pana-n seara.. . vantul! Azi inconjura pamintul! . desprinzind un ochete de geam. Dar vezi ca batrina nui lua la rost.Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. ne intoarcem sa va luam. care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere!.N-ai teama. inaltindu-se pe virfurile picioarelor. Si sa ne fie de bine!.. . Femeia ii duse pe copii departe. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica. sa-ti lingi degetele. n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca . Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi. nimic nu mai luasera-n gura. se lasa si amurgul.Ei. ca nu cumva sa se dea in vileag. pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta. cine e afara? . se trezira de-abia in toiul noptii. il lua in raspar femeia. . ca e tare dulce! . de cum rasari soarele. batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer.. fara sa se sinchiseasca defel. sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. De nu le venea cat mai degraba un ajutor. ia de gusta din fereastra asta. . Când se facu ora prinzului. Si copiii raspunsera pe data: . De truditi ce erau. culese de pe jos. grai Hansel repede. Si-ntr-un luminis. si de v-a birui oboseala. adormira bustean. asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii. toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac. E soarele de dimineata care straluceste sus..Pai. iar geamurile erau din zahar curat. Hansel n-astepta sa fie rugat si. iesi din casa. copilasi. imprastie pe drum toate firimiturile. sa-si dea seama ce gust are. ii duse in casuta. tarsiindu-si picioarele. Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca . incetisor-incetisor. cront.Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna. ce se sprijinea intr-o carja. clatinind usurel din cap: . ma uit dupa porumbita mea. dar cu cat mergeau.. Daca vazu ce se intimplase.. copiii ramasera cu gurile cascate. deasupra hornului. ca se oprira vrajiti s-o asculte. si asa se facu ca nu mai putura merge si. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: . Eu o sa maninc o bucata din acoperis. facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: . .Ramineti aici. departe. Iar acolo ii astepta o mancare. odata se deschise usa si-o femeie batrina de tot.. cat am mers. iar tu.Cront.. ca pe-a lui baiatul o presarase pe drum. Si. dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura . cront.. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei. Dupa ce-si sfarsi cantul. dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. cu atat se afundau mai adanc in padure. ca afara de cateva boabe de fructe salbatice. rupse o bucatica din acoperis. Pasamite. Cum ii placuse grozav acoperisul. zvar! pe dinaintea copiilor. . sa taiem lemne si seara. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita!. mai incolo. copiii mei dragi. Si luandu-i pe amindoi de mana.. O luara ei la picior. cand om sfarsi lucrul. In acest timp. Zburara ceasurile. Gretel. unde nu mai fusesera in viata lor. La vederea ei.. pasarica isi intinse aripile si zbura. mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine. Si cand nici nu se asteptau.. continuara sa manance si mai cu pofta. ce venea dinauntrul casutei: .

. si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica. dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si. pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: . . Gretel abia de capata. cum se mai boci biata surioara. a si inceput a hohoti cu rautate-si-n vorbele ei era numai batjocura: .Doamne. vrajitoarea fu in picioare. .Hei. baga-te inauntru. Si-apoi ar fi mancat-o . incepu a o ocari si a-i striga: .. . nu-ti da prin cap pe unde.Ia mai sfirseste odata cu bocitul. . De-i cadea vreunul in gheare. cand incepu Gretel roboteala.. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare. Acu e numai piele si os. striga bucuroasa: .. ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamina Hansel ramasese la fel de ogirjit ca si inainte.. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru. trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina.. vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. babusca se strecura. Ziua cand se bucura. da nu stiu cum sa fac .Batrina se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea dar vezi ca era o vrajitoare haina. .Hansel. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. sa n-o mai auda. nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am. ca sa punem inauntru piinea! Vezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vire in cuptor! . . si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita. razbateau dinauntru! . De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri. . ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut. n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mina ei sfrijita.. si eu as putea sa incap in ea! . ca de-i curge untura. il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. cand trebui sa care apa pentru a doua zi. Valeu! ce mai urlete. sonticaind. ii porunci vrajitoarea si vezi da-ca-i destul de incins. .Scoala. dupa ce-l fierbea. Si numai de aceea facuse si casuta de paine. ia scoate un deget afara. Pe unde sa intru? Si cum anume? . sa atarne cazanul pentru fiertura in cirligul de fiert si sa aprinda focul. leneso. unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. as vrea sa punem la copt. Gretel doar asta astepta. de un astfel de ospat. nu-i las eu sa-mi scape . sonticaind. am scapat. sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca ghiujul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior. Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta. sa-i ademeneasca mai usor. si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! . pana la.Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: . urma. era incredintata ca-i intinde un deget. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii.Hai... indata ii facea de petrecanie si. In fiecare dimineata. fratioare! Vrajitoarea a pierit! . ca te treceau fiorii.Am scapat. dar cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel. Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel. Vai. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Gretel. de la babusca niste coji de raci. dar vezi ca adulmeca de departe. ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita. de gras cee. Hansel. Si cand ii vazu ea pe amindoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul. babusca intra in camera unde dormea Gretel si.Esti proasta ca o gisca! o ocari baba. o socotea ca pe-o zi de sarbatoare. care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! . Pai..As intra.. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. Si era zavorit asa de strasnic. ca jivinele. il inghitea cu lacomie.. cand se apropie picior de om. si du-te de adu apa. Nici nu se luminase inca bine de ziua.. arsa de dogoare. auzi tu? se rasti baba la Gretel.Mai intai. De cum se ivira zorile. se rasti cotoroanta la fata. ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! . . . am fi murit macar impreuna! . ca sa se ingrase. Si arse pana ce se prefacu in scrum. si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! . si-i dadu un brinci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Si.. se apropie de cuptor si-si viri capul in el. o striga ea pe fetita. zgaltiind-o ca s-o trezeasca. Nu-si sfarsi bine vorba. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si. ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara. . grabeste-te de adu apa. incepu a plange cu lacrimi amare.Pe astia ii si am in mana. Ca doar trebuia sa care apa. ori de-i slab ca un ogar. nu i-ar fi folosit la nimic. De s-ar fi intimplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului. sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau. . Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo. eu pe Hansel il tai si-l pun ia fiert! . deschizindu-l.

hai s-o tulim de-aici cat mai degraba. de-as ruga-o. cand i se deschide usita. intrara in casuta vrajitoarei si acolo.Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. ce sa vezi. de cand isi parasise copiii in padure. de te mirai de unde mai ies atitea. ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. In acest timp. in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! .. dar Gretel ramase pe mal si-i zise: ..Vreau sa aduc si eu acasa o mina-doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul.. apuca sa arunce alt pumn.Ei. Poate ca. Da uite. dand navala in odaie. isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le ridea in ochi si-n inima.Daca auzi ce-i spune. ia-i in spate.. Si-ntr-un sfirsit. Si incepu a striga: Rata. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a se rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele. topaiau al naibii. nu alta! . sarira de gatul tatalui lor. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. Mersera ei ce mersera. slaba nadejde . Si de voiosi ce erau. Trecura pragul casei si. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal. Si traira ei impreuna. Era si timpul. ce-o mai luara atunci la goana de le sfariiau. .Acu. . . bine-ar fi! Dar prin locurile astea. zise Gretel cu mihnire. padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. . hotari Hansel. ca niste iezi! . Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el.. . ce ajunsera la o apa mare. ca nici pod... si numai. . ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. dupa ce le arunca pe podea.. mai mersera ei ce mersera si.Ce ne facem. Nu vad peste apa nici un pod... ca. Hansel scotea si el din buzunar cite un pumn plin de pietre pretioase si.murise. ratisoara. numai in bucurie si fericire. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. nici macar vreo punte cat de ingusta . ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului . Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie. calcaiele. bietul om nu mai avusese o clipa fericita. . nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate.. mai putu. ca nu putem trece? facu Hansel amarit. pana ce-si goli amindoua buzunarele. Si faptura cea buna chiar asa si facu. . vad o rata alba inotand. pe Hansel si Gretel.De-ar trece vreun vaporas. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii . astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu. Si vazindu-se iarasi impreuna.. Iar Gretel spuse si ea: . mai incolo. numai ce zarira din departare casa parinteasca. cale de citeva ceasuri. . Cum nu mai aveau de ce se teme. Tii. pe-aripioara. de la o vreme.. surioara. .

Dar cel mai mult îşi râse de-un crai pe-a cărui faţă se vedea bunătatea şi voioşia. uscat după vatră!" Şi uite aşa. Pe cei care veniseră-n peţit până atunci.Atât de mult mi-a plăcut cântarea ta. Şi de cum se înfăţişară aceştia. . că ţi-o dau pe fiica mea de soţie! Pe domniţă o trecură fiori de groază la auzul acestor cuvinte. Şi-ar fi fost şi-a ta. A cui să fie oare? . îi găsi fiecăruia câte-un cusur. De bărbat dacă-l luai. conţii şi baronii. dar atât de trufaşă. un biet cântăreţ trecu pe acolo şi se porni să cânte sub ferestrele palatului. Primul i se păru prea gras: „Parcă-i un butoi!". stricându-se de atâta râs... . La numai câteva zile după ce trecuse balul acela de pomină. gros şi îndesat! N-arată a bărbat!". nobilii de mâna a doua. dădui de năpastă. Merseră ei ce mai merseră până ajunseră într-o luncă.A lui Cioc-de-Sturz crai! Şi-ar fi fost şi-a ta. femeia îşi întrebă bărbatul: .Da' lunca asta verde. A cui să fie oare? Iar bărbatul îi răspunse: . cu gândul că s-or îndura de el şi l-or milui cu niscaiva mâncare. dădui de năpastă. veniţi din toate părţile lumii. dar împăratul grăi răspicat: .A lui Cioc-de-Sturz crai. de nu putea să-i găsească niciun peţitor pe gustul ei. împăratul îi şi orândui după rang şi stare: în frunte veneau împăraţii.". . se rugă de măria-sa să-l ajute cu ce l-o lăsa inima.Pădurea asta mare. la care-i pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. Dacă văzu împăratul cel bătrân că fata lui nu face altceva decât să-şi bată joc de toată lumea şi să-şi alunge peţitorii. prea adus de spate: „Ia te uită: brad verde. După cununie. Al cincilea i se păru prea roşcovan: „Roş-creastă de cocoş!". Pe al doilea îl găsi prea înalt: „Ia te uite ce lungan! Nu-l ajung nici într-un an. Iar al şaselea. Şi când ajunseră ei într-o pădure mare. împăratul nu-i lăsă pic de răgaz şi-i zise: .. Şi femeia întrebă iarăşi: . De bărbat dacă-l luai.Am făcut jurământ să te dau după cel dintâi cerşetor care va trece pe aici. şi o să-mi ţin jurământul! În zadar se rugă fata şi încercă să se împotrivească.Aduceţi-mi-l de îndată încoace! Cântăreţul cel zdrenţuros intră-n sala tronului şi începu să cânte în faţa împăratului şi a fiicei sale. Împăratul îi zise: . Acesta şedea în capul mesei şi avea bărbia niţeluş cam strâmbă. Când fata de împărat fu purtată prin faţa şirului de peţitori.Din cauza trufiei. Şi după ce sfârşi de cântat. . De al patrulea zise că-i prea galben la faţă: „Parcă-i moartea!".. Acesta are o bărbie ca un cioc de sturz! Şi de-atunci îi rămase împăratului numele de „Cioc-de-Sturz". de-ndată ce-i văzu. Cel de-al treilea era prea scund: „Scurt. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. iar la urmă. se mânie cumplit şi făcu jurământ s-o dea de soţie celui dintâi cerşetor care va bate la poarta castelului. apoi prinţii. nu se află unul să nu-i găsească prinţesa vreun cusur. fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa. Împăratul trimise după popă şi trufaşa prinţesă fu nevoită să se cunune cu cântăreţul cel sărman. împăratul dădu un bal mare. bătând drumurile pe jos.Imparatul Cioc de Sturz Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă. De cum îi auzi cântecul. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!..Ei.Din cauza trufiei.. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi. drăcie! strigă domniţa. împăratul îi porunci unui slujitor: .Crezi că se mai cuvine ca o nevastă de cerşetor să locuiască sub acoperişul meu? Ia-ţi bărbatul şi du-te deaici! Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră.

Şi uite aşa ajunse fata împăratului slujnică la bucătărie. uite. ...Nu-mi place defel.. ca un făcut. De-acum înainte. Prima oara îi merse bine negustoria. de-i dădea mereu sângele. cine-o locui în căscioară.Oraşul ăsta mare. ia nu te mai văicări atât. nu se poate spune că n-a făcut o mâncare bunicică până la sfârşit. deodată apăru un călăreţ care intră cu armăsarul în grămada ei de oale şi le făcu pe toate numai cioburi. numai pe mâncare.Care slugi? o luă la rost cerşetorul. cu asprime. Şi. Apucă-te măcar de tors. văzând-o cât era de frumoasă.. în drumul călăreţilor! o certă bărbatul. Dis-de-dimineaţă. Se apucă femeia de tors. Dar ca să nu zici că-ţi caut pricină degeaba. atât era de scund bordeiul. . să-mi faci de mâncare. iar femeia întrebă: . Femeia se strădui din toata inima să le împletească.. „Cine ştie ce-o să spună acu bărbatul meu. . femeia fu nevoită să se aplece.Văd eu că la asta nu-ţi merge mâna! . Atunci. măi femeie.Ia ascultă. fu nevoită să se supună. auzi? Apoi.Cine a mai pomenit să te-aşezi cu oalele tocmai la gura oborului. cântăreţul îşi trezi nevasta cu noaptea-n cap şi-o îndemnă să se apuce imediat de treburile casei. se culcară pe cuptor. domniţa se aşeză încrezătoare cu ele la gura oborului şi-ncepu să îmbie oamenii să le cumpere. tu singură va trebui să ai grijă de toate. aşa că cerşetorul nu avu încotro şi fu nevoit să pună el mâna să facă toată treaba. până ce dădură gata toate merindele. le făcu nuiele şi le cără în casă. dacă nu voia să moară de foame. Ia du-te imediat de aprinde focul şi pune apă la fiert. dar fără nicio simbrie. s-au mai găsit unii care-i puneau banii-n mâna şi uitau să-şi mai ia oalele. gândi prinţesa. ce-au să-şi mai râdă de mine!" Dar cum n-avea încotro. dar de-acum încolo vom locui aici împreună. Doamne. o trimise din nou la târg cu o grămada de oale. că şi-un nătâng ar înţelege că nu eşti bună de nicio treabă!. bărbatul îi zise nevestei sale: . Că-i dărăpănată din cale-afară?! Iar cântăreţul îi răspunse: . Dar. şi-n ele aducea acasă resturile rămase de la masa împărătească.. Şi-ar fi fost şi-al tău.Din cauza trufiei. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. căci fusese prevăzător şi le cumpărase mai înainte. Şi acum.Mai merseră ei o asa vreme şi numai ce dădură de-un oraş mare. dar nuielele erau tari şi-i vătămau mâinile cele gingaşe.Vai. . ca să nu rămână flămând. că poate la asta ai să te pricepi mai bine. îi spuse mânios cântăreţul. dacă s-or nimeri să vina tocmai atunci în piaţă oameni din împărăţia tatălui meu şi m-or vedea vânzând blide. Femeia îl întrebă din nou pe cerşetor: .. că tare prost am mai nimerit-o cu tine. Acolo trebuia să-i dea toate la îndemână bucătarului şi să săvârşească muncile cele mai grele şi mai umilitoare. Ba. căci. bărbatul se duse să taie nişte crengi de răchită. . Da' ce.Al lui Cioc-de-Sturz crai. că nu eşti bună de nicio ispravă! se oţărî la ea bărbatul. „Vai de mine şi de mine ce-o să mai plătesc pentru asta! se tânguia ea întruna. .. Iar tu o să le duci în piaţă şi o să le vinzi...Of. să te tot aud tânguindu-te că n-ai pe altul de bărbat!. După ce îmbucară ei puţinul pe care-l aveau. dădui de năpastă. dar firul aspru al lânii îi tăia atât de adânc pielea gingaşă a degetelor. când o afla ce mi s-a întâmplat!" O porni spre casă tot într-o fugă şi-i povesti cu de-amănuntul ce pacoste dăduse peste dânsa. eu nu ţi-s potrivit. Nu mai pot de flămând şi ostenit ce sunt! Dar fata de împărat nu se pricepea defel să aprindă focul şi nici să gătească. sunt de lepădat?! În cele din urmă. am fost la palatul împăratului şi-am cercetat de nu le trebuie vreo slujnică la bucătărie. Biata de ea îşi legase de amândouă buzunarele câte-o ulcică. Când dădură să intre. Femeia începu să plângă şi.Dar unde-mi sunt slugile? întrebă ea. aşa n-o mai scoatem noi la socoteală: să mâncăm numai şi de câştigat nici pomeneală!.îi zise bărbatul. Uite.. De bine. mai poticnindu-se. Când văzu bărbatul că n-au încotro. .Vrei să ştii cine? Până azi am stat eu singur în ea. şi mi-au făgăduit c-au să te primească. o sa încerc să fac negoţ cu oale şi străchini de lut. „Vai. până ce-au cheltuit şi ultima lescaie. Să te apuci de împletit coşuri. De bărbat dacă-l luai. de frică. oamenii îi cumpărau bucuroşi marfa şi-i plăteau cât cerea ea. din câştig. Şi cu bruma asta de mâncare îşi înşelau foamea. poposiră la o colibă mititică. mai brodind-o. Şi aşa au trăit ei o bucată de vreme de pe urma câştigului. De astă dată însă. Al cui să fie oare? . . de rău.. nu mai ştia ce să facă. o duseră şi aşa câteva zile.

ca să plece acasă cu ele. Dar ea se înspăimântă grozav şi căută să-i scape din strânsoare.. Când o văzu pe femeia aceea frumoasă. iar călăreţul care ţi-a spart oalele tot eu am fost. pitindu-se după o uşa din sala tronului.. pironită-n uşă. biata fată de împărat ar fi vrut mai bine să intre-n pământ. Când văzură oaspeţii una ca asta. Alergă spre uşă. . Rău îmi pare. Când se aprinseră luminile şi începură să vină oaspeţii. Trecând pe lângă dânsa. împăratul cel bătrân. se iviră slujnicele de o gătiră cu cele mai minunate straie din câte s-au pomenit vreodată. Iar el îi grăi cu blândeţe: . cum nu s-a mai petrecut nicăieri pe lume!. De ruşine. împrăştiindu-se cât colo.Lasă. care-o peţise pe vremuri şi pe care ea îl batjocorise. că n-am nimerit şi noi pe acolo. că eu şi cântăreţul cu care ai stat în coliba aceea micuţă suntem unul şi acelaşi om! De dragul tău m-am prefăcut în cerşetor.Dar iată că într-o zi s-a întâmplat să se prăznuiască nunta feciorului celui mai mare al împăratului. Dar împotrivirea nu-i ajuta la nimic. Veni apoi şi tatăl fetei. la soarta ei şi-şi blestemă trufia care o adusese în starea asta de sărăcie. Fata de împărat se grăbea să le pună în oală. unul mai mândru decât altul şi domniţa văzu strălucirea aceea care-i lua ochii. Şi toate astea le-am făcut ca să-ţi înfrâng trufia şi să te pedepsesc pentru felul cum m-ai batjocorit. Atunci ea începu să plângă amarnic şi-i zise: . zău. Atunci. în sala tronului.Cât de nedreaptă am fost! Nu mă simt vrednică să-ţi fiu soaţă! Dar el căută s-o abată de la gândurile ei negre şi-i zise: .Nu te teme. săraca. cu inima întristată. Se duse şi ea. nu te mai omorî atât cu firea! Mângâie-te cu gândul că zilele tale de suferinţă au trecut şi acum o să facem o nuntă să se ducă vestea! Şi cât ai bate din palme. Şi de-abia acum pot să zic că se puseră pe chef. începură sa râdă cu toţii până ce nu mai putură şi-i aruncară numai cuvinte de batjocură... că trebuie să se fi petrecut la nunta asta de pomină.. deodată. să privească. o prinse de mână şi vru s-o tragă-n joc.. slugile îi aruncau din când în când din bucatele pe care le duceau ori le luau de la masă. ca să piară cât mai degrabă din ochii lor. se gândi. Deodată se ivi în sală fiul împăratului.. căci craiul o apucă şi mai zdravăn şi o trase după el. veniră şi curtenii şi-i urară cu toţii să aibă parte de noroc la nunta ei cu împăratul Cioc-de-Sturz. dar pe scară o ajunse din urma cineva şi o aduse înapoi. făcând-o să îndure atâtea umilinţe. fiindcă-şi dăduse îndată seama că fiul de crai nu era altul decât împăratul Cioc-de-Sturz.. cum stătea aşa. Îl privi şi-şi dădu seama că era tot împăratul Cioc-de-Sturz. se rupse cureaua de care-i stăteau prinse cele două ulcele şi ciorba se vărsă pe jos. îmbrăcat numai în catifea şi-n mătăsuri.

Taică. flăcăiaş. măi. Văzând ce se întâmplase cu fraţii săi. mie ce-mi mai rămâne? Vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii cerşind!.Măi. că nu mai pot de foame şi sete şi mă simt sleit! Vezi însă că flăcăul se ţinea că-i deştept şi se răsti la omuleţ: . Păi dacă ţi-oi da din cozonacul şi din vinul meu. Dar Prostilă.. omuleţul prinse a se ruga de el: . că nu ai tu cap pentru astfel de treburi!. După ce-i dădu bineţe. n-ai decât să te aşezi colea lângă mine.: . băiete. cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi.. şi ca un făcut îi scăpă securea din mână şi nimeri cu tăişul în braţ. maicăsa îi puse în traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin ca să aibă cu ce-şi potoli setea şi foamea. ca şi celuilalt. Ajunse la locul cu pricina şi se apucă imediat de lucru. de trebui s-o pornească din nou spre casă.. asta-i bună!. Şi începu a se ruga de taică-său: .Da ştii că n-ai pretenţii mari!. Dar mijlociul se răsti la el ca şi fratele său cel mare: ....dacă văzu dinainte-i un cozonac galben-galben. că el vrea să se ducă. se întâlni şi el cu omuleţul cel bătrăn şi cărunt.Moşnegelule dragă. nu şi nu. dă-mi şi mie o bucăţică din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin. Stătui într-atâta. de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă. n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi o sticlă de bere acră. Cînd fu să plece la pădure cel de-al doilea fecior.. să ne ospătăm împreună. Păi dacă ţi-oi da şi ţie n-o să-mi mai rămână nici pe-o măsea. Într-o bună zi.Gasca de aur Fratii Grimm A fost odată un om şi omul acela avea trei feciori.. atunci du-te! Că de câte-i pătimi. Şi cum ajunse în pădure. că trebui să se ducă acasă. Când ajunse prâslea în pădure. Dar pedeapsa nu întârzie să vină: după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac. moşneagul prinse a se ruga de el: . lasă-mă şi pe mine să mă duc o dată în pădure la tăiat lemne! Şi taică-său îi răspunse: . dar dacă-ţi sunt pe plac bucatele astea. un cozonac gustos şi o sticlă cu vin. aşa că vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii degeaba! Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ.Ei.. îşi văzu de drum mai departe.. După ce-i dădu bineţe. flăcăul se şi întâlni cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt.N-ai văzut ce au pătimit fraţii tăi de pe urma asta? Lasă-te păgubaş. Dar în timp ce se căznea să doboare un copac. nici că se mai sinchisi de el şi-şi văzu de drum mai departe. şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!.. Omuleţul cel cărunt îndată-i ieşi în cale şi-i ceru şi lui o bucată de cozonac şi o înghiţitură de vin. Prostilă îşi puse în gînd să încerce şi el. poate-o să-ţi vină şi ţie minte la cap! Maică-sa îi dădu şi lui un cozonac. dă-mi şi mie o bucată din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin din sticla ta.Ei. maică-sa îi puse-n traistă. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă. se vătămă aşa de rău la un picior. că până la urmă taică-său trebui să încuviinţeze. loviturile cădeau anapoda. mai înainte de a pleca. şi cum să nu facă!. dar vezi că îl plămădise numai cu apă şi îl copsese în spuză! Şi-i mai puse în traistă şi o sticlă cu bere înăcrită!. Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. Mâncară ei şi băură până ce se săturară şi la sfârşit omuleţul zise: . Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. odată-mi făcu nişte ochi. că nu mai pot de foame şi de sete! Prostilă luă aminte la vorbele omuleţului şi-i răspunse cu blândeţe: . să-şi lege rana.Măi băiete.. Vezi că păţania asta i se trăsese de la omuleţul cel cărunt.

că nimeni până atunci n-o putuse face să râdă. Şi când Prostilă ieşi afară pentru o clipă.. cu gând să smulgă şi ea o pană de aur. câteştrele trebuiră să-şi petreacă noaptea alături de zburătoarea cu pene de aur. A doua zi. care zorea cu gâsca la subsuoară!. Cum alergau ei aşa toţi cinci. cu sapele pe umeri. omuleţul îşi luă rămas bun şi-şi văzu de drum. odată izbucni într-un hohot de râs.Merseră ei ce merseră şi într-un sfârşit ajunseră într-o cetate mare. îi strigă el. de nevoie. de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară.. Dar abia se atinse de soră-sa. Numai că împăratului nu-i prea era pe plac ginerele şi născocea fel şi fel de chichiţe ca să scape de el.. cele două surori mai mari strigară la ea: ... că nu mai fu chip să se oprească. Şi după ce le muştrului în lege.. ori încotro îl duceau picioarele. Merse ei ce merseră. care. Prostilă se gândi că omuleţul din pădure i-ar putea veni în ajutor cu un sfat de folos. . Şi era fiica împăratului atât de sanchie şi de ursuză din fire. că şi rămase agăţată de ea. o apucă pe cea mai mică de mână cu gând s-o oprească.. Dar fata nu pricepu de ce îi tot strigau surorile ei să nu se apropie de gâscă şi gândea în sinea ei: "Dacă ele s-au putut duce.. Prostilă se înfăţişă înaintea fetei.. vezi copacul cel bătrân de colo? Apucă-te de-l doboară şi vei găsi ceva la rădăcina lui. comedie mare. fie c-o lua la dreapta.Necuviincioaselor. Şi ar fi dat tustrele orice. de voie. Când ajunseră în mijlocul unei câmpii. cu gâsca la subsoară şi cu tot alaiul năstruşnic după el. Dar îndată ce-l atinseră ţăranii pe dascăl. începu să strige ca în gură de şarpe: . Şi bietele fiice ale hangiului trebuia să o ţină tot într-o fugă după Prostilă. Auzind acestea. Acestea zicând. o va lua de soţie. Acestea zicând se repezi la preot să-l tragă de mânecă. să ştii că am să te fac fericit! Uite. Pînă la urmă îi zise că i-o va da de nevastă pe fie-sa numai atunci când îi va aduce pe cineva care să fie în stare să bea tot vinul care ar încăpea într-o pivniţă. părinte.. Şi dacă văzu Prostilă că împlinise porunca împăratului. fata îşi luă inima-n dinţi şi apucă gâsca de-o aripă. dar nu prea mult şi în calea lor se ivi dascălul. rămase şi el agăţat şi. încotro grăbeşti aşa tare?!. numai ce se întâlniră cu-n popă care tocmai trecea şi el pe acolo. dar ce înseasmnă o picătură la setea care mă frige pe mine? E taman ca o picătură de apă pe o piatră înfierbântată.. numai bună de măritat. O luă sub braţ şi se îndreptă cu ea spre hanul unde gândea să rămână peste noapte. şapte inşi se înşirau acum după Prostilă. care nutrea şi ea acelaşi gând. rămaseră şi ei agăţaţi.Ei. Prostilă îşi luă gâsca la subsoară şi o porni la drum . Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei. agăţaţi unul de altul de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. de îndată ce văzură gâsca. rugându-i să-l scape pe el şi pe dascăl de pacostea asta. numai ce le trecură pe dinainte doi ţărani ce veneau de pe câmp.Nu te apropia.. trebui să alerge şi el în rând cu câteştrele. Nu cumva să te iei cu altele şi să uiţi că mai avem azi un botez!.. fie c-o lua la stânga.Fiindcă mi-ai dovedit inimă bună şi din puţinul tău eşti bucuros să împarţi cu alţii. pentru numele Domnului. Din această pricină împăratul dăduse o pravilă în care sta scris că acela care o va face pe domniţă să râdă.Cum aş putea să fiu altfel dacă mă chinuie o amarnică de sete şi n-am cu ce o stinge? Iar de apă. nu mă pot atinge. Porni deci într-acolo şi când ajunse zări un om care şedea jos . taman pe locul unde doborâse copacul. şi părea să fie tare amărât. care se minună grozav când îl văzu pe preot alergând cât îl ţineau picioarele în urma a trei fete. Şi când îi văzu domniţa pe toţi şapte alergând în urma lui Prostilă. nu vă e ruşine să vă ţineţi scai după un flăcău? Oare se cuvine să faceţi una ca asta?. . că şi rămase agăţată de ea. aşa! . Dar vezi drăcie: degetele îi rămaseră prinse de pene!. aşa cum sta scris în pravilă. Fata cea mare privea la gâscă cu jind şi zicea în sinea ei: "Lasă că găsesc eu prilej să pot smulge o pană". nu-şi mai aflară locul de curioase ce erau. Prostilă îl întrebă ce tot are pe inimă de stă cătrănit şi omul răspunse: . Hangiul avea trei fete. Preotul îi stigă de departe.... de ce nu m-aş putea duce şi eu?" şi se repezi spre gâscă. Ei. dar rămase şi el agăţat. Astfel. numai să se aleagă fiecare cu câte o pană de aur. unde domnea un împărat care avea o fiică. Dar de îndată ce o atinse. Prostilă doborî copacul şi găsi la rădăcina lui o gâscă cu penele numai şi numai de aur. pentru că nu-mi prieşte defel! E drept că adineauri am golit un butoi cu vin. cât ar fi ea de rece.. zău. cuteză să-i ceară fata de nevastă. fără să se sinchisească de cele trei fete care erau agăţate de ea.. Când o văzu venind şi pe cea de-a treia.. Puţin după aceea veni şi cea mijlocie. şi râse cu atâta poftă. Ardeau de nerăbdare voind să afle cât mai degrabă ce şart are pasărea asta minunată şi de soi. Zărind popa o asemenea blestemăţie. nu te apropia!.

îi zise Prostilă. Pădureţul cel hămesit de foame se aşeză la poalele muntelui de pâine şi începu să înfulece din el . dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoraş când sunt lihnit de foame?!. frate-miu. c-o să-ţi dau să mănânci până te-i ghiftui!. doar. văicărindu-se întruna: . îi mai zise el voind să dea vorbelor un anume înţeles. prostilă se bucură tare mult şi-i zise: . împăratul dăduse poruncă să se facă un munte uriaş de pâine. pasămite.Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului. Hai.. Şădea cătrănit toată vremea şi nu-i venea deloc să-şi mărite odrasla după un neisprăvit ca acesta... Îl duse apoi în pivniţa împăratului şi omul nostru se înfipse lângă butoaiele cele mari şi...Păi daca-i numai asta. încât să plutească şi pe apă şi pe uscat. . Prostilă se duse la curte şi-i ceru din nou împăratului să-i dea fata de nevastă. îl mai puse la o încercare. am înfulecat un cuptor întreg de pâine.şi-i dădu fata de nevastă.. Auzind acestea. şi pe uscat. atunci află că-mi stă în putinţă să-ţi astâmpăr setea. Prostilă porni iar în pădure spre locul cu pricina şi aici îl găsi pe omuleţul cel bătrân şi cărunt pe care-l ospătase din puţinele lui bucate. zări un om cu o mutră necăjită. Nici nu trecuse bine ziua şi secase vinul din toate butoaiele. Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti. alături de nevasta lui.Vai de măiculiţa mea. luându-le la rând. Ajunseră ei în cetatea împărătească şi ce să vezi acolo: din făina care se strânsese din întreaga împărăţie. să ştii că nu voi mai avea nicio pricină de împotrivire şi ţi-oi da fata de nevastă pe loc. iar după moartea împăratului.. acesta nu mai avu ce să zică . Prin burtă îmi fluieră vântul şi trebuie să-mi strâng tot mereu cureaua ca să nu cad dea-n picioarelea!.. ascultându-i păsul. care-şi tot strângea cureaua peste burtă. care. de parcă se băteau turcii la gura lui. în acelaşi loc unde doborâse copacul. şi o să bei până n-o să mai poţi!. doar o scăpa de el. până ce începură a-l durea şalele.. ... îi ceru pentru a treia oară împăratului să-i dea fata de nevastă. până la adânci bătrâneţi.. Cică trebuia să găsească un om care să fie-n stare să mănânce un munte de pâine. hai de te scoală şi vino cu mine .vezi bine că i se duseseră pe apa sâmbetei toate şiretlicurile . fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie. îi grăi astfel: . În clipa când Prostilă i-o aduse peşcheş împăratului.. căruia toată lumea îi zicea Prostilă. dar acesta căută să umble şi de astă-dată cu fofârlica. plutea şi pe apă. Când ajunse în pădure. frăţioare cu mine. Dar ţi-ai găsit să i-o dea! .Măi.. bău de stinse. ci porni imediat la drum. Dacă văzu asta Prostilă. Şi bătrânul. Prostilă urcă în scaunul domnesc şi trăi în fericire..Am mâncat şi am băut. acum am să-ţi dau şi corabia! Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept. nu alta. Prostilă nu stătu mult pe gânduri. Şi în cuvinte mieroase îl îndemnă să-i aducă la curte o corabie atât de năzdrăvană. Într-o singură zi navu ce alege din muntele de pâine . şi când se lăsase seara nu mai rămăsese din el nicio fărâmiţă. Şi ca să scape de el. Şi omuleţul cel bătrân şi cărunt îi dărui corabia năzdrăvană.

atâta-i trebui. puiul de vulpe îi zise: . n-aveţi decât să citiţi.Să te cunoaştem mai bine. nici nu ştiu carte. . De vreţi să aflaţi. Stînd aşa şi făcându-şi planul. pe când ţinea ochii ţintă ca să poată citi. .Mulţumim dumitale.Uite. un lup. calul si puiul de vulpe Odată. până ajunse calul. . Lupului. .Dar ce faci aci dumneata? .într-un ochi de pădure. cu un pui de vulpe peste el. . că părinţii mi-au fost săraci şi nu m-au dat la şcoală. calul hait.Atunci.Preţul? Preţul e însemnat pe copita mea. îi zise vulpoiul lupului. Când văzu lupul una ca asta. îi trage o copită-n cap şi-l omoară pe loc. Calul o rupse la fugă. . fugi.Aoleu. că apoi mănânci şi tu? .Bună ziua la dumneata. fugi. Puiul de vulpe băgase de seamă şiretenia lupului şi işi puse-n gând să-l tragă pe sfoară. se puse la pândă. nu mai putea de ciudă! Dar. îi zise puiul. . şi apropiindu-se ca să se uite. . să citesc eu. vesel c-a scăpat de lup. . n-oi putea să mănînc calul asta? N-ai putea să-mi dai şi tu ajutor să-l omorîm. îi răspunse lupul.Eu. dar.Ce aveţi cu mine? le zise calul. mă căznesc să vedem.Cât preţuieşti dumneata? Îl întrebă puiul de vulpe. cum şi ce fel s-o scoată mai bine.Lupul. cu gândul să-l mănânce. vai de mine. dând peste un cal care păştea. ce să pot face eu asta unei lighioane atat de mare! Calul băgă de seamă că lupul se sfătuieşte cu vulpoiul şi numaidecât o rupse la fugă.Hai după el să-l vedem mai bine. să-l cunoaştem altădată. citeşte dumneata. numai ca se pomeneşte. . iar puiul de vulpe plecă p-aci încolo.

Vorbeşti foarte ciudat pentru că nici de „magazie" nu am mai auzit.Dar .. Sunt fluture şi pot să zbor de aceea am aripi. O să fie plin de lalele de toate culorile şi o să ai mâncare din belşug.Da tare friguros mai eşti. Albăstrica îşi apropia cele două frunze ce-i străjuiau tulpina de parcă ar fi batut din palme de fericire pentru că fluturele se ridicase de la pământ şi zbura din nou. Ce credeţi că mi-au auzit urechile? Fluturele cel frumos vorbea cu o micuţă albăstrică.Cred şi eu că nu ai mai văzut pentru că noi toamna dispărem.Dar cum ai ajuns până aici dacă nu mai poţi zbura? .De fapt. . Am stat toată toamna şi toată iarna ascuns într-o magazie. toporaşii.Dar eu nu sunt floare. că doar ce să caute un fluture iarna în pădure?! Fluturii zburdă vara şi ne bucură privirile. . N-am mai mâncat din septembrie. brânduşele. ne alungă vântul şi frigul.. colorate cu albastru. Fluturii şi florile vorbesc? Bietul fluture stătuse toată iarna nemâncat şi aş fi vrut să-l ajut dar nu ştiam dacă ar vorbi cu mine. Astăzi a intrat o fetiţă în magazie şi a luat o pălărie mare de soare. Până atunci o să ne ţinem de urât unul altuia. fericire!! Fluturele a simţit mirosul florilor şi s-a năpustit înfometat asupra lor.Poti să zbori? Să pleci din padure şi să vezi alte locuri??? . galben. N-am mai putut să mă ridic şi ceilalţi au plecat fără mine.din întâmplare nu ai nişte surioare mai mari? . Deşi încă ar fi trebuit să fie iarnă. n-am mai vazut aşa ceva! zise Albăstrica uitându-se la fluture..Să te smulgă? Nu.. Toamna trecută pe când mă pregăteam să plec spre un loc mai cald cu prietenii şi familia mea un bondar neatent a dat peste mine şi mi-a frânt o aripă.. ghioceii .. Cine ştie ce poveşti nemaipomenite veţi auzi? . am întins pălăria cât mai aproape de copacul unde vorbeau cei doi şi. nu bătea vântul ca să mă rupă.. . Aşa că. Aveam o pălărie de paie cu nişte trandafiri galbeni prinşi în părţi. . ne îngreunează ploaia aripile.Albăstrico eşti foarte simpatică.noi toate suntem aşa mici. M-am mirat foarte tare de una ca aceasta. . Ascultam această conversaţie şi nu-mi venea să cred ce aud.Fluturaşule aşa e soarta noastra să ajungem în bucheţele. nu ai cum să te împotriveşti. Pe când stăteam întinsă pe iarbă şi priveam norii ce luau forme misterioase am auzit o foşnitură lângă un copac. stătea zgribulit pe un fir de iarbă. cu aripile mari. . Încercaţi şi voi să priviţi florile şi fluturii cu atenţie. vor răsări şi florile mai mari. Mi-am întors privirea într-acolo şi ce să vezi?! Un fluture de toată frumuseţea. ziua despre care vă vorbesc era o zi de primăvară în toată puterea cuvântului. Dacă mai rezişti câteva zile.acum a venit soarele şi peste puţin timp sigur o să mă sulgă cineva de aici. alb şi roşu. ..Vaai dar ce floare frumoasă. Eu până de curând am stat învelită cu zăpadă şi îmi era tare bine. trebuia să fie ceva fermecat la mijloc. . Eram la pădure. .Fluturele si albastrica Un lucru nemaipomenit mi s-a întâmplat acum câteva săptămâni dragii mei şi trebuie neapărat să vi-l povestesc şi vouă. Nu prea mă pricepeam eu la ce mănâncă fluturii dar merita să încerc. Speram că dacă scap din magazia aia o să găsesc o floare mai mare să mă hrănească şi pe mine. soarele strălucea şi te încălzea plăcut.Nu albăstrico. M-am ascuns şi eu în pălărie şi am venit cu ea până la pădure. .Fluture? Ce e un fluture? Îţi spun sincer că nu am mai vazut niciodată aşa ceva şi nici n-am mai auzit până acum de „fluture" .Nu! Nu trebuie să mori de foame.. Dar când ningea sau bătea vântul nimic nu mai putea să-mi ţină de cald.primăvara vrea să fim aşa .. sunt fluture. albăstrelele. ţi-am spus că nu sunt floare. eşti prietena mea şi nu am să permit nimănui să te rupă de aici. M-am întorsc încet pe burtă ca să nu-l sperii şi am încercat să ascult mai atent.. Chiar mai adineauri până să ne punem noi doi la vorbă au venit doi copii şi le-au luat pe surioarele mele.. nu mă culegea nimeni.Înseamnă că o să mor de foame.Aripile? Astea aşa frumos colorate nu sunt petale? .Mai mari?Nu. . În magazia asta erau depozitate multe haine şi pălării care mi-au ţinut puţin de cald.. violet.. poate o săptămână.puteam să zbor. abia ieşită şi ea la soare: .

sa mature casa. Cine sa fi fost parintii fetei nici chiar cei mai batrani si mai cu sfat oameni nu pot s-o spuna. In mijlocul codrilor. Intr-o buna dimineata. si cu cat se facea mai mare. Cum. Cand se samti gatita cum se cade.Şi-am încălecat pe o floare Şi v-am spus o poveste de plimbare. vorbeau o vorba cu crasmarita si aruncau o privire la Florita. curtea. cat traiau pe lume. sa faca foc si mancare . Crasmarita nu era insa asa de frumoasa ca si Florita. Asa a crescut apoi fata la crasma. gustau un strop de vin.. ti se parea cum ca vinul e mai tare si mai infocat. intra in crasma si se puse cu vorba aspra si neimpacata pe Florita: ca nu e buna. Florita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza sa vorbeasca cu ea... si apoi. crasmarita din codru e cea mai frumoasa crasmarita din tara. si. Florita atata era de frumoasa incat. sparge. incat. Fata asta nu era insa fiica crasmaritei. cum fac adica muierile cand nu e ca totdeauna.. cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru. a luat fata in brate. din vazduhul curat. sa taie lemne. vinul cel bun. si cum ca Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume. A mers dara vestea in lume si in tara cum ca la crasma din codru se bea vinul cel mai bun. si crasmarita maica de suflet a fetei. s-a pieptanat. crasma. Intr-o zi de dimineata trece vestea din gura in gura pana ce ajunge la crasma din codru cum ca peste ziua are sa treaca imparatul pe aici pe langa crasma. vorba cea dulce si fata cea frumoasa nu le iesea din minte. . aceea minte pamanteasca nu poate s-o priceapa. sa se suie in podul casei. sterge. numai dupa ce va sfarsi toate aceste lucruri ii era iertat sa se culce si sa doarma pe trei scanduri de gorun. izbi usa. crasmarul s-a dus dupa lemne la padure. pe nepricepute. toti se opreau la crasma din codru. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. ca numai semintele curate sa ramana. de-ar fi fost sa fie din om. iaca ce sa vezi: intr-o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste pui de caprioara. ci si maica-sa.. langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu voinicii sai. Destul cum c-atata era de frumoasa fetita asta. si pe fata o chema Florita. Crasmarita era frumoasa ca si o pana de paun. raspunse cautatoarea. Pentru aceea oamenii o numeau Floare . doar a cazut ca si stelele din cer. daca n-ar fi fost. ca e proasta. a dus-o acasa si de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a crasmaritei. pana cand nici ea singura nu stia ce are sa mai faca. Din zori de zi pana in pranzul cel mare nu s-a mai miscat de la cautatoare: tot s-a sucit si dessucit. privi indelungat si cu drag la fata sa. crasmarita avea o fata. ci iesi afara.Floarea cea frumoasa de la crasma din codru. era insa frumoasa.Frumoasa. Dupa ce i s-a facut apoi destul de vorbe. sa-si coboare un sac de grau necernut si s-aleaga gunoiul din el. ca e de toate. sa fiarba mancare. ca e lenesa. oglinda ? . precum ar trebui sa fie. crasmarita. si Florita altfel iara. Cine stie?. Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea.. da in stanga. s-a chitit. Crasmarul s-a lasat de lemne. acuma stim noi cum sunt muierile! Da in dreapta. ea se puse inaintea cautatoarei. cu voinici. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. Vreun imparat ce domneste in ascuns prin adancul codrilor. pe de o suta si pe de o mie de ori insa e mai frumoasa Florita. sau s-a prefacut cumva... si iarasi sa mature. Crasmarita. si crasmarita nu era mama fetei: fata era fata fara parinti. apoi grai: . a dat porunca aspra ca Florita de aici inainte in toata ziua sa se scoale dis-de-dimineata. nici nu s-ar povesti. Crasmarita atata era de frumoasa incat. ochi ca si campul cerului si trup ca raza soarelui.. nu ca si crasmarita. Florita era frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra tufelor..cel putin fata de imparat.Frumoasa sunt. numai asa nu. pentru ca ea are o fata ca zorile diminetii. La crasma aceea era o crasmarita. ti se parea cum ca vinul e mai dulce si mai moale. langa drumul cel mare. curateste. Doar a crescut ca si florile din pamant. cu curte si cu mare lucru si treaba precum trec adica imparatii. ar fi trebuit sa fie . Crasmarita nu mai asculta nici o vorba. asta nime n-a putut s-o inteleaga. Cati drumeti treceau prin tara. era odinioara o crasma. In toata ziua se facea mai mare.. zau. Nu numai Florita. mai placuta la faptura si mai dulce si mai inteleapta la vorba.pana ce s-o face noapte. cu atata se facea mai frumoasa la fata.. iar daca s-a facut noapte. Florita din codru A fost ce-a fost. sa spele.

Frumoasa. asa cum era. ca s-apropie... Trei zile si trei nopti ea n-a stat in loc. Florita. asa e data. plina de ganduri amare si de necaz nestamparat.. si un ulcior de apa clocita la soare. Crasmarita ?. acuma de-a treia oara. voinic ca si un fecior de imparat. zisera '"buna ziua" si baura vin de cela bun. ochi ca si caprioara si trup ca si crinisorii. aceea nici n-o mai spun: stie acuma fiecare cum ca. Crasmarita isi tocmi catrinta.. cam pe cand sta soarele la pranzul cel mic. Peste noua luni. ea are sa capete o bucatica de pane.. noua saptamani si noua zile a muncit. si pe cat muncea mai mult pe atata ti se parea mai rumena la fata. facuta jumatate din pazme. ca unul sa stranga si altul sa franga. pentru ca ea are fata ca marul. meat nici nasadeala sa nu se vada prin urzeala.Frumoasa sunt.ea trei luni. incat tinea minte cand codrii erau ca iarba.... n-are frati. ce e aceea cand vine chiar imparatul cu oamenii si feciorul sau!.. porunci ca Florita de aci inainte sa nu mai iasa la fata soarelui. Crasmarita. gusta o picatura de vin. se scutura de colb si se supse la buze. se aseza pe prispa de dinaintea casei pentru ca s-astepte si sa vada sosirea imparatului.Frumoasa. Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboi a trebuit apoi sa tese Florita pe toata ziua noua coti in lung. care era atata de batrana. trei saptamani si trei zile trase-n jugul cel aspru fara sa graiasca o vorba. Venea imparatul cu voinicii si cu feciorul sau. sarmana de Florita. Poti sti acum. si apoi sa tese. ci si cozile si coamele cailor sa fie aurite. venea insa incat copitele cailor nici nu faceau colb si pulbere. n-are taica.. si fel de fel de lucruri. se puse... Si apoi. dar pe de o suta si pe de o mie de ori e mai frumoasa Florita. pe care nici cele mai salbatice fiare nu le-ar fi putut rumpe. Era ca asta data nu numai copitele. zau! muierile n-aleg la vorbe cand le-a trecut de gluma Vai si amar d-acela care in lume n-a avut parte de bine. n-are surori. oamenii isi luara palariile din cap si se netezira la par... zau! raspunse cautatoarea. isi inghiti mania.. si. Crasmarita nu mai zise nici o vorba. dar pe de-o suta si pe de-o mie de ori e mai frumoasa Florita. In zorile de-a treia ziua crasma era mai curata decat ghiocelul si crasmarita mai chitita si mai hoscocorata decat ce-a fost ea insasi candva. se vazu din departare ca vine. ca acusi s-ajunga ceva ca si un nor stralucit. ci numai asa din stralucitul aurului celui mult samteai cum ca acusi va sa fie aici. nici in urzeala sa nu se faca crampita.. feciorul cel de imparat si voinicii cei mandri se coborara cu totii de pe cai... Lasa apoi sa se faca un razboi cum nici inainte de aceea. Daca Florita si-a facut lucrul. ei cu totii se sculara in picioare si facura adica cum fac oamenii de treaba cand are sa fie lucru cu cinste si mare. o vrajitoare vestita. oglinda ? . ..... Dupa ce si-au baut vinul si si-au zis vorbele. Imparatul.. Ce vorbe a zis ce vorbe n-a zis crasmarita catre Florita. fara sa-nceteze a-si canta cantecele vesele. meat voinic trebuie sa fie acela care sa ti-o ridice de la pamant. nici dupa aceea n-a fost altul: numai suveica era atata de mare. Iaca intr-un tarziu. grai o vorba cu crasmarita cea frumoasa si-si merse mai departe in cale. iar Florita toca din razboi. De Florita nimeni n-a intrebat. o panza in care urzeala era din fire incat nici nu le vedeai cu ochii. Peste trei luni. adica cu mare lucru si treaba cu multa socoteala. ochi ca si nevasta unui imparat si trup ca si rousoara de pe flori. iarasi intreba pe cautatoare: . crasmarita chema la sine pe Baba Boanta. cum ca crasmarita nu e ca vestea Ce sa faci insa? si el dete pinteni la cal si se repezi mai departe cu ceata cea stralucita Dupa ce imparatul. ascunsa sub pamant si chinuita si flamanzita si batjocorita ca vai si amar de ea!.. incalecara apoi si se dusera inca mai repede decat cum au fost venit. si mai sprintena. mai vie la privire si mai harnica..Frumoasa sunt. Era adica sa fie lucru mare si imparatesc!. in supararea ei cea mare.. iar nasadeala din funii. Abia fura gatiti. Numai feciorului de imparat i se parea cum ca nu e precum ar trebui sa fie: cum ca vinul nu e ca lauda. Se zicea cum ca acuma vine si feciorul imparatului. Baga sama. oglinda ? . trei saptamani si trei zile iarasi sosi vestea cum ca imparatul era sa treaca cu voinicii pe langa crasma. Imparatul a venit si-a gustat picatura de vin si-a grait vorba cu crasmarita cea frumoasa si si-a facut calea mai departe. Crasmarita se gati inca mai cu tortoi decat in cel dintai rand si. cand se samti gatita. iarasi sosi vestea cum ca imparatul vrea sa treaca pe langa crasma cum inainte de asta n-a trecut inca..Imparatul veni. Cand crasmarita si oamenii ce stateau de vorba inaintea casei vazura cum ca de aici inainte nu e gluma si ras si chiar va sa fie ceva. fara sa planga o lacrama. muntii ca musuroiul si . pentru ca ea are fata ca si fagurele topit. si mai dragastoasa.. acuma de-a treia oara inaintea cautatoarei.. un voinic. in intuneric. pana ce sosi si imparatul si navali cu ceata cea stralucita asupra crasmei. care n-are maica. noua saptamani si noua zile. nimeni nu s-a ingrijit. ci tot in pivnita cea mare din fundul gradinii sa munceasca. sarmana de Florita! . Florita noua luni. zau! grai cautatoarea. jumatate din cenusa. de care inainte de asta nici nu s-a vorbit. voinicii si feciorul de imparat s-au fost departat.. ci sta asa singura ca si frunza acatata d-un paianjen.

fara s-auda grai pamantesc. ca din pusca. ca omul din care scoti vorba cu frica. Ghebosul privi lung la Florita. Dupa multa vorba si indelungata sfatuire.Ce tovarasi ? il intreba Florita.aplecat la pamant. mai cu inima.. dar. incat nici cu trasnetul n-ai fi putut sa-l trezesti de la lucru.Vezi bine ca doara nu am atata pricepere. Ghebosul scapa si cutitul. iar ei m-au batut c-a fost prea mult.. Boanta scoase cutitul cel mare.. Baba Boanta multami lui Dumnezeu cum ca nu e silita sa faca un pacat mare. o urma o bucatica de cale si apoi se ascundea in tufele dese. cum era ea. si-n cap. ea nu se putu rabda ca sa nu mearga sa-l invete si sa-i ajute. tocmai in revarsatul zorilor. Dar nici Florita nu sta la flori si frunze! Ghebosul era atat de had. lua ochii cei de caprioara si-i duse. si toate le scapa din mana. De frumoasa ce-o vedea. Unde nici ea singura nu stia. Multe zile si multe nopti a pribegit Florita asa singura prin codru. crasmarita se intelese cu Boanta ca asta sa lege pe Florita la ochi. cu capitanul lor cel infricosat au locuit in asta casa si stie toata lumea cum ca hotii de codru se spala in toata dimineata cu sange de copil nebotezat si sange de fete mari iar in fata de om nu pot sa priveasca pentru ca samtesc junghi in spete. cum si cat sa faci... fara sa vada fiinta omeneasca. taie doi purcei si-i fripse. Multi ani a trait si multa lume a umblat Baba Boanta. astazi stiu ca nu m-or bate. dar lucra.sarmana! . cu vorba vesela si ras pe buze. si eu am ramas acasa ca sa le fac de mancare. ca sa spuie carciumaritei cum ca i-a scos de la Florita din cap. .nu stiu ce . daca Florita nu s-a infricosat. Toate le facea intoarse si sucite.Vezi casa asta ? zise el de la o vreme. dragul meu. ci numai si-o gandeste. ca si omul adica care nu pricepe lucrul de care s-a prins. Asta e casa celor doisprezece hoti de codru. Dar cum lucra ? . dezlega legatoarea cea neagra de pe ochii Floritei si facu. raspunse ghebosul facandu-se si el intelept.nu stia ce are sa i se faca.. zarindu-se printre frunzele copacilor. s-o duca in codru. . . cu ochii ca ceapa. facu o zamuta buna si calda si arata ghebosului cum are sa faca de aici inainte. a zis catre ghebos: .nu ca alta lume..mai inainte il drese si numai dupa aceea il ciupeli si il opari. Cand Florita vazu cat de necioplit mi se misca ghebosul. cum privi la ea. El lucra la un pui. zau ca nu s-a infricosat. Cum Florita si Boanta stateau asa uimite. ca sa-si faca treaba. Nu e minune. incat ochii amandoi. sa-i scoata ochii si s-o lase acolo..vaile ca si cretaturile la ea pe fata atat de batrana era Boanta si de cand traieste n-a facut alta decat vraji si alte lucruri ascunse si nepricepute. doisprezece hoti . abia privi insa la Florita in fata si in ochi.... peste pragul casei. ii sarira din cap si cazura la Florita in poala. sari o caprioara dintr-un tufar. Florita mergea cantand mai departe. Inaintea casei lucra un om ghebos ceva .hoti de codru si grozavi. badita! grai Florita bland ca totdeauna. vorba cea dulce a Floritei.Bun lucru.. Florita sta si ea uimita de ce vedea: ea . raspunse ghebosul cam cu jumatate de gura.. zise Florita sarind sprintena.. cu parul parlit. si pe toate laturile.... Acuma era vorba ca sa faca ce va face cu sarmana de Florita. pe unde fiinta omeneasca n-a calcat de cand e lumea. incat i se parea c-acuma nici nu e ghebos mai mult.Iaca asa. si facu precum i s-a fost zis. cu nasul carlig. ce are sa pateasca. si asa si asa . si puiul. vazu cum ca vede ceva asa ca o casa. Mai inainte il ciupeli si numai dupa aceea il opari cu apa fiarta . lega pe Florita la ochi... asa privi. si cel de-a stanga.Iar astazi te-or bate pentru ca le-ai fript prea putin. . ii parea cum ca nici n-o vede. si cum sari.. Ei s-au dus la hotii. Aide ca sa te invat eu ce. ea scapa cutitul din mana si stete uimita si incremenita . Numai din cand in cand i se ivea cate o fiara salbatica in cale si asta ramanea insa privind din departare. mergea Intr-atatea si atatea zile.. Ca nu cumva sa se intample ceva cu hotii.. Asa e.il invata adica precum invata o maica buna si ingrijitoare. pe Florita n-a vazut-o decat o data. Florita ramase singura si parasita. si cand privi si vazu ce vede.. . Ce sa faca ? Porni incotro o dusera ochii si norocul. . cat Florita de frumoasa: cu gura ca grapa.Am sa-l frig pentru tovarasi. . si sta inaintea Floritei. deodata. poate acum fiecare sa stie ce trebuie sa fie atunci cand un ghebos priveste in fata Floritei. ghebosul spuse Floritei cum ca sa-i spuie lui pe cand are sa fie gata . si cel de-a dreapta. Acuma taie patru pui si-i fierse.Un pui pentru doisprezece hoti ? Nici pe-o masea n-are sa le ajunga. asa ca prin vis.. cum trecu pe langa Florita. Mult sfat nu s-a facut dupa aceea.Ce ai de gand cu puiul ? intreba Florita dupa ce-i mai trecu ameteala. . ca s-o manance fiarele si alte grozavenii de acelea din codru si de prin guduroaiele intunecoase. Cand ele ajunsera in adancul codrului. ci. Ieri le-am fript un juncan. pe cand se dezvelea ziua din noapte. mergea. Ghebosul privi indarat cand auzi. Boanta merse in pivnita. ca un om care ar vrea sa zica ceva si nu stie cum s-o scoata mai nimerit.cum sta omul cand mare lucru i se pune in cale.

sa se supere si. veniti incoace! . mai curati. .. Iar cei doisprezece hoti de codru veneau tot unul dupa altul. sa-l taie bucatele pe ghebosul.Sa taci deloc! grai capitanul...de frica. raspunse ghebosul. ghebosule.. treaba sta rau. apoi se puse la vorba cu ghebosul si vorbira. vorbira pana ce uitara de hoti. . Hotii mancara bucatelele. . Cand insa mirosul fripturii le intra in nas indata se stamparara. numai de aici.. iara capitanul de la o vreme incepu sa rasufle cu greu si sa manance cu taraita. altii ca ceea... . si inca din departare s-auzea cum ziceau ca au sa-l ucida.Mai.. vin hotii! Fugi! Ba nu fugi. ... ce sa faca ? .Veniti cand zic! Cand hotii pasira pe prag.Zeama. asta s-o fi adus tu mai inainte! Pentru ca ne-ai facut atat de bune mancari. de fluierita. .Ce e aceea ? intreba capitanul. In adancul codrului hotii incepura sa flamanzeasca. gusta din zeama si o purta prin gura. cutitele si fel de fel de ..Ce e ? intrebara cei de-afara.Purcel. ai zis ca ce vine e al nostru. caci n-ai vreme de fuga Ascunde-te sub pat.Auziti voi? zise capitanul..Ba nu! graira hotii. taie la fiecare hot cate o bucatica si ce ramase isi tinu sie. si ce ramase isi tinu sie. ca sa-i roage de iertare si sa le spuna cum ca le-a facut mancaruri bune. .. pui fript. zau nu cred ca nu s-ar fi intamplat un lucru nesfarsit. de toate.Ce e aceasta ? intreba capitanul. Doamne.. te lasam pana dupa pranz. mai sunt inca si alte mancari.. cu cinste sa fie zis.Ce se samte aici? intreba Florita samtind ceva. noi vrem sa mancam din asta. mai netezi. Sarmana de Florita! daca ar fi stiut ea cum ca asta are sa fie din mancarile cele bune.Mai. Apoi lua lingura. Zburau.Sa ne dai purcei! graira hotii. sabiile. iar ceilalti prinsera pe ghebos si-l facura nod. care de care mai cu greu la inima. si dete puii la ceilalti hoti. O vorba nu zic mai mult!. ca si cand ar fi sange sau asa ceva . . lingandu-se pe degete.Pui..Frate capitane. fugi la vatra si intra cu mancarurile in casa. Florita gati mancarea. el ramase stand uimit in loc. Cand capitanul samti mirosul aburilor din zeama: . la particica capitanului. lingandu-se pe buze. .. dupa aceea incepura sa priveasca la bucatile capitanului.. ca si omul care ar manca si nu mai poate manca de satul ce e. Hm! aceea nu e gluma cand capitanul zice asa vorbe catre tovarasii sai flamanzi. puse vasele pe masa. pentru ca mi-ai curatit casa. Hotii isi mancara particica si dupa aceea privira. celelalte sunt ale voastre. raspunse ghebosul. se facu sprinten. Asa privind.Ce ? li zise capitanul. sa-l turteasca. facu casa incat numai de-un drag sa sezi in ea. acuma trebuia sa-l aduci tu pe acesta? Sa mi-l pui mie pe sara. si daca ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei fripti in casa. . Lua dupa aceea lingura. Poate acuma fiecare stie ce e aceea cand unsprezece hoti se bat cu capitanul lor!. le trecu de manie si iarasi le veni foamea. caci asta e buna!. grai ghebosul. Capitanul gusta. Ghebosul ca si omul care era s-o pateasca. de acolea cate o bucatica cate un fir. gusta si apoi grai catre ghebos: .. Dupa aceea intra in casa pentru ca s-aduca cutitul cel mare.Buna mancare! grai capitanul. purcelus fript! raspunse ghebosul. se asezara unul dupa altul la masa. Ghebosul intra cu carnea cea de pui. . hoti ca dansii! Ghebosul le iesi in cale. sa fuga cat o duc picioarele ca sa nu cada in manile hotilor caci el numai atunci va canta din fiuierasul cel mic. ei. sa porneasca catre casa Hei! Ghebosule. Florita . dete la fiecare hot cate trei linguri. Nu-mi prieste mancarea pana ce nu ma spal cu sangele tau. noi cu totii te iertam! Dupa aceea lua cutitul.Sa nu fie cu suparare. . Cand capitanul intra pe prag.cu mancarile. Asa ceva pana acuma nici in vis n-a gustat. care cheama pe hoti la pranz. saracul.Ce? sau n-ati zis voi ca puii sa vi-i dau? zise capitanul maniindu-se urat. .. grai catre ghebos.Mai prostule! grai catre ghebos..Ce mancare e asta ? intreba dupa aceea. . Vorba din vorba: hotii incepura a se certa Unii ca asta.. zeama calduta. . grai unul dintre hotii cei flamanzi. mare necaz ti-ai facut! .Vai! Sarmanul de mine! striga ghebosul inspaimantat.Mai oameni! grai catre cei de afara. ei privira inca mai uimiti decat capitanul la casa lor. sau n-ati avut si voi: asta o tin pentru mine . Capitanul isi taie o bucatica. tu te-ai saturat: da-ne noua ce a ramas! .pentru ca s-o mananc deseara. Cum nu ? cand ei rabdau de foame.se ascunse sub pat. . i se parea ca asta casa neteda si curata nu e a lui. .

Cei mai isteti dintre hoti se dusera in cetatea imparatului si cumparara cu multi bani fel de fel de lucruri frumoase si le adusera. Le parea ca de aici inainte nici n-au ce sa cerce in lume.. venea cu el in spate.. vazura ceva ce inca nau vazut: inelul Boantei. sa-i faca un mormant. pana ce frunzele se vestejira si hotii adormira toti sapte. cand se tem ca o vor pierde. Ce-a fost dupa aceea. Cand capitanul. Cand era s-ajunga la casa hotilor. iarasi intreba. Nu-i venea la socoteala ca sa stea inca mult.Nu va suparati. Bun e sufletul bun! Doamne.. bun el. Intr-o zi. stie acum fiecare ce e aceea cand doisprezece hoti de codru plang din ruptul sufletului.. sa mature.a ca si moarta.. asa parea de falos. hotii mersera in cealalta zi in satul imparatului si cumparara toate inelele si tot aurul ce se afla in targ si-l daruira Floritei.. unul dupa altul. ea isi lua carja de dupa cuptor si o sterse din cale. Apoi nici unul nu voia sa se urneasca de acasa pentru ca sa castige ceva. cum s-a facut. asa privea de mandru. Iti rade inima cand iti aduci aminte! Hei! dar lumea e rea. septe saptamani si septe . De aici inainte Florita ramase la casa hotilor. Hotii. n-avura incotro: hotarara s-o imbrace frumos pe Florita.. grai asupra lor cateva cuvinte ce sunau a vraja.a numai Florita nu se misca.. iarasi va fac mancarile inca mai bine.ea trase inelul pe degetul cel mijlociu si nici nu-l trase cum se trage. Dupa ce Boanta isi facu treaba. Baba n-a suflat bine. Florita merse in gradina cea cu flori.. afla cum si ce e cu Florita si unde se afla ea. In durerea lor cea mare. ca sa le puna la capataiul Floritei. ii tinu la povesti frumoase si la vorbe blande. Bun ca si darul si mana lui Dumnezeu! Cand hotii se bateau... Baba Boanta isi facu treburile. cutitele si fel de fel de lucruri ce aveau in mana: li se parea cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor lor. Florita nu se mai putu rabda ci iesi de sub pat si se puse tocmai in mijlocul lor. meat erai sa crezi c-a stat de vorba cu Sf.. Crasmarita dupa multa vreme iarasi privi in cautatoare. si afla ca un porc salbatec a facut mare zguduire printre straturi si. vai s-amar cand vine pana intr-atata! Cum steteau ei insa asa langa mort. moart. Ce-ti e muierea vicleana! nici in fundul inimii nu-ti lasa pace si trai bun. Peste septe luni. sufla de trei ori asupra lor. cum s-a sfarsit. cand vede cineva pe Florita. cu totii sarira la pustile cele ruginite si mersera si gonira si nu se oprira pana ce nu-l impuscara pe porcul cel salbatec.. pentru ca sa nu mai primeasca de la altii. afland. Doamne. si mai caldute decat cum au fost cele de astazi. zau! nici pentru o Boanta nu sunt lucru de gluma. Petru. sa faca adica pe placul si dorinta Floritei. Florita ... Hotii stetera toti incremeniti si amutira si scapara sabiile. cel mai intelept dintre dansii. cum auzira. Cand hotii intrara in casa si cand ceilalti sosira. meat pietrele se misc.. sa faca foc. ii imparti in doua. ca sa vada cum si ce.. cand auzira vorba Floritei.. sfaramau si prapadeau mai a pieire. Si apoi grijeau Doamne! cum pot numai hotii sa grijeasca pe Florita. si muntii. cautatoarea iarasi ii raspunse si iarasi facu vorba cu Baba Boanta.. sa ingrijeasca gradina cea cu flori. Florita isi deschise ochii si se facu mai vie decat a fost candva..dar de unde sa poata gandi rau prin capul ei! . Asa curgea traiul hotilor de cand ei au dat de Florita si asa era traiul Floritei de cand ea a dat de hoti.. Si apoi li se innebuneau mintile cand vedeau cum ca Floritei ii sare inima de bucurie cand dimineata isi afla carpele cele frumoase la capataiul patului. Cat ce trasera inelul de pe deget. Oare. Ea lua sapte frunze verzi de pe creanga unui stejar. afla ca vede niste oameni vorbind: erau cei sase hoti ce stau cu ghebosul la sfat. badisorilor. sase insi trebuia sa mearga in toata ziua la castig. fiecare voia sa taie lemne. i-ar mai putea veni gand rau si neimpacat ?.. De aici inainte fiecare hot voia sa fie cel mai harnic. le facu mancaruri bune. ii dete apoi un inel de aur.. care era cel mai sprinten dintre toti. ca daca doriti..lucruri. Si cum s-a pus. nici Dumnezeu nu vrea ca in lume sa fie numai bine!. sa spele. Asa lucru n-a fost inca de cand e lumea! Si Florita ?. Asa merse asta pana ce li se sfarsira mancarile: ajunsera ca abia mai aveau bucate pentru trei zile si trei nopti... iar hotii nu se mai miscara de-acasa. ca sa-i traga la socoteala pentru pacatele lor cele multe in rautatea lor cea mare si infricosata si hoteasca iara Florita le grai in graiul ei cel bland: . ii ingriji. In bucuria lor cea mare. a stat acolo intre ei. batausi si hoti de codru. ii curati. s-ar mai putea bate si supara. spuse cum ca-i aduce "sanatate si voie buna" de la maica sa cea buna. aceea e acuma treaba lor.. pana ce si cazu la pamant.. si hotii cei din codru. si se bateau hotii precum se bat nourii in capete si se prapadesc. porni apoi in cale catre codrul cel vestit.. Ghebosul. si. iar altii sase aveau sa ramana acasa pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebosului si dorinta Floritei. intre hotii cei infricosati. mai de treaba si mai voinic.. Bag seama.. sa varuiasca. Acuma Baba Boanta intra la Florita in casa. caci ea era moarta. Hotilor li se parea ca cerul s-a daramat asupra lor. fiindca stia cum ca multa vreme n-are sa treaca pana ce hotii se vor trezi din somn. frumos si rotund. tare si mult s-a intristat. asa ca nimeni sa nu stie cine le-a pus. si codrii..

meat ti se ridica perii in varful capului cand te gandesti la ea. sa fie macar si moarta precum a fost mai frumoasa-n viata. toti doisprezece. meat nici cu varful limbii nu puteai sa-l samtesti.. Ea lasa ca Boanta sa o pieptene. noua saptamani si noua zile crasmarita. ci cum plange omul cand vede ca acuma toate s-au sfarsit. Vai si amar de acela ce da de rau cu muierile! Boanta se sufleca. si traieste ca o imparateasa. grai Boanta intr-un tarziu. iarasi chema la sine pe Baba Boanta si iarasi trimise primejdia asupra Floritei..hoti grozavi din fundul codru-lui . Nici nu trebuie sa spun ca asta data Florita cazu mai moarta. ci si-a legat catrinta si ea insasi s-a dus la coliba babei. impunse doisprezece stejari cu acest ac. dar inca sa-1 vezi cu ochii. Dupa ce Boanta isi facu pacatul. Sa-ti pieptan eu parul si sa ti-l gatesc. nici noaptea. graind: . Bune ganduri cu de-a buna seama nu le-a trecut prin minte. Florita. iara Floritei ii sarea inima de bucuric cand auzea atata veste buna si frumoasa de la "ai sai".Sa fereasca Dumnezeu! raspunse capitanul. De aci inainte hotii multa vorba nu facura. mi-a poruncit maica-ta cea buna.Da. . De asta data nici nu porni pe picioare.. de bucurie ca a primit veste de-acasa. ci alte vorbe care de care mai frumoase si mai dulci. Boanta fugi mai iute. durerea hotilor fu mai mare si invierea mai puternica si mai imbucuratoare decat inainte de asta cu atatea saptamani. ca de aci inainte nu mai are ce sa faca. imbraca rochia ca sa vada cum ii sade. si hotii. acuma chiar de a treia oara. . mai moarta decat a fost candva in viata ei. Cand hotii aflara cum ca iarasi nu e bine. atata de frumos o pieptana.. unul dupa altul. cum ei il stiau a face mai frumos. Pentru ca nu cumva sa-i cuprinda somnul. Lua un ac subtirel si mic. adormira ca morti.. crasmarita n-a mai chemat pe Boanta la sine. dar mic si subtirel. ti-a trimis-o maica-ta cea buna ca sa te impodobesti cu ea. vrajitorii si fel de fel de taine. ce sfaturi au facut. impreuna cu ghebosul. Pentru ca sa adoarma pe hoti. meat i se incurcau ochii cand privea la ea si nu stia pe unde o vede mai framoasa. .Sa te impodobesc ca pe o imparateasa. Boanta facu ca si cellalt rand.Esti frumoasa. si dupa ce adormira hotii iarasi intra la Florita. ii raspunse cautatoarea. ea se sui pe prajina cea stramba si se departa mai rapede decat Vantoasele. asezara pe Florita in cosciug si-i aprinsera la cap o lumina de ceara . adica de a doua oara de a treia oara. nici n-aveau ce sa-si mai zica. chiar si acela de pe spini si jaratec. incepura sa planga. Daca a venit acuma pana intr-atata. Cand Florita fu cu totul dezbracata. ii zise "sanatate si voie buna" si ii dete o rochie de matase.. se-ntoarse de trei ori peste cap. iar ingrijirea lor se facu pe de septe ori cate septe mai mare decat ce a fost candva. . ii trasera inelele de pe degete. Boanta vazu ca acuma cu una. si aceea nu e gluma cand o vrajitoare ca si Boanta se sufleca.zile. incat mintea curata nici nu le putea gandi.Iaca. ei detera a fugi care incotro.. Cand Boanta intra. nu cum plang copiii. pana ce Florita si cazu moarta. cum inainte de asta nu s-a mai suflecat inca. Acum hotii cumparara toate matasurile si frumusetile ce se aflau la negutatorii cei mari si imparatesti. alesera cel mai frumos copac din codru. ea facu dar lucruri.. aceea nu se poate spune. Boanta i-a fost impletit firul mortii in par. Peste noua luni. ci in miez de noapte. de o suta si o mie de ori mai frumoasa decat ce-a fost ea insasi candva.. Dar Boanta nici nu fuse gata cu pieptanul. ci vraja cea mai mare si nemaipomenita. ii luara salba de pe piept: dar Florita ramase moarta si hotii cei doisprezece . acuma de a treia oara. in casa la Florita. iarasi se fali catre cautatoare cu frumusetea sa. crasmarita iarasi privi in cautatoare. cu doua n-are s-o ispraveasca. calarind pe o prajina stramba. ii dezbracara rochia. De unde ar putea Florita sa nu faca precum a dorit maica-sa cea dulce ?. ii puse fiecare cate un crinisor pe frunte.incet-incet. a se opinti din ruptul sufletului.. Dupa aceste vorbe. ea zise nu numai "sanatate si voie bune". atat de frumos ii impleti parul. ci stau de paza. cum vorbesc adica babele cand voiesc sa-ti strice firea. unul dintre ei totdeauna trebuia sa se culce pe un pat de spini. imbracara pe Florita in cele mai frumoase giulgiuri. cum stai cand de mare necaz si primejdie te temi.. iara sub pat era jaratec viu si infocat. grai o multime de zicali incalcite. hotii incetara a plange si ramasera cu totii incremeniti: li se opri suflarea si-i parasi sufletul. ce n-au vorbit.S-o despletim! grai ghebosul. acuma de a treia oara. ea acuma nu mai facu vraja cea mai mica. hotii nu mai dormeau nici ziua. Ce-au vorbit. da! zisera ceilalti hoti.. Mare primejdie trebuie sa fi fost in gandul ei ca s-a opintit atat de babeste! De cand Florita murise in doua randuri. si Boanta o pieptana. asa de frumos numai ea stie impleti cu degetele ei cele maruntele. cu frunzele de stejar. ca doara cumva sa invie pe Florita si de a treia oara. dar Florita e mai frumoasa. facura un cosciug. . iarasi auzi vorbele suparatoare.

Feciorul imparatului doarme: haide sa atingem si sa despletim.. care de care mai frumoase si nemaipomenite. doisprezece oameni impietriti nu sunt gluma! zau. cu acesti doi impreuna scoasera pe Florita din mormant si o dusera prin ascuns la curtea imparatului.. Dupa ce le gatira astea.. ii scoasera firul mortii din par. meat toata sa se sfarme.si apoi cand privi in mormant ?.. aseza pe Floarea Codrilor in cea mai frumoasa dintre ele. ca nimeni sa nu afle de ea. pamantul ce sta in jurul gropii. nici unul nu putea sa faca inceputul: erau legati de pamant si samteau ca acasa nu au ce sa mai caute.. lasara pamantul din mana. sa grijeasca pe Florita zi si noapte. Ei! dar feciorii cei de imparat sunt scurti la vorba. cum si pentru ce.. . incat ii venea ca sa ia lumea in gheare si asa sa deie cu ea de pamant. "Oare pentru ce sa nu atingem crinisorii si pentru ce sa nu-i despletim parul ? si daca am face. nu se misca de langa leaganul Floritei: privea. el se intrista.. pana ce adormea privind si cu ochii deschisi. si florile nu cresc ca si buretii peste noapte.. privira.Stiti voi ce ? grai cea mai sireata dintre ele. isi zise el. Cele douasprezece fete ce aveau sa grijeasca pe Florita nu mai incetau a-si sparge capul asupra poruncii aspre ce li s-a dat... pana cand el se trezeste. si o dusera . murira toti doisprezece. . Fata Floritei si acuma era rumena. fugira care incotro. Si cum o despletira. privind. "Daca n-am vazut-o vie.. toti. privea in fata cea frumoasa. Cand fetele vazura mortii razand. care nu se multumeste cu una. noi iarasi facem precum a fost. unul dupa altul.. Cand vazu dar ca Florita e moarta. Pamant pe trupul ei ? Nu va temeti de maica lui Dumnezeu ? Hotii. sarutara fiecare pe Florita in mijlocul fruntii si o luara.. ca sa vada ce e. feciorul cel de imparat dete porunca aspra ca nimeni sa nu atinga crinisorii si parul. cu doua . feciorul imparatului porunci argatilor sa taca despre cele ce au facut si vazut si n-au mai vazut. Argatii venira si spusera ca s-au adunat cainii intr-o poiana inalta si luminoasa si.. El a vazut multe fete de imparat: Florita e insa Florita. suindu-se pe un damb cu flori. Cand samtira cainii apropierea stapanului lor. ca nici samanta sa nu rasara din ea!. ori cand arde casa stapanului sau. ce s-ar face? cum ar fi ?" se intrebau ele in gandul lor. De aici inainte. atata de grozav se amari. pana ce. ele..Ho! stati! grai ghebosul cand vazu ca hotii voiesc sa arunce pamant asupra Floritei.. ei incetara a da semn de primejdie si detera a-si misca cozile. iara Florita. cu mic cu mare. Dupa multa vreme dara.fecior de imparat adica. Cand era sa porneasca catre casa. fecior de imparat.. cum urla cainele cand vede bufnita strigand pe hornul casei. Fat-Frumosul Imparatesc. Numai doi oameni credinciosi tinu la sine. Din larma ce facura se trezi si feciorul cel de imparat. s-o vad cel putin moarta".curata. mai la urma. Bag sama asa a fost sa fie.. se facu mai vie. foarte multa vreme a stat Florita asezata in mormant. crinisorii de pe fruntea ei nici acuma n-au vestejit si parul ei si acuma tot atat de frumos era pieptanat si impletit. topita tocmai din fagurele in care a fost matca albinelor. Multa. Floarea Codrilor. unul dupa altul. ci sa urle. Hei! dar din loc nu se miscara pana ce nu pasi feciorul cel de imparat in florile cele frumoase!.... Feciorul cel de imparat . Doisprezece hoti au murit si ghebosul impreuna cu dansii. pe langa mormant. au inceput nu sa latre. Deodata auzira cum fac cainii mare larma si mare latratura. si cand se facu noapte. si chiar un fecior de imparat trebuie sa tresara cand ii vede printre flori . au fost crescut tot flori din flori. As a e muierea! n-are odihna pana ce nu afla ce ar dori sa stie. Se asezara dar jur imprejur pe langa mormantul Floritei si privira. priveste in ochii ei cei blanzi si aude vorba ei cea dulce. si apoi merse la argati. La astfel de lucruri multa vorba nu fac muierile: ele incepura sa despleteasca pe Florita. Sarmanii de ei! mai c-au fost oameni de treaba... de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. si-si facu treaba mai departe. cautara cea mai inalta poiana din codru si unde erau cele mai multe flori. Dupa ce Florita fu bine pusa. dupa aceea se supara si. feciorul imparatului a venit cu multi oameni si cu mare treaba ca sa vaneze prin codru. sa o aseze intr-un leagan de aur si sa o legene ca si cand ar fi vie. mai frumoasa si mai sprintena decat ce a fost candva in viata ei... Fecior de imparat. Feciorul imparatului trimise pe cativa argati dintre cei mai tari la inima. porunci ca douasprezece fete. Feciorului de imparat ii para cum ca chiar si al lui suflet a impietrit cand vazu pe Floarea Codrilor.. El alese cele mai frumoase douasprezece case ce se aflau in curtea imparatului. facura un mormant de trei ori mai adanc decat era de lat si de trei ori mai lat decat era de lung...porunci argatilor sa-l astepte si se duse ca sa vada el cu ochii si s-auda cu urechile lui de treaba cainilor. inspaimantate si invrajbite. cele mai sprintene.. Acuma poate fiecare sa stie ce e aceea cand feciorul cel de imparat vede pe Floarea Codrilor chiar vie. sa urle adica a primejdie. si apoi.. le venea sa intre in pamant de rusinea pacatului ce era sa faca. le porunci ca sa porneasca spre casa.

pentru ca sa vada si vazand. sa se adune. Dupa nunta. cum traiesc oamenii buni la suflet si intelepti la minte. Imparatul cel batran asculta. incat ii innegrira perii capului si injuni cu septezeci si septe de ani! Dupa ce oamenii se dezmeticira. asta nu e gluma! . ca sa vina. imparatul porunci ca sa se faca o casa cu peretii de oglinda. sa vada. Iar Florita si feciorul cel de imparat traita fericiti si fara suparare. de unde si pana unde. si sa nu mai uite cat vor trai. iarasi intreba pe cautatoare.Frumoasa. Crasmarita cea frumoasa nici ea nu se putea sa ramana acasa: se gati dar. Florita nu zise nimic. Florita stete de vorba cu ei si le spuse cum si ce. Pana si orbii si schiopii pornira in cale. si cand a venit imparatul cel batran ca sa vada ce e. dar Florita e mireasa de imparat! Cand crasmarita auzi aceste vorbe.. iaca incoace si incolo. el grai catre ea si feciorul de imparat. chiar si copiii cei de tigan mancau cu linguri de aur. sa imi fii mie nora si nevasta feciorului meu. cum numai ea stia. . si cand fuse gatita. si nemaipomenit de frumos lucru trebuie sa fie asa ceva.Infricosat si grozav.. ca sa le aiba si sa tina minte. precum asculti la copilasi cand incep sa vorbeasca.. aau! raspunse cautatoarea. el atat de tare s-a speriat. cum ca nu-i ea cea mai frumoasa in tara.. adica toata intamplarea si patimile ei.Fatul meu.de-a septea oara. Pana ce zici "una. si porni catre fiica sa cea draga si ginere-sau imparatesc. ca s-a intamplat adica ce s-a intamplat cu minune si cu taina nepriceputa. incat vestea despre ei ajunse chiar si pana la noi. Feciorul imparatului nici trei vorbe n-a grait pana ce a si mers vestea in curte cum ca "iaca asa si asa". iara cand asta inceta cu vorba. doua. cele mai frumoase neveste din tara si sa inchida pe crasmarita cea vicleana cu ele. o cununie si un ospat decat care mai vestit si mai minunat de cand e lumea n-a fost. ci privi numai asa cu coada ochiului la cel voinic frumos fecior de imparat. acuma de a septea oara . cu vorba lui cea blanda si imparateasca: . vestea despre cununia feciorului de imparat ajunse pana in cele patru colturi ale lumii. el tare si foarte mult se supara cand auzea cate toate despre suferintele sarmanei de Florita. sa se surpe in gandul ei. trei". draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca sa vii tu la casa mea. iara feciorului i se facura vorbele nod si crampita tocmai pe varful limbii. Se facu apoi o nunta. ea porunci ca sa lase tot vinul sa curga. iar dupa ce-au mancat si le duceau cu sine acasa. sa sparga toate vasele. asculta adica incat ii sta rasuflarea in loc. cum si pentru ce. si precum asculta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful