P. 1
94120136-povesti copii

94120136-povesti copii

|Views: 42|Likes:
Published by Minodora Popa

More info:

Published by: Minodora Popa on Sep 26, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/17/2013

pdf

text

original

Sections

  • Capra cu trei iezi
  • Scufita rosie
  • Fetita cu chibriturile
  • Pietrele de moara
  • Samburele
  • Saritura
  • Filipok
  • Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos
  • Marul
  • Pestisorul de Aur
  • Martisorul
  • Arborele de ceai verde
  • Bujorul de munte
  • Cei trei purcelusi
  • Darul piticilor
  • Gradina Zeitei de Jad
  • Fata saracului cea isteata
  • Frumoasa din Padurea Adormita
  • Bunicul
  • Punguta cu doi bani
  • Printesa si Mazarea
  • Prostia Omeneasca
  • Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
  • Zana Muntilor
  • Fat-Frumos cu parul de aur
  • Greuceanu
  • Pasarea maiastra
  • Vrabiuta si Cocostarcul
  • Legenda Cerbului
  • Sfantul Petre si Orbul
  • Ursul, Vulpea si Magarul
  • Mireasa lui Sviatogor
  • Cinci paini
  • Pacala
  • Ursul pacalit de Vulpe
  • Pupaza din tei
  • La cirese
  • Povestea unui om lenes
  • Iepurele si broasca testoasa
  • Bunicul si nepotul
  • Craiasa Albinelor
  • Cufarul Zburator
  • Baiatul cel bubos si ghigortul
  • Gainareasa
  • Elefantelul curios
  • Cizmulitele
  • Zana Zanelor
  • Inul si Camesa
  • Acul si Barosul
  • Alba ca Zapada
  • Cenusareasa
  • Batranica si Spiridusul
  • Broasca Testoasa cea Fermecata
  • Gainusa Rosie
  • Iepurasul cel haios
  • Povestea unui gat de sticla
  • Sarea in bucate
  • Legenda Cainelui
  • Ratusca cea urata
  • Balaurul cu sapte capete
  • Bunica
  • Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu
  • Canuta om sucit
  • Pazitoarea de gaste
  • Muzicantii din Brema
  • Croitorul cel viteaz
  • Hansel si Gretel
  • Imparatul Cioc de Sturz
  • Gasca de aur
  • Lupul, calul si puiul de vulpe
  • Fluturele si albastrica
  • Florita din codru

Capra cu trei iezi

de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice: - Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti, Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. -Auzit-ati ce-am sus eu? - Da, mamuca, zisera iezii. - Pot sa am nadejde in voi? - Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane. - Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele, si mai ramaneti cu bine! - Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Un dusman de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dansii. -"Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si i-as jumuli!" Cum zice, si vine la usa; si cum vine, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drop de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. - Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga! - Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu demancare. - Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti!...

- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid. - Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa, Ca vine matusa! s-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana? - Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume, de cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid. Atunci mezinul se vara iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine, tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sarmana! Asemene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin; se-nghemuieste acolo cum poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica; Fuga-i rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da dupa usa si - sa traga, sa nu traga? - in sfarsit, trage zavorul... Cand, iaca!... ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?... caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand: - Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant... Unde sa fie, unde sa fie? Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi! - Ma!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori cumaptrul a stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? - il pastea pacatul si-l manca spinarea, saracutul! - Sa-ti fie de bine, nanasule! - A!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul, sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. - Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat. Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu dintii ranjiti, in feresti. - Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei, baieti, Fumusei si cucuieti! Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!... Ea insa tot merge pan' la usa, cum poate, crezand ca parerea o insala... si cum ajunge, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies,

Smoc de flori Pe subsuori. Atunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: - Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si ramane incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: - Da' ce-a fost aici, copile? - Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti... - Si?... - Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa sa deschida. - S-atunci?... - Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!... - S-atunci?... - Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se si arata in prag! - Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? - Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti! - Ei las', ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata... Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! - Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci!" - Ba nu, dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul". S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa prinda el de veste. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!" Aproape de casa ei era o groapa adanca, acolo-i nadejdea caprei. - La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si s-apuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatrusau si sa-l pofteasca la praznic. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. - Buna vremea, cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? - Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna! - Ca ce fel, cumatrita draga? - Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! - Da' nu mai spune, cumatra! - Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai...

Cumatra.. sa treaca focul printr-insii. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. daca i-ar fi luat Dumnezeu. dihanie rautacioasa si spurcata. nici mai bine. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina.Ma ustura inima-n mine. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri.Doamne. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. de cruzi s-au mai dus! . talpele mele! Ma rog. cumatre.. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita.. ard de tot. veselindu-se impreuna. cumatra.. draga cumatra. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el. la urma urmelor. arsura pentru arsura. nu ma lasa! . .Ba nu. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! . ca sa se mai potoleasca focul.Bucuros. ma parlesc. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet.Te cred. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. ce ti-ar fi? D-apoi asa?. scoate-ma. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus. scoate-ma. prefacandu-se ca plange. . . cumatra. dinainte s-ar pazi. gogalt. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. si pagubasa sa fie. .. . tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. . d-apoi. cumatra. nici mai rau. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta peacasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. ca odata avem sa mergem cu totii acolo. Dar sarmanii gagalici.Apoi. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. in groapa. . ci-i cum vre Cel-de-sus. nu-i cum vrem noi. cole. numai sa fie bine fripti.Valeu. cand ar sti omul ce-ar pati. ca-mi arde inima-n mine! ..Apoi da. lupe. caci scauiesul de ceara s-a topit. cumatre.Ia poftim. si lupul dupa dansa. . nu-i vorba. Nu-ti face si d-ta atata inima rea. ajung pan-acasa la cumatra! .Asa este. cumatre. stii. mor. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata.Ei. ca pentru cumaatru. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. Apoi. ei! Acum scoate. mie insa-mi plac si de isti mai batani.Doamne. cumatre..Apoi da.. mori. cumatra. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Ti-aduci aminte. cumatra! ma rog. sa-l invete cojocaria. din una-n alta. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . da. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. cumatre. gogalt. Apoi capra porneste inainte plangand. oameni buni. Si eram si eu acolo de fata. cumatra.Arzi. cumatre. pana-l omorara de tot. si gogalt. .Moarte pentru moarte.. Si din vorba-n vorba. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . Doamne! zise capra suspinand. o mare si gogonata minciuna! Scufita rosie Fratii Grimm . cumatre. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta.

si-ti aduc cozonac si-o sticla de vin.Multumesc frumos. lupule.Scufita Rosie. altfel cine stie. ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta de vin si du-le bunicii. isi spuse in sinea ei: "Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori proaspete ! E atat de dimineata. cam la vreo jumatate de ceas de partare de sat.Si ce duci acolo. Scufita Rosie culesese atatea flori. ca e bolnava si slabita si bunatatile astea o sa-i ajute sa-si mai vina in puteri. a atata veselie !. Dar mai draga decat oricui ii era bunicii.Ia. Bunicuta statea intinsa in pat. in padure.. . isi puse pe cap scufia. deodata isi aminti de bunica si porni degraba spre cascioara din padure. se pierdea tot mai mult in adancul codrului.Eu sunt. incat fetita intreba: . Lupul apasa pe clanta. sub sort ? . fara sa scoata o vorba. Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu de fel cand il vazu. Si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului.. alerga intr-acolo si. cand privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cresteau pretutindeni. Scufita Rosie ? . Si nu mica ii fu mirarea cand vazu usa data de perete. tot culegandmargarete si clopotei. Bunica locuia in padure.Buna ziua. Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi incepu sa-i spuna cu glas mieros: .Scufita Rosie.. Odata bunica ii darui o scufita rosie.. striga: . Cum ajungi sub cei trei stejari. de parca te-ai duce la scoala. ca abia le mai putea duce. Dar deschide usa bunicuta ! . . si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga ? Iar cand o sa fii sa intri in casa.. .Incotro asa de dimineata.. Cum alerga ea de colo pana colo. de mi-e asa de frica ?. ce-o fi azi cu mine. Si e atat de placut sa hoinaresti si sa zburzi prin padure. In vremea asta. Rupea de ici una. lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii si batu la usa. maica-sa ii zise: .Asa am sa fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu mana la plecare. Scufita Rosie. de dincolo alta. .ca eu ma simt slabita si nu ma pot da jos din pat. incat isi spuse: "Vai. Lupul isi zise in sinea lui: "Frageda-i fetita asta ! Ce mai imbucatura pe cinste ar fi. Doamne. ai si dat peste casa ei. ca sa-si mai vina in puteri..Buna dimineata ! Dar nu primi nici un raspuns. Ca doar alta data ma simteam atat de bine la bunicuta !" Si fara sa mai astepte.Cine-i acolo ? . pana la bunicuta ! . ia te uita ce flori frumoase stralucesc in jurul tau ! Si tu nici nu le iei in seama macar. In ast timp insa. care-i bolnava si slabita. .. zau asa ! Cu mult mai gustoasa decat baba ! Da' e vorba ca trebuie sa fiu siret si sa ticluiesc in asa fel lucrurile ca sa pun mana pe amandoua ". Scufita Rosie ? . Si mie imi pare rau ca nici n-auzi ce dulce canta pasarelele !. si pentru ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap.A fost odata o fetita zglobie si dragalasa. se culca in pat si trase perdelele. Scufita Rosie ridica privirea si cand vazu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor. pe care o iubea oricine de cum o vedea. care nu stia ce daruri sa-i mai faca.Cozonac si vin.. sa manance si ea. de alergi. .Colo. Mamam a facut ieri cozonacsi-i duc nitelus si bunicii. numai ce-i iesi lupul inainte.Apasa pe clanta si intra ! raspunse bunica . se repezi glont spre patul bunicii si. Se imbraca apoi in hainele ei. pe care doar il stii ! ii raspunse Scufita Rosie. ai putea sa cazi si sa spargi sticla. o inghiti.. iar ceva mai la vale e alunisul. ca nu mi-e teama c-am sa intarzii !" Se abatu deci din drum si o lua prin padure. cu scufita trasa peste ochi si avea o infatisare atat de ciudata.Da' unde sade bunica-ta. dar indata I se parea ca putin mai incolo ii zambeste o floare si mai ochioasa. deschise usa. o cuprinse nelinistea. totul I se parea atat de ciudat. De indata ce intra in odae. Da' vezi de pleaca mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos si sa nu te abati din drum. Scufita Rosie sra apropie atunci de pat si dadu perdelele la o parte. nu uita sa-i dai bunicii "buna dimineata" si vezi sa nu inceapa a-ti umbla ochii prin toate ungherele !. ca sa culeaga flori. Atat de serioasa pasesti pe drum. Scufita Rosie ! ii zise el. la vreun sfert de ceas si mai bine de aici...

de ce ai o coscogeamite gura ? . Scufita Rosie aduna in graba niste pietroaie si tustrei umplura cu ele burta lupului. . ca si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei. Cei trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie. da'de ce ai ochi atat de mari ? . Iar Scufita Rosie gandi in sinea ei. adormi si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii. prinzandu-l somnul.Vai.Ca sa te pot inghiti mai bine.Vai ce spaima am tras ! Ce intuneric era in burta lupului ! Dupa aceea au scos-o afara si pe bunica. luand o foarfeca. da' de ce ai maini atat de mari ? . ca si sari jos din pat si-o inghiti pe biata Scufita Rosie. bunicuto. .Ca sa te pot auzi mai bine. dar abia mai rasufla. Cand se trezi. De cand te caut ! Isi potrivi pusca si voi sa traga. dar in clipa aceea ii trecu prin minte: "Dar daca lupul a inghitit-o pe batrana ? Poate c-as mai putea s-o scap !" Asa ca nu mai trase. N-apuca sa sfarseasca ultimul cuvant. parca mustrandu-se: "De-acu' inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge singura prin padure. Auzi el horaiturile si-si spuse: "Bre. il vazu pe lup tolanit acolo. ticalos batran ! izbucni vanatorul. bunicuto. lupul voi s-o ia la sanatoasa. bunicuta. Era inca in viata. bunicuto. Abia apuca sa faca doua-trei taieturi. Si se intampla ca tocmai atunci sa treaca prin fata casei un vanator. fetita sari afara si striga: . ci o sa ascult de povetele mamei!" Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen .Da'.Ei dracie. Bunicuta manca cozonacul si bau vinul pe care-l adusese fetita si pe data se inzdraveni. dar pietroaiele atarnau atat de greu.. ci. lupul se culca din nou in pat si. si cand mai facu o taietura.Vai. cand se apropie de pat. da' tare mai sforaie batrana ! Nu cumva i-o fi rau ?" Intra in casa si. nu-mi inchipuiam c-o sa te gasesc aici.Ca sa te pot apuca mai bine. incepu sa taie burta lupului adormit.Ca sa te pot vedea mai bine. . ca dihania se prabusi la pamant si dadu ortu' popii.Vai. da' de ce ai urechi atat de mari ? . . Dupa ce-si potoli foamea.

Se facu o lumina ca ziua. si-i era foame si frig tare. Dac-ar indrazni sa scoata unul. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. Avusese ea doar niste papuci cand plecase de-acasa. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. care se incretea frumos pe langa ceafa. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus tot mai sus si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. ca si soba de fier.incat mititica-i pierdu grabindu-se sa treaca o strada. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. in ziua Anului nou. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. ca si frumosul pom de Craciun. pareau ca-i zambesc. asa de mare. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. Fetita mergea cu picioarele ei goale. Cand s-o stinge chibritul. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. erau la Dumnezeu.Bunica. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. Isi stranse piciorusele sub dansa. isi zise micuta. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut. nici foame. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. stiu ca n-o sa te mai vad. in cea din urma noapte a anului.. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. zacea jos fetita. Tatal sau are s-o bata.. cand se lumina de ziua. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. si poze de tot felul. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult si totusi nu-i venea sa se duca acasa. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. lucru de necrezut deodata gasca sari de pe masa. straluci. si era asa de stralucitoare. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. cu obrajii rosii. Ea lua pe fetita in bratele ei. cand o avea si el unul. Si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. Mai aprinse inca unul. Ce lumina ciudata. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. care avea deasupra un capac lucios de arama. aducea inapoi toate chibriturile. "A murit cineva". un suflet se inalta la Dumnezeu". Pe frigul acela si peintunericul acela. flacara se stinse si soba pieri. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. si afara de asta. si nici un banut macar. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. Harscai un altul. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. moarta. o privea bland si duios! . dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. nici griji. cu zambetul pe buze. Pietrele de moara basm popular bielorus . Luminile straluceau pe la ferestre. era ajunul Anului Nou. si erau asa de largi pentru ea. caci bunica ei. ca si gasca fripta. Unul din papuci nici nu-l mai gasise.Era un ger grozav. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. tinu manuta deasupra flacarii. si cu picioarele goale. Inauntru ardea focul si era asa de cald. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. numai unul din cutie. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. si. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. iata la ce se gandea ea. pe care sclipeau portelanuri subtiri. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. striga fetita. Dar in coltul dintre cele doua case. rosii-vinete de frig. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. si n-avea prin urmare nici un ban. ia-ma cu tine. miros de fripturi se raspandea in strada. moarta de frig. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. asa sus asa sus si nu mai era acolo nici frig. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. care se aprinse. pe care mama ei ii rupsese aproape. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. din care o cutie fusese arsa.

Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba.Incotro cocosule? intreba uliul.Incotro. . si le-a furat pietrele de moara. Zboara el zboara. pan-la cer.Bine.Ia-ma si pe mine cu tine. . iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! . Am venit sa le iau. si-i iese in cale un lup. Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. E loc destul. Zboara el zboara. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. Zboara el. vara-te in gusa mea. Mosul si baba traiau bine. . a spus. si le-a furat pietrele de moara.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.Nu-i nimic. . Chiar de-o fi sa pier. .Nu-i nimic. Ma duc sa le iau. l-au aruncat in poiata si au plecat.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. cu ferestrele si usile larg deschise.Incotro. iar acesta a pornit mai departe.Ia-ma si pe mine cu tine. . iar acesta a pornit mai departe. . si le-a furat pietrele de moara.Cucurigu. Stateau asa infometati si plangeau. si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. iar acesta a pornit mai departe. . . Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . cale lunga sa-i ajunga. pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. arza-l focu. . Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat. cale lunga sa-i ajunga.De ce? . vara-te in gusa mea. le invartea o data. vara-te in gusa mea.Incotro. s-a sumetit-cocoselul. . Si a hotarat sa le fure. De indata ce mosul si baba au adormit. Ma duc sa le iau. apoi le-a spus: .De ce? . Da inapoi. vara-te in gusa mea.Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie.Hei. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor.Am fost la vanatoare. Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. si-i iese in cale un bursuc. Uliul s-a varat in gusa cocoselului. si se intalneste cu un uliu. Zboara el zboara. uliule. sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. cocoselule? . cocosule? . cocoselule? . Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul. A intrat bursucul in gusa cocoselului.Uliule. va aduc eu pietrele de moara inapoi! . Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei.Bine.La curtea boierului. iar pe cocosel nu-l prigoneau.De ce? . . innoptezi aici. a raspuns mosul . si-I iese in cale o vulpe. a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . zboara cale lunga sa-i ajunga. Ma duc sa le iau. . puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. Si a zburat cocoselul. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti.La curtea boierului. Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. Vi le aduc.La curtea boierului. slujitori. sa-l ciocaneasca acolo gainile. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca.Bine. a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. .Destul cu plansul.La curtea boierului. Atunci cocoselul a spus: . Ma duc sa le iau. . boierule. decat un cocosel si niste pietre de moara. si a spus: . boierul a furat pietrele de moara.Ia-ma si pe mine cu tine. . si le-a furat pietrele de moara. cale lunga sa-I ajunga.Pai de ce ? . .Bine.Ia-ma si pe mine cu tine.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. .

Lupule. dar n-au nimerit cocoselul. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . a spus boierul auzind glasul cocoselului.Hei.N. si atunci cocoselul i-a iesit prin gura.Cucurigu pan-la cer.Hei. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . iesi din gusa si sfasie caii. slujitori. A scos pietrele de moara si i le-a dat. lupule. duceti-l la grajd. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei. va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. slujitori. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. Slujitorii asa au si facut. pan-la cer. s-a asezat acolo si a inceput sa cante.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. slujitori. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina. Hei. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. . iesi din gusa si omoara gastele! . dar n-au nimerit cocoselul. spune boierul.Vulpea asa a si facut. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: .Cucurigu. iar el cand a ajuns acolo a spus: . ci i-au taiat boierului urechea stanga. slujitori. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina.Hei. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele. iar pe el il schilodise. vulpisoara. Tolstoi . insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. slujitori. iesi din gusa si sfasie porcii! Asa a facut bursucul si a fugit in padure. duceti-l la cocina. .Aha. a spus: . slujitori. sa-l calce acolo caii in copite. Cocoselul cand s-a dezmeticit. Din faina paine fac si se infrupta. bursucule.Hei. de i-au taiat-o.Cucurigu. arza-l focu pe boier! . pan-la cer. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure. a spus boierul. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . taiati-l. slujitori. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . si a fugit in padure.Aha. ci limba boierului.. sa-l prajeasca in cuptor. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante.Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap.Bursucule. In grajd cocoselul a spus: .Asa vasa zica. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. a tipat boierul deschizand gura. A ramas boierul fara urechi.Vulpe.Cucurigu! . A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul. Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. Ce sa faca? A spus: . dar pe cocosel nu-l uita. nici gastele nu l-au mancat. Samburele de L. dar cum au lovit. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: . taiati-l! Slujitorii loveau.

Cand s-a apropiat ora pranzului. rosu ca un rac. ca samburele l-am aruncat pe fereastra.Mama a cumparat prune ca sa le dea copiilor dupa masa de pranz si le-a asezat pe o farfurie. a zis repede: . a mai spus tata. nu-i frumos deloc. a spus si el: . Vania. Toti au izbucnit in ras. Si daca cineva nu stie cum sa le manance si inghite samburele. care nu mai mancase pana atunci prune. Vania. au raspuns copiii in cor. baietelul pandi clipa cand nu era nimeni in odaie si. mama a numarat prunele si vazand ca lipseste una.Nu. le tot mirosea de zor. Nu cumva a mancat cineva dintre voi o pruna? . Saritura de L.N. nemaiputandu-se stapani. Fiecare pruna are un sambure.Ca unul dintre voi a mancat pe ascuns o pruna. copii. i-a spus tatalui. galben la fata. Nenorociera-i alta. Atunci Vania. n-am mancat-o eu! .Ia sa-mi spuneti. dar nu despre asta-i vorba. iar Vania a inceput sa planga.Ba nu. inhata o pruna si o manca. Tolstoi . a doua zi moare.Nu. Stateau cu totii la masa si tatal a intrebat: . Tare-i mai placea cum miros si tare-ar mai fi vrut sa le guste! Tot dandu-le asa tarcoale. De asta mi-e frica.

si-o puse pe cap si se catara iute pe catarg. te impusc! Baiatul se clatina. Toti priveau in tacere. Era o vreme linistita. facea tot felul de lucruri comice. Printre oameni se invartea o maimuta mare. Cand si-a vazut baiatul pe verga. In vremea asta iesi din cabina capitanul. erau vreo doi coti. Din multime. In cateva clipe. apa inghitita. facea si mai multe ghidusii.Ori sari ori te impusc!.In apa! Sa sari imediat in apa! De nu. ramas cu capul gol. sus. a indreptat pusca spre el si a inceput sa strige: . insa cand au vazut ca el a lasat din mana franghia si a trecut pe verga tinandu-si cumpana cu bratele. zdrobindu-se de punte. Peste cateva clipe. Cand sa apuce insa palaria. Peste vreo patruzeci de secunde – care parura tuturor nesfarsit de lungi – baiatul iesi la suprafata. urcandu-se dupa ea. i-ar fi fost foarte greu sa se intoarca si sa ajunga din nou la catarg. pe copil insa il cuprinsese furia si nu se lasa biruit. Filipok de L. Acolo. asteptand sa vada ce are sa se intample. cineva nu-si putu stapani un strigat de groaza. Tolstoi . dupa ce dadu afara apa. pe gura si pe nas. Baiatul striga la ea si o ameninta. . baiatul se dezmetici. . Se desprinse de catarg si pasi pe verga.. dupa care se catara chiar in varful catargului. se stramba la el si il arata cu degetul. sarea. nu stia ce sa faca: sa rada si dansul ori sa se supere? Maimuta se aseza pe prima verga a catargului. avantandu-se cu capul in jos. Toti incepura sa rada. starnind hazul tuturor. ca si cum l-ar fi innabusit ceva. Pe punte. ca o ghiulea de tun.O corabie se intorcea acasa. Un. Toata lumea iesise pe punte. Maimuta il intarata din nou.Nu-mi scapi tu! striga baiatul. dupa maimuta. Copilul cazu in mare. se uita in jos si incepu sa sovaie. toti priveau si radeau de ispravile maimutei si ale baiatului. incepu sa respire. Se stramba. strambandu-se si ranjind de bucurie. unde atarna palaria. Deodata. atarna palaria la capatul ultimei vergi. lua de pe cap palaria si incepu s-o rupa cu coltii si cu unghiile. vazand ca lumea se distreaza pe socoteala ei. douazeci de marinari au si sarit de pe corabie in apa. un copil de doisprezece ani. La acel tipat. isi lepada hainuta si se avanta pe catarg. dar maimuta continua sa sfasie si mai rau palaria. au inmarmurit cu totii de spaima. Cand capitanul vazu asta. doi… Dar nu apuca tatal sa strige ”trei” ca baiatul si sari. Era de ajuns sa dea gres cu un singur pas si baiatul ar fi cazut. maimuta se intinse cat putu de tare si. Avea cu el arma ca sa impuste pescarusi. Parea ca isi bate joc de baiat. si alerga in cabina la el ca sa nu-l vada nimeni plangand. dar nu intelese.. cu mai multa indemanare si mai repede decat el. si pana sa-l fi acoperit valurile. maimuta sari la baiatul capitanului corabiei. Copilul insa se inciudase peste masura. Dar chiar daca n-ar fi facut nici o miscare gresita si ar fi ajuns la marginea vergii sa-si ia palaria. ii smulsa palaria. asa ca nu putea ajunge la ea decat daca ar fi lasat din maini franghia si catargul. Baiatul se inrosi.N. Marinarii radeau in hohote. maimuta se catara mai sus. Fu dus pe corabie. ajunse intr-o clipa la prima verga. baiatul insa. Catarandu-se pe franghie. amandoi ajunsera in varful catargului. maimutarea pe oameni si. scoase un suspin. De la baiat si pana la capatul vergii. dupa ce facuse inconjurul Pamantului. suindu-se si mai sus. tinandu-se de franghie cu piciorul de dinapoi. tatal copilului.

si atunci a venit la scoala pe furis. Si cand bunica a adormit. Cine te-a invatat sa citesti? Filip a prins curaj si a raspuns: .Nu te grabi cu lauda. Apoi. Intr-o zi vazu copiii indreptandu-se spre scoala. Pe Filipok l-a cuprins frica: “Daca invatatorul ma alunga?”. Pe-a lui n-a gasit-o si a luat una veche de-a lui taica-sau. Lui Filip i s-a urat sa stea singur. dar dinauntru razbea larma copiilor. vor sari cainii iar la el. . . . s-a impiedicat si a cazut. Filipok a luat-o la fuga. fratele lui Kostiuska. . neastamparatule? Filipok n-a raspuns nimic. De mult vrea sa mearga la scoala. In cerdac nu era nimeni. sa intre in scoala. De atunci Filipok a inceput sa mearga si el cu copiii la scoala. el s-a apucat sa-si caute caciula. a sarit Jucika si a inceput sa latre. il cunosteau. Sa se intoraca. si am s-o rog pe maica-ta sa te lase la scoala. Scoala era plina de copii. un caine mare de tot. langa biserica. pe urma a plecat la scoala. daca nu vrei sa vorbesti.Cine esti? Filipok tacea mai departe.Hai.Era odata un baietel pe care il chema Filip. Filipok a incaput sa tipe.E Filipok.Nu cumva esti mut? Filipok s-a speriat asa de tare. S-a uitat la invatator si a incaput sa planga. Filipok si-a strans cu putere caciula la piept si nu a raspuns nimic. Filip isi lua caciula si vru sa se duca si el cu ei. le-i-li.Esti mic si nu poti sa te duci! Si mama il opri acasa.Pfe-i-pfi. cand toti invata? Filipok n-a mai avut ce face si a intrat. si-a sumes poalele hainei si a inceput sa fuga din rasputeri. . ii e frica de invatator. Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos de Petre Ispirescu . pleaca acasa.Tu ce vrei? l-a intrebat el pe Filipok. iar mama s-a dus sa lucreze cu ziua. pe-oc-poc. Copiii rasera. se plimba prin mijlocul lor. . mai intai invata. . dar spaima ii inclestase gura.La scoala. invatatorul a inceput sa-i arate literele.Ei. Dar cum a ajuns prin dreptul curtilor straine. Au ramas acasa numai Filipok si bunica sus pe cuptor. Eu sunt destept si dintr-o data am priceput tot! Sunt grozav de destept! Invatatorul l-a intrerupt si a spus: . . Fiecare spunea ceava cu glas tare. cainii iau dat pace. asaza-te in banca langa fratele tau.Kostiuska. cainii dupa el. Atunci invatatorului i s-a facut mila de el. care purta un fular rosu la gat. dar Filipok le stia de mai inainte.Ia sa te vad cum iti silabisesti numele? Si Filip incepu: . Dar maica-sa il intreba: . Toti copiii erau dusi la scoala.Incotro te duci. ca n-a mai putut scoate o vorba. a alungat cainii si s-a rastit la copil: . Tata a plecat inca de dimineata la padure. Dintr-o curte a iesit un mujic. A ajuns langa scoala. .Tu de ce stai aici. Cat a mers Filipok pe ulita lui. Filipok? . Tare ar fi vrut Filipok sa raspunda.Bravo!a spus invatatorul. In pridvor si-a scos caciula si a deschis usa . Se tot gandeste ce sa faca.Incotro alergi asa singur. dar mama lui nu-l lasa. ba putea sa si citeasca putin. L-a mangaiat pe cap si a intrebat pe copii cine-i baietelul acela. Tocmai atunci trece pe langa scoala o femeie cu donita in mana si-l intreaba: . Scoala era la capatul celalalt al satului. iar invatatorul. dupa Jucika a sarit si Volciok.

Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. Stand el acolo. pasamite ca-i simtira gandul. dara tot mai ramasese. Se gati de drum. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. isi atarna tolba cu sagetile la spate. muma lui. apoi spre seara da in parguiala. falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Aceasta il intrista pana intr-atata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. Le dete. Cand trase cu a treia. le puse pe o tipsie de aur. ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Se tot intorcea pe langa dansul si se tot uita pe de toate partile la el. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. A doua zi nu se luminase bine de ziua. A fost un imparat si o imparateasa. si. caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei.A fost odata ca niciodata etc. de bucurie. cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau. dara nici el nu fu mai breaz. se scuturau florile. dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. o aseza la arc si. deci. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. nevoie mare. infloreste. si se duse in gradina. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa. se scutura florile si roadele se arata. ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala. culese cateva mere. si nu mai stiu nimic. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari. Cum veni seara. Apoi. lucru ce nu se auzise pana atunci. Scoase o sageata din tolba. si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. si ei se pusera pe lucru. astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai. isi lua tolba cu sagetile. vazu ca pomul inmugurise din nou. arcul si palosul. voie. colea despre ziua. si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. vazu ca pomul inmugureste. Asa facu. i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. porni la drum. Ei aveau trei copii. rodul crestea si seara da in parg. iara merele nicaieri. cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur. Cum se facu ziua. Pandi in ziua dintai fiul cel mare. palosul la coapsa stanga. si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. sa caza jos si sa se destepte. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul navusese timp a lua toate merele. deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. S-a suparat imparatul. Cand. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. vazu cum infloreste pomul. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc. trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. cand somnul e mai dulce. A doua zi pandi si cel mijlociu. dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase. Fiii acestui imparat. In ziua urmatoare. Dara ramase ca iesit din minte. Imparatul vazand merele. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Inca fiind acolo. si aide. ia merele de unde nu e. Oarecine venea atunci si le lua. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. fara sa prinza de veste oamenii imparatului. si dupa ce cazu de vro doua ori. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. intr-o zi. Fiul cel mai mic asculta si tacea. de i se scurgeau ochii. merse cale lunga . incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. Trac! mai trase una si iarasi nimic. dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala cei apuca si cad intr-un somn adanc. rase cand il auzi. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui. Cand. se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei. dara isi tinu firea. cand. Luase ce luase. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. iara cand fu a pleca. mai-mai era sa-si iasa din minti. Cand. astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat. auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. i se paru ca vede lucind ceva pe jos. in loc de mere coapte aurii. Si aide. Noaptea se cocea. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea.

. sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. Cum ajunse iapa la usa grajdului. deschizand usa. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul. nu ma sageta. puse Fat-Frumos arcul la ochi. de aceasta intamplare. si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Cum se facu seara. vei scapa cu fata curata. raspunse Fat-Frumos. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. De ai fi venit cu binele. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credincios. si de aceea am venit sa pui mana pe hot.Stai. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata. Cum il vazu imparatul. Apoi. il si cunoscu. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. pana ce ajunse in pustietate. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. care mai mari. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori. si. gasi cu cale sa apuce spre rasarit. unde i se paru a fi un loc de parleaz. sa te uiti la el. cu moarte trebuie sa mori. cum se zice. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. ii mai zise: . tipand pre limba lor. . dara la noi. Apoi credinciosul lui puindu-se piua. o data tipa pasarea si. Ea era alba. poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata. siti voi da pasarea cu colivia. dara acum. si ca acum merge sa caute pe hot. ajunse la o padure deasa si stufoasa. porni cu credinciosul sau si. apoi prinse a-i zice: . Acesta. Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau. si sari in gradina. dandu-i un merisor frumos la vedere. unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa. cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul. iara el aparandu-se. si ma voi incumeta. si se minuna de frumusetea ei. Si atata larma facura. ca mult bine ti-oi prinde vreodata. sau cu rugaciuni. care mai mici. Fat-Frumos. . Atunci imparatul ii zise: . sa-mi ceri pasarea. acest merisor. Indata se si gatira de aparare. carele si el se sculase. apoi. iara el se urca pe dansul. Fat-Frumos. Ajungand la curtea imparatului vecin. si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Indata sarira toti cu totul. impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Vazand lupul una ca aceasta. cand somnul este mai dulce. Apoi. cat ai zice mei. veni cu credinciosul sau si se pitula la un colt. se vazu inconjurat de o multime de paseri. striga: . Fat-Frumos se urca pe dansul. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele. Si viind in gradina. Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua. Cand puse mana pe colivie. dupa datinile noastre. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. luandu-si ramas bun. cum il vazu pe Fat-Frumos. pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Aceasta ii fu de ajuns a sti. cum veni seara. zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini. gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie. pana ce ajunse la grajd. d-aci pe coama zidului. puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. Fat-Frumos. si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi. Merse pe dibuitele si in varful degetelor. Fat-Frumos primi.Tine. luminate imparate. Fat-Frumos. aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. vecinul sau. prins cu mana in sac. se aseza cu credinciosul lui la un colt de curte. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san.De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin. caci altfel era peste poate. apoi pe zid si sari in curtea imparatului. .Spune ce slujba sa-ti fac. Pe la miez de noapte. Ca el cand venea a fura merele.departata. strabatand desisurile padurii. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca.Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu.Aceasta pasare. lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii.Imi pare rau. de lumina ca soarele. ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate. il si cunoscu. Mai calatorind ei o bucata buna.

Fat-Frumos se incumese si. lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat. porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. si nu-i mai venea a o da altuia.Vrednicia ta. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui FatFrumos. veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. cu totul si cu totul de aur. dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui Fat-Frumos. si spuse fiecare siritenia istoriei sale. prinse a-i zice: . cum vazura. Si cat te-ai sterge la ochi. poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. si-si veni in sine.De asta iti este? Las' pe mine. Si plecara a se intoarce de unde venisera. nene. Iaca.Ce poftesti. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? . Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai. dara se stapani. duluta. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa. Cand o vazu lupul. Fat-Frumos o lua la sanatoasa si.Daca tu esti lupul care m-a furat. iaca ce mi s-a intamplat. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era pacolo.A mea sa fii. Pasamite lupul era nazdravan. Cum o vazu imparatul. unii in floare si altii deschisi. Apoi. Ajungand la imparatul cel cu iapa. ii raspunse el. Cum ajunse. zise: . ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Iara roabele. si ramurelele. p-aci. se uita la dansul si se gandi la lup. isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. mare. . a ta sa fiu. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. Stand el acolo si pandind. dara lupul ii aduse aminte ca e voinic. insotita de douazeci si patru de roabe. Cand lupul. clantanind din colti. dupa ce se mai dezmeticira. de erau ca despuiati. odata se repezi. de pare ca erau scrise. Cositele ei lungi si stufoase. se pierdu cu firea. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei. luand pe credinciosul sau cu sine. frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat. facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. si cracile. cum o vazu. de-i batea pulpele. facu ce facu si se furisa in gradina. de nu se poate povesti. dara se rapusera. Cand fu la usa bisericii. il baga in boale.. parleo! lungi pasul lupeste. Fat-Frumos prinsese mila de ea. Fat-Frumos? ii zise. Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. sa te tii. Le cazuse frunza. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci. iata ca iese Zana Craiasa din palaturi. Acestia. p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol. Fat-Frumos. si se ascunse in acel crangulet inflorit. Si mandre palaturi mai avea zana. i se muie inima si prinse un dor de dansa.Lasati pe mine. Multi imparati voise sa o fure. nedespartita pana la moarte. Fat-Frumos. de nu mai dete cu mana de dansul. Imparatul ii zise: . lupul se dete de trei ori peste cap. si o pielita mai alba ca spuma laptelui. Acesta. ca sa se plimbe prin gradina. ca treaba este ca si sfarsita. si se facu intocmai ca Zana Craiasa. cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. Zana Craiasa. Caci era asa de frumoasa. Apoi se intelesera la cuvinte. Pe drum. avea niste sprancene bine arcuite. carele. Il scoase din san. Cand . pana s-o intoarce lupul. Se vorbira ei. puind pe Zana Craiasa calare pe iapa. lupul fu aci.Ce sa poftesc. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. iaca. care era ascuns in crang. te-a scapat si de ocara si de moarte. deodata inghetara de frica. de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Pe jos. Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele. ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure. pleca. sa-mi aduci pe Zana Craiasa. merse cu dansii. Avea un par. Acum te si rasplatesc pentru aceasta. Fat-Frumos ii raspunse: . prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran. se duse. Cand fura aproape de Zana Craiasa. Ca sa ajunga pana la dansul. Pe drum isi aduse aminte de merisor. dandu-ti in dar iapa. Dara lupul. . pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa.De vei putea.

ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. Lupul. Apoi se despartira. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc. si de ponos si de moarte. isi lua ziua buna si pleca. zacea aruncat pe raftul de sus al bibliotecii. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. vazand iapa. schimbat in iapa sireapa. ii iesi inainte cu mare. Si primind-o Fat-Frumos. si o rupse d-a fuga. Cum ajunse. de asta data ti s-au implinit toate poftele. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. iapa si pe credinciosul lui. si numaidecat i se dete pasarea. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. Cand fura a se desparti. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. toti cu totii strigara: . ducandu-se fiecare intr-ale sale. Fat-Frumos.fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos. imparate. Marul poveste Marul care mai pastra inca urma dintilor baiatului. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. nene. dupa cum i se cuvenea. caci nu vei pati bine. Porunci.Iata. imparatul acesta ii zise: . porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. De fapt. Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si mai-marii imparatiei sale la camp. Se luara la intrecere. Ce anume? Nu stia nici el si nu stiau nici cei patru tovarasi de discutii pe care i-a . Si or fi traind si astazi. venea. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. facura ca si la cellalt imparat. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa. carele. cu colivia ei cu tot. de n-or fi murit.Sa traiesti. o data statu iapa. cu mic.Ai scapat. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. nu se mai stia de bucurie. Cand il vazura ostasii. Dupa care traira in fericire. ci parc-ar fi zburat. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. iapa cu imparatul pe dansa. lui ii placea sa spuna ca asteapta. si multumirea mea va fi pururea cu tine. Cand fu la o departare buna. caci pe toti ii lasa in urma. tranti pe imparat. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. ca sa-l primeasca. de nu-i da picioarele de pamant. lupul zise lui Fat-Frumos: . si fugi. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. pana ajunse pe Fat-Frumos. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. si fugi. fu dus la imparatul.

intalnit in biblioteca: un glob pamintesc, o minge de tenis, o ascutitoare roz si un dictionar vechi si foarte voluminos. - Chiar asa, sari de la locul ei mingea de tenis, ce faci tu aici? Pe cine astepti? Si cine esti? Marul se fastaci, incepu sa tuseasca usor si simti pe loc cum se face usor maroniu. De suparare: - Pai, stiti… aaaaa… sa vedeti…eu nu… - E clar, habar n-are de nimic, spuse sfatos globul pamintesc, dupa care isi mai aranja nitelus paralelele si meridianele. Eu stiu foarte bine ca sunt un glob pamantesc foarte folositor. Pot ajuta pe oricine vrea sa cunoasca planeta pe care locuieste. Ii arat muntii maro, apele albastre, campiile si dealurile cat se poate de verzi. Sa nu mai punem la socoteala orasele, tarile si continentele: pe toate le stiu si le cunosc ca pe propriilemi buzunare… asta-i rostul meu! Marul nostru il asculta cu atentie pe glob, dupa care ofta plin de mai multa suparare si necaz. Care-o fi rostul meu pe pamant? se intreba el. De ce ma aflu aici, in camera baiatului care a muscat o data din mine si m-a abandonat pe etajera? Nu mai inteleg nimic! De undeva din dreapta bibliotecii, se auzi un scartait usor si toti isi intoarsera privirea intr-acolo. Era nimeni alta decat ascutitoarea cea roz care isi lustruia lama. - Ce va uitati asa la mine? se ratoi ea. Ce, n-ati mai vazut niciodata o ascutitoare care sa se pregateasca de munca? Eu nu stau degeaba, ca altii – si privi inspre mar, care, rusinat, pleca ochii in jos. Eu muncesc, nu gluma. Rostul meu pe lume este sa ascut creioane: grafit, colorate, cu radiera sau fara. Trebuie sa am grija sa le fac varfurile ascutite asa ca… varful muntilor despre care ne vorbea globul pamantesc. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate

sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. In camera se lasa o liniste apasatoare. Trei perechi de ochi il priveau pe mar: un glob pamantesc, o minge de tenis si o ascutitoare roz. Nimeni nu stia care este rostul lui pe lumea asta, nimeni nu putea sa-si dea seama ce stie el sa faca… Deodata, usa camerei se dadu la o parte si in camera intra baietelul. Se duse la birou, scoase de-acolo un creion grafit pe care il ascuti rapid cu ascutitoarea cea roz. Cu ajutorul globului pamantesc isi facu tema la geografie, iar din dictionar afla ce inseamna cuvantul “axa”. Treaba fiind gata si bine facuta, baiatul nostru insfaca mingea de tenis de pe raftul bibliotecii si dadu sa iasa pe usa, cand brusc se opri, se intoarse din drum si fara nici cea mai mica vorbulita lua cu grija marul de pe etajera si musca cu pofta din el pana-l dadu gata. ……………………………………………………………………………………… Peste cativa ani, mai multi la numar, usa aceleasi incaperi se deschise si, in cadrul ei, aparu un tanar inalt si frumos, care purta in mana o servieta doldora de caiete, carti, si cateva harti facute sul… - Sttt… se auzi de undeva de pe raftul biblioteciii. A venit profesorul de geografie! Sa-l lasam sa studieze in liniste. Vorbea acelasi glob pamantesc sfatos, prietenul ascutitoarei roz, al mingii de tenis guralive si al batranului dictionar. Patru prieteni, care au aflat in timp rostul unui mar rosu, din care, odinioara, un copil muscase o singura data si-l lasase apoi pe etajera de sus a bibliotecii. Era cat se poate de simplu: stiuse sa faca dintr-un copil, un om mare.

Pestisorul de Aur
poveste A fost o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neangrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar

pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic. Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou caleintoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii.

plina de griji. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. ferecata. S-a aflat printre tineri un voinic si a pornit sa salveze soarele pentru lume si pamant din temnita zmeului. Nu mai era nici urma de palat. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. se simti cu sufletul impacat. pornita din suflet. surorile. . Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. Martisorul legenda populara romaneasca Demult. murmurul izvoarelor. pasari in padurea muta isi uitasera ciripitul. l-a pandit un zmeu pradalnic si rapindu-l dintre oameni. inauntru isi gasi nevasta. Duceau o viata grea. cand soarele cu mandru chip de tanar cobora la hora-n sat. prea demult. hainului. cu peretii scorojiti. Si l-au petrecut saracii pamantenii-ndurerati: tatii. purpurie. nestatornica si nemultumita. Nimeni nu-ndraznea sa-nfrunte zmeul groazanic si-nrait.Avea o ultima rugaminte. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. asa cum fusesera obisnuiti. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. mamele. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. rasetul copiilor se topira-n jale mare. Lumea toata se-ntristase. Cand vazu vechea lor casuta. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. in care sa domneasca pacea si impacarea. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. zabrelita. la vreo sarbatoare mare printre fete si flacai. raului. cantecul fecioarelor. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. cum era si mai inainte. Disparuse si mantia imparateasca. l-a inchis in grea temnita. Ci rabdarea margini are.

in amintirea faptei lui de voinicie. care s-a luptat cu zmeul. Oamenilor care locuiau la poalele muntelui nu le ajungea apa nici sa-si potoleasca setea. fie sub forma de pom. sa-l ajute-n drumul greu. Si din aceasta pricina florile se ofileau si iarba se usca. iar muntele era golas. Dar de atunci fetele. desi o ducem greu prin aceste locuri. bratele si umerii. Acel rosu inseamna dragoste pentru tot ce e frumos. Arborele de ceai verde poveste chinezeasca Cu mult timp inainte. dar el n-a ajuns sa vada primavara. impletesc doi ciucurasi: unul alb si altul rosu. Cine are norocul sa gaseasca apa vietii. Cel mai de pe urma picur de putere si de sange din al tanarului brat s-a prelins in luna martie-n cea dintai zi. soarele ni la salvat. tare se tinea si voinicul. si hainul zmeu in moarte se topi. Pan-la urma tot voinicul nostru se dovedi. oamenii s-au bucurat. In acel sat traia si flacaul Si Liang care de mic ii auzise pe batrani vorbind de apa vietii ce poate fi gasita fie sub forma de iarba. Tare era zmeul. Gingasia-si clatinara in petale ghioceii. toamna-ntreaga. Plini de rani le erau piepturile. Se izbeau cu necrutare.martisori de primavara –si ii daruiesc flacailor pe care-i indragesc. fie sub forma de radacina a vietii cu floare verde. A mers vara. acela poate avea cata apa vrea. Auzind vecinii ca Si Liang vrea sa plece au incercat sa-l induplece sa ramana zicandu-i: . Acel alb simbolizeaza fericirea. Sangele din rani in picuri i s-a scurs cald in zapada. suntem totusi linistiti. Si-a inchis ochii tanarul. sa caute. pana ce gasi castelul groaznicului zmeu.prietenii si fratii si i-au dat puterea lor. sanatatea. Baiatul s-a hotarat sa mearga la Muntele Kuantung. imprastiind sudori de sange prin zapada cristalina. vestitorii primaverii. Sfaramand peretii negri ai temnitei ferecate. curatenia de ghiocel gingas si fraged – prima floare-n primavara. Adu-ti si tu nevasta si ramai in casa ta. Si Liang a raspuns: . il elibera pe mandrul soare si-l salta pe cer curat.Si Liang. se prabusi. se trezeau din amortire. A reanviat natura. un munte pe care nu curgea nici un izvor. iarna aspra a tot mers. e culoarea sangelui voinicului neanfricat. Si topindu-se zapada. exista un munte. Pornira lupta crancena pe viata si pe moarte intre ei. Din tata in fiu se chinuiau si se intrebau cand vor avea si ei parte de apa pe saturate. albe flori in loc rasareau.

Am baut cam mult si am cazut. Apa era dulce ca mierea. pe un petic de pamant. Atunci.Poftim in casa! De-abia atunci a indraznit Si el sa spuna: .Nu ma tem de zilele grele si nici nu ma gandesc sa parasesc pentru totdeauna aceste locuri. a mers zile nenumarate Si intr-o seara a ajuns la malul unei ape adanci de nu i se vedea fundul. unde as putea gasi o barca sa trec raul? Iar fata a raspuns: . ci doar o privea." Si Liang a mers zile in sir pana cand a ajuns la Muntele Kuantung. A mers. altii ca va trebui sa treaca peste zeci de munti. a ridicat-o si a simtit cum tot corpul i se incalzeste de parca ar fi imbratisat o soba. baiatul ar fi vrut sa se intoarca la fata. o tanara statea aplecata si semana ceva. zapada se topise si ieseau aburi. sa ma cauti in Tibet. S-a aplecat. cresti! Si din apa s-a ridicat un lujer de lotus care a inceput sa se inalte. n-o vrei de nevasta? Si Liang a refuzat: .Daca vei avea necazuri. A mai ramas cateva zile in padure. Cine ar vrea sa mearga cu mine la saracia noastra? Razand. Viscolul a tinut cateva zile. poti sa vii sa te odihnesti in coliba mea. fata s-a ridicat.Daca vrei. s-a prefacut intr-un flacau mandru care s-a ridicat de jos si a spus: . fata l-a imbiat: . Acest munte era acoperit de paduri nesfarsite. S-au starnit vanturile si a inceput sa cada zapada. esti un om asa de bun! Am o verisoara. A doua zi. Zambind. A patruns atat de adanc in inima padurii incat pentru a gasi drumul inapoi la coliba a crestat semne pe scoarta copacilor. Si Liang a varat mana in apa Si a gustato. Langa munte se afla un sat. Vazand minunea asta. Eu sunt din Tibet si am venit pe Muntele Kuantung sa-mi vad prietenii. Apoi fata i-a zis: Acum. Cand a iesit baiatul din coliba a ramas uimit vazand ca nu departe de coliba lui. s-a scuturat si. Baiatul. Si a plecat. se termina cu mine. acolo trebuie sa fie si apa vietii. la Muntele Cornului. Desi i se parea foarte ciudat. acesta a spus: . Peste tot se asezase zapada. apoi si-a vazut de treaba. Cand a ajuns in fata ei. cresti! Si frunzele lotusului au inceput sa se intinda. In fata unei colibe. Si-a facut o coliba din crengi de copaci in apropierea raului si a inceput sa caute. bine ca te-am intalnit pe tine care ai avut mila si nu mi-ai luat viata. inainte de a pleca. Apoi s-a aplecat deasupra apei Si a zis: Cresti. vulpea s-a trezit.. dar cum a pus piciorul pe ea a simtit cum se ridica in vazduh. baiatul-vulpe i-a iesit inainte. Dupa ce s-a mai socotit a ajuns la hotararea ca mai bine se duce in Tibet. A smuls fiecare fir de iarba. A hotarat sa ramana in acele locuri. zicand: . acolo de unde sunt eu oamenii o duc foarte greu. copacii se inaltau pana la cer si erau asa de desi ca nu puteai sa vezi lumina zilei. Stelele au inceput sa se rareasca. s-o gasi un mijloc sa treci apa si sa ajungi acolo unde ai pornit. dar nu era chip. Ma duc sa-mi incerc norocul. Pana la el venea un miros puternic de bautura. florile s-au ofilit. dar n-a fost chip sa gaseasca ceea ce cauta. a dat de niste colibe de iarba. a aparut soarele. i-a aruncat o privire. Fata a mai repetat: Cresti. Si Liang a petrecut baiatul pana la usa si acesta s-a facut nevazut.Frate. Am auzit ca pe Muntele Kuantung s-ar gasi apa vietii.Frate. n-a scos o vorba.Fratioare. Baiatul s-a bucurat. s-o intrebe de izvorul apei vietii. dar n-a dat de apa vietii. Si s-a inaltat pana la stele Si frunza a inceput sa clipeasca intocmai ca o stea. Mergand pe potecuta. baiatul a continuat: . Dupa putin timp.Nu te necaji. sa te temi ca stai pe loc. unii ii spuneau ca va trebui sa treaca peste mii de ape. Atunci a inteles ca vulpea era beata. dar nimic nu l-a oprit din hotararea sa. Daca as fi dat peste altcineva. A dus vulpea in coliba si se gandea ca i-ar prinde bine asa o blanita.Surioara. urca! Baiatul se cam codea vazand cat de frageda e frunza de lotus. vantul a incetat si. deodata. baiatul Si-a zis: „Oare am ajuns la Muntele Cornului?" Si s-a indreptat intr-acolo.Frate. Si Liang a spus: . dar nu s-a indurat s-o omoare. A pornit pe malul apei Si nu departe a dat de o potecuta. numai sa nu uiti sa iei cu tine pe cine iti va da barca. iar frunza de lotus stralucea ca o matase si s-a lasat incet langa un munte. . a deschis ochii. Se apropia iarna. a sapat la radacina fiecarei flori. dar Si Liang cauta mereu si nici nu se gandea sa se intoarca fara apa vietii. stiam ca ai sa vii astazi. Proverbul spune: „Sa nu te temi ca mergi prea incet. Iarba sa uscat. pe loc. Acest munte semana cu cornul unei vaci. vazand cat de bland e flacaul. In mijlocul acestei paduri susura un izvor cu apa limpede. Atunci baiatul s-a gandit ca acolo unde este apa asa de buna. iarba era asa de mare Si de frageda ca-ti era mila s-o calci cu piciorul. Pe drum. uimit de frumusetea ei. In mijloc statea culcata o vulpe cu blana rosie ca focul. Cum a ajuns Si Liang langa sat.

baiatul i-a amintit: . acolo va izvori apa. Dupa putin timp. Acestea sunt doua versuri cantate adesea de pastorii de pe muntele Tin. in bataia vantului.Nu cumva s-o uiti pe cea care ti-a dat barca! Aceste vorbe l-au pus pe Si Liang in mare incurcatura.Fratioare. intr-o mana tinea un evantai din frunza de banan. . mancarea cea mai gustoasa. Acesta s-a aplecat si a rupt o ramura din copacelul de ceai zicand: . cei trei copii au urcat pe munte si. cand vantul de miazanoapte mai sufla cu putere. Bujorul de munte are o poveste foarte veche. Vazand cata apa si cata verdeata se afla pe acest munte. Si l-a luat pe Si Liang de mana. cand sufla vantul pe muntele Tin? Bujorul de munte infloreste pe muntele Tin in luna februarie. Flacaul l-a dus pe Si Liang la un izvor cu apa cristalina in mijlocul careia crestea un pomisor de ceai verde. iar acesta s-a pomenit intr-o caleasca frumoasa care a pornit ca vantul pe deasupra muntilor si apelor. iar iarba abia incepuse sa incolteasca. au ajuns pe culmea cea mai inalta. gandindu-se la uscaciunea si la saracia de pe muntele sau. flacaul s-a inapoiat si a zis: . Fata era inconjurata de un cerc rosu stralucitor. tare de mult. frumoasa ca o zana.Totul este pregatit. iar a doua zi mirii s-au urcat pe frunza de lotus si s-au inaltat printre stele.Baiatul l-a dus pe Si Liang acasa. Si Liang l-a rugat: . Baiatul a strigat: .Fratioare. a raspuns fata. Cei trei copii s-au bucurat cand au vazut zana si cel mai mare a spus: . asa cum poarta zanele. In seara aceea au petrecut toti trei.Totul este pregatit. cand zapada inca nu se topise pe munte. unde parintii acestuia l-au intampinat cu cuvintele cele mai calde. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci trainici cum nu s-au mai vazut. si intr-o clipita a ajuns la coliba fetei care-i astepta impodobita de toata frumusetea. coboara. te-am adus la verisoara mea de care ti-am pomenit! Verisoara. si a zis: . iar in cealalta o floare cu petalele rosii ca focul. dar sa mergem intai s-o vedem pe verisoara mea. pe acele locuri n-a mai lipsit apa si in scurt timp muntele s-a acoperit de verdeata. la poalele muntelui Tin se afla un satulet in care traiau trei copii. Si Liang a infipt ramurica pe munte si cum a infipt-o au inceput sa susure apele. In culmea bucuriei. unde au intalnit o fecioara de 17--18 ani. De atunci. Iar baiatul i-a raspuns: . acum arata-mi cum sa ajung mai degraba acasa. i-au dat hainele cele mai alese. catarandu-se de pe o creasta pe alta. De jur-imprejur erau numai stanci si apa izvorului se prelingea printre ele. De mult. ai pregatit bautura de nunta? . Razand. zorind catre satul baiatului. iar oamenii traiau fericiti.Nu-ti face griji pentru atata lucru. Si Liang n-a mai avut stare. In luna februarie.Zana surioara.Oriunde vei infige aceasta ramurica.Fratioare. Bujorul de munte poveste chinezeasca Ce floare infloreste in luna februarie. eu am venit pe aceste meleaguri sa caut apa vietii. dar ai grija sa nu te imbeti si sa cazi iarasi pe nu stiu unde. Ajungand acasa.

ascultati cu bagare de seama intamplarile de mai jos. frate-meu a cules struguri si s-a dus la targ sa-i vanda. fructele leaga rod de se indoaie crengile. Dar nici frate-meu nu s-a lasat mai prejos. fratioare. auzind cum cei doi se intrec cu minciunile.Sarantocule. invataceii au raspuns intr-un glas: . Frate-meu n-a avut incotro. intalnit-o pe cumnata-mea care urca muntele dupa radacini de leac. Si-a pus mainile in solduri si a zis: . Dar nici n-a apucat sa termine bine. meri. ca acasa nu avem decat un magar.Cel de-ai doilea copil. Spune si tu. apoi. l-a intalnit pe Uang Mincinosul care i-a spus: . Cei doi invatacei s-au suparat foc si au inceput sa-l injure: . La fel au spus si cel de-ai doilea si cel de-al treilea copil. a intrebat: .Unde duci oamenii acestia? Luand-o inaintea lui frate-meu. Zi si tu. Auzindu-l. nu meriti sa asculti ce discutam noi. ca cel de-ai doilea copil a inceput sa povesteasca: Fratelui meu ii place foarte mult sa planteze pomi. ca mi-a poruncit imparatul sa-i fac o pufoaica vatuita cu 50 de kilograme de puf de broasca. Fratele meu era curios sa stie ce discuta ei asa de infierbantati. Cel mai mare dintre copii s-a repezit: . cumnata-ta e o femeie desteapta. bani sa-i intorci cu lopata. Intr-o zi.Ne ducem la voi acasa sa vedem camila de aur! Uitandu-se la frate-meu. Frate-meu. peri care fac pere galbene ca aurul. vita de vie. iti voi povesti o intamplare de-a ei. acasa.Care dintre voi imi va povesti o intamplare din care sa se vada cat de isteata este cumnata lui. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci cu fiori pe margine. Daca nu ma crezi. Cel de-ai treilea copil a spus: . Zana a ascultat pana la sfarsit si l-a laudat: . amaratule de cosas! Frate-meu a izbucnit: . dar nu-mi sunt de nici un folos.Ce pacat. Invataceii n-au mai zis nimic si au plecat. dar sa stiti ca am o camila de aur pe care o hranesc in fiecare zi cu iarba proaspata. i-a luat cu el si pe drum se tot gandea c-a scapat niste vorbe nesabuite si acum ce se va face. ce sa ma fac? Cel cu mantia verde i-a raspuns razand: . iar celalalt eu o mantie de brocart rosu. la jumatatea drumului au.Pe tine.Te prinzi cu mine? . razand. mirata. S-a oprit si a auzit cum cel cu mantie verde zicea: . Dupa ce i-a vandut. cei doi invatacei s-au mirat si au inceput sa-l maguleasca.Cumnata mea e cea mai isteata. Invataceii nu l-au lasat pana nu le-a fagaduit sa-i duca sa le arate camila de aur. de aia sunt acum aici. asa ca a sadit o adevarata livada in fata casei: ciresi.Asa amarat cum ma credeti.Intr-adevar. si orez de-mi putrezeste in hambare. acela va primi floarea.Pe cine injurati voi? Cei doi invatacei au raspuns intr-un glas: . Imparatul a dat ordin sa i se aduca o asemenea rochie si a cazut beleaua pe capul meu. a izbucnit in ras.Zana surioara.Asta e usor pentru ca totusi mustele au aripioare. a spus: . si aceasta. are broasca puf? Am acasa lazi cu aur si argint. Zana le-a raspuns pe indelete la toti: . Ce sa ma fac eu. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci usori ca fulgul. A inceput baiatul cel mare: Intr-o zi.Am. In fiecare an. Cu toate astea sunt foc de suparat. De unde sa aiba el o camila de aur? Din fericire. Frate-meu s-a imbunat de indata si a izbucnit in ras. cumnata-mea a inteles. bunica lui tocmai a incalecat pe camila si a plecat sa faca o vizita in satul vecin. pruni. Si sa vezi de ce: imparatesei i s-a urat sa tot poarte haine de matase si i-a trecut prin gand sa-si faca o rochie din aripioare de musca. a spus: . fratele meu s-a dus pe munte sa coseasca iarba si a intalnit doi invatacei care vorbeau si gesticulau cu aprindere: unul era imbracat cu o mantie de brocart verde.Zana surioara. Daca vreti sa stiti care din cele trei cumnate era cea mai isteata.

ai pierdut. de alta. Si tu la fel.Inseamna ca n-ai curaj. Nu cred ca o musca poate omori un om. cumnata-mea si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cu el si a zis: . . Intr-o primavara. frate-meu s-a aprins: . care stateau la poarta si crosetau.Ieri-seara a batut vantul asa de tare ca a mutat moara de piatra dintr-un capat in celalalt al satului. Frate-meu s-a gandit ca n-o sa se indoiasca de nimic din ce va spune Uang Mincinosul si asa s-a prins cu el. intrat in casa. Uang Mincinosul l-a starnit: . Frate-meu a mancat si s-a dus sa se culce. Uang Mincinosul s-a infuriat si a strigat: .Surioara. Cumnata-mea l-a chemat la masa. vulturul s-a inapoiat si a spus din nou: „Cumnata harnica.Nu ma prind. Dintr-o privire. Apoi a aruncat un fir rosu si un inel de aur si a zburat. apoi a zburat catre munti. tu sa spui ca ametesti. sa spui ca te zdruncina. dar gandul ii era numai la Uang Mincinosul. a incuiat poarta si din curte i-a spus: . iar cumnata-mea a inteles ca acesta era un zgripturoi. Amintindu-si de sfatul cumnata-mii. Uang Mincinosul s-a rosit pana in varful urechilor de necaz ca s-a lasat pacalit de o femeie si de teama ca frate-meu ii va cere pamantul. . Apoi i-a dat-o sora-mii s-o poarte cu ea. Dar. Vazand ca frate-meu nu spune nimic. eu trebuie sa ma insor cu fecioara din casa voastra". in seara asta va veni sa te peteasca zgripturoiul. imi dai livada. iti dau pamantul.Cumnata ta intr-adevar e o femeie desteapta. zana l-a laudat: .Ce punem la bataie? a intrebat frate-meu. dupa masa vin sa-mi dai livada.Ma prind numai in necazul tau.Pe ce ne prindem: pe putere sau pe iscusinta? . . Dupa putin timp. Frate-meu s-a intors acasa cu cosul gol si cum a. Atunci cumnata-mea a intrat in.Imi vine ameteala in careta. Uang Mincinosul a adus din nou vorba de vant: . Tu de ce te ascunzi de mine? Frate-meu a oftat. Cumnata-mea s-a asezat la poarta cu lucrul in mana. Auzindu-l.Baiete. apoi i-a povestit in amanuntime cum a facut prinsoare cu Uang Mincinosul. Uang Mincinosul a inceput: . Daca pierzi. Cumnata-mea a inceput sa rada si i-a zis: .. . asa.N-ai cum sa-l gasesti. cum a cazut pe ganduri.Deschide indata poarta sa vad daca e adevarat. Uang Mincinosul i-a raspuns: . inecandu-se de plans a spus.Vorbesti prostii! Oare poate sa miste vantul fantana? a raspuns frate-meu si de-abia dupa aceea si-a amintit de prinsoare. Daca te va pofti sa te asezi in careta. zicandu-i: . cu fata alba. cum a pierdut si cum dupa masa va veni acesta sa ia livada. Uite cum facem: eu am sa spun o intamplare si.Si pentru atata lucru esti suparat si nu mananci? Ia si mananca si te odihneste. cumnata-mea si sora-mea.Sotii nu trebuie sa-si ascunda nimic unul altuia. lasandu-i in fund o mica gaura pe care a umplut-o cu boabe de grau.Azi-noapte a batut din nou vantul. frate-meu a sarit de pe kang si a spus: . imbracat cu o mantie rosie. curte. Cum a intrat pe strada noastra. a sters-o in graba.. ai pierdut. Uang Mincinosul l-a batut pe umar si a zis: . din vazduh. Vorbind de una.si o sora. nici pe iscusinta. daca te va pofti in caleasca.Nici pe putere. Uang Mincinosul a continuat sa insire verzi si uscate. Sora-mea s-a speriat si a inceput sa planga. daca te indoiesti. daca castigi. sora-mea. pamantul meu roditor. ca al treilea baiat a inceput sa povesteasca: Eu am o cumnata. . a spus frate-meu. dar el n-a venit. Auzind intamplarea. Nu trebuie sa te indoiesti de cele auzite si tu te-ai indoit. Dupa putin timp a venit Uang Mincinosul. fiindca dupa ce a venit acasa s-a lovit de o musca si a murit. Uang Mincinosul. Nu cumva sa uiti ce ti-am spus! Seara a venit in curtea noastra o careta impodobita din care a coborat un tanar invatat. au auzit dintr-o data. Si a batut asa de tare ca a dus fantana din rasaritul satului in apusul satului. dar frate-meu parca uitase de prinsoare.Tu livada. iar cand vine Uang Mincinosul lasa-i pe mana mea. l-a strigat pe frate-meu. apoi a cautat un petic de panza si a facut din el o punguta. de vrei sau de nu vrei. pe cineva zicand: . Razand.Ai pierdut. Cumnatamea s-a gandit ce s-a gandit. iar eu. Dar n-a apucat sa termine ce avea de spus.Floare frumoasa de la poarta! Floare frumoasa de la poarta!" Cumnata-mea s-a uitat in sus si a vazut un vultur care s-a rotit de cateva ori in vazduh.

si-a facut un plan si i-a zis sora-mii: . borcanul asta e plin cu miere. cumnata-mea a intrat in pestera. caci el era. leul s-a prefacut intr-un sarpe gros cat un butoi. ii iesea afara.Pe muntele Tin sunt multe femei destepte. asta e pedeapsa pe care ti-am pregatit-o! Apoi a luat-o pe sora-mea de mana si sau intors acasa. si-n padurea de brazi. in luna februarie. de ce plangi? Vad ca nu-ti lipseste nimic: orez ai. Nu vrei sa-mi arati si mie ce poti? Zgripturoiul s-a umflat si mai mult in pene si pe loc s-a invoit. bazaind. vad ca poti sa te prefaci numai in animale mari. am venit pana in inima muntelui sa-mi caut cumnata. iar ochi au inceput sa-i straluceasca de parca erau niste lampioane. a zis: . ca din pestera a auzit vocea sora-mii: . Zgripturoiul.Mergand pe drumul verde. Apoi si-a miscat evantaiul si tot muntele s-a inrosit de atatea flori care straluceau de-ti luau ochii. Cumnata-mea s-a repezit si a pus capacul la borcan.O sa te duc in spate. Cei trei copii s-au minunat vazand atatea flori si pe crengile uscate. Vazand aceasta. pe corp par. Tigrul si-a miscat capul si s-a prefacut intr-un leu amenintator. E luna februarie si trebuie sa infloreasca florile.Atunci zgripturoiul. avea capul in pestera si coada. in afara boabelor care cazusera una cate una din saculet. A luat-o in spate pe sora-mea si ca o furtuna a plecat ou ea. Cumnata-mea s-a luat dupa brazda de grau si trecand peste vai si dealuri a ajuns in fata unui zid de piatra din care se facea o pestera care era astupata la gura cu un bolovan. Musca a inceput sa se zbata in miere. Atunci pe loc. faina ai. zgripturoiule. zana s-a bucurat si a spus: . lunga de vreo 10 geanguri. Cumnata-mea a cercetat cu privirea pestera si a dat cu ochii de un borcan mare cu miere. A batut vantul de la rasarit si de la apus si boabele s-au imprastiat si s-au amestecat. a batut din palme si indata a aparut o caleasca impodobita. Facandu-si curaj. plangand si mai tare. Roua le-a inmuiat si ploaia le-a udat si boabele au incoltit si au inceput sa creasca. bolovanul s-a miscat si in fata ei a aparut zgripturoiul.Cumnate. si-n crapaturile stancilor. S-a miscat o data si s-a prefacut intr-un tigru fioros. a intrat in borcanul cu miere. Cumnata-mea i-a luat vorba din gura: . . peste tot erau numai flori rosii si proaspete. copacii inca n-au inmugurit. Si-a cules fiecare cate un buchet si au plecat bucurosi acasa.Zgripturoiule. Cumnata-mea i-a strigat: . Cumnata-mea a zis cu voce tare: . ca sarpele s-a prefacut intr-o musca verde care.A venit cumnata-mea! Da la o parte bolovanul din gura pesterii! Dupa putin timp. urma.Caleasca ma zdruncina. dar n-a mai putut iesi. Localnicii au numit aceste flori Bujori de Munte.Asa e! N-are de ce sa-i para rau ca s-a maritat cu mine. N-ai putea sa te prefaci intr-o musca si sa intri in borcan sa mananci miere? Nici n-a terminat bine de spus. Cat ai clipi din ochi. pe cap i-au crescut coarne. in fiecare an. cand zapada inca nu s-a topit. pe muntele Tin florile infloresc colorand cu roseata lor stancile si apa din izvoare. cumnata-mea a spus: . Auzind si ultima poveste. Incepand de atunci. plin de sine a inceput sa rada: .Am auzit ca ai puteri foarte mari. Si deodata.Surioara. sora-mea a inceput sa planga. Sora-mea. Atunci zgripturoiul a spus: . Cand a vazut-o pe cumnata-mea. Si pe unde a trecut el nu a ramas nici o . N-a terminat bine.

" Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: . Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. i-a spus fratelui lui: . Desi erau inca purcelusi. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. caci afara era un lup mare si flamind. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. iar purcelusul." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. ."Eu ma opresc aici. care facea piatra de construit. La un moment dat al doilea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. Noaptea. a auzit un zgomot afara. Finul a zburat in toate partile.Cei trei purcelusi de Van Gool Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin."Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul.

Seara urmatoare. Lupul a incercat si a doua. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. lemnele au zburat in toate partile. care se deslusea din ce in ce mai mult. Dar casuta nu s-a darimat. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. iar cind a ajuns jos. . dar tot degeaba. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Purcelusii. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. si a treia oara. urlind de durere. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. plin cu apa. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. Si mergand ei asa. apa era fierbinte. cu peretii din piatra. Cind lupul s-a catarat pe cos.A doua seara. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. invartindu-se in cerc. Pasamite. imbiindu-i la randu-le. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. Si pe colina aceasta. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. intr-o seara. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. de unde nu s-a mai intors niciodata. au construit o alta casa mai mare. Si-n curand. care-i atarna pana la glezne. In mijlocul piticilor se afla un batran. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. ajunsera la o colina. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. La un moment dat. Si-n timp ce jucau de mama focului. sa se prinda in hora. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. Lupul. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. au auzit zgomot afara. stiindu-se in siguranta de acum incolo. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. Intre timp insa. cantau cu totii o melodie tare duioasa. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. Cum era indraznet din fire. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. casuta a continuat sa ramina neclintita. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. purta un vesmant. au pus pe foc un ceaun mare. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori.

. Si cand fu de ajuns de ascutit. cu cea mai mare iuteala. Cum era lacom de avere. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. Si-o sa impartim averea frateste. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. Giuvaergiul doar atata astepta. Si ce crezi. "Nu-i mare paguba ... le mai veni inima la loc. Cei doi calatori. Si ca si in noaptea trecuta.. care se indura deai sa-i lase in grajd. se acoperi cu haina. amandoi il ascultara. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: . . sa vada ce-i supara. arunca o privire inspre cei doi straini.. Catre seara. ii afla pe toti acolo. Croitorasul se tinu de cuvant. Mersera ei ce mersera. Bagara ei mana in buzunar.. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. cand s-o intuneca. si-o porni la drum catre colina piticilor. dar nu prea mult. ca-n locul aurului erau doar carbuni !.. Acu' erau oameni avuti. gasira adapost la un gospodar. ca sa nu i se vada betesugul asta. . Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. de cum deschise ochii.. Dar ca sa-i faca pe plac. In zori. amandoi se culcara. La tipetele lui.Eu sunt multumit cu ce am. se scula sa-si cerceteze buzunarele. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. nu gasi decat tot carbuni.. giuvaergiul ii propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. Apoi plecara mai departe. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si.. Si mai inainte de a adormi. ca sasi mai bucure ochii cu stralucirea lui. si cand o scoasera.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si.. nu le veni sa-si creada ochilor. Si la fel pati si croitorul. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta.se mangaie el . de mahnit ce era. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat. si la fel si barbia. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. Dupa ce-i sluti astfel. ca in loc de carbuni era plina de aur !.ca tot mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !. Si ce crezi." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni.. cat un purice. sa-si gaseasca un culcus peste noapte.. Si cum ramasese chelbos.Un hraparet. jucand de mama focului si cantand. incepu sa se jeleasca amarnic. odata ramase incremenit de spaima. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. si cand ajunsera in vale. batranelul ii batu pe umar. invelindu-se cu toale. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. Vezi insa ca din pricina oboselii. daca vazura asta. care din fire era mai hraparet. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul. Si pe data cantecul amuti. trebui sa-si acopere capul cu o caciula. Si oricat de mult cauta. In acest timp. culcandu-se. facand sarituri de doi coti. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. ca picau de somn.. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. si-o sa ma insor cu aleasa inimii. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. din belsug. De amar. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. celor doi. Peste putin o sa ajung mester. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. ca se lasase frigul. dar vezi ca giuvaergiul. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati.Cat ai clipi.. Dar parca era multumit !. La ce m-as lacomi ? . ca li se facu la amandoi inima. Si facandu-si culcusul peun maldar de paie.. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele.

Tot spargand piatra in bataia vantului si-n arsita soarelui. Nimeni nu stia de unde venise si cum il cheama. Visau pomi incarcati cu fructe. dar micul piersic ramanea bine implantat si crestea de-ti era mai mare dragul. Nu era insurat si nu stransese un ban in viata lui. desi nu adia nici o boare de vant si crengile erau nemiscate. Gradina Zeitei de Jad nu este decat un delusor.Gradina Zeitei de Jad poveste chinezeasca Gradina Zeitei de Jad se afla pe coasta Muntelui Pestera Vrajita. De fapt. Uang cel Negru trecea pe langa puiul de piersic. Oamenii care locuiau acolo. Era bun la inima feciorul si tare aratos si priceput. Si tot in noaptea aceea i-au dat frunzele si a inflorit. nici un fir de iarba. Intr-o zi. toti spargatori de pietre. puiul de piersic a crescut de sa nu-l recunosti. buzele li se uscau si crapau. Pe atunci s-a oplosit pe munte un flacaias strain de acele locuri. Vorbeau toate satele din jur de bunatatea lui. Batranii spun ca pe vremuri pe Muntele Pesterii Vrajite erau numai pietre goale: nu crestea nici o radacina de copac. sudoarea le curgea in ochi. nu se stie cand s-a intamplat. Cand se afla cineva la ananghie. De aceea oamenii ii spuneau Uang cel Negru. Seara a trecut din nou pe sub piersic si . Uang cel Negru era primul care-i venea in ajutor. izvoare cristaline. intro noapte. Bateau ploile si vantul. Dimineata. De cate ori urca muntele sa sparga piatra. apele din munte carau cu ele pietrisul. pe creasta muntelui a rasarit un piersic. se innegrise de-i sclipea obrazul. baiatul a simtit cum se scutura peste el boabele de roua de pe frunzele pomului. dar visul lor ramanea numai vis. Pe neasteptate. trecand pe langa piersic. vantul si caldura ii parjoleau. erau saraci lipiti pamantului.

Uang cel Negru nu stia ce sa mai zica de bucurie si multumire. cand soarele pripeste mai tare si pietrele se incinsesera ca focul. Dar. el ajunsese deja sub piersic. Azi asa. Daca ai vreun necaz vreodata. mare minune. Vazand ca baietii stau degeaba. Uang se simtea tare incurcat si nu stia ce sa faca. mirandu-se de unde a rasarit pomul acolo. intr-o zi. Vazand cat de bine se poarta zeita cu el. alaturi de el. A rasarit soarele si baietii care treceau la lucru l-au vazut dormind sub piersic si. paznicul i-a luat la bataie. bogatasul a inceput sa-si faca planuri: „Daca as avea o gradina in care sa sap un lac. Zana il privea razand. Si a plecat la piersic. Dupa planuri. Si. Unii se uitau mirati. si i-a spus: . paznicul a intins mana sa-l loveasca si pe el. intr-un pavilion verde scaldat in lumina. In ziua aceea.Am venit sa te rog sa-mi carpesti camasa. tu ce mai cauti? Uang cel Negru. s-a indreptat catre locul unde stia ca e piersicul. Cand s-a trezit. ca un facut. Avea fata ca o floare de piersic inflorit si-i zambea. le-a spus flacailor tot adevarul. a trecut la fapte. i se invinetise fata. pe o creanga statea o fata de toata frumusetea si culegea piersici. Apoi. dar fata s-a facut nevazuta. ceilalti flacai au inceput sa faca glume pe seama lui: . Uang si-a rupt incaltarile. Intr-o zi.Negrule. baiatul i-a spus: . Mirosul piersicilor il ametea cu parfumul lor. fara a mai sta pe ganduri. Acesta tipa de durere. a rupt o piersica si i-a aruncat-o baiatului drept in mana. cand tocmai cara piatra pentru bogatas. La amiaza toti ceilalti flacai si-au gasit cate un loc sa se racoreasca. fata a spus: . care nu mintea niciodata. Razand. sa ridic un munte si pe munte sa construiesc un pavilion. trecand pe acolo. maine asa. In timp ce vorbea. Dupa ce a mancat-o. Era in iunie. si le-a dat porunca sa-i aduca piatra de pe munte. lui Uang cel Negru i s-a parut ca piersicul ii zambeste si i-a fugit toata oboseala.Eu sunt Zeita de Jad. dar n-a gasit un raspuns la intrebarea ce-l framanta si. Uang cel Negru se ducea in fiecare zi sub piersic si se intalnea cu Zeita de Jad. Aici a intalnito din nou pe Zeita de Jad. Fata a facut un semn cu mana si din locul unde spargea baiatul piatra a venit in zbor o ramura de piersic. cand isi termina treaba. S-a uitat mult la pom. Uang cel Negru a sarit deodata in sus. Cand s-a luminat de ziua. Stiu ca esti un baiat bun si saritor. baiatul s-a simtit asa de racorit de parca fusese la scaldat.Iarta-ma. dar acesta era bine infipt in pamant. dupa ce a mancat si a baut pe saturate. camasa carpita.Uang baiete. . printre care era si Uang cel Negru. Rosindu-se. plecand la lucru. Fata a lipit-o de pom si crenguta s-a lipit ca -si cand niciodata nu fusese smulsa de acolo. parjolindu-i picioarele desculte. Cat ai clipi din ochi a ajuns acolo si a vazut ca acesta era locul lui. stiu ca n-ai dormit toata noaptea. fata zeitei s-a imbujorat si mai mult. iarta-ma! De acum incolo n-am sa mai bat pe nimeni! Dupa ce a spus de trei ori asa. deodata. De atunci. La vreo 20 de li (Li . Paznicul a cazut in genunchi si a inceput sa se roage: . Alta data.atunci florile au inceput sa-l ninga cu petalele lor.De data asta te iert. Fata a luat o ramura de piersic si a scuturat-o si Uang s-a pomenit. dar ea s-a oprit din ras si i-a facut semn s-o manance. in jurul lui era o racoare neobisnuita. A deschis ochii si a vazut ca dormea la umbra unui pom. Culca-te putin. Le-a spus baietilor sa-l astepte pana se duce la zana sa-i coase. altii faceau haz. Fata radea din toata inima. Crengile si frunzele pomului se stransera una in alta ca o umbrela deasupra-i. ce bine ar mai fi". a auzit vocea unei femei: . Uang cel Negru s-a apucat iarasi de spart piatra. Pe un perete era agatat un tablou cu o piersica mare. De atunci. desi stia ca nu venise pentru asta. s-au terminat de mult piersicile. in fiecare seara. mana a inceput sa-l loveasca chiar pe paznic. i se parea ca merge mai repede decat ceilalti. Uang s-a pomenit iarasi inconjurat de flacaii care spargeau piatra. Dupa putin timp a adormit. sa vii aici si sa ma cauti. L-a scuturat cu putere. ochii ii scanteiau si mai tare. Uang cel Negru s-a minunat si mai mult stiind ca pe tot muntele nu se afla decat piersicul pe sub care trecuse dimineata. A doua zi. S-a dus la locul lui si s-a apucat de spart piatra. clar Uang cel Negru a ramas sa mai sparga piatra. Zeita s-a invoit.unitate de masura egala cu 500 m) de locurile acelea se afla un orasel in care traia un mare bogatas. Cand s-a inapoiat Uang. Uang cel Negru se aseza sub ramurile piersicului. Uang cel Negru s-a mirat si mai mult vazand asa mandrete de fata cum nu vazuse nicaieri pe unde umblase. dar mana nu inceta sa-l loveasca. A chemat toti oamenii din imprejurimi. Uang cel Negru se simtea in al noualea cer. Deodata s-a simtit obosit de cadea din picioare si a adormit. a vazut cum piersicile rosii si mari se copsesera. Seara s-a intors acasa si n-a dormit toata noaptea gandindu-se la Zeita de Jad. Si mana a incetat sa loveasca.

Ingrozit, paznicul a fugit la bogatas si i-a spus tot. Acesta a dat ordin, sa fie adus Uang cel Negru si aruncat in temnita. Afland flacaii ce i s-a intamplat, au tinut sfat si au hotarat sa-i dea de stire Zeitei de Jad. Cand au plecat pe munte sa sparga piatra, au trecut cu totii pe la piersic, insa, nevazand pe nimeni, nu stiau cui sa-i spuna. Il auzisera ei inainte pe Uang cel Negru vorbind de zeita, dar in afara de el n-o vazuse nimeni. Atunci, unul dintre ei a strigat: - Zeita de Jad! Vrem sa-ti spunem ceva! Nici n-a terminat bine, ca au auzit o voce de femeie: - Asteptati putin sa va deschid usa. Si frunzele piersicului au inceput sa fosneasca si baietii s-au trezit deodata in Pavilionul Verde, iar in fata lor se afla o fecioara care broda o pereche de papuci barbatesti. Atunci, ci au inteles ca aceasta e Zeita de Jad si iau spus totul. Aceasta i-a linistit: - Fiti pe pace, ma duc eu sa-l scap! Si indata s-a facut nevazuta. Bogatasul tocmai se afla la masa, cand a auzit o voce: - Bogatas afurisit, ele ce l-ai inchis pe Uang cel Negru? Eu l-am batut pe paznic. Vrei cumva sa te pui cu mine? Incearca! Mosierul s-a holbat in jurul lui, dar n-a vazut nimic si a inceput sa tremure de frica. Vocea s-a auzit din nou: - Netrebnicilor, sa-l eliberati de indata pe baiat! De abia acuma si-a dat seama mosierul ca aude vocea unei femei si, facand pe grozavul, a zis: - Dar cine esti tu care nu te arati? - Crezi ca mi-e frica sa-ti spun cine sunt? Sunt Zeita de Jad! a raspuns vocea. Ingamfat, mosierul a spus: - Eu sunt stapanul tinutului. N-am decat sa deschid gura, ca argintul va curge garla, temnitele se vor ticsi. Iti poruncesc sa te arati la fata! Razand, zana i-a spus: - Inca n-am vazut nici un stapan aici! - Eu sunt stapanul, a spus mosierul. - Chiar tu? Si eu care credeam ca esti o gramada de gunoi! Nu meriti tu sa ma vezi! - Orice ai spune, eu sunt stapanul, iar Uang cel Negru nu este decat un spargator de piatra si supusul meu! a spus mosierul fara obraz. Zana s-a infuriat si a inceput sa-l batjocoreasca, dar mosierul, rosu de ciuda, n-avea cum s-o vada. Atunci, zana i-a spus: - Vrei neaparat sa ma vezi? Sa-ti arat mai intai de ce sunt in stare! Si deodata a intrat pe usa o ramurica de piersic care s-a infipt in mijlocul camerei si, cat ai clipi din ochi, din ea a crescut un piersic gros si mare care impingea cu crengile tavanul camerei. Speriat, mosierul a inceput sa tipe si a rupt-o la fuga mai repede de cum se strecoara un soarece in gaura lui. In randul paznicilor a inceput imbulzeala: cadeau si se impingeau unii pe altii strigand: - Iarta-ne, zana! Iarta-ne, zana! - Va iert pe toti daca descuiati usa temnitei! le-a raspuns zana. Uang cel Negru a vazut cum se deschide usa, a iesit din temnita si a fugit repede acasa. A doua zi, cand tocmai se pregatea sa plece la lucru, s-a pomenit cu Zeita de Jad ca intra in curte. Fastacit, Uang nu stia pe ce sa puna mana mai intai. N-a trecut mult si de afara s-a auzit harmalaie mare. Bogatasul trimisese soldati si cai sa-l prinda pe Uang cel Negru. Zana l-a apucat de mana si i-a spus: - Hai repede cu mine. Soldatii au inceput sa-i urmareasca. Zana si baiatul s-au catarat pe munte, dar soldatii erau pe urmele lor. Ajungand la un zid de piatra, zana s-a oprit si a zis: - Sapa mai repede aici! Baiatul a inceput sa loveasca cu tarnacopul in zid pana ce a aparut ca o usa ce ducea intr-o pestera unde zana ia spus sa se ascunda. Cand au ajuns soldatii acolo, n-au vazut nici urma de baiat, ci numai pestera neagra. Unii, mai curajosi, au intrat in pestera si au mers, pana ce au dat de o apa adanca, adanca si foarte involburata. De atunci nu. l-a mai vazut nimeni pe Uang cel Negru. Pestera de pe munte au numit-o Pestera Zeitei, iar muntele l-au numit Muntele Pesterii Zeitei. Adeseori, din gura pesterii iese o ceata alba care cuprinde tot muntele si atunci se aude un zgomot ca si cand cineva ar sparge piatra. Si cand ceata devine mai deasa,

oamenii spun ca e vremea cand zeita se intalneste cu Uang cel Negru. Nimeni n-a mai vazut-o pe Zeita de Jad, dar tot muntele e acoperit cu piersici, asa ca i se spune Gradina Zeitei de Jad.

Fata saracului cea isteata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata etc. A fost odata un om si o femeie. Ei erau atat de saraci, incat n-aveau dupa ce bea apa. Nici tu casa, nici tu masa, nimic, nimic, dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu, alaturi cu muierea, de-i treceau naduselele, si ca sa dea si ei in spor, ba. Se tinea, vezi, norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini, cum se zice. Umblau cu tarabutele de colo pana colo, si ca sa se statorniceasca si ei la un loc, nu gaseau. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei, doi calici, cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. Aveau acesti oameni o spuza de copii. Din acesti copii, cei mai mari erau numai fete, iara baietii erau maruntei si stau langa dansii ca ulcelusele. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca, ca v-ati fi luat campii. Ieseau toti afara inaintea lui, jigariti si hartaniti, ca niste netoti, subtiratici si pitigaiati, ma rog, lesinati de foame, si tabarau pe bietul om cu gura: tata, mi-e foame, tata, mor de foame. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. Bietul tat' sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Si ca sa-si linisteasca copiii, el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. Astfel, mai cu sosele, mai cu momele, adormeau si bietii copii, cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca, vedea de dansii, ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare, mai

ingaduitori, ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. Dara, bate toba la urechea surdului. Adeca, de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei, poate, mai ingaduitori, si mai cu rabdare, dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. Intr-acestea, boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni, caÊsi urgisiti de Dumnezeu, i se facu mila de ei si, intr-o zi, cand veni sa se roage pentru salas, el ii zise: - Omule, te vaz harnic, muncesti de te spetesti, si doua in tei te vaz ca nu poti lega. Iata, eu ma indur si-ti dau un petec de loc, sa fie de veci al tau. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. - Bogdaproste, cucoane, si Dumnezeu sa priimeasca. De unde dai sa izvorasca, raspunse bietul om. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. Peste noapte, nu stiu cum se facu, nu stiu cum se drese, ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. A doua zi de dimineata, bogatul, vazandu-si vita moarta, sari cu gura mare asupra saracului, il lua de piept si cu el taras se duse la curtea boierului, sa le faca judecata. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: - Boierule, acest prapadit de om, venetic in satul nostru, n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc, el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Baga de seama ca, dupa ce e sarac, apoi e si cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce si-a facut pentru bordei, dupa ce ca e mare foarte, apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva, numai ca sa-mi faca mie paguba, si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. Judeca d-ta acum, nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Si ce-mi pasa mie de asta? - Boierule, raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. Boierule, n-am ce zice, omoara-ma, spanzura-ma, n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul, drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa, si o groapa mare, ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei, dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie, caci n-aveam pe ce ma mandri, cand mi-am ales loc langa d-lui. Acum lumineze-va Dumnezeu, boierule, si judecati dupa dreptate. Boierul sta in cumpana. Nu stia cui sa dea dreptate. Vedea el ca saracul a cazut in pacate, dara fara voie. Dupa ce se gandi el nitel, zise: - Bre, oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari; cine le va dezlega mai bine, a aceluia sa fie dreptatea. Va dau ragaz de trei zile, ganditi-va. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. Tineti minte bine. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide, duceti-va acum. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele, sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. Bogatasul, laudandu-se ca el are sa ghiceasca, fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras, deoarece sta slanina pe dansul de o palma; iara saracul plangea de potopea pamantul, gandindu-se ca ce o sa spuie el. Daca ajunsera fiecare la ai sai, bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina, iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. Copiii se adunara pe langa dansul, se uita, dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. Incepura si ei a plange; si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? - Ce sa am, fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune, necum un sarman prost ca mine. - Ci spune-ne si noua, ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. - Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati, voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. - Te mira, tata, la ce am putea fi buni si noi. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise:

nici pe jos. raspunse el. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. cand altul. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. mandru si cu pieptul deschis. capul meu nu ma duce asa departe. nici pe langa drum. milostive stapane.Spune-mi. cu chiu cu vai.Iaca. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. adaoga: . el raspunse cu sfiala: . bre.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . ea nu era nici calare. ca judecata cea dreapta a mariei tale. Se infatisa inaintea boierului. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. asa este.Eu. vezi. Saracul paru a se mangaia oarecum.Ia lasa. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. . incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca.Tu ai dreptate. de nu-i vezi copitele.Apoi de. Bietul sarac se cam codea. de nu-ti venea sa-l mai auzi.Adevarat. Acum zise bogatasului iara: . care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. boierule. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. Nu-i venea sa spuie drept. bade. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul. nici calare. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. Nu era nici imbracata. Si chemand mai aproape pe sarac. raspunse boierul. intorcandu-se catre bogatas. raspunse boierul. cucoane. caci ii da de pamant cand un picior. Boierul intreba pe bogatas: . Si asa. venind asa. . . aci trecea de cealalta parte. nici pe drum. Dara daca se vazu incoltit. incepu a se boci si a se vaicara. ca alearga peste vai si dealuri. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. nici dezbracata. taran viclean si mojic ce esti.Iesi afara.Armasarul meu. ajunse la curtea boiereasca. umbla ni pe drum. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. cand ii dau drumul. Bogatasul. de teama sa nu pateasca ceva. nici pe jos.. cand auzi cele ce ii spuse: . caci tapul nu tinea drumul drept. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. omule. tata.Nimic nu este mai bun pe lumea asta. lua matele la subtiori.Apoi de. ii zise ea. Fata cea mare. care are grasimea pe el de o palma de groasa. mai intreba o data pe bogatas: . tatuca. Fata cea mare se puse pe ganduri si. Cum auzi saracul unele ca acestea. nu voia sa se dea ramas. ne va sta capul unde ne stau talpile. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda.Nu te teme. fata arunca pe dansa un volog (plasa). fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. dara se indoia. incremenira.Minciuni spui. Cum se facu dimineata. Ea sa fie nici imbracata. dara numai inima lui stia.Asa este. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. Si. vezi. Cela aiureaza. raspunse si saracul. spuse tot adevarul precum era. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. cucoane. tapul fiind pitic. .Ce este mai bun pe lumea asta? . cucoane. .Apoi de. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. iaca. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: . Mergand astfel pe drum. Boierul. Atunci boierul. zise boierul. ti-oi spune si eu ceva. nu mai fi asa de mahnit. ni pe langa drum. . sasi mai mahneasca si copiii. Saracul se arata a fi multumit. il intreba cu un grai blajin: . se apropie de tata-sau si ii zise: . Nu voia. In cele din urma. caci de unde nu. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in . ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. Si intreband si pe saracul. cucoane.Ei. si se intoarse la ai sai. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. raspunse bogatasul.

Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa. Afland ca boierul nu este acasa. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . intreba: . El. Cucoana zise: . Ea asculta si tacea. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. mai cu seama ca era burlac. boierul zise dansei: .Da' bine. ce vorbira. ce sa vedeti. Cand. nu mai putem trai amandoi. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). Taranii se uitara lung si plecara. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. sa-mi imprumute el o roata.Ce sa fie? raspunse ea. Ea priimi. si cum avea si ea pe vino-incoace. asta care e de fata. raspunse ea. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. pana il facu cuc. Atunci m-am rugat de vecinul meu.lant. Daca venira dinaintea cerdacului iara. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat.Eu te iau de sotie. cucoana. care il slujea cu credinta. pentru ca de aceea barbatul este barbat. mai cu seama ca era a fata. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. Unul zise: . . ce e drept. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. insa o roata de la caruta mi se stricase. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. Ajungand la poarta ograzii boieresti. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. Boierul. ce-i abatu lui. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. se repezira la dansa. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. Taranii asteptara ce mai asteptara si.Da' unde-i dus boierul. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. Acestia. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. au ba.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. si sa te duci la tatatau acasa. Si(-i) mai dete unul. prinsera a intreba: . iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei. intrebara: . Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. barbate. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. si inca unul. si se cununa cu dansa. cucoana? . se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. ma. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. ei incepura a se intreba unul pe altul: . Mai-nainte de a se cununa. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. Sezura. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. Se imbata boierul de se coclise turta. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . Cucoana asculta din cerdac si tacea. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . ca pofti sa o aiba el de nevasta. si ce le-am zis eu. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. s-a dus.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. caci n-am judecat pe acei jeluitori.Ia. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. ii zise: . dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. Viind si boierul acasa. Iaca. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. cum auzi. sunt sfinte pentru mine. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. raspunse cucoana. Nu sunt vinovata intru nimic.Nu-l credeti. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. cucoana. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara.Vorbele tale.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei.

A saptea ursitoare. se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. un imparat si o imparateasa. imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie. ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara. . iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. noroc. gindi ea. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. se gandi ce se gandi. In bucuria lui.A doua zi. boierul. La petrecere sosira. Intr-o buna zi. cand se destepta. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse: "-Inainte de a implini 18 ani. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. bogatie. in vremurile de demult. Inca din ziua aceea. de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. vazandu-se in astfel de hal. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite. ar fi bine sa arunc o privire. prietenii si ursitoarele. Deodata. petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit. acasa. Cind petrecerea era pe sfirsite. apoi raspunse: . Pot sa incerc si eu?" In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca. era o ursitoare. iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata. dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului. Atunci cind fata se va intepa cu fusul. imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in. nevasta. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul.Aidem. virtute. copila se va intepa la deget cu un fus si va muri. Cand m-ai gonit de la d-ta.La tata acasa. Frumoasa din Padurea Adormita A fost odata. care n-apucase sa urseasca. Intr-o buna zi. ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune. "-Pe aici nu am mai fost niciodata. sapte ursitoare poftite de imparat la ospat. Cucoana ii raspunse: . si sa traim ca in san de rai. rind pe rind. facu un pas inainte si spuse: "-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. prietenoasa si cuminte. "-Batrinico ce faci aici. bucurie. sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta. acum pricep eu ce odor de femeie am dobandit." La auzul acestor vorbe toti incremenira. ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrat-o cu daruri alese. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa. intreba unde se afla. Aceea am si facut. hoinarind singura prin palat.

Finca au aripi. . Si. Delavrancea Se scutura din salcami o ploaie de miresme. curtenii. Cine tranti poarta? . sprancenele. si-i privi cu atata dragoste. peste toate au nins anii multi si grei. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. toate vietuitoarele dormeau. frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si. Facu ochi mari de uimire cind vazu.Tata-mosule. El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului.Credeam ca s-a umflat vantul. Dupa ce adormi intreaga curte. . bata-va norocul. Ani de zile.In tara cocorilor. ratele n-au aripi? de ce nu zboara? .O. Bunicul de B. dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea. imparatul.Aceasta auzind vestea rea. dar pe jos. ... zise fetita.In tara cocorilor? .. La ce se gandeste? La nimic. Se apleca sa o sarute. sarutara manele lui "tata-mosu". Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe. tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. Se uita-n fundul gradinii. Batranul coprinse intr-o mana pe fata si in cealalta pe baiat. pe ucenic. . mustatile. pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om.. in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros. de ce zboara pasarile? .Zboara. credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat. Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul.Da. . Iar innumara florile scuturate de adiere.Poi.Dar randunelile un'se duc cand se duc? . . ca ochii lui erau numai lumina si binecuvantare. pe pisica si chiar pe soricel. Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori.In tara randunelilor? . o data cu ea. . cocoseii mosului! Un baietan s-o fetita.. Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin. raspunse batranul sorbind-o din ochi. incaleca pe balaurul urias. voinicii mosului!.S. Se scarpina-n cap. imparateasa. de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului. rosii si bucalati. Inauntru domnea o liniste apasatoare.In tara randunelilor. Se gandeste.Da.Tata-mosule. orataniile. pe bucatar. Dar de indata ce o atinse. zise baiatul. da' cocorii un' se duc cand se duc? . barba. pe imparateasa. Bunicul sta pe prispa.. o.. Innumara florile care cad. au trait fericiti pina la adinci batrineti . . Strajerii.. Si zambi pe sub mustati. dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit. pe imparat. Deodata vazu o usa intredeschisa.

. . a mea! . o sa ti sa suie in cap.. biiine. O femeie uscativa intra pe poarta cu doua doniti de apa.Biiine. sopti mosul ca si cum ar fi mustrat pe cineva. tata-mosule? . ha. Baiatul. . . zise fata. incepu: . . ca e mai dulce! . incepu lauda. si d-ta. Si copii o si daspicara. ca are un ochi mai verde! . Copiii incepura sa-l mangaie. zise baiatul netezindu-i barba. copiii se facura stapani pe obrajii bunicului. tie doua. Si dupa ce o impartira frateste. Statu din joc. si zise prelung: . Bunicul ii impaca. Ce fericiti sunt! Baiatul incaleca pe un genuchi si fata pe altul. si jocul.Bine..Fireste. iar ii razgai. si mie? Fata se intrista. suspinand pe a ei. s-a lui! La obraji cearta se aprinse mai tare.Ba a mea e mai lunga! Si baiatul intinse d-o mustata si fata de alta. tata-mosule? intreba baiatul cu mandrie. lui doua si mie una. se repezi si trase o palma in partea baiatului. zicandu-le: . ba a lui. dar tacu si-i impaca zicandu-le: ..Lasati pe copii sa vie la mine! . . .S-a mea. ca are un ochi si mai verde! Bunicul abia se tinea de ras.Mustata asta este a mea. si cantecul.Jumatate mie.Tata-mosule. . cu lacramile in ochi..Ba a mea.Si partea asta. si pe altul. Femeia intra in casa.. Baiatul: . Fata: . sa prinzi si pentru ea.Ba a mea.S-a mea. nu e-asa.. . mie sa-mi prinzi o presura si un sticlete. E muma lor si fata lui. .. ba a ei sa fie mai lunga. saruta partea lui.Pe din doua. Bunicul le canta "Mai cazace..... Se osteni bunicul.Tie doua si mie doua. ca e mai alba! Bunicul zambi. infuriindu-se. . .Ba a mea. o..Partea mea e mai frumoasa..Ba a mea.Ba a mea! Si baiatul.. Fata tipa. cazacele.Mustata mea e mai lunga. ca nu e ca a ta! .Si jumatate mie. poi ce fel. trase o palma in partea fetei. si saruta in crestetul capului si pe unul.. as vrea sa-mi creasca si mie aripi si sa zbor sus de tot pana in slava cerului. tata. . Mama lor iesi pe use si intreba rastit: .Partea asta este a mea. ce cati noaptea prin argele".Ba a mea....Vrei si tu. Batranul o mangaie si zise baiatului: .Amandoua sunt deopotriva. Copii tacura din ras si bunicul din cantec. tata..I. bata-i focul de copii!. ca batranul stranse din ochi.Cum de nu?! Mie un scatiu.Ba a mea! . Copiii bat in palme.. . Bunicul ii joaca. Pe bunic il trecura lacramile. s-a ei! . cam repede. ca e mai calda! . Cum il vazu. ha.. a mea! La barba se-ncurcara.. ... sa prinzi si pentru tine. si fata. dar stii..Sa-i bata norocul si sanatatea.Da.Ba a mea.Si asta. Bunicul ridica mana in sus aducand destele ca un preot care binecuvinteaza. .Daca ti-o creste tie aripi. Din vorba in vorba.. sari de pe genuchiul batranului. Si iar incepu rasul..

Cucosul. Si cum o gaseste. inciudat. si iacata-o cum se oua. Mosneagul intr-o zi isi perdu rabdarea si zise: .Ce e asta. cand ajunge in dreptul unei fantani. Pe drum se intalneste c-o trasura cu-n boier si cu niste cucoane. zicand: . mamanci ca in targul lui Cremene. de ciuda. ori du-te de la casa mea. ca si eu asa am batut gaina. si mosneagul avea un cucos. o pune in buzunar si porneste cu trasura inaine. ca sa nu mai strici mancarea degeaba.Lasati pe copii sa vie la mine! Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. Cucosul.Mai baba. Vezeteul se da iarasi jos de pe capra. c-un feliu de mestesug. suparat de asta. o si ia in clont si se intoarna cu dansa la casa mosneagului. Si cum mergea el pe-un drum. ca sa-mi prind pofta macar.Da' cum nu ! zise baba. si-i manca.l azvarle in fantana ! Cucosul. sa faca oua. bezmetec.Mai ! ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc. vermi neadormiti! Obrajii bunicului erau rosii si calzi. pofticios si hapsan. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. zice vezeteului: . numai iata gaseste o punguta cu doi bani. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului : .Na ! ori te oua. Vezeteul se da iute jos de pe capra trasurei si. nu se lasa. Ia da-mi si mie niste oua. care era foarte zgarcita. . Mosneagul. ci se ia dupa trasura spuind neincetat : Cucurigu ! boieri mari. vazand aceasta mare . Dati punguta cu doi bani ! Boierul. Boierul o ia.Ma ! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. fara pasare. cum scapa din manile mosneagului. Si surazand fericit raspunse fie-sei: . Daca ai pofta de oua. se ia dupa gura babei si. prinde cucosul si. Baba avea o gaina.. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boierului. bate si tu cocosul tau. iar mosneagului nu-i dadea nici unul.

si-nghite. zise boierul cuprins de mierare. el stie cum si pe unde.Duca-se si cobe si tot. las'ca ti-ouiu da eu tie de cheltuiala. Si. iese teafar si de-acolo. nu stia ce sa faca de bucurie. Vezeteu ! Ia-l de pe capul eu si-l zvarle in cireada boilor s-a vacilor. poate va inghiti la galbeni. pana-i vine iarasi in cap una. care stralucea la soare de-ti lua ochii ! Mosneagul. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptorului. vazand pe cucosul lui asa de mare si de greoiu. numai bine ca am scapat de belea. ce sa faca ? Incepe-a inghiti la apa. care de care mai frumoase. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. si inconjurat de-atata amar de galite. ba inca face si o aparaie prin casa. . nu-i mai stia numarul. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. ca nici lucru curat n-a fost aici ! Cucosul insa mergea tantos. pe langa paseri. de intuneca de tot casa boierului.Ma ! da'al dracului cucos i-aista ! Ei. mai crestatule si pintenatule ! Si cum ajunge acasa. de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. si toarna el toata apa din fantana pe jaratic. Mosneagul. iute ca un prasnel. boierul. si nu altaceva. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu ! boieri mari. i-azvarle punguta. asterne tolul. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l azvarle in cireada ! Atunci bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea el toata cireada. Cucosul atunci se asaza pe tol. Atunci. de ti se parea ca-i o nunta. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. Atunci cucosul i-a zis: . da-mi si mie niste galbeni! . caci boierul acela. zise ea rusinata. vazand aceasta. mai cucuiete si mai boghete. pana ce-nghite toata apa din fantana. i-a deschis poarta. Baba.Stapane. Mosneagul. cum aude glasul cucosului. Apoi iesa si de-acolo. s-a facut un pantece mare.are ce-i mai face. i-a sta vreunul in gat. si iarasi incepe: Cucurigu ! boieri mari. si de cirezi de vite. face cum i-a zis stapanu-sau. . iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: .primejdie. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac: l-a lua in coarne. Mai sta boierul pe ganduri. iesa afara cu bucurie. Atunci toate paserile din ograda oiereasca. se duce in treaba lui si lasa pe boier in pace. zicand: Cucurigu ! boieri mari. pana ce ajunge acasa la mosneag.Mosnege. dupa toate cele intamplate. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. canoasa la inima. cum zice. iaca si baba vinea nu stiu de unde. cand a vazut ea unele ca aceste. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca.Am sa-l dau in haznaua cu banii. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorulul. si-nghite. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice : Cucurigu ! boieri mari. si-om scapa de suparare. Cucosul. si de la poarta incepe a canta : "Cucurigu !!! Cucurigu !!!" Mosneagul. s-a mirat cumplit si a zis : . Dati punguta cu doi bani ! Acum. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. iar paserile dupa dansul. Dati punguta cu doi bani ! . vazand ca n. si cand isi arunca ochii spre poarta. asterne un tol aici in mojlocul ograzii. de cuvant. si. vazand voinicia cucosului s-au luat dupa dansul. cand mai vede si asta dandanaie. umfla cucosul de o aripa si-l azvarle in haznaua cu banii. de mult banarit ce avea. si se racoreste cuptiorul. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. Cucosul o ia de jos cu bucurie. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. doar va scapa de cucos. iara pe tol toarna o movila de galbeni. pana ce stinge focul de tot. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. intinde aripile in dreptul soarelui. cand vede si asta mare nedreptate.Mai. si merge el cat merge. incepe a varsa la apa. vazand aceste mari bogatii.

las’ ca vedem noi indata!. de mila. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe poarta: "Cot. gabuieste gaina. si iaca ce mi-a adus ! Atunci baba se duce in poiata. daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. Printese erau destule. . era o vreme ingrozitoare. Gaina sare peste poarta. o prinde s-o bate. mai baba ! Cand ti-am cerut oua. sa vada ce i-a facut gaina!. ce sa vada ? Gaina se ouase o margica. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. dar cu printesa adevarata. Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toata numai vanatai! Groaznic! Si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata.Bine.. Si a cutreierat toata lumea ca sa gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit. dar n-a spus nimic..Groaznic de prost!. si. a raspuns printesa. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. cand vede ca s-a batut joc de dansa. Dar zicea ca-i printesa adevarata. pe baba. dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese. pan-o omoara in bataie ! Si asa. dupa vreun ceas de sedere. dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele! Apa ii curgea siroaie pe par si pe haine si ii intra in pantofi pe la varfuri si tasnea inapoi pe la calcaie. Baba atunci se duce cu fuga. Baba. stii ce mi-ai raspuns! Bate acum si tu gaina. Toata noaptea n-am inchis ochii. a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare. Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta orasului si regele. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesa adevarata.. cot. iar pe cucos il purta in toate partile dupa dansul. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva. . sare de pe cuibariu cotcodocind. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa! Si printul a luat-o de nevasta. lipita pamantului. tuna si fulgera si ploua cu galeata. iara nu cucos de facut bors.Ba pune-ti pofta-n cuiu.. Printesa si Mazarea de HC Andersen E ra odata un print si printul acela voia sa se insoare cu o printesa. cum scapa din mainile babei. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. fuge pe drumuri. gaseste si ea o margica s-o inghite. Intr-o seara. c-asa am batut si eu cucosul. Si asta sa stiti ca-i o poveste adevarata. Aici s-a culcat printesa. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. tocmai se starnise o furtuna cumplita. s-a dus in odaia de culcare. Si printul s-a intors iar acasa si era foarte necajit. o apuca de coada si o ia la bataie. . de-ti venea sa-i plangi de mila ! Biata gaina. fiindca tuturora le lipsea cate ceva. s-a dus sa deschida. a pus-o gainarita.. Si cum mergea pe drum. tatal printului. sarmana ! Mosneagul insa era foarte bogat. fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata. Vai. Si cand se uita in cuibariu. Pe urma a pus peste mazare douazeci de saltele de lana si pe saltele douazeci de perne mari de puf. stii tu din a cui pricina. Dimineata au intrebat-o cum a dormit. La poarta era o printesa. s-a gandit regina. sa-ti aduca galbeni.

sarind fara sine. . caci era iarna. dar si soacra-sa nu era tocmai hatra. omul nostru iese de-acasa dupa trebi. daca n-ar fi fost. Nevasta lui. il infasa si-i dete tata. ca niste smintite. care avea copil de tata. ca bine zici. era cam proasta. Cica era odata un om insurat. apoi il legana si-l dezmerda. cand a fost. de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci si noua de oca de fer la un picior si tot i se parea ca-i usor. mama! Copilul meu are sa moara! — Cand si cum? — Iata cum. — Ce este ? Ce v-au gasit. o intreba cu spaima: — Ce ai. de clocotea casa. nu s-ar povesti. cuprinsa de spaima. Si? — De s-a sui mata. cu ochii pironiti in drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate. care torcea dupa horn. se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele! Si. incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata. viindu-si putin in sine. ca fiecare om. Intru una din zile.Prostia Omeneasca de Ion Creanga A fost odata. Pe cand se sluteau ele. incepura a-l boci amandoua. Dupa ce-l adormi. Nevasta lui. zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si. de parca le legase cineva. ca. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Il vad. Noi nu suntem de pe cand povestile. numai iaca si tatal copilului intra pe usa. copilasul meu!" Mama ei. il puse in albie langa soba. fata mea. dupa ce-si scalda copilul. cum va spun. ci suntem mai dincoace cu vro doua-trei zile. ce-ti este?! — Mama. si omul acela traia la un loc cu soacra-sa. flamand si nacajit ca vai de el. draga mamei. pana ce-l adormi. nebunelor? Atunci ele. statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a se boci cat ii lua gura: "Aulio! copilasul meu. are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare! — Vai de mine si de mine.

voind sa-l scoata afara. il punea iar cu gura la soare. ci pleca. bata-l scarba sa-l bata. cu-n tapoiu in mana. facandu-si cruce.. suindu-se pe-o sura. tragea de protap cu toata puterea. si lumina soarelui intra in bordeiu. Drumetul nu zabovi nici aici mult... unde avea aruncat oleaca de fan. sa urce vaca pe sura. sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura. isi lucrase un car si-l injghebase. ba. om bun. la fan. zise drumetul in sine si pleca. nedumerit. Indata facu asa. m-oiu mai intoarce acasa. dar ce vrei sa faci? — Ce sa fac. mai numarand un natarau. — Mare minune. tragea din rasputeri de funie. si el nu mai putea de ostenit. si pleca suparat si amarat ca vai de om! Si mergand el bezmetic. — Bre. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi. — Ca degeaba te trudesti. Asa zicand. Omul de gazda. nene! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama.. duc in lumea toata! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi. om bun? — Ia. fiind rotar. Omul asculta.. in toata intregimea lui. Ma. peste catva timp ajunse intr-un sat si. zise in sine: "Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn. si soarele va intra singur inlauntru.. om bun. pana ce ajunse iara la o casa.. zise gazda. prietene! — Da' ce faci aici? — Ia. pe urma iar iesea. De aici. pe iasta sura. crestine.. fara sa-si ieie ziua buna. ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod. pe cari-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in . bine m-ai invatat! Ia uita-te dumneta! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului. Un om legase o vaca cu funia de gat si. sparge ici. iar de nu. — Ia. pana ce ajunsese ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. drumetul nostru. haramul ista e hamisit de foame si nu vrc nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus. si treaba se facu indata. si tapoiul ista. in casa. "Inca un tont". Si mergand el tot inainte. dupa o bucata de vreme. dar ca voi n-am mai vazut.. Apoi. iar nu pentru nuci. dupa ce le asculta. N-ai vrun topor la indamana? — Ba am. — Stai putin. "Din ce in ce dau peste dobitoci". voia sa arunce niste nuci din tinda in pod. zise gazda. zise cu mirare: — Bre! multi prosti am vazut eu in viata mea. spre a scoate carul. Vaca ragea cumplit. Ai un oboroc? — Da' cum sa n-am?! — Pune nucile intr-insul. zise: — Buna ziua. fara sa stie unde se duce. i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare.. ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu. Stiti pentru ce? Asa: usile era mai stramte decat carul. ce sa vada! Un om. si tot asa facea.. sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebe la loc. se opri la casa unui om. om bun! — Multamesc dumitale. zise drumetul in sine. numai nu pricep. vreu sa zvarl niste nuci in pod. Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui. ce truda! zise drumetul. n-am mai gandit!" Apoi drumetul se intoarse acasa si petrecu langa ai sai. nu-i nici de-o treaba. mai numarand si alt neghiob. tapoiul e pentru paie si fan. apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu. s-acum. — Bine m-ai invatat. iesi din casa. mirandu-se si de aceasta mare prostie. — Ma omule! zise drumetul. din intamplare. ca sa am lumina. Atunci omul asculta si vaca scapa cu viata.. ca spanzuri vaca! Ic fanul si-l da jos la vaca! — Da' nu s-a irosi?. sa manance fan. ofta din greu. Rotarul voia acum sa taie usorii.. — Da' ce te framanti asa. de aici merse mai departe. Acolo. habar n-are tapoiul de scarba. — Foarte multamesc. oprindu-se intr-un loc.. om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ce sa-mi gatui vaca! Asa. — Nu fi scump la tarate si ieftin la faina. Drumetul nostru. ma-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba vad. merse tot inainte. dar sa cari soarele in casa cu oborocul. eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul. dar carul nu iesea. si nici ca-l pot. — Ie-l de coada..Omul.. drumetul nostru.

Luand imparatul si imparateasa leacurile.In sfarsit. daca vazu si vazu ca nu tace. fatul meu. de cand se bateau ursii in coade. copilul se puse pe un plans. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos. o mare minciuna!! Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. s-au dus la unchias acasa. auzind imparatul ca este la un sat. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. au umblat pe la vraci si filozofi. De cand se scria musca pe perete. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. a trimis sa-l cheme. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. infratindu-se. dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa vie la dansul. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. S-am incalecat pe-o roata. cum i-a vazut de departe. Mai mincinos cine nu crede. s-au intors veseli la palat. si v-am spus. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. nu s-ar mai povesti. Mai-nainte insa de a veni ceasul nasterii.calatoria sa. — Am. un unchias dibaci. Atunci copilul tacu si se nascu. . dar ce umbli. oameni buni. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. in sfarsit. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. S-am incalecat pe-o capsuna. dar in zadar. si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. Unchiasul. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. ostasi si slujitori. si parte n-o sa aveti de el. ca de n-ar fi. s-am spus povestea asa. s-am spus-o toata. ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat si alte multe d-alde astea. si voind sa aiba copii. — Taci. dar numai un copil o sa faceti. fiule. imparate. Toata imparatia si toata curtea. ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca copii. Au fost odata un imparat mare si o imparateasa. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. — Eu nu am venit sa te intreb asta — zise imparatul — ci. zicea imparatul. sa-mi dai. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: — Bine ati venit sanatosi. ii mai zise: taci. S-am incalecat pe-o sa. taci. aproape. amandoi tineri si frumosi. si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. raspunse unchiasul. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. luand cu dansii vreo cativa boieri mari. dragul tatei.

in fundul unui tron vechi. dar maine in padurea ce o vezi. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. ziceau boerii: — Tatal tau de aci inainte e batran. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani. Fat-Frumos. precum ii zisese el. sulita. tocmai cand era sa iasa. de la toti boierii cei mari si cei mici. e grozav de mare. o data se scutura si el. s-a dus. vazandu-l Fat-Frumos astfel. Stand sa se odihneasca. ii trimise inapoi. A treia zi de dimineata. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. si astfel toti caii cazura. ci ii tot necajea. Atunci toti boierii si imparatul detera in genunchi. incat nimeni nu calca pe mosia ei. in clipa aceasta este cu copiii ei. care e atat de rea. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. Auzind acestea. pe care nu-i asculta. — Daca tu. s-a dus. calare pe calul ce-si alesese. dar foarte ruginite. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. ii zise calul: — Sa stii. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. ramase drept ca lumanarea. Destula munca avu. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. ca sa-si aleaga unul. stapane? Si intepenindu-si picioarele. daca vazu si vazu. iar tata-sau.De ce crestea copilul. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. fara sa fie omorat. dara sa nu te sperii. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina. dar fie. s-a dus. si o sa te ridicam pe tine in scaun. spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. nu poti sa-mi dai. si toate invataturile. ii zise: — De azi in trei zile plecam. el le invata intr-o luna. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. unde era o multime de oase de oameni. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul. si calul ii zise: — Ca sa ajungi la dorinta ta. trei zile si trei nopti. luandu-si ziua buna. se scula Fat-Frumos si zise: — Tata. Il detera pe la scoli si filozofi. si dupa dansul carele cu merinde. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. Fat-Frumos. . care. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. iesi pe poarta ca vantul. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si chefuiau. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos. Totodata. pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. cu bani si vreo doua sute de ostasi. si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. de la ostasi. a fost numai ca sa te impac. imbracat ca un viteaz. fiule.cu palosul in mana. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. a facut-o sa fie Gheonoaie. oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. dar el. il trantea. se duse si la dansul. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea. si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. si dupa sase saptamaini. cu lacrimi in ochi. el isi intoarse capul si zise: — Ce poruncesti. d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. arcul. dand pinteni calului. pana ce ajunse la o campie intinsa. nu stiu ce avea. ingriji si de cal. isi lua ziua buna de la imparat. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. dar blestemul parintilor. ca era tot gales. gasi in sfarsit. tata. fiindca. de la toti slujitorii curtii. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. trist si dus pe ganduri. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti. De la o vreme incoace insa. si slab. un cal gras. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. Si apucand calea catre rasarit. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: — Dar bine. ca izbuti. stapane. de la imparateasa. iar cand puse mana pe coada lui. pe care alti copii le invata intr-un an. dar. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. Iar cand fuse intr-o zi. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. trebuie sa ceri de la tatal tau palosul. el a chemat pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine. trupes si cu patru aripi. In sfarsit. A fost si ea femeie ca toate femeile.

sa sarim pe deasupra. se apropia ca vantul de iute. ca iata se apropie Gheonoaia. caci de nu era el. gata. de rele ce sunt. cand Scorpia este necajita rau. el insa nu voi. dar la dansul ba. tinandu-si rasuflarea. ii mai zise ea. acum insa. Se urca. dis-de-dimineata. dobora copacii: asa de iute mergea. si pornira. te mancam fript. dete de o campie frumoasa. a parlit iarba pe unde a trecut. Fat-Frumos. ca un nazdravan ce este. si chinga o stranse mai mult decat alta data. stapane. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. dar pandea cand unul. merse si iar merse cale lunga si mai lunga. Fat-Frumos insela si infrana calul. vrajmasia lor e groaznica. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei. tragea un vantisor care abia adia. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata.nevoie de cap. ii dete inscris cu sangele sau. ii dete inscris cu sangele ei. Trecura pe . unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. Dupa trei zile. iara calul ii zise: — Trecuram cum trecuram pana aici. ca sa-l incredinteze. daca ne-a ajuta Dumnezeu sa scapam si de dansa. A doua zi. incalecand. de bucurie.Se detera spre odihna. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. nene. cand auzi o ciocanitura groaznica. si ca sa trecem prin padure e peste poate. Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si — viata fara moarte. stapane. d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. ca nu-i face nimic si. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. calul ii zise: — Tine-te. si. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. sa te tii bine si in scari. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. de te imbata. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. cand altul. se dusera si iara se mai dusera. de la soare te puteai uita. pe de o parte cu iarba inflorita. iara Gheonoaia gemea de durere. care se lipi indata cum il puse la loc. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. Aceasta casa este inconjurata cu o padure deasa si inalta. atunci calul. Merse Fat-Frumos. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari. cativa nebuni care s-au incumes a o face. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. A doua zi se pregatira. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. Atunci el intreba pe cal: — De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: — Aici suntem pe mosia unei scorpii. iara pe de alta parte — parlita. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. asa precum le vezi. ca si cand ajunsese la Gheonoaie. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe o parte. se dusera. facu proba. si dupa trei zile plecara mai departe. viind s-o goneasca de pe taramul ei. se pregatira iarasi. Cand auzira un urlet si o vajaietura cum nu mai auzisera ei pana atunci! — Fii gata. cu dansele nu este chip de a te bate. acum e timpul cand se da demancare fiarelor padurii si sunt adunate toate in curte. stapane. si maine. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. Aicea statura ei sa se odihneasca. sa trecem. si d-aia s-au facut lighioi. atunci ea zise: — Cu calul care il ai si cu vitejia ta. Se dusera acasa la dansa. noi insa sa ne silim. stapane. frumoase ca niste zane. Atunci. se pregatira de drum si porni. sora cu Gheonoaia. tinu masa trei zile de-a randul si ruga pe FatFrumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. mai zise calul. Fat-Frumos. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. raspunse Fat-Frumos. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. — Sa trecem. si. crez ca ai sa izbutesti. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. i-l puse la loc si indata se vindeca. nu pot sa traiasca la un loc. varsa foc si smoala. — Sa-ti traiasca calul. apoi suntem voinici. Scorpia. Si cand venea ea. blestemul parintilor le-a ajuns. si de coama mea. ei se pregateau sa treaca padurea. — Stapane. Trecand si peste hotarele scorpiei. unde Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca p-un calator. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. picioarele sa le tii lipite pe langa subtioara mea. ca iata se apropie zgripturoaica de Scorpie. strange chinga cat poti de mult. Gheonoaia. si intr-un minut fu aproape de padure. si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata. striga ea: — Stai. zise: — Stapane. cand era sa-i mai ia un cap. cand se revarsau zorile. si porni. Scorpia se ruga cu lacrimi ca sa o ierte. dacom putea. m-ai mancat tu pe mine. sa fim gata. si. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. Sa ne odihnim putin. ci ii spuse curat ce cauta.

Petrecu acolo vreme uitata. alergand dupa iepure. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. caci ziceau ca li se urase sezand tot singurele. lasandule suspinand si cu lacrimile in ochi. zise el. zise el. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. Se pregatira de plecare.deasupra padurii si tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. In cele mai de pe . in Valea Plangerii! ii zisera ele. fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. — Am trecut. Acolo gasi inca doua femei. trecuse in Valea Plangerii. Se grabira de se lasara in jos. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. iara el. uitandu-se cu mila la dansul. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta ei. nu bagase de seama ca. La insotirea lor. — Daca cautati ceea ce ziseti. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. de puteau umbla in tihna prin padure. si frumoasa. iara ele. zise el. si chiar tu. porni. carel usca pe de-a-ntregul. intr-o zi. pleca cu barba alba pana la brau. dar. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce. — Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos — mai alaltaieri am trecut pe aici. padurile se schimbasera in campii. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? — Cautam. suparat. precum si ale calului. Am sa-ti spun o vorba si. ca un fericit. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. ducandu-te. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. cu care il si nimeri. subtirica si dragalasa. sa te las jos si eu sa ma intorc. incet se deprinsera unii cu altii. caci nu va fi bine de el. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. in invalmaseala. alte orase. stapane. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. cu toata multumirea. simtind ca ii cam tremurau picioarele. si spunea tot ce stia. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de mama-sa. Luand iepurele. Locuitorii radeau de dansul. ii zisera sa nu mearga. suparat. — Ai trecut. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. dara nefericitul. — Asa sa fie. si de nu era doamna palatului afara. ii scapa ea. aci este. ci primi cu toata multumirea. Aici. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. dete o sageata. numai pe o vale. — Nu ne parasi. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. sa stii ca numai tu esti de vina. si primi asemenea raspunsuri. In cele mai de pe urma. ii prapadea negresit. se imbratisara cu femeile si. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. fara sa-l doara macar capul. ramai cu noi. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramase incremenit. d-abia atinse cu piciorul varful unui copac si deodata toata padurea se puse in miscare. si numai in vase de aur. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. caci ne zice gandul ca vei pieri. dete doua si nu-l nimeri. Incet. gatira o cina placuta. — Primesc. le imblanzi si le trimise la locul lor. ne temem ca nu te vei mai intoarce. Stapana era o zana nalta. Mai mult de bucurie ca au venit. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. alti oameni. si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei. daca vei primi tocmeala mea. Nu se putea dumeri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi. cu totul speriate. Ajungand la mosia Gheonoaiei. nefericitule. pe unde va voi. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. suparat. ca unul ce aceea si cauta. iubitule. de ti se facea parul maciuca pe cap. d-abia. Atunci descaleca si intra in palat. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. se lua dupa un iepure. una ca alta de tinere. urlau dobitoacele. orice ti se va intampla. calul ii zise: — Daca nu vrei sa ma asculti. cand. spune-o! — Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. dragele mele. de vei voi sa ramai macar un ceas. ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. ii zise: — Bine ai venit. erau surorile cele mai mari. se intorcea acasa. Opri pe dobitoace. Se desfata in palaturile cele aurite. si ajunse la imparatia tatane-sau. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. n-au fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. Trecea prin padure. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. de bucurie. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighioanele din padure). Iesea adesea la vanatoare. Dara ea. acolo gasira orase. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. Toate rugaciunile celor trei femei. fara a prinde de veste. pleca inainte. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedeau intr-insul. pe urma. ca sa nu ma mai duc niciodata. pe care i-o si aratara. te duc inapoi.

ridica capacul chichitei. Cum se duse . care tot sarea inaintea lui. infratindu-se. Cautand intr-o parte si in alta. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. si un glas slabanogit ii zise: — Bine ai venit. asa ranita. si eu ma prapadeam. cu lacrimi in ochi. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. el invata numai intr-o saptamana. intinse arcul si dete cu o sageata. In cele din urma. si. care era asa de bun vanator. de cand se bateau ursii in coade. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. dara in el nimic nu gasi. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. nu s-ar mai povesti. il puse de invata carte. ca de mai intarziai. incaleca indata si aidem! — Du-te sanatos. cum zicea el. ca de n-ar fi. lui ii fu mila sa o vaneze. era vanator mester si viteaz. pana sa vie filosofii cei vestiti. care. Dupa ce venira filosofii. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. se duse de nu o mai vazu. ofta si. Toti imparatii vecini i-au trimis daruri. cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Mai mincinos cine nu crede. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. grajdul in care gasise calul. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. fiindca nu se temea de primejdii. La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. Zana Muntilor Poveste A fost odata ca niciodata. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. ca eu ma intorc de unde am plecat. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. Cand se isca sfada intre dansii. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. il deschise. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. Intr-una din zile mergand la vanatoare. ocoli de vreo doua-trei ori. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa. ci o rani putin in aripa. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept.urma. Calul pleca ca sageata de iute. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. cercetand fiecare camara. ajunse la palaturile in care se nascuse. A fost odata un imparat foarte viteaz. calul ii saruta mana si ii zise: — Ramai sanatos. Dupa ce se mari. O palma ii trase Moartea lui. Daca poftesti sa mergi si dumneata. De cand se scria musca pe parete. care se uscase de se facuse carlig in chichita. incat se uita la dansul ca la soare. si cazu mort si indata se si facu tarana. cu barba alba pana la genunchi. In toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. nu gasi decat un tron odorogit. El era asa de silitor. invata si de la dansii cate in luna si in soare. asa se si facea. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. a dobandit fecior. el cauta vanaturi mari. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. vazu o turturica. stapane. se pogori apoi in pivnita. Cum se dete jos. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete.

de unde venea. cum vazu pe fiul de imparat. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. nici alta. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. dara cu smerenie. de este fata ori maritata. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. insa fiul lor se topea d-a-n-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui.turturica. Se intoarse acasa. Gainareasa. o sudoare rece il trecu. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. Cand. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. Dupa multe intrebari. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. nu stiu de ce. Cand. Vataful. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. ca ii tacaia inima. si se intoarse acasa. inghitind infruntarea. la hora din urma ce va juca. incotro era imparatia tatalui sau. cum sa dreaga. Apoi o lasa. sa le fiarba in ziua . Intr-o zi. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. pieri ca o naluca. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. Iara ea. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. dara nu cuteza sa spuie nimanui. In ziua aceea. cam razand. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. Imparateasa era asa de multumita. era tot cam gales. pentru vrednicia si curatenia ei. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. boiul si intelepciunea lui. voi sa o vaza si el. dara cu gandul era tot la dansa. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. si inima incepu sa-i tacaiasca. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. incat ochii tuturor ramase la dansa. daca era singura. si ea priimi. Dupa ce se intoarse acasa. Insa tocmai cand era sa se sparga nunta. insurandu-se. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. El insusi nu-si putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. iara el raspunse ca n-are nimic. o primi. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia acestei femei tinere. ii facu voia. nici una. nu zise nici carc. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. dara isi tinu firea. Feciorul de imparat nu mai era al sau. nu zise nimic si pleca. fiindca inima lui nu era de veselii. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. ea pieri de langa dansul din hora. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. Simti ca obrajii ii ard. unde nu voi sa se duca. il intreba ce are. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. Imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. dara cam pe sub mana. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. nu stiu cum. deodata. ca sa-i dea pricina. de parea ca o sa-i sparga pieptul. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. cand era cununia fiului de imparat. Ei nu-i venea la socoteala sa se arate lui aievea. simti. merse si fiul sau cu dansa. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. Nu stia insa cum sa faca. vazandul tot pe ganduri si trist. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. El isi pusese in gand ca. Tata-sau. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. rasera. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. ci se ingrija mai mult de fiul sau. Vorbira. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. ii zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar". Imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. Pleca ochii in jos. Ea cum veni. dara saraca. isi povestira fel de fel de lucruri.

Dupa ce puse la cale toate astea. ramasera ei in scaunul imparatiei. . daca se nomoli in smoala. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. aceea sa fie sotia lui. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. ocolira toata imparatia. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. aducandu-si aminte de dansa. dar intetita de rugaciunile imparatului. De asta data era gatita si mai frumos. ale imparatesei si ale fiului lor. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. cazu la pat si zacea. Ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. Maiastra. de va lua de barbat un om de pe pamant. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. fara sa fie trasa de cai. Nu mai ramase decat gainareasa. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. La nici una nu se potrivi. fara sa-i poata ajuta cineva. Era turnat pe piciorul ei. Cand il trase la calcai. se duse la nunta. apoi. si iara se prinse langa dansul. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. carele in scurt timp se facu sanatos. mama. ca el ranise o turturica. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit.nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. pieri ca o maiastra de langa dansul. si la care s-o potrivi. toata puterea ei piere.Iata. Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. numai si tu sa ma iubesti. Atunci feciorul imparatului trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. pare ca fu de acolo. cercara toate femeile condurul. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. si ca acea turturica era ea. pentru dragostea ta. si cum o vazu striga: . ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. batu de trei ori in palme. veni. Dupa aceea iesi la scara. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului.Asta este. Se dusera deci. Mai spuse ca. desi tagaduia. ma lepad de puterea mea cea maiastra. De cum incepu hora. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. ba. pe care o uitasera. Feciorul de imparat cum auzi. spre a-l putea vedea mai adesea. si la nici una nu se potrivi. credinciosii lui. dar la dansa. precum te iubesc si eu. porunci sa i-o aduca. avea niste haine de la soare te puteai uita. dara imparateasa. si iata o carucioara. Si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. Ea. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui.

il scoase din sicriu si. El petrecea singur singurel. ce sa vaza in el? Un copilas cam de vreo doua luni.Fatul meu. de cand scria musca pe perete. pusnicul. indata lua si dete copilului si. si iata ca veni un cal cu aripi si. si dupa ce zise cateva vorbe de rugaciune. Cu must de vita crescu copilul. precum ma vezi. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si calcaiul tot ramanea gol si se urca in slava cerului si tot i se parea ca este usor. si iata. se duse la vita si cu mare mahnire vazu ca ea se uscase. dar. Statu putin de cugeta. dragul tatei. luandu-si ramas bun de la fiul sau cel de suflet. mai mincinos care nu crede. si veni racnind si. Sa nu te sperii. Deodata rasari dintr-un colt al chiliei sale o vita si numaidecat crescu si se inalta pana la streasina. vazu ca vine pe apa un sicrias smolit bine. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat. Pusnicul cauta la dansa si vazu struguri. il scutura. asa se si intampla. si-aduse aminte de vorbele batranului si se sui in pod. Cand il deschise. Iara daca se mai mari copilul. cum il lua in brate. plangand la mormant. altii agurida si altii in floare. si afla ca. unii copti. pusnicul se apuca si-l invata sa citeasca. Pusnicul vroia din toata inima sa creasca pruncul. Dupa cum zise batranul. . nu s-ar mai povesti. ii sapa groapa cu unghiile sale. ca nu suntem de cand cu basmele. care curgea pe aproape de coliba lui. Dar intr-o zi. altii parguiti. ci te-am prins pe garla. A treia zi. stand inainte-i. copilul tacu. Vecinii sai erau fiarele padurilor. un pustnic.se bucura din tot sufletul. Dupa ce vei ramanea singur. intra in apa si. Apoi indata veni un leu groaznic. sunt batran. Si asa era de bun la suflet incat toate dobitoacele i se inchinau cand se intalneau cu dansul. si tu vei trage pamant peste mine. sa te sui in pod. sa iei fraul. ca de n-ar fi. cum vazu pe batran mort. A fost odata. cu o prajina. se scula de pe mormant cu inima zdrobita de durere.Fat-Frumos cu parul de aur basm romanesc A fost odata ca niciodata. nevoie mare. si auzi un oracait iesind dintr-insul. Daca voi adormi somnul cel vecinic. simt ca slabesc din ce in ce. trase sicriasul la margine. intr-o pustie mare. iar fiul il ingropa. chema pusnicul pe copil si-i zise: . A treia zi foamea ii aduse aminte ca era dator sa traiasca. ma duc pe lumea cealalta. leul imi va face groapa. sa bagi de seama ca o sa vie un leu. de azi in trei zile. si ramase acolo trei zile si trei nopti. il podidi un plans ce nu se mai putea sfarsi. ci suntem de cand cu minciunile. vazand ca-i mananca. se duse pusnicul la marginea garlei. atunci. Intr-una din zile. care o sa-l cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea in tot trupul meu. sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat. se culca si dormi somnul cel lung. De mostenire n-am ce sa-ti las. pana incepu sa manance si cate altceva. sa-l scuturi. unde gasi fraul. decat un frau de cal. cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca. si indata va veni un cal la asta chemare si te va invata ce sa faci.

El baga bine de seama aceste vorbe. intr-unul din tronurile casei. mai dedandu-se cu lumea si obicinuindu-se a trai in huietul ce innabuseste orasele. il puse sa lucreze pamantul. caci aici. trebuie sa stii. ramai tu aici. ciudandu-se ca nu stia cum sa le intrebuinteze.Dar el nu voi. si asa facu. Intr-o zi. si se duse.Cum? intreba baiatul. dar. Fat-Frumos lua in cap tot ce-l invata gradinarul. noi ne vom duce sa locuim unde sunt multi oameni ca dumneata. calare pe calul lui cel cu aripi. iar ele se uitau cu jind la dansul si-i zisera: . se cam spaimanta copilul de atata zgomot si umbla tot cu frica. macar. ii mai zise calul.Sa mergem. aceluia i se face parul de aur. Iesind din baie. stapane. Insa cand lipsira ele o data de acasa. dar in camera cu baia sa nu intre. el intra si lua aminte la toate cate ii zisese calul. stapane? Copilul spuse calului din cuvant in cuvant toata intamplarea cu moartea batranului. imbarbatandu-l. . ca sa le dea de stire lor si sa se intoarca degraba. unde sa ne facem o coliba. zanele au plecat la o sarbatoare. cauta sa se bage argat la dansele. nu prea voiau sa-l ia in slujba. in una din case. De aici. Ochi si legatura cu hainele puse cu ingrijire intr-un tron. si se duse pana ce ajunse pe taramul unor zane. caci asa-l sfatuise calul sa faca. zanele aveau o legatura cu trei randuri de haine. el lua si legatura cu hainele si o porni la sanatoasa. luand cu sine calul sau. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele nu sunt la loc.Ce poruncesti. sunt multi oameni ca mine si ca tata? Si o sa traim in mijlocul lor? . Dupa ce ajunse la zane. il primi. nu mai este. raspunse copilul cu bucurie. trebuie sa mergem noi la dansii. Dupa ce se puse imparatul la masa. intreba copilul. Imparatul se mira de aceasta fapta si chema sfatul imparatiei sa-i ghiceasca ce pilda sa fie asta. cand era sa puie mana pe dansul. daca-i asa. Gradinarul nu prea voia sa-l asculte. Atunci ele ii zisera: . in minut ce va auzi ceva zgomot in cameruta cu baia. venira si fetele si adusera fiecare cate un pepene pe tipsie de aur si il pusera dinaintea imparatului. sa rupa o sindrila din streasina casei. se imbraca si porni. Iar daca-i spuse ca trebuie sa fie imbracat. scoase niste haine pe care le imbraca. .Vezi. el chema calul si-i da ajutor.Negresit. . si de cate ori avea cate ceva greu de facut. cum ca. . care mi-a fost dat. curge aur. dinaintea astui mormant. el ramase cam pe ganduri. si apoi copilul incaleca pe dansul. ci le opri si le lua in locul simbriei ce-i datorau zanele. incepura casele.Atunci. fiindca n-au ce cauta p-aici.zise: . fiindca ele stiau ca e aproape sa inceapa a curge aceasta apa de aur. incai fii bun de ne da hainele. dar sa mergem intr-alta parte.Ei nu vin. pe care le pastrau cu ingrijire. Iar calul ii raspunse: . care erau in numar de trei. zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinza. Dupa ce ajunse in orasul cel mai de aproape si se vazu intre multimea de oameni furnicand in sus si in jos. sa scuture. Si dupa ce sezu acolo cateva zile. sa care apa. Ii mai spuse sa vaza ca. si avura grija sa porunceasca argatului ca. si asa multa grija ii dase trebile imparatiei. pleca. cu care zbura ca vantul si se ducea ca gandul. si dupa ce baga mana. Zanele. se luara dupa dansul si-l urmarira din loc in loc. calul insa il invata.Asa par frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos. Cum il vazura scapat. fiindca ceilalti oameni nu umbla asa goi. Calul adesea venea pe la domnul sau. ca sa-ti faci si tu un capatai. tatal. fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duca fiecare cate un pepene din care-i alesese sa fie dusi la masa imparatului. Intr-una din zile. cum de ne amagisi? Arata-ne. el trecu hotarele lor si apoi statu. si cand vazu minunea asta. intr-o zi hotarata. stapanul sau. sa ude florile. ii raspunse calul.Nu asa. si zanele indata se intoarsera acasa. sa deretice. incat se auzi pana la zane. Atunci el isi rasfira parul pe spinare. dar. curtea si gradina a se cutremura asa de groaznic. la alte zane. incat uitase de fete si ca trebuie sa le marite. si calul ii zise sa bage mana in urechea lui stanga. mirandu-se de frumusetea caselor si de tot ce vedea. cu mine. pana ce. Dar calul. bagand insa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. sa-ti vedem parul. dupa multa rugaciune.Iata-ma aici singur. Si daca se . Calul ii zise sa se scalde. isi puse o basica in cap si se duse de se ruga de gradinarul imparatului ca sa-l primeasca argat la gradina imparateasca. se duse intr-un oras. nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. chema numaidecat pe cal. ii zise: . Imparatul avea trei fete. dar se induplecara la rugaciunile lui si-l primira. insa. si intr-o zi ii zise sa bage bine de seama.Ah! Fecior de lele ce esti. si cine se scalda intai. Zanele-i dasera voie sa umble prin toate casele. il invata ca sa curete pomii si brazdele de buruieni. deocamdata. stapane? Aici toate sunt cu randuiala lor! De aceea. Fiul pusnicului pandea. zanele aveau o baie in care la cativa ani. de ce nu vin si ei pe la noi? . si ii zise: . Cum calca peste pragul portii.

incepu sa dreaga ceea ce stricase. descaleca. dar. Dar fata cea mica a imparatului nu se duse. Iar ea. isi lasa parul pe spate. incepu a alerga prin gradini in toate partile. vazand pe fiica-sa tot trista. Se facu intrebare. si incepu a-i spune de cutare. dar el nu cuteza. imbraca hainele numite: cu soarele in piept. si se afla ca a mai ramas un argat de la gradinarie. zise: . ii raspunsera. fu oprit de fata cea mica a imparatului. si slugile. Trecu si gradinarul. abia putu face ceva care sa mai semene a gradina. se imbraca cu un rand de haine zis campul cu florile.sa pana la hotarele imparatiei sale celei noi. si vizitiii si randasii. oare daca n-a mai ramas cineva netrecut. luna in spate si doi luceferi in umeri. chema calul. Ea acum nu mai voia sa iasa afara nici din casa. si chiar de-a doua zi. ii dete un pumn de galbeni si-i trimise raspuns sa nu se atinga de bietul argat. ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic intr-insa. incat p-aci era sa-l bata. din cele luate de la zane. s-o marite. ci ramase acasa. vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul. Gradinarul se puse iara pe munca si dadu gradina gata in patru saptamani. si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar de aur ce-l va tine in mana. Atunci chema si pe argatul cel cheles si-i zise sa treaca si dansul. Calul cu Fat-Frumos strica toata gradina si. Si daca vazu asa. vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii. Multi credeau ca fata n-are voie sa se marite. Insa un boier batran zise sa treaca si oamenii curtii. dar. si era atat de suparat. Nu mult dupa aceasta. Dete. pe unde sa treaca toti fiii de imparat si de boieri. pilda asta inseamna varsta fetelor mariei-tale. si bucatarul cel mare. pleca imparatul cu toata curtea. . Veseliile tinura ca si la sora-sa cea mare. Dar fata de imparat ii dete porunca sa ierte pe bietul argat. voind sa-l carpeasca. Imparatul facuse o vanatoare mare si. fiindca scapase de o mare primejdie. le lega si le trimise imparatesei celei mici. Fat-Frumos. al doilea era tocmai bun de mancare si al treilea dase in copt. bocindu-se. si dupa acela s-o dea imparatul. de cutare si de cutare fiu de imparat. numai fiica sa ramase. Hotari. batu in geam si ceru gradinarului sa-i trimita nitele flori. facu gradina la loc. cand vazu ca veselia lui facuse paguba.Sa treaca si acesta. sa traiesti multi ani. fata nu lovi pe nici unul. Imparatul se luase de ganduri. si le trimise. Cand baga de seama ca iar faramase tot. chema calul si. care ceruse flori si care ii trimise doi pumni de bani. care privea de la fereastra toate acestea. isi puse toate silintele si. croi din nou. care-i paru mai frumos. . si ca a sosit timpul de a le da la casa lor. Asa si se facu. Dar fiica imparatului.aduna sfatul. Si dupa ce sfarsi veseliile. vazandu-se iara singur.Imparate. incaleca. Toti trecura. Fat-Frumos. gradinarul. se imbraca cu hainele sale de argat si incepu a drege ceea ce stricase. la o masa infricosata ce pregatise acolo. Cand veni acasa gradinarul si vazu stricaciunea. Ca si la intaia data. dar fata nu lovi pe nici unul. caci odaia ei da in gradina. incaleca si calca toata gradina. se lua de ganduri si incepu a certa pe argat de neangrijire. fiindca el nu se putea veseli decat cu bidiviul sau. fara sa fi bagat de seama ca fiica imparatului il vede de pe fereastra. vesel de un dar asa de frumos. Atunci gradinarul. isi chema calul. Se apuca dar. fata imparatului cea mijlocie isi alese si ea un fecior de imparat si-l lua de barbat. ca sa petreaca pe fiica. dupa ce-si lasa parul lui de aur pe spate. dar degeaba. isi lasa parul de aur pe spate. daca primi florile. iar daca fu silit sa treaca. fiica imparatului batu iara in geam si ceru flori. Gradinarul da din colt in colt si nu stia ce sa faca. sfoara in tara de aceasta hotarare. in trei saptamaini. apoi are sa fie zdrobit in bataie si gonit. se imbraca iute cu hainele lui cele de argat si nu stia de unde sa inceapa reparatia. Toti curtenii se dusera la chemarea imparatului. iar argatului dete fagaduinta ca de se va mai intampla una ca asta. care abia scapasera de copitele calului cu aripi. dupa ce vazu ca unul se cam trecuse. pentru care ii si dadu trei pumni de galbeni. se imbraca cu hainele sale cele proaste si. si vataful. in cele mai de pe urma. Dar ea nu voi sa auda de nici unul. un argat chel . iar la sfarsitul veseliilor.Un foisor cu poarta pe dedesubt. argatul de la gradina. si. imparatul chema sfatul si boierii si ii intreba: ce sa faca? . cand veni si vazu acea mare paguba. ca sa serbeze mantuirea sa. taie pepenii si. Argatul gradinii se vazu iara singur. incat nu mai era chip de a o drege. Se dete sfoara in tara ca este hotararea imparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. incaleca calul si-l incurca prin gradina. se facu mare nunta imparateasca. incepura a veni petitori de la cutare si de la cutare fecior de imparat. fu petrecuta si ea pana la hotarele imparatiei sale. el incepu a se vaicari. Atunci imparatul hotari sa le marite. zise imparatul. cata si mai gasi vreo doua floricele. prefacandu-se de asta data ca este bolnava. Gradinarul facu ce facu si aduna de prin colturi cateva floricele. Mania gradinarului trecu orice hotare. Numai fiica imparatului cea mai mica ramase acasa. si in patru saptamaini. pre toti boierii si slujitorii curtii. se imbraca cu alte haine numit: cerul cu stelele. Iara dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de imparat. Dar cand voi sa-i dea pe foi pentru neingrijirea lui. voind sa se veseleasca si dansul. deci. Iar daca vazu aceasta. ridica un chiosc in padurea aceea si chema.

si ca au si ajuns la hotarele imparatiei sale. zise: . plin de mahnire. Fat-Frumos scoase iapa din noroi. cum se taia. care iar fugi. si unde trasni o data in mijlocul lor. Fu si de asta data de ras si de bataie de joc. Il lasara inapoi. si apoi ii oropsi pe amandoi. Atunci puse de a doua oara sa treaca lumea. Fat-Frumos. tragand-o cand de coada. ii primi sa locuiasca in curtea palatului.Duceti-va de scoateti si pe nevoiasul acela din noroi. unde astepta sa vaza ce s-o intampla. s-a plecat la sfatul imparatiei si i-a dat lui. iata.Du-te dinaintea mea. nemernicilor ce sunteti! Dar. si cum era cu voie buna. zicandu-i: . se indupleca si porunci sa-l lase sa care si el macar apa pentru ostire. de mila. si veni veste la imparatul ca vrajmasii lui. Un bordei intr-un colt al curtii li se dete spre locuinta. Fat-Frumos porni si el. cand auzi hotararea vecinilor sai. pleca inainte. Imparatul. incat oastea vrajmasa intreaga o lua la fuga. tinandu-se cu mainile de cap. se repezi din varful muntelui asupra ei. si nici ca avea incotro. Inauntru insa. Caci nu putea sa se invoiasca a da pe fie-sa dupa dansul. fata-l lovi cu marul! Argatul incepu a tipa si a fugi. se repezi din munte si-i puse pe goana. vazand ca oastea vrajmasa este mai mare la numar si mai tare. Pe drum. cand vazu ca ostirea vrajmasa era sa ia in goana pre a imparatului. intalni iarasi pe Fat-Frumos prefacut in argat. nesocotito. calul cu aripi le aduse frumusetile lumii. Imparatul simti mare durere. care venisera in petit la fiica cea mica. si zise ca i-a spart capul. facand haz de dansul cum se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi. cand l-a vazut ostirea ca iara se innamolise si nu putea sa-si scoata iapa din noroi. Amandoi ginerii imparatului se sculara cu oaste si venira in ajutorul sau. muncind sa-si scoata iapa din noroi. si. iara-si lua vorba inapoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. prefacut in Fat-Frumos. luna in spate si doi luceferi in umeri.trecu. in dreapta si in stanga. Se pregatira si pornira. unde i se nomolise iapa si unde se muncea sa o scoata. Nunta se facu in tacere. iara Fat-Frumos. si trecura inainte. isi lasa parul de aur pe spate. si se taiau unii pre altii fara de nici o mila. Ostirea-l ajunse intr-o mlastina. se si sui intr-un munte apropiat. Toate slugile imparatului radeau de dansul. pana ce simti ca-i slabesc vederile. cu hainele lui proaste si calare pe o martoaga schioapa. si iara porunci ostasilor sa scoata din noroi pe nevoiasul de sacagiu. iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici. Fat-Frumos. iar argatul se facu sacagiul curtii. si taia. ca sa vaza care parte este mai tare. si nici nu voia sa stie si sa corespunda cu dansii. s-au ridicat asupra lui. cat frunza si iarba. Imparatul se intoarse iara vesel. Se intalnira ostile si se lovira de trei parti. Ostile. si planse. Fat-Frumos insa-i gonea . si se invoira intre dansii ca sa porneasca oaste mare impotriva lui. un plans il napadi. stralucirea hainelor sale si zborul calului sau. dar el ajunse si acum mai inainte la locul de lupta. porni iara cu iapa lui. si porni la campul bataliei. din pricina ta mi se tulbura linistea. N-apucara sa se aseze bine. apucand drumul fiecare incotro vedea cu ochii. cand trecu. nu mai voi sa va vaz in ochii mei. Asa spaima le dete iuteala. Iara imparatul se intoarse vesel acasa. Imparatul se mahni pana in fundul inimii sale. incat se ingrozira de nu mai stiau ce fac. se imprastiau ca puii de potarniche si fugeau de-si rupeau gaturile. iar Fat-Frumos. Rasera ostirea si imparatul. Fat-Frumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe imparatul a-i da voie sa mearga si el la batalie. calare pe calul cu aripi si imbracat cu hainele lui cele cu cerul cu stelele. nu era in palatul imparatului ceea ce era in bordeiul lor. tot pe martoaga lui. se imbraca cu hainele: campul cu florile. unde se repezi o data Fat-Frumos din munte ca un fulger. cu ostire si mai mare. Fiii de imparat. isi chema calul sau. fiindca fiica imparatului alesese pe cheles. si ca un vartej se intorcea prin mijlocul ei cu palosul in mana. cand de picioare. ajungand. incaleca calul si intr-un minut fu iarasi pe munte. se si lovira. fiindca. de sila.Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu e de crezut sa fi ales tocmai pe chelesul asta. Iara el era impacat cu cugetul sau de izbandele sale. Daca vazu imparatul ca si de-a treia oara tot chelesul a fost lovit. Ostile detera in tampene si in surle si se lovira. desi era lovit cu marul. cum vazu una ca aceasta. o goni. atata numai ca. Imparatul. insa ce sa faca? Se pregati de razboi. zise la cativa: . si iara fu huiduit. dupa mai multe rugaciuni. Iar cand fu catre seara. insa. iara se ruga sa-l lase si pe dansul sa mearga. Se gati dara si el de razboi si pleca s-o intalneasca. Apoi isi stranse si dansul toata oastea sa si porni la batalie. Imparatul. atata erau de inversunati ostasii. Iara dupa ce trecu toata oastea. se imbraca cu hainele cele cu soarele in piept. si de-a doua oara fiica-sa lovi cu marul in cap tot pe cheles. pe fiica-sa. dara daca dobandi voia. cand auzi ca vrajmasii se ridica de-a treia oara cu oaste si mai mare. nu se mai vazura dansii. cand de cap. si toate murdariile le aruncau pe bordeiul lui. daca ajunsera. cu ginerii cei mai mari ai sai. Dupa ce. insa. se-mbufnara de rusinea ce au patit.

care ia zis ca. . Dupa ce se insanatosi. si in toata imparatia se facu bucurie mare si masa imparateasca. ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut face nimic ginerii mei ceilalti. apoi se intoarsera acasa.Eu. cei doi mai mari singuri. daca voieste sa aiba lapte de capra rosie. el este adus de barbatul meu. si nimeni nu putu sa-i dea nici un ajutor. Cei doi gineri se socotira ca lor. Imparatul ii raspunse: . si scoala pe cei doi oaspeti care sed d-a dreapta si d-a stanga mariei tale. Eram si eu p-acolo si caram mereu la vatra lemne cu frigarea. adauga iute imparatul. spuse ca a vazut in vis un batran. tu esti acela care ne-ai ajutat? . ia acest lapte. .Apoi. ginerii sai pornira cu totii. si ca. izbaviti de primejdie.Ba nu. o sa-mi poata ajuta? Si apoi. dupa ce lauda pe fiica-sa pentru alegerea sa cea buna. cauta-i si vei vedea ca sunt insemnati cu pecetea in spinare. se scula Fat. dara la el ba. cand se intorcea. Se intoarsera. Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de imparat la batalie.Tata. fu de a slobozi pe cumnatii sai. si ii dete naframa sa ca sa se lege. Imparatul. Pe cand se veseleau mesenii si se chefuiau. zicand pe drum: . asa te rog. Cand venira. care visase ca-i va veni vederea.Ce lucru bun a facut nataraul tau de barbat. numai unge-te. Iara daca sosira acasa. il facem nebun. simti ca pare ca incepuse a zari ca prin sita. prefacandu-se ca nu-i cunoaste. robii pot sedea cu stapanii lor la masa? . Fat. incat la soare te puteai uita. dar nu-i ajuta la nimic.Cum a ajuns naframa mea in mainile tale? intreba imparatul. Cum il vazura mesenii. marite imparate. daca nu te vei arata asa cum era atunci acela caruia am dat naframa. sa se zica ca sunt robii lui si sa rabde ca sa le puna pecetea lui pe spinarea lor. se dete jos din scaunul imparatiei si ridica in el pe ginerele sau. Imparatul il vazu sangerat la mana. se duse de se imbraca cu hainele cele mai frumoase . caci ei sunt robii mei. indata se ridicara si se minunara: Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor. mie mi-ai dat-o. rugandu-se de iertare. se imbraca in haine de cioban si iesi inaintea cumnatilor sai cu o cofa plina de lapte de oi. imparatul cazu la boala de ochi si orbi. Iar catre sfarsitul mesei. . vazu cat se poate de bine. pentru care capatai: . si ca il duce la imparatul. Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele fura adusi. Auzind astfel. deci. intreba: . se lasara deci de le puse pecetea lui in spinare si apoi luara laptele si-l adusera. nu vam zis ca nu aveti voie a va mai arata inaintea fetei mele? Cum ai cutezat sa calci porunca mea? . la imparatul. daca se scula din somn imparatul. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la razboi. dupa rugaciunea lor. ticalosul. Cum auzira ginerii imparatului.si-i taia ca pe niste foi.Nu. Dara ciobanul le raspunse ca laptele nu-l da pe bani. si marturisira ca asa este. ii detera laptele. se indupleca si lua laptele ce-i aduse. si. apa cu ciurul si glume cu caldarea. o bagara pe maneca. si tocmai el. primi si pe Fat-Frumos sa seaza in coada mesei. fa-mi si mie dreptate. se unse si a doua zi. marite imparate. Ei se cercara a-i da bani.Apoi.Nu te crez. pentru ca sunt imparati si gineri de imparat. asa te rog.De va incerca nerodul sa ne zica ceva.Frumos. Intr-una din zile. si tot noi vom fi mai crezuti decat dansul. unge-te cu dansul. n-o sa le pese de nimic. . va dobandi vedere. daca vazu ca atata de mult se roaga fiica sa. isi lasa parul pe spate si se infatisa imparatului si la toata adunarea. nicidecum. si el sa le dea laptele. care m-au ajutat asa de mult in razboaie. fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase a merge macar impreuna cu dansii. indata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta in picioare. gasi capre rosii salbatice. gasira iara pe Fat-Frumos in noroi cu iapa. iara el cea dintai treaba ce facu. daca se va spala la ochi si daca va bea lapte de capra rosie salbatica. apoi se unse cu dansul la ochi o zi. si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul rob.Frumos si. Iara Fat-Frumos chema calul si merse cu dansul spre smarcuri. si fiindca lumea te stie de om drept. Ei il intrebara: "lapte are acolo?" Iara el le raspunse "da". Imparatul. si. macar ca el are gand sa se duca si sa nu mai dea pe la dansii. le mulse si. daca este asa. cu marea sa mirare. raspunse imparatul.Marite imparate.Ma supui la orice pedeapsa vei binevoi sa-mi faci. Atunci el se scula de la masa. se unse la ochi si bau. daca este asa. si ca sa ma crezi. tata. . si daca se mai unse si a treia zi. Dupa aceea. si iara il scoasera. veni si fie-sa cea mai mica la imparatul si-i zise: . daca va da cu acel lapte la ochi. dete o masa la toti boierii si sfetnicii imparatiei si.

El era foarte mahnit ca. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Si astfel. aide. Greuceanu basm romanesc A fost odata ca niciodata. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. bietii oameni. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. aide. Infatisandu-se la imparatul. Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. imparatul insa se tinu de cuvant. incat le mai veni nitica inima. ajunge la curtea imparateasca. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. de cand se bateau ursii in coade. atatea ii povesti. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. infratindu-se. nu s-ar mai povesti. ce se razgandi. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit.Un naparstoc de ciorba Si-o sfanta de cociorba Pentru cei ce-s lunga-vorba. iara de nu. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. si cand la treaba. in zilele lui. incat l-a facut sa-i ierte. De cand se scria musca pe parete. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. Pe vremea aceea. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. hat in sus. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. ca numai isi lua inima in dinti. . A fost odata un imparat si se numea imparatul Rosu. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. Ei erau tristi. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. ca de n-ar fi. hat in jos. ceea ce si facura. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. ce se gandi. acela sa stie ca i se va taia capul. Asta sa fie in norocul meu. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. poftorindu-si unele ca acestea. vezi ca nu toate mustele fac miere. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. Mai mincinos cine nu crede.

dupa ce se imbratisara. si preste cateva zile si pleca. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. sa se stie ca unul din ei este pierit". Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. merse. gasind cutitul curat. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. si stiu ca cu moarte au murit. aici se oprira. Asteptand Greuceanu acolo. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. Fata cea mica zise: . cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. raspunse imparatul. umbland mai multa vreme in sec. Indata dupa plecarea Greuceanului. ca sa vina sa vaza minunea. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. din cele ce auzise. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. chiar de as sti ca voi pieri. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. fiind cel mai mare mester de pe pamant. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. departata. Dar fii-mi milostiv si mana de ajutor. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. merse cale lunga. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. iesind fata de zmeu cea mare si. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurulpamantului si se sfatuira. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. Se invoira. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. Aici se oprira si poposira. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc.Maiculita si surioara. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. nici o cirta din hotararea mea. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. Acest faur. cu care era frate de cruce. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. se intoarse la locul de despartire si. Facandu-se porumbel. uitandu-se. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. Fratele Greuceanului. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. Ochii ei nu seamana a fi de pasare. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer.Dragul meu Greucene. la mine partinire nu este scris. pentru nesocotita lor indrazneala. era si nazdravan. Si. se puse a-l astepta acolo cu bucurie. pana ce li se facu calea cruci. Daca ajunse aici. si mai lunga. asezate unde-si intarcase dracul copiii. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorbite de dansul. Iara Greuceanu se duse.Marite doamne. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. Mai nainte d-a se desparti. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. si plansera ca niste copii. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. Si aceasta nu pentru altceva. iata mare.Aceasta izbanda o lua drept semn bun. marite doamne. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. Si eu. Atunci. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. nu pot sa schimb nici o iota. si apoi se despartira. ajungand calul la marginea . mergand a doua oara la imparatul. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. . marite imparate.Fie. Cum se vede treaba. si Greuceanu.

doara de Greuceanu de Aur. zise: . ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. zmeul ii zise: . Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. Cand. si unde racni: . apoi ii taie degetul si-l lua la sine. zise: . in puterea noptii. veni si fratele cel mare al zmeului. Greuceanu. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. Iara el. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. si cand ajunse la capul podului.Ah. alta sa culeaga si cateva pere. ori in lupta sa ne luptam. mancare-ar lupii carnea calului. toate starvurile. in suliti sa ne lovim. dupa fagaduiala. corbule.Ah. Zise si Greuceanu: . aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. Oamenii. unde ridica. Dete corbului.Ba in lupta. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. Acolo inauntru sunt inchise. si se luptara. Aduse si Greuceanu pe zmeu si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. nene. si. pasare cernita. dara acesta.Spune-mi. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. ingana verzi si uscate. nene. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. El zise ca si frate-sau.Vino. iesind si Greuceanu de sub pod. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. in sabii sa ne taiem. Si se luptara. ii reteza capul. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. Se codea zmeul. numai de Greuceanu de Aur. caci insetosasera.In Codru Verde este o cula. Apoi. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare.Spune-mi-vei ori nu. bagand de seama ce are de gand zmeul. spre a-si mai momi foamea. [de] catranit ce era. Atunci. auzind. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. eu tot le voi gasi.podului. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. tocmai cand el nu se astepta. unde ai ascuns tu soarele si luna. Si vazandu-l. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. iara pana una. si ostenira. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. si inca si capul reteza-ti-l-voi. Dara zmeul. dara Greuceanu ii mai zise: .Corbule. nevoie mare. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. se puse sa se odihneasca. sarind repede. ca e mai dreapta. Iesind de sub pod. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. ca un tartor. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. se puse iarasi de se odihni. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. Dara Greuceanu. pana ce ajunse vremea la namiezi. iesi pe pod si striga: . Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. Si unde mi-aduse. . caci azi nu mai ai scapare din mana mea. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. ii zise: . mare. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. si. vino sa ne batem. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. o lua la drum. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. Cand despre zori. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. In cale. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. sau in lupta sa ne luptam. venea tat-al zmeilor. intorcandu-se inapoi. imputernicindu-se. multumit ca a scos la bun capat slujba. . Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. maniindu-se. si stranse zmeul pe Greuceanu o data. se imbratisara si.Deh! zmeule viteaz. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. dete peste un par plin de pere de aur. zmeule viteaz. Atunci zmeul. unde venea. se lua la tranta si cu acest zmeu. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. corbule.Corbule. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. tinandu-l asa. ca sa mai rasufle si caii. Auzind corbul aceste cuvinte. o data pe zmeu. zmeule spurcat. de-i parai oasele. in sabii sa ne taiem. Apoi ii zise: .

il intepeni bine. si avea de ce sa fie catranita si amarata: ca nu mai avea nici sot. asezandu-se in marginea drumului. zicand: . Apoi. pana ce li se infurci calea. diavolul ii fura palosul.Mai. iara el ramase mai in urma. nici gineri. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. ca si din tulpina florii. . decat praf si cenuse. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier.Sa ne oprim aici nitel. du-te de ti-l cauta. ti-ai pierdut cuiul. apoi.Greuceanu. inapoi si spune-mi ce vezi. Faurul-pamantului. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. Apoi tot el zise Greuceanului: . Greuceanu sarind din caruta. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. apoi. ii raspunse el. iara frate-sau incremeni de mirare. Cand. frate. ce sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. se urca in caruta. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. Fratele Greuceanului zise: . iata un nor vine dupa noi ca un vartej. incalecara si plecara la drum. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. Ascultati acum si va minunati. de patania bietului Greuceanu. Pe urma lor iaca si zmeoaica. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. Apoi. merse. Inaintand el alene. Greucene. era si el om ca toti oamenii. Impielitatul stia ca Greuceanu. Acum insa n-avea ce le mai face. din greseala. cum descalecara. si umplu vazduhul de un miros gretos. Dupa ce fura gata. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. Si scapand si d-aceasta pacoste. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. ce arsese in foc de sarea scantei din el. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. . mai facand un vant cailor. Merse. Aci se oprira si poposira.Ia te uita. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat.Ce sa vaz. nestiind ce sunt toate acestea. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. precum ai mancat si pre barbatul meu. vericule. se inchise in fauriste. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. rasturnat in caruta. nici fete. boieri d-voastra. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. isi uita acolo palosul. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. De-i ajungea. frate. ci zise ca le va culege el. tragand palosul. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. frate. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. ca sa ne mai odihnim caisorii. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. raspunse Greuceanu. repede ca vantul. zise fratina-sau: . Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si primeasca rasplata. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. ajunsera la Faurul-paman Aci. Si nimic nu mai ramase din acel par. sufla asupra lor si le dete duh de viata.Ma mancasi fripta. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. se invoi a se odihni. Iara cand el isi cauta cuiul. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. Ea.Asa sa facem. dara. fara palos. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. Puterea .

vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. zise el. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. cu gand ca. Acesta. de ce da. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. acesta nu stia intre care sa aleaga.Sunt gata. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. Mult ai asteptat. cum auzi de una ca aceasta. si va povestii d-voastra asa. De cate ori da. Imparatul il chema. . dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. pana ce ajunse la stana de piatra. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. da-mi palosul ce mi-ai furat. Pe cand se pregatea la curte. vazandu-i si palosul.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. . zorind sa se faca mai curand nunta. lucru fiind sfarsit. Imparatul il asculta. Piatra nici ca se clinti din loc macar. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. zise el. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. caci de unde nu. nene. Ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. Iara buzduganul. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. a lovi in stana de se cutremura pamantul. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. si unde incepu. marite imparate. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. si dete. si mai taragai lucrurile. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. .. spre a ne intelege la cuvinte. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. daca se va cununa odata cu fata imparatului. toata lumea stie ca esti om drept. si dete. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. cata prin pulberea ce mai ramasese. Sfetnicul cel palavatic. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. praful nu se alege de tine. Imparatul il crezu. Pricepu el ca nu e lucru curat. Il lua si. . mai asteapta. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. fara nici o clipa de odihna. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. Si eu incalecai p-o sea. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu.lui in palos era. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. infatisandu-se la imparatul. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta.Imparate prealuminate. Primi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. Credea ca acesta sa fie Greuceanu.. zise el. ca n-are ce-i mai face. veni si se infatisa iarasi la imparatul. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta d-alea imparatestile. fara palos era necunoscut. dobandi iertare si de la imparatul. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. Si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. pana o facu pulbere. d-aia isi intetea loviturile. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca.

sta acolo pana sa se gateasca mancarea. Pe langa acestea. stete sa conaceasca intr-o dumbrava frumoasa. Acesta. de cand se bateau ursii in coade. a ridicat si o monastire de care sa se duca pomina.Eu vaz. Acum sa se duca fiul meu cel mai mare. iara feciorul cel mare al imparatului se gati de drum. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. porunca dete ca in toate bisericile sa se faca rugaciuni si privegheri. nu s-ar mai povesti. Iara a treia noapte visa imparatul ca daca va aduce cineva pasarea maiastra de pe taramul celalalt si sa-i aseze cuibul in turn. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Copiii tacura si se supusera. se va putea face monastirea desavarsit. dupa ce se gati si isi lua merinde de drum. Atunci vulpoiul facu un semn asupra lui si il schimba in stana de piatra. "Cum se poate. A impodobit-o cu aur. caci turnul se surpa.Pasarea maiastra basm romanesc A fost odata ca niciodata. fiindca nu voi sa dea ascultare rugaciunilor ce-i adusese vulpoiul. A fost odata un imparat evlavios si bun. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. sa nu pot sfarsi asta santa biserica? Iata am cheltuit toata starea. si tot asa pe rand. porni si dansul. cand vazu deodata inaintea lui un vulpoi care il ruga sa-si lege ogarul. Vazand imparatul ca fiul sau cel mare nu se mai intoarce asculta rugaciunea fiului celui mijlociu. Merse ce merse si daca trecu de hotarele tatalui sau. ca toti aveti dorinta de a va face datoria catre Dumnezeu. Fiul imparatului. fetii mei. sa stie ca va dobandi de la dansul mari daruri si boierie. infratindu-se." Si dete sfoara in tara ca orice mester se va gasi care sa poata sa-i ridice turnul. insa nu va puteti duce toti deodata. Pe langa multe bunatati ce facuse oamenilor din imparatia lui. ca de n-ar fi. si sa se inchine cu slujba la tata-sau imparatul. si ea nu este inca tarnosita. Cu cat se bucura imparatul de frumusetea ei. si daca nu va putea el sa izbuteasca. . sa-i dea si lui un codru de paine. cartile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. policandre de argint suflate cu aur. si ii dete voie sa mearga si dansul. O multime de stalpi de marmura si poleiti erau prin biserica si pe dinaintea ei. ci voia sa-l prinza ca sa-i ia pielea. dete drumul ogarului. De cand se scria musca pe parete. pana cand Dumnezeu isi va arata mila lui catre noi. La locul unde se impietrise frate-sau. care se lua dupa dansul. Atunci imparatul le zise: . Spuse fiilor acest vis. Dupa ce facu focul. iara ei se intreceau care de care sa plece mai-nainte. un pahar de vin si sa-l lase sa se incalzeasca si el la al foc. in loc sa asculte rugaciunea. cu pietre nestemate si cu tot ceea ce mesterii din acea tara au socotit mai scump si mai frumos. cu atat se intrista ca nu putea sa o savarseasca pe deplin. Mai mincinos cine nu crede. zise imparatul. ca sa se indure milostivul Dumnezeu a-i trimete un mester bun. pati ca dansul. candele de argintul cel mai bun si mari cat donita. sa se duca altul. El avea trei feciori. Zugravelele cele mai pretioase.

caci nu da nici un viers. de n-ar fi fost de fata.Tata. . ii zise: . isi lua merinde de ajuns si pleca. sosira amandoi fiii cei mai mari ai imparatului. este numai ca voiesc. Asta este a doua oara de cand. . carii voiau cu dinadinsul sa puna mana pe cioban. n-au putut sa faca nimic spre a aduce acea pasare maiastra. fiul meu? Ramai aci. pentru ca nu stiu ce simti imparatul in inima cand il vazu asa de tanar. cum pui tu piciorul in biserica. este lunga. pentru care si imparatul.Ca sa stii aceasta si altele. daca vei lipsi si tu. iara de nu. caci nimeni nu-l cunoaste. lasa-ma sa-ti povestesc toata istoria mea. nu vorbi de fiii mei. Acum este tarziu. il chema inaintea lui. se mahnea ca pasarea nu-i canta. iara imparatul. deoarece sunt dusi de atata timp si nu se mai intoarce nici unul. Chiar maine pana in ziua voi veni la maria ta pentru aceasta. smerit si cu boiul de voinic. Imparatul puse si el cativa slujbasi sa pandeasca pe sub ascuns si. si astfel biserica se putuse face cu desavarsire. voinice. Isi alese calul ce-i placu din grajdul imparatesc. pasarea a inceput sa cante de sa se sparga. dorinta pe care te silesti de multi ani si cu mari cheltuieli sa o implinesti. ci si insusi s-a dus la biserica in sarbatoarea cea mai apropiata ca sa auza cu urechile sale cantecul cel minunat al pasarei. ceea ce oprise turnul de a se surpa. Atunci porunci imparatul sa aduca pe acel pastor cu omenie la palatul sau. un ogar sa-l aiba de tovaras. ea tace. pasarea nu mai conteneste de a canta. sa implinesc o dorinta care nu da odihna sufletului mariei tale. imparatul se duse drept la palat. daca iesi? .Istoria mea. cine sa se suie pe scaunul meu. toata cetatea se minuneaza de viersul pasarii maiestre. ciobanul este strain. eu nu voi suferi nici o umilinta.Fratii tai cei mari. imi trebuie mai mult timp. si tace. Dupa multe rugaciuni si staruinta. aducand cu sine-le pasarea maiastra si o roaba pe care o facura gainareasa. Dupa ce iesi de la biserica. Si de voi izbuti. cum a intrat azi de dimineata in biserica. nici fara isprava. zise imparatul. cand intr-una din zile veni gainareasa si-i zise: . maine in revarsat de ziori te astept. cand va intra in biserica. Parinti am. ba poate sa-si fi rapus capetele.Imparatul se puse pe ganduri vazand ca dupa atata mare de timp nu se mai intoarse fiii sai nici cu pasarea maiastra.Ia spune-mi. Cum il vazu imparatul. Nu s-a multumit pe atat. luminate imparate. flacaule. . numai imparatul se mahnea in sufletul sau ca nu este fata si fiul sau cel mic care sa se impartaseasca de bucuria poporului sau. ce este cauza de canta pasarea maiastra. cum va vedea pe ciobanul care. ciobanul veni si astepta porunca imparatului. flacaule. s-ar fi intamplat o lupta crancena intre slujitorii sai si oamenii pusi de fiii lui.Domnia ta.Bine. A doua zi dis-de-dimineata. cine sa-mi dea ajutor la greutatile imparatiei. sa-ti fie fata luminata. ca ti se implineste dorinta. stii prea bine ca n-am iesit din poruncile imparatiei tale nici cat negru sub unghie. din ce parte de loc esti? Ai parinti. Un lucru se baga de seama. sunt gata a ma supune. dupa cum se vede. ar fi pus paznici sa-l prinza. Ca sa-ti povestesc cum am venit paici si din ce parte de loc sunt. cum auzi ca a venit pastorul cu pricina. Dupa trecere de oarecare timp. dupa cum se vede. pentru ca inima ii zicea ca trebuie sa fie ceva de ciobanul acela. pasarea se parea a fi muta. si daca voi muri. dac-as putea. si este asa de vesela. .Maria ta. pasarea va canta.Iaca te ascult. sa puna mana pe dansul si sa-l aduca inaintea lui. care era cu mii de mii de vopseli. luminate imparate. tata.Taci! zise imparatul. Sa-mi dai bani de cheltuiala si haine de primeneala. Eu sunt batran de aci inainte. si daca acum cutez a starui in rugaciunea mea. imparatul se indupleca si-i dete voie. pasarea se aseza in acel turn cu cuibul ei. iar turnul bisericii nu se mai surpa. un cioban. incat pare ca nu o incape locul. bland. . . cum intra acel cioban in biserica.Ia spune-mi. . povesteste-mi tot ce vei voi. nici fara dansa. penele ei straluceau ca oglinda la soare. . te vei bucura. si sa vaza cu ochii sai pe acel pastor tanar. cum iese el. cand fiul cel mai mic ii zise: . nu te mai duce. precum mi s-a spus.Sa se aduca acel cioban inaintea mea chiar acum. Toata lumea se mira de frumusetea acelei pasari. Dara daca vointa mariei tale este sa stii.Marite imparate. si toti cati o vedea o cainea cum de o asa pasare frumoasa si mandra sa nu aiba viers. cu toata bucuria ce avea pentru biserica si turnul ei. si cum s-a intamplat de ai venit p-aci? . daca nu tu. asemenea si frati. ca sa-mi cerc si eu norocul. Locuitorii incepusera a uita de fiul imparatului cel mic: atata de multa bucurie aveau ei ca li se adusese pasarea maiastra. caci nu ti se cuvine tie sa te atingi de ei. Fiii mariei tale. dragul tatei. si. iata este acum destul timp de cand fratii mei cei mari au plecat sa aduca pasarea maiastra si nu s-au mai intors nici cu isprava. . tata.

de unde se deschidea mai multe drumuri. doi cai si doi ogari. ca acum este dezlegat de blestem si ca de aceea va merge cu mine. nadajduiesc sa izbanditi. Cand a venit a doua zi in faptul zilei. si am ajuns cam aproape de namiezi la palaturile lor. am scos merindele ce aveam si." Dupa ce ne invata cum sa facem sa intram in curtea zmeilor si cum sa lucram. fantani care aruncau apa in sus. ca sa nu o las la zmei. am stat de ne-am odihnit." "Prea bine. am ajuns la palaturile zmeilor. cum ti-e drag sa te uiti la el. ne gatiram de duca.Asta este fata de care iti spusei. Maine de dimineata plecam amandoi. l-am tras de urechi. care ne zise sa nu calcam in curte. ii zisei. Cum am descalecat. Din una din alta. Furam intampinati in pragul portii de o fata frumoasa. Daca veni gainareasa. si nu ma va lasa singur pana ce nu voi ajunge la izbanda. pe la chindii. tata. de pare ca era facuta din zahar. nici pe unde veni. ci sa o iau. i-am sumutat si i-am pus fraul in cap. si tot framantandu-mi mintea sa stiu cum a venit si cum s-a dus fara sa bag de seama. Imi paru bine de asta intamplare. Da-mi si o bucata de paine si un pahar de vin sa-mi potolesc a foame si sete care ma chinuiesc. Tovarasul meu de calatorie imi spuse ca a doua zi avem sa trecem pe hotarul unor zmei. sa nu-mi mai zici pe nume. imi zise. "Cat pentru asta. incepu el a povesti. am ajuns la o campie frumoasa. Si asa cum zisei. Mandrete ce am vazut acolo nu se poate povesti. frumoasa. ca este insurat. ma rog. . ne zise ea. dat tot cam cu teama." Apoi am legat ogarul si am sezut amandoi langa foc. cand. Pare ca iesi din pamant. povestind. sa-mi implinesc slujba cu care m-am insarcinat de buna-voia mea. Ma ciudeam in mine cum de sa nu-l vaz incotro a apucat. apoi vulpoiul isi lua noapte buna si pieri ca o naluca. m-am dus la grajd. "Fa bine. da-ncalarele am luat colivia cu pasarea maiastra care era in pridvor. m-a gasit minunandu-ma de niste stane de piatra ce inchipuiau doi oameni. cand era sa ma pui la masa. si lasa-ma sa ma incalzesc si eu la focul tau. Mi-am facut un focsor bun. Iara in revarsat de zori. De cum il vazui. Gradina cu fel de fel de flori si de pomi. Avuram parte ca zmeii nu erau acasa cand am ajuns acolo.Asta ti-o va spune ea. luati-ma si pe mine.Cum se poate? raspunse imparatul. Si ajungand la hotarul celorlalti zmei. Apoi incalecand. Caii erau la iesle. zi de vara pana-n seara. dupa ce inhatai colivia si o luai la sanatoasa cu bidiviul luat de la zmei. leaga-ti ogarul. ne-a spus ca se afla la alti zmei. pe tata. Nu stiu nici de unde. il va primi sa se incalzeasca cu dansul la un foc. ca cu ajutorul lui Dumnezeu.Tu ai luat pasarea maiastra? zise imparatul. stii colea. incepura sa nincheze caii ceilalti si sa faca un zgomot de ti se facea parul . ma jura pe ce am mai scump pe lume. si asa noi merseram.Atunci ciobanul incepu: . Pe cale imi spuse ca locul unde am mas noaptea trecuta era mosia lui. tremur de-mi clantanesc dintii in gura. ca acolo credea el ca voi gasi ceea ce cautam. in lipsa zmeilor. Dara cum a ajuns gainareasa? . Si dupa ce saruta mana imparatului. ne ospataram ca niste prieteni. de cum o vazui. . ba inca il si rugai daca stie ceva sa-mi spuie cum sa fac. cum sa dreg. si intorcandu-va. tu esti fiul meu pe care toata lumea il tine de pierdut? . iara ciubucele erau poleite. si mie imi placu fata. ca eu am fost acel om. ii spusei unde ma duc. ca uite. iara noi ne-am dus. apoi lacrama de bucurie ca a mai vazut oameni de pe taramul de unde a furat-o zmeii.Am tata si frati. Ce e drept. ca eu nu l-am vazut. Intreband-o despre lucrul ce cautam. ca el era blestemat sa poarte corpul de vulpoi pana cand un om va avea mila de el. imi zise vulpoiul. ca nu e bine de noi. unde maseram peste noapte. caci el era trist ca nu putea sa-si implineasca dorinta. fiindca asa ne invatase fata.Asa." Sezuram la foc. iara tovarasul meu s-a intors inapoi. ca are copii. fii pe pace. casele invalite cu argint care stralucea la soare ca oglinda. iata merindetele mele. ii va da un codru de paine si un pahar cu vin. se dete de trei ori peste cap si se facu un voinic. Vulpoiul. Unul din ei a intors capul si s-a uitat la mine. paretii era impodobiti cu chipuri si flori sapate. A doua zi am inaintat pe mosia zmeilor. il ruga sa porunceasca a se aduce de fata gainareasa. am pornit pe taramul zmeilor. Acolo am voit sa conacesc. ma trezesc cu un vulpoi langa mine. rude ale zmeilor pe mosia carora eram. ciobanul zise: . Dupa o calatorie de cateva zile. caci eu nu stiu. care erau si mai frumoase decat ale celor dintai. mananca si bea cat vei pofti. si daca nu te-oi face eu sa izbutesti. Eu l-am frecat la ochi. am adormit. Am plecat din casa parinteasca ca sa fac o fapta care sa veseleasca pe tata. "Duceti-va. poftim de te incalzeste. si ajunseram la o poiana. si plosca mea. Si ca sa mananc in liniste si sa ma pot incalzi fara frica.

si daca nu era el. se lipira de parca fusese acolo de cand lumea. Atunci el imi zise: "Stii ce? Aide sa ne prindem frati de cruce. Dupa ce multumiram lui Dumnezeu. cand vedea ca vine cate un balaur la mine. adica pe mosia vulpoiului. iara cand intra pe usa. in sfarsit. nu ma mai putui scula in picioare." "Mult mi-e draga prietenia ta. ma ruga ca barim calul sa li-l dau.Spune si tu. Atunci el imi zise: "De vei sti. fara a mai asculta la rugaciunile si vaietele mele. te rog". sa te port in spinare. ci am socotit mai bine sa ma bag cioban si sa las ca Dumnezeu sa aduca lucrurile asa incat sa se dovedeasca vinovatul." Si intr-un minut nu stiu ce facu din mana. dupa ce calatoriram catva. i-am povestit si eu cum mi-a taiat fratii picioarele. iara zmeilor li se scurgeau ochii dupa dansa. sa ne racorim. in loc sa faca ca tine. sa priimeasca cu dragoste rugaciunea mea. Dupa ce ma lua in brate si ma saruta. zise imparatul gainaresei. raspunse el. zmeii insa veneau ca gandul. iara eu o inhatai de mijloc si pe ici ti-e drumul. sa bem cate nitica apa. ii zisei eu. si unde dedei o data cu sete. asmutara ogarii dupa mine. si ii veni vederile ca mai-nainte. iara cand era sa beau si eu. ma lua cu dintii de pe la spate. Bau cel mare. se opri in loc. asteptai pana sa-mi vie bine. pe care ea il lua. si-si catau de drum. plesni de trei ori cu un bici si tot palatul se facu un mar." "Spune-mi. le-am dat calul. . N-am voit sa viu d-a dreptul acasa. iarasi te vei cai. "Pentru dragostea mea. incat dintr-o lovitura ii taiai catetrele capetele. fata ne astepta in poarta. aide ici la un elesteu pe care il stim noi. puneau zmeii mana pe mine si cine stie ce se alegea de capul meu. In sfarsit a patra zi am dat peste un orb care orbacaia si el pe dibuite. cu momele. nici un pas nu mai facura inainte. "Cine este acolo?" intrebai eu. l-am intrebat ce insemna acele stane de piatra. si de aceea fie dupa voia ta. Eu sa umblu pentru tine. M-am invoit cu dansul la aceasta si am mers pana am dat de locuinta scorpiei. imi zisera ei. cand sa ma intorc sa vaz ce este pricina. Nu asteptaram mult si iata scorpia venea suparata. si pentru prietenia ce am legat. bau si cel mijlociu. de nu vei sti. am obosit de atata drum. Dupa ce ne-am odihnit si am dat multumita Domnului ca am terminat cu bine asta treaba. mi le taiasera fratii mei. Aoleu! dara zmeii cand simtira! unde veneau cu o falca in cer si cu una in pamant. sa-mi ia pasarea. fiindca simtise ca-i calcase cineva casa. "Un biet neputincios". daca vazura ca nu ma poate indupleca. de haine. fratii mei imi cocea turta. iara el se ascunse dupa soba. Ea nu era acasa. Eu stiu ca p-aci prin vecinatate este o scorpie mare. Si dupa ce imi spuse cum fratii i-a scos ochii. Ei. "Frate. si fugea incotro vedea cu ochii. vazui eu ca nu e bine sa-i las tocmai de tot mahniti. biet. Calul meu. Zmeii insa umbla cu sosele. Unsei si pe orb. Trei zile si trei nopti am mas acolo prinprejurul elesteului. iara eu ii impietrii". Orbul ma aseza dupa use si imi zise ca sa dau cu sabia sa o tai. Ne luaram ziua buna de la tovarasul meu si plecaram sa ne intoarcem acasa. cum facusera si ei. ca iata puterea lui mare este si judecata lui dreapta." Am ascultat si am mers. rogu-te. detei pinteni calului si impreuna cu tovarasul meu fugeam ca vantul. Unde se luara zmeii dupa mine. cum de ai ajuns gainareasa . ca deodata pietrele acele se scuturara si fratii mei ramasera in mirare vazandu-se fata cu noi. imi raspunse. si fugi. cum eram pus pe branci pe marginea elesteului ca sa ajung cu gura la apa. dara o sa te caiesti. Cum o vazui. ii zisei. cum va intra. plecaram fiecare la ale noastre. Eu am picioare. se mira si el de frumusetea pasarei. tu ai ochi. iara eu imi tineam firea. ameninta asupra lor si se facura stane de piatra. din pizma. si fugi. tu sa vezi pentru mine. Cu sangele ei se poate vindeca orice boala ar fi". ceea ce imi prelungi scarbosul blestem de a purta lesul vulpoiului. Eu imi facui curagi. ma trezii cu o usturime grozava la amandoua picioarele. Tovarasul meu insa intinse mana si racni o data la dansii: stati! Iara ei pare ca fura de piatra de cand lumea.maciuca. te vei cai. fagaduindu-mi cate in luna si in soare. Pasamite. inima se facuse cat un purice in mine. si unde racneau de-ti ingheta sangele in vine. Daca vazu tovarasul meu asa si ca nu este chip a scapa cu fata curata. Iara noi ne urmaram calatoria venind pana iarasi in campia de unde plecasem. si cum atinsei picioarele la loc. pana ce ajunsei la tovarasul care ma astepta la hotar. "Acestia sunt fratii tai. fa-i iara oameni cum au fost. Ajungand la palaturile celorlalti zmei. caldura este mare. raspunse el. Nu m-am inselat in credinta mea. si azvarlea din picioare de nu se putea apropia de noi nici o fiara salbatica. Ma unsei numaidecat cu sangele ei cald. si eu am plecat cu tovarasul meu si cu pasarea.

acesta zise: . Imparatul ramase si el in mirare. incat ramasera morti. ca tu esti acea fata si nu alta? . . imparateste si pana azi. am priimit mai bine sa fiu roaba si gainareasa la curtea imparatiei tale.Daca Dumnezeu va va ierta. iertati sa fiti si de la mine. iesind afara. Lumea se adunase de se uita la asta judecata dumnezeiasca. inainte de a multumi lui Dumnezeu ca m-am intors sanatos. pe care imi era drag sa-l privesc. ca ma despartea de fiul cel mic al mariei tale. carii detera in genunchi si cerura iertare de la fratele cel mai mic. El le zise: . Piatra insa a fiului celui mic de imparat cazu dinaintea lui. pe care le povestesc acum celor ce ma asculta.Dupa ce a taiat picioarele fratelui celui mic. Eu plangeam de ma topeam.Acest mar. poate sa incredinteze pe orisicine ca eu sunt. Neavand incotro. Ei ma silira sa ma iubesc cu unul din ei. Atunci. Eram si eu fata la acele intamplari. se dusera inaintea bisericii si pusera trei uleie departate deopotriva unul de altul. intreba imparatul. se cobori de pe tron si puse pe fiul sau in locu-i. . si acum. incat in toata imparatia nu se gasea altele ca acelea. Si voind a sarbatori venirea fiului celui mic. ca mi l-ar fi luat. fiindca-l vazusem ca e un pui de romanas.si roaba? . pe care il scoase din san. Imparatul n-avu ce zice. Dupa ce m-am impotrivit la toate siluirile ce amandoi voiau sa-mi faca.Poti tu sa-mi dovedesti. zise ea. Se adusera fratii inaintea imparatului. fiii cei mari ai imparatiei tale ma luara unul pe mine si altul pasarea maiastra. Fiii d-tale cei mai mari n-au stiut de dansul. multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat cum fapta buna nu moare niciodata. pietrele fratilor celor mari se intoarsera si lovira pe fiecare in cap cu asa tarie.Tata. plesni dintr-o biciusca de trei ori asupra marului si unde se ridica niste palaturi. decat sa ma duc aiurea. imi fagadui ca ma va lua de sotie cum voi ajunge la curtea imparateasca. care. iar imparatul. si aruncara cu prastia in sus cate o piatra. fiindca stiam ca Dumnezeu nu va lasa sa se prapadeasca acela care a umblat cu dreptatea in san. Intrara fiecare cu picioarele in cate unul. sa mergem catesitrei fratii inaintea lui la judecata. daca o fi traind. dupa ce facu nunta si-si insoti copilul cu gainareasa. si nu m-as mai fi intalnit cu dansul.

pe cat esti de mica si pricajita pe atata esti si de proasta! .. auzi vaicarelile cocostarcului si veni iute stiind ca-i rost de masa imbelsugata. . sub greutatea cocostarcului se franse.Nu vorbi in van! Cum poti spune tu asa o jignire? Ia sa vezi! Si unde isi lua zborul si se aseza pe crenguta de langa vrabiuta.De ce zici asa? il intreba cu sfiala vrabiuta. care era pe aproape. raspunse modesta vrabiuta. cum sa vii aici sa ai parte din toate astea cand tu nu esti in stare. iar acesta cazu si se lovi de pamant isi franse o aripa si un picior. pe ramura unei salcii pletoase.Fiecare cu ce poate. Vazand vrabiuta numai ce-i zise cu ingamfare: . Eu nu pot sa intru in apa asa cum nici tu nu poti sa stai pe crenguta asta. . pestisori. O vulpe..Vai tu.. . ceva scoici si altele. Dar de. .Stai pe creanga. o vrabiuta isi ciugulea penele. si-ti ciugulesti penele pe cand aici in apa este o multime de hrana. Morala: Nu-i destul sa fii mare si falos Daca nu esti intelept si mintos. ca proasta. Pe lac un cocostarc trecea maiestos ciugulind alene cate un pestisor sau mormoloc. si unde se porni pe tipete de durere... Iaca. racusori. care. mormoloci.Vrabiuta si Cocostarcul Pe marginea unui lac..

iata te binecuvantez sa porti pe cap doua crengi verzi. vazand asa.Asa a fost vorba. plin de recunostinta. Caprioarele.. . ingamfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?. eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia.E sigur ca va putea sa dobandeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!. ii arata niste colti. Atunci cerbul inspaimantat. cerbului. nu se stie ce se putea intampla. dar ceru. .. Cum ajunse la marginea padurii. acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala. de stejar. da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!. viezurii. Dumnezeu. dar lupul. cerbii si caprioarele – in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata. .. revoltat si maniat de obraznicia lupului. ce vrei?! Zise Dumnezeu putin cam suparat. caprele. Si daca cerbul nu o lua la sanatoasa. urmarea cu priviri neancrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor. Fiindca tie nu ti-am dat coarne.Nu. pasarile sa zboare prin aer. care stia tot ce are sa se intample. Cerbul. vazand ca cerbul e nemultumit. mandru. dar drept sa spun. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului. Un lup flamand nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stana din apropiere. fagadui ca da. sa-mi fie cu iertare. dispretuindu-l.Atunci sa te fac baltat alb cu negru. vulpile. cum am dat boilor si altor fapturi ale mele. . intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu.popuse Atotstiitorul. o lua la goana la Dumnezeu.Bunule Printe. nu putu sa raspunda nimic. mai mandru si mai increzut in el. ursii. asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor. infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar. scoase cerbul un strigat puternic.. se intelege. ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor.. care sa-ti stea falnice ca doua pompoane. cerbul. pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapan. el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. Dintre toate animalele care traiesc in padure. cerbule. A randuit ca pestii sa traiasca in ape. frumoase si ramuroase. cam cu sfiala ce-i drept. Doamne. noul voievod al brazilor. multumi lui Dumnezeu. Cerbul.. rusinat. numai ca sa-l convinga de neputinta lui. cauta sa impuna ascultare lupului. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca:" socoteala de-acasa nu se potriveste cu . ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat. nu prea mi-ar conveni. pentru a-si face rost de ceva de ale gurii. . ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui.. . si-i mai ceru ceva inainte de plecare. a dat binecuvantarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia.Ai. Si zicand asa. Cerbul. serpii si alte jivine – in pamant. Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapaneasca padurile. Cerbul. fie precum ti-e voia. Atotputernicul ii zise: . sa i se planga impotriva lupului.Bine.Doamne. dupa ce a facut toate animalele si vietatile. a oranduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sasi duca traiul. In clipa cand isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii.Legenda Cerbului legenda populara romaneasca Dumnezeu.Doamne. Si plecand cerbul la datoria lui. as vrea ceva mai frumos. .Sa-ti vopsesc blana in rosu?. . Cum il vazu. Dumnezeu.. incat a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri. incepura chiar sa se adune. lupii. ca sa fiu cunoscut de supusii mei. dar ii puse o singura conditie si anume: .

sa se usuce. Petre! Tu crezi ca ai lovit ologul si cand colo tu mi-ai spart paharul si ai patat cerul... S-au pornit la cersit. insa il lasa in pace zicandu-i: . care nu era deloc dupa cum isi inchipuise el. Petre. cand pamantul se acoperi de roua. dar si amarnic de fricos. au cerut. Dimineata. ca era in luna lui Florar. ba au mai adunat si un sac plin cu malai.. om imparti frateste. Asa bietul orb cand intreba: . Atunci a priceput ca acel pe care il gazduise fusese un sfant. Dumnezeu atunci a zambit si a spus: . pentru ca s-a incumetat sa ceara ce nu i se cuvenea si nu merita. Si in adevar. cum a vazut nelegiuirea ologului.. Dumnezeu zise: .. du-te pe pamant de spune orbului sa se spele in trei dimineti cu roua pe ochi si air va capata vederea.dupa olog. Dumnezeu si cu Sfantul Petre tocmai stau la taifas dupa masa. mosule! Dar la mine ca la omul nevoias... Ce au capatat. dar s-a izbit in toartele cerului si s-a facut cioburi. ologule! Masoara tu si pune o banita mie.Ii plina. cand venea randul orbului.cea de la targ".Acu. frate-n cius. l-a invatat sa faca asa cum zisese Dumnezeu si a plecat.Plina. au baut. bre orbule.Bucuros.. A asternut femeia toale afara pe prispa. iar cand s-a revarsat de ziua. Mai stam si noi pe acasa. au mancat.Sa ramai falos precum esti si fricos. bre. povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos. una mie. Sufla apoi asupra cerului si facu cioburile stele..Faceti-va mila si pomana cu un biet olog. a chemat sfantul Petre pe orb. lasa-ma sa man la noapte in casa ta. ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor. Sfantul Petre ia paharul cu vin si zvarrr. a ajuns in satul unde traia orbul. Sfantul Petre si Orbul legenda populara romaneasca A fost unde a fost si a fost cand a fost un orb si un olog si s-au prins frati de cruce si-a zis orbul: . cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap. sunt un biet drumet.. Ce om castiga. . iar vinul nori. .Asculta. in trei dimineti. una tie. . Dumnezeu ii purtase de grija si-l scoasera din apa niste oameni milostivi. Dar fiindca ai vrut sa dai in capul vinovatului. punea banita goala. n-avem nici de unele si numai bunul Dumnezeu stie cum o ducem.. cat om avea mamaliga.Sui. iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pana azi in chip de coarne. ia-ti toiagul.. Ada Sfantul ca sa-i cerce sufletul a intrebat: . s-au imbracat. una tie. ologul a dat branci orbului in apa. S-a asezat apoi la capul podului s-a inceput a se milogi: . plina! Si cum sedeau ei pe malul garlei. banita? . S-a spalat orbul pe ochi cu roua. Au cerut ei. omule. binacuvantate fie tandarile si vinul. punea pentru el banita plina.Hai sa impartim malaiul. eu te-oi purta si tu ma-i indrepta pe unde sa merg. Ologul a inceput sa masoare. ca vezi. A pornit Sfantul Petre pe pamant. Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale.Hei. si a dobandit vederea. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb. ramanand numai lemnul lor. Asa.

De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramana mai la urma celorlalti si. s-a gandit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. Intreba Domnul pe dobitoace. Ii chema la sine. sa se ascunda printre cei impodobiti. s-au adunat toate dobitoacele. cu tot ce se vede pe el. zise: . vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. dar cu gandul ca vor face in asa fel. nici nu s-a sinchisit de porunca lui Domnului si fiindca era iarna. Atunci se manie Stapanitorul si cautand printre ele. Vulpea si Magarul legenda populara romaneasca Cand a facut Dumnezeu pamantul. iar el sa ramana ca netotii. a ramas in barlogul sau. iar magarul. Incepu dar Dumnezeu sa cheme cate una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. ca sa poata scapa de o asemenea podoaba. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca. supuse si blande.Ursul. iar toata iarna nu iese din barlog. care au voit sa-l pacaleasca pe stapanul lumii si acestea au fost: ursul. pana cand nu mai veni nici una in fata Domnului. care dintre ele nu a fost in fata sa. se vazuse intr-o oglinga si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi.Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti. Cel dintai. Si cum a zis. a inchipuit de fiecare cate o coada si o pereche de urechi. Dintre ele s-au gasit insa trei. in prostia lui. adica ursul. facu apelul si gasi lipsa de urs. iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat. daca va avea coada si urechi. Toate. asteptand sa fie impodobite. dar nu raspunse nici una. la sfarsit. Tocmai tarziu de tot. la porunca sa. se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. A adaugat la urechile magarului inca o pereche. De atunci ursul nu are coada si urechi. fiindca nu sa mai vazut in oglinda. asa a facut. Astfel a mers lucrul linistit. apoi a sunat din corn si. Luand Dumnezeu condica cea mare. stateau inaintea Domnului. iar vulpii i-a mai inadit coada pe atata si le-a dat drumul apoi. dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea. voi adauga si partea celui care lipseste. . vulpea si magarul. dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. certandu-i cum se cuvine. cand ar fura ceva. tot la podoabele voastre. de cate ori vede cate un frate de al lui. tipa cu hohot. Tot de atunci si magarul. i-ar fi mai greu de gonit. Se manie dar si mai mult. a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cate sunt. Asadar. voind a-l pedepsi.

Acolo. raspunse strainul. Sviatogor ajunse la muntii din Nord. Veni si Sviatogor sa-i vada nespusa frumusete. calatorul se opri si il astepta pe Sviatogor si luandu-si desaga de pe umeri. nu reusi sa-l depaseasca. . fierare? intreba Sviatogor. . raspunse Mikuluska. negasind pe nimeni care sa-si masoare putere cu el. . apuca desaga cu doua maini si trase.Mireasa lui Sviatogor poveste ruseasca Marele erou Sviatorgor isi inseua armasarul si porni calare spre campie.Nu imi voi lua o mireasa care vietuieste pe o gramada de balegar! Striga Sviatogor furios si. . o lua pe drumul din stanga si galopa spre muntii din Nord. pe o gramada de balegar urat mirositor. cum as putea sa-mi aflu soarta. . . vazu un tanar care mergea pe jos in fata sa si incearca sa-l ajunga. dar. .Calaresti tot inainte pana cand vei ajunge la o intretaiere de drumuri. Iapa sa il purta in viteza peste mari si rauri strabatand distante mari si. un fierar batea de zor in doua fire subtiri de par. Mikuluska. Sviatogor privi inauntru si acolo. o infipse in pieptul fecioarei. sub un copac inalt. incepu sa-si vanda marfa. in intreaga lume. caci armasarul meu nu te poate ajunge. taria aceasta i se parea o povara si tanjea dupa momentul cand va putea sa si-o puna la incercare. spuse el. . Cand ajunse la marele oras de pe Muntele cel Sfant. .Ce ai in desaga aceea. asa cum mi-a harazit-o Dumnezeu? . as putea sa-l ridic si as salta intreaga lume intr-o mana.Daca pamantul ar avea un inel fixat in el. simtea ca o forta deosebita ii curge prin vine. prietene? intreaba Sviatogor. se opri in fata unei colibe sarace si umile. dupa ce calari timp de trei zile. Luand 500 de ruble din buzunar.Spune-mi. Luand banii de pe masa. . dand pinteni calului porni degraba catre Regatul de la malul marii. Sviatogor ii puse pe masa si scotand sabia cea ascutita.. pe care le incarca cu tot felul de marfuri pretioase si porni in largul marii albastre. Puternicul erou cazu in genunchi. dar reusi sa ridice sacul cat sa treaca pe sub el o boare de aer. dar. sta un fierar care iti va spune ce soarta tia harazit Dumnezeu. sudoarea siroindu-i pe obraji. raspunse strainul. . zacea o fecioara.Potrivesc sortile celor care se vor casatori. Tu ala care mergi pe jos! Asteapta-ma.Spune-mi Mikuluska Selianinovici.Hei. caci desaga parea lipita de pamant. se indragosti de ea.. Acolo. Cum te chiama? .Ce este in desaga? intreba eroul abia mai sufland. tu de colo! Striga Sviatogor. o puse pe pamantul reavan.Cine esti tu? se mira Sviatogor. Privind inapoi. Ajungand in orasul tarului. . cu pielea groasa si neagra ca scoarta brazilor. Este ca si cum ar fi un inel fixat de pamant.Greutatea intregii lumi se afla in acest sac. Dupa ce reusi sa stranga o imensa cantitate de aur.Ridic-o si o sa vezi singur. Privind in jur. Descalecand. nu pot s-o urnesc de la pamant.Mireasa lui Sviatogor locuieste in orasul tarului care domneste peste Regatul de la malul marii si zace de 30 de ani pe o gramada de balegar. isi fauri o flota de vase rosi-inchis. Sviatogor il parasi pe calator si porni calare pana ajunse la raspantie.Si eu cu cine ma voi casatori? intreba Sviatogor. incepu sa faca negot.La ce lucrezi acolo. nici dupa. Apoi. o peti si se casatorira. scoarta de brad ii cazu de pe trup si ea se transforma intr-o fata frumoasa cum nu s-a mai vazut nici inainte. . fecioara se trezi si se ridica de pe gramada de balegar. In timp ce calarea. desi galopa cu toata viteza de care era in stare calul. iar faima despre frumusetea ei nemaipomenita se raspandi in lung si-n lat. dar aproape ca isi smulse bratul din umar. . Sviatogor prinse desaga cu o mana si trase. intr-o fierarie sub un copac inalt. Cu toata marea mea putere. Dupa ce pleca eroul. Ia-o pe drumul din stanga pana vei ajunge la muntii din Nord.

Judecatorul. Si. — Daca e vorba de dreptate.. calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. Cinci paini de Ion Creanga Doi oameni. apoi fa bine de inapoieste un leu istuialalt. doi lei ti se cuvin. cate pani a avut fiecare. fiindc-am avut trei pani intregi. din intamplare. — Ba nu. pentru ca mi-ati dat demancare la nevoie. ca sa aiba mai mare pofta de mancare. zise nemultamitul. celui ce avusese trei pani. desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate. se asaza jos langa cei doi. Haide sa ne judecam. om bun. dac-a venit intamplarea de-asa. noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat. iar scoarta de brad. calatoreau odata. si atunci cum ramanea? — Cum sa ramaie? zise cel cu trei pani. Asa cred eu ca ar fi cu cale. — Cum asa?! zise celalalt cu dispret! pentru ce numai doi lei. dar. Ai avut doua pani intregi. pe un drum. Si asa. cunoscuti unul cu altul. partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic. si incep a manca cu totii pane goala si a be apa rece din fantana. dar. si banii pentru pane ii avem in punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei. fiindu-le foame. . si pace buna. dupa multa staruinta din partea celui al treilea. de la doua. zisera cei doi drumeti calatorului strain. pornesc ei la drum. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. caci nu vedeam lumea inaintea ochilor de flamand ce eram. insa. necunoscut. zicand: — Primiti. in orasul tarului. fiecare dupa numarul panilor ce am avut. sau veti face cu banii ce veti pofti. dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare aminte. din vorba in vorba. zice cel cu doua pani.In Regatul de la malul marii. . cand e vorba de dreptate. apoi trebuie sa impartim drept in doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. asa sa ramaie. caci e tare flamand si n-are nimica merinde la dansul. Unul avea in traista sa trei pani. si fa ce vrei cu dansa. si tot ca ale tale de mari. sa odihneasca bucatele. atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani. Mai dreapta imparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul. Acum. caci mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea. caci alta udatura nu aveau. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut. Marele erou Sviatogor intelesese ca nimeni nu poate scapade soarta ce ii este harazita. zise celui cu doua pani: — Si nu esti multamit cu imparteala ce s-a facut. ii ajunge din urma si se opreste langa dansii. cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i imparta.. daca nu te multamesti. pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani. pe rand fiecare. frate. la umbra. si nu doi si jumatate. calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da. Ceilalti mai raman oleaca sub rachita. iar tu. scoate fiecare panile ce avea si se pun sa manance impreuna. va rog. zicand: — Tine. iaca un al treile drumet. dupa cum stii. care ma acoperea. a poposit candva un strain care a intrat in coliba mea umila. Tocmai cand scoasera panile din traiste. de-i ospata impreuna cu noi. langa o fantana cu ciutura. oameni buni. aceasta mica multamita de la mine. in care eu dormeam pe o gramada de balegar de 30 de ani si a pus 500 de ruble pe masa. de au stat la masa impreuna. cu hotararea sa se judece. dandu-le ziua buna. Cand m-am trezit aveam o cicatrice. Cei doi nu prea voiau sa primeasca. deopotriva cu dansii. De la o vreme. si mananca. imi cazuse de pe trup. se infatoseaza inaintea judecatorului si incep a spune imprejurarea din capat. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare. Si cum ajung intr-un loc unde era judecatorie. zise celalalt. au primit. si celalalt doua pani. prietene. Dupa ce-au mantuit de mancat. nemaiasteptand multa poftire. Si mananca ei la un loc tustrei. Si mie imi opresc trei lei. noi am mancat degeaba. omule? — Nu. De la o vreme. vara. poposesc la umbra unei rachiti pletoase. domnule judecator. partea dumitale. cum a mancat drumetul cel strain la masa lor. — Haide si la judecata. Si sotia sa ii raspunse: . zari o cicatrice pe pieptu-i alb ca zapada.Stand Sviatogor langa sotia sa.De unde ai aceasta cicatrice pe piept? intreba el. cel ce avuse trei pani da doi lei celui cu doua pani. zise judecatorul. care spui c-a avut trei pani. veti cinsti mai incolo cate un pahar de vin. cum a venit intamplarea de au calatorit impreuna. Calatorul strain. de parca n-au mai fost. nici de unde cumpara. si cum a zice judecata. flamand cum era. — Poftim.

zicand cu mirare: — Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori. — Dar tovarasul dumitale. fa bine de inapoieste un leu tovarasului dumitale. — Udatura ceva avut-ati vreunul? — Nimic. care stii legile. — Bun! Cate cate bucati vin de fiecare om? — Cate cinci bucati. — Acum sa stam aici. domnule judecator. inapoieste un leu tovarasului sau. domnule judecator. vazand ca nu mai are incotro sovai. dar ia sa vezi ca nu-i asa. cate bucati ai fi avut dumneata. . domnule judecator. domnule judecator. deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat. Cel cu trei pani insa. domnule judecator. dara. domnule judecator. parca singur mi-ai spus. domnule judecator. fiindca numai o bucata de pane ai avut de intrecut. domnule judecator. ce nu iubesc a li canta cucul din fata. — Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane? — Trei oameni. — Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra. care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita? — Adevarat este. cei ce n-au dreptate nar mai nazui in veci si-n pururea la judecata. Si daca te crezi nedreptatit. multameste judecatorului si apoi iese. zise nemultamitul cu indrazneala. iar tovarasul dumitale. trei a avut. dumneta ai avut numai o bucata de intrecut. si vad ca dumneata. acus avem sa ne intelegem cat se poate de bine! Vra sa zica. cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati? — Cincisprezece bucati. dumitale ti se cuvine numai un leu. domnule judecator. care spui ca avusi doua pani? — Sese bucati as fi avut. ia sa statornicim randuiala urmatoare. zise judecatorul. — Si cate ti-au mai ramas de intrecut? — Numai o bucata. domnule judecator. domnule judecator. asa este? — Asa este domnule judecator. ca ati mancat toti tot ca unul de mult. si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta! Cel cu doua pani. in ceea ce te priveste pe dumneta. Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale? — Noua bucati. si sa luam pe istalalt la rand. Ai avut dumneata doua pani? — Da. — Dar de mancat. cam cu parere de rau. numai pane goala si apa race din fantana. — Tovarasul dumitale. Acum. — Acum. domnule judecator. fie de sufletul cui a facut-o acolo. — Dar de intrecut. — Dinioarea. cate i-au mai ramas? — Patru bucati. avut-a trei pani? — Da. patru bucati. o bucata de pane ramasa de la dumneta si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati? — Taman cinci. ca si mine. — Acum. doua am avut. mai rau ma acufunzi. — Si cate a mancat el de toate? — Cinci bucati. Acum. domnule judecator. in calea trecatorilor. si aceasta ca si cum ai fi avut-o de vanzare. zise judecatorul linistit. tii minte cate bucati ai fi avut dumneta? — Sese bucati. domnule judecator. du-te si la Dumnezeu. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane in cate trei bucati deopotriva de mari. care spui ca avu trei pani? — Noua bucati ar fi avut. — Acum. Iar tovarasul dumitale i se cuvin patru lei. — Bun! Ia. apoi vai de lume! — Asa ti se pare dumitale. cate ai mancat dumneta? — Cinci bucati.— De asta chiar ma cuprinde mirare. domnule judecator. fiindca patru bucati de pane a avut de intrecut. Eu am venit inaintea judecatei sa capat dreptate. domnule judecator. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu. si pleaca rusinat. uimit de asa judecata. — Asadar. domnule judecator.

porecliti si aparatori. dar spune-mi ce fel se vinde. ca sa cumpere grau. — Cu ce pret se vinde chila ori banita. — D-apoi de care bucate ma-ntrebi? — Te-ntreb daca s-au facut la voi grau. Pacala de Ion Creanga Un negustor. ca orice negustor. ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa. — Bine. badea Bran. se apropie de dansul si-l intreba: — De unde esti. si cati lei dai atata iei. Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat? — Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru. om fara cap ce esti! — Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala. destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat? — Cine-i mai mare? Badea Chitu. raspunse Pacala.. umbland prin mai multe sate si orase.Corciogarii. mai prostule. privindu-l lung. voind sa afle ceva de la el. — Da. s-au facut pana la brau.. orz si altele. eu te-ntreb: cum se da? — Bre!. cati lei? — Asa cum te-nvoiesti. suparat. stiu de astea. apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac. e satul nostru. badea Stan. Negustorul. imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf. — Ei! cum sa nu-l stii.. Negustorul. raspunse Pacala. sau s-ar apuca de munca. prostule! Nu te intreb de bucate ferte. — Ho! ma. Neagu.. — De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul. in toata viata lor. Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba: — Dar ce bucate se fac acolo la voi? — Mai mult terciu cu mamaliga mancam. tocmai de sub acel mal. Negustorul. — Nu ma-ntelesesi nici asta. nemaiavand chip de traiu numai din minciuni. dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu. ca doar n-am nevoie de paie pentru boi. zise Pacala. Iar societatea buna ar ramane nebantuita. — Dar cum te cheama pe tine? — Iaca!. Coman si altii. Nici asta n-o stii. pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci. incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau. si eu de acolo vin. sa traga pe dracul de coada.. ce ma intreaba. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace. ori vin-aici! Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba: — Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga? — Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala. Soare.. — Nu te-ntreb de inaltime. — Bine. Grauntele orzului este lungaret. daca nu stii.. cum ii scrie lui in carti. — Sa-ti spun. aista-i chiar Pacala. aratand negustorului cu mana spre un deal. zise in sine: Ma!.. ca as voi sa cumpar si eu. mai crestine? — Ia din sat de la noi. si altul ii da bani: galbeni. el este mai nalt decat toti. e atat de lung.. — Intelege-ma. ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului. papusoi si altele. — Eu nu te-ntreb asta. . Florea. zise Pacala. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo. — Nu asa. napoleoni ori altaceva.. Voicu. il mai intreba: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? — U! hu!. sau ar trebui. este badea Musat. intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala.

tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el. Prostia din nascare.— Bre!. cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumniata: cu cap. — Ma!. dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. frate cu Meaza-noapte sau cu Spaimapadurei? — Ei. — Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat? — I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran. de gandesti ca e turbat. cand incepe sa mugeasca. maica! Ia. cand incepe sa cante. — Ei. ea este o uricioasa boala.. . ce nu se vindeca in scoale. nas. zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi? — Avem. fugim de el care incotro apucam. mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb. proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa.. — Valeu. Ia spune-mi.. Cand vine sara de la pascut. ma misc si ma uit ca toti. leac in lume nu mai are. da'! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau. mamulica.. — Dar cum? zise Pacala. cu ochi. cum? — Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult. ba nici in spitale. mani si cu picioare. — Nu zic asa. — Na cinci bani. — Asa te vad si eu. de buhaiul lui mos popa. sparie chiar si copiii din sat. ca atat e de infricosat. si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc. mare frica mai avem. gura. Doamne! De ce ma-ntrebi.

. vulpea iese la marginea drumului si se culcasub o tufa. il ia. Daca ti-i asa de pofta. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului. ca ta. ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. ori ai fost prea lacom s-ai vrut sa nu mai ramaie pesti in balta? Ursul. cumatre. si prinde coada ursului ca intr-un cleste. se inciudeaza si mai tare si se repede iute spre copac. atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime de peste. Dar cand apuca ursul de piciorul vulpei. se uita la ea de aproape si. Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum. ea striga: "Valeu. taranul ce mana boii o vede si.. vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos.Buna masa. auzind ca inca-l mai ie si in ras. ca sa scoata vulpea afara. te rog. si pestele din car cadea. incepe a strange pestele pe drum. tarand-o pana la car.. cumatra. se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. dar gura scorburei fiind stramta. si-i avea peste sa mananci. alearga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurei si-si vara-n apa toata coada!. Facandu-se ziua alba. in lungul drumului. In acea noapte incepuse a bate un vant rece. Atunci vulpea ranji dintii si zise : Alei. cea ! Bourean. du-te si-ti moaie coada-n balta. Apoi striga la boi: hais! Joian. ca mine. Dupa ce l-a strans gramada. Taranul mergea pe langa boi si-i tot indemna sa mearga mai iute. si incepe a cotrobai prin scorbura.. si cand vazu pe urs ca vine far' de coada. Ingheata zdravan si apa din baltoaca. striga la boi : Aho !aho ! Boii se opresc. Iaca hrana ce o asteptam eu. bine. ca eu nu stiu cum se prinde pestele.Ia mai pune-ti pofta-n cuiu. il duce la vizuina sa si incepe a manca. cumatre ! da'nu stii ca nevoia te duce pe unde nu-ti e voia si te-nvata ce nici nu gandesti? Asculta. nemaizicand nici o vorba.Hei. cum au pornit boii.ca si cum ar fi fost moarta.. sarmanul urs. vara-ti coada-n apa si stai pe loc. zice : Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Ti! ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicand asa.. nemaiputand de durerea cozii si de frig. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicairi. Atunci el cauta o creanga cu carlig.re ! mi-i pofta ! . Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe ! . in loc sa scoata peste.. crezand ca-i moarta cu adevarat. cumetre :vrei sa mananci peste? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurei. si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit. .. ramane far' de coada ! Incepe el acum a mornai cumplit s-a sari in sus de durere. gandindu-se ce sa mai faca. fara sa te misti.Ursul pacalit de Vulpe de Ion Creanga Era odata o vulpe vicleana. smuceste o data din toata puterea.sor ! sare si ea din car si. carul scartaia. ca sajunga degraba acasa si sa ieie pelea vulpei. Insa. ii vine miros de peste. ursul nu putea sa incapa inlauntru. ursul. Taranul mana. cumatra ! Ti !!! da ce mai de peste ai ! Da-mi si mie. de inghetat limba-n gura si chiar si cenusa de sub foc. apuca vulpea de dupa cap si.Bun ! gandi vulpea. Atunci ea radica putin capul si. poate indoit si intreit de cat am scos eu. Ursul. uitandu-se la vale. ca sa poata gasi ceva de mancare. Carul apropiindu-se de vulpe. vazand-o ca nici nu sufla. cumatre ! Dar t-au mancat pestii coada. ea striga: "Trage. Taranul vine spre vulpe. pana despre ziua. nataraule ! mie nu-mi pasa ca tragi de copac. ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului." Iar cand anina carligul de copac. Boii pornesc. si sa-i deie de cheltuiala. de-i curgeau sudorile.re-i mai era foame ! Tocmai cand incepuse a manca. Ea iesise din bizunie si se varase inscorbura unui copac din apropiere. Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte. De la o vreme. . ca toate vulpile. Si.. Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. incepu a striga: .. se duce s-o ucida in bataie. . cu mare graba. zareste venind un car tras de doi boi.. ca ta. cumatre ! nu trage. ca-mi rupi piciorul !" In zadar s-a nevajit ursul.Invata-ma. iaca vine la dansa ursul..

atunci... si norocul meu!. fratele tatei cel mai mic. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. Insa mama.. undeva. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara. parca intrase in pamant. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. cum zicea mama. de multi ani. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. sarmana. inainte de rasaritul soarelui. una ca asta.. dupa cum auzisem. nemaipunandu-si mintea cu mine. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. erau toate numai o chisalita. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. sarmana. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. din oameni. Si oricat oi fi mers eu de tare... iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. pe ce-a fi. De-amu bine ca mi-ai spus. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. ne trezeste disdimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. sa-mi tie de parte. Si scapand eu cu obraz curat. imi iau traista cu blidele. auzindu-i lalaind asa de cu chef. Apoi ma dau jos. sa fure Ion pupaza. Atunci iau lespedea cu ingrijire. boierul se primbla cu mainile dinapoi. cu vai-nevoie. caci pupaza era ceasornicul satului. aproape de Topolita. Si pornind eu cu demancarea. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul.. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. tocmai in Valea-Seaca. zicea matusa cu jale. si cat pe ce sa ma inghita. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. dar ea. c-o falca-n cer si cu una in pamant. nu stiu cum se face.. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. si-i dau iar drumul in scorbura. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. ca se afla prin scorburi cateodata si serpi. in toate zilele. florii.. lelita... li se lungise urechile de foame asteptand. intr-un tei foarte batran si scorburos. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana moi intoarce eu din tarina. S-apoi. Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. nu stia de asta nici cu spatele. tacand molcum. ma abat iar pe la tei. Insa a doua zi dupa asta. — Hauileo. sezand in coada sapei. bag mana si scot pupaza. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. — Ce spui. s-o chinuiasca. cu gand sa prind pupaza. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. nici mai ramane cuvant. ma sui intrinsul. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. canta. de vuia satul. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. care. zicandu-mi: Scoala. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. cumnata. sa prind pupaza. cand as afla ca el a prins pupaza. de pene. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. cu ochii painjeniti de-atata uitat. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. s-au asternut pe mancare. nu veneam. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. duglisule.. pornesc spre sat. pe coasta dealului. vreme trecuse la mijloc doar. iaca si matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. numai iacatama-s si eu de dupa un damb. las' pe mine. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. ca ti-l iau eu la depanat! . pe la pranzul cel mare. Si cum ma scol. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari.. Atunci au si tabarat balaurii pe mine. si lingurarilor.. caut o lespede potrivita. la mos Andrei. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: Taci. cand am vrut sa le iau. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. Dupa asta vin acasa. cand i-e foame. vorba ceea: Tiganului.. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. iar ouale. unde stiam. mo! ogoiti-va! ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ce-aveti. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. ma sui cu dansa iar in tei.Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. Si cum ajung in dreptul teiului. cu mancarea sleita. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?. veneam. la pupaza. bag mana in scorbura. si unadoua. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! disdimineata. vlaguita de atata zbucium. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru.

. badita! Doamne.. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupezei din tei. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. intr-o zi de targ.. de-i zice aman. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. si eu din pricina ei. strangand cu nedumerire din umere. si trebuie sa fie pe-aici undeva. zice ca i-am fi luat-o noi. sa-mi plateasca pasarea. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni.. fiind ascuns in camara. In ce te bizui de te indarjesti asa. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior.. cu pupaza-n mana.. — Ce gandesti dumneata. sa-i spuna bucurie despre pupaza. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. uitandu-ma dupa dansa!. Si a doua zi. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. c-o vitica de funie. mai baiate? — De vanzare. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. mai tica! ian stai oleaca. cum vad eu. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. uitandu-ma inapoi sa vad. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. de se stransese lumea ca la comčdie imprejurul nostru. zbrr! pe-o dugheana si. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. — He. cum ii e negustoria.— Nici nu te mai indoi despre asta. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. gandeam eu. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. ori in vro dugheana. mosule. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. gatul imi pun la mijloc! Eu. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. umflu pupaza de unde era. Apoi bine ca stiu a cui esti. iarmaroc nu era?! Dar stii ca esti amarnic la viata. cu spaima. da. Vorba ceea: Lasa-l.. vrajba dintre noi sa piara. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. zicand: Iaca pozna. marti. zau. cumnata Smaranda. Si cand ajung acasa. si ia acus te scarpin. soro. macar asa. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele.. si parpalind niste pui tineri la frigare. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. si faceam un taraboi. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. daca ma crezi. nu-i o femeie de inteles. cu mama si cu matusa Mariuca. c-am scapat-o! Pupaza. ca-ntr-un iepure. din pricina mea. zise matusa Mariuca. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. batandu-mi-se inima. sireaca. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. mai! L-as lasa eu. Un mosneag nebun. mai tica. zise matusa. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. iute ma sui in pod. sa-mi fie pe toata ziua. pe la pranzul cel mic. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. dar cand am auzit eu de tata. hat! de sumanul mosneagului. caci era tocmai lunea. pe loc mi s-a muiat gura. taman in ziua de lasatul secului de postul SanPetrului. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. s-a mantuit vorba. dupa ce se mai odihneste putin. om bun. cumnatica-hai. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. la baut adalmasul. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. si fratii imi spun. cumnata draga. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. drept sa va spun. dupa cumparat sumani. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. gospodar de la noi din sat. apoi mi-o arunca-n sus. ba s-un topor iti fac. dupa mama. surioara!. daca vrei. cand se punea la masa. he! sa fie sanatos dumnealui. dar vezi ca nu ma lasa el acum! Tocmai asa patisem si eu. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. . si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. si neghina din ogoare!Caci. razand.. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. Si altii ca altii. cele bune sa s-adune. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. de colo pana colo. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa. Si cum ajung in iarmaroc. zise un humulestean de-ai nostri. si apoi tavalindu-i prin unt. incep a ma purta tantos printre oameni. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. Eu atunci.. s-o vand. cu cotul subsuoara. cum aud unele ca aceste. de frica si de osteneala.

sa nu spun minciuni. scurt si cuprinzator. precum si pe la iarmaroace in toate partile. cu vornicul si paznicul. ca te-oi invata eu! Dar cum sa te cobori. si mos Vasile era un carpanos s-un pui de zgarie-branza. camesoaie. mai ramai sanatoasa. unde-i frumos de privit.. si de noaten. veniti inadins din alte targuri: Focsani. fratele tatei cel mai mare. simi pierd urma. sare si faina de papusoi. la mos Vasile. Si nebuna de matusa Marioara. zicand: Stai. sarut mana matusei. doriti unii de altii. Roman. Intru mai intai in casa omului si ma fac a cere pe Ioan. in Cierul Cucului. cum se gaseau. mi-a tras o chelfaneala ca aceea.. sa ne ducem la scaldat. mai spre poale. si pe la scaldat. vara. pe loc. Bacau. iar prin canepa. ca si matusa Marioara. care se vand si panura. Apoi dar. ii spun pricina si-l cheama sa fie de fata cand s-a ispasi canepa si ciresele. si cu negustoria din picioare: vite. la tulpina ciresului. itari. crude. pe-aproape de Mosi.. cu mos Vasile. porci. ghiavole. coapte. mi se dusese buhul despre pozna ce facusem. ca tare-as fi avut placere sa ne scaldam impreuna. ma azvarl peste gard. Dar mai in deseara. ziua miaza-mare. de pe la lucru! Ma rog. saduca niste sumani. drept vorbind. laicere si scorturi inflorite. caci jos era prapadenie! Daca vede ea si vede ca nu ma dau. si eu fuga iepureste prin canepa. iute si degraba: Ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtisag. Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele si baietii. pe care neavand vreme sa-l sar.. sarmana. unde o pui? Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara. si se fac multe giguri de sumani. nu stiu cum. si mai bine-ar fi!. Targu-Frumos. cu varul Ion si chiar cu baietii si fetele din sat. si femeile si barbatii. fac vro doua sarituri mai potrivite. iaca si mos Vasile. luandu-mi ziua buna. si. genunchere si sardace. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus. Si ma chitesc eu in mine. si acolo. spanzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? Si iaca asa cu ciresele. ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat. erau vro zece-douasprezece prajini de canepa. sau joia pe la manastirile de maice. si ea pe urma mea. si eu fuga. unde era batelistea flacailor si a fetelor. matusa. Si cum eram ingrijit si ma sileam sa fac ce-oi face mai degraba. si alte lucruri. si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cat pe ce sa puna mana pe mine! Si eu fuga. atunci. care se cocea-palea de Duminica Mare. ca te captuseste ea. pe de laturi iar gard. dar nu ma chiteste. ci vinovatul. si cade jos. cai. si ea fuga. ma supuresc pe unde pot si. Eu. carora le vine cam peste mana targul. ce le duceau lunea in targ de vanzare. matusa Marioara! vorba de dinioarea. Insa ce ti-i buna pocainta dupa moarte? D-apoi rusinea mea. frumoasa si deasa cum ii peria... pana ce dam canepa toata palanca la pamant. ca sa nu ma prinda.. si mai ales . ducandu-ma acasa si fiind foarte cuminte in ziua aceea. talharule. ma trezesc in ciresul femeii si incep a carabani la cirese in san. lana. de care nu s-a ales nimica. pana la gardul din fundul gradinii.. si cusute. c-o jordie in mana. mai ales duminica la biserica. iute ma rasucesc intr-un picior. mai porcane. oloi. coboara-te jos. si-mi pare rau ca nu-i varul Ion acasa. si pace buna! Si dupa ce-a venit el rusinat de la ispasa. si lai. — Dar bine. caci. Vorba ceea: A tunat si i-a adunat. Si. bernevici. ori se impiedica de ceva. Asa si tata: a dat gloaba pentru mine. aici ti-i scaldatul? zise ea. iaca matusa Marioara. si vinovatul trebuia sa plateasca. Marioara. caci. zise matusa Marioara. de parca nici nu l-am atins. la negustori armeni.La cirese de Ion Creanga Odata. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii. care se intindea de la cires inainte si era cruda si pana la brau de nalta. s-a dus cu mosu-tau Vasile sub cetate. ca un baiat de treaba. si de pe aiurea. zicand: — Na! satura-te de cirese! De-amu sa stii ca ti-ai mancat liftiria de la mine. s-a implinit vorba mamei. cum s-o dau. la hora. de n-ar veni degraba. Insa degeaba mai clampanesc eu din gura: cine ce are cu munca omului? Stricaciunea se facuse. caci numai la dansul si inca la vro doua locuri din sat era cateun cires varatic. branza. Dar in gandul meu: Stii c-am nimerit-o? bine ca nu-s acasa. si ea fuga. oi. de n-aveai chip sa scoti obrazul in lume de rusine. fugind tot iepureste. cand colo. si ea dupa mine pana-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sarit. toata saptamana. zvarr! de vro doua-trei ori cu bulgari in mine. Si dupa ce facem noi trebusoara asta. stergare din borangic alese. Vorba ceea: Nu plateste bogatul. — Nu-i acasa Ion. sa fur niste cirese. sumane mari. o cotigeam inapoi. cu ochii holbati la mine.. striga pe tata la poarta. si odata fac zup! in niste canepa. se incalceste prin canepa. acus! Atunci eu ma dau iute pe-o creanga. dupa mine. razesi fara pamanturi. la o chiua din Codreni. ma furisez din casa si ma duc.

sa se caute. S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. .Ce sa zica. sarmanul. Bine-a mai zis cine-a zis ca "Boii ara si caii mananca".Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni. vazand in carul cu boi un om care samana a fi bolnav. si hai cu dansul la locul de spanzuratoare! Asa era pe vremea aceea. zicand: . ca doar stiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o bucatica de pane. da raspuns cucoanei. zise cucoana cu mirare. Ia. infiorandu-se. dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pareche in lume.acum. mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva. faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul. sa nu mai mori! Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe-un trantor. se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului. intrun hambar cu posmagi. ca n-are vreme de stat la vorba cu noi. Hai. milostiva cucoana. intreba cu mila pe cei doi tarani. sa ierte cinstita fata dumnevoastra. ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug.Ba. zicand: . cucoana. cu bunatatea dumisale. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni. faradelege! Mai bine duceti-l la mosie la mine. dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste. sarmanul. suntem datori a ne ajuta unii pe altii. Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poate face dintr-ansul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare. . ce spune cucoana: ce te-a pune la cotet. . bata-te intunerecul sa te bata. pentru imprejurari grele. de lenes ce era. iti da adapost si posmagi. ia asa. sa moara ca un cane. sa-i luam naravul. se lehameteste si de binefacere si de tot. raspunse lenesul. Noi gandeam sa-ti dam sopon si franghie. Si asa. si-l duceti la vro doftoreala undeva. ori asa. mai lenesule. ca muieti-s posmagii? . nici imbucatura din gura nu si-o mesteca. . de flori de cuc. uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multameste cucoanei. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. sa tot traiesti.Bunatatea dumneavoastra. il pun intr-un car cu boi. luandu-te sub aripa dumisale. inca asta n-am auzit! Da' el nu poate sa si-i moaie? . vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului.Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul. cand se ridicasera cateva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scormoli si pe mine la inima. il umfla pe sus. zise unul dintre sateni. Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela.Alei! oameni buni. . dragi ti-s fetele? — Dragi! — Dar tu lor? — Si ele mie!. hotara sa-l spanzure. fara sa se carneasca din loc. Trageti-i mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura! Atunci unul dintre sateni zise cucoanei: . . pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. Da. Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa. Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. raspunse unul dintre tarani. zise cucoana. iacata curtea pe costisa ceea. pacat. si satenii aceia de dansul. Povestea unui om lenes de Ion Creanga Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes.I-auzi.Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav. Cucoana.. milostiva cucoana. ori asa. ca pe un butuc nesimtitor. Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea. Iaca peste ce noroc ai dat.Oameni buni. si-l ducem la spanzuratoare. ce-ti bati capul! Cucoana atunci. intreaba.Ba nu. . Iar cucoana. Vorba ceea: — Mai Ioane. cu toata bunavointa ce ave. ca sa curatim satul de-un trandav.Vai de mine si de mine. cu jumatate de gura. raspunde unul. Si satul. daca le da mana sii tine cureaua..

dar trecu mai departe fara sa se opreasca. Iepurelui i se facu somn. trecu si testoasa. dar hotarata sa nu se dea batuta. care credea ca este cel mai bun alergator. In departare. se aseza sub un copac sa se odihneasca. . iepurele se aseza sa manance cativa morcovi proaspeti. In timp ce manca. Multe animale voiau sa priveasca intrecerea si asteptau cu nerabdare. Isi spuse: . A doua zi. o vazu cum trece linia de sosire si castiga intrecerea. dupa cum ii era felul. Iepurele a ajuns tarziu. obosit si rusinat. in dreptul unui sat. ca unei mari castigatoare. vazu ca se lasa noaptea.Soarele asta e prea fierbinte.Iepurele si broasca testoasa de Esop Un iepure care privea mersul lenes al unei testoase ii spuse acesteia in gluma: . Cum o luase cu mult inaintea testoasei. Mai bine dorm un pic! Testoasa e inceata si voi avea timp s-o intrec! Cand se trezi. testoasa il ajunse din urma. Sari ca ars si porni pe urmele testoasei. Tarziu. I-au dat apoi o cupa. asudata.Vrei sa facem o intrecere. iar testoasa incetinel. tocmai el. Domnul Soarece trase o linie rosie pentru start si veverita dadu semnalul de plecare cu un fluier. Toate animalele au aplaudat-o. dis-de-dimineata. venira la locul hotarat pentru inceperea cursei. sa vedem cine alearga mai repede? Testoasa incuviinta. Iepurele mai alerga un pic si. Iepurele porni val-vartej. Asa a aflat ca straduinta este un dar nepretuit.

o strachina de lemn. Din cand in cand. cum sedeau cu totii in odae. Il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si. pe cateva paralute. Bietul batran. isi spusera in sinea lor barbatul si nevasta. . nora apuca sa-l certe de zor. cazu pe jos si se facu cioburi. si nici macar atat cat sa se sature.ii raspunse copilasul . strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur. Si-i cumparara din targ. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare.. inspre seara. privirea i se tulburase.. . si ochii-i lacrimau de amaraciune. nepotelul .. auzul ii slabise si-i tremurau genunchii le orice miscare. Si iata ca odata.Bunicul si nepotul de Fratii Grimm A fost odata un batran impovarat de ani. trebui sa manance de aici inainte doar din strachina de lemn. Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul. fiul si nora-sa se umplura de scarba. dar batranul se inchise in amaraciunea lui si nu scoase o vorba. mancara iarasi cu totii impreuna. iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura. ci-l pusera intr-un colt.sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori incepu sa-si faca de joaca cu niste scandurele..numai.. Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia. Nu-l mai asezara sa manance cu ei la masa. Cand vazu aceasta. abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa.Fac si eu o covaita . Cand sedea la masa sa manance. Si din ziua aceea ii dadeau de mancare intr-o strachina de lut.din care sa manance tata si mama. .Ce faci tu acolo ? il intreba taica-sau. din ziua aceea. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate. langa vatra. scapa cate-un oftat adanc. ca bunicu' !. "Asta e prea de tot !.". Si de batran ce era.. cand n-or mai fi in putere. Intr-o zi. nu-l mai lua nimeni la rost.

Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. intr-o buna zi. Si fara sa spuna o vorba. nu se zarea unul pe nicaieri. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. pe care-l poreclisera Prostila. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu. cei trei frati dadura peste un palat. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. Iata ca veni si randul lui Prostila. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . ca sa poata lua mierea. descuie lacatele si se ivi in prag. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. se aseza pe o piatra si incepu sa planga.. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. dar mosneagul nu-i auzi. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. Si avea usa asta o ferestruica. care toate trebuie gasite intr-o singura zi.. tot mergand ei asa.. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. prostanacul. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. Si se preface si el in stana de piatra. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: .. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. ca sa se odihneasca. Dar prostila ii opri. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . nu gluma. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului.Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. Si cum trecuse vreme. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. mai isteti decat el. ca-l cuprinse deznadejdea. strigara a doua oara. si nu venise nici o veste de la ei. toti de piatra. sa creada c-o sa poata razbi prin lume.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. Cat despre oameni. cand noi. dar cand fu sa apuna soarele. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. Si-n ele se aflau o multime de cai.. de-ai fi zis ca este un izvoras. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. mosneagul ii duse in cate un iatac. si abia atunci se trezi mosul. facandu-i semn sa-l urmeze. Strigara la el o data. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. totul mergea atat de incet. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. de-ar fi fost dezlegate. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. taiata taman la mijloc. dadura peste un lac. Si avea roiul acesta atata miere.. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. Si oricat se stradui el. strigandu-le: . ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. Si cum plangea el asa.. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si.. dar nici lui nu-i merse mai bine. pe luciul caruia inotau o multime de rate. ca se prelingea pe trunchi. numai ca nimerira langa un roi de albine. fratele lor mai mic. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele.Auzi. aflat intr-o scorbura de copac. pleca in cautarea lor. Mai strigara a treia oara.. A doua zi. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat.. si avea palatul asta grajduri. Erau tocmai furnicile pe . dupa un cot de deal.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte.

de parca nici n-ar fi fost. Si iata ca veni in zbor o albina. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. urca pe scaunul domnesc. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. iar cea mica luase o lingurita de miere. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. Si lasandu-se in adanc. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. . Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Si numaidecat se risipi vraja. dar cum naiba s-o recunoasca. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. fiecare gustase ceva dulce . Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Ei. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. dupa moartea craiului. Se roti ea de cateva ori prin iatac. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. "Ei. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului.care flacaul le scapase de la pieire. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. se ivi inotand un card de rate. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat.

Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o tigaie tot veche de fier. deasupra norilor. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. . cand era soare. Asa a facut si feciorul de negustor.Asculta. fiindca era priceput. Sultanul. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. cu ferestre asa de inalte? . sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. Si-a luat zborul. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. da! – a raspuns el. lua inapoi un galben. Toti l-au intampinat cu prietenie. din care fiecare din ele era o aschie. . care era mai bun la suflet.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor.Da.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. Cand fundul cufarului scartaia. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. Dimineata si seara beam ceai de diamant. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. Cu asemenea indeletniciri. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. i-a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi.Bine. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . stateam intr-o creanga verde. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. Numai unul din ei. cu halat si cu papuci.Sa vii sambata seara – a zis ea. s-a dus in padure. sambata seara. Fiindca turcii umblau ca si el. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept. tot mai departe si mai departe. adica roua. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nu-i prea placea.Bine. . cufarul acesta era tare ciudat. Acuma. . Cum il incuiai.C. Cum mergea el asa. dar una care sa fie cu talc. Vedeam ca suntem bogate prin . facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. . pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. Ea s-a trezit si s-a speriat.Cufarul Zburator de H. dar intr-o buna zi a murit. . Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. toata ziua ne imbaiam in soare. s-a bagat in cufar. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea. l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. putea sa zboare. multumesc! – a spus feciorul de negustor. Sambata seara povestea era gata. Au sa fie foarte mandri ca mia cerut mana dumnezeul turcilor. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: „Cand eram noi in copac. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. sultanul si sultana vin la mine la ceai. Nu s-a uitat nimeni la dansul. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. sa vedeti. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. si pasarile ne spuneau povesti. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: „Fa-ti bagajul!“ Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. iar tata vrea sa fie vesele. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile.

Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat..si-au spus in gand chibriturile.. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. . “Mie mi-a venit pofta sa dansez.“ „Mai taci acuma. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. ca ai vorbit destul“ – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scantei in toate partile. dac-as fi vrut. „Ba nu. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. am ajuns sa stam la bucatarie. De la inceput. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate.“ „Da.“ „Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) . „Mai bine sa ne veselim oleaca.. dar era mandra de asta. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. sa vezi ce petrecere ar fi fost!“ Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. „Daca o incununez. mobilele erau sterse de praf. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. Se vede imediat ca povesteste o femeie. Uite cum stralucim si ce lumina dam!“ Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. Uite. N-avea nimic deosebit. Pe marginea ferestrei era o pana de scris.. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut. e ceva delicat si fin. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. care se duce cateodata in curte si se intoarce. veche. Dar asta era numai sclifoseala.“ „Ce frumos povestesti – spuse matura. ramurile celelalte s-au dus care incotro. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. da. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara. Fiecare se gandea: „Hei. „Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. dar putem sa trecem asta cu vederea. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. de aceea noi. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. incep eu. Afara de caldarea de apa.“ – a spus vatraiul si a inceput sa danseze.faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. obraze subtiri. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!“ „Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. Deunazi. Acuma samovarul trebuia sa cante. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. de cand am venit pe lume. asta pot sa v-o spun. intr-o familie linistita. Si l-au incununat si pe el. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele.“ „Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun“ – au spus chibriturile. maine ma incununeaza si ea pe mine“ – s-a gandit matura. curata si frecata.cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne si familia noastra sa imprastiat in toate partile.“ „Da. „Ei. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: „Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. E drept ca n-a invatat nicaieri. cu care scria scrisori bucatareasa. se vede asta!“ – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. ma incununati si pe mine?“ – a intrebat vatraiul. iarta-ma. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie.“ „In casa aceea. toti cati suntem aici stam mereu in casa. si iarna. „Neam prost!“ .“ „Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. Doamne. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!“ „Sa facem cat mai multa zarva!“ – au spus cu totii.

ca sa se bage in cufar. „Trebuie sa fac si eu ceva“ – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: „Hai sa ma duc prin oras. pocnitori si artificii. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului.Da. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. . dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. . acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. Cu o zi inainte de nunta. sa vad ce spune lumea“.. fiindca curand avea sa faca parte din familie.Frumoasa poveste – a spus sultana. Nu-i de mirare deloc ca era curios sa afle. L-o mai fi asteptand si acuma.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. seara. a fost iluminatie in tot orasul. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui. Il tutuiau acum. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. dar el cutreiera lumea si spune povesti. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. . . dar cand a ajuns in padure. Da. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum.

Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. odata. Cand l-a vazut fata de imparat asa mandru si frumos. El. si el. ca se pomenea. Si dintr-acel minut. nu stiu ce facea el. ca mult bine ti-oi prinde si eu vrodata. si se bucura. destept si apoi mie imi place. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cand vazu ca pe dansul il cheama! Se facu rosu ca sfecla. mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata. ca fie-sa pusese piciorul in prag si nu voia nici in ruptul capului sa ia pe altul de barbat. imparatul. cum de sa vorbeasca un peste ? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul in put. El isi uitase de peste. nu s-ar mai povesti. Nici tu joc. de la nasterea lui. Intr-o zi. si rabda. si ca il pandea pana ce trecea. nu s-a mai putut opri. golan si fara nici un capatai ? . nici tu dezmierdare. tiindu-si firea si luandu-si inima in dinti. dara este om de omenie. biet.Flacaule. Acum isi aduse aminte de dansul. . Pasamite fata imparatului. Mai mincinos cine nu crede. ca un pui de brad. Atat de mult se fastacise el. Baiatul se minuna de asta. ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zambetul pe buze. cum unii se incurau jucandu-se. ce sa vezi d-ta ? pestele incepu sa-i vorbeasca: . Vezi ca inima ii da branci catre dansul. dete niste raspunsuri de merse fetei tocmai la inima. rogu-te. de cand se bateau ursii in coade. ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei. eu mi-am gasit logodnicul. fetei ii tacaia inima nu-i tacaia. Daca vazu tatal fetei. biet. scapa-ma de bubele astea uricioase si imputite. cum altii se zbenguiau cu fetele. ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos. Eu am sa traiesc cu el. caci el nici . el frumos ca un bujor. o data cu capul. poate sa fie golan. Daca nu vei voi sa ma insotesc cu el. ca o sa aiba in ziua aceea leguma mai deosebita. se zapaci pana intr-atata de nu stiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. Bucuria lui. Drumul insa ii era pe la curtea imparateasca. fata mea ? Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant. si ramase curat si luminat. nu stiu ce dregea. El.Tata. In toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. Si fiindca n-avea incotro. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara. A fost odata un baiat. si ducandu-se la put intro zi. pana ce. fara voia lui. cand scoase apa vazu in ciutura un ghigort. se uita inauntru si zise: . arunca-ma iara in put. ca de n-ar fi. ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei. Nu stiu daca tie iti place ori ba. El nici sa se gandea ca pentru dansul se punea la fereastra. Fata imparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau. si la sarutat. trecand pe la curtea imparateasca. maine asa. i-a bagat intro butie si i-a dat pe garla. mi i-a luat binisor pe amandoi. isi inghitea amarul. dara ca s-o induplece. ghigortule draga. ba.Baiatul cel bubos si ghigortul A fost odata ca niciodata. Azi asa. cum zici d-ta. nici tu veselie. si ce sa vezi dumneata ? odata ii cazu bubele. dara mie imi sfaraie inima dupa dansul. si ramnea la dansii. sa stii cu hotarare ca pe altul nu iau. vazu ca sunt numai buni de a se lua in casatorie. Apoi. Ea frumoasa de pica. desi toti erau imparati si fii de imparati. si nu-ti face pacat cu mine. Vezi ca si vorba lui ca si a fetei era vorba cu lipici. nevoie mare. dragul neichii. si ducandu-se la imparatul. infratindu-se. dara lui stiu ca-i tacaia de sta sa-i iasa afara din piept. Ce nu facu bietul tata-sau. De cand se scria musca pe parete. Ce n-a facut el ca sa se curete de bube ? dara in desert. ia asa. Ei incepura a se boci si a plange de mi ti se rupea rarunchii.Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine. se pomenise bubos. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. il chema de vorbi cu el. patea necazul dupa urma fetei imparatului.Tata. poate sa fie sarac. tatal sau.Peste. ii zise: . nevinovat. Baiatul cel bubos insa de cate ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra. vedea ca ii tot rade. numai ca sa treaca.v Baietii la joc si fetele la hora il huiduia si fugiau de dansul ca de o lepra. pestisor. Pe el imi zice inima sa-l iau. intr-o zi. N-apuca sa sfarseasca vorba bine. Cand.

Masa se puse in liniste si cu buna randuiala. Copilul. se sperie. se rusina singur de sine. Toate lucrusoarele dintrinsul era puse la randuiala lor si toate imi vorbeau ca niste nazdravane. Mai gandi o data baiatul cel bubos la ghigort si dori ca palatul sa se stramute intro padure. si casa de gazduit nici pomeneala. zise. Tot bajbaind ei prin amurg. . In cale se intalni cu un cocor. cum simti ciocniturile vulturoaicei. Si apoi ii veni si cu rusine cum el. dete peste palaturile baiatului celui bubos. se plimba de colo pana colo pe dinaintea portii. Si vaneaza ici. Dupa ce ospata ca un imparat. Caci diavolul vrajbei nu cuteza sa-si vare coada intre ei. si loc de repaus nu este. Cum ajunsera. fata imparatului. Stiu ca poti multe. nu-l putu sparge asa lesne. imparatul pleca la curtea lui cu hotarare desavarsita a pune gonaci cari sa afle ale cui erau palaturile acelea din coprinsul imparatiei sale. ca butia ajunsese la mare. ba nici ca visa ca o sa ia de nevasta pe fata imparatului. ghigortule dragut.De. Si.. Vulturul urma a hrani copilasul lepadat de ma-sa si pus in copaci. si stranse. Gasind o poteca care ii scoase la luminis. Si in adevar. cruce de voinic. si. Atata numai. Vazand insa ca cu bocela nu o scoate la nici un capatai. aceasta ii infrunta. cobori scara palatului si veni la poarta de pofti pe acesti calatori inauntru si-i ospata ca pe niste oameni de omenie si rataciti. Fata la nunta au fost: fiarele padurii. pana ce intr-o zi se tinu vulturoaica dupa dansul sa vaza unde tot vine el. ramaind numai cu credincerul sau. grajdurile. cum il vazu asa. si sta sa asculte la altele cari vorbeau si se imbarbatau una pe alta la lucru. copacii cei mareti. si ii si puse gand rau. a doua zi plecara vanatorii cei rataciti. cum de sa se arate el. Bubosul vazu de pe fereastra ca tot umbla pe dinaintea portii niste oameni. ma neghiobilor. slujitori si vanatori. Unde sa auzi la dansii cearta! ferita santuletul sa vezi la dansii neunire. Si asa petrecand ei. aici legati voi caii ? locul cailor este la grajd. pe nebagate in seama. si a-i aduce de mancare. se imprieteni cu el. si despre care nimeni nu-i povestise nimic. Muma-sa. unde mi se facu un palat. Cand privi ceea ce facea. ca ce ar face sa scape de primejdie. Cum il vazu. vulturoaica veni la copil si cu pliscul incepu a ciocni in pieptul copilului. isi zburli penele de pe dansa si puse gand rau copilului. intinse manusitele. chiar de a doua zi incepu a veni un vultur in toate zilele. Dara fiind rodul pantecelui sau. Stapanii palatului cunoscura pe imparatul. Abia ii iesi din gura vorba cea din urma. toate erau cu randuielile lor. odata ii veni in gand ghigortul. el se rataci. Imparatul nici n-avea vreme sa se minuneze de ceea ce vazu in acele palaturi. Cum. Ea se ascunse si stete acolo pana ce pleca vulturul. de nici imparatul. apuca pe vulturoaica de gat. Dar asa palat maiestru nici ca s-a mai vazut. acum sa te vad! Mi-ai dat dovezi de nazdravania ta. asa putin la inima cand se intampla de caz in nevoie. sa fie mustrat de o proptea. si incepu a se gandi. ele ursi pe copil ca va ajunge om mare. pasarile vazduhului si stelele cerului impreuna cu santa luna. dara el nu-i cunoscusera pe dansii. tatal fetei. se departase de oamenii sai. ca va intampina un zabrac bun de la ai hranitoarei sale. de unde cunoscura drumul. descalecara. mare. la mare marire. carele crestea repede ca o floare. ca sa-i manance rarunchii. Toate isi aveau vataful lor: tacamurile mesei. plecase in vanatoare cu o multime de curteni. cum zisei. si voind sa lege capastrul calului de propteaua portii. pentru ca era. asternuturile. ce se nascu implatosat cu un piept de aur.nu-i batuse capul. floricelele cele frumoase.I!. tatal fetei. Pieptul fiind tare. parca l-ar fi invatat cineva. nu avea asa palat bogat si impodobit cu de toate frumusetile lumei. Traiau acolo ei ca in sanul mumei lor. pana ce o sugruma si cazu jos moarta. zicandu-le: . Napuca sa priveasca cu bagare de seama la lucrurile ce mergeau singure si-si faceau slujba. coborandu-se din copaci. curtea. ca hrana i-o va aduce o pasare. maturile de casa si de curte. si stranse.Scapa-ma de nevoia in care am cazut. ca sa se mai racoreasca nitel si sa-si astampere necazul. In vremea aceasta. o apuca razna pe camp. din care va scapa cu fata curata. Dorinta lui se implini numat cat te stergi la ochi. cum. ce sa vezi dumneata ? dintr-o pacatoasa de butie. apoi ca va fi povatuit de o alta pasare. imparatul. El avea de gand ca sa poruneasca mai apoi sa i-l aduca lui acolo. Se duse deci de-l puse intr-un pom nalt si il napusti acolo. casatoria lor fu binecuvantata cu un copilas. vaneaza colea. tot strangand pumnii si dintii de necaz. vezi ca nici nu-i trasnea lui prin cap ca ei sa mai traiasca. Venind ursitoarele. lucru ce nu mai vazuse el de cand intrase in butie. trancanaile de la bucatarie. de aur. ca va ridica tulpina din care iesise ma-sa. Cand. imparatul.. da ce. Cum se duse el. Imparatul ramase stalpit de mirare. Atunci si copilul. Cocorul dand peste o asa bunatate si frumusete . si acest palat acolo se infiinta. ii fu mila sa-i faca de petrecanie. Ei acolo au facut nunta. E! ce te faci tu acum ? caci seara se apropie.

nu se mai indura a se dezlipi de dansul. Aci daca ajunse.v Vezi ca. din alta. caci dupa surghiunirea fetei celei mari dobandise imparatul alta fata. Cum il vazu imparatul. si acesta invata sa citeasca si sa scrie. marturisira ca sunt indragiti. ea se uita gales la dansul. cari domnira cu omenie cate zile avura. Mai tarziu el ii si intrecu la mestesugul de a mana luntrea si ii plimba si pe dansii. dete peste palaturile imparatului. si rubedenia la rubedenie trage ca acul la magnet. Imparatul. il batu gandurile sa se intinza pana la dansa si nu gresi. nu se impotrivi nici o cirta de timp. maine asa. . El lua oameni cu dansul in luntre. dara cam cu sfiala. ii tacaia inima de bucurie. A cercetat ce era aceea si a aflat ca acolo traieste o pereche de oameni. se cobori din scaunul imparatiei si ii urcara pe dansii. caci si ea pusese ochii pe dansul. Fiind tot pe langa imparatul.de copil. cu care se invata la manat. Intr-o zi se incumese ai face cu mustata. mare. Dupa ce se mai mari baiatul. El intra in slujba la imparatul. El s-a dus sa faca cunostinta cu dansii. a zarit palaturile tatalui sau. o aduse baiatului. si afla ca el este copilul lor. ci stiind si pe baiat destept si ager la minte. cu care se plimba pe apa. puse de le facu un pui de nunta de stiu ca s-a dus pomina. din una. Azi asa. cocorul il invata a face o luntre. Si ispravile ce aduse imparatiei prin iscusinta lui facu pe imparat sa aiba pe acest tanar mai de aproape al sau. Se puse in luntre si iesi la lume. si traiau impreuna in cuibul lui. Apoi fiind si batran. nu stiu ce parca ii zicea sa ia in nume de bine pe acest june. Acolo. dadura in genunchi. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. fara sa stie de ce. Plimbandu-se el asa pe apa. Iar lui. pana ce intr-o zi mersera amandoi inaintea imparatului. Gasind o carte pe unde colinda cocorul. El nu voi. Dupa aceasta parintii il rugara sa ramaie cu dansii. se dara in vorba si despre copii. sangele apa nu se face. tatal ma-sii. vezi ca ursita lui il tragea in alta parte. si se rugara de imparatul sa-i casatoreasca. carele stia de patarama celei dintai fete. si vazand adesea pe fata imparatului.

In casatoria lor ei au trait ca fratii. Numaidecat mai-marii tarii zisera fetei sa se gateasca de nunta. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca imparatul n-ar pacatui de ar lua de sotie pe fie-sa. la tinere si la batrane. Pasamite. nu s-ar mai povesti. Are sa curga multa apa pe garla pana s-ajungi a cunoaste tainele imparatiei ca noi. Ce sa faca dar? Dupa multe chibzuiri. sa nu vaduveasca. tatal tau. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. calca juramantul imparatesei de la ceasul mortii sale. sa sileasca pe imparatul sa ia de sotie pe fie-sa. intregulet o planse dupa inmormantarea ei. la nici o cucoana. . si nu fii asa tantosa.il ia si-l incalta. si la nimeni nu s-a potrivit.Gainareasa de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. Nu trecu mult si se intoarsera precum se dusera. Se duse deci la dadaca-sa. Cand vazura boierii una ca aceasta. si gasiti pe vreauna la care sa se potriveasca condurul mamei pe piciorul ei. se tot tinea scai de imparat ca sa se insoare. fiindca asa lasase cu sufletul imparateasa si pentru ca Dumnezeu chiar oranduise asa. Dete condurul raposatei imparatese si doi trimisi ai Sfatului imparatesc razbatu tari si cetati. cautand la cine s-ar potrivi condurul. dupa ce se gandi si se razgandi. si sa spuie ca dupa aceea se va gati. se lasa si el dupa sfatul mai-marilor imparatiei. lasata cu grai de moarte. pana si la roabe. cand. Planse ce planse. condurul nu se potrivi la nici o fata de imparat.infratindu-se. El se tot impotrivea cu fel de fel de cuvinte. parca fusese d-acolo. Dumnezeu ne-a aratat pe aceea pe care imparatul nostru trebuie sa o ia de sotie. raposata maica imparatiei tale. Daca vazu si vazu ca scapare nu este. ceru timp de trei zilein care sa se gandeasca si apoi sa-si dea raspunsul. la nici o jupaneasa. la nici o taranca. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. Condurul sta d-a pururea pe masa in camara imparatului. Ce sa faca ei? Hotararea imparatesei era lamurita. era cu o stea in frunte. sa nu vaduveasca. de cand se bateau ursii in coade. . Sfatul imparatiei. cinstiti boieri. a lasat cu sufletul la ceasul mortii ei si cu juramant ca imparatul. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. Ea luase condurul fara sa stie al cui este si pentru ce sta pe masa. se puse pe un plans. raspunsera boierii. de sa te fereasca Dumnezeu. mai zise fata.Cautati. Si apoi. Ea zise: . Dadaca. Si trecand in camara ei. Acum alta nevoie. cea atat de vestita in lume de cuminte. Ca si muma-sa. si numai o fata au fost facut.Nu te supara. ci sa se insoare cu aceea la care se va potrivi pe picior condurul ei. la femei de neam si la de cele proaste.Unde ati mai auzit. Oricine voia sa-l incerce avea toata voia. ba chiar la nici o roaba. A fost odata un imparat si o imparateasa. ca de n-ar fi. dara vazu ca de la plans nu castiga nimic. batjocura ca aceasta. a lasat cu sufletul ca imparatul. fara nici o isprava. ca un copil ce era. domnita. varsa niste lacrami cat pumnul si suspina de sa-i sparga pieptul.imparatii si cetati. deoarece la nimeni de pe lume nu se potrivise condurul raposatei. ce sa vedeti d-voastra. Murind imparateasa. . Vazand fata ca n-areincotro. Imparatul o iubea. Intr-una din zile cand imparatul tinea sfat cu boierii cei mari pentru trebileimparatiei. Sa nu vaduveasca imparatul dupa istavirea ei.Am razbatut. ramasera inmarmuriti de uimire. .incepu a alerga iara dupa jucarii. ci sa ia de sotie pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Imparatul nu mai putea de bucurie de aceasta intamplare. aceasta fata. Mai mincinos cine nu crede. Si nici in ruptul capului nu voia sa se insoare de a doua oara. sa ia tatal de sotie pe fie-sa. sotul ei.ii spuse cele intamplate si ii ceru sfat. iaca si fie-sa ca vine si se juca si se zbenguia p-acolo prin camara. altul de margaritar si al treilea de diamante. De cand se scria musca pe parete. boieri dumneavoastra.ii zise sa ceara a i se face trei randuri de haine: unul de aur. ci sa ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Nici fata nu voia sa ia pe tata-sau de sot. Un an intreg. targuri si catune. Sa lase pe imparatul sa vaduveasca pentru ca nu s-a potrivit condurul la nici o muiere. se temea de Dumnezeu. Trecand si pe langa masa si vazand condurul. am incercat si la bun si la rau. din nastere. stiind hotararea imparatesei. nevoie mare.

Unde pana aci umbla cu moartea in san. nevinovatia si sfiala ce baga de seama imparateasa la gainareasa ii placu. Nu-l mai incapea locul. fata de imparat se silea in toate chipurile sa-i fie pe plac. Imparateasa ceru sa i se infatiseze ca sa o vaza si dansa. fiindca fata cam intarziase. ca si intai. se indupleca bucatareasa a-i da voie. Toti slujbasii curtii o luau in nume de bine. sa raspunza de dansa.ii veni inima la loc. ca de ale dansei. ii lua un inel si nu mai voi sa i-l dea. si toti aveau mila de ea. pana ce iesi din imparatia tatalui sau. Cand ii aduse hainele. Ascultati. Acesta. se imbraca cu o piele de magar pe care i-o adusese dadaca si fugi. El se duse iarasi cu fiul sau. vazandu-i vrednicia. i se facu mila de dansa si induplecandu-se de rugaciunile ei. dara ia-o de unde nu e! Se intoarse dara cu inima zdrobita. se prinse in hora tocmai langa fiul imparatului. Imparateasa se induiosi cand auzi ca o sarmana nevoiasa cere adapost de la dansa si porunci ca sa o puie ingrijitoare de gaini. venea pe langa bucatareasa si-i da si ei ajutor. Un fel de lancezeala il coprinse. In ziua aceea se ceru si gainareasa de la bucatareasa cu rugaciune ca sa o lase sa se duca si ea prin cetate. cum o vazu. dupa multe rugaciuni. ei crezura ca in cele din urma ea a cunoscut ca trebuie sa se supuie Sfatului imparatiei. Pana seara nu juca cu altul. dupa ce deschidea cotetele. si iarasi fu chemat imparatul la o nunta a altui imparat. Ea se feri ca sa nu o vaza nimeni. Fiind sub ascultarea bucataresei. Mancarea si apa. cu grije. ca si de celalalt rand. si fugi si fugi. Fata raspunse ca este gata. Abia. Fiul imparatului juca ce juca. În vremea aceasta. Iara daca iesi bucatareasa si o vazu.ii aduse si dadaca cele spre fuga. Sa se prapadeasca fiul imparatului de parere de rau ca o pierduse. ea pieri. Ea isi ceru iertare si se fagadui ca alta data nu va mai face asa. vai de lume! El o intreba a cui fata este. dadaca ii pregati toate cele trebuincioase spre fuga. intuneric inapoi. punea clostile si vedea de pui. mai cu seama. Ea porunci bucataresei sa o ia mai de aproape. Fiul imparatului era mandru . Asa de bine ii sedea gatita. Boierii ramasera multumiti. Caci d-aci nainte mai frumos imi este. Unde sa se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde sa scoata ea un cuvintel de para sau de zazanie? Unde sa calce ea cuvantul bucataresei si sa se amestece in certurile si becisniciile celorlalti? Ferit-a Dumnezeu! Ea ingrijea de pasarile din curtea imparateasca. Fiul imparatului nu mai putea de inima rea. apuca pe cai dosnice. Fiul imparatului se duse si el cu tata-sau si cu muma-sa. nu le lipsea niciodata.ii mai veni nitica inima. si le da de mancare. ea se duse si se prinse in hora iarasi langa fiul imparatului. si cauta de gaini cu voie buna si tot cantand. de barbatia si de curatenia de inima a gainaresei.isi baga hainele cele frumoase ce le capatase in desagi. boieri. si cu fagaduinta de a nu se mai cere niciodata. Se ceru si gainareasa in ziua aceea. spre a nu cadea in gurile barfitorilor. Sclipea diamantele de pe dansa de luau ochii celor ce se uitau la dansa. cuvantul din poveste. mai cu mila decat clostile. Cand fu seara. pe carari neumblate de picior de om. Merse ce merse.Cererea ei se indeplini tocmai pe tocmai. iarasi langa fiul imparatului. nimeni sa nu ma vaza ce voi face". iute. Acesta cum o vazu. de parea ca este o zana. Mai trecu ce mai trecu. Cand dete in amurg. se puse la poarta cu chip umilit si smerit. iara zise vorbele ce zisese la venire. si de unde. Gainareasa. ca-i scapase asa bucatica buna. Spuse si imparatesei ca o fata sarmana si nenorocita a nazuit la curtea imparateasca si o ruga ca sa o priimeasca sa fie gainareasa curtii. si zicand vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor. Se dusese vestea pana la imparateasa de harnicia. parca o tot pierdea din ochi. Bucatareasa o certa ca prea zabovise. decat numai si numai cu dansul. o primi inauntru. dara ea. Dara bucatareasa nu mai voia sa-i dea drumul. Trecand hotarul. Ea ii spuse alte gogleze. Seimbraca deci in hainele sale cele cu diamante. Si in adevar avea si ce vedea. iute. Gainareasa se ceru si ea de la bucatareasa. Fugind fata imparatului de la curtea tatane-sau. se imbraca iarasi cu pielea de magar. ii cazu cu tronc la inima! Seindragosti dupa dansa. abia. ajungand la nunta.imbracandu-se in hainele cu margaritare. sa se mai rasufle putintel. O cauta prin toate partile. si pieri ca o naluca din mijlocul horei. Smerenia. Se prinse in hora. si tot se uita la dansa. Si capatand voie se duse. Nu trecu mult si imparatul cu imparateasa si cu fiul lor fura poftiti la nunta la un altimparat. acum se mai linisti olecuta.ii mai zise o data sa se gateasca de nunta. acest imparat fu iarasi poftit la o nunta de imparat. Gainareasa se imbraca cu hainele de aur si zicand: "Lumina inainte. se duse ca vantul si. si ajungand la curtea imparatului locului aceluia. Dupa nitel timp. bucatareasa. Ei se dusera. Iara daca ispravea treaba cu gainile. ea. Bucatareasa ii dete voie. Iara el tot vorbind cu dansa.indata ce se intoarse acasa. Seara. auzind raspunsul fetei. apoi le cuibarea.

puind stema sa in capul gainaresei. Cazu la grea boala. socotind ca-si facuse seama singura. Ea. Sa se dea fiul imparatului de ceasul mortii. dupa staruinta tuturor. raspunse imparateasa. . nu se va face bine. Pasamite pe gainareasa o uitasera toti cu totul. imbracata si frumoasa ca o zana. Atunci imparatul isi scoase stema din cap si o puse in capul fiului sau. tot asa facu si imparateasa. cand auzi una ca aceasta!in cele mai de pe urma porunci sa se cerceteze si prin curtea imparateasca. Porunci de o aduse in fata imparatului. Acesta cand vazu pe fie-sa la cununie. tatal gainaresei. Si unde se rotea pe langa dansa si se ingamfa ca un curcan. Incercara inelul si la nici una nu se potrivi. Umblara boierii si razbatura toate coltuletele. Cand vazu fiul imparatului ca zana lipseste. Cum ii puse inelul. bucurandu-se in pace de toate fericirile pamantesti. sa o aduca cu cinste la curtea imparateasca. si traira cat traieste lumea. sa vie si ea. O adusera cu nepusa masa. Iara imparatul porunci sa umble niste boieri din casa in casa sa incerce inelul. slujnicile si roabele. Pare ca nu mai fusese bolnav de cand lumea. Atunci gainareasa.Sa vie si ea. ramase ca trasnit de Dumnezeu. odata rasari ca din somn. Muma-sa ruga pe imparatul sa asculte rugaciunea fiului lor. isi spuse toata istoria. Dupa mai multe tagaduiri. si ca sa se potriveasca inelul la cineva. si de unde sa nu fie asa! Cum auzi fiul imparatului ca s-a potrivit inelul. Vazu si el acum ca buna bucatica isi alesese fiul lui. Acestuia nu prea ii venea a crede ca fiu-sau sa fi cazut la boala pentru o asa netrebnica. Seintoarsera deci cum s-au fost dus. parca fu de acolo.nevoie mare! fiindca zana numai cu dansul juca cat tinu hora. Fiul imparatului o data sari din pat. ba. ducandu-se in cocioaba ei. Dara cine o asculta! Cum o vazura slugile. Nunta se hotari si imparatul. caci n-avura ce-i face. si cat paci era sa-i oropseasca. El o credea pierita. Atunci fiul imparatului spuse ma-sii ca pana n-or gasi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el. Se adusera toti vracii. veni si cu sfiala se apropie. gainareasa pieri iarasi ca o naluca. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. caci ei nu-i prea era voia sa se dea la iveala imbracata in pielea de magar. Imparatul bleojdi ochii la dansa si ramase mult timp uimit de frumusetea ei. se imbraca si apoi veni sus. fu si el poftit. ramasera insa rusinati. toate babele si toti cititorii de stele. Apoi se veselira veselie imparateasca. Toate se grabira a veni. si la ce fata ori muiere se va potrivi. se indupleca si. Bucatareasa isi aduse aminte si spuse imparatesei de dansa. Iara cand veni seara. Chema de fata pe toate muierile. Fiul imparatului si muma-sa cazura cu rugaciune la gainareasa ca sa se faca cum era la nunta. . atata ii fu. se umflara de ras. de ciuda. Pasamite prinsese lipici. cu capul plecat si plina de rusine de batjocura tutulor slujitorilor.

micut asa ca al tau.Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni. dar nasul i se intinsese atit de tare ca aproape ii atirna pe jos. l-a apucat de nas. Tocmai atunci iesea din apa crocodilul. repede sarpele boa.Nu stiu. care se afla in apropiere si a inceput sa-l traga pe elefantel de coada. ce maninca crocodilul seara? . stii cumva ce maninca crocodilul seara? Crocodilul siret ii spune: . Si atita a tras crocodilul de nas si sarpele boa de coada . ca pina la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe elefantel.Sarpe. dar uite lacul aici. a raspuns broscuta. Pe drum s-a intilnit cu o broscuta: .Scuzati-ma va rog. demult. Elefantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!. sunt sigur ca vei afla raspunsul.Broscuto. de atunci are elefantelul trompa. Si uite asa. a raspuns si sarpele. ce maninca crocodilul seara? . dar nu stia ca vorbeste chiar cu crocodilul: .Ursuletule. Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: "ce maninca crocodilul seara?" Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intilnit cu ursuletul si-l intreaba: . In apropiere de lac. a raspuns ursuletul. Si cum se chinuia bietul elefantel sa scape din gura crocodilului a venit repede. elefantelul s-a intilnit cu sarpele boa: . dar du-te la lac si vei afla.Nu stiu. dar du-te la lac si vei afla. ce maninca crocodilul seara? . un elefantel foarte curios.Nu stiu. ca pe vremea aia elefantelul avea un nas ca toate nasurile. Elefantelul s-a apropiat de el.Elefantelul curios A fost odata. .

cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. l-a intrebat: "Si acum. in sfarsit. Pana cand a reusit totusi sa il incalte. la gradinita. dar sunt puse invers. Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna." Intr-adevar." ...Cizmulitele Un copil." Acum ea nu mai stia ce sa faca. Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand.. a cerut ajutor educatoarei. inainte de a-l trimite afara la joaca. Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!" In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??". educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte.. educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.. incearca sa isi incalte cizmulitele.. unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!" Raspunsul? -"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd.. Cand s-a terminat chinul descaltatului. dar de data aceasta asa cum trebuia. tot cu sudoare pe frunte. totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate. baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele fratelui meu. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna. l-a incaltat. erau pe picior gresit. Cu tot trasul si impinsul. Pentru ca nu se descurca.. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.

nici frica nu-i trecu prin minte. auzind vorbele ministrului. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. Si o alerga calare. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. Si cu adevarat. dar toata straduinta lui fu zadarnica. o fugari din toate puterile. Fata. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. Te rog. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. tot uitandu-se jur-imprejur. cand il privi. imparateasa zanelor. mai sus de genunchi. si imparatul uitase sa mai plece. Imparatul. era odata un imparat tanar. sa pot sa te-nsel. ci se hotari s-o prinda de vie. aflandu-se la stramtoare. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. Nu-si miscau ochii de la apa. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. Ministrul. vazu ca toate portile sunt deschise. fiind in mijlocul campului. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. tineri si frumosi. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. de mirare. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. si nu vazu nici un om. si din clipa in care te-am zarit. Dar imparatului. goni dupa ea ca un nebun. luminatia ta. iar la picioare. nici sperietura nu-i patrunse in inima. Si asa. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. frumoasa cum nu se poate spune cu gura.Zana Zanelor basm romanesc Ce era. Ministrul. pornit pe urmele ei. se despartira. sa alergi dupa mine. apropiindu-se cu mare dibacie. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. Intr-o zi. cascara si adormira. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. ca mie nu mi se pare a bine. se uita in parti. se intuneca. Ciuta. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. nemiscata pe tron. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. si pe jos. toate in picioare si cu mainile la piept. pe inca se mai infricosa. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. Imparatul. o inconjurara din toate partile. Imparatul. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. pe cat era de speriat la inceput. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. la galop. Mam prefacut in ciuta. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. Si asa. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. ii zise: . Inainta fara sfiala. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. Trecand si prin locurile acestea. Ajungand intr-o padure. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. ce nu era. pornira calari peste campii. Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. Osteniti de alergatura. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. mari cat oul de porumbita. apucand drumul peste campie. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac.Marite imparate. fiu de mare imparat. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. Cand se desteptara. se roti ca un vartej. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. insa el tot mai alerga. vazandu-te cum goneai in urma mea. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. incepu sa-i zica imparatului astfel: . era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. ii raspunse nepasator: . nici nimic. te intalnii pe tine. speriat c-o scapa. se scula dis-de-dimineata si. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. marite-imparate. Si apropiindu-se. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. Amurgise. ramase mut. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. se uita in sus. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. Ciuta.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. Imparatul. fiecare apucand in alta parte. cu acea . unul dintre tovarasii lui. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos.

Imparatul. neputincios. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti pana-n zori. cu mainile maica-sii. apoi il dadu maica-sii. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. nestiind pricina plansului. il azvarli in gura zgriptoroaicei. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputul verii si. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: .Voinicule tanar. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. pe marginea lacului. vrand-nevarand. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. Cu astazi. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. Daca nu vei face asa cum iti zic. Si asa. nici ca-i neagra. zicandu-i: . dupa ce se invoira. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. cu lacrimi ca ploaia. sa ma sui pe scaunul imparatesc. era cat p-aici sa-si piarda mintile. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. Dupa un an. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. facandu-ma nevazuta. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. de unde se gaseau in palatul luminos. zana nevasta lua copilul in poala. Acum a venit vremea sa fim impreuna. . crede-ma ca mintea mi se zdruncina. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. sa-i zica muierii sale cele nezise. nu-i zise muierii sale nici ca-i alba. La urma. tot uitandu-se la zana nevasta. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. il saruta cu nespusa dragoste. in timp ce voi dormeati. si batu din palme cat putu. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. voinic si inzestrat nevoie mare. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. trecu asa inca un an. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. si astepta. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. Zanele ingrijira de copil. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie.Iubitul si frumosul meu. se facu nevazuta. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. De multe ori vru sa-si deschida gura. bune ori rele. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. Asa ca imparatul. o scrisoare. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni.mare dorinta. Imparatul. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. un fecior. astepta cu gura cascata. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire atat de mare la un voinic pentru draga lui. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. nimic nu-l mai multumi in viata. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. intr-o livada mica si intunecoasa. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. cu tovarasii lui. Dupa trei ani de asteptare. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. si ma cheama toate zanele acolo. si fara sa-i fie mila. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. Cand ispravi zana cuvintele. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic.Ia catelul asta de-acilea. Facandu-se apoi ziua alba. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. zana nevasta nascu un baietel frumos. si nevasta sa ramase grea a doua oara. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. nici noaptea. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. dar nici altminterea nu puteam sa fac. Vremea trecu repede. ma aruncai in lac. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. Nimeni nu stia incotro se dusese. gata sa inhate copilul. cu maine. Iubitul meu. decat plecarea la vanatoare. iubitul meu. se pomenira langa o balta. il dadura lui taica-sau in brate. fara urma de om sau pasare. minunandu-se: . se mira si se framanta. intr-o zi. am vazut ca trei ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. Si spunand imparateasa vorbele astea. Insa. eu cu roabele mele. De-atunci. imparatul pieri din mijlocul palatului.

ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetita arsa in flacari.Flacai credinciosi ai imparatului.Barbate.Dar va intreb. Zvonul se raspandi. speriati si amarati. sunt pe ganduri. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. el. si razi si razi pana aproape de lesin. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. de mult rau ce-i venea. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. . Zanele luara toate mancarea si toata baututura. flacai credinciosi ai imparatului. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. feciori ai imparatului. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. cu toata oastea mea de zane. Dupa vre-o cincisprezece zile. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. cand isi vazura stapanul. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. imparatul se afla in mijlocul palatului. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. . dupa cum il aduserati aici acum doi ani. sa-ti pui lucruile la cale. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maica-sa. Imparateasa zanelor le mai zise: . se tinu marele sfat imparatesc. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. cu oamenii cei mai alesi de acolo.De noroc sa ai parte. oamenii se uitara unul la altul. se bucurara si se mirara. vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. Cand navali vartej in sala stralucitoare. Imparateasa le porunci: . zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. Dar. zana nevasta ii zise: . dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: . din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. strangandu-si oastea. pana la murgitul serii. Ostenii se-ntoarsera necajiti spre casa. iar imparatul le povesti toate. Barbatul sedea la fereastra. cu oaste multa si nenumarata. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. Zicand vorbele astea. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii.Implinindu-se noua luni.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. a patra zi. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. de s-o putea. parca un fulger cazu aspura lui. Imparateasa zanelor pleca. fara nici o mila si fara nici o jale. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. nu va jeliti si va-ntristati. viata nu si-o mai dorea. A doua zi. imparatul. slabi si se topi. nevasta-ta. vorbindu-se de-ale bataliei. incepu sa rada cu hohote. o cutremurare ii cuprinse intreaga fiinta si.Zana. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . Si asa. o sa viu sa-ti ajut. sa-ti ia si imparatia. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. pierdut acu doi ani de zile. ochi in ochi. vazandu-l cat de mult se bucura. pleca la batalie. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. tanara doamna. sarmanul. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. dar ce fata. a treia zi. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. nascu o fata. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. Intr-o seara. cum il zari ca vine. iar ostenii se dusera la-mparat. Imparatul isi facu toate planurile si. intorcandu-se grabnic la palat.Cale buna va urez si noroc. si razi. si ramasera tracuti. ca eu. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. zi cu zi. iar merindele si berea veneau carate in urma. ca sa-mi indulceasca inima". uitandu-se la nevasta si la fetita si simtind o duioasa bucurie. . Ea. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. Armata mergea inainte. caci zana zanelor. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. Ministrii. intr-o dimineata.

Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta. . dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. suspinand si lacrimand. Si asa. marita noastra imparateasa! Plecara si. vazand baiatul si fetica. auzind vorbele astea. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. acu un an. nestiind. fetica. dar acea caire nu-i folosi la nimic. nesatios de avere. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. ea batu din palme cat putu. dintr-o singura masa. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii!Spune-mi. Dar toate caintele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. atuncea n-o sa mai ai ce zice. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. dupa putin. dupa datinile noastre.Acuma. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. cu ochii tai.. Spunand asa. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. judecasi cum iti veni la gura. pe care ti le spusei. am ars-o. De toate astea. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. ii saruta. intr-o clipa. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava.Faca-se porunca data. ti s-a-mplinit pofta. intreband-o: . apoi ii dadu in poala barbatului. sa-i vezi cu ochii tai. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. inclinandu-se dupa cum le era datina. . dupa ce-i trecu nodul de plans.Barbate. barbate. si indata venira doua zane. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. iubitul meu? Imparatul. ale zanelor. Zana nevasta se scula in picioare. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . flamanda? Zana nevasta. Vezi. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. biata fata. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. barbate. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si.Vezi. Capitanul.Ah. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. si crede vorba ce ti-am spus. de fetica noastra . sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. ii zise imparatului: . acum. acu doi ani. pe mine si pe copii nosti. baiatul. este ca un miel sugaci de primavara. ii raspunsera cu glas supus: . in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand te-am luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. barbate. Si asa. numai sa le faca cele venea lor la mana. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. acuma. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . te-ai repezit si pana acolo. iubitul meu si doritul meu. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. se intoarse si zise catre barbatul sau: . sa ma ajuti cum imi spusesi. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. tu. pusera copii langa mama lor. dupa ce se luara de mana. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! Asa fu si. Acuma. isi lua copii de mana si. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. apoi sa caza asupra vrajasilor.Ce poruncesti. Cele doua zane. la care te gandeai ziua si noaptea. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere.pe care parca o facusesi icoana frumusetii . s-ar fi otravit pana la unul. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. ii mangaie. acum. ostenii. dupa mintea ta. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. cu mare durere. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. ce zici. acum. de baiatul meu.

Bietul imparat, aflandu-se despartit si singur, fara nevasta si fara copii, de jale si de rau ce-i venea, ti se parea ca mancase otrava. De-atunci, zi alba si vesela nu mai avu. Se facea lumina, sau se innopta, fata lui de lacrimi nu se mai usca. In fiecare ceas si in fiecare minut, gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. Asa, din zi in zi, cu plansul, cu oftarea si cu suspinarea, ajunse sa zica toti oamenii, cu mic cu mare, ca imparatul cazuse in prostie, pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. Dar el, cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat, nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci, zi si noapte, isi plangea soarta in care se gasea. Si asa, de mult ce-i era dor de nevasta si de copii, lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. Se-nchise intr-o odaie a palatului, si nici ziua, nici noaptea nu mai iesi de acolo. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca, daca nu, el, sarmanul, de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor, nu-si mai aducea aminte nici de mancare, nici de bautura. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. Dupa aceasta vietuire, lunga si ruginita, iata ce pati intr-o zi. Cum sedea el acolo in odaia lui, ramas pe ganduri, oftand si suspinand, auzi un glas: - Buna dimineata, iubitul meu nevazut de doisprezece ani. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. Cand clipi, ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata, si cu alte douasprezece zane roabe. Imparateasa zanelor, la vederea barbatului, stralucea ca luna plina la miezul noptii, iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Imparatul nu-si crezu ochilor, i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. Asa ca, de uimire si de bucurie, nu putea sa-si vie in fire. Pana la urma se dezmetici, si atunci pricepu ca nu este vis. Se scula cu bucurie si cu mare dor, lua baiatul si fata in brate, si-i saruta si ii mangaie cu iubire, suspinand, apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: - Iubita mea, dupa care oftez de-atata amar de vreme, cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca, iubita mea, era cu putinta sa ne mai vedem, macar si dupa doisprezece ani, sau chiar mai multi ani, cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim, ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data, si nici n-o sa mai mai vezi. Si, dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea, pierisi dinaintea ochilor mei, cu copii impreuna, si ma lasasi viu si intristat, ori mort neingropat. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul, zana nevasta ii zise: - Iubitul si doritul meu barbat, eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga, si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Stiam ca, pentru greseala ce facusesi, dupa datinile zanelor, avea sa fim despartiti doisprezece ani. Si de mare rau ce-mi venea atunci, ca trebuie sa ne despartim unul de altul, mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc, am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. Acum, barbatul meu, toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte, trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. Si asa, se sculara si-si luara baiatul si fata de maini, si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. Din ziua aceea, imparatul, suindu-se pe tronul imparatesc, domni in liniste si fericire, si poate ca mai domneste inca si astazi, impreuna cu fumoasa lui nevasta. Si, cum vi-l spusei, asa basm aflai, Nu stiu cum facui, dar nu inselai.

Inul si Camesa
de Ion Creanga Inul: — Stii tu, camesa draga, ce erai odata?

— Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camesa alba, cu care se imbraca oamenii. — Nu-i asa! Ai fost o samanta, apoi o burueana, clatinata de vant, ca toate buruenele: asa nalta, suptirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamant, te-au legat in fuioare, te-au pus copacel si te-au lasat la soare ca sa te usuci. Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca sa-ti scoata samanta; apoi batut si stalcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus in topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te topesti, adeca sa-ti putrezeasca hlujul. Dupa asta, te-au scos si te-au pus iarasi la soare, ca sa te usuci, razamandu-te de gardul pe care esti intinsa acum. Fiind uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut in pozderie, iara cojita ta in fuior. Femeile apoi te-au ragilat, te-au periet si te-au facut fuior frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au pus in furca si au inceput a toarce, prefacandu-te in tort sau ata. Tortul l-au depanat pe raschitor, spre a-l face caleap; calepele s-au fert cu lesie, sa se inalbeasca, apoi te-au pus pe vartelnita, de pe care au inceput a le depana pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat si te-au invalit pe sulul de dinapoi, punand vergele pintre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzala; si fuscei pintre rost, ca sa nu se incalceasca natra. Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te prin ite si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al lopatelei, teau intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se incepe "gura panzei". Calepele lasate pentru batatura le-au depanat pe tevi cu sucala; apoi, punand tavile in suveica, au inceput a tese, adeca a trece batatura pintre urzala cu ajutorul talpigilor, al scriptilor si al itelor. Ca sa se indesasca firele, batatura se bate cu vatalele, intre care e asazata spata. Si iaca asa te-au prefacut in panza. Cand era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi te-au fert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai inalbit. Cand erai alba cum trebuie, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine ceea ce esti acum, — Mica burueana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine. Ei, draga, poate nu stii ca oamenii mai fac panza si din sora noastra canepa, si din fratele nostru bumbac, ba si din inghimpatoarea urzica mai fac un fel de panza. Dar in fabrici se tes fel de fel de panzeturi, mult mai usor si in timp mult mai scurt. — Bre! multe mai auzi! — Mai asteapta, ca n-am sfarsit inca. Din camesa sau rufa, peste catva timp ai sa te faci tearfa, din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. Apoi te cauta, ca iarba de leac, sa faca la fabrica din tine hartie. — Mare minune mi-ai spus, draga burueana, zise camesa. De-a fi asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie. — Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu intinsa acum, a fost altadata padure. Ce are sa fie de-acum inainte? Matasa, frunza de dud intrata in pantecele unor gandaci. Varul, ce-a fost mai inainte? Dar funiile si odgoanele? s.a. Femeile lenese de la tara au cantecul acesta: Puseiu panza, cand da frunza, S-o gatiiu in San-Vasii Si-mi paru ca ma grabiiu... i de lunga-i ca o punga Si de lata... toata-i sparta! Pe sulul de dinapoi, O suta de latunoi, Pe sulul de dinainte, Cioprea le mai tine minte. Pintre ite si-ntre spata Paste-o iapa desalata; Pintre ite si fuscei Paste-o scroafa cu purcei.

Acul si Barosul
de Ion Creanga Acul: - Mosule, de ce esti zurbagiu? Te sfadesti necontenit cu sora-ta nicovala, tipati si faceti larma, de-mi tiuie urechile. Eu lucrez toata ziua, si nime nu-mi aude gura. - Iaca, ma!... da de unde-ai iesit, Pacala?

- De unde-am iesit, de unde n-am iesit, eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci. - Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Mai baiete, trebuie sa stii ca din sfadalia noastra ai iesit; s-apoi tu ni cauti pricina? - Ma rog, iertati-ma! ca daca n-ar fi fost focul, foile, pleafura si omul care sa va faca sa va deie nume, ati fi ramas mult si bine in fundul pamantului, ruginite ca vai de voi. - Masura-ti vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acusorul? - Aud, dar n-am gura sa-i raspund; si vad, dar trebuie sa rabd. - Vorba ceea, soro: "Sede harbu-n cale si rade de oale". Mai puschiule! Ia sa vedem, ce ai facut tu mai mult decat noi? - Ce am facut si ce fac, indata t-oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatesti si femeiesti, din crestet pana in talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra in bordeiu, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infing in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru. - Da' in stogul de fan nu vrei sa te puie, mititelule? - Nici in stogul de fan, dar nici trantit intr-un ungher al ferariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva in mana decat ferarul? - Ia asculta, te prea intreci cu saga, piciule! Daca sezi la cinste, si toti ingrijesc de tine, cum zici, de ce li impungi degetele? - Da impung pe casca gura cel somnoros, pentru ca voiesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare si frumoase. Tu, pentru ce bati ferul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase? - Mai... da' bun esti de gura! - Si de gura, dar si de lucru. Ei bine, tu mi-ai insirat verzi si uscate; ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, clestele, vatraiul si nenumarate unelte si masini de fer, unele de-o marime uriesa, iar altele mici si bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si ilau? Casa, bisericile, corabia, pustile, tunurile si alte lucruri nenumarate, asa-i ca n-ar fi, de nu eram eu? Tu imi spui de haine frumoase; eu t-oiu spune de casa, de sapa, de secere, de coasa si de plug. Tu imi spui mai mult de frumos, eu t-oiu spune de cele neaparat trebuincioase. - Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, mosule baros. Haine i-au trebuit omului intai, caci nu era sa umble cu pielea goala si descult ca gastele. - Te-ai incurcat cu socotelile, mai baiete. Ba de mancare si casa i-a trebuit omului intai s-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale iti ghioraiesc matele de foame. Ai auzit vorba ceea, ca "Golatatea incunjura, iar foamea da de-a dreptul". - Mai! da' ruginit mai esti! - Ruginit cum sunt, eu v-am facut si trebuie sa ascultati de sfaturile mele. - Asa este, dar te prea lauzi; las' mai bine sa te laude altii. Si tu faci trebi bune, si eu; numai atata, ca tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu sezi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni, iar eu sed cu croitorul si cu tot felul de persoane. - Iar ai inceput, ghibirdic fudul si guraliu? Croitorul tau trebuie sa impunga mai mult de zece ori, pana cand ferarul meu ma radica o data; croitorul tau rupe alta data pe zi cate zece ace; ferarul insa ma are pe viata, ba ma poate lasa si de zestre la copiii de copiii sai. S-apoi inca una: cine dintre acesti doi mesteri e mai grebanos si mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tau? - Mosule! esti batran si multe mai stii; fie pe-a dumitale. - Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa. Zi mai bine ca industria sau mestesugurile, noi le-am adus in lume; ca bogatiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit si t-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca stranepotii mei sa fie mai ciopliti decat mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu va fuduliti si nu uitati obarsia voastra, ca nu cumva sa va ciopliti prea tare si sa ramaneti care fara urechi, care fara dinti, care fara gura, care fara zimti, adeca niste cioarse de nici o treaba. C-apoi atunci iarasi mi-ti ajunge dragus la caus, si sora-mea nicovala va va tine in spate, iar eu va voiu bate pe ruda pe samanta, ca sa prindeti la minte.

se intampla sa se . si cosea langa o fereastra cu pervazul negru. aruncandu-si din cand in cand privirea la ninsoarea ce se cernea de sus. craiasa statea intr-un jilt. Si cum cosea ea asa. in fulgi mari si pufosi. de abanos.Alba ca Zapada de fratii Grimm A fost odata o imparateasa si intr-o iarna. pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului.

. Si cum tocmai atunci trecea in fuga pe acolo un pui de mistret. pana la urma tot au sa te sfasie fiarele salbatice!. dar nu-i faceau nici un rau. ciupi dintr-o faramita de paine si sorbi din fiecare cupa cate o inghititura de vin. ca imparateasa nu-si mai gasea pacea nici ziua. Din clipa aceea. un cutitas si-o cupa cat un degetar. Cum trecu anul.Oglinda. il injunghie si. cand imparateasa intreba oglinda: . Cine e cea mai frumoasa din tara ? Oglinda ii raspunse: . si gonea intr-una peste bolovani colturosi si printre maracini. oglinjoara. ca ziua luminoasa. Dupa ce o aduse pe lume. si atat de neagra era la suflet ca nu se dadu in laturi sa le manance. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspundea: . ca privea la multimea frunzelor de pe copaci. cu sare si cu tot felul de mirodenii. dar nespus de trufasa si mandra. si abia ultimul patut se nimeri sa fie pe masura ei. Pe o masuta acoperita cu o fata de masa alba erau randuite sapte talere mici. Si-i dadura numele de Alba-ca-Zapada. Fata se culca in el si adormi. parca i se luase o piatra de pe inima ca nu trebuiese sa-si manjeasca mainile cu sange nevinovat. fiindca stia ca oglinda graieste numai adevarul. treceu in goana pe dinaintea ei. ca nu rabd sa o mai vad in fata ochilor ! Omoar-o.. imparateasa muri. Intr-un sfarsit. rosu ca sangele meu si cu parul negru ca abanosul !" Trecu timpul. si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada. fugi de te ascunde. odata se ingalbeni si senverzi. si cand implini sapte ani. si langa fiecare taler se afla cate o lingurita. In cele din urma. dar cand scoase jungherul de la brau si se pregatea sa-i strapunga inima nevinovata. de pizma si ciuda. Alerga ea asa. sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii ! Vanatorul nu iesea din vorbele imparatesei si se afunda cu Alba-ca-Zapada in padure. rosie ca sangele si cu parul negru ca abanosul. o furculita. era o minunatie de fata: frumoasa ca lumina zilei. si-n geana amurgului dadu cu ochii de o casuta si intra inauntru sa se odihneasca. Imparateasa ii porunci bucatarului sa le gateasca de indata. Si intr-o buna zi. incredintata fiind ca mananca plamanii si ficatii fetitei. Dar Alba-ca-Zapada e mult. Femeia asta era cadra de frumoasa. toate lucrurile erau mititele. de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plezneste fierea de ciuda. imparateasa se inspaimanta grozav si. Iar de-a lungul unui perete se insirau sapte patuceane asternute cu cearsafuri albe ca neaua. incepu sa alerge. oglinjoara.Ia fata asta si du-o in adancul padurii. ca imparateasa ramase incantata si gandi in sinea ei: "Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada. vanatorului i se facu mila de ea si-i spuse: . dar atat de gingase si sclipind de curatenie. si drept marturie ca mi-ai implinit porunca. de ziceai ca-i moartea. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc.. si azi asa.. dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung. cat o mai tinura picioarele. Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea intr-insa. cruta-mi viata si-ti fagaduiesc c-o sa-mi pierd urma in salbaticia asta de codru si nu am sa ma mai intoprc niciodata acasa! Si pentru ca Alba-ca-Zapada era atat de frumoasa. altul prea scurt. craiasa. sarmana copila incepu sa planga in hohote si sa se roage: . fetita draga. . Si fiindca se simtea grozav de obosita. Biata copila ramasese singura-singurica in padurea cea nesfarsita. iar fiarele salbatice. Cum era tare flamanda si insetata.Maria ta esti cea mai frumoasa din intreaga tara! Imparateasa zambea fericita.Oglinda. In casuta. imparatul isi lua alta sotie. fiindca nu voia sa ia toata mancarea numai de la unul singur. nici noaptea. le duse imparatesei drept marturie ca i-a implinit in totul dorinta. Si frumusetea imparatesei incepu a pali inaintea ei.Daca-i asa. pana ce incepu sa o urasca de moarte. scotandu-i plamanii si ficatii. ca si cand de acolo ar fi putut sa se iveasca vreo primejdie . ca ti-era mai mare dragul sa le privesti.. Alba-ca-Zapada ciuguli cate un pic din fiecare taler.intepe cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada.si nu stia in ce chip si-ar putea gasi scaparea. dar nu prea multisor. mult mai frumoasa ! La auzul acestor vorbe. dadu sa se culce intr-un patut.Frumoasa esti." Totusi.Vanatorule draga. nu uita sa o intrebe: . chema un vanator si-i porunci: . si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumuseste. Vezi insa ca Alba-ca-Zapada crestea si se facea pe zi ce trecea tot mai frumoasa. si era atat de infricosata. maine asa. Rosul sangelui arata asa de frumos pe albul zapezii. unde nu calca picior de om ! Iar in sinea lui gandea: "Biata de tine..

Ceilalti alergara intr-o goana la patuceanurile lor si incepura sa strige. Cand se lumina de ziua. fata ramanea singura singurica si. primesc cu draga inima ! raspunse Alba-ca-Zapada. isi dadura seama ca cineva strain cotrobaise peste tot. de indata ce se facu lumina in casuta. craiasa. dar vanatorul se indurase de ea si-i lasase viata. fetito ? . se credea iarasi cea mai frumoasa de pe lume. apoi poti ramane la noi si n-o sa duci lipsa de nimic. aburind pe cuptor. vazindu-i pe cei sapte pitici se sperie rau. asa cum le lasasera la plecare. piticii cei buni avusesera mereu grija s-o povatuiasca: . ca n-o sa-i fie greu de fel sa afle ca esti la noi ! Si cine stie ce pune iar la cale ! Nu cumva sa lasi pe cineva sa intre in casa ! Iar imparateasa. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Atunci oglinda ii raspunse: . si cand se intorceau seara acasa. si pe data vazu o mica adancitura in patucul lui. sa gatesti si sa faci patucurile. sosira si stapanii casutei. Erau cei sapte pitici. pana ce daduse peste casuta lor.Da. . fiindca stia prea bine ca oglinda nu o minte. Imparateasa se sperie din cale-afara.Cine a muscat din painisoara mea ? Al patrulea: . . Alba-ca-Zapada deschise incetinel ochii si. fiind incredintata ca mancase plamanii si ficatii fiicei ei vitrege. piticii ii zisera: .Doamne.. Dar acolo. si-n fiecare dimineata..Oglinda. Atunci. oglinjoara. si asa trecu noaptea. care mai de care: . Dupa ce o ascultara fara sa scape vreun cuvintel din istorisirea ei. dete cu ochii de Alba-ca-Zapada care dormea in el adancita in somn. sa cosi. Apoi indreptara catre Alba-ca-Zapada lumina celor sapte lumanarele si ramasera s-o priveasca.Cine a luat din legumele mele ? Al cincelea: .tare frumoasa mai e copila asta ! Si atat de bucurosi erau.Frumoasa esti. Si intr-o zi.Cine a mancat din talerul meu ? Al treilea: . .Cine a umblat cu furculita mea ? Al saselea: .Pazeste-te de mastera.Cum te cheama. sa impletesti si sa tii totul in buna randuiala si curatenie. din aceasta pricina. Dar ei se aratara prietenosi si incepura sa o intrebe cu blandete: . mult mai frumoasa ! .. . . Ea ingrijea acum de toate treburile casei.Daca te invoiesti sa vezi de gospodaria noastra. Dumnezeule . Iar cel dea-al saptelea pitic dormi cate un ceas in patul fiecaruia. apropiindu-se de oglinda. ca ziua luminoasa.raspunse ea.Si-n patucul meu a stat cineva ! Dar cand cel de-al saptelea se apropie de patucul sau. Si-i mult. piticii plecau in munti sa scoata aur si tot soiul de alte metale.Cand se intuneca de-a binelea.Cine s-a culcat in patutul meu ?! se minuna el. ascunsa-n munti. ca nu se indurara sa o trezeasca. si cu totii venira in graba.Si cum se face ca ai ajuns in casuta noastra ? o mai intrebara ei. fiindca lucrurile nu se mai aflau la locul lor. Ii chema pe ceilalti. Alba-ca-Zapada le povesti de-a fir-apar totul: cum maica-sa vitrega a pus s-o omoare.Alba-ca-Zapada . Sta Alba-ca-Zapada.Cine a baut din cupa mea ? Primul pitic cata in jur mai cu luare-aminte. scormonind in maruntaiele lor pentru a scoate la lumina tot soiul de metale. la cei pitici carunti. scotand strigate de uimire. o intreba: . si de atunci ramase la ei.Cine a taiat cu cutitul meu ? Al saptelea intreba si el: . care sfredeleau muntii. gaseau mancarea gata. sa speli. Peste zi. Ei aprinsera cele sapte lumanarele si. ci o lasara sa doarma mai departe in patut. si cum gonise toata ziulica prin padure.apucara ei sa strige . Si atunci primul pitic zise: .Cine a stat pe scaunelul meu ? Al doilea urma: . Si-si dadu pe data seama ca vanatorul o inselase si ca Alba-ca-Zapada era inca in viata.

! O ridicara de jos si. fara viata. mult mai frumoasa ! .. pizma ii chinuia sufletul fara ragaz si n-avea clipa de liniste. da' ce ai matale de vanzare ? . ca n-am voie sa las pe nimeni inauntru ! -Da'de privit. si-n timp ce se grabea sa se indeparteze de acele locuri. craiasa.. la cei sapte pitici carunti. frumoasa frumoaselor !. cercetand copila cu grija. Fata prinse a rasufla iar. tusica draga.De vanzare marfa frumoasa. isi reveni in simtiri. cand o gasira pe iubita lor Alba-ca-Zapada zacand la pamant. .Ei. inserarea cobora curand si cei sapte pitici sosira acasa. sufletul ei negru clocotea de-o bucurie draceasca. . Trase zvorul si o pofti sa intre si-i cumpara cingatoarea cea frumoasa. Dar acolo.Oglinda. fara simtire.Ia vino incoa' la baba. o porni catre cei sapte munti si. barem. bietii de ei.. de parca ar fi fost moarta. fetito ! Ia apropie-te. Dar babusca.Incepu atunci sa se framante si sa chibzuiasca in ce chip ar putea sa o piarda din nou. Cum i-l smulsera din par.. Imparateasa ramase ca stana de piatra cand auzi asta si simti ca-i navaleste tot sangele-n cap. asa cum se cuvine ! o imbie cu blandete femeia. si acestia ii atrasera din nou luarea-aminte: .Vezi-ti de drum. Si vicleana scoase una. ranji la ea femeia cea haina. ca nimeni nu ar mai fi putut sa o recunoasca. Atat de mult ii placu pieptenul. da data asta m-oi stradui sa nascocesc ceva fara de gres. de-acum n-o sa mai fii tu cea mai frumoasa ! hohoti imparateasa si o sterse repede pe usa. de-acu'incolo. la cei pitici carunti. Ajungand ea la casuta lor. nu-i asa?. si biata copila. si nu mai lasa pe nimeni sa intre cand nu suntem noi acasa ! Si tare multa dreptate aveau. cred ca ai voie sa privesti. Fereste-te. Dar de-abia ii trecu babusca pieptenele prin par. ca Alba-caZapada se lasa amagita si deschise usa.. sa te gatesc eu cu ea. ascunsa-n munti.gandi fata .. n-avea de unde sa banuiasca c-ar paste-o vreo primejdie si o lasa sa-i puna cingatoarea. ca fetei i se taie rasuflarea si cazu jos ca moarta..Vai ce pocit ti-ai pus-o. Dar spre norocul fetei. il tot plimba pe sub ochii fatei.. taiara in doua cingatoarea. Alba-ca-Zapada isi veni in fire. .Negutatoarea ceea nu era alta decat haina de imparateasa. femeie. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Iar oglinda pe data ii raspunse: . ca femeia cea neagra la inima nici nu astepta sa treaca bine pragul palatului si se si duse glont la oglinda si-o intreba: . Cingatori de toate culorile.."Ei bine. Le povesti ea piticilor toate cele ce s-au intamplat.Zapada zacand fara viata. ca sa-ti vin de-a binelea de hac !" Si cum la farmece si vraji n-o intrecea nimeni. Nu mai trecu mult si. De indata ce o vazura pe Albaca. dadura peste pieptenele cel otravit. ca un vartej. Dupa ce se invoira la pret.. Va sa zica.asa ca n-am de ce sa nu o las inauntru ! Ca doar n-o fi foc ! . nascociceva: isi vopsi fata si se imbraca intocmai ca o batrana negutatoare. o incinse repede cu ea si-o stranse atat de tare. ciocani in usa si striga: . Si cum se mai speriara. ca sa fii si tu o data pieptanata ca lumea !. Alba-ca-Zapada. Dupa aceea isi schimba hainele si lua infatisarea unei batrane garbovite de ani.Marfa buna si frumoasa ! se grabi sa-i raspunda negutatoreasa. de cata spaima si manie clocotea in ea. ca otrava si incepu sa lucreze prin toate madularele. se pomeni in fata cascioarei celor sapte pitici. Schimbata astfel la infatisare. "Se vede cat de colo ca-i o femeie de treaba . Biata Alba-ca-Zapada nu se gandi la nimic rau si se lasa pieptanata.. haina de imparateasa mesteri un pieptene otravit. si incetul cu icetul. Sta Alba-ca-Zapada. Si iarasi o porni peste cei sapte munti. caci atata timp cat nu era cea mai frumoasa din toata imparatia.Acu' s-a sfarsit cu tine. sa te pieptene. batrana o momi cu cele mai dulci vorbe: . Batu la usa si striga din toata puterea: .Marfa buna de vanzare. ca ziua luminoasa. spre seara.. cazu jos. de vanzare ! Alba-ca-Zapada isi arunca o privire pe geam si intreba: -Buna ziua.Frumoasa esti. marfa buna ! Alba-ca-Zapada cata afara pe geam si spuse: . aratandu-si puterea ucigatoare. banuira ca mestera trebuie sa fi pus iar ceva la cale si. fata draga. tot nu scapase de Alba-ca-Zapada. Si-i mult. intr-un sfarsit. Si scotand pieptenele cel otravit. oglinjoara. ca si cand ar fi .. tot vie era netrebnica asta !. In cele din urma. vazand cat de strans ii era mijlocul. venira acasa si cei sapte pitici. impletita din matase pestrita.

fara suflare. cand piticii se intoarsera acasa. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspunse ca si altadata: . o gasira pe Alba-ca-Zapada zacand pe jos. de-acu'. mai intai se arata o buha. iar pe cealalta oi manca-o eu. .Oglinda. cand o porni la drum. ca nu-i pe bani !..dormit doar nitelus. i se trezea numaidecat pofta sa-l manance.. dar totul fu zadarnic. in adancul cel negru al pamantului nu o putem cobora ! Ar fi mare pacat !. ca numai partea cea rumena era otravita. grabindu-se sa ajunga la cascioara celor sapte pitici. Imparateasa ii arunca priviri ca de fiara si. Iaca. intreba iar oglinda: . in care nu calca picior de om. Pleca de acolo cat putu de repede si cand ajunse la palat. Atunci. oglinjoara. asezandu-se in fata oglinzii. hai de ia si tu unul. ca era tot asa de alba ca zapada.. pana ce plamadi un mar otravit.. amesteca de colo.Ce.Alba-ca-Zapada. Sta Alba-ca-Zapada. dar Alba-ca-Zapada scoase capul pe fereastra si spuse: . nu mai putu rabda si. ii facura un sicriu de clestar. si citi cu . Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase ! . precum si ca a fost fiica de imparat. Alba-ca-Zapada ravnea de nu mai putea sa guste o data din mar. Dar nu apuca sa inghita decat o imbucatura. o asezara pe o nasalie si. Fii pe pace copilito !. chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii mele !" Se strecura apoi intr-o odaita dosnica. Si-i mult. piticii n-or mai putea sa te invie !. cu viclenie. ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea. de-l asezara acolo. Dupa ce sfarsi de mestesugit marul. La infatisare. ca oricine l-ar fi vazut. vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada. asternandu-se pe munca.. Parea ca-i vie si doarme.Nu. apoi un corb. o spalara cu apa si cu vin. gasesc eu musterii pentru merele mele ! Da' pana una-alta.. A doua zi. multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete. O ridicara. si apoi se dusera la treburile lor. fara pic de suflare. striga printre hohote de ras: . imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de manie. imparateasa isi boi fata si se imbraca in straie de taranca. Aici batu la usa.Maria ta este cea mai frumoasa din intreaga tara ! Abia acum isi gasi linistea inima ei cea pizmasa. imparateasa ajunse la palatul ei si.. se grabi s-o intrebe: . Si s-a intamplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceeasi. o pieptanara. mult mai frumoasa ! . de rosie ca sangele si cuparul negru ca abanosul. si. ramanea cate unul de veghe. trecu peste cei sapte munti.Alta paguba sa n-am ! raspunse taranca. . dar fata arata atat de frumoasa. fie ce-o fi.. Dimineata. asa ca piticii nu se indurara sa o coboare in pamant. In ast timp. la cei pitici carunti. zile multe nu ar mai avea si cadea mort pe loc.Oglinjoara din perete. de parca s-ar fi aflat doar in somn.Frumoasa esti. In faptul serii. cand o vazu pe taranca muscand din el. Slava Domnului. O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur. ascunsa-n munti.. Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca. ca ziua luminoasa.. sa le ceara gazduire peste noapte.. Auzind-i spusele.raspunse Alba-ca-Zapada . piticii o sfatuira din nou sa fie cu ochii in patru si sa nu deschida usa nimanui. craiasa.. strecura ea. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si deodata auzi vorbele dupa care tanjise atat: .. dand peste casuta piticilor. . rosie ca sangele si neagra ca abanosul. Apoi urcara sicriul pe un varf de munte.. te temi sa nu mori cumva otravita ?. Vrura dupa aceea s-o ingroape. pe o parte si rumen pa alta. Dar cine ar fi apucat sa muste numai o data din el.n-am voie sa primesc nimic.Nici nu ma gandesc sa-l iau . "Netrebnica asta trebuie sa moara. Dar vezi ca marul era cu mestesug facut.Nu pot lasa pe nimeni sa intre. ca nu-mi dau voiepiticii ! . si amsteca de ici... si-n obraji avea aceiasi bujori rosii dintotdeauna. oglinjoara. intrebarea. beata de bucurie. si prinse a le povesti cele intamplate. strangandu-se toti sapte in jurul ei. Si schimbata astfel. Dar acolo. graira care mai de care si. cautand sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat.. intinzand mana pe fereastra. si de fiecare data. si-n urma acestora o hulubita. pe cat poate fi linistita o inima pizmasa. marul era nespus de frumos: alb ca spuma. Era moarta ca toti mortii. plansera amar si-o jelira trei zile incheiate. lua jumatatea cea inveninata. tai marul in doua: bucata asta rumena mananc-o tu. ca si cazu jos. ii desfacura cingatoarea.

dadu cu ochii de Alba-ca-Zapada si. Doamne.Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima ! Dar piticii ii raspunsera: . Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti. Iar la sfarsit. . Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana. ca de. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia sicriul pe umeri si sa-l urmeze. ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. ca si ei ii cazuse drag. adause: . ca ard de dorinta sa-mi fii sotie. bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca. se intampla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si. dar o frica atat de ingrozitoare.nesat ce scria deasupra.Frumoasa esti. O clipita. ca sa-si ascunda acolo uratenia. impreuna cu tanarul imparat. feciorul de imparat se apropie de dansa si-i spuse: .Atunci indurati-va si mi-l daruiti. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. care stia de frica nevestei. Cenusareasa de Charles Perrault A fost odata un om bogat. si daca n-or fi murit. o femeie rea si ingamfata. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. cu doua fete ce-i semanau leit. nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-caZapada. ca nici ea singura nu mai cuteza sa se priveasca in oglinda. si domnita deschise ochii. inlemni de spaima si ramase teapana ca o momaie. din pricina asta. pana se pierdu in adancul padurii salbatice.. si deodata simti ca i se face frica. si de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu. Daca vazu asa.. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. Spala vase. bine-ar fi. dar cum nu-si gasea o clipa de liniste. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. imparateasa se uratea vazand cu ochii. mult mai frumoasa !. Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela.. nici unui om nu-i mai fu dat s-o vada si nimeni nu mai stiu ceva despre soarta ei. La inceput se codi sa mearga la nunta. Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea. cu mine !. cu slove de aur. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana-n picioare...Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume. .Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. La nunta o poftira si pe masterea cea haina. Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire. dormea intr-un pod pe un brat de paie.Oglinjoara din perete. Spaima puse stapanire pe toata faptura ei. Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna.. care si-a luat ca nevasta de-a doua. de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda pe data i-a raspuns: . Si de atunci. feciorul de imparat ii ruga si cu mai multa staruinta si ardoare: .Cu mine esti. ca ziua luminoasa. s-a apropiat de oglinda si a intrebat-o: .Vai.. recunoscand-o. oglinjoara. cu mare alai si voiosie. tot o socoteau un fel de ruda. Barbatul avea la randul lui o fiica buna ca painea calda. Si atat de pocita se facu.Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e mie cea mai scumpa pe lume ! Auzindu-l cu cat foc vorbea. Cu ochii razand de bucurie. Si de cum pasi in sala tronului. incepu a-i ruga pe pitici: .. Si-i povesti toate cate s-au intamplat. doar atat sa fi trecut. gandi ca trebuie neaparat s-o vada pe tanara imparateasa. inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul..Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta. Si cum mergeau ei asa.Zapada ii sari afara din gatlej. ca de cand i-am zarit chipul. unde ma aflu ? striga ea nedumerita.. Si era din nou vie. ca nu stia ce sa mai faca si-ncotro s-o apuce. Fata era pusa sa roboteasca cat e ziulica de mare. Dupa ce s-a gatit ea cu vesmintele cele mai de pret. craiasa. cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre. Dar tanara domnita e mult. din pricina zdruncinaturii.

Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea.Ai dreptate. . Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. sosi si seara petrecerii. Regele insusi sopti reginei: . caleasca se va face la loc dovleac. unde gasi sase soareci si. Astfel surorile incuvintara ca Cenusareasa sa le pieptane. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. Dansatorii incremenira si viorile amutira.. vazand-o inlacrimata. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. Intr-o buna zi. unul dupa altul.Daca ramai la petrecere o clipa mai tarziu. In timpul ospatului.Ei bine. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii.Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? .Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. spuse Cenusareasa. "E neasemuit de frumoasa"..Da. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura.Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? . te voi ajuta sa te duci. daca vei fi ascultatoare. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. unde se aflau oaspetii. stiind de sosirea unei printese. Atunci.Vai.. lasandu-i numai coaja. in sase armasari suri. iar straiele tale-vechiturile de mai inainte. alege un dovleac si adumi-l. .Se duse apoi la cursa de soareci. Cand le pierdu din ochi. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. Ii mai darui o pereche de conduri din sticla. fusta cea alba. spuse Cenusareasa si suspina din nou. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. spunandu-le cuvinte de lauda. cum nu se mai vazusera. ti-ar placea si tie sa mergi la bal? . la scara calestii. mai spuse zana fetei. Astfel gatita. Zana il scobi.Ai dreptate.De ce plangi? Ce-i cu tine? . in admiratia tuturor pentru gratia cu care se misca. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita. Printul. Fata. . nu manca mai nimic. aduse un dovleac de toata frumusetea. care nu mancasera timp de doua zile. caii-soareci. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". care se urcara la spatele calestii. printul. . dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint.Vai. rabdand de foame in fata oglinzii. Ele o intrebara: . Cenusareasa calca pentru surorile ei. iar ele nu vorbeau decat de toaletele lor. Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert inainte de miezul noptii. Zana o antreba pe Cenusareasa: . Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa.nasa ei. care era buna la suflet. in ciuda vesmintelor lor bogate.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si blanda. as dori atat de mult. Cenusareasa pleca sa-l caute. zana.As dori atat de mult. vestite prin frumusetea lor. da.. spuse sora cea mare.Cand isi termina treaba. lumea s-ar prapadi de ras. Era un echipaj de toata frumusetea. . . lacheii-soparle.Voi purta rochia de catifea rosie. Nasa fetei. cu o atingere de nuia. Apoi spuse: Mergi in gradina.Iar eu. intr-un colt al vetrei. si o conduse in marea sala de bal. In timp ce acestea o admirau. se auzea pretutindeni. Cenusareasa se urca in caleasca. vazand-o pe Cenusareasa la bal. o intreba: . oferindu-i bratul. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . adauga mezina. dar ele nu o recunoscura. . . se cuibarea in cenusa.domnisoarelor. stand cu ochii la ea. ii prefacu. Surorile cerura parerea Cenusaresei.Cenusareaso. ea facu o plecaciune adanca si disparu. du-te si vezi. care cauta acum un vizitiu. Fata se apropie de surorile ei. care le sfatui cum stia mai bine. alerga in intampinarea ei. In sfarsit.Dupa un timp. se porni se verse lacrimi amare. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori. o intreba: . raspunse nasa fetei.Cu toate hainele sale ponosite. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile.

" a zis batranica. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. pe care printul il culese.Ce mult ati zabovit! le spuse ea. care le privea.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa din lume. batandu-si joc de ea.Printul o urma.fiul regelui dadu de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantofiorul pe care il gasise. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care-l puse in picior. careia ii multumi zicand: .Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa? Acestea ii raspunsera: .Am porunca sa incerce toate fetele condurul. pe care printul l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. Cenusareasa le iscodi: . Cand auzi prima bataie a orologiului. mai spusera surorile. mai frumoasa decat intaia data. Ea atinse cu nuiaua femecata zdrentele Cenusaresei. cum fata se distra de minune.Il incercara mai intai printesele. dar in zadar. Pu Batranica si Spiridusul poveste irlandeza Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor. Cenusareasa le ajuta sa se ridice spunandu-le: . "Te-am prins.Acasa. poc! Poc. dar nu au reusit. A fost adus apoi celor doua surori.Cavalerul care adusese condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. S-a furisat in spatele unui copac si de acolo. fara lachei. . . prefacandu-le intr-o mandrete de straie. poc. Cenusareasa fu condusa la print. dar nu o prinse. . care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite.Printul nu se misca de langa ea si. recunoscu condurul si intreba: . Poc.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. a vazut un spiridus imbracat in haine verzi.Pot si eu sa-l incerc? Surorile se pusera pe ras. poc! "Ma-ntreb ce poate fi. Cateva zile mai tarziu. Domnule Spiridus!" a strigat ea. ii spuse una din surori. Nimeni nu o cunoaste. care s-au straduit in fel si chip sa le intre piciorul in condur. .Printesa a disparut cum a batut miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. de la miezul noptii. se intampla sa-i cada un condur din sticla. In graba. o intalni pe nasa ei.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. Cenusareasa. uita de povetele nasei ei. cele doua surori o recunoscura si se aruncara la picioarele ei.De indata. Ajunse acasa fara caleasca. Acesta lovea cu un ciocan micut. pe care se potrivii fara nici o greutate Si mare fu uimirea celor doua surori. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. spuse el si se aproprie cu pantofiorul de piciorul Cenusaresei. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. Cand surorile se intoarsera de la bal. apoi ducesele si intreaga curte. A doua zi. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele. poc. spre marea ei surpriza.

"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea." "Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur." Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata." Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui. Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata." "Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut. Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur." Si asta a si facut.

Broasca Testoasa cea Fermecata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti; de cand se scria musca pe parete, mai mincinos cine nu crede. A fost odata un imparat, si el avea trei feciori. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare, le-a zis imparatul: - Dragii mei copii, v-ati facut mari; mergeti de va cautati ursitele, ca sa intrati si voi in randul oamenilor.

- Vorbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam, raspunsera copiii si, dupa ce ii sarutara mana, se gatira, care mai de care, sa plece mai curand. Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste cu dansul si banet de ajuns. Mergand spre rasarit, ajunse la curtea unui imparat care avea o fata, singura la parinti. O peti de la tatal ei, imparatul, si invoiala se si facu. Asemenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine, pleca si el inspre apus. Ajunse si el la curtea unui alt imparat, carele asemenea avea o fata. Facura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu dansa. Pe fiul cel mai mic, insa, nu-l tragea inima a pleca in petit. Dara n-avu ce-si face capului, caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. Lua si dansul niste haine, numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit, si de cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam in dorul lelii. Dara unde sa se duca? Nici el, iaca, nu stia. Misca si el picioarele a lene, unul dupa altul inaintea lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare ce intalni in cale, si merse pe ea, fara sa-si dea seama unde se duce. Cand, ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase, il scoase drept la un elesteu mare. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de florile marului, fara sa stie ce are sa faca cu dansa. Ajungand pe marginea elesteului, se aseza si el acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva, balacea cu nuiaua prin apa, si facea haz cum sare stropii de apa, cand o lovea. Apoi incepu a cugeta. El vedea ca fiecare strop de apa, cand pica inapoi la matca, se face cate un armean (cerc) impregiurul lui, si de ce merge se mareste, pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit, fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici intinderea armeanului din giurul lui, ci totul ramanea ca mainainte, adica fata apei lucie ca o oglinda. El era dus cu gandurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua in apa, si nu stia ce facea. Nu mai simtea daca este, ori nu mai este. Cand, iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se uita gales la dansul. Unde lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei, acolo, tast! si dansa, si ochii de la dansul nu si-i mai lua. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. Atata era de dus cu mintile. In cele din urma, cum, cum, baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa varful nuielei lui. Se uita si el la dansa, si parca ii zicea inima ceva, dara nu pricepu nimic. Cand se trezi bine din cugetarile lui, vazu ca soarele da in asfintit. Se scula binisor, fara sa-i pese de ceva, si se duse acasa. A doua zi iarasi asa facu, fara sa-i plesneasca prin cap ceva, si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. A treia zi, cum se scula, pleca iarasi la marginea elesteului. Pasamite il tragea ata la ursita lui. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa, iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor, isi aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat in petit, si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul, iata ca broasca mai tasni o data, iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. Se uita drept in ochii broastei, si simti un nu stiu ce, colea la inimioara, pare ca il sagetase ceva. Sezu iarasi jos. Ar fi voit sa plece, dara parca il pironise cineva locului. Mai voi el sa faca ceva cumva, asa ca sa se departeze, dara in desert. Picioarele nu se mai miscara, ca si cand ar fi fost butucite. Se mira de asta lancezeala. Si, mai aruncandu-si cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. Atunci isi lua inima in dinti si striga: - Asta sa fie logodnica mea. - Iti foarte multumesc, dragul meu iubit, ii raspunse atunci broasca. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Tu esti ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. Se sperie oarecum, fiul de imparat, cand auzi pe broasca vorbind. Ar fi rupt-o d-a fuga, dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase, si plapanda, si frumoasa; cum nu se mai afla sub soare. Ii venea flacaului, de drag, sa o soarba intr-o lingura de apa. Dara se opri, si nu facu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el, caci simti ca, de aci inainte, fara dansa nu va putea trai. Se pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. Aci incepeau una, aci lasau alta, pana ce se pomenira ca amurgise. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor, spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. Broasca intra iarasi in elesteu, iara dansul pleca la curtea imparateasca. Mergea el, dara parca-l tot oprea cineva in cale. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. El se tot intorcea de se uita inapoi. Nu vedea nimic, insa el isi tot intorcea capul si se uita. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramanea cu gatul stramb, de atata uitat inapoi.

Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau, incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea", toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Vru el sa le spuie cine a fost broasca, dara nui detera ragaz, caci ii luau vorba din gura, si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. Daca vazu, tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasa, isi zise el, sa vedem ca cine rade mai la urma, rade mai cu folos". A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos, ca sa-si primeasca nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca in zi de sarbatoare, ostasii se gatira ca de alai, pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. Ce e drept, si ele erau frumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi, cai, carute ferecate; si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. Ei, daca se adunara la un loc, adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic, si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Ii tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice, fiu ii era si al mic, si il durea la inima cand il luau in ras, dara toate fura in desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului, pe din dos, insa, isi bateau mendrele, cum voiau, isi dedeau coate de radeau, si chiar se vorbira, amandoi fratii cu logodnicele lor, sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara, cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul, se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. Vorbira ce vorbira, apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. Atunci ea ii raspunse: - Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat, si inca fata de imparat mare, si avut, si puternic. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara, imparatia ne-a rapit-o dusmanii, si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Vorbele ei mieroase, viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat, dara, tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul, el ii mai zise: - Lasa astea acum. Odata daca te-am ales, tu esti a mea, floncaneasca lumea ce va vrea. Gateste-te, iti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu fratii si cu cumnatele mele. - La noi este obiceiul, adaoga zana, ca inainte de a merge la cununie, sa ne imbaiem. - Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el. - De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. Si facand un semn cu mana, apa elesteului se trase intr-o parte si intr-alta, si in locul lui se vazura niste palaturi, stralucitoare de podoabe, incat la soare te puteai uita, dara la dansele ba. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul ce nici dansul, desi era fecior de imparat, nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie, intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat, de mila sa nu le strice frumusetea. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa, incat inchipuia fel de fel de flori, de pasari si cate nagode toate. Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. Dupa ce iesira din baie si se imbracara, trecura prin gradina, unde mirosul florilor ii imbata. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur, cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Ei se urcara. Cum se puse el langa dansa, un luceafar se aseza pe fruntea ei, si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Caii pornira. Dara zburau de parca natingeau pamantul, iara nu ca mergeau. Intr-o clipa ajunsera la imparatul, tatal baiatului, carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. Cand ii vazura, toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri, si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Fratii cei mai mari o malcira, vazand atata frumusete si atata bogatie. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. Incepura a-si da coate, a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Imparatul nu mai putu de bucurie, cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. Zana se purta cu mare bunacuviinta, si vorbi astfel incat robi toate inimile. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa

cu agerimea mintii lui. in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu. dupa povata sotilor lor. Ceilalti jucau. in liniste si in veselie toata viata lui. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. Si asta facu. dara zana cand juca. "Eu nu". zise Gainusa Rosie. ii saruta mana. incat nu mai semana a haine puse pe om. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. Era vesel imparatul pentru aceasta. In calea ei. zise Gainusa Rosie. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. cu prosti. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. de umplu locul. iara ea. cu purtarea cea cumpatata. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. cu mare. ca mult erau cu lipici. mi-am pus in gand sa va povestesc. de unde bagase bucatele. "Atunci il voi planta eu". un manunchi de flori bine-mirositoare. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. In curind griul crescu inalt si galben. domni in pace. lucruri care. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. . zise Pisica. cat un lucru mare. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. si la cununie si la masa. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. Asemenea facura si cumnatele ei. El dorise. Zana. ca la nunta unui imparat. zise ea. Cand se sculara de la masa. Imparatul isi implini pofta inimei lui. pentru negustorime si pentru prostime. Eram si eu p-acolo. scotand din san. Si fiindca am dobandit si eu un os de ros. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. lua cate nitele si baga in san. ci a alte dihanii. "Cine va secera griul asta?" "Eu nu". Se pusera la masa. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. "Eu nu". se plecara si le adunara. si se puse o masa d-alea imparatestile. parea ca n-atinge pamantul. "Acest bob de griu trebuie plantat". se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. zise Gainusa Rosie. zise Pisica. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. "Atunci il voi secera eu". Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. m-ar da de minciuna. iara mesenii. Iara fiul imparatului. si. si imparatul impreuna cu dansa. imprejurul mesei imparatesti. ii multumi. sotia lui. boieri dvoastra. sa-si cunune toti copiii intro zi. "Eu nu". se prinsera in hora si jucara. cu mic. si asa si facu. zise Ciinele.si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. zise Rata. cu buni. fara a se mandri. Atunci multimea. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. "Cine va planta bobul asta de griu?" "Eu nu". de s-ar crede. zise Ciinele. Gainusa Rosie de Joseph Jacobs Intr-o buna zi. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. zana se duse la imparatul socru. strigara intr-un grai. vezi. "Eu nu". Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. Imparatul se cobori din scaun. Mancara si se veselira cat le ceru inima. nu jucau. ii sarutara si ele mana. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. decat vorbele ei. Intre acestea veni seara. zise Rata. Si asta facu. i-l dete ca semn de iubire fiasca. "Griul este copt". cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia.

"Eu nu". NU!" zise Gainusa Rosie. si am sa-l prind. "Atunci eu". astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. borcanul a cazut. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. "Atunci eu". unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. Ea framinta si coapse piine. "Eu nu". zise Ciinele. Apoi ea intreba: "Cine va framinta si coace piine?" "Eu nu". La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. Dar. "Atunci il voi treiera eu". dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. eu o voi minca". zise Pisica. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. Ziua urmatoare." si-a spus ea. "Eu nu". zise Rata. zise Gainusa Rosie. zise Pisica. "Eu voi face asta". zise Gainusa Rosie. "Si eu". "Eu nu". Si asta facu. dar pe marginea lui. "Eu nu". Cind griul fu treierat. Dar cand l-a atins. zise Ciinele. "Si eu". "Cineva imi mananca mierea. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! . zise Pisica. zise Rata. zise Ciinele. Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?" "Eu nu". zise Gainusa Rosie. zise Rata.Cind griul fu secerat. Si asta facu. Doamna Urs a intins o capcana. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. zise Pisica. zise Ciinele. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?" "Eu nu". Si asta facu. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. "NU. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. "Eu nu". Si asta facu. Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?" "Ooo. de cele mai multe ori. zise Rata. Iepurasul cel haios poveste europeana Traia odata in padure Iepurasul cel Haios.

asa cum facem noi.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. fiindca nu putea sa graiasca. era atat de veche si de subreda incat iti venea sa crezi ca. cu case mici. tie iti da mana sa ciripesti si sa zbori incoace si incolo. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. una singura. "E. dintre toate. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. Sarea sprinten de pe o stinghie pe alta si ciripea cu toata voiosia. "Oh. Dar bietului canar putin ii pasa de uratenia coliviei lui. Din acea zi. da." si-a zis razand Doamna Urs. si acum sa vedem ce am prins. dar se lipea tot mai rau. daca as putea sa scap de aici. S-a multumit cu morcovi. in jos spre labute. Am putea marturisi chiar ca rostea cuvintele mai mult in gand. A inceput sa se scurga pe langa urechi. apoi pe celalalt. . Povestea unui gat de sticla de HC Andersen Era o strada ingusta si intortocheata. dintr-o clipa intr-alta.Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. Stapanul n-avusese pesemne la indemana un paharut din care sa-i dea canarului sa bea apa si pusese in loc un gat de sticla. cateodata. in fata odaii de la mansarda. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. . ii spuse intr-o zi gatul de sticla. spanac si salata ca si restul iepurasilor. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. Cine putea sa locuiasca pe-o astfel de strada. decat lumea nevoiasa? Dar saracia se dovedea in acest loc cu atat mai necrutatoare cu cat. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. Asta insa o spunea mai mult in soapta.Ei. ii aducea un pumn de verdeata. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. Iepurasul cei Haios era lipit de podea.urate si darapanate. Dar. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. A aprins apoi focul in camin. avea sa se darame." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. oamenii. era atarnata o colivie veche in care se afla un canar de toata frumusetea.cea mai inalta. intors cu fundul in sus si astupat in partea de jos cu un dop. de peste tot. o fata batrana. mai ales atunci cand stapana lui. sub oala. deoarece nici un gat de sticla nu s-a dovedit graitor pana in ziua de astazi.

din pricina ca ramasese in cosul cu merinde. iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. a ramas uimita bagand de seama cata schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. pe vremea cand trebuia sa se logodeasca fata blanarului! Totul parca s-a petrecut ieri. cu alte cuvinte. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. cu ochii plini de voiosie si cu buzele carnoase ca niste cirese coapte. prin vazduh si pe sub pamant. oricat de rau ar ajunge cineva. branza si untul printre feliile de paine alba. cantam si eu cand in pantec imi galgaia vinul. Dupa catava vreme. au fost asezate cu mare grija in lazi. Cand a fost luata de-acolo si a putut sa priveasca in jur cu mai multa usurinta. cu glas tineresc.. intr-adevar. In sfarsit. n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar. Ispravise cu cinste cel din urma examen si-a doua zi trebuia sa plece la invatatura in strainatate. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea. Poate ca din aceasta pricina obrazul fetei era posomorat si intunecat. dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla. oricat era de straveziu si de stralucitor. multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung. Se simtea parca stinghera. Sticla n-a putut auzi ce-si spuneau. Apoi au pus-o deoparte. ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita. La inceput. i se zarea si eticheta rosie. a intrat in pravalie ucenicul unui blanar. Si gatul de sticla incepu sa povesteasca. tie iti da mana sa ciripesti – relua gatul de sticla – fiindca bunul Dumnezeu te-a pastrat intreg si nu te-a schilodit ca pe mine. ajunse intr-o pravalie. Sticla urmarea pe furis obrazul fetei. sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. stiind c-avea sa imprastie in jur o mare multumire. sa nu mai atarne de nimeni si sa-si croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta. cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum.Sa-mi dati vinul cel mai bun pe care-l aveti – a spus el. Se ingramadeau laolalta carnatii cu sunca. sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. goala si fara dop. de pilda. fusese asezata in rand cu altele. albe ca zapada si tot atat de alb ii era si grumazul. In clipa aceea. vinul a inceput sa galgaie in pahare. A tras o pocnitura strasnica la iesirea dopului si. . frumoasa si rumena in obraji. Se urcasera toti intr-o trasura. de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor. simtea o mare dorinta sa porneasca in lume. sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“. Intr-o buna zi. A simtit atunci ceva foarte placut. Dar de-atunci pana azi prin cate n-am mai trecut! Cate neajunsuri nu mi-a fost dat sa mai intampin! Am strabatut prin foc. tot atat de linistita ca si in trasura. Era. ce lucruri de duh nu mi-a fost dat s-aud intr-o lunga calatorie pe care am facut-o. era cea mai frumoasa fata din oras. dintr-o podgorie renumita. fiul unui zugrav. Si intr-adevar. oricine simte clocotind in el o unda de duiosie. Blanarul ridica sticla si se grabi s-o destupe. pe masura ce se racea. In acelasi timp. in timp ce amaraciunea ii sapase doua cute la colturile gurii.. Asa. care si ea nu-si mai lua ochii de la vecin. tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui. glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie. tinerii s-au retras mai de-o parte. pe indelete. Avea mainile subtiri si moi. Ti-ar trebui nu stiu cat timp sa stai si s-asculti cate ti-as mai povesti. iar sticla n-avea nici un cusur.Da. altele sticle de bere. canarasule! Tot e mai bine sa se gaseasca o faptura plina de voiosie intr-o casa atat de posomorata. Dar daca norocul te-a urmarit fara incetare. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite. Uneori. In ceea ce ma priveste. cum sa-mi mai arda de cantec? Pe vremea cand eram o sticla intreaga. . Fata tinea cosul pe genunchi. Dar. Invelite in paie. prin apa. dar se vedea destul de bine ca in sufletul ei staruia un graunte de fericire deplina.. Au astupat-o cu multa dibacie. sarbatorindu-ma.Dar tare as vrea sa vad ce ai face daca ai fi in locul meu si. Vinul era foarte bun. Oamenii chiuiau in cinstea mea. iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata. Totul avea sa fie primit de fata blanarului. te-ai pomeni ca nu ti-a ramas teafara decat gura si aceasta astupata cu un dop! Stiu foarte bine ca atunci nu ti-ar mai arde de cantec. n-ai decat sa canti. sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui. din pricina ca batea vantul. numaidecat. cu gand sa petreaca in crang. daca i-ar fi spus cineva. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita. dupa ce ti-ai pierdut toate rosturile de odinioara. Sticla a fost asezata intr-un cos plin cu tot felul de bunatati. gatul sticlei hohotea parca de un ras inabusit. avand pesemne sa-si spuna unele lucruri in soapta. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic. toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. Toata lumea era fericita si radea cu voiosie. In anii tineretii. Hei. Cand au ajuns in padure. prieten din copilarie. Ii lipsea ceva si nu stia ce. pe-o corabie pe care avea s-o conduca el insusi. unele erau sticle de sampanie. Din mijlocul servetelor albe se ivea gatul sticlei. Dupa cum spuneam. fie ca a fost ea nobila sau nu. dupa cateva vreme.

Sticla a cazut teafara in papurisul din apropiere. dar. pe care il chema Peter Jansen. Mama deserta numaidecat sticla cea mica in cea mare si adauga atat rachiu cat s-o umple pana la gura. Atunci cand zarile erau aprinse ca para focului. cand intr-o parte. la a carui logodna luase parte si sticla. A ratacit indelung si zile in sir a vazut soarele rasarind si apunand. au trecut pe marginea lacului doi feciori de tarani. scrisese pe un petic de hartie.Iata cel mai bun leac – spuneau ei de cate ori Peter Jansen le turna cate-un paharel. a adaugat: . Unde se afla oare? Incotro ar fi trebuit sa se indrepte sticla ca sa-i poata da de urma? Nu stia nimic. Catargul cel mare se frange. Fata se uita lung dupa ea. tanarul capitan. la urmaurmei. unde-a ramas vreme indelungata fara ca cineva s-o mai fi bagat in seama. Dar. Isi da foarte bine seama ca nu asta era menirea ei pe lume. deoarece rachiul era pentru marinari tot atat de pretios ca si vinul cu care fusese umpluta intaia oara. unda o . s-a gandit cu tristete la nerecunostinta oamenilor. Si. Marinarul. la o scaparare de fulger: „In numele lui Iisus Hristos. tarata necontenit de ape. Corabia s-a dus la fund. dar. Acesta nu vazu sticla. oricat de amarnica a fost aceasta ratacire. zise ea. . venea alta si-i lua locul. alaturi de-al sau si de-al logodnicei sale. cand intr-alta. fratele lor. avea menirea sa duca cu sine tristetea si deznadejdea. De azi intr-un an vom sarbatori nunta. Si iata in ce chip sticla noastra porni in largul lumii.Tu mi-ai dat putinta sa sarbatoresc cea mai frumoasa clipa din viata mea! Odata incheiata aceasta sarbatoare. chiar dac-ar fi vazut-o.. Maica-sa ii punea in desaga lucrurile de care socotea c-avea sa aiba nevoie. Toti ceilalti si-au golit paharele.Sa traiasca tinerii logodnici! – a strigat blanarul ducand paharul la gura. Cu cateva clipe inainte de-a fi pierit in valuri. in cele din urma. Acestea zicand. sticla noastra a fost privita cu multa prietenie. care nu primise un singur gand din partea logodnicului ei. nu ai ai ce cauta pe lume. O sticla de rachiu fusese astupata si invelita in hartie si batrana se pregatea s-o vare in desaga. amaraciunea si deznadejdea pe care trebuia sa le pricinuiasca i se pareau mai putin decat negura asteptarii in care se chinuia biata copila. el a ridicat sticla si. sticla n-avea cum sa se socoteasca injosita. Si in cele din urma corabia se duce la fund. care trebuia sa ajunga marinar si sa porneasca intr-o lunga calatorie.Uite. in timp ce vanturile de miazanoapte si miazazi imbranceau valurile. Dupa cine stie cata vreme.Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa v-aduca noroc! – a strigat din nou tatal fetei. de unde sa-i treaca prin minte ca era aceeasi pe care-o zvarlise in papuris in toiul voiosiei! In ceea ce-o privea. tinand-o strans de gat. n-avea cum sa-i mai vada pe cei in tovarasia carora venise. ajunse sa se plictiseasca. biata sticla a avut norocul sa nu se izbeasca de vreo stanca si nici sa fie inghitita de vreun rechin. Si totusi. ei m-au oropsit sa inghit fara voie apa din balta. Si pe acelasi petic de hartie adaugase numele corabiei. Daca furtuna se domolea o clipa. avea s-o intalneasca din nou. Tanarul a umplut iarasi paharele. Dupa catava vreme s-a simtit obosita sa tot rataceasca zadarnic si fara nici un rost in larg de ape. A varat-o apoi in cea dintai sticla ce i-a cazut la indemana. Au dat peste sticla si-au luat-o cu ei. cum sta in marginea lacului. asa ca n-ai sa mai poti inveseli pe nimeni. am pierit in fundul marii“. Peticul de hartie. a astupat-o si i-a dat drumul in valuri. o primi bucuros si-o duse pe corabie. Dar putea sa le-auda cantecele si hohotele de ras. Si ascultau cu cea mai mare bucurie cum galgaia rachiul din fundul sticlei. aceeasi corabie cu care trebuia sa plece si tanarul a carui logodna avusese loc in aceeasi zi. si-a zis ea. cel din urma bun-ramas al logodnicului catre aleasa inimii lui. Isi urma calea. cu incredintarea c-o vedea pentru ultima oara si fara sa poata banui ca. In schimb. A fost aruncata intr-un ungher. cand era aproape sa se innopteze. . Dupa ce toata lumea si-a golit paharele. ea isi amintea de cuptorul in care se nascuse si parca-i venea sa se arunce in volbura de scantei.“ De buna seama. Dar intr-o zi s-a pomenit goala. Sticla care altadata avea menirea sa imprastie prin continutul ei multumirea si voiosia ducea acum vestea infricosatoare a mortii. . Dar iata ca intr-o zi se starneste o mare furtuna. Tarziu. apa razbate pe punte. arunca sticla din toate puterile. oamenii s-au inecat cu totii. Cata vreme a mai pastrat intre pereti cele cateva picaturi de rachiu. oamenii nu mai sunt in stare de nimic din pricina ca noaptea e neagra ca pacura. mult mai tarziu. goala cu desavarsire. De azi inainte n-ai sa fii umpluta a doua oara. „Eu le-am daruit cel mai strasnic vin. vor avea de-acum rachiu destul ca sa leajunga pe tot timpul calatoriei si sa nu mai sufere de durere de burta daca s-o intampla sa-i apuce furtuna. venise sa-si ia ramas bun de la ai sai. cand iata ca intrara pe usa cei doi flacaiasi care gasisera sticla goala la marginea lacului. In ajun. o data ce-ar fi ajuns in mainile aceleia care trebuia sa-i cunoasca cuprinsul. Valuri uriase imbrancesc corabia din toate partile. . La inceput ii facuse placere o astfel de ratacire. iar tanarul marinar si-a cuprins logodnica de mijloc.Sa bem pentru grabnica mea reintoarcere! – a zis el.

era cat pe-aci sa scape din mainile celui care o despacheta. asezasera sticle in gatul carora infipsesera lumanari. Cel care-o despacheta. Intr-un tarziu. Dar nu era mai bine acolo decat in forfota oaspetilor? Putea sa guste in liniste un ceas de fericire. „Daca n-as fi fost aruncata in pod. au dat peste sticla. Intalnind perechea ce parea sa fie atat de multumita. fiindca aceasta nu mai pastra nimic din frumusetea de odinioara. Si cand se gandea cat de mult il pastrase! A fost umpluta cu niste seminte ce trebuiau duse departe. unde avea sa ramana uitata ani si ani. Peticul de hartie s-a dus odata cu apa cu care fusese spalata. slovele incepura sa se stearga. unde te-ai putea simti mai bine decat in tara ta. trebuia s-ajunga la capat. Mare minune daca nu cumva s-o fi spart! Dar sticla era teafara si nevatamata. striga cu ciuda: .Au acoperit-o in asa fel ca sa n-o mai poata nimeni desface. isi zicea ea. Parca nici n-ar fi vrut sa ia parte la voiosia celorlalti. desi nu se schimbase intru nimic. Intr-una din zile. ca sa se bucure de frumusetea serbarii. in racoarea crangului! Si iarasi. nici vapaia soarelui. de fata atat de dragalasa a blanarului si de logodna din padure. a intors-o pe-o parte si pe alta. Dar sticla aproape ca nu-si mai amintea nimic. Necazurile trecutului nu mai insemnau nimic pentru ea. intr-o buna zi. dar nestiind sa citeasca. Si apoi. astfel ca tot mai putea fi buna la ceva. care nu fusese poftita la ospat. Simtea cum o cuprinde din nou voiosia de altadata. unde. ar fi avut de ce sa fie nemultumita. A varat peticul de hartie in sticla. a fost acoperita de praf si de panze de paianjen. pana cand nu se mai putura cunoaste nici cel putin cateva litere. pe care nimeni n-o baga in seama. unde nu puteau sa strabata nici lumina opaitului. Cu cata amaraciune isi amintea de ziua cand lasa sa i se deserte continutul spumos in pahare. mult mai frumoasa si mai incapatoare. Trecand astfel din mana in mana. O gasi cineva si-o lua. Printre ele se afla si sticla noastra. „La ce-mi foloseste o astfel de calatorie – isi zicea ea . Sticla isi aduse numaidecat aminte de tanarul capitan. Dar n-avea cine s-o desluseasca in clipa aceea.“ Ai casei insa au sters-o de praf si-au spalat-o cu grija. a fost numaidecat despachetata. n-a putut sa afle despre ce era vorba in cuprinsul ei. asemenea unor lalele invapaiate de razele soarelui. nici razele lunii. ca sa se inalte in locul ei o alta. Omul a destupat-o. i se arata hartia. isi zicea ea. La randul ei. Trecu pe langa sticla fara s-o recunoasca. Se simtea stapanita de atata duiosie incat nu-si dadu seama cand i se scoase dopul si cand ii fu desertat continutul. departe. Apoi a fost aruncata in pod. a dat un mare ospat. chiar daca soarta te-a blestemat sa putrezesti intr-o pivnita umeda si intunecoasa!“ Dupa catava vreme. Cat se simtea de fericita! Vedea iarasi copaci inverziti. s-a pomenit din nou pe o corabie. singura limba pe care-o cunostea. Asa se intampla de multe ori in viata. in bezna si in praf. In afara de asta. lua parte la voiosia obsteasca. Se imbogatise si traia acum intr-un palat.cand nu ma pot bucura de nimic?“ Dar. Oricum.. Te intalnesti cu oameni cu care ai avut stranse legaturi candva. Bine astupata si bine impachetata. caci locul in care se afla era la mii de leghe departare de locul in care luase nastere. iar sticla a fost asezata pe o polita. a scos hartia dintr-insa. poate din pricina ca lampioanele nu fusesera de-ajuns. cel din urma bun-ramas al unui suflet rapus atat de timpuriu. uitand ca petrecuse douazeci de ani aruncata intr-un pod. . negutatorul de vinuri. Venise si lume de departe. Si-a dat seama totusi ca trebuia sa fie o veste din partea unor naufragiati. „Si totusi. In parcul din jurul cladirii putea sa intre oricine. Tot parcul din jurul cladirii era plin de lampioane colorate. Seara era minunata. pe-un maldar de nisip. din pricina ca era scrisa cu creionul. in scurta vreme. N-a mai scos-o nimeni din intunericul podului douazeci de ani in sir. intr-un dulap dintr-o mare incapere. spre miazanoapte. omul care locuia in casa aceea s-a mutat. isi aminti de-o veche logodna. cum sa nu-si aminteasca. Asadar. intelegea fiecare cuvant rostit. Si tocmai cand isi veni in fire. Cand a ajuns. aruncand sforile si hartiile. poate tocmai in clipa cand la acelasi lucru se gandise si sticla. intr-un ungher intunecos. nu mi-a mai fost cu putinta sa fac nimic si toti au uitat de mine. Printre cei singuratici se afla si o fata batrana. in timp ce ducea cu sine o trista veste. n-avea sa uite nici goana pe valuri. nici sticla n-o mai recunoscu pe fata blanarului. trecu pe langa sticla o pereche de tineri logoditi. Poate c-ar fi ramas un veac acolo daca nu s-ar fi daramat casa. Pe cata vreme.arunca la mal. Prin ungherele mai indepartate. Era aceeasi limba pe care-o vorbisera cei din preajma cuptorului. Cand au inceput sa dea jos acoperisul. printre soareci si paianjeni. deoarece se afla cam la o parte. cei ce facusera chef in padure si marinarii in tovarasia carora calatorise pe corabie. De cate ori venea cineva in casa.. luand toate sticlele cu el. Cineva si-a adus aminte ca ascundea in fundul ei o taina. dar nu putea nimeni sa-i talmaceasca cuprinsul. se reintorsese in tara ei! De bucurie. de vreme ce nu era alta decat fata blanarului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din viata ei si n-avea cum sa-l mai uite. se pomeni aruncata intr-o pivnita. fara sa-i mai poti recunoaste. auzea cantece. poate c-as fi invatat limba tarii acesteia. Sticla a ramas in dulap mai bine de un an.

Iti daruiesc glastra pe care-o vezi in fereastra. Dar aceasta clipa nu s-a mai ivit. ca sa aiba lumea de ce rade. incepu sa urce in vazduh. ciudat soi de calatorie! – isi zise sticla. E din rasadul pe care mi l-ai dat in ziua cand m-am logodit. fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei. despre floarea din glastra.La sfarsitul serbarii. ele vorbira despre cu totul altceva si. incepu sa ciripeasca cu mai multa voiosie si canta de-ti era mai mare dragul. Tulpina e incarcata de flori. sticla a fost furata de un strengar. acolo unde fusese asezata colivia cu micul canar care navea din ce sa bea apa. care-a umplut-o cu un vin foarte bun. batand din palme. lumea s-a ingramadit din toate partile. indeosebi. urma sa-mi fac din florile lui cununa de mireasa. Fata batrana se pleca mai mult pe marginea ferestrei ca sa vada balonul si dadu la o parte o glastra in care inflorea o tulpina frageda de mirt. mai ales cand avusese prilejul sa pluteasca in vazduhuri. cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata. dar si toate ocheanele erau indreptate numai spre dansa! Trosc! Dar ce s-a intamplat? A cazut pe un acoperis si s-a spart drept in doua. Dar rasadul pe care mi l-ai daruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. de-a fi lasata sa pluteasca deasupra orasului cu acoperisuri de arama si turle stralucitoare. care avea acum apa din belsug. Are din ce se adapa o pasarica. dandu-se peste cap. se afla cineva din vremea aceea. se grabira sa ridice de jos gatul sticlei. prefacandu-se in tandari. Floarea a crescut si eu am imbatranit. i se parea o adevarata fericire. Dar nici in pravalia lui n-a ramas multa vreme. Dar fiindca n-aveau nici colivie. nici pasarica. Intr-adevar. Cei din apropiere. Cand s-a ivit ziua plecarii. Fata cea batrana se afla printre ei. balonul era un lucru nou si multi nu stiau la ce anume ar putea sa foloseasca. multumindu-se ca. Urecheatul se uita speriat intr-o parte si intr-alta. Muzica rasuna cu si mai multa putere si toata lumea tipa. ratacind deasupra norilor? Peste cateva zile. ci sta la fereastra mansardei. Sticla insa nu pricepea nimic din toate acestea. Era acum in stapanirea unui negutator de vinuri. franghiile cu care fusese legat fura taiate. Cat se simtea de multumita vazand ca nu numai toate privirile. clatinandu-se. care il urmareau cu privirea. Singur gatul ramase intreg si se desprinse atat de frumos de restul sticlei. biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. dupa aceea isi umplu un pahar ca sa bea in sanatatea celor de jos. Din florile lui vom impleti cununa care va impodobi fruntea copilei tale. A fost cumparata de un calator care.Sa nu cheltuiesti bani cu florile la cununia fiicei tale. strabatand vazduhul. Logodnicul meu se odihneste in fundul apelor. in loc sa aduca vorba si despre dansul. Vazu cum omul urcat in balon dadu mai intai drumul iepurelui. deoarece. care-a vandut-o cu zece gologani ca sa-si cumpere o prajitura.Strasnic paharut de pus in colivie! – zisera ei. il umplu cu apa si-l aseza in colivie. Sticla vedea totul prin gaurile unui cos in care fusese asezata alaturi de-un iepure viu. Capeteniile orasului se urcara pe un fel de podet si muzica militara canta. Peste un an. Dar ea nu coborase in strada. La urma-urmei. In cele din urma. ducand cu el un om si cosul in care se aflau iepurele si sticla. nu fusese indeajuns de fericit in atatea alte imprejurari. pe vremea aceea. singura podoaba din odaita ei saraca. Napadita de atatea amintiri dureroase. O astfel de goana. Vedea cum balonul se umfla din ce in ce. pe vremea aceea. lasa sa cada sticla. in cea mai deplina libertate.“ Mii de oameni se ingramadisera pe strazi. . Gatul sticlei a primit si aceasta noua ciudatenie a sortii cu resemnare deplina. Ochii care aveau sa ma calauzeasca in largul vietii mi-au secat de plans si s-au stins pentru totdeauna. Sfaramaturile s-au rostogolit la pamant. Canarul. . chiar daca n-ar fi fost mai mult decat o biata vrabie. ea primi gatul sticlei cu multa bucurie. ca mai intotdeauna in astfel de imprejurari. spuse fata batrana. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. ca sa cada dupa aceea drept in mijlocul multimii. in duminica urmatoare. urmarind inaltarea balonului. in colivia canarului drag. trebuia sa porneasca la drum cu balonul. cum era sa le treaca prin minte sa-si cumpere si una si alta numai pentru ca gasisera un gat de sticla aruncat de cine stie cine? Totusi. marele noroc dea nu te izbi de nimic si asta e de cea mai mare importanta pentru mine. in sfarsit. Ametise parca si se rostogolea in fuga. Ai cu toate acestea. il astupa la un capat cu un dop. din cand in cand. De toate isi aduse aminte. sa-si racoreasca ciocul intr-o farfurioara sparta. incat iti venea sa crezi ca fusese taiat cu diamantul. Dar nici sticla n-avu ragazul de trebuinta sa se gandeasca la marea cinste ce i se facea. in clipa cand se izbira de lespezile cu care era podita ograda. fetei batrane veni sa-i faca vizita o prietena si gatul sticlei ramase foarte mirat cand baga de seama ca. Banuise pesemne ca in scurta vreme avea sa fie lasat sa cada din balon. cu sarituri sprintene. cineva isi aduse aminte de fata batrana care locuia la mansarda. fara sa-i fi fost teama ca ea putea sa sparga capul cine stie carui biet crestin cumsecade. ciocnind in sanatatea tinerei perechi? . auzind zgomot. „Intr-adevar. Numaidecat.

-Eu te iubesc ca zaharul. cu lacrimi in ochi. luandu-l cu el si pe fiul sau. in sfarsit. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. Dupa ce au vorbit ele putin. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. -raspunse aceasta. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. fiindca tot nu prea o aveau la inima. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Cand. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. au devenit nedespartite. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. Printul a fost ranit. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare. Sarea in bucate A fost o data un imparat. iar fata de . cat de mult il iubeste. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane. statea numai cu imparateasa. Mai ales de cand i-a murit sotia. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Era atat de harnica si de priceputa. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. -raspunse fata. -Ce fel de raspuns este acesta.Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. -Te iubesc ca mierea. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. tata -raspunse mezina. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie.

lui nu-i pasa. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba.imparat statea si ea cu dansii. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. Impreuna nu lea fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. In tot acest timp. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. A intrebat in dreapta si in stanga. dar pana la urma printul a convins-o. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. varsand lacrimi amare. Cand s-a inzdravenit. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. ii murise cea mai draga dintre fiice. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. Dar. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. Acesta a chemat bucatarii. care inca mai sedea la fereastra. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. care nu avea nici sotie nici copii in viata. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. traia odata un lord batran si foarte bogat.basm englezesc Intr-un maret palat. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. cand nu era nimeni prin preajma. atat cat va trai. Cand batrana doica ii adusese copila. urma sa-si aleaga nevasta. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. el se jura ca. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. Si asa crescu ea. se duse la stapan si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. Singurul ei tovaras era gascarul care. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. care picurau pe pervazul geamului. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. numai imparatul. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. Zdrentuita . Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. . Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. Asa ca-i intoarse spatele. cand auzi despre ce era vorba. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. unicul sau fiu. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. nu se va uita la ea. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. Cand batrana doica o vazu asa. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. ii canta atat de vesel din fluier. Lacrimile sale. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. la malul marii.

in timp ce doamnele susoteau. imbracat frumos.. Dar cand ajunsera in fata tronului. o coronita de aur era in parul ei. in graba au inceput sa se crete furca cu lupul. mai ciobane. demult. fie-ti mila si da-mi olecuta de cas. -Multumim dumitale.. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. Strabatura sala. domnii radeau. Legenda Cainelui legenda populara romaneasca A fost odata. daca e numai p-atata. si stiti de ce? N-apuca sa se departeze oleaca si. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. Si a plecat ciobanul. cat ai clipi din ochi. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita.. Cred ca l-ati putea vedea. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si. asa ca se dau de-a dura pe langa turma. mosule. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. Azi asa. Rogu-te. S-apoi. iesea din padure nasul oilor. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. -Asa? Apoi du-te fara grija. la agonisita lui. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. -He. s-a luat ciobanul de ganduri. Cu cat ea il refuza. sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul. mosicule. lighioi care pana atunci nu mai fusesera pe pamant.Auzind asta. cand un tanar chipes. Cand se uita unchiasul. ti-as da cu draga inima. -De ce? -Apoi.. Dar tare greu ii era bietului om sa umble. ca s-o convinga de sinceritatea sa. Dar Zdrentuita rase. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. Crede-ma. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. iar oitele pasteau in liniste. -Bine. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa.. In cele din urma. In acest timp. da nu pot. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmulitei lui. un lup. tanarul tragea cu coada ochiului la fata. urmati de cardul de gaste. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. Dar lupul. caci el tot mai sta langa fereastra. iar regele privea nedumerit. gadina da figa la turma.. cand uite ca nimereste la turma un oaches batran. . Inainte sa termine ce avea de spus. maine asa. minune. Ba avea si niste chei la brau. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. iar fata imediat s-a veselit. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. ca sunt calator si de foame ma abatui pe aici. ca nu putea sa se dedulceasca in voie de munculita lui. pierdea oile. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. cu atat tanarul o ruga mai aprins.. tata. vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie. -Buna ziua. pacatele mele. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. ca pazesc eu in locu-ti. S-au facut din cele doua mere doua lighioi.. amandoua la fel cu lupul. demult. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. Da incotro? -Pana aici. Si lighioile acelea. care-i hartapanea pe toata ziua cate-o oaie. Baiatul a luat-o de mana si. N-au mers prea mult.. Da asta pana intr-o zi. zise ciobanul.. din apropierea unei paduri. pana ce se indragosti de ea. ma duc. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din san doua mere si le arunca inaintea lui. iar colo mai departe. gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el.. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. sa-l goneasca spre padure. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. cu barba alba colilie si parul pana-n calcaie. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. spre rasarit. au pornit spre oras. cum ma departez.. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. cand avea nevoie. atunci atat i-a fost. cu gastele deschizandu-le drumul. ca de foame nu vaz inaintea ochilor. iar daca se dedulcea. Vazand-o. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. ba-mi mursica si din celelalte. iar in timp ce canta. isi avea ciobanul stana. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. dar ceva mai mici. asa cum era imbracata.

ca uite nu iese puiul. . D-aia cainele nu e spurcat.Mai am numai un ou. .C. incet. care venise sa-i faca o vizita. si mama ii lasa in voia lor. . care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi. vezi? Din merele alea se trag cainii de astazi. iar cealalta e catea. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. vorbind in limba egipteana. ovazul era inca verde. pana pieri intr-o lumina orbitoare! -Mare e puterea ta. nu-i am inca pe toti. si erau asa de late. pana in livada preotului. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. Ia priveste putin pe cei scosi. Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atata bine? -Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta. Si se aseza iar sa cloceasca. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor.Ce mare e lumea! zisera puisorii. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. ca sa-i pot lua eu din mana. O! Nu. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii.Ei bine. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. si el nici macar nu vine sa ma vada. si nu stiu ce sa ma mai fac. inlauntrul carora erau lacuri adanci. hotarele ei se intind mult mai departe. sa se dagarteze pe langa el si sa-l linga pe haine. Nu zice ca pisica: . sa-mi dea. Si asa. drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine.Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. meat copiii se puteau ascunde sub ele. El saracul. Doamne! Ca mult mai tine. Ratusca cea urata de H. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe: -Doamne. cainii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om. incepu sa se indeparteze incet. cum iesira din ou. Da. sa se milcosesca. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor. . se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca. Sfinte Petre ca nu am stiut de la inceput cu cine graiesc. Iarta-ma dar. -Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. dar cu un aer foarte plictisit. oul cel mai mare nici nu s-a clintit sta neciocnit. . cum merge? intreba o rata batrana. cand mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfantuletului. dincolo de cealalta parte a gradinii. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. ziditorul lui: -Doamne. semn de binecuvantare. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. Doamne! Sa traiasca stapanii mei si sa faca noua feciori. facand o galagie de-ti lua auzul. sa ma satur si eu.Doamne. sa traiasca apoi feciorii. limba pe care o invatase de la mama ei. cu adevarat era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. Si dupa ce vorbi astea. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. ca sa iasa fiecare cu cate-o imbucatura in mana. Spun drept m-am saturat. orice-mbucatura.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. Doamne! Sa moara toti din casa. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e caine. omule! Mai bine scoala si asculta aici. graul isi legana spicele-i galbene. si isi clocea ouale. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul cainilor. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. Ati iesit toti? Nu. e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfantu Petre. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. sa ramana doar o baba si sa fie si aia oarba. -Nu-i nimic. Doamne! Zise iarasi ciobanul. Iar unchiasul. dupa ce facu cateva semne spre oi si spre caini. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata.

Cred c-o sa fie voinic. si inoata de minune. zise batrana. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor.Ia uita-te aici. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. si o sa-si faca el drumul in lume. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. hai sa va prezint la curtea ratelor.Mac-mac! Veniti cu mine. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate.Ba nu. fiti ca la voi acasa. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. nu. . mama ratustilor. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. si merse tinta spre el.Ce fel de boboc. si curcanul. si.Si apoi. tot am pierdut eu atata vreme.. Toti sunt draguti afara de acela. dar si de puii de gaina.. si celelalte rate din jurul lor ii priveau. si mult necaz am mai tras cu puiul. . infuriat grozav. A stat prea mult in ou. si nu-i pasa asa mult de frumusete. nu-i asa de urat cand te uiti mai de aproape la el.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. Piu! Piu! facu puiul. acum copii. Acum. de aceea e asa de mare. . si toti se bucurau de apa. am sa mai stau o zi-doua. chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila.. se vazu muscat lovit batjocorit nu numai de rate. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. si iesi din ou. Asa s-a petrecut in ziua dintai. . . In sfarsit ciocni si oul cel mare. urma ea. asta-i un ou de curca."Mac-mac".. hustiuliuc. s-arunca asupra lui si-l musca de gat. cel iesit mai in urma din ou. Adevarat ca nu-i frumos. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija. asta nu-i pui de curca. la urma urmei e un ratoi.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. da. dar e asa de mare si de pocit zise rata care incepuse galceava. raspunse rata. din pricina asta nu-i asa de bine facut. sa nu va calce cineva. miscati picioarele. . ascutindu-si ciocul pe iarba. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. E de rasa spaniola. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta.. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . si pleca. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat se umfla. zise ea pe urma. striga mama. asa e. ca are nevoie sa fie putin mustruluit. adauga batrana. zise rata cea batrana. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. sa stii de la mine. si sari in apa. ca o corabie cand isi intinde panzele. din pricina urateniei lui. A. se duse cu toata fainilia la sant. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. nu face rau nimanui. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa.Frumosi copii mai are mama. . . mai vin altii acum. zise rata cu panglica rosie. dar chiar si de oameni.Dar ceilalti sunt foarte draguti. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. zise rata. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. nu-l primim intre noi. Numai luati seama sa nu va departati de mine. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. n-a iesit bine. Haide. repede. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. e un ou de curca. sau sa mearga inainte.Se poate. Dar bietul boboc. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. Si pornira sa se joace. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri.Lasa-l in pace. . asta-i ceva foarte frumos si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. raspunse mama lui. . tineti-va bine. sa va faceti intrarea in lume. si sa va paziti bine de pisica. . nu asa. zise mama. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. Pe cand vorbea asa. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat.Prea e mare. si mereu ii spuneau: . surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. si ziceau tare: . Degeaba voiam eu sa-l invat si bleotocaream si ma rasteam la el. si am avut mare grija. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. Oare sa fie intradevar pui . dar are o fire asa de buna. ziceau toti. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. .Cum vei vrea. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. Intrara cu totii in curtea ratelor. Da-l incolo. Cred c-o sa creasca frumos si cu vremea s-o mai potrivi el. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. parca n-am fi noi destule aici. . ca i se inrosise tot capul. A doua zi era o vreme de toata frumusetea. si la urma il lua pisica.Nu.Asta nu-i cu putinta.

se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. Se culca acolo in noaptea aceea. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. . iar gaina era stapana. in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau.Ei bine.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. Furtuna era in toiul ei. o sa avem de-acu oua de rata. . ce se indoiau deasupra trestiilor. chiau.Nu. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. . in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. si apa se rosi de sangele lor. crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. Era vanatoare mare.Asculta camarade. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. daca-i frecai bine spinarea in raspar. in tacere. O abureala albastrie. zise batrana. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-.Bine ar fi sa te ia pisica. livezi. asa ca erau foarte obraznici. toate-i mergeau din ce in ce mai rau. ai auzit? si motanul il intreba si el: . cu motanul si cu gaina ei. si-i zicea "Patica". . Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. Ei nu traisera inca prin lume. . .Ce-i asta? se intrebau ele.As vrea sa fii departe de aici". puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. Ea facea oua minunate. Astepta ea vreo trei saptamani. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. cand se trezira ratele salbatice. Strabatu el campii. mai toate domnisoare. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. putea deci sa intre inauntru.Nu. . si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. in apropiere. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. Mai astepta cstva timp. ca era tare amarat si cadea de osteneala. zisera noii veniti. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. cu toata uratenia ta. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. dar nu vazu nici un ou. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. Dec-data se'auzi: poc. . sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. Abia pe sub seara zgomotul inceta. Cainele se intoarse spre boboc. dar aceasta supara foc pe gaina. A doua zi.Te poti fali. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. Atunci o porni el si iesi afara din curte. si motanul. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa. Ratele il muscau. . dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. si batrana o iubea ca pe copilul ei. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. Ajunse la un iaz mare. o rupse la fuga.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. unde traiau ratele salbatice. ca mici norisori. stia chiar sa scapere scantei. Gaina avea niste picioare foarte scurte. stia sasi rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos. inchise ochii si merse mai departe.. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. Acolo locuia o femeie batrana.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? .". Si ramase asa. se uita de jur-imprejur. dar de asta putin ne pasa noua. ceea ce si facu. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani.Slava Domnului! suspina bobocul. Sarmanul. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. . si luandu-si inima in dinti. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. Motanul era stapanul in casa aceea. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ".Iaca un noroc pe noi. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici.. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. se gandi bobocul. si stiu sa cante frumos. "Si toate astea pentru ca sunt urat". Motanul incepu a morai si gaina a carai. parca se mai gandea el sa se insoare.

noroc pentru bietul boboc. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. vantul le facea sa zboare. biata fiinta urata. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. in sfarsit se simti istovit. el. oriunde. sa stea cu ele. iti spun poate lucruri neplacute.Cum vei vrea. la caldurica. iar clmd iesi la fata apei. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. Acolo bobocul isi veni in simtire. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. si toate astea au sa-ti treaca. zise bobocul. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. . zise gaina. . crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . Acum era frumos de vazut! Femeia racnea.minune . departe. s-apropie. copiii se repezira pe gramada de gunoi. ridica gatul. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. e un farmec nespus sa plutesti pe apa.Totusi. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. A doua zi de dimineata. trebuie sa fie o mare fericire. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. si cu toate astea le iubea. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. de indurat in iarna aceea strasnica. Ciocarliile cantau. Statea rebegit culcat in marginea iazului. . si-l intinse in sus spre lebedele calatoare.Ce-i asta? zise ea. Nu te crede prea mult copile. . de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. despre mine nu-ti mai vorbesc. incat tot laptele se imprastie in odaie. Ai poposit colea. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. Fa oua sau toarce. Crede-ma. parca nu mai era el. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui.. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. in tarile calde. ca sa prinda ratoiul. veni pe-acolo un taran si-l vazu. eu iti vreau binele.Nu ma intelegi. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . prapadit de osteneala. si unde se duceau ele. zise bobocul. Si iarna era asa de frig. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. si cum se cunostea ca era primavara! . si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. Ei radeau si tipau. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. intr-ade-var. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. Nu mai putea uita frumoasele pasari. ca poarta era deschisa. Femeia striga si batu din palme de manie. fericitele pasari din slavi. Habar n-avea ce pasari erau acelea. care . printre trestii. Era o primavara fermecatoare. raspunse bobocul.Da. N-avea nici un necaz pe ele. Bietului boboc numai bine nu-i era.. Erau lebede. Atunci. osteneala-l dobori. nebun de spaima. Copiii dadura sa se joace cu dansul. Intreaba putin pe motan. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. raspunse gaina. lua bobocul si-l duse femeii lui. cerul se posomori. sari in putinei. sparse gheata. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara.Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. pentru a se duce departe de locurile acestea. . dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. se dete la fund. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. N-ai nici o treaba. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. luneca pe apa. Si bobocul porni.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. frunzele din padure se ingalbenira. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Intr-o seara. Dar. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. Sosi toamna. sau invata sa torci. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. Glasul lor era cu totul deosebit.

si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. dar ce-mi pasa? La urma urmei.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. si cel mai mic dintre ei striga: . Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. Astepta ea vreo trei saptamani. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. care aruncau paine si graunte in apa. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. Motanul era stapanul in casa aceea. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . raspunse gaina. O inima buna nu e niciodata ingamfata. o pasare urata.Iaca un noroc pe noi.Ei bine.Omorati-ma. la caldurica. Intreaba putin pe motan. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! .Nu ma intelegi. zise bobocul. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase.Vreau sa ma due la ele.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. . daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. dar nu vazu nici un ou. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . insusi chipul lui. cand iesi dintr-un ou de lebada. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile.Totusi. da. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . si isi ascunse capul sub aripa. la pasarile acestea imparatesti. isi astepta moartea. nu stia singura cum sa mai stea. N-ai nici o treaba.Da. asa de urat sa ma apropii de ele. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. zise batrana. vazand frumusetea care-l inconjura. dar aceasta supara foc pe gaina. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: .Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. Atunci ea se simti rusinata. . inchise. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu . . mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat.Atata fericire niciodata n-am visat. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. intr-ade-var. In gradina venira copii. era si el acum lebada! Da. acolo sub el.Nu. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! . de toata frumusetea. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea.Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. ca era prea mare fericire pentru ea. zise bobocul.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . Ai poposit colea.Da. . de care fugeau toti..Nu. nu mai era insa o pasare sluta. era lebada. Fa oua sau toarce. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei.Ce-i asta? zise ea. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. au sa ma ucida ca am indraznit eu. . Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. cu pene cenusii.. Nu te crede prea mult copile. ai auzit? si motanul il intreba si el: . Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. despre mine nu-ti mai vorbesc. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. iar gaina era stapana. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. trebuie sa fie o mare fericire. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . o sa avem de-acu oua de rata. . Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. si toate astea au sa-ti treaca. Dar nu era ingamfata deloc. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa.

copiii se repezira pe gramada de gunoi. da.. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . vantul le facea sa zboare. Copiii dadura sa se joace cu dansul. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. era si el acum lebada! Da. iar clmd iesi la fata apei. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. sparse gheata. ridica gatul. N-avea nici un necaz pe ele. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. vazand frumusetea care-l inconjura. zise gaina. osteneala-l dobori. la pasarile acestea imparatesti. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. sari in putinei. . care aruncau paine si graunte in apa. se dete la fund. Statea rebegit culcat in marginea iazului. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. sa stea cu ele. si cel mai mic dintre ei striga: . Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . au sa ma ucida ca am indraznit eu. Crede-ma. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. acolo sub el. departe. Si bobocul porni. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. frunzele din padure se ingalbenira. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri.Omorati-ma. Ei radeau si tipau. Glasul lor era cu totul deosebit. Bietului boboc numai bine nu-i era. Atunci. Nu mai putea uita frumoasele pasari. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. asa de urat sa ma apropii de ele. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: .lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . prapadit de osteneala. Era o primavara fermecatoare. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. raspunse bobocul. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. era lebada. Erau lebede. cand iesi dintr-un ou de lebada. in tarile calde. luneca pe apa. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. ca poarta era deschisa. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. lua bobocul si-l duse femeii lui. s-apropie. sau invata sa torci. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. In gradina venira copii. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari.Da. de indurat in iarna aceea strasnica. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. Acolo bobocul isi veni in simtire.Cum vei vrea. Si iarna era asa de frig. si cu toate astea le iubea. parca nu mai era el. care . si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. inchise. printre trestii. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. ca sa prinda ratoiul.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. Sosi toamna. dar ce-mi pasa? La urma urmei. o pasare urata. Ciocarliile cantau. de toata frumusetea. si unde se duceau ele. fericitele pasari din slavi. . cerul se posomori. A doua zi de dimineata. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. veni pe-acolo un taran si-l vazu. biata fiinta urata. oriunde.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. incat tot laptele se imprastie in odaie. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni.minune . Intr-o seara. de care fugeau toti. in sfarsit se simti istovit. Femeia striga si batu din palme de manie. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. eu iti vreau binele. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. noroc pentru bietul boboc. el. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. cu pene cenusii. Dar. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot.Vreau sa ma due la ele. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare.. iti spun poate lucruri neplacute. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. insusi chipul lui. pentru a se duce departe de locurile acestea. nu mai era insa o pasare sluta.tine. isi astepta moartea. Habar n-avea ce pasari erau acelea. nebun de spaima.

care era mai apropiata de locul unde traia balaurul. deci.de cand se scria musca pe parete. ca sa nu gaseasca focul stins cand s-or destepta . Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Balaurul cu sapte capete de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. Fel de fel de fermecatori fusera adusi. si isi ascunse capul sub aripa. Ei se intelesera intre dansii ca sa faca un foc la marginea cetatii.mai mincinos cine nu crede. de cand se bateau ursii in coade. pandira doua. El avea sapte capete. stii colea. si se hranea numai cu oameni. pana ce stinse si foc si tot. Pornira. Balaurul se zvarcolea de durere si plesnea din coada. Acum ce sa faca viteazul nostru. Cand iesea el la mancare. traia intr-o groapa. iara tovarasii sai dormeau dusi. Rugaciuni si cate in luna si in soare se facusera. mare. insa ramasera rusinati cu vrajele lor cu tot. si curse. de te lua fiori de spaima. ca sa scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesatios balaur. asupra balaurului cu sabia goala in mana. In cele din urma. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. care auzise de fagaduinta imparatului si venise sa-si incerce si el norocul.Atata fericire niciodata n-am visat. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa.. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. si nu se intampla nimic. Atunci un sange negru lasa din ea.. infratindu-se. ca era prea mare fericire pentru ea. Viteazului care priveghea. Toti oamenii locului se tanguiau de rautatea si de frica balaurului. toata lumea fugea.ca de n-ar fi. pe cand ceilalti sa se odihneasca. isi puse toate puterile. si se lupta cu dansul. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. imbarbatandu-se. Iara dupa ce se duse vestea in tara. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. pandira mai multe zile. se mai arunca o data asupra grozavului balaur si-i taie si capul ce-i mai ramasese. cam dupa asfintitul soarelui. pana ii veni bine si harst! ii taie un cap. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Cu acesti voinici se intovarasi si un om verde. i se facuse inima cat un purice. Atunci ea se simti rusinata. Dar nu era ingamfata deloc. harst! si-i mai taie unul. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. nu s-ar mai povesti. si curse.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. si ca nu cumva cela ce ar fi de panda sa adoarma si sa vie balaurul sa-i manance d-a gata. mai multi voinici se vorbira sa mearga impreuna la panda si sa mantuiasca tara de un asa balaur infricosat. dara. si asa cate unul. si acolo sa stea sa privegheze pe rand cate unul. nu stia singura cum sa mai stea. se repezi. si in care cetate era si scaunul imparatiei. se inchidea in case si sta ascunsa pana ce-si potolea foamea cu vreun drumet pe care il tragea ata la moarte. A fost odata intr-o tara un balaur mare. cu totii. dara in desert. nevoie de cap. pe cand era de rand viteazul nostru sa pandeasca.. si unde se arunca. viteazul nostru insa se lupta de moarte si obosise. fiara spurcata. Daca vazu el ca tovarasii sai nu se desteapta. daca vazu imparatul ca toate sunt in desert hotari ca sa dea pe fiica sa de nevasta celui care va scapa tara de napasta. Iara cand fu intr-una din zile. Pandira o zi. isi alesera un loc aproape de groapa si se pusera la panda. facura legatura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie omorat drept pedeapsa daca va dormi cand ar trebui sa fie destept. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. cate unul pana ii taie sase capete. pui de roman. iesi balaurul din groapa si se indrepta catre voinicii cari dormeau pe langa foc.

Dupa aceea o tuli la fuga si fugi pana ce ajunse la Miazanoapte. dar ei. Cand ajunse viteazul nostru la palat imparatul cu voie buna sedea la masa. in care zarise focul. Ceru foc de la dansii. zisera: . de teama sa nu intre ura intre dansii. unde sa cheme pe toti imparatii. ca sa vaza ce s-o alege cu capetele fara limbi. dara voinicul indata puse mana pe un taciune si-l azvarli drept in ochiul batranului. falindu-se ca el a facut izbanda. in loc de foc. bala. se puse cu spatele la copaciul care i-l arata viteazul si. Cum se vazu viteazul nostru singur numai cu unchiasul. ca sa-l logodeasca cu fie-sa. Se mai uita o data cu mare bagare de seama si zari intr-o departare nespusa o schinteie ce abia licarea. si se intoarsera cu totii in oras. Nu facu multa cale si intalni pe Zorila. Viteazul nostru. Apoi merse la imparatul cu capetele si i le arata. bucatarul imparatului. ca sa-i pice in spinare si sa-l ia sa se duca la treaba lui.Lunga da. mojicule. atat de lunga fu noaptea. fiindca voinicul ii oprise cursul. dara se cutremurara cand vazura namila de lighioana langa dansii si un lac de sange cat pe colo. toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. zicea el. sa se duca si sa ceara nitel foc. pana ce dete de o padure. Dara tocmai cand era sa-l arunce in caldare. de mila si de rugaciunea ce-i facu. Zgaira ochii si cu mare mirare bagara de seama ca capetele balaurului lipsesc. caci. iara cioropina sta in capul mesei pe sapte perne. Ajungand la Zorila. Unchiasul il dezlega ca sa-l bage in cazan. Nu incepuse. Imparatul.Preainaltate imparate. si trebui sa o lege si pe dansa ca sa nu dea peste Murgila. pe cand impingea. el se arunca cu satarul de la bucatarie si-i taie capetele. Facu ce facu si-l puse si pe dansul la buna randuiala. in care intalni pe Murgila. Si daca dete peste dansii dormind si peste dihania spurcata fara rasuflare. le baga in san si iute. toti iesira. se duse. .Zisele mele. se pot dovedi prea bine. si porni catre curtea imparateasca. nu se framanta deloc cu firea. si apoi fara sa-i dea ragaz a zice nici carc! ii puse o piedica si-i facu vant in cazan. Apoi pleca inainte si se duse pana ce ajunse la o pestera mare. ei tot mai dormeau. eu sunt acela care l-am omorat. care. vezi. .Cu ce poti dovedi zisele tale. o invata el sa se puie cu spatele sa impinga. dar cu mai mare bataie de cap. apoi incepura a se-ntinde si a casca. si porni inainte. Dupa aceea asezara si un cazan pe foc cu apa si se gateau sa-l fiarba ca sa-l manance. si scapa cu fata curata. vericule. pusera mana pe dansul si-l legara. un tigan negru si buzat se dusese d-a minune sa vaza ce mai ala. ca sa fie crezut. Ce sa faca. mai vere. Se duse. dara lui Zorila nu prea ii da mesii a sta mult de vorba. care nu prea credea sa fi facut tiganul asta voinicie. striga tiganul ingamfat si poruncea slujitorilor sa-l dea afara. o dezlega si pe dansa. caci legatura lor era ca sa omoare pe acela care va lasa sa se stinga focul. si lasara pe un batran de ai lor ca sa faca asta treaba. am auzit ca oarecine s-ar fi laudat catre maria-ta ca el ar fi ucis pe balaur. caci el intelesese ca aici trebuie sa se joace vreo dracie. ii puse gand rau. Tiganul arata la toata lumea hainele sale pe care le umpluse de sange. ca n-avea vreme de pierdut. se duce dupa Miazanoapte. ca de va vedea undeva vro zare de lumina. Atunci se dete jos si o porni intr-acolo. ca si pe ceilalti doi. ca sa mai intarzie noaptea. au si limbile lor. fiindca se stia curat la inima. Si se umfla din foale ca sa aprinza focul. si apoi se duse si la Murgila pe care il trimise sa-si vaza de treaba. S-apuca mai intai si scoase limbile din capetele balaurului. Iara imparatul daca vazu ca se infatiseaza bucatarul curtii cu izbanda. Cand ajunsera in cetate. cum sa dreaga ca sa izbuteasca? O ruga sa-i ajute a lua un copaci in spinare. se sui intr-un copaci inalt si se uita in toate partile. da lauda sfantului ca trecuse noaptea aia lunga. zise: . mai ajunsera o data iara la ziua si ridica pan in naltul cerului pe mantuitorul lor. raspunse viteazul. pe cand el tot cu spatele la copaci de ceealalta parte va trage cu mainile. Aci dete peste alte nevoi. facu o masa mare. o apuca la sanatoasa. ii dete drumul. ca sa atate si el pe al lor ce se stinsese. raspunse viteazul. care vazuse si el lipsa capetelor. care stau colea la iveala. Pasamite. In pestera acolo traiau niste oameni uriasi carii aveau numai cate un ochi in frunte. inca a se arata albul zilei. cum putu. desteptandu-se. si pe care il opri pe loc. Cum ajunse la imparat ii zise voinicul: . iara viteazul nu le spuse nimic din cele ce patise. Nu e adevarat maria-ta.Minti. un zgomot se auzi nu departe de pestera aceea. il orbi. Ei se sculara. il taiase de la radacina. pe la flacaii ce stau la panda. Merse dupa aceea mai departe si dete peste Miazanoapte.Dara lunga noapte fu asta. Lua focul dupa care venise. si asa avu timp destul sa colinde dupa focul care ii trebuia. zicea el. Miazanoapte. pe care o luase in goana. Cata intr-o parte si intr-alta si nu vazu nicairi lumina. el o lega de copaci cobza. Cand ajunse la tovarasii sai. N-apuca sa atate focul bine si tovarasii sai. porunciti numai ca mai intai sa se caute daca capetele balaurului.tovarasii lui. voinicule? . . si pusese in gand sa faca o nunta.

nu vezi ca calicul asta este un desuchiat care a venit aici sa ne amageasca? .Tu. atat de tare se speriase dihania. .Sa caute. porunci si numaidecat se aduse doi cai neinvatati si doi saci de nuci. Iara eu incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa. va sa zica ne dai sa intelegem ca acela a omorat pe balaur care va arata limbile. si unde cadea nuca. Ei o luara la fuga prin smarcuri.Cine amageste. pentru miselia si minciuna lui cea nerusinata.Fugi d-acolo. Tiganul. mai nainte de a le aduce la imparatul. Nu-i trebui imparatului sa se gandeasca mult si sa vaza ca voinicul care vorbea avea dreptate. lega pe tigan de coadele cailor si sacii de nuci si le dete drumul. zise bahnita. in cele din urma. cazu si el de pe scaun. si lua romanasul nostru pe fata imparatului de sotie. sa caute. Dupa aceea voinicul nostru spuse toate cate a patit si cum a facut de a tinut noaptea atat de mult timp. iara la sfarsitul nuntei adusera un cos de prune uscate sa arunce in ale guri cascate.Dati-l afara ca e un smintit si nu stie ce vorbeste. iara mesenii inmarmurira. voinicule. Atunci cautara si la nici unul din capete nu gasira limba. de harapina spurcata. puindu-l si in scaunul imparatiei. imparate. si de cate ori arata o limba de atatea ori cadea si cate o perna de sub tigan. caci nu stiau ce va sa zica asta. pana ce s-a prapadit si tigan si tot. zise tiganul care tremura ca varga si se-ngalbenise ca ceara.. si tinu veselie mare si nemaipomenita mai multe saptamani. . si cum era de suparat pe tigan. dara se prefacea ca nu-i pasa. pana ce. striga: . cadea si bucatica. iara fata lacrama si multumi lui Dumnezeu ca a scapat-o de slutenia pamantului. dupa cateva zile facu nunta mare. care o sfeclise de tot si care se caia de ce n-a cautat capetele in gura. Eram si eu pacolo si dedeam ajutor la nunta. raspunse voinicul linistit sa-si ia pedeapsa. In urma pregatindu-se lucrurile. Imparatul insa zise: . unde caram apa cu ciurul. El incepu apoi a scoate limbile din san si a le arata la toata adunarea. El insa o cam bagase pe manica.

Glasul ei dulce mă legăna. . cu ochii căprui. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Naltă.Stafide! . ca prin vis. . . De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră.Să spui. şi eu visam înainte.. O văz limpede. printre frunzele dudului. .. Până nu ghiceam.Cât de mare? . Mă uitam la cer. cu părul alb şi creţ.. Ea îşi înfigea furca cu caierul de in în brâu şi începea să tragă şi să răsucească un fir lung şi subţire. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii.Nu. îi săream înainte. Surâsul ei mă gâdila în creştetul capului. . Eu mă culcam pe spate şi lăsam alene capul în poala ei. uneori tresăream ş-o întrebam câte ceva. cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene..Bunica de Barbu Stefănescu Delavrancea O văz. genile mi se prindeau şi adormeam.Nu. ea începea să spuie.A fost odată un împărat mare. . uscăţivă.Năut! .Ei. Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea: . . aşa cum era. .Turtă-dulce! . Cum dăschidea poarta. mare.Nu.. Şi niciodată nu isprăvea basmul. Îi sărutam mâna.Alune! ..Ghici. Şi totdauna sânul ei era plin. ce mai vrei? îmi zicea bunica. nu scotea mâna din sân.Nu. Ea-mi da părul în sus şi mă săruta pe frunte. de la nas în jos.

Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene.. până dete peste ăi doi meri.Era mic. .. spunea înainte. Şi-şi iubea împărăteasa ca ochii din cap. Auzisem prin vis. încep să se mişte..A. s-a dus. şi împăratul alergă în grădină. .. Şi cum veni îi zise: "Măria-ta. Măria-ta. şi mică.. şi când înfloresc nu ştii care sunt florile unuia şi care sunt ale altuia. norii albi. s-a dus.... s-a dus... flăcăul mamei? Tresăream. Şi merii înfloreau în fitece săptămână. . Şi zise împăratului: "Măria-ta... s-a dus. şi căută. Zâna Florilor.... bătrân. mic de tot. Şi.Bunico.. că nu ştii care sunt ramurile unuia şi care sunt ale altuia. să ştii că atunci când or lega rod ăşti doi meri. e rău să nu ai copii? . împărăteasa o să rămâie grea şi o să nască un cocon cu totul şi cu totul de aur". . că îndată ce te-or simţi florile. Într-o zi veni la împărat o babă bătrână...Şi s-a dus. spune. . îmi dăsfăcea părul cârlionţat în două şi mă săruta în creştetul capului. nu mai putea de părere de rău că nu are copii... . şi ea se dăşteaptă. . ca mine de zbârcită.Va să zică. da' nu aşa mic de tot.Dar ce. ş-a plecaaat.. de somn.De ce nu legau rod. Şi mă simţeam uşor..... spunea înainte.. Într-o zi veni la el un moş bătrân..Ştiu eu?. unul lângă altul. Unii îl sfătuiau ca să-i ude mereu. îi părea rău că nu avea copii.Fireşte că e rău.. într-o câmpie de muşeţel. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri şi cădea legănându-se..Da. încetişor.. Era aşa de cald. . Dumnezeu ştie. Dar copii nu avea. mică. întunecoasă.. se scutură şi mere nu fac. ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori. să se bată. mic de tot.. bătrână şi zbârcită.... că sub ei parcă ninsese. şi împăratul a tăiat toţi pomii de jur împrejur... înfloresc. ... ai adormit. . căută peste tot locul. . . Dar să te păzeşti. Şi era mic. şi se scuturau. şi rod nu legau. o adiere încetinică îmi răcorea fruntea.Până a dat de o pădure mare şi întunecoasă. Ea lăsa fusul...Bunico. măria-ta. Piticul se duse. de mulţumire. mulgând repede şi uşurel firul lung din caierul de in.. ... Şi bunica spunea. ce să dreagă ca merii să facă mere. închideam ochii.. ştiu unde ai rămas... dar eu n-am copii şi nu-mi pare rău. dupe cum o apuca-o toanele. . dar rod nu legaseră. ca un bondar.... mă ameţeau.. nu. la-a-a. bunico? . şi n-oi uda merii cu laptele ei.. ca un fulg plutind pe o apă care curge încet..Cel mai bun.. bunico. îngânam eu. de frică ca să nu mă fure somnul. nu era mic...Spune. şi vai de cel ce l-o vedea.Aşa mică de tot nu era. . aşa. că-l preface. ce doarme dincolo de Valea Plângerii.. până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor.. .. Casa omului fără copii e casă pustie. şi ăşti doi meri înfrunzesc. şi i-a udat mereu.Atunci nu era mică de tot.Şi împăratul a încălecat pe calul cel mai bun. .. merii nu leagă rod.Şi aşa. ai doi meri în grădină. . Ea spunea. îi părea grozav de rău că nu avea copii. Şi îi părea rău. alţii ziceau să le dea mai mult soare. alunecând pe cerul albastru..Poate să fi fost.. dar d-acolo nu se mai mişcă". .. în buruiană pucioasă or în floare mirositoare. aşa de bine în poala bunichii.. ş-a luat o dăsagă cu merinde şi a plecaaat.Cât era de mic? . că-şi târa barba pe jos de bătrân şi de cocoşat ce era. Eu mă luam cu ochii dupe ea şi ziceam: .. cam ca tine.Şi se gândi împăratul ce să facă. ca moşu. Merii se scuturaseră de flori.Mare de tot. . ca tine de mică. şi multe se apleacă pe obrajii ei.. că doarme mai uşor ca o pasăre.. . încetinel..Ca moşu de mică? .. râdea.. . şi fusul sfâr-sfâr pe la urechi..

Broscuto. "Cind am plecat dimineata de la balta. Si hop. împăratul adormi." si-a zis ea. da.. şi dormi. Ce ma fac?" Broscuta s-a gandit si s-a gandit. "Ai intarziat. un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam. că era fermecată.. coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai." Leul a sarit in picioare. Când m-am dăşteptat. s-a dus hop. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. Leul era mare si fioros. pasămite pădurea cânta şi vorbea. Avea o poală fermecată..." a zis ea. hop.. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el. Cand au ajuns. Şi acolo şi-a legat calul d-un ştejar bătrân... Dar daca se ducea fara mancare. Avea ochii mari si galbeni. care il privea. dar el nu stia de asta. "Are ochii mari si galbeni. hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei." a racnit el.. cum îi aducea şoapte de departe." isi spuse ea. si toate celelalte animale se temeau de el. "Vai de mine. hop a plecat spre grota Leului. şi un glas." "Cum?" a racnit Leul. hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii. coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui. "Si unde-mi este mancarea?" "Vai. şi un fus cari mă furau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbetul ei. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun. ş-a pus dăsagele căpătâi şi a închis ochii ca să se odihnească. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta. Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu. de pe unde ea era ca un fum. domnule Leu. ." a spus Broscuta.. "Un alt leu in padure?" "Oh. "Stiu. cat de prost s-a simtit Leul. niciodată n-am putut asculta un basm întreg. el ar fi inghitit-o pe ea in loc. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede." i-a ordonat el. hop. şi dormi. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii! Ah. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!" Si hop. Şi. de nu se vedea prin ea." a spus Broscuta. Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze. bunica isprăvise caierul. "Nu vad acel leu niciunde. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". un lucru teribil mi s-a intimplat. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el. Broscuta era tare multumita de isprava ei. hop. Leul statea la intrare si astepta. Şi. "Probabil se ascunde pe fundul baltii. Intr-un final i-a venit o idee.. Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile." Leul s-a uitat jos in apa.

. părinte. până să se îmbrace femeia. Mititelul era vânăt ca un ficat de bivol bătrân.. A-nvăţat Cănuţă cât a-nvăţat. nici miau nu mai zicea. l-au scuturat.” copilul anceput să urle de apă rece parcă-l băga în foc. l-au frecat.Mulţi. un om foarte serios. a venit supărat. Răducanu.Câţi domni a avut ţara românească? . s-a aşezat pe catedră încruntat.Dar tu mă-ntrebi pe mine? Or eu pe tine. prostule? .Dar pân-acu ce-ai făcut. Peste vreo patru săptămâni.. Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare. Într-o zi. Moaşa dormea.Mulţi. tocmai când s-auzeau clopoţeii de la brişca lui tată-său la scară. neghiobule? . Popa a scos mâinile goale din apă. mulţi copii am botezat de când sunt preot… să vă trăiască! Dar aşa copil sucit n-am mai văzut! Cănuţă a rămas sărman de părinţi tocmai când se făcuse copil de-nvăţătură… De una. După ce s-a lăpădat de trei ori de Satana naşu-său pentru el.Prezent! . Bunică-sa despre tată l-a luat pe copil la oraş şi l-a dat la şcoală. până să se urce-n brişcă.” copilul a răbdat. .. unde fusese chef. d-abia se întorsese acasă de la arendaşul moşiei.. când se pornise o zloată grozavă. şi-a pierdut-o el p-a lui şi s-a repezit aşa fără socoteală în lume.Măă! Zice popa. L.Să-i numărăm. până a ajuns cu chiu cu vai în clasa a patra.” copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vârlugă.. A trebuit vreme până s-o deştepte. Caragiale A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit.. clipea numai din ochişorii lui cârpiţi ca un broscoi în pierzare. domnule… . domnule. Copilul a aşteptat cât a aşteptat şi. iar când l-a vârât a treia oară: “…ş-al sfântului Duh!. Paştele în anul acela cădea în iarnă de tot. L-au luat de picioare. mulţi! Da câţi? Neghiobule! . Ce faci? Popa şi-a sumes iute mânicile şi l-a scos cât a putut mai degrab la aer.Cănuţă! . dascălul. popa satului a luat copilul în mâni şi l-a vârât odată în cristelniţă: “În numele Tatălui!. a strigat catalogul şi pe urmă: . Canuţă – fără praznic la călindar. domnule? .…Câţi. l-au învârtit. pe urmă înc-odată: “…ş-al Fiului!.Se-neacă.. Tată-său a alergat cu brişca la moaşa satului tocmai în margine. Cum a intrat în clasă. iar naşa a început să ţipe: .Canuta om sucit de I. mai bine pentru ei: mare bucurie n-aveau să capete dupa urmările lui. şi a scăpat în fundul cristelniţei. copilul!. a venit vremea să-l boteze: Radu. până să-şi piarză răbdarea mă-sa care se văita cumplit. până i-a venit iar sufletul la loc. .

Prezent! Numerele complexe… .La colţ la ulicioară.Câte.N-o să aluneci cu el. .Cănuţă! . poate acolo să-i fie norocul lui. boule! . Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. Băiatul s-a ferit repede-n lături şi odată.Aci. ştiu eu? . Dar sa dormi şi să mănânci. Poate meşteşugul să-i dea de capătâi. întâi să te-ntreb.Am numărat domnii. a-nceput să curgă din fundul coşului ca dintr-o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. Jupânul ca să-l îmbărbăteze i-a dat un pumn în ceafă.Mergi la loc. mă? A-ntrebat jupânul. Să fugă? Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la prăvălie!. dobitocule?. . cu cioburi de sticlă nu putea merge. ca să mai scurteze din drum. domnule… Şi a plecat Cănuţă. L-a dat pe Cănuţă la un băcan.Câte. Iar s-a dus la loc şi s-a apucat să numere câte feluri de numere complexe avem. . ştii? Leneşule! Canuţă a dat să ridice coşul şi n-a putut. Ciudat lucru! Coşul era acum mai uşor.De! Jupâne. loază.Pentru ce ai apucat pân ulicioară. domnule! . afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogoşoaii.Unde ai căzut.. S-a dus la bunică-sa acasă şi i-a spus că nu mai merge la şcoală măcar să-l taie.Câte feluri de numere complexe avem? . A doua zi a venit dascălul şi mai supărat: .domnule.Să le numărăm. dascălul intră turbat: . Bunică-sa a alergat la dascăl. Ce să facă? La muşteriu. domnule? . Cănuţă s-a aplecat şi d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie.O să-l poci duce? . ticălosule? . vită! Altădată să le numeri.Mergi la loc. când mai rău. Copăcel-copăcel. dar s-a gândit: de unde ştii? Nu e toată lumea făcută să se procopsească-n şcoală… să-l dau la stâpân. Afară era un polei grozav. pe unde e măturat şi cu cenuşă pe jos? Ai? . bâldâbâc! Şi sdronc! Cănuţă într-o parte cât colo şi sarcina din spinare într-alta. dă-l la meşteşug. L-a apucat vârtos de toartă şi l-a smucit cu putere.. jupâne! .E greu… . .Haide! S-a răstit jupânul.Mă duc să le număr.Acu să le numeri? Până acum ce-ai numărat. tocmai venea o birjă cu caii răscăcăraţi de teama alunecuşului.137an u-ntreb de numerele complexe… .…Domnii ţării româneşti… . . Într-o seară.Stăi. că jupânul nu era om aşa de rău… Dar… . băcanul a încărcat un coş mare cu fel de fel de mezeluri şi cu vreo douăzeci de sticle de vin. domnule. A treia zi. să le trimeaţă la un muşteriu. una îl întrebi şi alta răspunde.Ca să nu mai ocolesc. De omorât nu l-a omorât jupânul. . Când l-a ridicat de la pământ. jupânul şi încă un băiat au ridicat greutatea şi i-au pus-o lui Cănuţa în cârcă. nătarăule! Altădată să-i numeri. domnule! .Babo. S-a dus Cănuţă la loc şi s-a apucat să numere şi iar să numere. A slujit băiatul cât a slujit. dar s-a ridicat degrab să vază ce s-a făcut coşul. şi dascălul i-a spus: .Răspunde tu.Am învăţat la armetică.Multe. că nu-i de şcoală. pe urmă. când mai bine. S-a mâhnit bătrâna.Cănuţă! .. Câte râuri are Europa? . e copil sucit. N-are să-l omoare doar. măgarule? . băiatul a mers câţiva paşi până la colţul stradei pe unde presăraseră negustorii cenuşe pe dinaintea prăvăliilor: dar când s-apuce pe o ulicioară mai neumblată.

. nu prea merge… Eu zic.Atunci. Orişicât. . mişelule!. . bătea în geam la cocioaba bunică-sii. parcă făcuse un ziafet.Care dintre băieţii ăi mici e aicea? Întreabă jupânul. negustor vechi.Dar Cănuţă? . Deunăzi.Am dat pe podul Mogoşoaii..E cam de mult. se culcase fără să se plângă de şeale şi dormise ca o buturugă. De! Cu vremea asta. Îşi luă într-o basma lucruşoarele lui.Ce contişor? Zice dama. îşi şterse repede ochii ca şi cum ar fi văzut întâia oară lumina..Eu bunico.Am fost la d. Acuma era coşul foarte uşurel. a treisprezecea învârteală a pământului împrejurul soarelui de când tânărul Cănuţă se grăbise a ieşi să se bucure de razele acestuia. să laşi să plece aşa un muşteriu suparat. am musafiri. mai nimic.. mai 138an u138a aşteptăm băiatul… zău! Mai 138an u138a aşteptăm băiatul.Care 138an u zică nu am atâta credit la dumneata? . negustorii. şi la noi. .Mersi. ca să caşti gura la prâvălii!. zice jupânul zaharisind şi mai tare tonul. Baba se deşteptase. în fundul unei mahalale de la marginea oraşului. iau o birjă. Toţi băieţii ceilalţi dormeau adânc. . zice dulceag: . .Unde ai stat până acuma.. pe când intră mai mulţi muşterii: . . răspunde cu glasul ca miambalul jupânul..Bagă de seamă să mai spargi ceva iar!. Ţi-e lene să umbli. şi trimite dumneata pe băiat mâine. Face pielea ta câtă pagubă mi-ai făcut tu mie? Şi trage-i. Sunt toţi duşi. . plăteşte bărbatu-meu când o trece pe aici. iacătă şi Cănuţă. I-a deschis. încât bietul Cănuţă. rupt de oboseala trupului şi mai ales de a sufletului.. peste o minută. şi ieşi. .. . se uită la ceas: ... alb de măzăriche.Dar… ştiţi că… mai este un contişor… . nu face pentru un negustor… Tocmai când se gândea jupânul la asta cu părere de rău că s-a-ntâmplat. trântind uşa. şi trage-i… I-a tras atâta. după atâta pisăgeală.. să-l plătesc acasă. ori poimâine. ..Ei! Ce cauţi tu până-n ziuă? . îngheţat de atâta umblet pe frig. că m-aşteaptă la masă. pân ulicioară alunecă.La d.Mă iertaţi.Am fugit de la jupânul.Să-mi dai un băiat să mi le ducă numaidecât cu mine şi cu contul. . după ce s-a închis prăvălia. şi iese.. A treia seară îl trimite iar cu marfa la alt muşteriu.Cine e? .Veni-i-ar numele… Dama-şi pierde răbdarea. Jupânul. nici n-a mai mâncat. Cănuţă oftă adânc ca şi cum ar fi răsuflat întâia dată. Patruzeci de franci!. jupâne. În perete ardea o lămpşoară afumată. Peste câteva minute vine-n prăvălie o damă şi târguieşte fel de fel de trebuincioase pentru casă. o damă. Orice-o fi. S-a culcat îmbrăcat pe mindir şi a dormit tun până la ziuă. Popescu?. Un ceas pentru o palmă de loc?. sărut mâna. .Băiete! Vezi ce-a poftitără domnii. îşi aprinsese candela la icoane şi se-n-china.. acuma n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor.. jupâne. . coniţă.De ce? A-ntrebat bunica încruntată de cine ştie ce urât gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche. aspru către tejghetar. Şi şart! Part! O pereche de palme fierbinţi peste urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos.. care cunoştea cât se-ntinde poimâine al cocoanei..Pe podul Mogoşoaiei?. Popescu. A 138an u înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre ziuă. Se împlinea acu. Mijea de ziuă când. .Să nu mai ocoleşti?. cu contu. Un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir. . . . Apoi schimbând deodată tonul. frecându-şi mâinile. zice. zice dama foarte înţepată.Niciunu! Răspunse tejghetaru.. . nemernicule? Zbiară jupânul. i s-a părut lui Cănuţă două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi.N-a venit încă.Măă! Să vii degrabă.Viu. .

i-a venit şi lui ceasul. În sfârşit a scăpat femeia după o îndelungată suferinţă. dar putea lumea înţelege ce se petrece în sufletul lui Cănuţă? Paharul stă de faţa. s-a isprăvit. Şi lumea vede măcar ce se petrece cu paharul. Femeia cade zdrobită pe un jeţ. slabă. Bine-ai făcut c-ai venit! Aveai un abces care se putea sui la ochi. şezând pe marginea lăzii. acu. întorcându-se către bărbatu-său: . doarme pe-o ureche. Cănuţă se întâlneşte cu nevastă-sa. a făcut ce-a făcut şi din toata sărăcia a cumpărat un crap mare şi borţos. dânsul dormea. . şi pe urmă… . ceva rar: patru chile şi plin cu icre. şi se ştergea cu căciula la ochi.Nu-ţi dă de mâncare? .Haha! Zice 139an u139al. A doua oară – n-a zis nimic. când 139an u139 după daraveri. din cauza nemărginitei şi injustei ei violenţe.. şi s-a însurat ca toată lumea. sufletul lui Cănuţă sta ascuns şi pe 139an u era prea mic. A vrut bunica să-l 139an u139. ca să şi-o poată cârpi de azi pe mâine. ar fi pornit numaidecât. în anul venirii ei la putere. a împlinit copilul copilului ei d-abia atâta. pe Cănuţă. să-l îndemne la supunere – ba. cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziţie. o ţinea într-una: . Când răsărea soarele mare pe un cer limpede ca sticla.Cănuţă maică. atunci ce-o să se facă el? S-ajungă vagabond. L-a înşelat la început soacrăsa. Îl aştepta să se deştepte. fie-ţi milă! E nevastă-ta. de mâhnire. zice 139an u139al deschizând o uşa. a început şi baba să plângă ca o proastă. amândoi intră după doctor. Cănuţă dormea la căldură în patul bunică-sii. moare! Ce Dumnezeu! Cănuţă maică. Ducând viaţă destul de grea.. Ea albă ca hârtia. Cănuţă şi-a ieşit din pepene. 139an u139 putuse sta locului. Dar n-are răbdare. la Blagoveştenii. prea strâmt – dedea repede pe dinafară. au uitat să scoată peştele la vreme. . vrea să se-ntoarcă… Atunci un ţipăt… Gata! . pentru un crap! Aş! Cănuţă. cocoană! Am pornit hârtie. Femeile. iart-o! se prăpădeş-te fata. Când l-a dat la masă – sfarog. L-a dus acasă şi a rugat pe nevastă şi pe soacră să i-l facă umplut la cuptor cu stafide şi coconari. ori pungaş. El se face că fluieră ca pentru el singur. nu i-a dat zestrea făgăduită – el a zis şi n-a prea zis ceva. din una într-alta. Multe şi de toate a încercat el în viaţa lui.Ai şi tu cu mine Cănuţă. nu se ţinea tribunal. a schimbat Cănuţă mulţi stăpâni. şi s-a alipit totdeauna de 139an u139. să-nveţe băieţii minte.. legată pe sub fălci: se plimba în piaţa Teatrului de colo până colo ca o desperată. ţinând mâinile la spate şi uitându-se la o cadră din perete. L-a înşelat nevasta întâia oară – el a zis prea puţine. fiindcă-i erau prea simţitoare de cu seara. Fusese la dentist. Ajung în salonul de aşteptare. i-era să nu-nebunească de durere. mâncare de peşte. Omul merge după ea. când alţi copii cine ştie ce bunătăţi 139an u mângâieri au la ziua lor: ce să-l mai 139an u139 şi ea?. . care în 139an u139al139e nu era aşa de vinovat.Poftiţi. A alergat soacră-sa la el: . mai cu treabă. era sărbătoare. pentru nimicuri. Tot fire sucită! Omul când doarme fără grijă. Femeia se scoală şi ia de mână. nu pe brânci: nici pe una nici pe cealaltă nu voise să doarmă.…Pentru-că… nu mai vreau să stau. ori să se prăpădească pe drumuri. Femeia porneşte hotărâtă. şi că e destul de mâhnit el şi de bătut la ziua lui. şi tot uitându-se la el cum plângea ca un prost. El n-a vrut s-asculte. că trebuie să aibă copilul răbdare dacă e la stăpân: că dacă n-a vrut sănveţe carte şi nici la stăpân nu vrea să stea. 139an u în salonul de aşteptare. că ce o să se facă ea fără Cănuţă. Tot aşa şi iar aşa. că de! E băiat mare acuma.139an u. cu legătura într-o mână. nu se poate. dârdâind ca de friguri. legănându-şi capul strâmbat şi aiurit de suferinţă. 139an u139 se putea. dar după un pas se opreşte şi. Femeia era însărcinată… A început să plângă. Pe când vorbeau amândoi – c-aminteri nu erau supăraţi – iată că vine în fugă mare feciorul de la dentist şi-i spune să poftească. O durea îngrozitor o măsea de sus.Munceşti prea mult? . Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra şi pentru o picătură se supără şi dă pe-afară. Dar odată. fiindcă şi el era 139an u.Te bate? Băiatul dete din cap ş-ncepu să plângă. Şi pe urmă iar aşa şi tot aşa. A făcut. Într-o dimineaţă. De necaz. femeia a lepădat la mă-sa şi cât pe-aci să moară de boală şi de mizerie. mai cu vorba. se aşează pe scaunul de operaţie. Fără nici o vorbă şi-a lăsat nevasta şi a pornit divorţ a doua zi cu probe de altă dată. a făcut şi politică: a părăsit totdeauna opoziţia. bărbat straşnic. . mi-e frică.Mult… dar… nu mult. de treisprezece ani… de treisprezece ani…! Şi şi-a adus aminte baba că adineaori.Crap necrap. ba. ieşise să se plimbe. că aşa bate stăpânul.

păsările cântau pe întrecute. . Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. Ar mai fi trăit încă bine. a zis popa.Bine. Bătrânica însă nu şedea numai acasă. ai grija. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. îi spunea cu blândeţe în glas: . numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. domnule doctor! Zice femeia cu tonul 140an u al celei mai hotărâte scârbe de viaţă.Asta n-a fost mort bine când l-au îngropat.. . mătuşică. iarăşi pentru un moft – ceruse împrumut o mică sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult.Ei. că degeaba. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. . atunci încearcă! . Odraslele de bogătaşi n-au de ce să se ostenească aşa. Şi nu te teme. Când au dat groparii de coşciugul lui şi i-au ridicat binişor capul putred. aşa că n-are să-ţi fie greu. că nu pusese femeia nimic în gură de trei zile.spuse bătrânica. i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele şi să i le spele. şontâc-şontâc. mă mir cum nu mi-a copt până acu şi inima! Cănuţă nu mai fluiera.. . A plătit vizita doctorului. ce să vezi! În loc să stea oasele lui Cănuţă de-a lungul şi cu faţa-n sus. in padure. au mers acasă. doborâtă de greutate. că coliba mi-e tare aproape. Era de faţă la slujbă nevasta şi câteva rude. da' uite c-o să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. culegea poame sălbatice şi.. încărcată cu toată această povară. L-au îngropat a doua zi ca pe toţi morţii.. într-un loc necălcat de picior omenesc. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. da' eu nam încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea.. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor. Dumnezeu să-l ierte. să-l găsesc la loc… Sfinţia 140an u l-ai cunoscut pe răposatul Cănuţă… om sucit! Pazitoarea de gaste Fratii Grimm Trăia odată. În drumul lui.. feciorul nu întâlnise picior de om când. La şapte ani. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de . iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. o pornea incetisor spre casă. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. colo. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. Într-o zi. voinice dragă. după ce se clăti bine în gură… Câte supărări am eu. A tratat-o cu o cafea cu lapte la Fialcowski..Trebuie să le car. Pe urmă s-au suit amândoi într-o birje. cumetre dragă. soarele strălucea în înalt. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. răspunse ea. hârca sta-n sus cu ceafa şi ţurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte. plină de bucurie şi de voioşie. că şorţul îi era plin cu iarbă. . în dosul muntelui. A plecat cu nevastă-sa.Bună ziua.Dacă te încumeţi să-ncerci. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă.Fereşte-te de baba asta. demult de tot. se apuca sa faca o mulţime de treburi. deodată. Pesemne că venise cam de multişor acolo. dintr-un nimic.Bine.Aş! A răspuns femeia. s-au împăcat şi au trăit încă destulă vreme împreună. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. şi acesta îl refuzase – s-a iritat aşa de grozav din ceartă încât i-a venit un fel de necăciune… Rău… rău… până seara a murit. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: . cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. daca nu i se întâmpla lui Cănuţă să moară. Acolo. făcând un ocol. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. mătuşică. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul... în pădure. Şi-n timp ce mergea el aşa. M-aş fi mirat.

şi-am glumit tot timpul. domnişorule. când m-am simţit obosită.Mamă. Şi se strâmbă de durere. m-a luat şi pe mine-n cârcă!. cu mine nu-ţi merge!. nu putu să scape de ea. Dar oricât se suci şi se răsuci. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. şi coşurile din mâini şi. Şi.Nu te mânia. De îndată ce-l vedea că se opreşte. ajunse. venea o cumătră mai în vârstă. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos.. Apoi. da' acum porneşte-o la drum!. În urma lor. cât era de sfrijită. Între timp.. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani.. cu mere şi cu pere. închipuie-ţi. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? . atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!.Mătuşică..Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. mâniat la culme. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum. Acum. Apoi îi luă şi legătura din spate. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. . fetiţa mea.. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. Ei. da' când vine vorba de treabă serioasă. privindu-l foarte prietenos.Vezi ce uşor e? zise ea... în care se răsfrângeau razele soarelui. în sfârşit. ţuşti!. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. la umbra unui măr sălbatic. Când om ajunge acasă. Lasă-mă să mă odihnesc un pic. flăcăul şovăi oleacă. alergară s-o întâmpine. răspunse bătrâna. îi spuse: . dragă domnişorule. . îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă.. întinzându-şi gâturile. Şi. „Aşa comoară. şi se uită în jur. Când îşi termină vorbele. puterile nu-l mai ajutară.făcut. târâş-grăpiş. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul.. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. Şi deodată. îşi spuse el în sinea lui. Când o zăriră pe bătrână. înaltă şi lată-n spate. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. Ei.. vru să zvârle din spinare povara. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. de parcă ar fi fost însufleţit.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde. văicărindu-se la tot pasul.. dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva. bătrâna chicotea şi ţopăia. când flăcăul nici nu se aştepta. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici.. iar merele şi perele atârnau ca plumbul. Flăcăul se întinse pe bancă. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. nu mai pot să suflu! se tângui el. o luă pe urma bătrânei. o femeie bătrână. că de nu. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. plină de voioşie: . cu o faţă urâtă ca moartea. . Urcă el muntele ca vai de el. fata mea.Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei..Of. vrei să dai bir cu fugiţii. o să te odihneşti cât ai să pofteşti. c-o nuieluşă în mână. plină cu ghiocei. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. . bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. . nu mai pot! zise el. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul.N-am păţit nimic. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi. zise ea batjocoritoare. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers.. îi spuse ea bătrânei. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. Flăcăul vru să-şi dea jos povara. . ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş.. gâgâind de zor. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu. baba făcu un salt şi. Dimpotrivă. când reci. am să cad din picioare!. flăcăul a purtat povara in spate destul de bine.. la coliba bătrânei.Acum. hai?.. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! La urma urmelor.. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. . domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. . de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde.Mătuşă. dragilor... În acest timp. .Ia te uită... Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!.. Şi.. şi-am fost veseli. Cât timp a fost drumul drept.. mă simt sleit.

iar parul îi strălucea ca razele de soare.Oricât de bună ar fi o mâncare. Era albă ca zăpada. îi spuse: . Şi împăratul grăi: . ea spuse: . închise ochii şi adormi. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. şi o alungă de la palat. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare..Fiicele mele. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai nevoie. Şi ce crezi. Merse el ce merse.Da' tu. când împlini fata cincisprezece ani. pe drept. .. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. Şintr-un sfârşit.La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: . Şi atunci spuse fata cea mare: . Maria-sa îl rugă să se ridice. o porni la drum. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. fără simţire. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. Şi zicând aceasta. Şi cum nu cunoştea pe nimeni. de faţă cu toată curtea. Am avut trei fiice. . că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. adăuga ea. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. iar el îi întinse sipeţelul. Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. îl duseră în palatul împărătesc. ci numai mărgăritare şi nestemate. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. copila mea dragă.Dacă doar atât mă iubeşti. înconjuraţi de curteni... Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. Ar fi trebuit să fii acolo. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. se gândi el. Merse el ce mai merse. porunci ca toată lumea să iasă afară.Nu ştiu! răspunse fata.. Eu îl iubesc pe taica.Păstrează-l bine. de nu-i sărată. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi. da' sunt atât de trudit. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . . nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? . Cum îl deschise şi privi în el. Iar acum am să-ţi dau răsplata.Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul.Scoală-te. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei... împărăteasa se prăbuşi la pământ. dar n-a fost chip să-l îmblânzim. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. să se înfăţişeze măriilor-lor. şi ajunse într-o cetate mare. zgâlţâindu-l.„E foarte plăcut pe aici. Când se întâmpla să plângă. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. nu glumă. lăsându-se pe un genunchi. Atunci măria-sa o întrebă: .. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. Apoi. că n-are nici o vină. cale lungă. Nu s-ar putea ca fiecare. cât sarea. dar nu prea mult. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. Şi. roşie ca mărul pârguit. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. din ochi nu-i curgeau lacrimi. Dacă văzu măria-sa una ca asta. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. pe rând. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. partea cea mai însemnată a împărăţiei. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea.

. Spune-mi. dragilor. . vru să ştie fata. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade. În cele din urmă.. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!.. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. luna ieşise din dosul muntelui... Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins.Oare nu te-ai gândit. ca floarea de măr. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune. fetiţo. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. Cât despre domniţă. Când o auzi ce spune. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . luându-şi roata de tors. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. împrăştia o lumină slabă. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau. tot mai departe. Între timp. Şi într-un sfârşit. Şi era atât de bogat părul acesta nou. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai. Astfel şedea ea acolo. . fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!.. Dar nu se mai aşeză la roata de tors.Nu-i încă miezul nopţii. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în faţă. răspunse fata. Şi.Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească. care abia mocnea în vatră. aplecându-se la izvor. continuă bătrâna. o luă la goană spre casă. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. . începu să plângă amar. începu să se spele. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!.Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată. Ei. Puţin după aceea.... Acum. adâncită-n mâhnirea ei.Ştiu tot. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită. doar ochii i se mai vedeau.. începu să răsucească firul atât de sprinten. Deodată. că puteai zări şi un ac. şi multă vreme ar fi rămas aşa. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. fără să scoată vreun cuvânt.. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. Puţin după asta. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. ca un disc mare de foc. asezându-se pe marginea fântânii.E timpul. Se întunecase deacum şi un vreasc. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pedepsit fiica atât de crâncen. că o învălui toată.. tremurând ca frunza.. . ce să vezi. Când fu gata. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă. După ce-şi termină flăcăul povestirea.. dar a trecut de ora unsprezece. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. mamă. vor putea afla veşti şi despre fiica lor... Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori.. până când ajunse într-o vale largă. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . ca o mantie. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. până picau la pământ. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. îngânându-se.. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. Fata se aşeză lângă ea şi. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă.. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. Din el. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. Şi.Bine. şi era atâta lumină.Da' ce oră este? întrebă bătrâna.. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna.

. bătrâna le spuse: . . Ea se îndreptă către părinţii ei şi. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo. .. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele.Vino încoace. craca pe care sta el trosni deodată şi-n aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. le strigă foarte prietenoasă: . dragă mamă. Între timp.. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. pe fiica voastră. Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie. că şi flăcăul era lângă ei. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură. În odaie era atât de curat. Uite-o că vine încoace!. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită.. Pe legea mea. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: .Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. Iar în privinţa ta.. îi spuse ea fetei. şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. Nu mă izgoni deaici!. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. nu mă mai bodogăni. dar. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. Erau împăratul şi împărăteasa.. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. Au mers ei ce-au mers.. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. nu şagă. pe fereastră..Heeii! Heeiii! strigă el. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea. Hai. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută.N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung.. şi-şi vedea de lucrul ei. fie că alta fu pricina. pe nedrept. trebuie să las casa curată. în cele din urmă.. sculându-se în picioare. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă.. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă... cu capul ascuns între pene. În ziua următoare.Eu mai ramân aici o vreme.. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. când o fi să plec. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare. fără să arunce o privire nici în dreapta. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei. dar. De îndată ce n-o mai zări. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi. că mă încurci la lucru!. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. îi copleşi de sărutări. nici în stânga. Dar fie că se aplecase prea mult. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. că eu vă cunosc! După ce păşiră în odaie.. Şi ca s-o poată privi mai bine. .... nici prieteni spre care să mă îndrept!. dacă o merge pe beznă. să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. n-o sămi scape nici cealaltă. Dădea din cap toată vremea. cale lungă. Când dădu cu ochii de el. Şi. coborând dinspre munte. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. dragilor. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. vrei să mă izgoneşti?. Se uitară ei înăuntru. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici..... Şi-acum. până ce se întunecă. cum fac bătrânii.. din toată înfăţişarea ei. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. cu inima plină de bucurie şi de încredere.Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. de parcă o înghiţise noaptea. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc. luându-i de după gât. . fata se făcu nevăzută... fii fără nici o grijă.. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. se lăsă deodată bezna.Intraţi înăuntru. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe.. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. da' . N-avea în mână nici o nuieluşă. de parcă ar fi fost o zână. . Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea.Vai.

nu sunt sigur de tot.. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo.. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. bătrâna se făcu nevăzută. cum credea lumea.. nu erau de fapt gâşte adevărate. Acum. da' cred că gâştele cele albe ca zăpada. Acum. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. îi dăruiesc căşcioara mea. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale.. care trăiau pe lângă căscioară. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. zise bătrâna. încă din leagăn. când se risipise vraja.. După ce rosti aceste cuvinte. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat. ci fete. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească.Deodata împăratul spuse: . Şi se vede că tot ea fusese cea care. căşcioara se prefăcuse într-un palat măreţ. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. . Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere.Copila mea dragă.. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. până la adânci bătrâneţi. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! .Fata n-are nevoie de nimic. care făcea numai bine. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi.

şi trecând ei prin faţa unei curţi. Hai cu mine. pentru că sunt bătrân şi slăbesc din zi în zi tot mai mult şi pentru că la vînatoare nu mă mai dovedesc bun de nici o ispravă.. . Ai un glas care te unge. pâna ce întîlniră în drum o pisică. Că oriunde ai merge.. După ce merse el o bucata de vreme.. măi Apucă-l-în-coiţi? îl întrebă magarul. Am fugit eu de-acasă la timp.. Pentru că anii bătrâneţii m-au cam adus de şale şi mi s-au tocit colţii şi pentru că-mi place mai mult să mă tolănesc după cuptor şi să torc decât să alerg dupa şoareci. Dar. că împuiezi urechile oamenilor!.Muzicantii din Brema Fratii Grimm A fost odată un om şi omul asta avea un măgar. răspunse câinele. i-a spus bucătăresei c-ar pofti să mănânce cocos la masă. îl dojeni măgarul.. îi spuse măgarul. Nu ştiu de unde-i venise-n gând că acolo s-ar putea face muzicant al oraşului. . că la serenade nu te-ntrece nimeni şi cu siguranta c-o să-ţi găseşti şi tu un loc în taraful orasului. în ciorbă. Mîine-i duminică. rasuflând din greu. stapânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de nutreţ. să te necajeşti matale pentru atât!. Linge-barbă. fără să mai astepte. . aşa că în seara asta o să mă scurteze de cap. Merseră ei aşa. nu e vorbă. . Câinelui ii placu propunerea.. şi de te-ai învoi să cântăm împreună.Ştii ceva. Hai mai bine cu noi la Brema. cum era să nu-i placă? Şi plecară împreună mai departe. au tot mers. iar tu o să baţi la toba mare. îşi luă tălpăşiţa spre orasul Brema.Hai cu noi la Brema. .Pai bine.. Acu-ntelegi de ce strig aşa? Strig şi eu cât mai pot.Dau şi eu de veste c-o să fie vreme frumoasa.. stapânul meu şi-a pus în gând să-mi facă de petrecanie. . Dar vezi că stapâna-mea nu se mai arată milostivă faţă de mine. Pisica socoti că sfatul asta nu-i rău deloc şi se alatura celorlalti doi. zău aşa!. au văzut cocoţat pe-o poartă un cocoş care striga „cucurigu" din toată puterea rărunchilor. De aceea. Şi-avea pisica asta o mutră jalnică. Măgarul pricepu însă că nu-l asteaptă vremuri prea bune şi. stăpână-mea a vrut să mă înece. Dar vorba e cu ce-o să-mi câştig eu pâinea de-aci înainte? . de parca ar fi făcut ocolul pământului.. de la un timp.Ce gâfâi aşa. Creasta-roşie. Şi-au tot mers cei trei fugari. dar la ce bun!. .. .. cât mai sunt în viaţă. că s-o mai găsi şi pentru domnia-ta un loc în taraf! Eu o să cânt din lăută. Astâmpără-te odata. când i-a ajuns funia la păr? raspunse pisica.. măi cocoşule? îl întrebă măgarul..Cui i-ar arde să fie vesel.Ei.Ce ţi s-a-ntâmplat de strigi asa.Vai de păcatele mele. iată că dădu peste un ogar care zăcea întins pe-o margine a drumului.. de ce mi-eşti atât de tristă? Cine ţi-a stricat socotelile? o intrebă magarul. ne-ar asculta lumea cu gura căscată.. dar stau şi mă socotesc: încotro s-o apuc acum? . ceva mai bun decat moartea tot o sa afli. şi ne vin oaspeţi. şi atunci mi-am luat repede tălpăşiţa. spuse cu tristete cocoşul. de parca tot îi ningea şi-i ploua!.. bietului magar i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă. care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe. eu mă duc la Brema să mă fac muzicant.

De spaimă.Aşa ceva ne-ar prinde bine şi nouă! spuse cocoşul. Măgarul îşi ridică picioarele dinainte şi le propti de marginea ferestrei. În casă s-a cuibărit o cotoroanţă afurisită. . am fugit de-mi sfîrîiau călcâiele.. Chibzuira ei în ce chip ar putea să-i pună pe tâlhari pe goană şi. cei patru muzicanţi stinseră luminile şi-şi aleseră culcuşul. spuse măgarul.Vai de viata noastra!. Câinele. După ce trecu miezul nopţii. un fârtat de-al meu. Dar pisica nu întelese de glumă. casa părea cufundată în cea mai deplină linişte şi. se vazură siliţi să înnopteze într-o pădure. Măgarul şi câinele îşi făcură culcuşul sub un copac mare. pisica se căţără pe spatele câinelui. care mi-a zgâriat tot obrazul cu niste gheare lungi şi ascuţite. O luă atunci la goană prin curte şi. .. Măgarul se culcă pe un maldăr de gunoi. câinele sări pe spinarea măgarului. măi Urechilă? îl întrebă cocoşul. Iar cei patru tovarăşi se aşezară la masă şi. iar la urmă cocoşul îşi desfacu aripile şi. şi din ce se apropiau. se năpustiră prin fereastră în odaie. caruia îi înşiră toate grozăviile prin câte trecuse. iar cei patru muzicanţi din Brema s-au simţit atât de bine acolo.Hai s-o întindem chiar acu într-acolo. pisica se tolăni pe cuptor. Tâlharul trase o sperietura zdravănă şi dădu să insă afară pe uşa din dos.Cocoşul găsi că propunerea urecheatului e cât se poate de nimerită şi toti patru o porniră la drum. cu-curiguu!". Şi toate câte le-aţi auzit mi le-a spus şi mie. caci se zăreşte o lumină. privind cu pofta cum înfulecau tâlharii.. .. se apropie de fereastră şi privi înăuntru. înainte de a apuca să adoarmă. pe care mi l-a înfipt în picior!. Iscoada nu desluşi nimic care să-l pună pe gânduri. unde se simţea mai la adăpost.. îi arse magarul o copită. se aşeză pe capul pisicii. ca la un semn. câinele lătra. intră în bucătărie şi voi să aprindă o lumânare. . Atunci căpetenia le zise: .. . .. Atunci le strigă tovarăşilor săi că nu prea departe de acolo trebuie să fie o casă. spuse cu hotărâre măgarul.. găsiră ce aveau de făcut. porniră cu toţii să cânte. când trecu pe lângă maldărul de gunoi.. o namilă neagră m-a pocnit cu o măciuca.. crezând că niscaiva stafii au năvălit în casă.. Iar cocoşul. Dupa ce s-au ospătat în lege. După ce făcură o cântare în toată regula.Mi se pare că ne-am cam speriat de pomana!. dar cum nu putură ajunge la Brema într-o singură zi. în cele din urmă ajunseră la casa unor tâlhari. Dar cocoşul nu fu mulţumit de culcuş şi zbură mai sus. fiecare după pofta inimii şi după cum ii era firea. tâlharii văzură de departe că-n casă nu mai ardea nici o lumină şi că totul părea cufundat în tăcere. că adăpostul ăsta nu prea e de soi! Câinele era la fel de zorit. începu să strige de pe grindă: „Cu-curigu.. luând fiecare din ce mai rămăsese. fără nici o grijă. ca fiind cel mai înalt dintre ei. tâlharii n-au mai cutezat să se apropie de casă. de zăngăniră toate geamurile şi se facură ţăndari. lumina se făcea tot mai mare. zburând. Porniră deci spre locul unde se vedea luminiţa şi-n curând o văzură scânteind şi mai puternic.Mai încape vorbă! Numai de ne-am vedea în locul lor!..Ce văd? Apăi văd o masă încărcată cu mâncăruri şi băuturi alese şi nişte tâlhari care stau în jurul ei şi se înfrupta de zor. în cele din urmă. trezit de harmalaia de-afară. chiar adineauri. iar cocoşul şi pisica se căţărară în rămurişul bogat. iar la usă. Atunci tâlharul îşi luă picioarele la spinare şi nu se opri decât în faţa căpeteniei tâlharilor. ca să ia un foc. se repezi la el şi-l muşcă de picior.Ce vezi acolo.. S-ar cuveni să ne ruşinăm c-am fost aşa de slabi de inger! Şi trimise pe unul de-ai lor să cerceteze ce se mai întâmplă pe-acasă. cine crezi ca stătea? unul cu un cuţit. adormiră repede. Socoteam cam scăpat! Da ţi-ai găsit să scapi aşa uşor! În ogradă. iar cocoşul se cocoţă pe o grindă.. Daca am văzut că aşa stă treaba.. tâlharii săriră-n sus ca nişte apucaţi şi. Şi cred că nu şi-a răcit gura degeaba. . Măgarul. pisica mieuna şi cocoşul cutcuriga. că nu s-au mai îndurat să plece. fiecare pe viersul lui: măgarul răgea. Şi cum veneau de la drum lung şi erau osteniţi. ii luă drept cărbuni încinşi şi apropie de ei un băt de chibrit. de vazu stele verzi. care era luminată ca ziua. Dar nu scăpă cu una-cu două. sta însuşi judecatorul şi tot striga: „Aduceţi-mi-i încoace pe tâlhar! Aduceţi-mi-l!". îi sări în obraz şi începu să-l zgârâie şi să-l scuipe. Merseră ei cât merseră. care sta lungit după usă.. câinele se făcu covrig după uşă. i-ar prinde tare bine. Dând de ochii scânteietori ai pisicii. lânga spuza caldă. cocoţat pe acoperiş. Şi aşa cum erau orânduiţi. Din seara aceea. îşi mai roti o data privirea în jur şi deodata i se păru că zăreşte în depărtare o luminiţă. până-n vârful copacului. gândea că de-ar găsi pe-acolo niscaiva oase sau vreo bucăţică de carne. iar sus. fugiră îngroziţi în pădure. se ghiftuiră de parca i-ar fi aşteptat un post de patru săptămâni.

Le cercetă cu luare aminte.. făcea împunsături din ce în ce mai repezi. dar plecă îmbufnată şi bombănind. Apoi îşi croi la iuţeală un brâu. care trăsese nădejde că-i un muşteriu bun ş-o să-i facă cine ştie ce vânzare. pe la vreo patru uncii. şi cum atelierul i se păru neîncăpător pentru o asemenea vitejie. mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa. „Magiunul ăsta cred c-o să-mi priască nu şagă! îşi zise croitoraşul în sinea lui. îşi încinse brâul. e de ajuns?" continuă croitoraşul să vorbească cu sine însuşi.. apucând o basma. Femeia urcă anevoie cele trei etaje. şi se apucă să coasă mai departe.Croitorul cel viteaz Într-o dimineaţă de vară. „Păi dacă-i aşa.Ia vino sus la mine. poate să fie chiar şi un sfert de funt. şi în cele din urmă spuse: ." îşi mai zise el. îi zise: .. s-o aibă tot timpul în faţa ochilor. din pricină c-avea un coş tare greu. ia stai. parcă târgul ăsta al nostru. „Lumea întreagă s-ar cuveni să-mi ştie isprava.. De bucuros ce era. Atrase de mirosul plăcut. scoţându-şi căpăţâna pe fereastră..Da. care nu înţelegeau deloc graiul oamenilor. măi băiete!" se grozăvi croitoraşul.. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă. că doar nu e un fleac!" Şi de voios ce era. În vremea asta. Apoi puse felia de pâine cât mai aproape de el. Când ajunse în camera croitoraşului. admirându-şi singur vitejia.. Atunci croitoraşul îşi ieşi din pepeni şi. mirosul cel dulce al magiunului se răspândi în toată odaia şi ajunse la droaia de muşte care moţăiau pe pereţi. „O ispravă ca asta se cuvine s-o afle pe dată tot târgul!. îl cusu bine să fie trainic şi brodă pe el. da' cine v-a chemat aici?! strigă înciudat croitoraşul. .. hotărât să-şi încerce norocul în lumea largă. aşa. îşi tăie o felie zdravănă ş-o unse cu magiun din belşug. ca nu cumva să se înşele în vreun fel.Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun! Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi. acestea dădură buzna să se aşeze grămadă pe bucata de pâine. Se socoti el ce se socoti. îi cântări cât ceruse. că doar n-o să sărăcesc din pricina asta! Femeia. Ş-o să-mi mai dea şi putere!" Aşa că scoase pâinea din dulap. Le cântări în mână. Ridică basmaua. cu picioruşele ţepene! „Da' ştii că-mi eşti voinic. Dar muştele. muştelor. strigând cât o ţinea gura: . începu să lovească fără cruţare în grămada de muşte.. nu-i rău!. numără şi. cu litere de-o şchioapă: „Şapte dintr-o lovitură!" „Da' ce. nu se lăsară izgonite. da. un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. ci tăbărâră puzderie asupra ospăţului.Hei. Cosea de zor. las pe mine. încercând să alunge oaspeţii nepoftiţi. inima începu să-i tresalte ca o codiţă de purcel. dragă mătuşică. ce credeţi: nu mai puţin de şapte muşte zăceau răpuse-n faţa lui. „Nu m-ating de ea până nu dau gata vesta!" gândi croitoraşul. . îşi vârî nasul în fiecare. acesta o puse să-i arate toate oalele cu magiun. pe rând. Ia cântăreşte-mi. că vă-nvăţ eu minte" îşi zise el. iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură.. Adică.

. încărcate cu cireşe pârguite şi. Dar în sinea lui tot nu-l crezu în stare de asemenea faptă şi socoti de cuviinţă să-l pună la încercare.Opreşte. şi când uriaşul îl lăsă din mână. că nu mai pot! Prea e greu! Trebuie să-l dau jos din spinare. ditamai matahala şi nu e în stare să ducă-n spate un fleac de copac ca ăsta!. apucând trunchiul cu amândouă mâinile. ridică un alt pietroi din pulberea drumului şi-l zvârli atât de sus. fă şi tu ca mine. ce mai ai de zis? îl înfruntă croitoraşul. În creştetul lui. . . că m-a deşelat. . ca să-mi încerc norocul.. nici vorbă să se prindă oboseala de dânsul.... se grozăvi croitoraşul nostru şi-şi descheie haina.. stai aici. pasărea se avântă în înaltul cerului şi nu se mai întoarse... dar vezi că. care zăcea doborât la pământ. păru să se mire croitoraşul. Merseră ei ce mai merseră împreună şi se nimeriră să ajungă-n faţa unui cireş. Uriaşul cără copacul o bucată bună de drum. cireşul îşi ridică deodată crengile. Uriaşul tăcu încurcat. Îl cam luă peste picior croitoraşul. croitoraşul dădu peste o namilă de uriaş care privea liniştit în zare.. ia să te văd şi pe tine de ce eşti în stare!. piticanie.Bună ziua. că doar crăcile şi frunzişul sunt partea cea mai grea. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii. arătându-i uriaşului brâul. . Ba-l mai cără şi pe croitoraş pe deasupra! Croitoraşul şedea liniştit pe creanga lui şi fluiera plin de voioşie. . Va închipuiţi dumneavoastră că acum fu rândul uriaşului să-l ia în zeflemea! . Dar vezi ca voinicul nostru era prea slăbuţ ca să poată ţine pomul. citeşte aici. . scotoci prin toată casa. Bucuroasă la culme căşi recăpătase libertatea. crezând că-i vorba de şapte oameni doborâţi de croitoraş dintr-o dată. Croitoraşul se apropie de dânsul.. fără teamă. Uriaşul apucă numaidecât crengile de sus. că şi zări o păsare care se încurcase într-un tufiş şi se zbătea să iasă de acolo. Uriaşul îşi săltă tulpina pe umăr. Şi ca s-o mai încerce încă o dată.Poftim. bucuros! răspunse croitoraşul. Îl duse pe croitoraş la un stejar falnic. croitoraşul scoase pasărea din buzunar şi-i dădu drumul în văzduh. şi-i zise: .Ţi-ai şi găsit cu cine să mă-nsoţesc! Cu un coate-goale ca tine!. începu să se uite altfel la fărâma de om ce-i stătea în faţă. săltându-l în aer şi pe croitoraş. Croitoraşul sări sprinten de pe creanga şi. pietroiul pe care l-ai aruncat tot s-a întors pe pământ!. aplecând trunchiul pomului până-n dreptul voinicului nostru. vârându-şi mâna-n buzunar. Nici n-apucă să treacă bine de poartă. îl îndemnă să-l prindă în mână..Acum.. frate! După cum văd.. că abia îl mai puteai zări. dar la un moment dat simţi că-l lasă puterile şi zise: . treci de ia în spinare tulpina cu partea dinspre rădăcină. O scoase dintre ramuri ş-o vârî şi pe dânsa-n buzunar. ca să-ţi dai seama cu cine ai de-a face şi pe urmă să vorbim.Ia să te văd! De eşti chiar atât de voinic pe cât spui. Eu nu mă mulţumesc doar cu atât şi am pornit să colind lumea largă. . la viaţă tihnită şi te mulţumeşti să măsori doar cu ochii lumea! Păi. ca să ia cu el. Acestea fiind zise. răspunse croitoraşul. în dorul lelii?. N-ai vrea să vii şi tu cu mine? Uriaşul se întoarse cu dispreţ spre croitoraş şi n-avu decât un singur răspuns: .Ei. alături de bucata de brânză. dar parcă tot nu-i venea să creadă că fărâma asta de om are atât de puternică. iar eu o să duc coroana. Apoi o porni voiniceşte la drum. . frate?!.. Mult nu trecu însă şi se pomeni iar pe pământ.. Eu o să zvârl unul care n-are să se mai întoarcă niciodată.Ei. iar croitoraşul odată sări pe-o creangă. cum îţi plăcu zvârlitura asta. asta-i treabă pentru un voinic ca tine? Se cade oare să te laşi aşa. scoase de acolo bucata de brânză şi-o strânse-n pumn până ţâşni tot zerul din ea. de parca l-ar fi cărat tot timpul până atunci.. Drumul pe care-l apucase ducea peste un munte. de eşti chiar atât de voinic pe cât ştii să te lauzi spui! îl îndemnă uriaşul..Numai atât?!. Luă de jos un pietroi şi-l strânse în pumn.Ce să zic. Uriaşul citi: „Şapte dintr-o lovitură!" şi. Şi cum matahala nu mai putea să-şi întoarcă capul. Nu găsi însă decât o bucată de brânză veche. . Păi asta-i o joacă de copil pentru unul ca mine! Nici nu-şi termină bine vorbele că..Hai.. Da'. viu şi nevătămat.. şi uşurel cum era.Ce-ai spus?! Na. începu să-şi râdă de bietul uriaş: . văd că la aruncat te pricepi! recunoscu uriaşul. trebui să care-n spate tot copacul..Da' cum să nu.. şi-i zise: . ca să poată culege cireşe cât i-o fi voia. vorba este: de altele eşti bun? Să cari în spinare o povară mai ca lumea ai putea? Ori te dor şalele?.Straşnică azvârlitură. dar se grăbi s-o vâre în buzunar. ca şi când ar fi fost o joacă pentru el să ducăn spinare asemenea greutate.. n-am ce zice. voinicosule..Înainte de-a porni la drum.Cum vine asta. n-ai nici măcar atâta putere să ţii locului nişte crengi atât de subţirele?. până la urmă.. până ce începu să picure apa el. ajută-mă să scot copacul asta din pădure! .. Hai.

Atunci uriaşul încercă altceva: . Mai vorbiră ei ce mai vorbiră.Cum o scoatem la capăt cu ăsta. izbi în pat cu atâta putere.Vai de zilele noastre. Printr-un curtean trimise vorbă croitoraşului că l-ar ruga să-l ajute într-o treabă care ar fi floare la ureche pentru un om atât de viteaz ca el. ce să vezi: croitoraşul păşea pe urmele lor. Şi că. Să-i dea papucii de-a dreptul. Croitoraşul cătă cu atenţie împrejur şi-şi spuse în sinea lui: „Oricum. Şi oamenii alergară de îndată să-l vestească pe împărat şi-şi dădură cu părerea că un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinţă de s-ar porni vreun război. Şi se căina amar că făcuse neghiobia de a-l fi luat în slujba lui. În timp ce dormea. atunci hai cu mine în peştera uriaşilor. n-ar trebui să fie lăsat să plece. oricât se căzni. A doua zi.. voios nevoie mare. nu cuteza. dar. uriaşii o porniră-n pădure şi nici nu-l luară în seamă pe croitoraş. temându-se să nu cumva să se înfurie pe ei şi să-i facă pe toţi chisăliţă. „De-acuş. apucând un drug mare de fier.. Ce. în sinea lui... ca toţi uriaşii. . se întrebară ei. măria-ta. în zori. după aceea. Uitaseră cu totul de dânsul. se grăbi croitoraşul să răspundă. Împăratul fu foarte mâhnit la gândul că din pricina unui singur om ar putea să se înstrăineze de toţi slujitorii cei credincioşi şi că ar putea chiar să-i piardă. . Uriaşul îşi făcu vânt. care doboară şapte dintr-o lovitură! se plânseră ei stăpânului lor. dar vezi că nu era chiar atât de uşor!. să se înscăuneze el în jilţul domnesc. Auzii prin tufişurile alea nişte vânători care tot slobozeau focuri de puşcă şi am fost curios să văd şi eu ce este.. socotind că voinicul doarme dus. drept să vă spun. să-l vadă mai de aproape. se întinse pe iarbă şi adormi de îndată. într-o zi se întâmplă să ajungă în curtea unui palat mare.. Tare se mai înspăimântară uriaşii atunci când îl văzură şi.. Croitoraşul se învoi bucuros şi-l urmă. Când colo. da' ce-o fi căutând pe la noi viteazul ăsta. Păi. şi până la urmă se hotărâră să meargă cu toţii la împărat şi să-i ceară să le dea drumul din oştire. dacă poţi!. Multă vreme se zbătu împăratul cum să se descotorosească de nepoftitul ăsta şi-n cele din urma îi veni o idee. . Fiecare matahală ţinea în mână câte-o oaie friptă şi se înfrupta din ea. că doar e vreme de pace! Trebuie că e vreo căpetenie de oşti. în nici un caz. Dar cum voinicul nostru încă mai dormea. şapte dintr-o lovitură doboară. se întâmplă ca şi de data asta să se arate mai dibaci croitoraşul. nasul lui cel ascuţit se dovedi călăuză straşnică! După ce colindă el prin fel şi fel de locuri.. şi ramaseră cu gura căscată când băgară de seamă că pe brâul cu care era încins flăcăul stătea scris: „Şapte dintr-o lovitură!" . dacă ne-om lua cumva la harţă cu dânsul?! Că de s-o năpusti asupra noastră. Împăratul socoti că sfatul norodului e cum nu se poate mai bun şi trimise pe unul din sfetnicii săi de încredere la croitoraş. începură ei a se văicări. dintre cei mai aleşi. Croitoraşul îşi văzu de drum spre alte meleaguri şi.Ia auzi-l ce vorbeşte!. Intrară ei în peşteră şi numai ce dădură cu ochii de o mulţime de uriaşi care stăteau roată-n jurul unui foc. Astfel.Păi. s-a zis cu lăcusta asta afurisită!" se bucură uriaşul.De eşti atât de voinic pe cât spui. . nu alta. de teamă ca viteazul să nu-i facă de petrecanie lui şi întregii sale oştiri şi. uriaşul se sculă fără să facă pic de zgomot şi.. curteanul îi şi spuse despre ce era vorba. curteanul aşteptă până ce-l văzu că se trezeşte.. ci se ghemui într-un colţişor. Dar vezi că patul ăsta era prea mare pentru croitoraşul nostru. Vezi însă că celelalte căpetenii începură să-l pizmuiască pe voinic şi-ar fi vrut să-l ştie plecat peste mări şi ţări. nu fu în stare să sară peste pom. să stai acolo peste noapte. Sunt gata să-mi pun paloşul în slujba împăratului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire şi împăratul avu grijă să-i dea în dar o minunăţie de casă cum nu râvneau mulţi dregători. pentru asta am şi venit aici! zise croitoraşul. Şi cum se simţea tare ostenit. ci rămase agăţat cu picioroarele printre ramuri. putere am câtă pofteşti!. că-l sfărâmă-n două.. aici tot te mişti mai în voie decât în chichineaţa aia de atelier!" Uriaşul îl duse în dreptul unui pat şi-l îmbie să se culce în el şi să doarmă cât i-o fi voia.. Şi-n timp ce croitoraşul îşi dezmorţea mădularele şi se freca la ochi. aşa că nu se culcă în el.Nu ne simţim în stare. Sări şi tu ca mine. Chibzui el ce chibzui cum să scape cât mai repede de voinic.. asta ar putea să fie un lucru anevoie pentru unul care a doborât şapte dintr-o lovitură? Da' vorba e c-am sărit peste pom din cu totul altă pricină. o luară la goana de le sfârâiau călcâiele.. cum îi e obiceiul. să stea pe-ndelete de vorbă şi să afle de nu cumva acesta se învoieşte să se bage lefegiu în oastea împărăţiei. să luptăm cot la cot cu unul ca el. Pe la miezul nopţii. oamenii de pe acolo se adunară-n jurul lui..

dar cum erau tare osteniţi. Croitoraşul se înfăţişă împăratului şi-i ceru răsplata care i se cuvenea.. până ce se prăbuşiră amândoi la pământ. se lăsară păgubaşi şi începură să tragă iar la aghioase. îi zări şi pe cei doi uriaşi. îl întrebă: . unul în capul celuilalt. Călăreţii nu prea vrură să se încreadă-n spusele lui şi intrară-n adâncul pădurii să vadă cu ochii lor care-i adevărul. Într-un sfârşit. că se cutremură copacul din creştet şi până-n rădăcină.. cu rădăcini cu tot. ca ars. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută şi scorni pe loc altceva.Nu te-am lovit defel! bombăni primul uriaş. Şi-i mai zise că. . înşfăcându-l de piept pe tovarăşul său. iar dihania asta făcea numai pagube. Croitoraşul îşi începu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea şi-o zvârli cu toată puterea în pieptul primului uriaş. se întoarse la călăreţii care-l aşteptau în marginea pădurii şi le zise: .. da' mai înainte de a ţi-o da pe fiică-mea de nevastă şi jumătate din împărăţie. îl pocni cu o piatră pe celălalt uriaş. De îndată ce ajunse la marginea pădurii.. dar până la urmă se trezi şi. Apoi. îl izbi cu atâta putere de un copac. Cuvântul meu e cuvânt.Aşteptaţi-mă aici. în pieptul celor doi uriaşi. .Prea te grăbeşti.Curteanul îi povesti croitoraşului că într-o pădure din apropierea cetăţii de scaun se pripăşiseră doi uriaşi. . deodată. cu o domniţă frumoasă ca o cadra şi c-o jumătate dintr-o împărăţie nu te prea întâlneşti la tot pasul!" Şi continuându-şi parcă gândul... că se zbăteau crengile în jurul lor ca bătute de furtună. voinicule. Trase apoi paloşul din teacă şi-l împlântă adânc. să ucidă şi să dea foc. Dar poţi să te pui cu unul ca mine. aşa chilipir mai zic şi eu că-i de mine! Straşnic m-a mai nimerit!" gândi croitoraşul în sinea lui.. care doboară şapte dintr-o lovitură?.Aoleu. da' asta ce-i?! ţipă acesta. se cuvine să mai săvârşeşti încă o faptă de vitejie! Dar mare lucru nu-i pentru tine. Eu. care-i stătea ca un ghimpe-n coastă. cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta.. Iar de s-ar arăta el gata să le vină de petrecanie acestor uriaşi.Nu cumva te-au rănit? săriră să-l întrebe călăreţii. însoţit de cei o sută de călăreţi pe care i dăduse împăratul drept ajutor.. înghiontindu-şi prietenul. Se ciorovăiră ei aşa o vreme. uriaşul nu simţi nimic multă vreme. ba în dreapta.Auzi vorbă!. zvârr! Începu să arunce cu pietre în pieptul unuia dintre ei. Şi. Croitoraşul îşi umplu repede buzunarele cu pietre şi se căţără-n copac.Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amândoi.Nici nu mai încape vorbă că mă-nvoiesc! Şi să-i duci veste împăratului că am eu grijă de uriaşii aceia şi-o săi fac să-şi lase oasele în codru. . Şi nu mică le fu mirarea când dădură cu adevărat peste cei doi uriaşi. să-i fi văzut cum smulgeau copacii din rădăcini. grăi către trimisul împăratului: . voinicul le zise însoţitorilor lui: ... şi că blestemaţii aceştia nu făceau altceva decât să prade.. sărind în sus ca un apucat. ba în stânga... auzi!. Dar parcă celălalt se lăsă mai prejos?!.Pesemne că visezi! răspunse celălalt. Într-una din pădurile mele şi-a făcut sălaşul un inorog. vezi. Apoi croitoraşul porni cât mai degrabă spre acea pădure. altminteri ar fi trebuit să sar ca o veveriţă într-altul". Iar în jurul lor se putea vedea o mulţime de copaci cu rădăcinile smulse din pământ.. zău aşa!. „Ei. oricine se-ncumetase să se apropie de ei îşi pusese viaţa-n primejdie. Dormeau buştean la umbra unui copac şi sforăiau atât de tare. În timp ce cobora din copac cu iuţeală. Ţintind bine.Te cam întreci cu gluma. Nu trecu mult şi începură să smulgă copacii din jur. ca orbeţii. De ce mă loveşti? . ca să se apere. . şi să şi-i repeadă. de parcă i-ar fi lovit trăsnetul în aceeaşi clipă. grăi împăratul.. dar nu mi-a fost deloc uşor. răcni acesta. scăldaţi într-o băltoacă de sânge.Ce te-a apucat să dai în mine? . la amândoi o să le fac de petrecanie!. În disperarea lor. De unde ai mai scos-o că dau în tine? Adormiră ei din nou şi croitoraşul doar atât aştepta. de vreo câteva ori. se supără croitoraşul. . Că. ca mă răfuiesc eu şi singur cu uriaşii! Să n-aveţi nicio grijă. Mult timp nu trecu şi. fiecare desiş. cu atât va fi mai bine pentru tine. croitoraşul îşi spuse în sinea lui: „Mare noroc am avut că nu l-au smuls şi pe asta în care eram cocoţat. Cu cât îl prinzi mai degrabă. făcând pierdute zeci de vieţi nevinovate şi pricinuind numai pagube. rănit? N-au fost în stare să-mi clintească măcar un fir de păr.. Cum era rupt de somn. împăratul l-ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejeşti şi i-ar da de soţie pe singura lui fiică şi drept zestre o jumătate din împărăţie. până atunci. de-ai fi zis că-i o veveriţă.. Apoi se afundă-n pădure şi începu să cerceteze cu de-amănuntul.

pică în capcana întinsă cu isteţime. tu să le dai de veste. Trecu ce trecu şi într-o noapte împărăteasa cea tânără se pomeni că-l aude pe bărbatul ei vorbind prin somn. că de nu. croitoraşul trebuia să-i mai prindă un porc mistreţ. fiindcă mistreţul îi fugărise în câteva rânduri cu atâta înverşunare.. Atunci sări cu sprinteneală în spatele unui copac.. când veni seara. le-am făcut de petrecanie la doi uriaşi.. care. începu să răcnească: .. că de nu. măria-ta.. să n-aibă cum se împotrivi. trebui să-şi ţină cuvântul şi să-i dea fata şi jumătate din împărăţie. şi după aia l-or duce pe-o corabie. care te puteau baga în răcori. Împăratul găsi multe cuvinte de mângâiere şi la urmă îi zise: . şi când socoti că doarme de poţi tăia lemne pe el. scrâşnind cu furie din colţii ascuţiţi.. se şi repezi asupră-i.Bucuros o fac. Dar inorogul nu-l slăbea defel şi. luând cu sine o secure şi-o funie. nu altceva. Pe inorog nu fu nevoit să-l caute prea mult. îi zise că va face întocmai cum a sfătuit-o el. Şi zicea el aşa: „Băiete. căci era aproape. lua inorogul de funie si-l duse peşcheş împăratului. de cum îl zări pe croitoraş. se piti după ea şi-o închise tocmai în clipa când mistreţul dăduse orbeşte buzna înăuntru. Am doborât eu şapte dintr-o lovitură.. . cu botul plin de spume. vrând să-l străpungă cu cornul dintr-o singură lovitură. Şi ca şi-n celelalte două dăţi. Şi aşa se făcu că croitoraşul ajunse împărat. care făcea mari stricăciuni întruna din pădurile împărăteşti. „Ei. fata mea!..Dacă-i vorba de-un inorog. Că doar măria-ta ştie ce-mi poate pielea: şapte dintr-o lovitură dau gata! Apoi. dacă croitoraşul cel sprinten n-ar fi fugit să se adăpostească într-un căsuţă de vânătoare aflată-n apropiere. aşteptând până ce fiara fu foarte aproape de el. Slugile mele vor sta de veghe afara. Atunci croitoraşul. Ieşi dindărătul copacului şi. care se făcea numai că doarme. am prins un inorog şiun mistreţ. Ajuns în pădure. Iar acesta. Şi cum îi era credincioasă tânărului domnitor şi-l iubea. vrând să-l culce la pământ dintr-o lovitură.Dacă aşa-i vorba. şi-l rugă din suflet s-o scape de pacostea asta de bărbat care nu era decât un nemernic de croitoraş. dar cu puţină bucurie. La noapte caută de lasă deschisă uşa de la iatac. că pentru mine asta-i o joacă de copil! De asta dată însă nu-i mai luă cu el în pădure pe vânători. croitoraşul o porni la drum.. de parcă le-ar fi gonit din urmă o oaste de sălbatici.. şi aceştia fură tare mulţumiţi.Nu te mai prăpădi atât cu firea. Nunta se sărbători cu multă strălucire. răspunse croitoraşul. iar după aceea se înfăţişă împăratului. După ce sfârşi toată treaba asta. de nevoie. Înainte de-a se porni nunta. şi de îndată ce-l va cuprinde somnul pe bărbatul tău. A doua zi îi împărtăşi împăratului totul. răspunse croitoraşul. Tânăra împărăteasa fu mulţumită de spusele tatălui ei şi. Cum ştia că fiara e pornită pe urmele lui. că le pierise cheful să-i mai caute pricină. alături de împărăteasă. la rându-i. se culcă la ora obişnuită. care o pleca cu el in lume. de voie. slugile se-nfricoşară de moarte şi-o luară la sănătoasa. le spuse şi de astă dată însoţitorilor lui să-l aştepte mai la o parte. nu zăbovi înăuntru. . dar cum era prea greoaie şi neîndemânatică pentru ca să poată sări pe fereastră. Rămase pe loc. ci sări afară pe fereastră. Şi ca şi când nimic n-ar fi ştiut. odată te ating cu cotul peste urechi!" Şi atunci îşi dădu ea seama că soţul ei nu-i de neam. acum mi-a picat în laţ mititelule!" se bucură croitoraşul. . . Îşi dezveli într-un rânjet colţii. deschise uşa iatacului şi se culcă la loc. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. după ce trecu frânghia pe după gâtul fiarei. liniştit.. îşi înfipse cu atâta furie cornul în trunchi. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. repezindu-se cu toată puterea în copac. lasă-l în seama mea! Da' asta mă tem şi mai puţin decât m-am temut de cei doi uriaşi. fiara se năpusti ca turbată asupra lui. odată te ating cu cotul peste urechi!. Şi cu siguranţă că l-ar fi răpus. reteză cu securea cornul înfipt în copac. Dar se întâmplă ca o slugă să audă tot ce puseseră dânşii la cale. las' că am să pun eu capăt tuturor urzelilor acestora!. se dădu jos din pat.Băiete.. cei o sută de vânători urmau să-i stea în preajmă şi să-i dea ajutor la nevoie. Croitoraşul îi chemă pe vânători ca să-i aibă drept martori că prinsese fiara.Uşurel! strigă voinicul nostru. Dihania cea fioroasă spumega de furie. Într-o clipă l-or lega fedeleş. şi crezi c-o să mă tem de nevolnicii ăştia care stau şi pândesc după uşă iatacului?! Auzindu-i vorbele. Dar vezi ca nici de astă dată împăratul nu se învoi să-şi ţină făgăduiala şi-i ceru să săvârşească o a treia ispravă vitejească. Ocolind apoi căsuţa.. arătându-i cât era de nenorocită de ce aflase. îi destăinui tot ce se uneltise împotriva lui. Aşteptă ea cu inima friptă să-l vadă adormit. Iar aşa o să i se piardă urma. că nu mai putu să-l smulgă de acolo şi rămase astfel prins ca într-un piron. De îndată ce-l zări pe croitoraş.

Gretel începu să plânga cu lacrimi amare şi-i spuse lui Hansel. o să găsesc eu o scăpare! . spre căscioara ce rămăsese în urmă. Le facem un foc bun. de asta sunt sigura. Şi pe băieţel îl chema Hansel. de-i asa. Apoi porniră cu toţii spre pădure.. Şi aşa se făcu de auziră tot ce spuse zgripţuroaica de femeie catre tatăl lor. mi-e tare mila de bietii copii! adaugă el cu obida. şi-n felul ăsta ne descotorosim de ei! .Totusi. De sărmani ce erau. apoi iarăşi.Ia sculaţi-vă. străluceau ca bşnuţii cei noi. se strecură afară. . Poti să ciopleşti de pe-acum scânduri pentru sicrie . îi zise cu blândeţe frăţiorul. Zgripţuroaica de femeie nici nu asteptă să răsară soarele că se si înfiinţă la patul copiilor. Gretel. Asta o facu o dată. Şi-ntr-o buna zi. întâmplându-se să se abată asupra tării o mare scumpete . La un moment dat. . printre sughituri: . femeie? Cu ce-o să-i hrănim pe bieţii noştri copii. leneşilor. . Seara în pat. deschizând uşa. spuse bărbatul. Hansel se sculă. barbate. Hansel se aplecă de mai multe ori pâna ce-şi umplu bine buzunarul cu pietricele. . In acest timp. pe bietul om începeau să-l munceasca gândurile şi.De atunci. din pricină că buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. că altceva nu mai căpătaţi! Gretel lua toată pâinea şi-o ascunse sub şort. Hansel se opri şi îşi aruncă privirea înapoi.Fii liniştită. Şi-ntr-una din aceste seri îi zise el neveste-sii: .Nu..Ştii ceva. De nimerit. Luna lumina ca ziua şi pietricelele albe. Şi uite aşa s-a întâmplat c-a rămas croitoraşul nostru pe tronul împărătesc până la sfârşitul zilelor lui.. unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. neghiobule. şi iarăşi. draga mea surioară.. nu cumva să mâncaţi înainte.... răspunse femeia. asta n-o s-o fac nici in ruptul capului. cei doi copii stăteau treji în aşternut. iar pe fetiţă Gretel. nimeni nu mai cuteză să-i caute pricină. Şi femeia nu-i dadu pace pană când omul nostru nu se-nvoi. mâine-n zori luam copiii cu noi şi-i ducem unde-i pădurea mai deasă. o să murim de foame toti patru . şi pe urmă ne vedem de treburile noastre.Ce-o să ne facem. n-or să mai nimerească drumul spre casă. Că doar multă vreme n-ar trece şi-ar veni fiarele să-i sfâşie.De-acu s-a sfârşit cu noi! . nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică. îşi puse hăinuţa pe el şi. Hansel si Gretel Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit. că mergem la pădure să aducem lemne! Apoi dădu fiecăruia câte un codru de piine şi mârâi printre dinţi: . îl luă femeia la rost. le dăm şi câte-o îmbucătură de pâine. din faţa căscioarei. când nici pentru noi nu mai avem nici de unele? . După ce bătrânii adormiră. şi dormi în pace! Apoi se culcă din nou în patul lui şi adormi. să-i trezească.. numai ce-i zice: . se pomenea că ofteaza cu grea obidă.Vai de tine. femeie. că din pricina foamei nu putuseră să închidă un ochi. . . şi nu mai fi mâhnită.Linişteşte-te. Si dacă-l văzu taică-său. nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. Nu mă rabdă inima să-mi las copiii singuri în pădure. Apoi se-ntoarse în casă şi-i şopti lui Gretel: ..Asta aveţi de mâncare pentru la pranz! De vă îmboldeşte foamea. Iar pe ei îi lăsăm acolo. După puţin timp. zvârcolindu-se neliniştit în aşternut..

ca nu mai avem in casa decat o jumatate de piine!. . Gretel. să tăiem lemne.. ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum trebuie! . . Hansel îşi luă surioara de mâna şi începu a păşi pe urma pietricelelor. şi cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri şi zise: . c-o să vă facă tata un focşor pe cinste. de ziceai că poleieşte cu aur pădurea. nu prea departe. .. cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si. . Omul nostru legase o creangă de-un copac cioturos. ii striga la un moment dat taica-sau.De-acu am terminat iarasi merindele. Trebuie sa ne descotorosim de copii. Dupa ce batranii adormira. de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. nu-i nicio pisicuţă!. vreme lungă.. zicându-le cu prefăcătorie: . nu glumă. spunându-i: . Stă.. erau încredinţaţi că tatăl lor trebuie să fie ceva mai încolo. Când s-au trezit. care străluceste pe horn. După o bucată de vreme.. mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura! .Ia asculta. . Hansel.." Mai zicea el ce mai zicea. n-avea grijă!. care era mult mai micsoara decat de cealalta data. tăicuţule. sa adune pietricele. copii. mă uitam după pisicuţa mea albă . să nu-ţi schilodeşti cumva picioarele! . . ajunseră la locurile unde padurea se îndesea. care se perpelea in asternut: . Şi când om termina cu tăiatul. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile. pe dată se arătă a fi fost foarte îngrijorată de soarta lor.Prostănacule. Au bătut ei la uşa. ca-n inima lui era mihnit ca-i lasase atat de singuri. să nu vă fie frig deloc! Hansel si Gretel aduseră vreascuri cât aduseră. ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Gretel începu să plângă şi printre suspine îşi întrebă frăţiorul: . când vâlvătaia începu să crească. dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui. musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Apoi le intinse cate o bucatica de piine. Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara. căzură toropiţi de oboseală şi adormira buştean. Şi cum auzeau tot mereu răsunând lovituri de topor. auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii. şi-mi face semne de rămas bun. copii. Dupa ce aşteptară să vină să-i ia.Nu plinge. şi odiniţi-vă. Si dupa ce-om manca-o si pe asta.. ne-om satura cu rabdari prajite . a naibii. spunindu-i: . fiecare îşi mâncă bucătura de pâine. Alta scapare nu vad. pe acoperiş. ci dormi linistita.Ştii. Lemnele luara foc pe data şi.. dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa. scotea din buzunar câte o pietricică şi-o lăsa să cadă pe cărare.Mai ai rabdare oleacă. asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. era noapte întunecoasă. ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. cum facuse si de prima data. ne întoarcem aici şi vă luăm acasă. de ce ati dormit in padure atita vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra . pâna ce răsare luna şi atunci o să găsim noi drumul. Si desi ii era inima grea. Răsări luna plină.Cum o să ieşim din pădure? Şi Hansel se grăbi s-o liniştească. că noi ne ducem mai încolo. că te opreşti mereu şi te tot uiţi înapoi? Vezi mai bine cum mergi. Hansel si Gretel se aşezară lânga foc şi când se facu ora prânzului.. cocoţată. Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. Copiii erau insa treji si auzira toata vorba lor. cioc-cioc! şi când femeia o deschise şi dădu cu ochii de Hansel si Gretel. Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. o izbea încolo şi-ncoace de uscătura aceea. mergeţi după vreascuri.. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su. e stiut. şi de-ndată ce se arătă pe cer.Da ce-ai.. şi de câte ori bătea vântul.. ..Acu .Copii rai ce sunteti. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure. Dar vezi că loviturile nu erau de topor! . Dar vezi că femeia i-o tăie pe dată: . . în pădure. pâna ce se facu o moviliţă buna. . E soarele de dimineaţă. daca si-a calcat pe inima prima oara. . Acu . Hansel. Mersera ei aşa toată noaptea şi când începură a miji zorile. Acu e timpul să vă spun că Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuţă şi că de fiecare dată. isi mangiie surioara. când se oprea. care scânteiau ca bănuţii cei de curând bătuţi şi le arătau drumul. ci-l tot ocara si-l mustra. femeia grăi: . .. de nu vedeai la doi paşi.. Vezi insa ca omului i se incrincena inima la auzul astor cuvinte si gindea in sinea sa: „Ba. Om gasi noi cum sa scapam cu bine .Staţi lângă foc. ajunseră la casa parintească. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat.

nu alta: lapte si clatite cu zahar. si de v-a birui oboseala. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei. cront. batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. tarsiindu-si picioarele. cine e afara? . ..Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna. ca e tare dulce! . Iar acolo ii astepta o mancare. . ne intoarcem sa va luam. Si sa ne fie de bine!. Si. continuara sa manance si mai cu pofta. In acest timp. fara sa se sinchiseasca defel. sa-si dea seama ce gust are. Si copiii raspunsera pe data: . La vederea ei. clatinind usurel din cap: . ii duse in casuta.N-ai teama. ia de gusta din fereastra asta. Zburara ceasurile. odata se deschise usa si-o femeie batrina de tot. facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: . De nu le venea cat mai degraba un ajutor. ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos. cu atat se afundau mai adanc in padure. tot mai in afundul padurii. ci incepu a-i intreba. ma uit dupa porumbita mea. n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca . Si cum adormira greu. toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac. cat am mers. De truditi ce erau. dar de izbutit tot nu izbutira sa iasa din padure. Daca vazu ce se intimplase. Si luandu-i pe amindoi de mana. ca pe-a lui baiatul o presarase pe drum. da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine.Ei. asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii. Cat ai clipi. copiii mei dragi.. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si. . Cum ii placuse grozav acoperisul. . . E soarele de dimineata care straluceste sus. da ce tot rontaie a mea cascioara?! Cine. ghemuindu-se sub un copac.. Gretel rontaia de zor o spartura de geam.Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa. Dar vezi ca batrina nui lua la rost. se lasa si amurgul.Ramineti aici. dar cu cat mergeau. Si-ntr-un luminis. Hansel n-astepta sa fie rugat si. ca nu va fac nici un rau. incetisor-incetisor. copilasi. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. Eu o sa maninc o bucata din acoperis. iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si. pasarica isi intinse aripile si zbura.Pai.Cront. Când se facu ora prinzului.. sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate.. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: . grai Hansel repede. deasupra hornului.Prostanacule. . copiii se sculara din culcusul de vreascuri. zvar! pe dinaintea copiilor. . Daca vazura ei asta. . desprinzind un ochete de geam.. nimic nu mai luasera-n gura. de cum rasari soarele.. Gretel. ca scapara tot ce aveau in mana. adormira bustean. care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere!. . dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita!. O luara ei la picior.. mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine. Hansel o mangiie pe surioara lui si-i zise: . se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca . care canta atat de duios.. sa-ti lingi degetele. ..Vantul. iesi din casa. ce se sprijinea intr-o carja. vantul! Azi inconjura pamintul! . culese de pe jos.. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora prinzului. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa. si asa se facu ca nu mai putura merge si.. sa taiem lemne si seara. dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura . mai incolo. se aflau in primejdie de moarte. ca se oprira vrajiti s-o asculte. pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta. Gretel lua bucatica de piine si-o imparti cu Hansel. Noi ne ducem in padure. incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Pasamite. pana la urma tot o sa gasim drumul! . Hansel si Gretel se speriara atat de tare. surioara. unde nu mai fusesera in viata lor. departe. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica. il lua in raspar femeia. iar tu.. Hansel mai rupse din el o bucata buna. inaltindu-se pe virfurile picioarelor. copiii ramasera cu gurile cascate. ce venea dinauntrul casutei: . Femeia ii duse pe copii departe. rupse o bucatica din acoperis. se trezira de-abia in toiul noptii. din zori si pana-n seara. ca nu cumva sa se dea in vileag. Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi. Si cand nici nu se asteptau. Dupa ce-si sfarsi cantul. imprastie pe drum toate firimiturile. ca afara de cateva boabe de fructe salbatice.. cand om sfarsi lucrul. iar geamurile erau din zahar curat. cront.

si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita. vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. baga-te inauntru. am scapat.Batrina se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea dar vezi ca era o vrajitoare haina. deschizindu-l.. . cum se mai boci biata surioara. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca ghiujul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior... ca sa punem inauntru piinea! Vezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vire in cuptor! . pana la. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. Ziua cand se bucura. nu-i las eu sa-mi scape . Acu e numai piele si os. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa.Ia mai sfirseste odata cu bocitul. dupa ce-l fierbea. . Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si. ii porunci vrajitoarea si vezi da-ca-i destul de incins. . isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. leneso. . se rasti cotoroanta la fata.Mai intai. ca de-i curge untura.Esti proasta ca o gisca! o ocari baba. ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut. Si cand ii vazu ea pe amindoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul. nu i-ar fi folosit la nimic.As intra. incepu a plange cu lacrimi amare. il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. sa-i ademeneasca mai usor. ori de-i slab ca un ogar. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare.Hai. cand trebui sa care apa pentru a doua zi. incepu a o ocari si a-i striga: . ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! .. Nu-si sfarsi bine vorba. era incredintata ca-i intinde un deget. auzi tu? se rasti baba la Gretel. pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: . as vrea sa punem la copt. grabeste-te de adu apa.. ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. Si numai de aceea facuse si casuta de paine. arsa de dogoare. si eu as putea sa incap in ea! . cand se apropie picior de om. indata ii facea de petrecanie si. n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mina ei sfrijita. a si inceput a hohoti cu rautate-si-n vorbele ei era numai batjocura: .. dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si. ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! .Am scapat. urma.. si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! . . babusca se strecura. Nici nu se luminase inca bine de ziua.Doamne. Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta. Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel. o striga ea pe fetita. Gretel abia de capata. Si. Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo. Hansel. ca te treceau fiorii.. vrajitoarea fu in picioare.. Gretel. care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. De cum se ivira zorile. trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina.. se apropie de cuptor si-si viri capul in el. ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita. .Hei. unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! . . Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru. de un astfel de ospat. .Pe astia ii si am in mana. Pe unde sa intru? Si cum anume? . Valeu! ce mai urlete. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. sonticaind. Si arse pana ce se prefacu in scrum.Scoala. Pai. o socotea ca pe-o zi de sarbatoare. . zgaltiind-o ca s-o trezeasca. eu pe Hansel il tai si-l pun ia fiert! . ca jivinele.. fratioare! Vrajitoarea a pierit! . nu-ti da prin cap pe unde. Si era zavorit asa de strasnic. . ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara. da nu stiu cum sa fac . Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. sa n-o mai auda. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri. si-i dadu un brinci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului.. de gras cee. si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica. De-i cadea vreunul in gheare. sonticaind. dar vezi ca adulmeca de departe. ca sa se ingrase. ia scoate un deget afara. cand incepu Gretel roboteala.Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: . ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. razbateau dinauntru! . Ca doar trebuia sa care apa. Si-apoi ar fi mancat-o . . si du-te de adu apa.. sa atarne cazanul pentru fiertura in cirligul de fiert si sa aprinda focul. dar cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel. babusca intra in camera unde dormea Gretel si.Hansel. Gretel doar asta astepta. am fi murit macar impreuna! .. de la babusca niste coji de raci. De s-ar fi intimplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului. . sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau. il inghitea cu lacomie. Vai. striga bucuroasa: . Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamina Hansel ramasese la fel de ogirjit ca si inainte. In fiecare dimineata. nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am.

sarira de gatul tatalui lor. Trecura pragul casei si. isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le ridea in ochi si-n inima.. . intrara in casuta vrajitoarei si acolo.Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. Hansel scotea si el din buzunar cite un pumn plin de pietre pretioase si. Si faptura cea buna chiar asa si facu. de-as ruga-o.De-ar trece vreun vaporas. dar Gretel ramase pe mal si-i zise: ..Ce ne facem. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a se rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele. Nu vad peste apa nici un pod.. . padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta.Acu. . numai in bucurie si fericire. ce sa vezi. mai putu. Si vazindu-se iarasi impreuna. calcaiele. hai s-o tulim de-aici cat mai degraba. Iar Gretel spuse si ea: . bine-ar fi! Dar prin locurile astea. pana ce-si goli amindoua buzunarele... numai ce zarira din departare casa parinteasca. . Si-ntr-un sfirsit. zise Gretel cu mihnire. . Poate ca.. de la o vreme. slaba nadejde .Ei. vad o rata alba inotand. hotari Hansel. ce-o mai luara atunci la goana de le sfariiau. ca.. in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! . ratisoara. ca niste iezi! . Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel.. Si de voiosi ce erau. . Da uite. ca nu putem trece? facu Hansel amarit.. . cand i se deschide usita.murise.. dupa ce le arunca pe podea. Si incepu a striga: Rata. ce ajunsera la o apa mare. surioara.Daca auzi ce-i spune. . si numai. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. bietul om nu mai avusese o clipa fericita. In acest timp. de te mirai de unde mai ies atitea. apuca sa arunce alt pumn. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii . pe-aripioara.. Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie. nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. topaiau al naibii. ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal. Mersera ei ce mersera. Era si timpul. de cand isi parasise copiii in padure. cale de citeva ceasuri. Tii. . astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu.. mai mersera ei ce mersera si. pe Hansel si Gretel. nici macar vreo punte cat de ingusta . Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. ia-i in spate. ca nici pod. Si traira ei impreuna. Cum nu mai aveau de ce se teme. dand navala in odaie.Vreau sa aduc si eu acasa o mina-doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul.. ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. mai incolo. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului . . nu alta! .

un biet cântăreţ trecu pe acolo şi se porni să cânte sub ferestrele palatului. de-ndată ce-i văzu. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. . dar atât de trufaşă. prea adus de spate: „Ia te uită: brad verde. Dacă văzu împăratul cel bătrân că fata lui nu face altceva decât să-şi bată joc de toată lumea şi să-şi alunge peţitorii. dădui de năpastă. . Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. femeia îşi întrebă bărbatul: .Aduceţi-mi-l de îndată încoace! Cântăreţul cel zdrenţuros intră-n sala tronului şi începu să cânte în faţa împăratului şi a fiicei sale. A cui să fie oare? . cu gândul că s-or îndura de el şi l-or milui cu niscaiva mâncare. Acesta are o bărbie ca un cioc de sturz! Şi de-atunci îi rămase împăratului numele de „Cioc-de-Sturz".. se mânie cumplit şi făcu jurământ s-o dea de soţie celui dintâi cerşetor care va bate la poarta castelului. bătând drumurile pe jos.Din cauza trufiei.Da' lunca asta verde. la care-i pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. Şi când ajunseră ei într-o pădure mare. De bărbat dacă-l luai. Merseră ei ce mai merseră până ajunseră într-o luncă. apoi prinţii. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi. împăratul îi porunci unui slujitor: ..Atât de mult mi-a plăcut cântarea ta.. La numai câteva zile după ce trecuse balul acela de pomină. De al patrulea zise că-i prea galben la faţă: „Parcă-i moartea!". De cum îi auzi cântecul.Imparatul Cioc de Sturz Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă. Şi-ar fi fost şi-a ta. nobilii de mâna a doua. După cununie. Pe al doilea îl găsi prea înalt: „Ia te uite ce lungan! Nu-l ajung nici într-un an. De bărbat dacă-l luai. A cui să fie oare? Iar bărbatul îi răspunse: . Primul i se păru prea gras: „Parcă-i un butoi!". uscat după vatră!" Şi uite aşa. . Iar al şaselea. Dar cel mai mult îşi râse de-un crai pe-a cărui faţă se vedea bunătatea şi voioşia. gros şi îndesat! N-arată a bărbat!". Al cincilea i se păru prea roşcovan: „Roş-creastă de cocoş!".. dar împăratul grăi răspicat: . se rugă de măria-sa să-l ajute cu ce l-o lăsa inima. Cel de-al treilea era prea scund: „Scurt. conţii şi baronii. împăratul dădu un bal mare.. Şi de cum se înfăţişară aceştia.Pădurea asta mare. Când fata de împărat fu purtată prin faţa şirului de peţitori.Crezi că se mai cuvine ca o nevastă de cerşetor să locuiască sub acoperişul meu? Ia-ţi bărbatul şi du-te deaici! Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră.Ei.Din cauza trufiei. că ţi-o dau pe fiica mea de soţie! Pe domniţă o trecură fiori de groază la auzul acestor cuvinte. nu se află unul să nu-i găsească prinţesa vreun cusur. stricându-se de atâta râs.A lui Cioc-de-Sturz crai.A lui Cioc-de-Sturz crai! Şi-ar fi fost şi-a ta. iar la urmă. Şi după ce sfârşi de cântat. Împăratul îi zise: . de nu putea să-i găsească niciun peţitor pe gustul ei. Pe cei care veniseră-n peţit până atunci..". dădui de năpastă. împăratul îi şi orândui după rang şi stare: în frunte veneau împăraţii. Împăratul trimise după popă şi trufaşa prinţesă fu nevoită să se cunune cu cântăreţul cel sărman. fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa. împăratul nu-i lăsă pic de răgaz şi-i zise: . şi o să-mi ţin jurământul! În zadar se rugă fata şi încercă să se împotrivească. îi găsi fiecăruia câte-un cusur.Am făcut jurământ să te dau după cel dintâi cerşetor care va trece pe aici. Şi femeia întrebă iarăşi: . veniţi din toate părţile lumii. . drăcie! strigă domniţa. Acesta şedea în capul mesei şi avea bărbia niţeluş cam strâmbă.

Femeia îl întrebă din nou pe cerşetor: .. de-i dădea mereu sângele. nu mai ştia ce să facă. Femeia se strădui din toata inima să le împletească. dar nuielele erau tari şi-i vătămau mâinile cele gingaşe. dar firul aspru al lânii îi tăia atât de adânc pielea gingaşă a degetelor. De bărbat dacă-l luai.Văd eu că la asta nu-ţi merge mâna! .Oraşul ăsta mare. Biata de ea îşi legase de amândouă buzunarele câte-o ulcică. măi femeie. gândi prinţesa. Nu mai pot de flămând şi ostenit ce sunt! Dar fata de împărat nu se pricepea defel să aprindă focul şi nici să gătească. domniţa se aşeză încrezătoare cu ele la gura oborului şi-ncepu să îmbie oamenii să le cumpere. Şi-ar fi fost şi-al tău. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. Dar. mai poticnindu-se. le făcu nuiele şi le cără în casă. tu singură va trebui să ai grijă de toate. cine-o locui în căscioară. Că-i dărăpănată din cale-afară?! Iar cântăreţul îi răspunse: . îi spuse mânios cântăreţul. căci. Dar ca să nu zici că-ţi caut pricină degeaba. Şi acum. atât era de scund bordeiul. „Vai de mine şi de mine ce-o să mai plătesc pentru asta! se tânguia ea întruna. Şi uite aşa ajunse fata împăratului slujnică la bucătărie. să-mi faci de mâncare. . aşa că cerşetorul nu avu încotro şi fu nevoit să pună el mâna să facă toată treaba..Cine a mai pomenit să te-aşezi cu oalele tocmai la gura oborului.. că poate la asta ai să te pricepi mai bine. Şi. Acolo trebuia să-i dea toate la îndemână bucătarului şi să săvârşească muncile cele mai grele şi mai umilitoare. când o afla ce mi s-a întâmplat!" O porni spre casă tot într-o fugă şi-i povesti cu de-amănuntul ce pacoste dăduse peste dânsa.Care slugi? o luă la rost cerşetorul. am fost la palatul împăratului şi-am cercetat de nu le trebuie vreo slujnică la bucătărie. sunt de lepădat?! În cele din urmă..Vai. Ia du-te imediat de aprinde focul şi pune apă la fiert.Ia ascultă. De-acum înainte. iar femeia întrebă: .Dar unde-mi sunt slugile? întrebă ea.. de frică.. văzând-o cât era de frumoasă.îi zise bărbatul. fu nevoită să se supună.Din cauza trufiei... dar de-acum încolo vom locui aici împreună. şi mi-au făgăduit c-au să te primească.Nu-mi place defel. femeia fu nevoită să se aplece. Se apucă femeia de tors. dacă nu voia să moară de foame. Şi cu bruma asta de mâncare îşi înşelau foamea. De astă dată însă. . se culcară pe cuptor. căci fusese prevăzător şi le cumpărase mai înainte. să te tot aud tânguindu-te că n-ai pe altul de bărbat!. Uite.. . până ce-au cheltuit şi ultima lescaie. Când dădură să intre. Doamne. în drumul călăreţilor! o certă bărbatul. auzi? Apoi.. Apucă-te măcar de tors. bărbatul îi zise nevestei sale: . o duseră şi aşa câteva zile. că şi-un nătâng ar înţelege că nu eşti bună de nicio treabă!. Prima oara îi merse bine negustoria.Of. De bine. o trimise din nou la târg cu o grămada de oale. ce-au să-şi mai râdă de mine!" Dar cum n-avea încotro. bărbatul se duse să taie nişte crengi de răchită. deodată apăru un călăreţ care intră cu armăsarul în grămada ei de oale şi le făcu pe toate numai cioburi. Să te apuci de împletit coşuri. că nu eşti bună de nicio ispravă! se oţărî la ea bărbatul. . cu asprime. de rău. „Cine ştie ce-o să spună acu bărbatul meu. Atunci. până ce dădură gata toate merindele. Ba. . ca un făcut.Vrei să ştii cine? Până azi am stat eu singur în ea. poposiră la o colibă mititică. ca să nu rămână flămând.Mai merseră ei o asa vreme şi numai ce dădură de-un oraş mare. Când văzu bărbatul că n-au încotro. nu se poate spune că n-a făcut o mâncare bunicică până la sfârşit. mai brodind-o. cântăreţul îşi trezi nevasta cu noaptea-n cap şi-o îndemnă să se apuce imediat de treburile casei. După ce îmbucară ei puţinul pe care-l aveau. eu nu ţi-s potrivit. o sa încerc să fac negoţ cu oale şi străchini de lut. Da' ce. şi-n ele aducea acasă resturile rămase de la masa împărătească. uite. Femeia începu să plângă şi. Şi aşa au trăit ei o bucată de vreme de pe urma câştigului. dacă s-or nimeri să vina tocmai atunci în piaţă oameni din împărăţia tatălui meu şi m-or vedea vânzând blide. . „Vai. dădui de năpastă.Al lui Cioc-de-Sturz crai. oamenii îi cumpărau bucuroşi marfa şi-i plăteau cât cerea ea. că tare prost am mai nimerit-o cu tine. numai pe mâncare. Iar tu o să le duci în piaţă şi o să le vinzi. aşa n-o mai scoatem noi la socoteală: să mâncăm numai şi de câştigat nici pomeneală!. s-au mai găsit unii care-i puneau banii-n mâna şi uitau să-şi mai ia oalele. .. Dis-de-dimineaţă. Al cui să fie oare? .. din câştig. dar fără nicio simbrie. . ia nu te mai văicări atât.

că trebuie să se fi petrecut la nunta asta de pomină. deodată. slugile îi aruncau din când în când din bucatele pe care le duceau ori le luau de la masă.. Veni apoi şi tatăl fetei. se rupse cureaua de care-i stăteau prinse cele două ulcele şi ciorba se vărsă pe jos. iar călăreţul care ţi-a spart oalele tot eu am fost.Lasă. la soarta ei şi-şi blestemă trufia care o adusese în starea asta de sărăcie.Dar iată că într-o zi s-a întâmplat să se prăznuiască nunta feciorului celui mai mare al împăratului. că n-am nimerit şi noi pe acolo. cum stătea aşa. . făcând-o să îndure atâtea umilinţe. ca să plece acasă cu ele. veniră şi curtenii şi-i urară cu toţii să aibă parte de noroc la nunta ei cu împăratul Cioc-de-Sturz. săraca.. fiindcă-şi dăduse îndată seama că fiul de crai nu era altul decât împăratul Cioc-de-Sturz. Dar împotrivirea nu-i ajuta la nimic. o prinse de mână şi vru s-o tragă-n joc. se iviră slujnicele de o gătiră cu cele mai minunate straie din câte s-au pomenit vreodată. ca să piară cât mai degrabă din ochii lor. în sala tronului.. Şi de-abia acum pot să zic că se puseră pe chef. Trecând pe lângă dânsa. împrăştiindu-se cât colo. De ruşine. Dar ea se înspăimântă grozav şi căută să-i scape din strânsoare. Iar el îi grăi cu blândeţe: . care-o peţise pe vremuri şi pe care ea îl batjocorise. Atunci ea începu să plângă amarnic şi-i zise: . Deodată se ivi în sală fiul împăratului. Rău îmi pare. Când văzură oaspeţii una ca asta.Cât de nedreaptă am fost! Nu mă simt vrednică să-ţi fiu soaţă! Dar el căută s-o abată de la gândurile ei negre şi-i zise: . căci craiul o apucă şi mai zdravăn şi o trase după el. Când o văzu pe femeia aceea frumoasă. cum nu s-a mai petrecut nicăieri pe lume!... zău. Atunci. biata fată de împărat ar fi vrut mai bine să intre-n pământ. Se duse şi ea.. se gândi. unul mai mândru decât altul şi domniţa văzu strălucirea aceea care-i lua ochii. pironită-n uşă. Fata de împărat se grăbea să le pună în oală. nu te mai omorî atât cu firea! Mângâie-te cu gândul că zilele tale de suferinţă au trecut şi acum o să facem o nuntă să se ducă vestea! Şi cât ai bate din palme. dar pe scară o ajunse din urma cineva şi o aduse înapoi. îmbrăcat numai în catifea şi-n mătăsuri. să privească. că eu şi cântăreţul cu care ai stat în coliba aceea micuţă suntem unul şi acelaşi om! De dragul tău m-am prefăcut în cerşetor. împăratul cel bătrân. începură sa râdă cu toţii până ce nu mai putură şi-i aruncară numai cuvinte de batjocură.. cu inima întristată. Îl privi şi-şi dădu seama că era tot împăratul Cioc-de-Sturz. pitindu-se după o uşa din sala tronului.Nu te teme. Alergă spre uşă.. Şi toate astea le-am făcut ca să-ţi înfrâng trufia şi să te pedepsesc pentru felul cum m-ai batjocorit. Când se aprinseră luminile şi începură să vină oaspeţii.

Cînd fu să plece la pădure cel de-al doilea fecior. Când ajunse prâslea în pădure.Da ştii că n-ai pretenţii mari!. dă-mi şi mie o bucată din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin din sticla ta.. Ajunse la locul cu pricina şi se apucă imediat de lucru. că nu mai pot de foame şi de sete! Prostilă luă aminte la vorbele omuleţului şi-i răspunse cu blândeţe: .Taică. un cozonac gustos şi o sticlă cu vin. ca şi celuilalt. Într-o bună zi. Şi cum ajunse în pădure. odată-mi făcu nişte ochi. lasă-mă şi pe mine să mă duc o dată în pădure la tăiat lemne! Şi taică-său îi răspunse: . Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi. de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă. dar vezi că îl plămădise numai cu apă şi îl copsese în spuză! Şi-i mai puse în traistă şi o sticlă cu bere înăcrită!. Păi dacă ţi-oi da şi ţie n-o să-mi mai rămână nici pe-o măsea.. Mâncară ei şi băură până ce se săturară şi la sfârşit omuleţul zise: . maicăsa îi puse în traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin ca să aibă cu ce-şi potoli setea şi foamea. de trebui s-o pornească din nou spre casă. se întâlni şi el cu omuleţul cel bătrăn şi cărunt. se vătămă aşa de rău la un picior. Stătui într-atâta.Măi. maică-sa îi puse-n traistă.Gasca de aur Fratii Grimm A fost odată un om şi omul acela avea trei feciori. aşa că vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii degeaba! Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. că nu mai pot de foame şi sete şi mă simt sleit! Vezi însă că flăcăul se ţinea că-i deştept şi se răsti la omuleţ: .. Dar pedeapsa nu întârzie să vină: după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac.. atunci du-te! Că de câte-i pătimi. că până la urmă taică-său trebui să încuviinţeze. şi ca un făcut îi scăpă securea din mână şi nimeri cu tăişul în braţ.. Şi începu a se ruga de taică-său: .: . moşneagul prinse a se ruga de el: .N-ai văzut ce au pătimit fraţii tăi de pe urma asta? Lasă-te păgubaş. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă. Omuleţul cel cărunt îndată-i ieşi în cale şi-i ceru şi lui o bucată de cozonac şi o înghiţitură de vin...Măi băiete. omuleţul prinse a se ruga de el: . flăcăul se şi întâlni cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt. poate-o să-ţi vină şi ţie minte la cap! Maică-sa îi dădu şi lui un cozonac. dă-mi şi mie o bucăţică din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin. şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!. flăcăiaş. băiete. Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. asta-i bună!. că trebui să se ducă acasă. dar dacă-ţi sunt pe plac bucatele astea. să-şi lege rana. n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi o sticlă de bere acră. măi. îşi văzu de drum mai departe. că el vrea să se ducă. Dar Prostilă. loviturile cădeau anapoda. n-ai decât să te aşezi colea lângă mine. Păi dacă ţi-oi da din cozonacul şi din vinul meu. După ce-i dădu bineţe. mie ce-mi mai rămâne? Vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii cerşind!. Dar mijlociul se răsti la el ca şi fratele său cel mare: . Văzând ce se întâmplase cu fraţii săi.. mai înainte de a pleca.. să ne ospătăm împreună...Moşnegelule dragă. şi cum să nu facă!.Ei.Ei. Dar în timp ce se căznea să doboare un copac. nu şi nu. că nu ai tu cap pentru astfel de treburi!. Prostilă îşi puse în gînd să încerce şi el. După ce-i dădu bineţe.. Vezi că păţania asta i se trăsese de la omuleţul cel cărunt. nici că se mai sinchisi de el şi-şi văzu de drum mai departe.dacă văzu dinainte-i un cozonac galben-galben.

fata îşi luă inima-n dinţi şi apucă gâsca de-o aripă. numai ce le trecură pe dinainte doi ţărani ce veneau de pe câmp. să ştii că am să te fac fericit! Uite. cele două surori mai mari strigară la ea: .. cu sapele pe umeri. de nevoie. cu gând să smulgă şi ea o pană de aur. Numai că împăratului nu-i prea era pe plac ginerele şi născocea fel şi fel de chichiţe ca să scape de el. Când ajunseră în mijlocul unei câmpii. Din această pricină împăratul dăduse o pravilă în care sta scris că acela care o va face pe domniţă să râdă. numai bună de măritat. dar ce înseasmnă o picătură la setea care mă frige pe mine? E taman ca o picătură de apă pe o piatră înfierbântată.. Prostilă îşi luă gâsca la subsoară şi o porni la drum . Acestea zicând se repezi la preot să-l tragă de mânecă. fie c-o lua la dreapta. pentru numele Domnului. comedie mare.Merseră ei ce merseră şi într-un sfârşit ajunseră într-o cetate mare. Şi era fiica împăratului atât de sanchie şi de ursuză din fire. şi râse cu atâta poftă. că nu mai fu chip să se oprească. Ardeau de nerăbdare voind să afle cât mai degrabă ce şart are pasărea asta minunată şi de soi.. Preotul îi stigă de departe. care nutrea şi ea acelaşi gând. Prostilă doborî copacul şi găsi la rădăcina lui o gâscă cu penele numai şi numai de aur. pentru că nu-mi prieşte defel! E drept că adineauri am golit un butoi cu vin. Şi dacă văzu Prostilă că împlinise porunca împăratului.Fiindcă mi-ai dovedit inimă bună şi din puţinul tău eşti bucuros să împarţi cu alţii. care se minună grozav când îl văzu pe preot alergând cât îl ţineau picioarele în urma a trei fete. odată izbucni într-un hohot de râs. trebui să alerge şi el în rând cu câteştrele. Şi când îi văzu domniţa pe toţi şapte alergând în urma lui Prostilă.. Merse ei ce merseră. nu te apropia!. rugându-i să-l scape pe el şi pe dascăl de pacostea asta... Prostilă se gândi că omuleţul din pădure i-ar putea veni în ajutor cu un sfat de folos. Pînă la urmă îi zise că i-o va da de nevastă pe fie-sa numai atunci când îi va aduce pe cineva care să fie în stare să bea tot vinul care ar încăpea într-o pivniţă. Puţin după aceea veni şi cea mijlocie. Şi bietele fiice ale hangiului trebuia să o ţină tot într-o fugă după Prostilă. . rămase şi el agăţat şi. câteştrele trebuiră să-şi petreacă noaptea alături de zburătoarea cu pene de aur. cuteză să-i ceară fata de nevastă. Dar abia se atinse de soră-sa. A doua zi. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei.. Nu cumva să te iei cu altele şi să uiţi că mai avem azi un botez!. de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. dar nu prea mult şi în calea lor se ivi dascălul. că şi rămase agăţată de ea. O luă sub braţ şi se îndreptă cu ea spre hanul unde gândea să rămână peste noapte.. dar rămase şi el agăţat. vezi copacul cel bătrân de colo? Apucă-te de-l doboară şi vei găsi ceva la rădăcina lui. care. de voie. Prostilă îl întrebă ce tot are pe inimă de stă cătrănit şi omul răspunse: . rămaseră şi ei agăţaţi. Acestea zicând. cu gâsca la subsoară şi cu tot alaiul năstruşnic după el. o apucă pe cea mai mică de mână cu gând s-o oprească.Nu te apropia. Şi când Prostilă ieşi afară pentru o clipă. Dar fata nu pricepu de ce îi tot strigau surorile ei să nu se apropie de gâscă şi gândea în sinea ei: "Dacă ele s-au putut duce. şi părea să fie tare amărât. unde domnea un împărat care avea o fiică. de îndată ce văzură gâsca. Ei.. nu vă e ruşine să vă ţineţi scai după un flăcău? Oare se cuvine să faceţi una ca asta?. Auzind acestea.Necuviincioaselor. o va lua de soţie. fără să se sinchisească de cele trei fete care erau agăţate de ea. zău. fie c-o lua la stânga. Când o văzu venind şi pe cea de-a treia. ori încotro îl duceau picioarele. că nimeni până atunci n-o putuse face să râdă.... aşa! . numai ce se întâlniră cu-n popă care tocmai trecea şi el pe acolo. Cum alergau ei aşa toţi cinci... cât ar fi ea de rece.Ei.. care zorea cu gâsca la subsuoară!. încotro grăbeşti aşa tare?!.Cum aş putea să fiu altfel dacă mă chinuie o amarnică de sete şi n-am cu ce o stinge? Iar de apă. de ce nu m-aş putea duce şi eu?" şi se repezi spre gâscă. agăţaţi unul de altul de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. taman pe locul unde doborâse copacul. . părinte. Dar de îndată ce o atinse. Porni deci într-acolo şi când ajunse zări un om care şedea jos . începu să strige ca în gură de şarpe: . Astfel. îi strigă el... nu mă pot atinge. Şi ar fi dat tustrele orice. Zărind popa o asemenea blestemăţie. că şi rămase agăţată de ea. nu-şi mai aflară locul de curioase ce erau.. aşa cum sta scris în pravilă. Şi după ce le muştrului în lege. Fata cea mare privea la gâscă cu jind şi zicea în sinea ei: "Lasă că găsesc eu prilej să pot smulge o pană".. numai să se aleagă fiecare cu câte o pană de aur. Dar îndată ce-l atinseră ţăranii pe dascăl. Hangiul avea trei fete. Dar vezi drăcie: degetele îi rămaseră prinse de pene!. Prostilă se înfăţişă înaintea fetei. şapte inşi se înşirau acum după Prostilă. omuleţul îşi luă rămas bun şi-şi văzu de drum.

. doar o scăpa de el. acesta nu mai avu ce să zică . Dacă văzu asta Prostilă. Prin burtă îmi fluieră vântul şi trebuie să-mi strâng tot mereu cureaua ca să nu cad dea-n picioarelea!. îi zise Prostilă. Nici nu trecuse bine ziua şi secase vinul din toate butoaiele.vezi bine că i se duseseră pe apa sâmbetei toate şiretlicurile . iar după moartea împăratului. fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie.. Şi bătrânul. dar acesta căută să umble şi de astă-dată cu fofârlica. . Când ajunse în pădure. Cică trebuia să găsească un om care să fie-n stare să mănânce un munte de pâine. Hai.Vai de măiculiţa mea. În clipa când Prostilă i-o aduse peşcheş împăratului. şi când se lăsase seara nu mai rămăsese din el nicio fărâmiţă. şi o să bei până n-o să mai poţi!. Şi omuleţul cel bătrân şi cărunt îi dărui corabia năzdrăvană. care-şi tot strângea cureaua peste burtă. îi grăi astfel: . dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoraş când sunt lihnit de foame?!. doar. de parcă se băteau turcii la gura lui. Şi în cuvinte mieroase îl îndemnă să-i aducă la curte o corabie atât de năzdrăvană. Prostilă urcă în scaunul domnesc şi trăi în fericire. alături de nevasta lui.Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului. îl mai puse la o încercare. Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti..Am mâncat şi am băut. în acelaşi loc unde doborâse copacul.Păi daca-i numai asta. Auzind acestea. ci porni imediat la drum. prostilă se bucură tare mult şi-i zise: ... Dar ţi-ai găsit să i-o dea! .. încât să plutească şi pe apă şi pe uscat. zări un om cu o mutră necăjită. Îl duse apoi în pivniţa împăratului şi omul nostru se înfipse lângă butoaiele cele mari şi. acum am să-ţi dau şi corabia! Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept. Pădureţul cel hămesit de foame se aşeză la poalele muntelui de pâine şi începu să înfulece din el . hai de te scoală şi vino cu mine .. îi ceru pentru a treia oară împăratului să-i dea fata de nevastă.. Ajunseră ei în cetatea împărătească şi ce să vezi acolo: din făina care se strânsese din întreaga împărăţie.. bău de stinse. Într-o singură zi navu ce alege din muntele de pâine . ascultându-i păsul..şi-i dădu fata de nevastă. nu alta. Prostilă porni iar în pădure spre locul cu pricina şi aici îl găsi pe omuleţul cel bătrân şi cărunt pe care-l ospătase din puţinele lui bucate. până la adânci bătrâneţi. îi mai zise el voind să dea vorbelor un anume înţeles. frăţioare cu mine. până ce începură a-l durea şalele. plutea şi pe apă. căruia toată lumea îi zicea Prostilă. c-o să-ţi dau să mănânci până te-i ghiftui!. am înfulecat un cuptor întreg de pâine.. frate-miu. Şi ca să scape de el. Prostilă se duse la curte şi-i ceru din nou împăratului să-i dea fata de nevastă. împăratul dăduse poruncă să se facă un munte uriaş de pâine. să ştii că nu voi mai avea nicio pricină de împotrivire şi ţi-oi da fata de nevastă pe loc. atunci află că-mi stă în putinţă să-ţi astâmpăr setea. . şi pe uscat.Măi.. văicărindu-se întruna: .. luându-le la rând. Şădea cătrănit toată vremea şi nu-i venea deloc să-şi mărite odrasla după un neisprăvit ca acesta. Prostilă nu stătu mult pe gânduri.. care. pasămite..

cum şi ce fel s-o scoată mai bine. că apoi mănânci şi tu? . .Bună ziua la dumneata. Puiul de vulpe băgase de seamă şiretenia lupului şi işi puse-n gând să-l tragă pe sfoară. că părinţii mi-au fost săraci şi nu m-au dat la şcoală. vai de mine. Calul o rupse la fugă. . Când văzu lupul una ca asta. să-l cunoaştem altădată. .Atunci. fugi.Lupul. îi răspunse lupul. dar.Dar ce faci aci dumneata? . fugi. până ajunse calul. cu gândul să-l mănânce. n-oi putea să mănînc calul asta? N-ai putea să-mi dai şi tu ajutor să-l omorîm.Aoleu. mă căznesc să vedem. vesel c-a scăpat de lup. citeşte dumneata. nu mai putea de ciudă! Dar. cu un pui de vulpe peste el. calul hait. să citesc eu. . .Hai după el să-l vedem mai bine. un lup. . puiul de vulpe îi zise: . n-aveţi decât să citiţi. Lupului.Să te cunoaştem mai bine. ce să pot face eu asta unei lighioane atat de mare! Calul băgă de seamă că lupul se sfătuieşte cu vulpoiul şi numaidecât o rupse la fugă. dând peste un cal care păştea. îi trage o copită-n cap şi-l omoară pe loc. şi apropiindu-se ca să se uite. îi zise puiul. Stînd aşa şi făcându-şi planul.Ce aveţi cu mine? le zise calul. .Cât preţuieşti dumneata? Îl întrebă puiul de vulpe. atâta-i trebui.Mulţumim dumitale. calul si puiul de vulpe Odată. . De vreţi să aflaţi.într-un ochi de pădure. .Eu. îi zise vulpoiul lupului. iar puiul de vulpe plecă p-aci încolo. . numai ca se pomeneşte. se puse la pândă. nici nu ştiu carte. pe când ţinea ochii ţintă ca să poată citi.Preţul? Preţul e însemnat pe copita mea.Uite.

ziua despre care vă vorbesc era o zi de primăvară în toată puterea cuvântului. nu bătea vântul ca să mă rupă. .. nu ai cum să te împotriveşti.. colorate cu albastru.din întâmplare nu ai nişte surioare mai mari? . Aveam o pălărie de paie cu nişte trandafiri galbeni prinşi în părţi. toporaşii. În magazia asta erau depozitate multe haine şi pălării care mi-au ţinut puţin de cald. Sunt fluture şi pot să zbor de aceea am aripi. Am stat toată toamna şi toată iarna ascuns într-o magazie.Fluturaşule aşa e soarta noastra să ajungem în bucheţele. N-am mai putut să mă ridic şi ceilalţi au plecat fără mine. . vor răsări şi florile mai mari. alb şi roşu.primăvara vrea să fim aşa .. Speram că dacă scap din magazia aia o să găsesc o floare mai mare să mă hrănească şi pe mine.. că doar ce să caute un fluture iarna în pădure?! Fluturii zburdă vara şi ne bucură privirile. ..Fluturele si albastrica Un lucru nemaipomenit mi s-a întâmplat acum câteva săptămâni dragii mei şi trebuie neapărat să vi-l povestesc şi vouă. Dar când ningea sau bătea vântul nimic nu mai putea să-mi ţină de cald.. poate o săptămână. . stătea zgribulit pe un fir de iarbă. .Aripile? Astea aşa frumos colorate nu sunt petale? . . Aşa că. M-am ascuns şi eu în pălărie şi am venit cu ea până la pădure. Eu până de curând am stat învelită cu zăpadă şi îmi era tare bine.Dar . am întins pălăria cât mai aproape de copacul unde vorbeau cei doi şi. Deşi încă ar fi trebuit să fie iarnă. ţi-am spus că nu sunt floare.Da tare friguros mai eşti. M-am mirat foarte tare de una ca aceasta. Eram la pădure.. nu mă culegea nimeni. N-am mai mâncat din septembrie.Vaai dar ce floare frumoasă. galben. eşti prietena mea şi nu am să permit nimănui să te rupă de aici. Astăzi a intrat o fetiţă în magazie şi a luat o pălărie mare de soare.Dar eu nu sunt floare.noi toate suntem aşa mici. Până atunci o să ne ţinem de urât unul altuia. Încercaţi şi voi să priviţi florile şi fluturii cu atenţie.Dar cum ai ajuns până aici dacă nu mai poţi zbura? . ..Vorbeşti foarte ciudat pentru că nici de „magazie" nu am mai auzit. Mi-am întors privirea într-acolo şi ce să vezi?! Un fluture de toată frumuseţea.Cred şi eu că nu ai mai văzut pentru că noi toamna dispărem. . sunt fluture. cu aripile mari. Cine ştie ce poveşti nemaipomenite veţi auzi? . Ce credeţi că mi-au auzit urechile? Fluturele cel frumos vorbea cu o micuţă albăstrică.puteam să zbor.acum a venit soarele şi peste puţin timp sigur o să mă sulgă cineva de aici.Albăstrico eşti foarte simpatică. Dacă mai rezişti câteva zile.Mai mari?Nu.Nu! Nu trebuie să mori de foame.Fluture? Ce e un fluture? Îţi spun sincer că nu am mai vazut niciodată aşa ceva şi nici n-am mai auzit până acum de „fluture" . ghioceii . fericire!! Fluturele a simţit mirosul florilor şi s-a năpustit înfometat asupra lor. O să fie plin de lalele de toate culorile şi o să ai mâncare din belşug. albăstrelele. ne îngreunează ploaia aripile. soarele strălucea şi te încălzea plăcut.Să te smulgă? Nu. Nu prea mă pricepeam eu la ce mănâncă fluturii dar merita să încerc. abia ieşită şi ea la soare: . trebuia să fie ceva fermecat la mijloc. n-am mai vazut aşa ceva! zise Albăstrica uitându-se la fluture. ne alungă vântul şi frigul. Fluturii şi florile vorbesc? Bietul fluture stătuse toată iarna nemâncat şi aş fi vrut să-l ajut dar nu ştiam dacă ar vorbi cu mine. .Poti să zbori? Să pleci din padure şi să vezi alte locuri??? .De fapt... violet. Pe când stăteam întinsă pe iarbă şi priveam norii ce luau forme misterioase am auzit o foşnitură lângă un copac. M-am întorsc încet pe burtă ca să nu-l sperii şi am încercat să ascult mai atent.. . Ascultam această conversaţie şi nu-mi venea să cred ce aud. Toamna trecută pe când mă pregăteam să plec spre un loc mai cald cu prietenii şi familia mea un bondar neatent a dat peste mine şi mi-a frânt o aripă...Nu albăstrico..Înseamnă că o să mor de foame. . brânduşele. Chiar mai adineauri până să ne punem noi doi la vorbă au venit doi copii şi le-au luat pe surioarele mele. Albăstrica îşi apropia cele două frunze ce-i străjuiau tulpina de parcă ar fi batut din palme de fericire pentru că fluturele se ridicase de la pământ şi zbura din nou.

crasmarul s-a dus dupa lemne la padure.. sa-si coboare un sac de grau necernut si s-aleaga gunoiul din el. Dupa ce i s-a facut apoi destul de vorbe. In mijlocul codrilor.. raspunse cautatoarea. mai placuta la faptura si mai dulce si mai inteleapta la vorba.. crasmarita din codru e cea mai frumoasa crasmarita din tara. sa spele. Cati drumeti treceau prin tara.Şi-am încălecat pe o floare Şi v-am spus o poveste de plimbare. vorba cea dulce si fata cea frumoasa nu le iesea din minte. sau s-a prefacut cumva. cu voinici. de-ar fi fost sa fie din om. asta nime n-a putut s-o inteleaga. pentru ca ea are o fata ca zorile diminetii. ochi ca si campul cerului si trup ca raza soarelui. zau. numai dupa ce va sfarsi toate aceste lucruri ii era iertat sa se culce si sa doarma pe trei scanduri de gorun. apoi grai: . doar a cazut ca si stelele din cer. si crasmarita maica de suflet a fetei. si cu cat se facea mai mare.. . daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. daca n-ar fi fost. si iarasi sa mature. Destul cum c-atata era de frumoasa fetita asta. s-a pieptanat. Intr-o zi de dimineata trece vestea din gura in gura pana ce ajunge la crasma din codru cum ca peste ziua are sa treaca imparatul pe aici pe langa crasma. vinul cel bun. si pe fata o chema Florita. Asa a crescut apoi fata la crasma. toti se opreau la crasma din codru. privi indelungat si cu drag la fata sa. sa fiarba mancare. La crasma aceea era o crasmarita.. crasmarita. precum ar trebui sa fie.cel putin fata de imparat. Cand se samti gatita cum se cade. ci iesi afara.. si cum ca Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume. si crasmarita nu era mama fetei: fata era fata fara parinti. si. curtea. A mers dara vestea in lume si in tara cum ca la crasma din codru se bea vinul cel mai bun. ti se parea cum ca vinul e mai dulce si mai moale. Crasmarita nu mai asculta nici o vorba.. a dus-o acasa si de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a crasmaritei.. acuma stim noi cum sunt muierile! Da in dreapta. Florita din codru A fost ce-a fost. sa mature casa.Frumoasa. din vazduhul curat. iar daca s-a facut noapte.Frumoasa sunt. cu curte si cu mare lucru si treaba precum trec adica imparatii. Doar a crescut ca si florile din pamant. Fata asta nu era insa fiica crasmaritei. Crasmarita era frumoasa ca si o pana de paun. a luat fata in brate. Nu numai Florita. sa faca foc si mancare . izbi usa. Cine stie?. sa taie lemne. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. cat traiau pe lume. si Florita altfel iara. numai asa nu... cu atata se facea mai frumoasa la fata. crasma. intra in crasma si se puse cu vorba aspra si neimpacata pe Florita: ca nu e buna.Floarea cea frumoasa de la crasma din codru. Crasmarita atata era de frumoasa incat. Florita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza sa vorbeasca cu ea. sparge. era insa frumoasa.. aceea minte pamanteasca nu poate s-o priceapa. ca e proasta. sa se suie in podul casei. cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru. sterge. nici nu s-ar povesti. cum fac adica muierile cand nu e ca totdeauna. gustau un strop de vin. era odinioara o crasma. Intr-o buna dimineata. crasmarita avea o fata. langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu voinicii sai. a dat porunca aspra ca Florita de aici inainte in toata ziua sa se scoale dis-de-dimineata. da in stanga. Crasmarita nu era insa asa de frumoasa ca si Florita. Florita era frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra tufelor. In toata ziua se facea mai mare. ca e lenesa. Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea. ca numai semintele curate sa ramana. Crasmarita. pe nepricepute. Cine sa fi fost parintii fetei nici chiar cei mai batrani si mai cu sfat oameni nu pot s-o spuna. ca e de toate. s-a chitit. Cum. iaca ce sa vezi: intr-o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste pui de caprioara.pana ce s-o face noapte. vorbeau o vorba cu crasmarita si aruncau o privire la Florita. Din zori de zi pana in pranzul cel mare nu s-a mai miscat de la cautatoare: tot s-a sucit si dessucit. Crasmarul s-a lasat de lemne. ar fi trebuit sa fie . Vreun imparat ce domneste in ascuns prin adancul codrilor. pana cand nici ea singura nu stia ce are sa mai faca. Florita atata era de frumoasa incat. si apoi.. ea se puse inaintea cautatoarei. ci si maica-sa. Pentru aceea oamenii o numeau Floare . incat. curateste. oglinda ? . ti se parea cum ca vinul e mai tare si mai infocat. langa drumul cel mare. pe de o suta si pe de o mie de ori insa e mai frumoasa Florita. nu ca si crasmarita.

o panza in care urzeala era din fire incat nici nu le vedeai cu ochii.. n-are taica. ochi ca si caprioara si trup ca si crinisorii. voinicii si feciorul de imparat s-au fost departat.. oglinda ? ... zisera '"buna ziua" si baura vin de cela bun.. voinic ca si un fecior de imparat. Trei zile si trei nopti ea n-a stat in loc. pe care nici cele mai salbatice fiare nu le-ar fi putut rumpe.. Dupa ce si-au baut vinul si si-au zis vorbele. Imparatul a venit si-a gustat picatura de vin si-a grait vorba cu crasmarita cea frumoasa si si-a facut calea mai departe.. ca acusi s-ajunga ceva ca si un nor stralucit. de care inainte de asta nici nu s-a vorbit. Crasmarita se gati inca mai cu tortoi decat in cel dintai rand si. ca unul sa stranga si altul sa franga. zau! muierile n-aleg la vorbe cand le-a trecut de gluma Vai si amar d-acela care in lume n-a avut parte de bine. se puse. Venea imparatul cu voinicii si cu feciorul sau.. Cand crasmarita si oamenii ce stateau de vorba inaintea casei vazura cum ca de aici inainte nu e gluma si ras si chiar va sa fie ceva. nici in urzeala sa nu se faca crampita. incat tinea minte cand codrii erau ca iarba. in supararea ei cea mare. Poti sti acum. se scutura de colb si se supse la buze. in intuneric.. jumatate din cenusa. n-are surori. Iaca intr-un tarziu. asa cum era. trei saptamani si trei zile trase-n jugul cel aspru fara sa graiasca o vorba. asa e data. Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboi a trebuit apoi sa tese Florita pe toata ziua noua coti in lung. si mai sprintena. ci si cozile si coamele cailor sa fie aurite. ci numai asa din stralucitul aurului celui mult samteai cum ca acusi va sa fie aici.. care n-are maica. si fel de fel de lucruri. oamenii isi luara palariile din cap si se netezira la par. care era atata de batrana. iar Florita toca din razboi. Crasmarita ?. incalecara apoi si se dusera inca mai repede decat cum au fost venit. pentru ca ea are fata ca si fagurele topit. trei saptamani si trei zile iarasi sosi vestea cum ca imparatul era sa treaca cu voinicii pe langa crasma. Lasa apoi sa se faca un razboi cum nici inainte de aceea. Florita.. plina de ganduri amare si de necaz nestamparat.. zau! grai cautatoarea. dar pe de-o suta si pe de-o mie de ori e mai frumoasa Florita. zau! raspunse cautatoarea. venea insa incat copitele cailor nici nu faceau colb si pulbere.. iar nasadeala din funii.. acuma de-a treia oara inaintea cautatoarei. nici dupa aceea n-a fost altul: numai suveica era atata de mare. Era adica sa fie lucru mare si imparatesc!. facuta jumatate din pazme. cum ca crasmarita nu e ca vestea Ce sa faci insa? si el dete pinteni la cal si se repezi mai departe cu ceata cea stralucita Dupa ce imparatul. nimeni nu s-a ingrijit. Crasmarita isi tocmi catrinta. crasmarita chema la sine pe Baba Boanta. In zorile de-a treia ziua crasma era mai curata decat ghiocelul si crasmarita mai chitita si mai hoscocorata decat ce-a fost ea insasi candva. ci tot in pivnita cea mare din fundul gradinii sa munceasca. o vrajitoare vestita. acuma de-a treia oara. meat nici nasadeala sa nu se vada prin urzeala. ascunsa sub pamant si chinuita si flamanzita si batjocorita ca vai si amar de ea!. Era ca asta data nu numai copitele. iarasi intreba pe cautatoare: . isi inghiti mania.. noua saptamani si noua zile a muncit. ea are sa capete o bucatica de pane.. Ce vorbe a zis ce vorbe n-a zis crasmarita catre Florita. Numai feciorului de imparat i se parea cum ca nu e precum ar trebui sa fie: cum ca vinul nu e ca lauda.. sarmana de Florita. si mai dragastoasa... si apoi sa tese. iarasi sosi vestea cum ca imparatul vrea sa treaca pe langa crasma cum inainte de asta n-a trecut inca. Crasmarita.. De Florita nimeni n-a intrebat. fara sa-nceteze a-si canta cantecele vesele. cam pe cand sta soarele la pranzul cel mic. cand se samti gatita.ea trei luni. fara sa planga o lacrama. adica cu mare lucru si treaba cu multa socoteala. si pe cat muncea mai mult pe atata ti se parea mai rumena la fata. pana ce sosi si imparatul si navali cu ceata cea stralucita asupra crasmei. sarmana de Florita! .. ei cu totii se sculara in picioare si facura adica cum fac oamenii de treaba cand are sa fie lucru cu cinste si mare.. porunci ca Florita de aci inainte sa nu mai iasa la fata soarelui..Frumoasa. se vazu din departare ca vine.Frumoasa. ca s-apropie. dar pe de o suta si pe de o mie de ori e mai frumoasa Florita. Crasmarita nu mai zise nici o vorba. ci sta asa singura ca si frunza acatata d-un paianjen. se aseza pe prispa de dinaintea casei pentru ca s-astepte si sa vada sosirea imparatului.Frumoasa sunt. mai vie la privire si mai harnica. ce e aceea cand vine chiar imparatul cu oamenii si feciorul sau!. Daca Florita si-a facut lucrul. gusta o picatura de vin. Si apoi. un voinic.Imparatul veni. Florita noua luni.. oglinda ? ... feciorul cel de imparat si voinicii cei mandri se coborara cu totii de pe cai. meat voinic trebuie sa fie acela care sa ti-o ridice de la pamant. muntii ca musuroiul si . Baga sama. grai o vorba cu crasmarita cea frumoasa si-si merse mai departe in cale. . noua saptamani si noua zile. Abia fura gatiti.. si un ulcior de apa clocita la soare.Frumoasa sunt. Peste trei luni. pentru ca ea are fata ca marul. si.. Imparatul. Se zicea cum ca acuma vine si feciorul imparatului.. Peste noua luni. n-are frati.. aceea nici n-o mai spun: stie acuma fiecare cum ca. ochi ca si nevasta unui imparat si trup ca si rousoara de pe flori.

Inaintea casei lucra un om ghebos ceva . ..Ce ai de gand cu puiul ? intreba Florita dupa ce-i mai trecu ameteala. Boanta merse in pivnita. si toate le scapa din mana. Cum Florita si Boanta stateau asa uimite. . cu ochii ca ceapa. deodata.. o urma o bucatica de cale si apoi se ascundea in tufele dese. Ce sa faca ? Porni incotro o dusera ochii si norocul.Am sa-l frig pentru tovarasi. taie doi purcei si-i fripse.. pe Florita n-a vazut-o decat o data. cum era ea. Numai din cand in cand i se ivea cate o fiara salbatica in cale si asta ramanea insa privind din departare. ii sarira din cap si cazura la Florita in poala. Ghebosul privi indarat cand auzi.. De frumoasa ce-o vedea. crasmarita se intelese cu Boanta ca asta sa lege pe Florita la ochi. si eu am ramas acasa ca sa le fac de mancare.aplecat la pamant. si puiul. cum privi la ea. cum trecu pe langa Florita.. Ca nu cumva sa se intample ceva cu hotii. Cand ele ajunsera in adancul codrului. .. mai cu inima. Asa e. fara s-auda grai pamantesc. si asa si asa . sari o caprioara dintr-un tufar. Florita mergea cantand mai departe. a zis catre ghebos: . dezlega legatoarea cea neagra de pe ochii Floritei si facu. ca din pusca. Acuma era vorba ca sa faca ce va face cu sarmana de Florita. ca si omul adica care nu pricepe lucrul de care s-a prins. fara sa vada fiinta omeneasca. lua ochii cei de caprioara si-i duse. mergea Intr-atatea si atatea zile. Dar cum lucra ? .. Toate le facea intoarse si sucite.Un pui pentru doisprezece hoti ? Nici pe-o masea n-are sa le ajunga. Ghebosul scapa si cutitul..cum sta omul cand mare lucru i se pune in cale. incat ochii amandoi. cum si cat sa faci.. pe cand se dezvelea ziua din noapte. ii parea cum ca nici n-o vede. . incat i se parea c-acuma nici nu e ghebos mai mult.hoti de codru si grozavi.. vazu cum ca vede ceva asa ca o casa. dragul meu. mergea. ca omul din care scoti vorba cu frica. Asta e casa celor doisprezece hoti de codru. cat Florita de frumoasa: cu gura ca grapa. ea scapa cutitul din mana si stete uimita si incremenita . ghebosul spuse Floritei cum ca sa-i spuie lui pe cand are sa fie gata ..nu ca alta lume. ca sa-si faca treaba. . ci numai si-o gandeste. Florita ramase singura si parasita.vaile ca si cretaturile la ea pe fata atat de batrana era Boanta si de cand traieste n-a facut alta decat vraji si alte lucruri ascunse si nepricepute. si cel de-a stanga. Nu e minune. Multe zile si multe nopti a pribegit Florita asa singura prin codru. cu nasul carlig. cu parul parlit. .. Unde nici ea singura nu stia. pe unde fiinta omeneasca n-a calcat de cand e lumea.. ea nu se putu rabda ca sa nu mearga sa-l invete si sa-i ajute.. Baba Boanta multami lui Dumnezeu cum ca nu e silita sa faca un pacat mare.Vezi bine ca doara nu am atata pricepere.sarmana! .. Boanta scoase cutitul cel mare... si sta inaintea Floritei. daca Florita nu s-a infricosat. ca s-o manance fiarele si alte grozavenii de acelea din codru si de prin guduroaiele intunecoase. raspunse ghebosul facandu-se si el intelept. El lucra la un pui. iar ei m-au batut c-a fost prea mult. Mult sfat nu s-a facut dupa aceea. Dar nici Florita nu sta la flori si frunze! Ghebosul era atat de had. Ei s-au dus la hotii. Ghebosul privi lung la Florita. raspunse ghebosul cam cu jumatate de gura. astazi stiu ca nu m-or bate. tocmai in revarsatul zorilor. asa ca prin vis..Vezi casa asta ? zise el de la o vreme.. peste pragul casei. badita! grai Florita bland ca totdeauna.mai inainte il drese si numai dupa aceea il ciupeli si il opari. sa-i scoata ochii si s-o lase acolo.. vorba cea dulce a Floritei. ci.Bun lucru. si cum sari. poate acum fiecare sa stie ce trebuie sa fie atunci cand un ghebos priveste in fata Floritei. ca sa spuie carciumaritei cum ca i-a scos de la Florita din cap. si-n cap. ca un om care ar vrea sa zica ceva si nu stie cum s-o scoata mai nimerit. dar.nu stiu ce . Cand Florita vazu cat de necioplit mi se misca ghebosul.. facu o zamuta buna si calda si arata ghebosului cum are sa faca de aici inainte.nu stia ce are sa i se faca. Aide ca sa te invat eu ce. Mai inainte il ciupeli si numai dupa aceea il opari cu apa fiarta . . zise Florita sarind sprintena. incat nici cu trasnetul n-ai fi putut sa-l trezesti de la lucru.Ce tovarasi ? il intreba Florita.Iaca asa. Ieri le-am fript un juncan. ce are sa pateasca. si cand privi si vazu ce vede. doisprezece hoti . Florita sta si ea uimita de ce vedea: ea . si cel de-a dreapta. .il invata adica precum invata o maica buna si ingrijitoare. abia privi insa la Florita in fata si in ochi.. si pe toate laturile.Iar astazi te-or bate pentru ca le-ai fript prea putin. cu vorba vesela si ras pe buze.. Acuma taie patru pui si-i fierse. si facu precum i s-a fost zis. Multi ani a trait si multa lume a umblat Baba Boanta. zarindu-se printre frunzele copacilor. cu capitanul lor cel infricosat au locuit in asta casa si stie toata lumea cum ca hotii de codru se spala in toata dimineata cu sange de copil nebotezat si sange de fete mari iar in fata de om nu pot sa priveasca pentru ca samtesc junghi in spete. s-o duca in codru. lega pe Florita la ochi. zau ca nu s-a infricosat.. dar lucra. Dupa multa vorba si indelungata sfatuire. asa privi.

. noi cu totii te iertam! Dupa aceea lua cutitul. Hm! aceea nu e gluma cand capitanul zice asa vorbe catre tovarasii sai flamanzi.. Florita gati mancarea.. mai sunt inca si alte mancari. caci asta e buna!. O vorba nu zic mai mult!. .. iar ceilalti prinsera pe ghebos si-l facura nod. de toate.Vai! Sarmanul de mine! striga ghebosul inspaimantat. .Mai oameni! grai catre cei de afara. ai zis ca ce vine e al nostru..Ce? sau n-ati zis voi ca puii sa vi-i dau? zise capitanul maniindu-se urat. vorbira pana ce uitara de hoti.. si dete puii la ceilalti hoti.Mai. Cand capitanul samti mirosul aburilor din zeama: ..Ba nu! graira hotii. Iar cei doisprezece hoti de codru veneau tot unul dupa altul. noi vrem sa mancam din asta. sabiile.Buna mancare! grai capitanul. Sarmana de Florita! daca ar fi stiut ea cum ca asta are sa fie din mancarile cele bune. raspunse ghebosul. sa-l turteasca. gusta din zeama si o purta prin gura. ca si cand ar fi sange sau asa ceva ... Ghebosul intra cu carnea cea de pui. care de care mai cu greu la inima. Doamne... acuma trebuia sa-l aduci tu pe acesta? Sa mi-l pui mie pe sara. ca si omul care ar manca si nu mai poate manca de satul ce e. . cu cinste sa fie zis.. Ghebosul ca si omul care era s-o pateasca. Apoi lua lingura.. zeama calduta. asta s-o fi adus tu mai inainte! Pentru ca ne-ai facut atat de bune mancari. te lasam pana dupa pranz. grai unul dintre hotii cei flamanzi. ghebosule. cutitele si fel de fel de .pentru ca s-o mananc deseara.Frate capitane. celelalte sunt ale voastre.Ce se samte aici? intreba Florita samtind ceva.Auziti voi? zise capitanul.Sa ne dai purcei! graira hotii. . puse vasele pe masa. Lua dupa aceea lingura. mai netezi. i se parea ca asta casa neteda si curata nu e a lui. hoti ca dansii! Ghebosul le iesi in cale. lingandu-se pe degete. .Ce mancare e asta ? intreba dupa aceea. Asa privind..Purcel. . Poate acuma fiecare stie ce e aceea cand unsprezece hoti se bat cu capitanul lor!. grai catre ghebos. ei privira inca mai uimiti decat capitanul la casa lor. . Cand capitanul intra pe prag. sa se supere si. se facu sprinten. se asezara unul dupa altul la masa.Ce e ? intrebara cei de-afara. le trecu de manie si iarasi le veni foamea.. Capitanul gusta. care cheama pe hoti la pranz.. de acolea cate o bucatica cate un fir.Zeama. vin hotii! Fugi! Ba nu fugi. mai curati. grai ghebosul. treaba sta rau. raspunse ghebosul. . Nu-mi prieste mancarea pana ce nu ma spal cu sangele tau.Mai prostule! grai catre ghebos.Pui.Veniti cand zic! Cand hotii pasira pe prag. sau n-ati avut si voi: asta o tin pentru mine . Capitanul isi taie o bucatica.se ascunse sub pat. altii ca ceea.Sa taci deloc! grai capitanul. . tu te-ai saturat: da-ne noua ce a ramas! . sa fuga cat o duc picioarele ca sa nu cada in manile hotilor caci el numai atunci va canta din fiuierasul cel mic. ce sa faca ? . el ramase stand uimit in loc. zau nu cred ca nu s-ar fi intamplat un lucru nesfarsit. Dupa aceea intra in casa pentru ca s-aduca cutitul cel mare..Ce e aceea ? intreba capitanul.Mai. Cand insa mirosul fripturii le intra in nas indata se stamparara.Ce e aceasta ? intreba capitanul.cu mancarile. sa-l taie bucatele pe ghebosul. dupa aceea incepura sa priveasca la bucatile capitanului. si ce ramase isi tinu sie. Vorba din vorba: hotii incepura a se certa Unii ca asta. fugi la vatra si intra cu mancarurile in casa. Hotii isi mancara particica si dupa aceea privira. apoi se puse la vorba cu ghebosul si vorbira.Sa nu fie cu suparare. sa porneasca catre casa Hei! Ghebosule. caci n-ai vreme de fuga Ascunde-te sub pat.. lingandu-se pe buze. mare necaz ti-ai facut! . de fluierita. ca sa-i roage de iertare si sa le spuna cum ca le-a facut mancaruri bune. veniti incoace! . Hotii mancara bucatelele. saracul.. dete la fiecare hot cate trei linguri. . si inca din departare s-auzea cum ziceau ca au sa-l ucida. pentru ca mi-ai curatit casa. la particica capitanului.. . ei.. . numai de aici. . facu casa incat numai de-un drag sa sezi in ea. taie la fiecare hot cate o bucatica si ce ramase isi tinu sie. .de frica. si daca ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei fripti in casa. Zburau.Ce ? li zise capitanul. purcelus fript! raspunse ghebosul. In adancul codrului hotii incepura sa flamanzeasca. Florita . pui fript. gusta si apoi grai catre ghebos: . . Cum nu ? cand ei rabdau de foame.. . iara capitanul de la o vreme incepu sa rasufle cu greu si sa manance cu taraita. Asa ceva pana acuma nici in vis n-a gustat..

. sa varuiasca... cum s-a sfarsit. moart. cand se tem ca o vor pierde.a numai Florita nu se misca.. De aici inainte fiecare hot voia sa fie cel mai harnic. sa mature. stie acum fiecare ce e aceea cand doisprezece hoti de codru plang din ruptul sufletului.. afland. ca sa le puna la capataiul Floritei.. Ce-ti e muierea vicleana! nici in fundul inimii nu-ti lasa pace si trai bun.. si afla ca un porc salbatec a facut mare zguduire printre straturi si.. Iti rade inima cand iti aduci aminte! Hei! dar lumea e rea. asa parea de falos. Bun ca si darul si mana lui Dumnezeu! Cand hotii se bateau. spuse cum ca-i aduce "sanatate si voie buna" de la maica sa cea buna. si muntii. iar hotii nu se mai miscara de-acasa. ii dete apoi un inel de aur. Si apoi grijeau Doamne! cum pot numai hotii sa grijeasca pe Florita. Apoi nici unul nu voia sa se urneasca de acasa pentru ca sa castige ceva. cum auzira.. Acuma Baba Boanta intra la Florita in casa. Cand capitanul. Hotii stetera toti incremeniti si amutira si scapara sabiile. cel mai intelept dintre dansii.. venea cu el in spate. pana ce si cazu la pamant. si hotii cei din codru.. Oare.. cum s-a facut.. Doamne. ca sa-i traga la socoteala pentru pacatele lor cele multe in rautatea lor cea mare si infricosata si hoteasca iara Florita le grai in graiul ei cel bland: . i-ar mai putea veni gand rau si neimpacat ?.. In bucuria lor cea mare.. Florita isi deschise ochii si se facu mai vie decat a fost candva. sa-i faca un mormant. si. si codrii. cand auzira vorba Floritei. cand vede cineva pe Florita.lucruri. a stat acolo intre ei. intre hotii cei infricosati. Cat ce trasera inelul de pe deget. pana ce frunzele se vestejira si hotii adormira toti sapte. sase insi trebuia sa mearga in toata ziua la castig. sa ingrijeasca gradina cea cu flori. aceea e acuma treaba lor. sa spele. meat erai sa crezi c-a stat de vorba cu Sf.. ii tinu la povesti frumoase si la vorbe blande. afla cum si ce e cu Florita si unde se afla ea. tare si mult s-a intristat. De aici inainte Florita ramase la casa hotilor. si se bateau hotii precum se bat nourii in capete si se prapadesc. Florita merse in gradina cea cu flori. le facu mancaruri bune.. Si cum s-a pus. Le parea ca de aici inainte nici n-au ce sa cerce in lume. Bun e sufletul bun! Doamne. vai s-amar cand vine pana intr-atata! Cum steteau ei insa asa langa mort. care era cel mai sprinten dintre toti. Nu-i venea la socoteala ca sa stea inca mult. mai de treaba si mai voinic.. Ce-a fost dupa aceea. zau! nici pentru o Boanta nu sunt lucru de gluma. Cand era s-ajunga la casa hotilor. vazura ceva ce inca nau vazut: inelul Boantei. nici Dumnezeu nu vrea ca in lume sa fie numai bine!. asa privea de mandru. iarasi va fac mancarile inca mai bine... porni apoi in cale catre codrul cel vestit. badisorilor. grai asupra lor cateva cuvinte ce sunau a vraja. Peste septe luni. Cei mai isteti dintre hoti se dusera in cetatea imparatului si cumparara cu multi bani fel de fel de lucruri frumoase si le adusera.. ea isi lua carja de dupa cuptor si o sterse din cale. Dupa ce Boanta isi facu treaba. Crasmarita dupa multa vreme iarasi privi in cautatoare.Nu va suparati. ca daca doriti.. iarasi intreba. In durerea lor cea mare. sa faca foc. septe saptamani si septe . unul dupa altul. Florita ... Bag seama. sufla de trei ori asupra lor. asa ca nimeni sa nu stie cine le-a pus. Petru. si mai caldute decat cum au fost cele de astazi.dar de unde sa poata gandi rau prin capul ei! . ii ingriji. cu totii sarira la pustile cele ruginite si mersera si gonira si nu se oprira pana ce nu-l impuscara pe porcul cel salbatec. ii imparti in doua. Cand hotii intrara in casa si cand ceilalti sosira. Hotilor li se parea ca cerul s-a daramat asupra lor... ii curati. meat pietrele se misc..a ca si moarta. pentru ca sa nu mai primeasca de la altii.. cautatoarea iarasi ii raspunse si iarasi facu vorba cu Baba Boanta. fiecare voia sa taie lemne. bun el. Asa curgea traiul hotilor de cand ei au dat de Florita si asa era traiul Floritei de cand ea a dat de hoti. n-avura incotro: hotarara s-o imbrace frumos pe Florita. afla ca vede niste oameni vorbind: erau cei sase hoti ce stau cu ghebosul la sfat. sa faca adica pe placul si dorinta Floritei.. ca sa vada cum si ce. sfaramau si prapadeau mai a pieire.ea trase inelul pe degetul cel mijlociu si nici nu-l trase cum se trage. batausi si hoti de codru. Baba n-a suflat bine. frumos si rotund.. hotii mersera in cealalta zi in satul imparatului si cumparara toate inelele si tot aurul ce se afla in targ si-l daruira Floritei. s-ar mai putea bate si supara. Baba Boanta isi facu treburile. Intr-o zi. caci ea era moarta.. Asa lucru n-a fost inca de cand e lumea! Si Florita ?. Ea lua sapte frunze verzi de pe creanga unui stejar. cutitele si fel de fel de lucruri ce aveau in mana: li se parea cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor lor. Ghebosul. iar altii sase aveau sa ramana acasa pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebosului si dorinta Floritei. Florita nu se mai putu rabda ci iesi de sub pat si se puse tocmai in mijlocul lor. Si apoi li se innebuneau mintile cand vedeau cum ca Floritei ii sare inima de bucurie cand dimineata isi afla carpele cele frumoase la capataiul patului. Hotii.. fiindca stia cum ca multa vreme n-are sa treaca pana ce hotii se vor trezi din somn. Asa merse asta pana ce li se sfarsira mancarile: ajunsera ca abia mai aveau bucate pentru trei zile si trei nopti.

ii zise "sanatate si voie buna" si ii dete o rochie de matase. impreuna cu ghebosul. Sa-ti pieptan eu parul si sa ti-l gatesc. dar mic si subtirel. a se opinti din ruptul sufletului... crasmarita iarasi privi in cautatoare. Florita. da! zisera ceilalti hoti. si aceea nu e gluma cand o vrajitoare ca si Boanta se sufleca. Daca a venit acuma pana intr-atata. . ci vraja cea mai mare si nemaipomenita.. acuma de a treia oara. dar Florita e mai frumoasa. nu cum plang copiii.. Pentru ca sa adoarma pe hoti. ii raspunse cautatoarea. graind: . grai o multime de zicali incalcite. De unde ar putea Florita sa nu faca precum a dorit maica-sa cea dulce ?. .Iaca. ci si-a legat catrinta si ea insasi s-a dus la coliba babei. se-ntoarse de trei ori peste cap. dar inca sa-1 vezi cu ochii.. Boanta i-a fost impletit firul mortii in par. nici noaptea. si hotii. Boanta fugi mai iute. Dupa aceste vorbe. ca de aci inainte nu mai are ce sa faca. de o suta si o mie de ori mai frumoasa decat ce-a fost ea insasi candva. Ea lasa ca Boanta sa o pieptene. ii puse fiecare cate un crinisor pe frunte. Pentru ca nu cumva sa-i cuprinda somnul. Acum hotii cumparara toate matasurile si frumusetile ce se aflau la negutatorii cei mari si imparatesti. ea se sui pe prajina cea stramba si se departa mai rapede decat Vantoasele. iarasi auzi vorbele suparatoare.. cum stai cand de mare necaz si primejdie te temi. cum ei il stiau a face mai frumos. ce sfaturi au facut. Ce-au vorbit. adica de a doua oara de a treia oara. cum vorbesc adica babele cand voiesc sa-ti strice firea. Vai si amar de acela ce da de rau cu muierile! Boanta se sufleca. toti doisprezece. ea facu dar lucruri.S-o despletim! grai ghebosul. asa de frumos numai ea stie impleti cu degetele ei cele maruntele. Boanta vazu ca acuma cu una. asezara pe Florita in cosciug si-i aprinsera la cap o lumina de ceara . si traieste ca o imparateasa. nici n-aveau ce sa-si mai zica. iarasi chema la sine pe Baba Boanta si iarasi trimise primejdia asupra Floritei. meat nici cu varful limbii nu puteai sa-l samtesti.. aceea nu se poate spune.Sa te impodobesc ca pe o imparateasa. ea acuma nu mai facu vraja cea mai mica. ii luara salba de pe piept: dar Florita ramase moarta si hotii cei doisprezece . Dar Boanta nici nu fuse gata cu pieptanul.Sa fereasca Dumnezeu! raspunse capitanul. si dupa ce adormira hotii iarasi intra la Florita. Nici nu trebuie sa spun ca asta data Florita cazu mai moarta. Mare primejdie trebuie sa fi fost in gandul ei ca s-a opintit atat de babeste! De cand Florita murise in doua randuri. acuma chiar de a treia oara. iara sub pat era jaratec viu si infocat. adormira ca morti. grai Boanta intr-un tarziu. hotii incetara a plange si ramasera cu totii incremeniti: li se opri suflarea si-i parasi sufletul. unul dintre ei totdeauna trebuia sa se culce pe un pat de spini. Peste noua luni. ci cum plange omul cand vede ca acuma toate s-au sfarsit. Lua un ac subtirel si mic. impunse doisprezece stejari cu acest ac. si Boanta o pieptana.. ci stau de paza. sa fie macar si moarta precum a fost mai frumoasa-n viata... iara Floritei ii sarea inima de bucuric cand auzea atata veste buna si frumoasa de la "ai sai". durerea hotilor fu mai mare si invierea mai puternica si mai imbucuratoare decat inainte de asta cu atatea saptamani. Dupa ce Boanta isi facu pacatul. noua saptamani si noua zile crasmarita. in casa la Florita. . ti-a trimis-o maica-ta cea buna ca sa te impodobesti cu ea. ea zise nu numai "sanatate si voie bune".. cu frunzele de stejar. Cand Boanta intra. unul dupa altul.zile. De aci inainte hotii multa vorba nu facura. . incepura sa planga. iarasi se fali catre cautatoare cu frumusetea sa. facura un cosciug. pana ce Florita si cazu moarta. mai moarta decat a fost candva in viata ei. Cand hotii aflara cum ca iarasi nu e bine. ce n-au vorbit. meat ti se ridica perii in varful capului cand te gandesti la ea. ca doara cumva sa invie pe Florita si de a treia oara. crasmarita n-a mai chemat pe Boanta la sine.Da. ei detera a fugi care incotro. De asta data nici nu porni pe picioare. Boanta facu ca si cellalt rand.incet-incet. ii trasera inelele de pe degete. de bucurie ca a primit veste de-acasa. hotii nu mai dormeau nici ziua. . chiar si acela de pe spini si jaratec. Cand Florita fu cu totul dezbracata. acuma de a treia oara. calarind pe o prajina stramba. imbracara pe Florita in cele mai frumoase giulgiuri. ci in miez de noapte. incat mintea curata nici nu le putea gandi. atata de frumos o pieptana. cum inainte de asta nu s-a mai suflecat inca. ci alte vorbe care de care mai frumoase si mai dulci.hoti grozavi din fundul codru-lui . atat de frumos ii impleti parul. imbraca rochia ca sa vada cum ii sade. vrajitorii si fel de fel de taine. iar ingrijirea lor se facu pe de septe ori cate septe mai mare decat ce a fost candva. alesera cel mai frumos copac din codru. cu doua n-are s-o ispraveasca. meat i se incurcau ochii cand privea la ea si nu stia pe unde o vede mai framoasa. mi-a poruncit maica-ta cea buna.Esti frumoasa.. ii dezbracara rochia. Bune ganduri cu de-a buna seama nu le-a trecut prin minte.

. Dupa multa vreme dara. topita tocmai din fagurele in care a fost matca albinelor. unul dupa altul.. privind. ei incetara a da semn de primejdie si detera a-si misca cozile. doisprezece oameni impietriti nu sunt gluma! zau. de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. s-o vad cel putin moarta". Pamant pe trupul ei ? Nu va temeti de maica lui Dumnezeu ? Hotii. priveste in ochii ei cei blanzi si aude vorba ei cea dulce. feciorul imparatului porunci argatilor sa taca despre cele ce au facut si vazut si n-au mai vazut. toti.. Multa. le porunci ca sa porneasca spre casa. Doisprezece hoti au murit si ghebosul impreuna cu dansii.. fugira care incotro. ..fecior de imparat adica. sa urle adica a primejdie. si apoi. Fat-Frumosul Imparatesc. pamantul ce sta in jurul gropii. Bag sama asa a fost sa fie.... cautara cea mai inalta poiana din codru si unde erau cele mai multe flori.. mai la urma. iara Florita. Feciorului de imparat ii para cum ca chiar si al lui suflet a impietrit cand vazu pe Floarea Codrilor. dupa aceea se supara si. el se intrista. nu se misca de langa leaganul Floritei: privea.. privira. si cand se facu noapte. sarutara fiecare pe Florita in mijlocul fruntii si o luara. si apoi merse la argati. atata de grozav se amari. si chiar un fecior de imparat trebuie sa tresara cand ii vede printre flori . pana ce. se facu mai vie. Din larma ce facura se trezi si feciorul cel de imparat. cu acesti doi impreuna scoasera pe Florita din mormant si o dusera prin ascuns la curtea imparatului. ele.Ho! stati! grai ghebosul cand vazu ca hotii voiesc sa arunce pamant asupra Floritei.. Numai doi oameni credinciosi tinu la sine.. care de care mai frumoase si nemaipomenite. Feciorul cel de imparat .. porunci ca douasprezece fete. si o dusera . Cand samtira cainii apropierea stapanului lor. au fost crescut tot flori din flori. ori cand arde casa stapanului sau. Dupa ce le gatira astea. feciorul imparatului a venit cu multi oameni si cu mare treaba ca sa vaneze prin codru. De aici inainte. si-si facu treaba mai departe. Cele douasprezece fete ce aveau sa grijeasca pe Florita nu mai incetau a-si sparge capul asupra poruncii aspre ce li s-a dat. ca nici samanta sa nu rasara din ea!.. cu doua ..porunci argatilor sa-l astepte si se duse ca sa vada el cu ochii si s-auda cu urechile lui de treaba cainilor.. sa o aseze intr-un leagan de aur si sa o legene ca si cand ar fi vie. ca nimeni sa nu afle de ea. le venea sa intre in pamant de rusinea pacatului ce era sa faca.. Argatii venira si spusera ca s-au adunat cainii intr-o poiana inalta si luminoasa si. si florile nu cresc ca si buretii peste noapte.. Dupa ce Florita fu bine pusa. care nu se multumeste cu una. ii scoasera firul mortii din par. murira toti doisprezece. Hei! dar din loc nu se miscara pana ce nu pasi feciorul cel de imparat in florile cele frumoase!. Cand vazu dar ca Florita e moarta. pana ce adormea privind si cu ochii deschisi.. ce s-ar face? cum ar fi ?" se intrebau ele in gandul lor.curata. isi zise el. ca sa vada ce e. ci sa urle. cum si pentru ce. . Deodata auzira cum fac cainii mare larma si mare latratura.si apoi cand privi in mormant ?. cele mai sprintene. La astfel de lucruri multa vorba nu fac muierile: ele incepura sa despleteasca pe Florita.Stiti voi ce ? grai cea mai sireata dintre ele. mai frumoasa si mai sprintena decat ce a fost candva in viata ei. pe langa mormant. Si cum o despletira. privea in fata cea frumoasa. As a e muierea! n-are odihna pana ce nu afla ce ar dori sa stie.. aseza pe Floarea Codrilor in cea mai frumoasa dintre ele... au inceput nu sa latre. Cand era sa porneasca catre casa. cu mic cu mare. crinisorii de pe fruntea ei nici acuma n-au vestejit si parul ei si acuma tot atat de frumos era pieptanat si impletit. suindu-se pe un damb cu flori. El a vazut multe fete de imparat: Florita e insa Florita... Floarea Codrilor. "Oare pentru ce sa nu atingem crinisorii si pentru ce sa nu-i despletim parul ? si daca am face.. fecior de imparat.. Sarmanii de ei! mai c-au fost oameni de treaba. feciorul cel de imparat dete porunca aspra ca nimeni sa nu atinga crinisorii si parul. foarte multa vreme a stat Florita asezata in mormant. unul dupa altul. Cand fetele vazura mortii razand. El alese cele mai frumoase douasprezece case ce se aflau in curtea imparatului. Se asezara dar jur imprejur pe langa mormantul Floritei si privira. facura un mormant de trei ori mai adanc decat era de lat si de trei ori mai lat decat era de lung. cum urla cainele cand vede bufnita strigand pe hornul casei.. "Daca n-am vazut-o vie. inspaimantate si invrajbite. Fecior de imparat. Ei! dar feciorii cei de imparat sunt scurti la vorba. Feciorul imparatului trimise pe cativa argati dintre cei mai tari la inima. meat toata sa se sfarme. lasara pamantul din mana. incat ii venea ca sa ia lumea in gheare si asa sa deie cu ea de pamant... Acuma poate fiecare sa stie ce e aceea cand feciorul cel de imparat vede pe Floarea Codrilor chiar vie. Fata Floritei si acuma era rumena. noi iarasi facem precum a fost. nici unul nu putea sa faca inceputul: erau legati de pamant si samteau ca acasa nu au ce sa mai caute.. sa grijeasca pe Florita zi si noapte. pana cand el se trezeste. Feciorul imparatului doarme: haide sa atingem si sa despletim.

iara feciorului i se facura vorbele nod si crampita tocmai pe varful limbii. ca s-a intamplat adica ce s-a intamplat cu minune si cu taina nepriceputa. cum si pentru ce. cum traiesc oamenii buni la suflet si intelepti la minte.Fatul meu.Infricosat si grozav. el grai catre ea si feciorul de imparat. pentru ca sa vada si vazand. Feciorul imparatului nici trei vorbe n-a grait pana ce a si mers vestea in curte cum ca "iaca asa si asa". ea porunci ca sa lase tot vinul sa curga.. sa se adune. o cununie si un ospat decat care mai vestit si mai minunat de cand e lumea n-a fost. trei". acuma de a septea oara . sa imi fii mie nora si nevasta feciorului meu. cu vorba lui cea blanda si imparateasca: . si nemaipomenit de frumos lucru trebuie sa fie asa ceva. si precum asculta. Florita stete de vorba cu ei si le spuse cum si ce. si porni catre fiica sa cea draga si ginere-sau imparatesc. sa se surpe in gandul ei. draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca sa vii tu la casa mea. precum asculti la copilasi cand incep sa vorbeasca. Florita nu zise nimic. asta nu e gluma! . Dupa nunta. iar dupa ce-au mancat si le duceau cu sine acasa. vestea despre cununia feciorului de imparat ajunse pana in cele patru colturi ale lumii.. Imparatul cel batran asculta. el atat de tare s-a speriat. sa sparga toate vasele... iaca incoace si incolo. incat ii innegrira perii capului si injuni cu septezeci si septe de ani! Dupa ce oamenii se dezmeticira. el tare si foarte mult se supara cand auzea cate toate despre suferintele sarmanei de Florita. Iar Florita si feciorul cel de imparat traita fericiti si fara suparare. . aau! raspunse cautatoarea. cum ca nu-i ea cea mai frumoasa in tara. Se facu apoi o nunta. si cand fuse gatita. Pana si orbii si schiopii pornira in cale. cele mai frumoase neveste din tara si sa inchida pe crasmarita cea vicleana cu ele. de unde si pana unde. ca sa vina. Pana ce zici "una. incat vestea despre ei ajunse chiar si pana la noi. iarasi intreba pe cautatoare. dar Florita e mireasa de imparat! Cand crasmarita auzi aceste vorbe. imparatul porunci ca sa se faca o casa cu peretii de oglinda. doua. si sa nu mai uite cat vor trai. ca sa le aiba si sa tina minte.Frumoasa. chiar si copiii cei de tigan mancau cu linguri de aur. Crasmarita cea frumoasa nici ea nu se putea sa ramana acasa: se gati dar. iara cand asta inceta cu vorba. sa vada.de-a septea oara. adica toata intamplarea si patimile ei. ci privi numai asa cu coada ochiului la cel voinic frumos fecior de imparat. si cand a venit imparatul cel batran ca sa vada ce e. asculta adica incat ii sta rasuflarea in loc. cum numai ea stia.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->