Capra cu trei iezi

de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice: - Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti, Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. -Auzit-ati ce-am sus eu? - Da, mamuca, zisera iezii. - Pot sa am nadejde in voi? - Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane. - Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele, si mai ramaneti cu bine! - Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Un dusman de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dansii. -"Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si i-as jumuli!" Cum zice, si vine la usa; si cum vine, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drop de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. - Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga! - Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu demancare. - Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti!...

- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid. - Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa, Ca vine matusa! s-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana? - Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume, de cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid. Atunci mezinul se vara iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine, tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sarmana! Asemene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin; se-nghemuieste acolo cum poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica; Fuga-i rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da dupa usa si - sa traga, sa nu traga? - in sfarsit, trage zavorul... Cand, iaca!... ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?... caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand: - Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant... Unde sa fie, unde sa fie? Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi! - Ma!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori cumaptrul a stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? - il pastea pacatul si-l manca spinarea, saracutul! - Sa-ti fie de bine, nanasule! - A!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul, sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. - Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat. Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu dintii ranjiti, in feresti. - Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei, baieti, Fumusei si cucuieti! Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!... Ea insa tot merge pan' la usa, cum poate, crezand ca parerea o insala... si cum ajunge, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies,

Smoc de flori Pe subsuori. Atunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: - Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si ramane incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: - Da' ce-a fost aici, copile? - Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti... - Si?... - Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa sa deschida. - S-atunci?... - Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!... - S-atunci?... - Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se si arata in prag! - Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? - Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti! - Ei las', ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata... Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! - Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci!" - Ba nu, dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul". S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa prinda el de veste. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!" Aproape de casa ei era o groapa adanca, acolo-i nadejdea caprei. - La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si s-apuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatrusau si sa-l pofteasca la praznic. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. - Buna vremea, cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? - Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna! - Ca ce fel, cumatrita draga? - Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! - Da' nu mai spune, cumatra! - Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai...

prefacandu-se ca plange. gogalt. nu ma lasa! . ci-i cum vre Cel-de-sus. Doamne! zise capra suspinand.Doamne. cumatre. sa-l invete cojocaria. stii. ca sa se mai potoleasca focul. Apoi. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. cumatre. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta. .Apoi da. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata. nu-i cum vrem noi. si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita.Apoi da. scoate-ma.Cumatra. si pagubasa sa fie. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. nici mai rau. draga cumatra. Si eram si eu acolo de fata. .Valeu. cumatra. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. ca odata avem sa mergem cu totii acolo. da. numai sa fie bine fripti.Ei.Asa este. . ca pentru cumaatru. cumatre. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina. lupe. . .. cumatre. cumatra! ma rog. sa treaca focul printr-insii.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati.Moarte pentru moarte. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. daca i-ar fi luat Dumnezeu.Bucuros.Te cred. dihanie rautacioasa si spurcata. la urma urmelor. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. caci scauiesul de ceara s-a topit. cole. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte.Ia poftim. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus. veselindu-se impreuna. si gogalt. mie insa-mi plac si de isti mai batani. o mare si gogonata minciuna! Scufita rosie Fratii Grimm . mori. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Ti-aduci aminte. cumatra. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. ei! Acum scoate. pana-l omorara de tot. ca-mi arde inima-n mine! .. . cumatre. cumatra.Arzi. .. oameni buni. d-apoi. gogalt. Apoi capra porneste inainte plangand. ma parlesc... Nu-ti face si d-ta atata inima rea.. cumatre. cumatra. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta peacasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris. . ii mergeu sarmalele inregi pe gat. din una-n alta. cand ar sti omul ce-ar pati. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . ce ti-ar fi? D-apoi asa?. ard de tot.Ma ustura inima-n mine. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! . arsura pentru arsura. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi.Doamne. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. Dar sarmanii gagalici.. nu-i vorba. ajung pan-acasa la cumatra! .Apoi. dinainte s-ar pazi. in groapa... de cruzi s-au mai dus! . cumatre. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet. Si din vorba-n vorba. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. . nici mai bine. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. si lupul dupa dansa.Ba nu. cumatra. mor. scoate-ma. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. talpele mele! Ma rog.

. deschise usa. pana la bunicuta ! . o cuprinse nelinistea.Cozonac si vin. cu scufita trasa peste ochi si avea o infatisare atat de ciudata.Cine-i acolo ? . Lupul apasa pe clanta. lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii si batu la usa. De indata ce intra in odae. dar indata I se parea ca putin mai incolo ii zambeste o floare si mai ochioasa..Scufita Rosie. striga: . Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu de fel cand il vazu. nu uita sa-i dai bunicii "buna dimineata" si vezi sa nu inceapa a-ti umbla ochii prin toate ungherele !. ca nu mi-e teama c-am sa intarzii !" Se abatu deci din drum si o lua prin padure. Scufita Rosie ? .Si ce duci acolo. ca sa culeaga flori. isi spuse in sinea ei: "Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori proaspete ! E atat de dimineata. de parca te-ai duce la scoala. cand privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cresteau pretutindeni. Si mie imi pare rau ca nici n-auzi ce dulce canta pasarelele !. altfel cine stie. Atat de serioasa pasesti pe drum. si pentru ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap. In vremea asta. Bunicuta statea intinsa in pat. de dincolo alta..Da' unde sade bunica-ta. care-i bolnava si slabita. de alergi.Incotro asa de dimineata. Dar deschide usa bunicuta ! . se repezi glont spre patul bunicii si. Cum alerga ea de colo pana colo. Scufita Rosie ridica privirea si cand vazu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor. ca abia le mai putea duce. ai putea sa cazi si sa spargi sticla. Dar mai draga decat oricui ii era bunicii. sa manance si ea. se culca in pat si trase perdelele. pe care doar il stii ! ii raspunse Scufita Rosie.Eu sunt.Ia. tot culegandmargarete si clopotei. ca sa-si mai vina in puteri.. In ast timp insa.. lupule. Si nu mica ii fu mirarea cand vazu usa data de perete.Buna dimineata ! Dar nu primi nici un raspuns. .Colo.Multumesc frumos. numai ce-i iesi lupul inainte. la vreun sfert de ceas si mai bine de aici. . incat isi spuse: "Vai. Scufita Rosie ? . ai si dat peste casa ei.. si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga ? Iar cand o sa fii sa intri in casa. Si e atat de placut sa hoinaresti si sa zburzi prin padure. Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi incepu sa-i spuna cu glas mieros: . ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta de vin si du-le bunicii. alerga intr-acolo si. se pierdea tot mai mult in adancul codrului. Se imbraca apoi in hainele ei. Rupea de ici una.Buna ziua. Cum ajungi sub cei trei stejari.. care nu stia ce daruri sa-i mai faca. . pe care o iubea oricine de cum o vedea. de mi-e asa de frica ?.. isi puse pe cap scufia.. Scufita Rosie. Scufita Rosie culesese atatea flori.. ia te uita ce flori frumoase stralucesc in jurul tau ! Si tu nici nu le iei in seama macar. sub sort ? . Scufita Rosie ! ii zise el. cam la vreo jumatate de ceas de partare de sat. Bunica locuia in padure. maica-sa ii zise: .. . Doamne.A fost odata o fetita zglobie si dragalasa. deodata isi aminti de bunica si porni degraba spre cascioara din padure. Scufita Rosie sra apropie atunci de pat si dadu perdelele la o parte. Odata bunica ii darui o scufita rosie. Si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului. Lupul isi zise in sinea lui: "Frageda-i fetita asta ! Ce mai imbucatura pe cinste ar fi. incat fetita intreba: .Asa am sa fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu mana la plecare.ca eu ma simt slabita si nu ma pot da jos din pat. iar ceva mai la vale e alunisul. o inghiti. si-ti aduc cozonac si-o sticla de vin. Ca doar alta data ma simteam atat de bine la bunicuta !" Si fara sa mai astepte.. totul I se parea atat de ciudat. . ca e bolnava si slabita si bunatatile astea o sa-i ajute sa-si mai vina in puteri. Da' vezi de pleaca mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos si sa nu te abati din drum. zau asa ! Cu mult mai gustoasa decat baba ! Da' e vorba ca trebuie sa fiu siret si sa ticluiesc in asa fel lucrurile ca sa pun mana pe amandoua ".Scufita Rosie. ce-o fi azi cu mine. in padure. fara sa scoata o vorba.Apasa pe clanta si intra ! raspunse bunica . a atata veselie !. Mamam a facut ieri cozonacsi-i duc nitelus si bunicii. .

il vazu pe lup tolanit acolo. bunicuto. adormi si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii.Ei dracie. si cand mai facu o taietura.Ca sa te pot inghiti mai bine. Si se intampla ca tocmai atunci sa treaca prin fata casei un vanator. fetita sari afara si striga: . ci. bunicuto.. lupul se culca din nou in pat si. ca si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei. dar in clipa aceea ii trecu prin minte: "Dar daca lupul a inghitit-o pe batrana ? Poate c-as mai putea s-o scap !" Asa ca nu mai trase. da' tare mai sforaie batrana ! Nu cumva i-o fi rau ?" Intra in casa si. Bunicuta manca cozonacul si bau vinul pe care-l adusese fetita si pe data se inzdraveni. cand se apropie de pat. bunicuta. ci o sa ascult de povetele mamei!" Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen . prinzandu-l somnul.Vai ce spaima am tras ! Ce intuneric era in burta lupului ! Dupa aceea au scos-o afara si pe bunica. Auzi el horaiturile si-si spuse: "Bre. da' de ce ai urechi atat de mari ? .Ca sa te pot apuca mai bine. bunicuto. Cand se trezi. Abia apuca sa faca doua-trei taieturi.Vai.Vai. dar abia mai rasufla.Da'. de ce ai o coscogeamite gura ? . . dar pietroaiele atarnau atat de greu. . Cei trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie. luand o foarfeca.Ca sa te pot vedea mai bine. parca mustrandu-se: "De-acu' inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge singura prin padure. da'de ce ai ochi atat de mari ? . Scufita Rosie aduna in graba niste pietroaie si tustrei umplura cu ele burta lupului.Vai. lupul voi s-o ia la sanatoasa. Iar Scufita Rosie gandi in sinea ei. De cand te caut ! Isi potrivi pusca si voi sa traga. da' de ce ai maini atat de mari ? . Dupa ce-si potoli foamea. N-apuca sa sfarseasca ultimul cuvant. . Era inca in viata. ca dihania se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. incepu sa taie burta lupului adormit. nu-mi inchipuiam c-o sa te gasesc aici.Ca sa te pot auzi mai bine. . ca si sari jos din pat si-o inghiti pe biata Scufita Rosie. ticalos batran ! izbucni vanatorul.

pe care mama ei ii rupsese aproape. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. ia-ma cu tine. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. pe care sclipeau portelanuri subtiri. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. tinu manuta deasupra flacarii. cu obrajii rosii. Inauntru ardea focul si era asa de cald. ca si gasca fripta. Avusese ea doar niste papuci cand plecase de-acasa. Dar in coltul dintre cele doua case. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. "A murit cineva". care se aprinse. rosii-vinete de frig. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. din care o cutie fusese arsa. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. Si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. si poze de tot felul. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. iata la ce se gandea ea. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. straluci. flacara se stinse si soba pieri. o privea bland si duios! . nici foame. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. era ajunul Anului Nou.incat mititica-i pierdu grabindu-se sa treaca o strada. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. ca si soba de fier. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. cu zambetul pe buze. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. un suflet se inalta la Dumnezeu". si cu picioarele goale. si n-avea prin urmare nici un ban. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult si totusi nu-i venea sa se duca acasa. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. aducea inapoi toate chibriturile.Bunica. ca si frumosul pom de Craciun. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. lucru de necrezut deodata gasca sari de pe masa. si era asa de stralucitoare. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. Harscai un altul. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. isi zise micuta. asa sus asa sus si nu mai era acolo nici frig. erau la Dumnezeu. asa de mare. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. Tatal sau are s-o bata. miros de fripturi se raspandea in strada.. si-i era foame si frig tare. cand o avea si el unul. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. zacea jos fetita. stiu ca n-o sa te mai vad. Pe frigul acela si peintunericul acela. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. moarta de frig. in ziua Anului nou. Mai aprinse inca unul. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. Se facu o lumina ca ziua. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun.Era un ger grozav. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Ea lua pe fetita in bratele ei. si nici un banut macar. si afara de asta. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. care avea deasupra un capac lucios de arama. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. si. pareau ca-i zambesc. moarta. Isi stranse piciorusele sub dansa. nici griji. si erau asa de largi pentru ea. Luminile straluceau pe la ferestre. cand se lumina de ziua. numai unul din cutie. Fetita mergea cu picioarele ei goale. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Cand s-o stinge chibritul. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier.. Ce lumina ciudata. Pietrele de moara basm popular bielorus . in cea din urma noapte a anului. caci bunica ei. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus tot mai sus si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. care se incretea frumos pe langa ceafa. Dac-ar indrazni sa scoata unul. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. striga fetita.

a raspuns mosul . . Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. . . si-i iese in cale un lup. a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. Uliul s-a varat in gusa cocoselului. Zboara el zboara. Da inapoi. sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. a spus. Zboara el zboara.Incotro. A intrat bursucul in gusa cocoselului. apoi le-a spus: .La curtea boierului. si le-a furat pietrele de moara. . Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta.Ia-ma si pe mine cu tine. sa-l ciocaneasca acolo gainile. .Ia-ma si pe mine cu tine. Vi le aduc.Nu-i nimic. l-au aruncat in poiata si au plecat.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. innoptezi aici. slujitori.Incotro. iar acesta a pornit mai departe.Incotro. . si-I iese in cale o vulpe. boierule. .La curtea boierului. Ma duc sa le iau. . s-a sumetit-cocoselul.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. .Bine. si-i iese in cale un bursuc.Bine. arza-l focu.Hei. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. si le-a furat pietrele de moara. cale lunga sa-i ajunga.La curtea boierului. boierul a furat pietrele de moara. pan-la cer.Incotro cocosule? intreba uliul. . cocoselule? . si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. va aduc eu pietrele de moara inapoi! .Ia-ma si pe mine cu tine. Zboara el zboara. Ma duc sa le iau. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. decat un cocosel si niste pietre de moara. zboara cale lunga sa-i ajunga.Ia-ma si pe mine cu tine. . cale lunga sa-I ajunga. a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . vara-te in gusa mea. le invartea o data. . . Stateau asa infometati si plangeau.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. vara-te in gusa mea. iar acesta a pornit mai departe.Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! .Destul cu plansul.Uliule. Zboara el. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul.De ce? . Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. . cale lunga sa-i ajunga.Bine.Bine. cocosule? .La curtea boierului.Am fost la vanatoare. Ma duc sa le iau. Chiar de-o fi sa pier. iar acesta a pornit mai departe. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. . . cu ferestrele si usile larg deschise. uliule. Atunci cocoselul a spus: . vara-te in gusa mea. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. De indata ce mosul si baba au adormit. vara-te in gusa mea. E loc destul.Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba.Pai de ce ? . cocoselule? . Vulpea s-a varat in gusa cocoselului.Nu-i nimic. si le-a furat pietrele de moara. si a spus: . Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat. . Ma duc sa le iau.De ce? . Si a zburat cocoselul. pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. . Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . iar pe cocosel nu-l prigoneau. Si a hotarat sa le fure.De ce? . si le-a furat pietrele de moara. si se intalneste cu un uliu.Cucurigu. Am venit sa le iau. Mosul si baba traiau bine. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte.

Cucurigu! . Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. A ramas boierul fara urechi. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. slujitori. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. Ce sa faca? A spus: . iesi din gusa si sfasie porcii! Asa a facut bursucul si a fugit in padure..N. In grajd cocoselul a spus: . iesi din gusa si sfasie caii. pan-la cer. iesi din gusa si omoara gastele! . sa-l calce acolo caii in copite. lupule. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele.Cucurigu. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . iar pe el il schilodise. Samburele de L. duceti-l la cocina. si a fugit in padure. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. iar el cand a ajuns acolo a spus: . bursucule. de i-au taiat-o. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: .Aha. slujitori.Cucurigu. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… .Hei. slujitori. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: .Vulpea asa a si facut.Lupule. Din faina paine fac si se infrupta. va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina. . Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina.Hei.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. . Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure.Aha. dar pe cocosel nu-l uita. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului.Hei. duceti-l la grajd. slujitori. nici gastele nu l-au mancat. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure. pan-la cer. spune boierul. dar cum au lovit. Slujitorii asa au si facut. vulpisoara. slujitori. dar n-au nimerit cocoselul. ci limba boierului.Cucurigu pan-la cer. Cocoselul cand s-a dezmeticit. dar n-au nimerit cocoselul. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul.Vulpe. a tipat boierul deschizand gura.Asa vasa zica. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . ci i-au taiat boierului urechea stanga. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . s-a asezat acolo si a inceput sa cante. a spus boierul auzind glasul cocoselului. a spus: . arza-l focu pe boier! . Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei. sa-l prajeasca in cuptor.Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. taiati-l. taiati-l! Slujitorii loveau. slujitori. a spus boierul. duceti-l pe flecarul asta bucatarului.Hei. Hei. Tolstoi . si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. slujitori.Bursucule. A scos pietrele de moara si i le-a dat.

Tolstoi . Nu cumva a mancat cineva dintre voi o pruna? . copii. iar Vania a inceput sa planga. Vania. baietelul pandi clipa cand nu era nimeni in odaie si. care nu mai mancase pana atunci prune.Ca unul dintre voi a mancat pe ascuns o pruna. dar nu despre asta-i vorba. a spus si el: .Ba nu. inhata o pruna si o manca.Ia sa-mi spuneti. nemaiputandu-se stapani. De asta mi-e frica. a doua zi moare. le tot mirosea de zor. rosu ca un rac. Stateau cu totii la masa si tatal a intrebat: . Vania. galben la fata. Nenorociera-i alta. i-a spus tatalui.N. n-am mancat-o eu! . Fiecare pruna are un sambure. Saritura de L. a zis repede: . ca samburele l-am aruncat pe fereastra. nu-i frumos deloc.Nu. Cand s-a apropiat ora pranzului. Si daca cineva nu stie cum sa le manance si inghite samburele. Tare-i mai placea cum miros si tare-ar mai fi vrut sa le guste! Tot dandu-le asa tarcoale. mama a numarat prunele si vazand ca lipseste una. Toti au izbucnit in ras. au raspuns copiii in cor. a mai spus tata.Nu.Mama a cumparat prune ca sa le dea copiilor dupa masa de pranz si le-a asezat pe o farfurie. Atunci Vania.

La acel tipat. nu stia ce sa faca: sa rada si dansul ori sa se supere? Maimuta se aseza pe prima verga a catargului.. Filipok de L.O corabie se intorcea acasa. tatal copilului. sarea. amandoi ajunsera in varful catargului. lua de pe cap palaria si incepu s-o rupa cu coltii si cu unghiile. douazeci de marinari au si sarit de pe corabie in apa. facea tot felul de lucruri comice. Avea cu el arma ca sa impuste pescarusi. Dar chiar daca n-ar fi facut nici o miscare gresita si ar fi ajuns la marginea vergii sa-si ia palaria. ramas cu capul gol. Era de ajuns sa dea gres cu un singur pas si baiatul ar fi cazut. zdrobindu-se de punte. a indreptat pusca spre el si a inceput sa strige: . incepu sa respire. Parea ca isi bate joc de baiat. scoase un suspin. si-o puse pe cap si se catara iute pe catarg. avantandu-se cu capul in jos. Era o vreme linistita. .Ori sari ori te impusc!. Tolstoi . dupa ce facuse inconjurul Pamantului. Acolo. Baiatul striga la ea si o ameninta. toti priveau si radeau de ispravile maimutei si ale baiatului. ii smulsa palaria. au inmarmurit cu totii de spaima. ca o ghiulea de tun. Catarandu-se pe franghie. si pana sa-l fi acoperit valurile. asteptand sa vada ce are sa se intample. pe gura si pe nas. Cand si-a vazut baiatul pe verga. Maimuta il intarata din nou. un copil de doisprezece ani. urcandu-se dupa ea. suindu-se si mai sus. Printre oameni se invartea o maimuta mare. asa ca nu putea ajunge la ea decat daca ar fi lasat din maini franghia si catargul. sus. dupa ce dadu afara apa. facea si mai multe ghidusii. cu mai multa indemanare si mai repede decat el. ca si cum l-ar fi innabusit ceva. Copilul insa se inciudase peste masura. Marinarii radeau in hohote. Pe punte. In cateva clipe. De la baiat si pana la capatul vergii. se uita in jos si incepu sa sovaie.N. Baiatul se inrosi. vazand ca lumea se distreaza pe socoteala ei. dar maimuta continua sa sfasie si mai rau palaria. te impusc! Baiatul se clatina. Deodata. Toti priveau in tacere. dar nu intelese. pe copil insa il cuprinsese furia si nu se lasa biruit. Peste cateva clipe. Un. se stramba la el si il arata cu degetul. In vremea asta iesi din cabina capitanul. baiatul insa. apa inghitita. erau vreo doi coti. starnind hazul tuturor.In apa! Sa sari imediat in apa! De nu. maimuta se catara mai sus. Se stramba. Toata lumea iesise pe punte. Toti incepura sa rada.. maimutarea pe oameni si. dupa care se catara chiar in varful catargului. i-ar fi fost foarte greu sa se intoarca si sa ajunga din nou la catarg. baiatul se dezmetici. unde atarna palaria. si alerga in cabina la el ca sa nu-l vada nimeni plangand. maimuta se intinse cat putu de tare si. atarna palaria la capatul ultimei vergi. ajunse intr-o clipa la prima verga. Peste vreo patruzeci de secunde – care parura tuturor nesfarsit de lungi – baiatul iesi la suprafata. dupa maimuta. Din multime. Fu dus pe corabie. insa cand au vazut ca el a lasat din mana franghia si a trecut pe verga tinandu-si cumpana cu bratele. doi… Dar nu apuca tatal sa strige ”trei” ca baiatul si sari. strambandu-se si ranjind de bucurie. . Copilul cazu in mare.Nu-mi scapi tu! striga baiatul. maimuta sari la baiatul capitanului corabiei. Cand sa apuce insa palaria. Cand capitanul vazu asta. tinandu-se de franghie cu piciorul de dinapoi. cineva nu-si putu stapani un strigat de groaza. isi lepada hainuta si se avanta pe catarg. Se desprinse de catarg si pasi pe verga.

mai intai invata. asaza-te in banca langa fratele tau. Cine te-a invatat sa citesti? Filip a prins curaj si a raspuns: . A ajuns langa scoala. L-a mangaiat pe cap si a intrebat pe copii cine-i baietelul acela. ii e frica de invatator. cand toti invata? Filipok n-a mai avut ce face si a intrat. S-a uitat la invatator si a incaput sa planga. il cunosteau. care purta un fular rosu la gat. Se tot gandeste ce sa faca. De mult vrea sa mearga la scoala. . . Scoala era plina de copii. . pleaca acasa. .Hai. a alungat cainii si s-a rastit la copil: .Nu cumva esti mut? Filipok s-a speriat asa de tare.Era odata un baietel pe care il chema Filip.Kostiuska. si am s-o rog pe maica-ta sa te lase la scoala. Fiecare spunea ceava cu glas tare. ca n-a mai putut scoate o vorba. Tare ar fi vrut Filipok sa raspunda. Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos de Petre Ispirescu . In cerdac nu era nimeni.Tu ce vrei? l-a intrebat el pe Filipok. Atunci invatatorului i s-a facut mila de el. . Filipok a incaput sa tipe.La scoala. se plimba prin mijlocul lor. fratele lui Kostiuska. iar mama s-a dus sa lucreze cu ziua. Au ramas acasa numai Filipok si bunica sus pe cuptor. Toti copiii erau dusi la scoala. sa intre in scoala. daca nu vrei sa vorbesti. ba putea sa si citeasca putin. cainii iau dat pace. Eu sunt destept si dintr-o data am priceput tot! Sunt grozav de destept! Invatatorul l-a intrerupt si a spus: .Ia sa te vad cum iti silabisesti numele? Si Filip incepu: . Filipok si-a strans cu putere caciula la piept si nu a raspuns nimic.Ei. Filipok? . dar dinauntru razbea larma copiilor.Pfe-i-pfi. Cat a mers Filipok pe ulita lui. dupa Jucika a sarit si Volciok.E Filipok.Tu de ce stai aici. pe-oc-poc. si-a sumes poalele hainei si a inceput sa fuga din rasputeri. Apoi. Tocmai atunci trece pe langa scoala o femeie cu donita in mana si-l intreaba: . pe urma a plecat la scoala. Dintr-o curte a iesit un mujic. . vor sari cainii iar la el. a sarit Jucika si a inceput sa latre. . dar spaima ii inclestase gura. iar invatatorul. si atunci a venit la scoala pe furis. Lui Filip i s-a urat sa stea singur. Pe Filipok l-a cuprins frica: “Daca invatatorul ma alunga?”. langa biserica. neastamparatule? Filipok n-a raspuns nimic. Pe-a lui n-a gasit-o si a luat una veche de-a lui taica-sau.Incotro alergi asa singur.Cine esti? Filipok tacea mai departe. el s-a apucat sa-si caute caciula.Nu te grabi cu lauda. Tata a plecat inca de dimineata la padure. Dar cum a ajuns prin dreptul curtilor straine. In pridvor si-a scos caciula si a deschis usa . Filipok a luat-o la fuga. le-i-li. dar mama lui nu-l lasa. Si cand bunica a adormit. cainii dupa el. un caine mare de tot. s-a impiedicat si a cazut. . De atunci Filipok a inceput sa mearga si el cu copiii la scoala. Dar maica-sa il intreba: . .Incotro te duci. Copiii rasera. Filip isi lua caciula si vru sa se duca si el cu ei.Bravo!a spus invatatorul.Esti mic si nu poti sa te duci! Si mama il opri acasa. Scoala era la capatul celalalt al satului. dar Filipok le stia de mai inainte. Sa se intoraca. invatatorul a inceput sa-i arate literele. Intr-o zi vazu copiii indreptandu-se spre scoala.

Se tot intorcea pe langa dansul si se tot uita pe de toate partile la el. nevoie mare. iara cand fu a pleca. vazu ca pomul inmugurise din nou. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. isi atarna tolba cu sagetile la spate. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. arcul si palosul. dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. lucru ce nu se auzise pana atunci. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. rodul crestea si seara da in parg. Cum se facu ziua. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot. Se gati de drum. trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa. deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. si ei se pusera pe lucru. colea despre ziua. se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Luase ce luase. Scoase o sageata din tolba. cand. Le dete. ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. Cum veni seara. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat. In ziua urmatoare. astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai. Fiii acestui imparat. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Si aide. si. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. Inca fiind acolo. incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea. si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. si dupa ce cazu de vro doua ori. S-a suparat imparatul. isi lua tolba cu sagetile. Pandi in ziua dintai fiul cel mare. de i se scurgeau ochii. Oarecine venea atunci si le lua. fara sa prinza de veste oamenii imparatului. si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. le puse pe o tipsie de aur. in loc de mere coapte aurii. Cand. Asa facu. Stand el acolo. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc. dara tot mai ramasese. astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Imparatul vazand merele. dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala cei apuca si cad intr-un somn adanc. Cand. o aseza la arc si. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor. infloreste. auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. Dara ramase ca iesit din minte. i se paru ca vede lucind ceva pe jos. se scuturau florile. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari. dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul navusese timp a lua toate merele. isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei.A fost odata ca niciodata etc. cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau. apoi spre seara da in parguiala. ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. intr-o zi. mai-mai era sa-si iasa din minti. Apoi. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. Cand. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. pasamite ca-i simtira gandul. iara merele nicaieri. porni la drum. falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. A doua zi nu se luminase bine de ziua. dara isi tinu firea. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi. Fiul cel mai mic asculta si tacea. Noaptea se cocea. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. A fost un imparat si o imparateasa. rase cand il auzi. si aide. vazu ca pomul inmugureste. si nu mai stiu nimic. de bucurie. caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. vazu cum infloreste pomul. culese cateva mere. se scutura florile si roadele se arata. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat. A doua zi pandi si cel mijlociu. voie. muma lui. Cand trase cu a treia. ia merele de unde nu e. dara nici el nu fu mai breaz. deci. si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Aceasta il intrista pana intr-atata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. si se duse in gradina. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. sa caza jos si sa se destepte. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur. merse cale lunga . palosul la coapsa stanga. cand somnul e mai dulce. cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi.

Spune ce slujba sa-ti fac. Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua. se aseza cu credinciosul lui la un colt de curte. Si atata larma facura. gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie.Aceasta pasare. . siti voi da pasarea cu colivia. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul. Apoi.departata. .Imi pare rau. aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. vecinul sau. lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. . si. . Cum ajunse iapa la usa grajdului. Cand puse mana pe colivie. si sari in gradina. Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau. ii mai zise: . Fat-Frumos. si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Apoi credinciosul lui puindu-se piua. apoi. strabatand desisurile padurii. prins cu mana in sac. o data tipa pasarea si. il si cunoscu. striga: . incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. puse Fat-Frumos arcul la ochi. si ma voi incumeta. unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. Indata sarira toti cu totul. si ca acum merge sa caute pe hot. Atunci imparatul ii zise: . d-aci pe coama zidului. ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa. poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea. raspunse Fat-Frumos. Ajungand la curtea imparatului vecin. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata. tipand pre limba lor. porni cu credinciosul sau si. deschizand usa. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credincios. gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Fat-Frumos. dupa datinile noastre. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san. apoi prinse a-i zice: . dandu-i un merisor frumos la vedere. carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele. iara el se urca pe dansul. luandu-si ramas bun. caci altfel era peste poate. acest merisor. cum il vazu pe Fat-Frumos. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul. dara la noi. unde i se paru a fi un loc de parleaz. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori.Tine. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. il si cunoscu. Vazand lupul una ca aceasta.De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin. cat ai zice mei. cum veni seara. Ea era alba. Fat-Frumos se urca pe dansul. cand somnul este mai dulce. Fat-Frumos. Cum se facu seara. Ca el cand venea a fura merele. ajunse la o padure deasa si stufoasa. De ai fi venit cu binele. cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. sa te uiti la el. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Pe la miez de noapte. si de aceea am venit sa pui mana pe hot. iara el aparandu-se. cum se zice. Merse pe dibuitele si in varful degetelor. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. Mai calatorind ei o bucata buna. ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. sau cu rugaciuni. si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. Si viind in gradina.Stai. si se minuna de frumusetea ei. Fat-Frumos. avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate. dara acum. cu moarte trebuie sa mori. asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. nu ma sageta. luminate imparate. pana ce ajunse in pustietate. veni cu credinciosul sau si se pitula la un colt. si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi. se vazu inconjurat de o multime de paseri. sa-mi ceri pasarea. carele si el se sculase. zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Fat-Frumos primi. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Apoi. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele. care mai mari. Cum il vazu imparatul. de aceasta intamplare. impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Indata se si gatira de aparare. ca mult bine ti-oi prinde vreodata. apoi pe zid si sari in curtea imparatului. de lumina ca soarele. pana ce ajunse la grajd. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini. sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo.Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu. vei scapa cu fata curata. care mai mici. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om. Acesta. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata.

cu totul si cu totul de aur. de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. si cracile. Pasamite lupul era nazdravan. si o pielita mai alba ca spuma laptelui. .Daca tu esti lupul care m-a furat. prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup.Ce poftesti. facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. iata ca iese Zana Craiasa din palaturi. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai. ii raspunse el. frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Si cat te-ai sterge la ochi. Apoi. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era pacolo. lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat. si spuse fiecare siritenia istoriei sale. i se muie inima si prinse un dor de dansa. pana s-o intoarce lupul. isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. Fat-Frumos. Caci era asa de frumoasa. Acesta.Lasati pe mine. Pe jos. Fat-Frumos o lua la sanatoasa si. Imparatul ii zise: . Ca sa ajunga pana la dansul. Il scoase din san. poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. Fat-Frumos ii raspunse: . Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa. si se ascunse in acel crangulet inflorit. veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. se pierdu cu firea. dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui Fat-Frumos. Pe drum. carele. p-aci. de-i batea pulpele. dara lupul ii aduse aminte ca e voinic. Fat-Frumos se incumese si. Cositele ei lungi si stufoase. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci. Fat-Frumos. clantanind din colti. porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. Acestia. p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol. si-si veni in sine. dupa ce se mai dezmeticira. duluta. Ajungand la imparatul cel cu iapa. odata se repezi. pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. care era ascuns in crang. il baga in boale. de nu mai dete cu mana de dansul. Fat-Frumos prinsese mila de ea. zise: .A mea sa fii. Zana Craiasa. se duse. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran. facu ce facu si se furisa in gradina. ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. de pare ca erau scrise. sa te tii. avea niste sprancene bine arcuite. ca treaba este ca si sfarsita. Si plecara a se intoarce de unde venisera. nene.Ce sa poftesc. Le cazuse frunza.Vrednicia ta. unii in floare si altii deschisi. lupul se dete de trei ori peste cap. Si mandre palaturi mai avea zana. a ta sa fiu. cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. cum o vazu. dara se rapusera. prinse a-i zice: . iaca. Cand . Pe drum isi aduse aminte de merisor. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele. luand pe credinciosul sau cu sine. Iara roabele. Se vorbira ei. sa-mi aduci pe Zana Craiasa. Iaca. Cand fu la usa bisericii. . Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Cum o vazu imparatul. o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure. si nu-i mai venea a o da altuia.De vei putea. Cand o vazu lupul. iaca ce mi s-a intamplat. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat. Fat-Frumos? ii zise. de nu se poate povesti. Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. de erau ca despuiati. nedespartita pana la moarte. Stand el acolo si pandind. Cum ajunse. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui FatFrumos. Avea un par. merse cu dansii.. si se facu intocmai ca Zana Craiasa. dandu-ti in dar iapa. ca sa se plimbe prin gradina. Cand fura aproape de Zana Craiasa. si ramurelele. Apoi se intelesera la cuvinte. dara se stapani. Multi imparati voise sa o fure. Acum te si rasplatesc pentru aceasta. pleca. lupul fu aci. te-a scapat si de ocara si de moarte. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? . parleo! lungi pasul lupeste. se uita la dansul si se gandi la lup.De asta iti este? Las' pe mine. puind pe Zana Craiasa calare pe iapa. Dara lupul. mare. cum vazura. insotita de douazeci si patru de roabe. deodata inghetara de frica. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. Cand lupul.

De fapt. si multumirea mea va fi pururea cu tine. schimbat in iapa sireapa. caci pe toti ii lasa in urma. Cum ajunse. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa. lupul zise lui Fat-Frumos: . venea. imparate. iapa si pe credinciosul lui.Sa traiesti. ducandu-se fiecare intr-ale sale. facura ca si la cellalt imparat. si fugi. tranti pe imparat. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos. cu colivia ei cu tot. Si or fi traind si astazi. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. Se luara la intrecere. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. toti cu totii strigara: .Iata. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si mai-marii imparatiei sale la camp. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. nene. iapa cu imparatul pe dansa. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. Apoi se despartira. si numaidecat i se dete pasarea. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. nu se mai stia de bucurie. de n-or fi murit. zacea aruncat pe raftul de sus al bibliotecii. ii iesi inainte cu mare. cu mic. vazand iapa. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. Cand fura a se desparti. fu dus la imparatul. si fugi. Fat-Frumos. Porunci. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. Cand fu la o departare buna. si de ponos si de moarte. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. Ce anume? Nu stia nici el si nu stiau nici cei patru tovarasi de discutii pe care i-a . lui ii placea sa spuna ca asteapta. carele. de asta data ti s-au implinit toate poftele. o data statu iapa. isi lua ziua buna si pleca. dupa cum i se cuvenea. ca sa-l primeasca.fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea. Lupul. caci nu vei pati bine. Si primind-o Fat-Frumos. de nu-i da picioarele de pamant. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc. pana ajunse pe Fat-Frumos. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. ci parc-ar fi zburat. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. Marul poveste Marul care mai pastra inca urma dintilor baiatului. imparatul acesta ii zise: . si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. si o rupse d-a fuga. Dupa care traira in fericire.Ai scapat. Cand il vazura ostasii.

intalnit in biblioteca: un glob pamintesc, o minge de tenis, o ascutitoare roz si un dictionar vechi si foarte voluminos. - Chiar asa, sari de la locul ei mingea de tenis, ce faci tu aici? Pe cine astepti? Si cine esti? Marul se fastaci, incepu sa tuseasca usor si simti pe loc cum se face usor maroniu. De suparare: - Pai, stiti… aaaaa… sa vedeti…eu nu… - E clar, habar n-are de nimic, spuse sfatos globul pamintesc, dupa care isi mai aranja nitelus paralelele si meridianele. Eu stiu foarte bine ca sunt un glob pamantesc foarte folositor. Pot ajuta pe oricine vrea sa cunoasca planeta pe care locuieste. Ii arat muntii maro, apele albastre, campiile si dealurile cat se poate de verzi. Sa nu mai punem la socoteala orasele, tarile si continentele: pe toate le stiu si le cunosc ca pe propriilemi buzunare… asta-i rostul meu! Marul nostru il asculta cu atentie pe glob, dupa care ofta plin de mai multa suparare si necaz. Care-o fi rostul meu pe pamant? se intreba el. De ce ma aflu aici, in camera baiatului care a muscat o data din mine si m-a abandonat pe etajera? Nu mai inteleg nimic! De undeva din dreapta bibliotecii, se auzi un scartait usor si toti isi intoarsera privirea intr-acolo. Era nimeni alta decat ascutitoarea cea roz care isi lustruia lama. - Ce va uitati asa la mine? se ratoi ea. Ce, n-ati mai vazut niciodata o ascutitoare care sa se pregateasca de munca? Eu nu stau degeaba, ca altii – si privi inspre mar, care, rusinat, pleca ochii in jos. Eu muncesc, nu gluma. Rostul meu pe lume este sa ascut creioane: grafit, colorate, cu radiera sau fara. Trebuie sa am grija sa le fac varfurile ascutite asa ca… varful muntilor despre care ne vorbea globul pamantesc. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate

sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. In camera se lasa o liniste apasatoare. Trei perechi de ochi il priveau pe mar: un glob pamantesc, o minge de tenis si o ascutitoare roz. Nimeni nu stia care este rostul lui pe lumea asta, nimeni nu putea sa-si dea seama ce stie el sa faca… Deodata, usa camerei se dadu la o parte si in camera intra baietelul. Se duse la birou, scoase de-acolo un creion grafit pe care il ascuti rapid cu ascutitoarea cea roz. Cu ajutorul globului pamantesc isi facu tema la geografie, iar din dictionar afla ce inseamna cuvantul “axa”. Treaba fiind gata si bine facuta, baiatul nostru insfaca mingea de tenis de pe raftul bibliotecii si dadu sa iasa pe usa, cand brusc se opri, se intoarse din drum si fara nici cea mai mica vorbulita lua cu grija marul de pe etajera si musca cu pofta din el pana-l dadu gata. ……………………………………………………………………………………… Peste cativa ani, mai multi la numar, usa aceleasi incaperi se deschise si, in cadrul ei, aparu un tanar inalt si frumos, care purta in mana o servieta doldora de caiete, carti, si cateva harti facute sul… - Sttt… se auzi de undeva de pe raftul biblioteciii. A venit profesorul de geografie! Sa-l lasam sa studieze in liniste. Vorbea acelasi glob pamantesc sfatos, prietenul ascutitoarei roz, al mingii de tenis guralive si al batranului dictionar. Patru prieteni, care au aflat in timp rostul unui mar rosu, din care, odinioara, un copil muscase o singura data si-l lasase apoi pe etajera de sus a bibliotecii. Era cat se poate de simplu: stiuse sa faca dintr-un copil, un om mare.

Pestisorul de Aur
poveste A fost o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neangrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar

pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic. Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou caleintoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii.

in care sa domneasca pacea si impacarea. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. l-a inchis in grea temnita. zabrelita. cantecul fecioarelor. cum era si mai inainte. pasari in padurea muta isi uitasera ciripitul. l-a pandit un zmeu pradalnic si rapindu-l dintre oameni. surorile. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. nestatornica si nemultumita. hainului. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. se simti cu sufletul impacat. Si l-au petrecut saracii pamantenii-ndurerati: tatii. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. rasetul copiilor se topira-n jale mare. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. prea demult. Lumea toata se-ntristase.Avea o ultima rugaminte. pornita din suflet. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. purpurie. Cand vazu vechea lor casuta. ferecata. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. Nimeni nu-ndraznea sa-nfrunte zmeul groazanic si-nrait. cand soarele cu mandru chip de tanar cobora la hora-n sat. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. la vreo sarbatoare mare printre fete si flacai. inauntru isi gasi nevasta. S-a aflat printre tineri un voinic si a pornit sa salveze soarele pentru lume si pamant din temnita zmeului. plina de griji. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. Nu mai era nici urma de palat. Disparuse si mantia imparateasca. asa cum fusesera obisnuiti. cu peretii scorojiti. . raului. Duceau o viata grea. murmurul izvoarelor. mamele. Ci rabdarea margini are. Martisorul legenda populara romaneasca Demult.

pana ce gasi castelul groaznicului zmeu. Din tata in fiu se chinuiau si se intrebau cand vor avea si ei parte de apa pe saturate. e culoarea sangelui voinicului neanfricat. acela poate avea cata apa vrea. Pan-la urma tot voinicul nostru se dovedi. Baiatul s-a hotarat sa mearga la Muntele Kuantung.martisori de primavara –si ii daruiesc flacailor pe care-i indragesc. Se izbeau cu necrutare. Si topindu-se zapada. In acel sat traia si flacaul Si Liang care de mic ii auzise pe batrani vorbind de apa vietii ce poate fi gasita fie sub forma de iarba. albe flori in loc rasareau. A mers vara. tare se tinea si voinicul.prietenii si fratii si i-au dat puterea lor. Pornira lupta crancena pe viata si pe moarte intre ei. dar el n-a ajuns sa vada primavara. soarele ni la salvat. Dar de atunci fetele. se trezeau din amortire. curatenia de ghiocel gingas si fraged – prima floare-n primavara. Gingasia-si clatinara in petale ghioceii. bratele si umerii. desi o ducem greu prin aceste locuri. imprastiind sudori de sange prin zapada cristalina. sa caute. impletesc doi ciucurasi: unul alb si altul rosu. Cel mai de pe urma picur de putere si de sange din al tanarului brat s-a prelins in luna martie-n cea dintai zi. A reanviat natura. Plini de rani le erau piepturile. fie sub forma de radacina a vietii cu floare verde. suntem totusi linistiti. exista un munte. vestitorii primaverii. Sangele din rani in picuri i s-a scurs cald in zapada. toamna-ntreaga. Adu-ti si tu nevasta si ramai in casa ta. Auzind vecinii ca Si Liang vrea sa plece au incercat sa-l induplece sa ramana zicandu-i: . sa-l ajute-n drumul greu. Acel alb simbolizeaza fericirea. in amintirea faptei lui de voinicie. si hainul zmeu in moarte se topi. iar muntele era golas. fie sub forma de pom. iarna aspra a tot mers. Tare era zmeul. se prabusi. Si-a inchis ochii tanarul. Arborele de ceai verde poveste chinezeasca Cu mult timp inainte. Si din aceasta pricina florile se ofileau si iarba se usca. Si Liang a raspuns: . Oamenilor care locuiau la poalele muntelui nu le ajungea apa nici sa-si potoleasca setea. Cine are norocul sa gaseasca apa vietii.Si Liang. il elibera pe mandrul soare si-l salta pe cer curat. sanatatea. oamenii s-au bucurat. care s-a luptat cu zmeul. un munte pe care nu curgea nici un izvor. Sfaramand peretii negri ai temnitei ferecate. Acel rosu inseamna dragoste pentru tot ce e frumos.

Daca vrei. florile s-au ofilit. altii ca va trebui sa treaca peste zeci de munti. A patruns atat de adanc in inima padurii incat pentru a gasi drumul inapoi la coliba a crestat semne pe scoarta copacilor. Viscolul a tinut cateva zile. In mijloc statea culcata o vulpe cu blana rosie ca focul. dar n-a dat de apa vietii. s-o intrebe de izvorul apei vietii. acolo de unde sunt eu oamenii o duc foarte greu. se termina cu mine. baiatul-vulpe i-a iesit inainte. S-a aplecat.Fratioare. Stelele au inceput sa se rareasca. Si Liang a varat mana in apa Si a gustato. Cand a iesit baiatul din coliba a ramas uimit vazand ca nu departe de coliba lui. Dupa putin timp. Cand a ajuns in fata ei.Frate. Atunci a inteles ca vulpea era beata. A smuls fiecare fir de iarba. Si Liang a petrecut baiatul pana la usa si acesta s-a facut nevazut. ci doar o privea. s-a prefacut intr-un flacau mandru care s-a ridicat de jos si a spus: . Iarba sa uscat. Mergand pe potecuta. Am baut cam mult si am cazut. sa te temi ca stai pe loc. a dat de niste colibe de iarba. iarba era asa de mare Si de frageda ca-ti era mila s-o calci cu piciorul. A mers. Pana la el venea un miros puternic de bautura. a sapat la radacina fiecarei flori. Ma duc sa-mi incerc norocul. Si Liang a spus: . unde as putea gasi o barca sa trec raul? Iar fata a raspuns: .Frate. dar nimic nu l-a oprit din hotararea sa. Si a plecat. a aparut soarele. a ridicat-o si a simtit cum tot corpul i se incalzeste de parca ar fi imbratisat o soba. Si s-a inaltat pana la stele Si frunza a inceput sa clipeasca intocmai ca o stea.Surioara. esti un om asa de bun! Am o verisoara. Atunci. Zambind. A pornit pe malul apei Si nu departe a dat de o potecuta. baiatul a continuat: . Se apropia iarna. a deschis ochii. Apa era dulce ca mierea. A mai ramas cateva zile in padure. dar Si Liang cauta mereu si nici nu se gandea sa se intoarca fara apa vietii. zapada se topise si ieseau aburi. Cine ar vrea sa mearga cu mine la saracia noastra? Razand. Atunci baiatul s-a gandit ca acolo unde este apa asa de buna. sa ma cauti in Tibet. a mers zile nenumarate Si intr-o seara a ajuns la malul unei ape adanci de nu i se vedea fundul. Dupa ce s-a mai socotit a ajuns la hotararea ca mai bine se duce in Tibet. cresti! Si frunzele lotusului au inceput sa se intinda.Nu ma tem de zilele grele si nici nu ma gandesc sa parasesc pentru totdeauna aceste locuri. vulpea s-a trezit. Cum a ajuns Si Liang langa sat. bine ca te-am intalnit pe tine care ai avut mila si nu mi-ai luat viata. Vazand minunea asta. vantul a incetat si. poti sa vii sa te odihnesti in coliba mea. A dus vulpea in coliba si se gandea ca i-ar prinde bine asa o blanita.Nu te necaji. dar nu era chip.. A hotarat sa ramana in acele locuri. Acest munte era acoperit de paduri nesfarsite. Baiatul. Baiatul s-a bucurat. In fata unei colibe. Am auzit ca pe Muntele Kuantung s-ar gasi apa vietii. fata s-a ridicat. acesta a spus: . n-a scos o vorba. uimit de frumusetea ei. Langa munte se afla un sat. Fata a mai repetat: Cresti. i-a aruncat o privire. la Muntele Cornului. urca! Baiatul se cam codea vazand cat de frageda e frunza de lotus.Daca vei avea necazuri. S-au starnit vanturile si a inceput sa cada zapada. Proverbul spune: „Sa nu te temi ca mergi prea incet. zicand: . baiatul ar fi vrut sa se intoarca la fata. Pe drum.Frate. baiatul Si-a zis: „Oare am ajuns la Muntele Cornului?" Si s-a indreptat intr-acolo. stiam ca ai sa vii astazi. vazand cat de bland e flacaul. Apoi s-a aplecat deasupra apei Si a zis: Cresti. deodata. numai sa nu uiti sa iei cu tine pe cine iti va da barca. fata l-a imbiat: . . Si-a facut o coliba din crengi de copaci in apropierea raului si a inceput sa caute. unii ii spuneau ca va trebui sa treaca peste mii de ape. pe loc.Poftim in casa! De-abia atunci a indraznit Si el sa spuna: . Daca as fi dat peste altcineva. Apoi fata i-a zis: Acum." Si Liang a mers zile in sir pana cand a ajuns la Muntele Kuantung. apoi si-a vazut de treaba. n-o vrei de nevasta? Si Liang a refuzat: . Acest munte semana cu cornul unei vaci. o tanara statea aplecata si semana ceva. copacii se inaltau pana la cer si erau asa de desi ca nu puteai sa vezi lumina zilei. dar n-a fost chip sa gaseasca ceea ce cauta. pe un petic de pamant. cresti! Si din apa s-a ridicat un lujer de lotus care a inceput sa se inalte. dar nu s-a indurat s-o omoare. Peste tot se asezase zapada. iar frunza de lotus stralucea ca o matase si s-a lasat incet langa un munte. dar cum a pus piciorul pe ea a simtit cum se ridica in vazduh. Desi i se parea foarte ciudat. In mijlocul acestei paduri susura un izvor cu apa limpede. s-o gasi un mijloc sa treci apa si sa ajungi acolo unde ai pornit. inainte de a pleca. s-a scuturat si. A doua zi. Eu sunt din Tibet si am venit pe Muntele Kuantung sa-mi vad prietenii. acolo trebuie sa fie si apa vietii.

unde au intalnit o fecioara de 17--18 ani. tare de mult. dar sa mergem intai s-o vedem pe verisoara mea. In luna februarie. cand vantul de miazanoapte mai sufla cu putere. Si Liang l-a rugat: . Acestea sunt doua versuri cantate adesea de pastorii de pe muntele Tin. Flacaul l-a dus pe Si Liang la un izvor cu apa cristalina in mijlocul careia crestea un pomisor de ceai verde. la poalele muntelui Tin se afla un satulet in care traiau trei copii. coboara. si a zis: . in bataia vantului. cand sufla vantul pe muntele Tin? Bujorul de munte infloreste pe muntele Tin in luna februarie. Si l-a luat pe Si Liang de mana. frumoasa ca o zana. Si Liang a infipt ramurica pe munte si cum a infipt-o au inceput sa susure apele. iar in cealalta o floare cu petalele rosii ca focul. dar ai grija sa nu te imbeti si sa cazi iarasi pe nu stiu unde. pe acele locuri n-a mai lipsit apa si in scurt timp muntele s-a acoperit de verdeata. si intr-o clipita a ajuns la coliba fetei care-i astepta impodobita de toata frumusetea. iar acesta s-a pomenit intr-o caleasca frumoasa care a pornit ca vantul pe deasupra muntilor si apelor. Razand. zorind catre satul baiatului. baiatul i-a amintit: . acum arata-mi cum sa ajung mai degraba acasa. catarandu-se de pe o creasta pe alta. cei trei copii au urcat pe munte si. In seara aceea au petrecut toti trei. De jur-imprejur erau numai stanci si apa izvorului se prelingea printre ele. Bujorul de munte poveste chinezeasca Ce floare infloreste in luna februarie. intr-o mana tinea un evantai din frunza de banan. iar iarba abia incepuse sa incolteasca. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci trainici cum nu s-au mai vazut.Totul este pregatit. Si Liang n-a mai avut stare. iar a doua zi mirii s-au urcat pe frunza de lotus si s-au inaltat printre stele. Baiatul a strigat: . ai pregatit bautura de nunta? .Fratioare. De atunci. Bujorul de munte are o poveste foarte veche. flacaul s-a inapoiat si a zis: .Nu-ti face griji pentru atata lucru. asa cum poarta zanele.Nu cumva s-o uiti pe cea care ti-a dat barca! Aceste vorbe l-au pus pe Si Liang in mare incurcatura.Totul este pregatit.Zana surioara. mancarea cea mai gustoasa.Oriunde vei infige aceasta ramurica. Fata era inconjurata de un cerc rosu stralucitor. Cei trei copii s-au bucurat cand au vazut zana si cel mai mare a spus: . Iar baiatul i-a raspuns: . acolo va izvori apa.Fratioare. In culmea bucuriei. gandindu-se la uscaciunea si la saracia de pe muntele sau.Baiatul l-a dus pe Si Liang acasa. Acesta s-a aplecat si a rupt o ramura din copacelul de ceai zicand: . Ajungand acasa. a raspuns fata. Vazand cata apa si cata verdeata se afla pe acest munte. eu am venit pe aceste meleaguri sa caut apa vietii. te-am adus la verisoara mea de care ti-am pomenit! Verisoara. De mult. unde parintii acestuia l-au intampinat cu cuvintele cele mai calde. Dupa putin timp. au ajuns pe culmea cea mai inalta.Fratioare. cand zapada inca nu se topise pe munte. iar oamenii traiau fericiti. . i-au dat hainele cele mai alese.

Zana surioara. In fiecare an. Daca nu ma crezi. De unde sa aiba el o camila de aur? Din fericire. acasa. A inceput baiatul cel mare: Intr-o zi. a spus: . peri care fac pere galbene ca aurul. Spune si tu. ca cel de-ai doilea copil a inceput sa povesteasca: Fratelui meu ii place foarte mult sa planteze pomi. acela va primi floarea. fratioare. si aceasta. la jumatatea drumului au. ca acasa nu avem decat un magar. bani sa-i intorci cu lopata. ce sa ma fac? Cel cu mantia verde i-a raspuns razand: . cei doi invatacei s-au mirat si au inceput sa-l maguleasca. si orez de-mi putrezeste in hambare.Sarantocule. Frate-meu. intalnit-o pe cumnata-mea care urca muntele dupa radacini de leac. ascultati cu bagare de seama intamplarile de mai jos. l-a intalnit pe Uang Mincinosul care i-a spus: . iar celalalt eu o mantie de brocart rosu. a spus: . i-a luat cu el si pe drum se tot gandea c-a scapat niste vorbe nesabuite si acum ce se va face. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci usori ca fulgul. vita de vie. Invataceii n-au mai zis nimic si au plecat. Frate-meu s-a imbunat de indata si a izbucnit in ras.Pe cine injurati voi? Cei doi invatacei au raspuns intr-un glas: . Dar nici n-a apucat sa termine bine. Si-a pus mainile in solduri si a zis: . mirata. auzind cum cei doi se intrec cu minciunile.Te prinzi cu mine? . Cel de-ai treilea copil a spus: . cumnata-mea a inteles. de aia sunt acum aici.Asa amarat cum ma credeti. Imparatul a dat ordin sa i se aduca o asemenea rochie si a cazut beleaua pe capul meu.Ne ducem la voi acasa sa vedem camila de aur! Uitandu-se la frate-meu. fructele leaga rod de se indoaie crengile. ca mi-a poruncit imparatul sa-i fac o pufoaica vatuita cu 50 de kilograme de puf de broasca. a izbucnit in ras. Zana le-a raspuns pe indelete la toti: .Unde duci oamenii acestia? Luand-o inaintea lui frate-meu. Frate-meu n-a avut incotro. Zi si tu.Asta e usor pentru ca totusi mustele au aripioare. Si sa vezi de ce: imparatesei i s-a urat sa tot poarte haine de matase si i-a trecut prin gand sa-si faca o rochie din aripioare de musca. pruni. dar sa stiti ca am o camila de aur pe care o hranesc in fiecare zi cu iarba proaspata. Intr-o zi. a intrebat: . dar nu-mi sunt de nici un folos.Cumnata mea e cea mai isteata.Pe tine. Ce sa ma fac eu. are broasca puf? Am acasa lazi cu aur si argint. Cei doi invatacei s-au suparat foc si au inceput sa-l injure: . invataceii au raspuns intr-un glas: .Care dintre voi imi va povesti o intamplare din care sa se vada cat de isteata este cumnata lui. cumnata-ta e o femeie desteapta. frate-meu a cules struguri si s-a dus la targ sa-i vanda. Cel mai mare dintre copii s-a repezit: .Zana surioara. nu meriti sa asculti ce discutam noi. Dar nici frate-meu nu s-a lasat mai prejos.Ce pacat. asa ca a sadit o adevarata livada in fata casei: ciresi. iti voi povesti o intamplare de-a ei. Fratele meu era curios sa stie ce discuta ei asa de infierbantati. S-a oprit si a auzit cum cel cu mantie verde zicea: . bunica lui tocmai a incalecat pe camila si a plecat sa faca o vizita in satul vecin. Zana a ascultat pana la sfarsit si l-a laudat: . da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci cu fiori pe margine.Cel de-ai doilea copil. meri. Daca vreti sa stiti care din cele trei cumnate era cea mai isteata.Intr-adevar.Am. La fel au spus si cel de-ai doilea si cel de-al treilea copil. apoi. fratele meu s-a dus pe munte sa coseasca iarba si a intalnit doi invatacei care vorbeau si gesticulau cu aprindere: unul era imbracat cu o mantie de brocart verde. Auzindu-l. Dupa ce i-a vandut. razand. Cu toate astea sunt foc de suparat. Invataceii nu l-au lasat pana nu le-a fagaduit sa-i duca sa le arate camila de aur. amaratule de cosas! Frate-meu a izbucnit: .

. dar frate-meu parca uitase de prinsoare. Nu trebuie sa te indoiesti de cele auzite si tu te-ai indoit. cumnata-mea si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cu el si a zis: . iti dau pamantul. imi dai livada. ca al treilea baiat a inceput sa povesteasca: Eu am o cumnata.Nici pe putere. Daca pierzi.N-ai cum sa-l gasesti. Frate-meu s-a gandit ca n-o sa se indoiasca de nimic din ce va spune Uang Mincinosul si asa s-a prins cu el.Floare frumoasa de la poarta! Floare frumoasa de la poarta!" Cumnata-mea s-a uitat in sus si a vazut un vultur care s-a rotit de cateva ori in vazduh. dar gandul ii era numai la Uang Mincinosul.Azi-noapte a batut din nou vantul. . sora-mea. nici pe iscusinta. frate-meu s-a aprins: .. ai pierdut.Deschide indata poarta sa vad daca e adevarat. tu sa spui ca ametesti. de alta. lasandu-i in fund o mica gaura pe care a umplut-o cu boabe de grau. dupa masa vin sa-mi dai livada. Cumnata-mea l-a chemat la masa. Uang Mincinosul i-a raspuns: . au auzit dintr-o data. Uang Mincinosul. Dupa putin timp. Apoi a aruncat un fir rosu si un inel de aur si a zburat. Uang Mincinosul a adus din nou vorba de vant: . Intr-o primavara. fiindca dupa ce a venit acasa s-a lovit de o musca si a murit. a incuiat poarta si din curte i-a spus: . Si a batut asa de tare ca a dus fantana din rasaritul satului in apusul satului. asa.Sotii nu trebuie sa-si ascunda nimic unul altuia. Vazand ca frate-meu nu spune nimic. a spus frate-meu.si o sora.Nu ma prind.Si pentru atata lucru esti suparat si nu mananci? Ia si mananca si te odihneste. intrat in casa. . Tu de ce te ascunzi de mine? Frate-meu a oftat. eu trebuie sa ma insor cu fecioara din casa voastra". dar el n-a venit. apoi a cautat un petic de panza si a facut din el o punguta. Auzind intamplarea.Inseamna ca n-ai curaj. de vrei sau de nu vrei.Ieri-seara a batut vantul asa de tare ca a mutat moara de piatra dintr-un capat in celalalt al satului.Imi vine ameteala in careta. Dar. Uang Mincinosul l-a batut pe umar si a zis: . Nu cumva sa uiti ce ti-am spus! Seara a venit in curtea noastra o careta impodobita din care a coborat un tanar invatat. Cumnata-mea a inceput sa rada si i-a zis: . iar cumnata-mea a inteles ca acesta era un zgripturoi. Si tu la fel. zana l-a laudat: . zicandu-i: . curte. care stateau la poarta si crosetau. Nu cred ca o musca poate omori un om.. din vazduh. iar cand vine Uang Mincinosul lasa-i pe mana mea. daca te va pofti in caleasca. Cumnatamea s-a gandit ce s-a gandit. Amintindu-si de sfatul cumnata-mii. ai pierdut. Frate-meu a mancat si s-a dus sa se culce. Cum a intrat pe strada noastra. a sters-o in graba. Cumnata-mea s-a asezat la poarta cu lucrul in mana. cu fata alba. Uite cum facem: eu am sa spun o intamplare si.Ai pierdut. cum a pierdut si cum dupa masa va veni acesta sa ia livada. Frate-meu s-a intors acasa cu cosul gol si cum a. .Pe ce ne prindem: pe putere sau pe iscusinta? . Vorbind de una. Dupa putin timp a venit Uang Mincinosul. daca te indoiesti. Sora-mea s-a speriat si a inceput sa planga.Vorbesti prostii! Oare poate sa miste vantul fantana? a raspuns frate-meu si de-abia dupa aceea si-a amintit de prinsoare.Tu livada. pamantul meu roditor. iar eu. frate-meu a sarit de pe kang si a spus: . Uang Mincinosul l-a starnit: . cum a cazut pe ganduri. cumnata-mea si sora-mea. Uang Mincinosul a inceput: .Baiete. Dar n-a apucat sa termine ce avea de spus. apoi i-a povestit in amanuntime cum a facut prinsoare cu Uang Mincinosul. Uang Mincinosul s-a infuriat si a strigat: . l-a strigat pe frate-meu.Surioara. Daca te va pofti sa te asezi in careta.Ce punem la bataie? a intrebat frate-meu.Cumnata ta intr-adevar e o femeie desteapta. vulturul s-a inapoiat si a spus din nou: „Cumnata harnica. Razand. Uang Mincinosul a continuat sa insire verzi si uscate. pe cineva zicand: . Auzindu-l. Uang Mincinosul s-a rosit pana in varful urechilor de necaz ca s-a lasat pacalit de o femeie si de teama ca frate-meu ii va cere pamantul. daca castigi. Atunci cumnata-mea a intrat in. in seara asta va veni sa te peteasca zgripturoiul. apoi a zburat catre munti. inecandu-se de plans a spus. Apoi i-a dat-o sora-mii s-o poarte cu ea. . imbracat cu o mantie rosie. Dintr-o privire.Ma prind numai in necazul tau. sa spui ca te zdruncina.

lunga de vreo 10 geanguri. in luna februarie.Mergand pe drumul verde. caci el era. Cumnata-mea a cercetat cu privirea pestera si a dat cu ochii de un borcan mare cu miere. plangand si mai tare. cumnata-mea a spus: . E luna februarie si trebuie sa infloreasca florile. urma. Apoi si-a miscat evantaiul si tot muntele s-a inrosit de atatea flori care straluceau de-ti luau ochii. Si deodata. Localnicii au numit aceste flori Bujori de Munte. asta e pedeapsa pe care ti-am pregatit-o! Apoi a luat-o pe sora-mea de mana si sau intors acasa. Auzind si ultima poveste. Si-a cules fiecare cate un buchet si au plecat bucurosi acasa. Vazand aceasta. si-n crapaturile stancilor. . pe cap i-au crescut coarne. Si pe unde a trecut el nu a ramas nici o . dar n-a mai putut iesi. Cumnata-mea s-a luat dupa brazda de grau si trecand peste vai si dealuri a ajuns in fata unui zid de piatra din care se facea o pestera care era astupata la gura cu un bolovan. Nu vrei sa-mi arati si mie ce poti? Zgripturoiul s-a umflat si mai mult in pene si pe loc s-a invoit. Cumnata-mea a zis cu voce tare: .Asa e! N-are de ce sa-i para rau ca s-a maritat cu mine. bolovanul s-a miscat si in fata ei a aparut zgripturoiul. ii iesea afara. zgripturoiule. vad ca poti sa te prefaci numai in animale mari. Cand a vazut-o pe cumnata-mea. bazaind. plin de sine a inceput sa rada: . a zis: . N-ai putea sa te prefaci intr-o musca si sa intri in borcan sa mananci miere? Nici n-a terminat bine de spus. A batut vantul de la rasarit si de la apus si boabele s-au imprastiat si s-au amestecat. cand zapada inca nu s-a topit. Zgripturoiul. iar ochi au inceput sa-i straluceasca de parca erau niste lampioane.Surioara. Incepand de atunci. borcanul asta e plin cu miere. Cumnata-mea i-a luat vorba din gura: . peste tot erau numai flori rosii si proaspete. Sora-mea. faina ai. pe muntele Tin florile infloresc colorand cu roseata lor stancile si apa din izvoare. N-a terminat bine. Atunci pe loc. am venit pana in inima muntelui sa-mi caut cumnata. pe corp par.Pe muntele Tin sunt multe femei destepte. a batut din palme si indata a aparut o caleasca impodobita.Am auzit ca ai puteri foarte mari.Cumnate. S-a miscat o data si s-a prefacut intr-un tigru fioros. si-a facut un plan si i-a zis sora-mii: . cumnata-mea a intrat in pestera. avea capul in pestera si coada. Roua le-a inmuiat si ploaia le-a udat si boabele au incoltit si au inceput sa creasca. in afara boabelor care cazusera una cate una din saculet. Cumnata-mea i-a strigat: .Zgripturoiule. si-n padurea de brazi. in fiecare an. sora-mea a inceput sa planga.Caleasca ma zdruncina.O sa te duc in spate. zana s-a bucurat si a spus: . Cei trei copii s-au minunat vazand atatea flori si pe crengile uscate. de ce plangi? Vad ca nu-ti lipseste nimic: orez ai. Atunci zgripturoiul a spus: . Tigrul si-a miscat capul si s-a prefacut intr-un leu amenintator. Cumnata-mea s-a repezit si a pus capacul la borcan.A venit cumnata-mea! Da la o parte bolovanul din gura pesterii! Dupa putin timp. copacii inca n-au inmugurit. leul s-a prefacut intr-un sarpe gros cat un butoi. Musca a inceput sa se zbata in miere.Atunci zgripturoiul. a intrat in borcanul cu miere. A luat-o in spate pe sora-mea si ca o furtuna a plecat ou ea. Facandu-si curaj. ca sarpele s-a prefacut intr-o musca verde care. ca din pestera a auzit vocea sora-mii: . Cat ai clipi din ochi.

Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. caci afara era un lup mare si flamind. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: . Noaptea." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. care facea piatra de construit. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. La un moment dat al doilea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. Desi erau inca purcelusi. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. a auzit un zgomot afara."Eu ma opresc aici. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. iar purcelusul. i-a spus fratelui lui: . Finul a zburat in toate partile."Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici.Cei trei purcelusi de Van Gool Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. .

cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. In mijlocul piticilor se afla un batran. care se deslusea din ce in ce mai mult. ajunsera la o colina. Si mergand ei asa. Dar casuta nu s-a darimat. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. lemnele au zburat in toate partile. iar cind a ajuns jos.A doua seara. urlind de durere. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. stiindu-se in siguranta de acum incolo. invartindu-se in cerc. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. au construit o alta casa mai mare. si a treia oara. cantau cu totii o melodie tare duioasa. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. au pus pe foc un ceaun mare. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. intr-o seara. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. plin cu apa. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. de unde nu s-a mai intors niciodata. Cum era indraznet din fire. Pasamite. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. La un moment dat. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. Lupul a incercat si a doua. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. casuta a continuat sa ramina neclintita. dar tot degeaba. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. Intre timp insa. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. sa se prinda in hora. Si-n timp ce jucau de mama focului. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. apa era fierbinte. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. cu peretii din piatra. imbiindu-i la randu-le. purta un vesmant. Lupul. Si pe colina aceasta. . a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Si-n curand. Seara urmatoare. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. au auzit zgomot afara. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. Purcelusii. care-i atarna pana la glezne. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. Cind lupul s-a catarat pe cos.

Si oricat de mult cauta. ca sasi mai bucure ochii cu stralucirea lui. trebui sa-si acopere capul cu o caciula. batranelul ii batu pe umar. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. Si ce crezi.. De amar. ca li se facu la amandoi inima. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii.Un hraparet. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: ...Eu sunt multumit cu ce am. Dupa ce-i sluti astfel. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. giuvaergiul ii propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. incepu sa se jeleasca amarnic. Croitorasul se tinu de cuvant.se mangaie el . culcandu-se. se acoperi cu haina.. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. Cum era lacom de avere. ii afla pe toti acolo. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. dar vezi ca giuvaergiul. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. ca se lasase frigul. odata ramase incremenit de spaima. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. dar nu prea mult. Cei doi calatori. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul. Si pe data cantecul amuti.. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. amandoi se culcara.. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. Dar parca era multumit !. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. care se indura deai sa-i lase in grajd. Si-o sa impartim averea frateste. le mai veni inima la loc. de cum deschise ochii. cu cea mai mare iuteala. celor doi. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si. Giuvaergiul doar atata astepta. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. nu le veni sa-si creada ochilor. La tipetele lui. de mahnit ce era. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. . si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. Vezi insa ca din pricina oboselii. Acu' erau oameni avuti. Si cum ramasese chelbos. se scula sa-si cerceteze buzunarele. invelindu-se cu toale. jucand de mama focului si cantand.. Si ce crezi. arunca o privire inspre cei doi straini. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte. nu gasi decat tot carbuni.Cat ai clipi. In zori. Peste putin o sa ajung mester. si-o sa ma insor cu aleasa inimii. si cand o scoasera. gasira adapost la un gospodar. daca vazura asta. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. Si cand fu de ajuns de ascutit. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. Dar ca sa-i faca pe plac. amandoi il ascultara. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. ca in loc de carbuni era plina de aur !. cat un purice. In acest timp. ca picau de somn. Si la fel pati si croitorul. ca sa nu i se vada betesugul asta. Apoi plecara mai departe. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat. si-o porni la drum catre colina piticilor. cand s-o intuneca. si la fel si barbia. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. si cand ajunsera in vale. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. parul de pe cap si barba le crescusera la loc.ca tot mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !... "Nu-i mare paguba . sa vada ce-i supara. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. Si mai inainte de a adormi. din belsug. La ce m-as lacomi ? ... . Si facandu-si culcusul peun maldar de paie... si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. Si ca si in noaptea trecuta. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. Catre seara. Bagara ei mana in buzunar.... care din fire era mai hraparet. facand sarituri de doi coti. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. Mersera ei ce mersera.

izvoare cristaline. Vorbeau toate satele din jur de bunatatea lui. intro noapte. Batranii spun ca pe vremuri pe Muntele Pesterii Vrajite erau numai pietre goale: nu crestea nici o radacina de copac. Oamenii care locuiau acolo. pe creasta muntelui a rasarit un piersic. se innegrise de-i sclipea obrazul. Si tot in noaptea aceea i-au dat frunzele si a inflorit. Pe atunci s-a oplosit pe munte un flacaias strain de acele locuri. puiul de piersic a crescut de sa nu-l recunosti. dar micul piersic ramanea bine implantat si crestea de-ti era mai mare dragul. toti spargatori de pietre. Intr-o zi. desi nu adia nici o boare de vant si crengile erau nemiscate. nici un fir de iarba. Nimeni nu stia de unde venise si cum il cheama. erau saraci lipiti pamantului. nu se stie cand s-a intamplat. Tot spargand piatra in bataia vantului si-n arsita soarelui. Era bun la inima feciorul si tare aratos si priceput. Uang cel Negru trecea pe langa puiul de piersic. trecand pe langa piersic. De cate ori urca muntele sa sparga piatra. Uang cel Negru era primul care-i venea in ajutor. Dimineata.Gradina Zeitei de Jad poveste chinezeasca Gradina Zeitei de Jad se afla pe coasta Muntelui Pestera Vrajita. De fapt. Bateau ploile si vantul. Nu era insurat si nu stransese un ban in viata lui. apele din munte carau cu ele pietrisul. Cand se afla cineva la ananghie. De aceea oamenii ii spuneau Uang cel Negru. dar visul lor ramanea numai vis. Gradina Zeitei de Jad nu este decat un delusor. baiatul a simtit cum se scutura peste el boabele de roua de pe frunzele pomului. sudoarea le curgea in ochi. vantul si caldura ii parjoleau. Seara a trecut din nou pe sub piersic si . Pe neasteptate. buzele li se uscau si crapau. Visau pomi incarcati cu fructe.

A deschis ochii si a vazut ca dormea la umbra unui pom. i se parea ca merge mai repede decat ceilalti. Uang s-a pomenit iarasi inconjurat de flacaii care spargeau piatra. plecand la lucru. fata zeitei s-a imbujorat si mai mult.Am venit sa te rog sa-mi carpesti camasa. s-au terminat de mult piersicile. dar fata s-a facut nevazuta. . L-a scuturat cu putere. Seara s-a intors acasa si n-a dormit toata noaptea gandindu-se la Zeita de Jad. a auzit vocea unei femei: . Si. dar ea s-a oprit din ras si i-a facut semn s-o manance. Culca-te putin. Avea fata ca o floare de piersic inflorit si-i zambea. Uang cel Negru se simtea in al noualea cer. Azi asa. A rasarit soarele si baietii care treceau la lucru l-au vazut dormind sub piersic si. Dupa planuri. ca un facut. cand soarele pripeste mai tare si pietrele se incinsesera ca focul. La vreo 20 de li (Li .atunci florile au inceput sa-l ninga cu petalele lor. dar n-a gasit un raspuns la intrebarea ce-l framanta si. Alta data. desi stia ca nu venise pentru asta. Rosindu-se. Fata a luat o ramura de piersic si a scuturat-o si Uang s-a pomenit. S-a dus la locul lui si s-a apucat de spart piatra. S-a uitat mult la pom. Crengile si frunzele pomului se stransera una in alta ca o umbrela deasupra-i. Unii se uitau mirati. trecand pe acolo. Si a plecat la piersic. baiatul s-a simtit asa de racorit de parca fusese la scaldat. dar acesta era bine infipt in pamant. fata a spus: . Dar. Mirosul piersicilor il ametea cu parfumul lor. ceilalti flacai au inceput sa faca glume pe seama lui: . Uang cel Negru se ducea in fiecare zi sub piersic si se intalnea cu Zeita de Jad. Uang cel Negru se aseza sub ramurile piersicului. Paznicul a cazut in genunchi si a inceput sa se roage: . Le-a spus baietilor sa-l astepte pana se duce la zana sa-i coase. Uang cel Negru s-a apucat iarasi de spart piatra. A chemat toti oamenii din imprejurimi. parjolindu-i picioarele desculte.unitate de masura egala cu 500 m) de locurile acelea se afla un orasel in care traia un mare bogatas. intr-o zi. dupa ce a mancat si a baut pe saturate. camasa carpita. La amiaza toti ceilalti flacai si-au gasit cate un loc sa se racoreasca.Uang baiete. Si mana a incetat sa loveasca.Negrule.Iarta-ma. Uang cel Negru a sarit deodata in sus. sa ridic un munte si pe munte sa construiesc un pavilion. Uang cel Negru s-a mirat si mai mult vazand asa mandrete de fata cum nu vazuse nicaieri pe unde umblase. Uang cel Negru nu stia ce sa mai zica de bucurie si multumire. in jurul lui era o racoare neobisnuita. mirandu-se de unde a rasarit pomul acolo. alaturi de el. i se invinetise fata. si le-a dat porunca sa-i aduca piatra de pe munte. ochii ii scanteiau si mai tare. Acesta tipa de durere. Stiu ca esti un baiat bun si saritor. cand tocmai cara piatra pentru bogatas. Dupa ce a mancat-o. maine asa. a trecut la fapte. Fata a lipit-o de pom si crenguta s-a lipit ca -si cand niciodata nu fusese smulsa de acolo. a rupt o piersica si i-a aruncat-o baiatului drept in mana. Era in iunie. In timp ce vorbea. De atunci. in fiecare seara. cand isi termina treaba. Dupa putin timp a adormit. Fata a facut un semn cu mana si din locul unde spargea baiatul piatra a venit in zbor o ramura de piersic. paznicul i-a luat la bataie. bogatasul a inceput sa-si faca planuri: „Daca as avea o gradina in care sa sap un lac. Vazand cat de bine se poarta zeita cu el. Uang se simtea tare incurcat si nu stia ce sa faca. Zeita s-a invoit. mare minune. Uang si-a rupt incaltarile. Zana il privea razand. le-a spus flacailor tot adevarul. paznicul a intins mana sa-l loveasca si pe el. care nu mintea niciodata. intr-un pavilion verde scaldat in lumina. Deodata s-a simtit obosit de cadea din picioare si a adormit. Daca ai vreun necaz vreodata. tu ce mai cauti? Uang cel Negru.De data asta te iert. ce bine ar mai fi". iarta-ma! De acum incolo n-am sa mai bat pe nimeni! Dupa ce a spus de trei ori asa. s-a indreptat catre locul unde stia ca e piersicul. Pe un perete era agatat un tablou cu o piersica mare. Aici a intalnito din nou pe Zeita de Jad. altii faceau haz. el ajunsese deja sub piersic. De atunci. mana a inceput sa-l loveasca chiar pe paznic. deodata. Vazand ca baietii stau degeaba. In ziua aceea. Cand s-a inapoiat Uang. Fata radea din toata inima. A doua zi. a vazut cum piersicile rosii si mari se copsesera. Apoi. dar mana nu inceta sa-l loveasca. printre care era si Uang cel Negru. pe o creanga statea o fata de toata frumusetea si culegea piersici. Cat ai clipi din ochi a ajuns acolo si a vazut ca acesta era locul lui. Cand s-a luminat de ziua. clar Uang cel Negru a ramas sa mai sparga piatra. Uang cel Negru s-a minunat si mai mult stiind ca pe tot muntele nu se afla decat piersicul pe sub care trecuse dimineata. lui Uang cel Negru i s-a parut ca piersicul ii zambeste si i-a fugit toata oboseala. stiu ca n-ai dormit toata noaptea. Cand s-a trezit. si i-a spus: . baiatul i-a spus: . Intr-o zi. fara a mai sta pe ganduri.Eu sunt Zeita de Jad. Razand. sa vii aici si sa ma cauti.

Ingrozit, paznicul a fugit la bogatas si i-a spus tot. Acesta a dat ordin, sa fie adus Uang cel Negru si aruncat in temnita. Afland flacaii ce i s-a intamplat, au tinut sfat si au hotarat sa-i dea de stire Zeitei de Jad. Cand au plecat pe munte sa sparga piatra, au trecut cu totii pe la piersic, insa, nevazand pe nimeni, nu stiau cui sa-i spuna. Il auzisera ei inainte pe Uang cel Negru vorbind de zeita, dar in afara de el n-o vazuse nimeni. Atunci, unul dintre ei a strigat: - Zeita de Jad! Vrem sa-ti spunem ceva! Nici n-a terminat bine, ca au auzit o voce de femeie: - Asteptati putin sa va deschid usa. Si frunzele piersicului au inceput sa fosneasca si baietii s-au trezit deodata in Pavilionul Verde, iar in fata lor se afla o fecioara care broda o pereche de papuci barbatesti. Atunci, ci au inteles ca aceasta e Zeita de Jad si iau spus totul. Aceasta i-a linistit: - Fiti pe pace, ma duc eu sa-l scap! Si indata s-a facut nevazuta. Bogatasul tocmai se afla la masa, cand a auzit o voce: - Bogatas afurisit, ele ce l-ai inchis pe Uang cel Negru? Eu l-am batut pe paznic. Vrei cumva sa te pui cu mine? Incearca! Mosierul s-a holbat in jurul lui, dar n-a vazut nimic si a inceput sa tremure de frica. Vocea s-a auzit din nou: - Netrebnicilor, sa-l eliberati de indata pe baiat! De abia acuma si-a dat seama mosierul ca aude vocea unei femei si, facand pe grozavul, a zis: - Dar cine esti tu care nu te arati? - Crezi ca mi-e frica sa-ti spun cine sunt? Sunt Zeita de Jad! a raspuns vocea. Ingamfat, mosierul a spus: - Eu sunt stapanul tinutului. N-am decat sa deschid gura, ca argintul va curge garla, temnitele se vor ticsi. Iti poruncesc sa te arati la fata! Razand, zana i-a spus: - Inca n-am vazut nici un stapan aici! - Eu sunt stapanul, a spus mosierul. - Chiar tu? Si eu care credeam ca esti o gramada de gunoi! Nu meriti tu sa ma vezi! - Orice ai spune, eu sunt stapanul, iar Uang cel Negru nu este decat un spargator de piatra si supusul meu! a spus mosierul fara obraz. Zana s-a infuriat si a inceput sa-l batjocoreasca, dar mosierul, rosu de ciuda, n-avea cum s-o vada. Atunci, zana i-a spus: - Vrei neaparat sa ma vezi? Sa-ti arat mai intai de ce sunt in stare! Si deodata a intrat pe usa o ramurica de piersic care s-a infipt in mijlocul camerei si, cat ai clipi din ochi, din ea a crescut un piersic gros si mare care impingea cu crengile tavanul camerei. Speriat, mosierul a inceput sa tipe si a rupt-o la fuga mai repede de cum se strecoara un soarece in gaura lui. In randul paznicilor a inceput imbulzeala: cadeau si se impingeau unii pe altii strigand: - Iarta-ne, zana! Iarta-ne, zana! - Va iert pe toti daca descuiati usa temnitei! le-a raspuns zana. Uang cel Negru a vazut cum se deschide usa, a iesit din temnita si a fugit repede acasa. A doua zi, cand tocmai se pregatea sa plece la lucru, s-a pomenit cu Zeita de Jad ca intra in curte. Fastacit, Uang nu stia pe ce sa puna mana mai intai. N-a trecut mult si de afara s-a auzit harmalaie mare. Bogatasul trimisese soldati si cai sa-l prinda pe Uang cel Negru. Zana l-a apucat de mana si i-a spus: - Hai repede cu mine. Soldatii au inceput sa-i urmareasca. Zana si baiatul s-au catarat pe munte, dar soldatii erau pe urmele lor. Ajungand la un zid de piatra, zana s-a oprit si a zis: - Sapa mai repede aici! Baiatul a inceput sa loveasca cu tarnacopul in zid pana ce a aparut ca o usa ce ducea intr-o pestera unde zana ia spus sa se ascunda. Cand au ajuns soldatii acolo, n-au vazut nici urma de baiat, ci numai pestera neagra. Unii, mai curajosi, au intrat in pestera si au mers, pana ce au dat de o apa adanca, adanca si foarte involburata. De atunci nu. l-a mai vazut nimeni pe Uang cel Negru. Pestera de pe munte au numit-o Pestera Zeitei, iar muntele l-au numit Muntele Pesterii Zeitei. Adeseori, din gura pesterii iese o ceata alba care cuprinde tot muntele si atunci se aude un zgomot ca si cand cineva ar sparge piatra. Si cand ceata devine mai deasa,

oamenii spun ca e vremea cand zeita se intalneste cu Uang cel Negru. Nimeni n-a mai vazut-o pe Zeita de Jad, dar tot muntele e acoperit cu piersici, asa ca i se spune Gradina Zeitei de Jad.

Fata saracului cea isteata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata etc. A fost odata un om si o femeie. Ei erau atat de saraci, incat n-aveau dupa ce bea apa. Nici tu casa, nici tu masa, nimic, nimic, dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu, alaturi cu muierea, de-i treceau naduselele, si ca sa dea si ei in spor, ba. Se tinea, vezi, norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini, cum se zice. Umblau cu tarabutele de colo pana colo, si ca sa se statorniceasca si ei la un loc, nu gaseau. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei, doi calici, cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. Aveau acesti oameni o spuza de copii. Din acesti copii, cei mai mari erau numai fete, iara baietii erau maruntei si stau langa dansii ca ulcelusele. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca, ca v-ati fi luat campii. Ieseau toti afara inaintea lui, jigariti si hartaniti, ca niste netoti, subtiratici si pitigaiati, ma rog, lesinati de foame, si tabarau pe bietul om cu gura: tata, mi-e foame, tata, mor de foame. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. Bietul tat' sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Si ca sa-si linisteasca copiii, el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. Astfel, mai cu sosele, mai cu momele, adormeau si bietii copii, cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca, vedea de dansii, ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare, mai

ingaduitori, ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. Dara, bate toba la urechea surdului. Adeca, de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei, poate, mai ingaduitori, si mai cu rabdare, dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. Intr-acestea, boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni, caÊsi urgisiti de Dumnezeu, i se facu mila de ei si, intr-o zi, cand veni sa se roage pentru salas, el ii zise: - Omule, te vaz harnic, muncesti de te spetesti, si doua in tei te vaz ca nu poti lega. Iata, eu ma indur si-ti dau un petec de loc, sa fie de veci al tau. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. - Bogdaproste, cucoane, si Dumnezeu sa priimeasca. De unde dai sa izvorasca, raspunse bietul om. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. Peste noapte, nu stiu cum se facu, nu stiu cum se drese, ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. A doua zi de dimineata, bogatul, vazandu-si vita moarta, sari cu gura mare asupra saracului, il lua de piept si cu el taras se duse la curtea boierului, sa le faca judecata. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: - Boierule, acest prapadit de om, venetic in satul nostru, n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc, el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Baga de seama ca, dupa ce e sarac, apoi e si cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce si-a facut pentru bordei, dupa ce ca e mare foarte, apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva, numai ca sa-mi faca mie paguba, si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. Judeca d-ta acum, nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Si ce-mi pasa mie de asta? - Boierule, raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. Boierule, n-am ce zice, omoara-ma, spanzura-ma, n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul, drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa, si o groapa mare, ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei, dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie, caci n-aveam pe ce ma mandri, cand mi-am ales loc langa d-lui. Acum lumineze-va Dumnezeu, boierule, si judecati dupa dreptate. Boierul sta in cumpana. Nu stia cui sa dea dreptate. Vedea el ca saracul a cazut in pacate, dara fara voie. Dupa ce se gandi el nitel, zise: - Bre, oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari; cine le va dezlega mai bine, a aceluia sa fie dreptatea. Va dau ragaz de trei zile, ganditi-va. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. Tineti minte bine. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide, duceti-va acum. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele, sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. Bogatasul, laudandu-se ca el are sa ghiceasca, fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras, deoarece sta slanina pe dansul de o palma; iara saracul plangea de potopea pamantul, gandindu-se ca ce o sa spuie el. Daca ajunsera fiecare la ai sai, bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina, iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. Copiii se adunara pe langa dansul, se uita, dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. Incepura si ei a plange; si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? - Ce sa am, fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune, necum un sarman prost ca mine. - Ci spune-ne si noua, ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. - Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati, voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. - Te mira, tata, la ce am putea fi buni si noi. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise:

Cum auzi saracul unele ca acestea. taran viclean si mojic ce esti. cucoane. Se infatisa inaintea boierului. zise boierul.Tu ai dreptate.Asa este. tatuca. dara numai inima lui stia. cand ii dau drumul. cucoane. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: . capul meu nu ma duce asa departe. . caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. Fata cea mare se puse pe ganduri si. Atunci boierul. cand altul. cand auzi cele ce ii spuse: . incepu a se boci si a se vaicara. Si asa.Iesi afara. Si. mandru si cu pieptul deschis. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. tata. si se intoarse la ai sai. . Acum zise bogatasului iara: . asa este.Adevarat. Cela aiureaza.Armasarul meu.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . ne va sta capul unde ne stau talpile. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in . bade. raspunse boierul. el raspunse cu sfiala: . nici pe jos. umbla ni pe drum. cucoane. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta.Nimic nu este mai bun pe lumea asta.Iaca. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. Saracul paru a se mangaia oarecum. milostive stapane. Si intreband si pe saracul.Apoi de. Ea sa fie nici imbracata.Nu te teme. . lua matele la subtiori. de nu-i vezi copitele. caci ii da de pamant cand un picior. nu voia sa se dea ramas. sasi mai mahneasca si copiii. tapul fiind pitic. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. Si chemand mai aproape pe sarac. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. nici pe langa drum. spuse tot adevarul precum era. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile.Ce este mai bun pe lumea asta? . adaoga: . boierule. aci trecea de cealalta parte. ni pe langa drum. raspunse bogatasul. nu mai fi asa de mahnit. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. Nu voia. . Mergand astfel pe drum. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. ii zise ea. raspunse si saracul. nici pe drum. Fata cea mare. fata arunca pe dansa un volog (plasa). Boierul. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. cucoane. nici dezbracata. iaca. Nu-i venea sa spuie drept.Spune-mi. ajunse la curtea boiereasca.Minciuni spui. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. se apropie de tata-sau si ii zise: . ca judecata cea dreapta a mariei tale. Boierul intreba pe bogatas: . nici calare. dara se indoia. . ca alearga peste vai si dealuri. caci tapul nu tinea drumul drept. omule. caci de unde nu. il intreba cu un grai blajin: .. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. mai intreba o data pe bogatas: . raspunse el. cu chiu cu vai.Eu. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. ti-oi spune si eu ceva. intorcandu-se catre bogatas.Ei. vezi. Nu era nici imbracata. care are grasimea pe el de o palma de groasa. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. de nu-ti venea sa-l mai auzi. incremenira.Ia lasa. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. Bietul sarac se cam codea. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. In cele din urma. ea nu era nici calare. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. Bogatasul. vezi. venind asa. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. Cum se facu dimineata. nici pe jos.Apoi de. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. Dara daca se vazu incoltit. de teama sa nu pateasca ceva. Saracul se arata a fi multumit. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate.Apoi de. raspunse boierul. bre. .

Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. asta care e de fata. ei incepura a se intreba unul pe altul: . nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. sunt sfinte pentru mine. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. intrebara: . ma.lant. Ajungand la poarta ograzii boieresti. Nu sunt vinovata intru nimic. si cum avea si ea pe vino-incoace. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. intreba: . Cucoana zise: . aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa. Boierul. Afland ca boierul nu este acasa. cucoana. ii zise: . si vazand pe cuconita intr-un cerdac. si inca unul. si se cununa cu dansa.Da' bine. ca pofti sa o aiba el de nevasta. boierul zise dansei: . ce e drept.Nu-l credeti. Cucoana asculta din cerdac si tacea. ce vorbira. Mai-nainte de a se cununa. nu mai putem trai amandoi. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. si ce le-am zis eu. pentru ca de aceea barbatul este barbat. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. Ea priimi. Cand. Si(-i) mai dete unul. raspunse cucoana. prinsera a intreba: . sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. mai cu seama ca era burlac. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. sa-mi imprumute el o roata. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. Daca venira dinaintea cerdacului iara. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: .Da' unde-i dus boierul.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei. mai cu seama ca era a fata. care il slujea cu credinta. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. Ea asculta si tacea. Atunci m-am rugat de vecinul meu.Vorbele tale. Iaca. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. s-a dus.Eu te iau de sotie. cucoana? . iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. Viind si boierul acasa. Se imbata boierul de se coclise turta. Acestia. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. Taranii asteptara ce mai asteptara si. barbate. pana il facu cuc. cucoana.Ce sa fie? raspunse ea. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. si sa te duci la tatatau acasa. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata.Ia.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? .Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. ce-i abatu lui.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. insa o roata de la caruta mi se stricase. Taranii se uitara lung si plecara. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. cum auzi. ce sa vedeti. se repezira la dansa. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. raspunse ea. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei. au ba. Sezura. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. caci n-am judecat pe acei jeluitori. Unul zise: . Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). El. .Aveam sa ma duc pana in cutare loc. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . Vazand si aceasta iscusinta a fetei.

ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrat-o cu daruri alese. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. apoi raspunse: . Inca din ziua aceea. noroc. gindi ea. copila se va intepa la deget cu un fus si va muri. acum pricep eu ce odor de femeie am dobandit. Atunci cind fata se va intepa cu fusul. in vremurile de demult. se gandi ce se gandi. iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete. Frumoasa din Padurea Adormita A fost odata. bogatie. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite. ar fi bine sa arunc o privire. Pot sa incerc si eu?" In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca. Deodata. bucurie. La petrecere sosira. cand se destepta. prietenii si ursitoarele. sapte ursitoare poftite de imparat la ospat. Intr-o buna zi. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa. "-Pe aici nu am mai fost niciodata. A saptea ursitoare. Cind petrecerea era pe sfirsite. Cucoana ii raspunse: . intreba unde se afla. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune. petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit. acasa.La tata acasa. rind pe rind. nevasta. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa." La auzul acestor vorbe toti incremenira. boierul. "-Batrinico ce faci aici. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. un imparat si o imparateasa. dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. In bucuria lui. facu un pas inainte si spuse: "-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara. prietenoasa si cuminte. imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie. vazandu-se in astfel de hal." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in. si sa traim ca in san de rai. Cand m-ai gonit de la d-ta. virtute. de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta. Intr-o buna zi. hoinarind singura prin palat. imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. care n-apucase sa urseasca.Aidem. imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele. Aceea am si facut. . iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata. se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. era o ursitoare. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse: "-Inainte de a implini 18 ani.A doua zi.

credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat.. Cine tranti poarta? . dar pe jos. dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. de ce zboara pasarile? . Dupa ce adormi intreaga curte. o. au trait fericiti pina la adinci batrineti . . Se uita-n fundul gradinii. sarutara manele lui "tata-mosu". Si zambi pe sub mustati. pe bucatar. Deodata vazu o usa intredeschisa.In tara cocorilor? . orataniile. bata-va norocul. imparatul. Batranul coprinse intr-o mana pe fata si in cealalta pe baiat. pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om. . La ce se gandeste? La nimic. zise baiatul. pe imparateasa. incaleca pe balaurul urias.In tara randunelilor. . Dar de indata ce o atinse.In tara cocorilor.. rosii si bucalati. peste toate au nins anii multi si grei..Da. frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si.Zboara.Finca au aripi. Facu ochi mari de uimire cind vazu. de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului. Iar innumara florile scuturate de adiere. Ani de zile. cocoseii mosului! Un baietan s-o fetita. El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului. Strajerii. Inauntru domnea o liniste apasatoare. dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit. in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros. sprancenele..Da. barba. voinicii mosului!. Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe.. Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin.Tata-mosule. . . Se scarpina-n cap. da' cocorii un' se duc cand se duc? .O. Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori. . Delavrancea Se scutura din salcami o ploaie de miresme. ca ochii lui erau numai lumina si binecuvantare. . raspunse batranul sorbind-o din ochi. pe imparat. Bunicul de B.Poi. Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul. pe pisica si chiar pe soricel. tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. .Dar randunelile un'se duc cand se duc? . o data cu ea. Si. Se apleca sa o sarute.S. curtenii. Innumara florile care cad.. Se gandeste. ratele n-au aripi? de ce nu zboara? . pe ucenic.In tara randunelilor? .Aceasta auzind vestea rea.. mustatile. imparateasa.. toate vietuitoarele dormeau. zise fetita.Credeam ca s-a umflat vantul.Tata-mosule. Bunicul sta pe prispa. si-i privi cu atata dragoste.

Pe din doua. tata-mosule? . Si copii o si daspicara. incepu: . ca e mai dulce! .I.. Bunicul le canta "Mai cazace.. ca nu e ca a ta! .. ba a ei sa fie mai lunga. sopti mosul ca si cum ar fi mustrat pe cineva. mie sa-mi prinzi o presura si un sticlete. . Bunicul ii impaca... Din vorba in vorba.Ba a mea! . Pe bunic il trecura lacramile. saruta partea lui..S-a mea. as vrea sa-mi creasca si mie aripi si sa zbor sus de tot pana in slava cerului. a mea! . cu lacramile in ochi. si d-ta.. cazacele.. suspinand pe a ei. s-a ei! .Jumatate mie. si zise prelung: . Ce fericiti sunt! Baiatul incaleca pe un genuchi si fata pe altul. Fata: . Bunicul ridica mana in sus aducand destele ca un preot care binecuvinteaza.Ba a mea! Si baiatul.Ba a mea..Si partea asta. O femeie uscativa intra pe poarta cu doua doniti de apa. Si dupa ce o impartira frateste. zise baiatul netezindu-i barba.Vrei si tu. Copii tacura din ras si bunicul din cantec.. . ha. sa prinzi si pentru tine. ca are un ochi mai verde! . si jocul. Fata tipa.Partea mea e mai frumoasa.Si jumatate mie. nu e-asa.Amandoua sunt deopotriva.Ba a mea. . biiine.Bine. . dar stii. dar tacu si-i impaca zicandu-le: . si cantecul.Ba a mea.Da. . tata-mosule? intreba baiatul cu mandrie.. zise fata..Sa-i bata norocul si sanatatea.Mustata asta este a mea.. Se osteni bunicul. incepu lauda..Lasati pe copii sa vie la mine! .Fireste. Femeia intra in casa. ca batranul stranse din ochi.. tie doua. iar ii razgai. infuriindu-se. ca e mai alba! Bunicul zambi.. o.Ba a mea. Mama lor iesi pe use si intreba rastit: . sari de pe genuchiul batranului.Ba a mea e mai lunga! Si baiatul intinse d-o mustata si fata de alta. Copiii bat in palme. . zicandu-le: .Ba a mea. .. ha.. tata. Baiatul.. .Mustata mea e mai lunga. Statu din joc. s-a lui! La obraji cearta se aprinse mai tare..Biiine. ba a lui. a mea! La barba se-ncurcara. si fata. bata-i focul de copii!.Partea asta este a mea. ..Ba a mea. sa prinzi si pentru ea.. si mie? Fata se intrista. ca e mai calda! . si saruta in crestetul capului si pe unul. Baiatul: ..Si asta. trase o palma in partea fetei. E muma lor si fata lui. . . copiii se facura stapani pe obrajii bunicului.Tie doua si mie doua. ce cati noaptea prin argele".Cum de nu?! Mie un scatiu. se repezi si trase o palma in partea baiatului. Si iar incepu rasul.S-a mea. .Daca ti-o creste tie aripi.. tata. cam repede. . . . ca are un ochi si mai verde! Bunicul abia se tinea de ras. . poi ce fel. si pe altul.. lui doua si mie una.. Batranul o mangaie si zise baiatului: . o sa ti sa suie in cap. Copiii incepura sa-l mangaie.Tata-mosule. Bunicul ii joaca.. Cum il vazu.

zice vezeteului: .Ma ! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua.Mai ! ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc. Pe drum se intalneste c-o trasura cu-n boier si cu niste cucoane.Mai baba. vazand aceasta mare . prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. bate si tu cocosul tau. nu se lasa. si-i manca. fara pasare. de ciuda. Vezeteul se da iute jos de pe capra trasurei si.Ce e asta. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boierului. Ia da-mi si mie niste oua.Lasati pe copii sa vie la mine! Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. Cucosul. si mosneagul avea un cucos. Cucosul. sa faca oua. Mosneagul. Daca ai pofta de oua. c-un feliu de mestesug. Dati punguta cu doi bani ! Boierul.Na ! ori te oua. care era foarte zgarcita. ca sa-mi prind pofta macar. iar mosneagului nu-i dadea nici unul. zicand: . bezmetec. Vezeteul se da iarasi jos de pe capra. Si cum o gaseste. suparat de asta. Si surazand fericit raspunse fie-sei: . inciudat.l azvarle in fantana ! Cucosul. Boierul o ia. ca sa nu mai strici mancarea degeaba.. o pune in buzunar si porneste cu trasura inaine. cand ajunge in dreptul unei fantani. o si ia in clont si se intoarna cu dansa la casa mosneagului. Si cum mergea el pe-un drum. numai iata gaseste o punguta cu doi bani. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. mamanci ca in targul lui Cremene. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. . ori du-te de la casa mea. pofticios si hapsan. cum scapa din manile mosneagului. vermi neadormiti! Obrajii bunicului erau rosii si calzi.Da' cum nu ! zise baba. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului : . si iacata-o cum se oua. Baba avea o gaina. prinde cucosul si. Mosneagul intr-o zi isi perdu rabdarea si zise: . ci se ia dupa trasura spuind neincetat : Cucurigu ! boieri mari. ca si eu asa am batut gaina. se ia dupa gura babei si.

de cuvant. Mosneagul. Si. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu ! boieri mari. Cucosul atunci se asaza pe tol. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorulul. Dati punguta cu doi bani ! Acum. intinde aripile in dreptul soarelui. se duce in treaba lui si lasa pe boier in pace.Ma ! da'al dracului cucos i-aista ! Ei. i-a deschis poarta. cum aude glasul cucosului.are ce-i mai face. dupa toate cele intamplate. de ti se parea ca-i o nunta. nu-i mai stia numarul. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. pe langa paseri. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. de mult banarit ce avea. Cucosul. si se racoreste cuptiorul. Atunci toate paserile din ograda oiereasca. de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. caci boierul acela. si. Atunci. incepe a varsa la apa. vazand ca n. Atunci cucosul i-a zis: . si merge el cat merge. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. si-nghite. Vezeteu ! Ia-l de pe capul eu si-l zvarle in cireada boilor s-a vacilor. cum zice. si nu altaceva. cand vede si asta mare nedreptate. asterne tolul. vazand voinicia cucosului s-au luat dupa dansul. Dati punguta cu doi bani ! . iese teafar si de-acolo. mai cucuiete si mai boghete. doar va scapa de cucos. zise boierul cuprins de mierare. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l azvarle in cireada ! Atunci bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea el toata cireada. s-a facut un pantece mare. poate va inghiti la galbeni. si de la poarta incepe a canta : "Cucurigu !!! Cucurigu !!!" Mosneagul. si toarna el toata apa din fantana pe jaratic.Mosnege. Cucosul o ia de jos cu bucurie. pana-i vine iarasi in cap una. si-nghite. zicand: Cucurigu ! boieri mari. Dati punguta cu doi bani ! Boierul.primejdie.Duca-se si cobe si tot. pana ce-nghite toata apa din fantana. i-a sta vreunul in gat.Stapane. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac: l-a lua in coarne. cand mai vede si asta dandanaie. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. cand a vazut ea unele ca aceste. si inconjurat de-atata amar de galite. canoasa la inima. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptorului. iesa afara cu bucurie. vazand aceste mari bogatii. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. el stie cum si pe unde. iar paserile dupa dansul. vazand aceasta.Mai. . las'ca ti-ouiu da eu tie de cheltuiala. zise ea rusinata. iute ca un prasnel. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. face cum i-a zis stapanu-sau. ba inca face si o aparaie prin casa. care stralucea la soare de-ti lua ochii ! Mosneagul. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . s-a mirat cumplit si a zis : . mai crestatule si pintenatule ! Si cum ajunge acasa. si cand isi arunca ochii spre poarta. pana ce ajunge acasa la mosneag. umfla cucosul de o aripa si-l azvarle in haznaua cu banii. asterne un tol aici in mojlocul ograzii. de intuneca de tot casa boierului. vazand pe cucosul lui asa de mare si de greoiu. care de care mai frumoase. Mosneagul. iaca si baba vinea nu stiu de unde. Mai sta boierul pe ganduri. boierul. Baba. si iarasi incepe: Cucurigu ! boieri mari. pana ce stinge focul de tot. nu stia ce sa faca de bucurie. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice : Cucurigu ! boieri mari. . Apoi iesa si de-acolo. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. iara pe tol toarna o movila de galbeni. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. numai bine ca am scapat de belea. da-mi si mie niste galbeni! . si-om scapa de suparare. si de cirezi de vite. ce sa faca ? Incepe-a inghiti la apa. ca nici lucru curat n-a fost aici ! Cucosul insa mergea tantos.Am sa-l dau in haznaua cu banii. i-azvarle punguta.

dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese. Baba atunci se duce cu fuga. dar cu printesa adevarata. a pus-o gainarita.Groaznic de prost!. tuna si fulgera si ploua cu galeata. cum scapa din mainile babei.Bine. Si cand se uita in cuibariu. lipita pamantului. stii tu din a cui pricina. cot. de-ti venea sa-i plangi de mila ! Biata gaina. La poarta era o printesa.. Printese erau destule.. stii ce mi-ai raspuns! Bate acum si tu gaina. sarmana ! Mosneagul insa era foarte bogat. dar n-a spus nimic. gaseste si ea o margica s-o inghite. . Pe urma a pus peste mazare douazeci de saltele de lana si pe saltele douazeci de perne mari de puf. iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva. cand vede ca s-a batut joc de dansa. s-a dus in odaia de culcare. . cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. Si cum mergea pe drum. fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata. c-asa am batut si eu cucosul. pe baba. a raspuns printesa. Si a cutreierat toata lumea ca sa gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit.Ba pune-ti pofta-n cuiu. o apuca de coada si o ia la bataie. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. las’ ca vedem noi indata!. dupa vreun ceas de sedere. de mila. daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. iara nu cucos de facut bors. pan-o omoara in bataie ! Si asa. tatal printului. tocmai se starnise o furtuna cumplita. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi.. mai baba ! Cand ti-am cerut oua. Aici s-a culcat printesa. o prinde s-o bate. si. Dar zicea ca-i printesa adevarata. Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toata numai vanatai! Groaznic! Si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata. . trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. Baba. Intr-o seara.. sa vada ce i-a facut gaina!. fuge pe drumuri. Printesa si Mazarea de HC Andersen E ra odata un print si printul acela voia sa se insoare cu o printesa. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. gabuieste gaina. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. sare de pe cuibariu cotcodocind. Vai. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. Gaina sare peste poarta. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. Si printul s-a intors iar acasa si era foarte necajit. s-a dus sa deschida. si iaca ce mi-a adus ! Atunci baba se duce in poiata. fiindca tuturora le lipsea cate ceva. pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesa adevarata. Si asta sa stiti ca-i o poveste adevarata. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa! Si printul a luat-o de nevasta. Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta orasului si regele. s-a gandit regina.. iar pe cucos il purta in toate partile dupa dansul. a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe poarta: "Cot. dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele! Apa ii curgea siroaie pe par si pe haine si ii intra in pantofi pe la varfuri si tasnea inapoi pe la calcaie. ce sa vada ? Gaina se ouase o margica. Dimineata au intrebat-o cum a dormit. era o vreme ingrozitoare. sa-ti aduca galbeni. Toata noaptea n-am inchis ochii.

ca fiecare om. dar si soacra-sa nu era tocmai hatra. viindu-si putin in sine. si omul acela traia la un loc cu soacra-sa. numai iaca si tatal copilului intra pe usa. se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele! Si. cand a fost. il puse in albie langa soba. nebunelor? Atunci ele. ca niste smintite. caci era iarna. omul nostru iese de-acasa dupa trebi. care avea copil de tata. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Il vad. . cum va spun. pana ce-l adormi. fata mea. statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a se boci cat ii lua gura: "Aulio! copilasul meu. daca n-ar fi fost. Cica era odata un om insurat. copilasul meu!" Mama ei. ci suntem mai dincoace cu vro doua-trei zile. zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si. flamand si nacajit ca vai de el. Si? — De s-a sui mata. Nevasta lui. incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata. dupa ce-si scalda copilul. apoi il legana si-l dezmerda. il infasa si-i dete tata. Noi nu suntem de pe cand povestile. de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci si noua de oca de fer la un picior si tot i se parea ca-i usor. ca bine zici. ca. sarind fara sine. care torcea dupa horn. mama! Copilul meu are sa moara! — Cand si cum? — Iata cum. cu ochii pironiti in drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate. Pe cand se sluteau ele. era cam proasta. de parca le legase cineva. Nevasta lui. o intreba cu spaima: — Ce ai. are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare! — Vai de mine si de mine. incepura a-l boci amandoua. de clocotea casa.Prostia Omeneasca de Ion Creanga A fost odata. Intru una din zile. Dupa ce-l adormi. cuprinsa de spaima. ce-ti este?! — Mama. draga mamei. — Ce este ? Ce v-au gasit. nu s-ar povesti.

pana ce ajunse iara la o casa. sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebe la loc. pe cari-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in .. voind sa-l scoata afara. iar de nu. Omul asculta. — Stai putin. om bun? — Ia. drumetul nostru. sparge ici. tragea din rasputeri de funie. prietene! — Da' ce faci aici? — Ia. tapoiul e pentru paie si fan. — Foarte multamesc. Indata facu asa. eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul. zise drumetul in sine. zise cu mirare: — Bre! multi prosti am vazut eu in viata mea.. se opri la casa unui om.. mai numarand si alt neghiob. fara sa stie unde se duce. nedumerit. si tot asa facea. zise gazda.. fara sa-si ieie ziua buna.. haramul ista e hamisit de foame si nu vrc nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus. Drumetul nostru. N-ai vrun topor la indamana? — Ba am.. si nici ca-l pot. bine m-ai invatat! Ia uita-te dumneta! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului. si soarele va intra singur inlauntru. dupa o bucata de vreme.. mai numarand un natarau. oprindu-se intr-un loc. voia sa arunce niste nuci din tinda in pod.Omul. in toata intregimea lui. la fan. ba. Atunci omul asculta si vaca scapa cu viata. cu-n tapoiu in mana. apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu. dar ce vrei sa faci? — Ce sa fac. din intamplare.. om bun. Apoi. pe urma iar iesea. Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui. iesi din casa. numai nu pricep. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi. si treaba se facu indata. si tapoiul ista. Rotarul voia acum sa taie usorii. drumetul nostru. spre a scoate carul. — Ia. sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura. ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod. zise in sine: "Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn. Ai un oboroc? — Da' cum sa n-am?! — Pune nucile intr-insul. dupa ce le asculta. isi lucrase un car si-l injghebase. i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare. si el nu mai putea de ostenit. sa manance fan. sa urce vaca pe sura. fiind rotar.. — Mare minune. ce truda! zise drumetul. om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ce sa-mi gatui vaca! Asa. ca sa am lumina. merse tot inainte. suindu-se pe-o sura. crestine. peste catva timp ajunse intr-un sat si.. Si mergand el tot inainte.. "Inca un tont". Acolo. ma-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba vad. Asa zicand. n-am mai gandit!" Apoi drumetul se intoarse acasa si petrecu langa ai sai. — Nu fi scump la tarate si ieftin la faina. zise drumetul in sine si pleca. nene! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama. pe iasta sura. dar ca voi n-am mai vazut. Omul de gazda. Drumetul nu zabovi nici aici mult. dar sa cari soarele in casa cu oborocul. "Din ce in ce dau peste dobitoci". — Da' ce te framanti asa. si lumina soarelui intra in bordeiu. tragea de protap cu toata puterea. pana ce ajunsese ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. vreu sa zvarl niste nuci in pod. Un om legase o vaca cu funia de gat si. ca spanzuri vaca! Ic fanul si-l da jos la vaca! — Da' nu s-a irosi?. Vaca ragea cumplit. om bun. bata-l scarba sa-l bata. iar nu pentru nuci. il punea iar cu gura la soare.. facandu-si cruce. ofta din greu. de aici merse mai departe. — Ca degeaba te trudesti. nu-i nici de-o treaba. De aici. Stiti pentru ce? Asa: usile era mai stramte decat carul. dar carul nu iesea. — Ma omule! zise drumetul. duc in lumea toata! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi.. zise gazda. zise: — Buna ziua. om bun! — Multamesc dumitale.. mirandu-se si de aceasta mare prostie. si pleca suparat si amarat ca vai de om! Si mergand el bezmetic. m-oiu mai intoarce acasa.. — Ie-l de coada. ce sa vada! Un om. s-acum. — Bre. unde avea aruncat oleaca de fan. in casa. Ma. — Bine m-ai invatat. habar n-are tapoiul de scarba. ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu. ci pleca..

daca vazu si vazu ca nu tace. au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. S-am incalecat pe-o capsuna. De cand se scria musca pe perete. infratindu-se. ca de n-ar fi. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos. ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca copii. Au fost odata un imparat mare si o imparateasa. si v-am spus.calatoria sa. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. un unchias dibaci. a trimis sa-l cheme. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. cum i-a vazut de departe. Atunci copilul tacu si se nascu. si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. Mai-nainte insa de a veni ceasul nasterii. — Eu nu am venit sa te intreb asta — zise imparatul — ci. au umblat pe la vraci si filozofi. de cand se bateau ursii in coade. imparate. Luand imparatul si imparateasa leacurile. auzind imparatul ca este la un sat. amandoi tineri si frumosi. S-am incalecat pe-o sa. Toata imparatia si toata curtea. in sfarsit. raspunse unchiasul. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: — Bine ati venit sanatosi. dar numai un copil o sa faceti. aproape. S-am incalecat pe-o roata. nu s-ar mai povesti. s-au dus la unchias acasa. dar ce umbli. — Am. . si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. si voind sa aiba copii. dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa vie la dansul. ii mai zise: taci. dragul tatei. zicea imparatul. fiule. oameni buni. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. o mare minciuna!! Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. luand cu dansii vreo cativa boieri mari. copilul se puse pe un plans. ostasi si slujitori. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. si parte n-o sa aveti de el. Mai mincinos cine nu crede. Unchiasul. s-am spus-o toata. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti.In sfarsit. sa-mi dai. fatul meu. s-am spus povestea asa. taci. dar in zadar. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. s-au intors veseli la palat. — Taci. ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat si alte multe d-alde astea.

de la toti slujitorii curtii. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos. Totodata. Destula munca avu. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. dar blestemul parintilor. Si apucand calea catre rasarit. trist si dus pe ganduri.cu palosul in mana. dar el. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. el isi intoarse capul si zise: — Ce poruncesti. ca izbuti. si toate invataturile. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. dand pinteni calului. ci ii tot necajea. de la ostasi. cu lacrimi in ochi. ingriji si de cal. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. iar cand puse mana pe coada lui. A fost si ea femeie ca toate femeile. calare pe calul ce-si alesese. dar maine in padurea ce o vezi. gasi in sfarsit. el a chemat pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine. in fundul unui tron vechi. In sfarsit. care. unde era o multime de oase de oameni. unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. Il detera pe la scoli si filozofi. nu stiu ce avea.De ce crestea copilul. si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. . Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. s-a dus. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. pe care alti copii le invata intr-un an. dara sa nu te sperii. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. pe care nu-i asculta. pana ce ajunse la o campie intinsa. fara sa fie omorat. cu bani si vreo doua sute de ostasi. nu poti sa-mi dai. dar foarte ruginite. Fat-Frumos. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. s-a dus. precum ii zisese el. A treia zi de dimineata. ziceau boerii: — Tatal tau de aci inainte e batran. ii zise calul: — Sa stii. trei zile si trei nopti. dar fie. stapane? Si intepenindu-si picioarele. se duse si la dansul. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. Stand sa se odihneasca. isi lua ziua buna de la imparat. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti. imbracat ca un viteaz. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. a facut-o sa fie Gheonoaie. trebuie sa ceri de la tatal tau palosul. Fat-Frumos. ca sa-si aleaga unul. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. iesi pe poarta ca vantul. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: — Dar bine. Auzind acestea. arcul. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. si dupa dansul carele cu merinde. vazandu-l Fat-Frumos astfel. ii zise: — De azi in trei zile plecam. si slab. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul. si dupa sase saptamaini. pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. si o sa te ridicam pe tine in scaun. si calul ii zise: — Ca sa ajungi la dorinta ta. fiule. sulita. in clipa aceasta este cu copiii ei. de la imparateasa. a fost numai ca sa te impac. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. — Daca tu. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. se scula Fat-Frumos si zise: — Tata. d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. incat nimeni nu calca pe mosia ei. s-a dus. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. ca era tot gales. ii trimise inapoi. si astfel toti caii cazura. iar tata-sau. un cal gras. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca. il trantea. dar. Atunci toti boierii si imparatul detera in genunchi. fiindca. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina. luandu-si ziua buna. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. daca vazu si vazu. tocmai cand era sa iasa. e grozav de mare. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. care e atat de rea. tata. Iar cand fuse intr-o zi. De la o vreme incoace insa. oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. ramase drept ca lumanarea. trupes si cu patru aripi. de la toti boierii cei mari si cei mici. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. o data se scutura si el. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. stapane. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si chefuiau. el le invata intr-o luna.

mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. si. cand se revarsau zorile. Aicea statura ei sa se odihneasca. gata. sa trecem. ca iata se apropie zgripturoaica de Scorpie. si chinga o stranse mai mult decat alta data. Atunci. ca nu-i face nimic si. asa precum le vezi. unde Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca p-un calator. cand altul. Fat-Frumos. noi insa sa ne silim. acum e timpul cand se da demancare fiarelor padurii si sunt adunate toate in curte. zise: — Stapane. Se urca. Se dusera acasa la dansa. i-l puse la loc si indata se vindeca. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. ii mai zise ea. Fat-Frumos insela si infrana calul. nene. merse si iar merse cale lunga si mai lunga. Trecura pe . nu pot sa traiasca la un loc. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. vrajmasia lor e groaznica. si ca sa trecem prin padure e peste poate. ci ii spuse curat ce cauta. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. daca ne-a ajuta Dumnezeu sa scapam si de dansa. strange chinga cat poti de mult. si dupa trei zile plecara mai departe. tinu masa trei zile de-a randul si ruga pe FatFrumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe o parte. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. de bucurie. ca iata se apropie Gheonoaia. caci de nu era el. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. Atunci el intreba pe cal: — De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: — Aici suntem pe mosia unei scorpii. de la soare te puteai uita. frumoase ca niste zane. se dusera si iara se mai dusera. stapane. dacom putea. si pornira. sa te tii bine si in scari. de rele ce sunt. mai zise calul. cu dansele nu este chip de a te bate. se pregatira de drum si porni.nevoie de cap. varsa foc si smoala. Si cand venea ea. viind s-o goneasca de pe taramul ei. A doua zi. care se lipi indata cum il puse la loc. Dupa trei zile. atunci ea zise: — Cu calul care il ai si cu vitejia ta. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. stapane. ii dete inscris cu sangele ei. ii dete inscris cu sangele sau. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. striga ea: — Stai. Trecand si peste hotarele scorpiei. Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau. acum insa. sora cu Gheonoaia.Se detera spre odihna. se dusera. si intr-un minut fu aproape de padure. calul ii zise: — Tine-te. iara Gheonoaia gemea de durere. cand Scorpia este necajita rau. tragea un vantisor care abia adia. te mancam fript. se apropia ca vantul de iute. cand auzi o ciocanitura groaznica. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si — viata fara moarte. apoi suntem voinici. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. stapane. iara pe de alta parte — parlita. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. dar la dansul ba. atunci calul. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. dete de o campie frumoasa. de te imbata. Merse Fat-Frumos. iara calul ii zise: — Trecuram cum trecuram pana aici. — Stapane. facu proba. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. ca si cand ajunsese la Gheonoaie. ca un nazdravan ce este. A doua zi se pregatira. ei se pregateau sa treaca padurea. sa sarim pe deasupra. a parlit iarba pe unde a trecut. Cand auzira un urlet si o vajaietura cum nu mai auzisera ei pana atunci! — Fii gata. stapane. Scorpia. Sa ne odihnim putin. dar pandea cand unul. Aceasta casa este inconjurata cu o padure deasa si inalta. dobora copacii: asa de iute mergea. m-ai mancat tu pe mine. — Sa trecem. pe de o parte cu iarba inflorita. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari. el insa nu voi. tinandu-si rasuflarea. Gheonoaia. si d-aia s-au facut lighioi. cativa nebuni care s-au incumes a o face. si. si porni. raspunse Fat-Frumos. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. crez ca ai sa izbutesti. incalecand. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. si de coama mea. si. Scorpia se ruga cu lacrimi ca sa o ierte. se pregatira iarasi. Fat-Frumos. dis-de-dimineata. cand era sa-i mai ia un cap. — Sa-ti traiasca calul. sa fim gata. ca sa-l incredinteze. si maine. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata. blestemul parintilor le-a ajuns. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. picioarele sa le tii lipite pe langa subtioara mea.

si de nu era doamna palatului afara. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. ne temem ca nu te vei mai intoarce. — Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos — mai alaltaieri am trecut pe aici. stapane. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? — Cautam. si numai in vase de aur. subtirica si dragalasa. pe care i-o si aratara. pe urma. se imbratisara cu femeile si. le imblanzi si le trimise la locul lor. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighioanele din padure). — Daca cautati ceea ce ziseti. ca sa nu ma mai duc niciodata. In cele mai de pe . de puteau umbla in tihna prin padure. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. si primi asemenea raspunsuri. pleca inainte. si chiar tu. spune-o! — Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. nu bagase de seama ca. Se grabira de se lasara in jos. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. pe unde va voi. caci ne zice gandul ca vei pieri. dar. zise el. alte orase. d-abia. La insotirea lor. urlau dobitoacele. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de mama-sa. Se pregatira de plecare. Am sa-ti spun o vorba si. te duc inapoi. si spunea tot ce stia. dete o sageata. zise el. alti oameni. incet se deprinsera unii cu altii. iara el. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. calul ii zise: — Daca nu vrei sa ma asculti. gatira o cina placuta. dete doua si nu-l nimeri. in Valea Plangerii! ii zisera ele. aci este. de ti se facea parul maciuca pe cap. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. cand. Acolo gasi inca doua femei. nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramase incremenit. In cele mai de pe urma. zise el. trecuse in Valea Plangerii. porni. lasandule suspinand si cu lacrimile in ochi. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedeau intr-insul. Se desfata in palaturile cele aurite. — Asa sa fie. — Nu ne parasi. fara sa-l doara macar capul. sa stii ca numai tu esti de vina. Opri pe dobitoace. ii prapadea negresit. Nu se putea dumeri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi. si ajunse la imparatia tatane-sau.deasupra padurii si tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. de vei voi sa ramai macar un ceas. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. erau surorile cele mai mari. dragele mele. ramai cu noi. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. alergand dupa iepure. orice ti se va intampla. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. ci primi cu toata multumirea. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Dara ea. Luand iepurele. se intorcea acasa. dara nefericitul. nefericitule. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. Atunci descaleca si intra in palat. Incet. fara a prinde de veste. precum si ale calului. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. carel usca pe de-a-ntregul. ii zisera sa nu mearga. Trecea prin padure. acolo gasira orase. in invalmaseala. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. daca vei primi tocmeala mea. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. cu toata multumirea. Iesea adesea la vanatoare. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce. — Ai trecut. intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta ei. suparat. de bucurie. Locuitorii radeau de dansul. padurile se schimbasera in campii. n-au fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. ca un fericit. iubitule. iara ele. si frumoasa. uitandu-se cu mila la dansul. Mai mult de bucurie ca au venit. caci ziceau ca li se urase sezand tot singurele. si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei. Aici. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. cu totul speriate. se lua dupa un iepure. Stapana era o zana nalta. una ca alta de tinere. suparat. pleca cu barba alba pana la brau. Ajungand la mosia Gheonoaiei. ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. numai pe o vale. Toate rugaciunile celor trei femei. intr-o zi. ducandu-te. caci nu va fi bine de el. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. sa te las jos si eu sa ma intorc. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. suparat. ii zise: — Bine ai venit. ca unul ce aceea si cauta. cu care il si nimeri. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. d-abia atinse cu piciorul varful unui copac si deodata toata padurea se puse in miscare. — Primesc. ii scapa ea. simtind ca ii cam tremurau picioarele. — Am trecut. Petrecu acolo vreme uitata.

incat se uita la dansul ca la soare. care. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. O palma ii trase Moartea lui. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. care era asa de bun vanator. stapane. era vanator mester si viteaz. Cand se isca sfada intre dansii. Cum se dete jos. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. Intr-una din zile mergand la vanatoare. In toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. Toti imparatii vecini i-au trimis daruri. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. ocoli de vreo doua-trei ori. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. Cum se duse . lui ii fu mila sa o vaneze. nu s-ar mai povesti. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. de cand se bateau ursii in coade. nu gasi decat un tron odorogit. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. infratindu-se. calul ii saruta mana si ii zise: — Ramai sanatos. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa. el cauta vanaturi mari. se duse de nu o mai vazu. Zana Muntilor Poveste A fost odata ca niciodata. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. care tot sarea inaintea lui. care se uscase de se facuse carlig in chichita. si un glas slabanogit ii zise: — Bine ai venit. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. si eu ma prapadeam. a dobandit fecior. incaleca indata si aidem! — Du-te sanatos. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland.urma. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. cum zicea el. A fost odata un imparat foarte viteaz. ci o rani putin in aripa. Daca poftesti sa mergi si dumneata. se pogori apoi in pivnita. ca de n-ar fi. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. il puse de invata carte. Dupa ce se mari. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. si. invata si de la dansii cate in luna si in soare. Dupa ce venira filosofii. si cazu mort si indata se si facu tarana. el invata numai intr-o saptamana. pana sa vie filosofii cei vestiti. El era asa de silitor. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. In cele din urma. ridica capacul chichitei. cu barba alba pana la genunchi. Cautand intr-o parte si in alta. cercetand fiecare camara. cu lacrimi in ochi. asa se si facea. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. De cand se scria musca pe parete. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. ofta si. fiindca nu se temea de primejdii. il deschise. asa ranita. dara in el nimic nu gasi. ca eu ma intorc de unde am plecat. intinse arcul si dete cu o sageata. Calul pleca ca sageata de iute. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. grajdul in care gasise calul. ca de mai intarziai. cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele. ajunse la palaturile in care se nascuse. vazu o turturica. Mai mincinos cine nu crede.

El insusi nu-si putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. ci se ingrija mai mult de fiul sau. Ei nu-i venea la socoteala sa se arate lui aievea. dara saraca. si se intoarse acasa. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. ii zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar". Vorbira. Tata-sau. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. Imparateasa era asa de multumita. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. si ea priimi. nu stiu cum. El isi pusese in gand ca. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. Ea cum veni. Iara ea. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. o primi. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. Cand. merse si fiul sau cu dansa. In ziua aceea. incat ochii tuturor ramase la dansa. pieri ca o naluca. voi sa o vaza si el. de este fata ori maritata. dara cu gandul era tot la dansa. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. pentru vrednicia si curatenia ei. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. ii facu voia. dara nu cuteza sa spuie nimanui. insurandu-se. isi povestira fel de fel de lucruri. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. sa le fiarba in ziua . nu zise nici carc. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. Vataful. era tot cam gales. Feciorul de imparat nu mai era al sau. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. dara cam pe sub mana. Imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. la hora din urma ce va juca. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. vazandul tot pe ganduri si trist. si inima incepu sa-i tacaiasca. nu zise nimic si pleca. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. ea pieri de langa dansul din hora. dara isi tinu firea. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum.turturica. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. cum vazu pe fiul de imparat. incotro era imparatia tatalui sau. ca sa-i dea pricina. Intr-o zi. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. Gainareasa. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. il intreba ce are. cum sa dreaga. de unde venea. nu stiu de ce. cand era cununia fiului de imparat. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. Apoi o lasa. deodata. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia acestei femei tinere. Se intoarse acasa. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. fiindca inima lui nu era de veselii. Imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. ca ii tacaia inima. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. simti. unde nu voi sa se duca. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. de parea ca o sa-i sparga pieptul. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. boiul si intelepciunea lui. o sudoare rece il trecu. daca era singura. Insa tocmai cand era sa se sparga nunta. nici alta. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. dara cu smerenie. Dupa multe intrebari. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. Dupa ce se intoarse acasa. Simti ca obrajii ii ard. iara el raspunse ca n-are nimic. Nu stia insa cum sa faca. Pleca ochii in jos. rasera. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. nici una. insa fiul lor se topea d-a-n-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Cand. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. cam razand. inghitind infruntarea.

pare ca fu de acolo. precum te iubesc si eu. aducandu-si aminte de dansa. desi tagaduia. dar la dansa. apoi. De asta data era gatita si mai frumos. Nu mai ramase decat gainareasa. si cum o vazu striga: . Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. ma lepad de puterea mea cea maiastra. ocolira toata imparatia. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. Dupa aceea iesi la scara. pentru dragostea ta. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. Dupa ce puse la cale toate astea. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. Cand il trase la calcai. ba. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. fara sa fie trasa de cai. fara sa-i poata ajuta cineva. pieri ca o maiastra de langa dansul. Mai spuse ca. batu de trei ori in palme. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. daca se nomoli in smoala. veni. spre a-l putea vedea mai adesea. si la nici una nu se potrivi. dara imparateasa. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. avea niste haine de la soare te puteai uita. de va lua de barbat un om de pe pamant. Ea. ale imparatesei si ale fiului lor. porunci sa i-o aduca. Si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. toata puterea ei piere. credinciosii lui. Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. De cum incepu hora. carele in scurt timp se facu sanatos. si iata o carucioara. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. mama. se duse la nunta. pe care o uitasera. numai si tu sa ma iubesti. Era turnat pe piciorul ei. dar intetita de rugaciunile imparatului. . si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. aceea sa fie sotia lui. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. ramasera ei in scaunul imparatiei. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. si ca acea turturica era ea. Se dusera deci. cercara toate femeile condurul. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul.Iata. Maiastra. si iara se prinse langa dansul. ca el ranise o turturica. cazu la pat si zacea. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. Ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. La nici una nu se potrivi. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . Feciorul de imparat cum auzi.Asta este.nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. Atunci feciorul imparatului trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. si la care s-o potrivi.

se duse pusnicul la marginea garlei. decat un frau de cal. indata lua si dete copilului si. Dupa ce vei ramanea singur.Fatul meu. si iata ca veni un cal cu aripi si. si veni racnind si. Dupa cum zise batranul. ca de n-ar fi. iar fiul il ingropa. intr-o pustie mare. Pusnicul cauta la dansa si vazu struguri. si-aduse aminte de vorbele batranului si se sui in pod. pana incepu sa manance si cate altceva. si auzi un oracait iesind dintr-insul. Vecinii sai erau fiarele padurilor. leul imi va face groapa. unii copti. sa te sui in pod. chema pusnicul pe copil si-i zise: . si indata va veni un cal la asta chemare si te va invata ce sa faci. asa se si intampla. sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat. si ramase acolo trei zile si trei nopti. Si asa era de bun la suflet incat toate dobitoacele i se inchinau cand se intalneau cu dansul. cum il lua in brate. altii parguiti. precum ma vezi. vazu ca vine pe apa un sicrias smolit bine. Cu must de vita crescu copilul. Statu putin de cugeta. El petrecea singur singurel. il podidi un plans ce nu se mai putea sfarsi. si afla ca. nu s-ar mai povesti. sa bagi de seama ca o sa vie un leu. Cand il deschise. unde gasi fraul. A fost odata. plangand la mormant.Fat-Frumos cu parul de aur basm romanesc A fost odata ca niciodata. Deodata rasari dintr-un colt al chiliei sale o vita si numaidecat crescu si se inalta pana la streasina. Sa nu te sperii. ci suntem de cand cu minciunile. si tu vei trage pamant peste mine. de cand scria musca pe perete. se duse la vita si cu mare mahnire vazu ca ea se uscase. care curgea pe aproape de coliba lui. ce sa vaza in el? Un copilas cam de vreo doua luni. vazand ca-i mananca. simt ca slabesc din ce in ce. ii sapa groapa cu unghiile sale. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si calcaiul tot ramanea gol si se urca in slava cerului si tot i se parea ca este usor. intra in apa si. de azi in trei zile. se scula de pe mormant cu inima zdrobita de durere. ma duc pe lumea cealalta. A treia zi. Intr-una din zile. Dar intr-o zi. altii agurida si altii in floare. stand inainte-i. pusnicul. il scutura. si dupa ce zise cateva vorbe de rugaciune.se bucura din tot sufletul. cu o prajina. mai mincinos care nu crede. . dar. copilul tacu. cum vazu pe batran mort. ca nu suntem de cand cu basmele. sa iei fraul. nevoie mare. dragul tatei. De mostenire n-am ce sa-ti las. un pustnic. Pusnicul vroia din toata inima sa creasca pruncul. care o sa-l cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea in tot trupul meu. luandu-si ramas bun de la fiul sau cel de suflet. atunci. A treia zi foamea ii aduse aminte ca era dator sa traiasca. Daca voi adormi somnul cel vecinic. Apoi indata veni un leu groaznic. sunt batran. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat. si iata. Iara daca se mai mari copilul. il scoase din sicriu si. sa-l scuturi. cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca. se culca si dormi somnul cel lung. trase sicriasul la margine. ci te-am prins pe garla. pusnicul se apuca si-l invata sa citeasca.

sa deretice. zanele aveau o baie in care la cativa ani. Iar calul ii raspunse: . ca sa-ti faci si tu un capatai. ramai tu aici. si apoi copilul incaleca pe dansul. incat uitase de fete si ca trebuie sa le marite. Dupa ce ajunse la zane. intreba copilul. incat se auzi pana la zane. incepura casele. De aici.Asa par frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos. fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duca fiecare cate un pepene din care-i alesese sa fie dusi la masa imparatului. cauta sa se bage argat la dansele. Intr-una din zile. se cam spaimanta copilul de atata zgomot si umbla tot cu frica. pana ce.Cum? intreba baiatul. il puse sa lucreze pamantul.Dar el nu voi. in minut ce va auzi ceva zgomot in cameruta cu baia.zise: .Atunci. sunt multi oameni ca mine si ca tata? Si o sa traim in mijlocul lor? . cu care zbura ca vantul si se ducea ca gandul. si intr-o zi ii zise sa bage bine de seama. venira si fetele si adusera fiecare cate un pepene pe tipsie de aur si il pusera dinaintea imparatului. nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. stapane? Aici toate sunt cu randuiala lor! De aceea. pleca. si cand vazu minunea asta. chema numaidecat pe cal. la alte zane. stapane. si avura grija sa porunceasca argatului ca. calul insa il invata. . Cum calca peste pragul portii. Atunci el isi rasfira parul pe spinare. Insa cand lipsira ele o data de acasa. el chema calul si-i da ajutor. curge aur. dinaintea astui mormant. el lua si legatura cu hainele si o porni la sanatoasa. si se duse. Fat-Frumos lua in cap tot ce-l invata gradinarul. macar. dupa multa rugaciune.Ce poruncesti. Ochi si legatura cu hainele puse cu ingrijire intr-un tron. . Cum il vazura scapat. intr-unul din tronurile casei. in una din case. stapanul sau. .Vezi. cum ca. fiindca ele stiau ca e aproape sa inceapa a curge aceasta apa de aur. Dar calul. Si daca se . curtea si gradina a se cutremura asa de groaznic. dar in camera cu baia sa nu intre. Iar daca-i spuse ca trebuie sa fie imbracat. insa. nu mai este. sa rupa o sindrila din streasina casei. Imparatul avea trei fete. dar se induplecara la rugaciunile lui si-l primira.Iata-ma aici singur. Iesind din baie. Zanele. zanele aveau o legatura cu trei randuri de haine. Si dupa ce sezu acolo cateva zile. cu mine. ci le opri si le lua in locul simbriei ce-i datorau zanele. il invata ca sa curete pomii si brazdele de buruieni. caci asa-l sfatuise calul sa faca. si de cate ori avea cate ceva greu de facut. Calul adesea venea pe la domnul sau. el trecu hotarele lor si apoi statu. fiindca n-au ce cauta p-aici. bagand insa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. dar.Ei nu vin. si cine se scalda intai. ciudandu-se ca nu stia cum sa le intrebuinteze. si dupa ce baga mana. Atunci ele ii zisera: . noi ne vom duce sa locuim unde sunt multi oameni ca dumneata. isi puse o basica in cap si se duse de se ruga de gradinarul imparatului ca sa-l primeasca argat la gradina imparateasca. si zanele indata se intoarsera acasa. dar. calare pe calul lui cel cu aripi. trebuie sa stii. caci aici. daca-i asa. zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinza. si se duse pana ce ajunse pe taramul unor zane.Ah! Fecior de lele ce esti. fiindca ceilalti oameni nu umbla asa goi. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele nu sunt la loc. scoase niste haine pe care le imbraca. imbarbatandu-l. il primi. si asa facu. pe care le pastrau cu ingrijire. si calul ii zise sa bage mana in urechea lui stanga. sa care apa. aceluia i se face parul de aur. cand era sa puie mana pe dansul. incai fii bun de ne da hainele. se duse intr-un oras. sa scuture. Zanele-i dasera voie sa umble prin toate casele. raspunse copilul cu bucurie.Sa mergem. care mi-a fost dat. de ce nu vin si ei pe la noi? . si ii zise: . ii zise: . se imbraca si porni. nu prea voiau sa-l ia in slujba. ii mai zise calul. unde sa ne facem o coliba. stapane? Copilul spuse calului din cuvant in cuvant toata intamplarea cu moartea batranului. el ramase cam pe ganduri. se luara dupa dansul si-l urmarira din loc in loc. trebuie sa mergem noi la dansii. care erau in numar de trei. Dupa ce se puse imparatul la masa. ii raspunse calul. iar ele se uitau cu jind la dansul si-i zisera: . Fiul pusnicului pandea. Dupa ce ajunse in orasul cel mai de aproape si se vazu intre multimea de oameni furnicand in sus si in jos. el intra si lua aminte la toate cate ii zisese calul. luand cu sine calul sau. Calul ii zise sa se scalde. tatal. Imparatul se mira de aceasta fapta si chema sfatul imparatiei sa-i ghiceasca ce pilda sa fie asta. ca sa le dea de stire lor si sa se intoarca degraba. mirandu-se de frumusetea caselor si de tot ce vedea.Nu asa.Negresit. deocamdata. Intr-o zi. El baga bine de seama aceste vorbe. Ii mai spuse sa vaza ca. zanele au plecat la o sarbatoare. Gradinarul nu prea voia sa-l asculte. intr-o zi hotarata. dar sa mergem intr-alta parte. . mai dedandu-se cu lumea si obicinuindu-se a trai in huietul ce innabuseste orasele. sa-ti vedem parul. cum de ne amagisi? Arata-ne. si asa multa grija ii dase trebile imparatiei. sa ude florile.

dupa ce vazu ca unul se cam trecuse.Sa treaca si acesta. Fat-Frumos. fu petrecuta si ea pana la hotarele imparatiei sale. si bucatarul cel mare. apoi are sa fie zdrobit in bataie si gonit. si incepu a-i spune de cutare. Calul cu Fat-Frumos strica toata gradina si. vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul. incaleca si calca toata gradina. vazandu-se iara singur. Se apuca dar. incepu a alerga prin gradini in toate partile. daca primi florile. isi lasa parul pe spate. ca sa petreaca pe fiica. de cutare si de cutare fiu de imparat. isi chema calul. incaleca. si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar de aur ce-l va tine in mana. si. ii dete un pumn de galbeni si-i trimise raspuns sa nu se atinga de bietul argat. iar la sfarsitul veseliilor. si dupa acela s-o dea imparatul. Atunci gradinarul. Numai fiica imparatului cea mai mica ramase acasa. ca sa serbeze mantuirea sa. voind sa se veseleasca si dansul. din cele luate de la zane. si in patru saptamaini. se imbraca cu alte haine numit: cerul cu stelele. incat nu mai era chip de a o drege. Toti curtenii se dusera la chemarea imparatului. chema calul. Gradinarul da din colt in colt si nu stia ce sa faca. Dar fata de imparat ii dete porunca sa ierte pe bietul argat. . isi puse toate silintele si. Toti trecura. dar. Gradinarul se puse iara pe munca si dadu gradina gata in patru saptamani. argatul de la gradina. sfoara in tara de aceasta hotarare. Si daca vazu asa. Ca si la intaia data. se lua de ganduri si incepu a certa pe argat de neangrijire. dupa ce-si lasa parul lui de aur pe spate. Se dete sfoara in tara ca este hotararea imparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. Trecu si gradinarul. caci odaia ei da in gradina. Multi credeau ca fata n-are voie sa se marite. Gradinarul facu ce facu si aduna de prin colturi cateva floricele. Fat-Frumos. care ceruse flori si care ii trimise doi pumni de bani. se imbraca iute cu hainele lui cele de argat si nu stia de unde sa inceapa reparatia. ii raspunsera. zise imparatul. pleca imparatul cu toata curtea.sa pana la hotarele imparatiei sale celei noi. incaleca calul si-l incurca prin gradina. Cand veni acasa gradinarul si vazu stricaciunea. Veseliile tinura ca si la sora-sa cea mare. cand veni si vazu acea mare paguba. sa traiesti multi ani. vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii. dar fata nu lovi pe nici unul. Si dupa ce sfarsi veseliile. le lega si le trimise imparatesei celei mici. luna in spate si doi luceferi in umeri.Un foisor cu poarta pe dedesubt. Iar ea. si vataful. dar degeaba. imparatul chema sfatul si boierii si ii intreba: ce sa faca? . facu gradina la loc. Cand baga de seama ca iar faramase tot. batu in geam si ceru gradinarului sa-i trimita nitele flori. pentru care ii si dadu trei pumni de galbeni. croi din nou. Insa un boier batran zise sa treaca si oamenii curtii. zise: . Imparatul se luase de ganduri. dar el nu cuteza. se facu mare nunta imparateasca. care abia scapasera de copitele calului cu aripi. se imbraca cu hainele sale cele proaste si. iar daca fu silit sa treaca. ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic intr-insa. . abia putu face ceva care sa mai semene a gradina. la o masa infricosata ce pregatise acolo. se imbraca cu un rand de haine zis campul cu florile. Dar fata cea mica a imparatului nu se duse. fiica imparatului batu iara in geam si ceru flori. si se afla ca a mai ramas un argat de la gradinarie. Iara dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de imparat. Hotari. isi lasa parul de aur pe spate. el incepu a se vaicari. in trei saptamaini. bocindu-se. numai fiica sa ramase. Iar daca vazu aceasta. Atunci imparatul hotari sa le marite. Ea acum nu mai voia sa iasa afara nici din casa. incepu sa dreaga ceea ce stricase. si le trimise. descaleca. si vizitiii si randasii. in cele mai de pe urma. se imbraca cu hainele sale de argat si incepu a drege ceea ce stricase. oare daca n-a mai ramas cineva netrecut. incat p-aci era sa-l bata. Nu mult dupa aceasta. Dete. si chiar de-a doua zi. vesel de un dar asa de frumos. imbraca hainele numite: cu soarele in piept. voind sa-l carpeasca. chema calul si. fara sa fi bagat de seama ca fiica imparatului il vede de pe fereastra. deci. prefacandu-se de asta data ca este bolnava. pe unde sa treaca toti fiii de imparat si de boieri. un argat chel . care-i paru mai frumos. ridica un chiosc in padurea aceea si chema. si era atat de suparat. fata nu lovi pe nici unul. taie pepenii si. Argatul gradinii se vazu iara singur. dar. fiindca scapase de o mare primejdie. ci ramase acasa. fiindca el nu se putea veseli decat cu bidiviul sau. al doilea era tocmai bun de mancare si al treilea dase in copt. si slugile. s-o marite. si ca a sosit timpul de a le da la casa lor. cand vazu ca veselia lui facuse paguba. iar argatului dete fagaduinta ca de se va mai intampla una ca asta. Imparatul facuse o vanatoare mare si.Imparate. vazand pe fiica-sa tot trista. pre toti boierii si slujitorii curtii. Asa si se facu.aduna sfatul. Dar ea nu voi sa auda de nici unul. Atunci chema si pe argatul cel cheles si-i zise sa treaca si dansul. care privea de la fereastra toate acestea. gradinarul. Se facu intrebare. fu oprit de fata cea mica a imparatului. Mania gradinarului trecu orice hotare. Dar fiica imparatului. fata imparatului cea mijlocie isi alese si ea un fecior de imparat si-l lua de barbat. cata si mai gasi vreo doua floricele. pilda asta inseamna varsta fetelor mariei-tale. Dar cand voi sa-i dea pe foi pentru neingrijirea lui. incepura a veni petitori de la cutare si de la cutare fecior de imparat.

Un bordei intr-un colt al curtii li se dete spre locuinta. s-au ridicat asupra lui. zicandu-i: . Nunta se facu in tacere. se repezi din munte si-i puse pe goana. si se invoira intre dansii ca sa porneasca oaste mare impotriva lui. tinandu-se cu mainile de cap. Rasera ostirea si imparatul. si ca au si ajuns la hotarele imparatiei sale. stralucirea hainelor sale si zborul calului sau. Ostirea-l ajunse intr-o mlastina. Inauntru insa. atata erau de inversunati ostasii. si veni veste la imparatul ca vrajmasii lui. de mila. iara se ruga sa-l lase si pe dansul sa mearga. iata. zise la cativa: . si de-a doua oara fiica-sa lovi cu marul in cap tot pe cheles. calare pe calul cu aripi si imbracat cu hainele lui cele cu cerul cu stelele. cu ginerii cei mai mari ai sai. Il lasara inapoi. pana ce simti ca-i slabesc vederile. si trecura inainte. se repezi din varful muntelui asupra ei. Pe drum. Se pregatira si pornira. dara daca dobandi voia. se imbraca cu hainele cele cu soarele in piept. si porni la campul bataliei. si iara fu huiduit. iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici. Fat-Frumos scoase iapa din noroi. nu se mai vazura dansii. Fat-Frumos porni si el. facand haz de dansul cum se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi. s-a plecat la sfatul imparatiei si i-a dat lui. cu ostire si mai mare. Fat-Frumos. calul cu aripi le aduse frumusetile lumii. unde astepta sa vaza ce s-o intampla. unde i se nomolise iapa si unde se muncea sa o scoata. si apoi ii oropsi pe amandoi. iar argatul se facu sacagiul curtii. incaleca calul si intr-un minut fu iarasi pe munte.Du-te dinaintea mea. in dreapta si in stanga. luna in spate si doi luceferi in umeri. Asa spaima le dete iuteala. plin de mahnire. insa. si. cand de picioare. Ostile. cum vazu una ca aceasta. din pricina ta mi se tulbura linistea. se-mbufnara de rusinea ce au patit. Imparatul simti mare durere. Se gati dara si el de razboi si pleca s-o intalneasca. cand auzi hotararea vecinilor sai. iara-si lua vorba inapoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. tot pe martoaga lui. de sila. Iara dupa ce trecu toata oastea. unde se repezi o data Fat-Frumos din munte ca un fulger. Imparatul se intoarse iara vesel.Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu e de crezut sa fi ales tocmai pe chelesul asta. fiindca fiica imparatului alesese pe cheles. pe fiica-sa. si iara porunci ostasilor sa scoata din noroi pe nevoiasul de sacagiu. fata-l lovi cu marul! Argatul incepu a tipa si a fugi. Daca vazu imparatul ca si de-a treia oara tot chelesul a fost lovit. zise: . si planse. isi chema calul sau. incat oastea vrajmasa intreaga o lua la fuga. cand auzi ca vrajmasii se ridica de-a treia oara cu oaste si mai mare. cand trecu. Dupa ce. apucand drumul fiecare incotro vedea cu ochii. ajungand. cand l-a vazut ostirea ca iara se innamolise si nu putea sa-si scoata iapa din noroi. iar Fat-Frumos. Atunci puse de a doua oara sa treaca lumea. fiindca. Imparatul se mahni pana in fundul inimii sale. dupa mai multe rugaciuni.Duceti-va de scoateti si pe nevoiasul acela din noroi. N-apucara sa se aseze bine. ii primi sa locuiasca in curtea palatului. Fiii de imparat. muncind sa-si scoata iapa din noroi. si toate murdariile le aruncau pe bordeiul lui. Imparatul. Apoi isi stranse si dansul toata oastea sa si porni la batalie. cand de cap. o goni. intalni iarasi pe Fat-Frumos prefacut in argat. Iar cand fu catre seara. si se taiau unii pre altii fara de nici o mila. vazand ca oastea vrajmasa este mai mare la numar si mai tare. si nici ca avea incotro. se imbraca cu hainele: campul cu florile. pleca inainte. se indupleca si porunci sa-l lase sa care si el macar apa pentru ostire. dar el ajunse si acum mai inainte la locul de lupta. Iara imparatul se intoarse vesel acasa. Fat-Frumos. nu era in palatul imparatului ceea ce era in bordeiul lor. cat frunza si iarba. desi era lovit cu marul. se si lovira. si taia. si nici nu voia sa stie si sa corespunda cu dansii. Iara el era impacat cu cugetul sau de izbandele sale. incat se ingrozira de nu mai stiau ce fac.trecu. care venisera in petit la fiica cea mica. Fu si de asta data de ras si de bataie de joc. insa ce sa faca? Se pregati de razboi. un plans il napadi. daca ajunsera. si unde trasni o data in mijlocul lor. Se intalnira ostile si se lovira de trei parti. atata numai ca. Toate slugile imparatului radeau de dansul. si zise ca i-a spart capul. nesocotito. cand vazu ca ostirea vrajmasa era sa ia in goana pre a imparatului. insa. cum se taia. Fat-Frumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe imparatul a-i da voie sa mearga si el la batalie. care iar fugi. iara Fat-Frumos. isi lasa parul de aur pe spate. Imparatul. Ostile detera in tampene si in surle si se lovira. cu hainele lui proaste si calare pe o martoaga schioapa. si ca un vartej se intorcea prin mijlocul ei cu palosul in mana. tragand-o cand de coada. ca sa vaza care parte este mai tare. nu mai voi sa va vaz in ochii mei. Caci nu putea sa se invoiasca a da pe fie-sa dupa dansul. Fat-Frumos insa-i gonea . si cum era cu voie buna. se si sui intr-un munte apropiat. se imprastiau ca puii de potarniche si fugeau de-si rupeau gaturile. prefacut in Fat-Frumos. Amandoi ginerii imparatului se sculara cu oaste si venira in ajutorul sau. porni iara cu iapa lui. Imparatul. nemernicilor ce sunteti! Dar.

primi si pe Fat-Frumos sa seaza in coada mesei. intreba: . Pe cand se veseleau mesenii si se chefuiau. el este adus de barbatul meu.Marite imparate. cauta-i si vei vedea ca sunt insemnati cu pecetea in spinare. . Dupa aceea. veni si fie-sa cea mai mica la imparatul si-i zise: .Ce lucru bun a facut nataraul tau de barbat. spuse ca a vazut in vis un batran. si fiindca lumea te stie de om drept. . Imparatul ii raspunse: . daca este asa. se unse la ochi si bau. daca se scula din somn imparatul. Iara daca sosira acasa. Intr-una din zile.si-i taia ca pe niste foi. fu de a slobozi pe cumnatii sai.Cum a ajuns naframa mea in mainile tale? intreba imparatul.Frumos si.Frumos. simti ca pare ca incepuse a zari ca prin sita. se dete jos din scaunul imparatiei si ridica in el pe ginerele sau. si ca. si. daca nu te vei arata asa cum era atunci acela caruia am dat naframa. unge-te cu dansul. care m-au ajutat asa de mult in razboaie. zicand pe drum: . dete o masa la toti boierii si sfetnicii imparatiei si. mie mi-ai dat-o. se indupleca si lua laptele ce-i aduse. Imparatul. Atunci el se scula de la masa. ia acest lapte. pentru ca sunt imparati si gineri de imparat. Cei doi gineri se socotira ca lor. Iara Fat-Frumos chema calul si merse cu dansul spre smarcuri.De va incerca nerodul sa ne zica ceva. . il facem nebun. si tot noi vom fi mai crezuti decat dansul. marite imparate. va dobandi vedere. se scula Fat. le mulse si. care visase ca-i va veni vederea. Cum auzira ginerii imparatului. fa-mi si mie dreptate. indata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta in picioare. si daca se mai unse si a treia zi. Iar catre sfarsitul mesei. Cum il vazura mesenii. se unse si a doua zi. raspunse imparatul. gasi capre rosii salbatice. gasira iara pe Fat-Frumos in noroi cu iapa. dara la el ba. izbaviti de primejdie.Apoi. se lasara deci de le puse pecetea lui in spinare si apoi luara laptele si-l adusera. si ii dete naframa sa ca sa se lege. Se intoarsera. nicidecum.Ma supui la orice pedeapsa vei binevoi sa-mi faci. apoi se unse cu dansul la ochi o zi. care ia zis ca. robii pot sedea cu stapanii lor la masa? . Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele fura adusi. daca vazu ca atata de mult se roaga fiica sa. macar ca el are gand sa se duca si sa nu mai dea pe la dansii. incat la soare te puteai uita. caci ei sunt robii mei. deci. . si scoala pe cei doi oaspeti care sed d-a dreapta si d-a stanga mariei tale. fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase a merge macar impreuna cu dansii. ginerii sai pornira cu totii. o sa-mi poata ajuta? Si apoi. imparatul cazu la boala de ochi si orbi. Imparatul.Eu. se imbraca in haine de cioban si iesi inaintea cumnatilor sai cu o cofa plina de lapte de oi. si marturisira ca asa este. cei doi mai mari singuri. n-o sa le pese de nimic. si el sa le dea laptele. Cand venira. . dupa ce lauda pe fiica-sa pentru alegerea sa cea buna.Tata. asa te rog. si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul rob. ticalosul.Ba nu. Eram si eu p-acolo si caram mereu la vatra lemne cu frigarea. adauga iute imparatul. vazu cat se poate de bine. ii detera laptele. ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut face nimic ginerii mei ceilalti. iara el cea dintai treaba ce facu. dar nu-i ajuta la nimic. dupa rugaciunea lor. nu vam zis ca nu aveti voie a va mai arata inaintea fetei mele? Cum ai cutezat sa calci porunca mea? . rugandu-se de iertare.Nu te crez. Imparatul il vazu sangerat la mana. Dupa ce se insanatosi. sa se zica ca sunt robii lui si sa rabde ca sa le puna pecetea lui pe spinarea lor.Nu. si ca sa ma crezi. si nimeni nu putu sa-i dea nici un ajutor. si. Ei il intrebara: "lapte are acolo?" Iara el le raspunse "da". si tocmai el. si iara il scoasera. marite imparate. Dara ciobanul le raspunse ca laptele nu-l da pe bani. daca voieste sa aiba lapte de capra rosie. pentru care capatai: . Fat. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la razboi. cu marea sa mirare. indata se ridicara si se minunara: Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor. cand se intorcea. Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de imparat la batalie. Auzind astfel. asa te rog. Ei se cercara a-i da bani. tu esti acela care ne-ai ajutat? . apoi se intoarsera acasa. numai unge-te. la imparatul.Apoi. daca este asa. si in toata imparatia se facu bucurie mare si masa imparateasca. si ca il duce la imparatul. se duse de se imbraca cu hainele cele mai frumoase . o bagara pe maneca. daca se va spala la ochi si daca va bea lapte de capra rosie salbatica. isi lasa parul pe spate si se infatisa imparatului si la toata adunarea. tata. daca va da cu acel lapte la ochi. prefacandu-se ca nu-i cunoaste. apa cu ciurul si glume cu caldarea.

Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. ce se razgandi. imparatul insa se tinu de cuvant. ca de n-ar fi. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. nu s-ar mai povesti. ajunge la curtea imparateasca. ca numai isi lua inima in dinti. ce se gandi. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. vezi ca nu toate mustele fac miere. infratindu-se. poftorindu-si unele ca acestea. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare".Un naparstoc de ciorba Si-o sfanta de cociorba Pentru cei ce-s lunga-vorba. Infatisandu-se la imparatul. . Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. Pe vremea aceea. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. Asta sa fie in norocul meu. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. si cand la treaba. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. atatea ii povesti. de cand se bateau ursii in coade. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. bietii oameni. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. ceea ce si facura. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. incat le mai veni nitica inima. Greuceanu basm romanesc A fost odata ca niciodata. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. De cand se scria musca pe parete. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. iara de nu. aide. aide. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. hat in sus. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. Mai mincinos cine nu crede. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. El era foarte mahnit ca. Ei erau tristi. incat l-a facut sa-i ierte. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. hat in jos. in zilele lui. A fost odata un imparat si se numea imparatul Rosu. acela sa stie ca i se va taia capul. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. Si astfel.

Greuceanu si frate-sau o luara la drum. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. Acest faur. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. raspunse imparatul. Si aceasta nu pentru altceva. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. pentru nesocotita lor indrazneala. Mai nainte d-a se desparti. chiar de as sti ca voi pieri. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. uitandu-se. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorbite de dansul. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. mergand a doua oara la imparatul. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. din cele ce auzise. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. se puse a-l astepta acolo cu bucurie. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. asezate unde-si intarcase dracul copiii. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . si mai lunga. Daca ajunse aici. Se invoira.Maiculita si surioara. si stiu ca cu moarte au murit. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. si apoi se despartira. cu care era frate de cruce. ajungand calul la marginea . Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . fiindca aceasta insemneaza ca a murit". iata mare. Indata dupa plecarea Greuceanului. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. Ochii ei nu seamana a fi de pasare. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. se intoarse la locul de despartire si. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. Fata cea mica zise: . nu pot sa schimb nici o iota.Aceasta izbanda o lua drept semn bun. ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. departata. iesind fata de zmeu cea mare si. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. marite doamne. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. si preste cateva zile si pleca. nici o cirta din hotararea mea. Si. umbland mai multa vreme in sec. aici se oprira. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. marite imparate. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. merse. si Greuceanu. Facandu-se porumbel. Dar fii-mi milostiv si mana de ajutor. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurulpamantului si se sfatuira. gasind cutitul curat. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. la mine partinire nu este scris. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. .Fie. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. pana ce li se facu calea cruci. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. Iara Greuceanu se duse. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. ca sa vina sa vaza minunea.Marite doamne. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. merse cale lunga. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. dupa ce se imbratisara. Atunci. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. si plansera ca niste copii. Asteptand Greuceanu acolo. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. era si nazdravan. Cum se vede treaba. sa se stie ca unul din ei este pierit". Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. Fratele Greuceanului. Aici se oprira si poposira. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. Si eu. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. fiind cel mai mare mester de pe pamant.Dragul meu Greucene.

Ba in lupta. in sabii sa ne taiem. iesind si Greuceanu de sub pod.Ah. veni si fratele cel mare al zmeului. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. iara pana una. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. se lua la tranta si cu acest zmeu. tinandu-l asa. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. se puse sa se odihneasca. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. sarind repede. unde ridica. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. El zise ca si frate-sau. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. pasare cernita. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. imputernicindu-se. Apoi ii zise: . iesi pe pod si striga: .Ah. zmeule viteaz. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. spre a-si mai momi foamea. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. si. dupa fagaduiala. ii reteza capul. nevoie mare. Se codea zmeul. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. si se luptara.In Codru Verde este o cula. Atunci zmeul. dete peste un par plin de pere de aur. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. se imbratisara si.Corbule. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. in suliti sa ne lovim. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. [de] catranit ce era. ii zise: . numai de Greuceanu de Aur. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. se puse iarasi de se odihni. Iara el. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. Cand. corbule. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. dara Greuceanu ii mai zise: . zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. caci azi nu mai ai scapare din mana mea. si cand ajunse la capul podului. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. ori in lupta sa ne luptam. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. multumit ca a scos la bun capat slujba. o data pe zmeu. de-i parai oasele. toate starvurile. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. caci insetosasera. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. Dara Greuceanu.Spune-mi-vei ori nu. zise: . manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. vino sa ne batem. intorcandu-se inapoi. corbule. alta sa culeaga si cateva pere. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. In cale. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. nene. Iesind de sub pod. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. Apoi. nene. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. ca sa mai rasufle si caii.Corbule. dara acesta.Vino. Aduse si Greuceanu pe zmeu si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. Cand despre zori. mare. doara de Greuceanu de Aur. Zise si Greuceanu: . . ca un tartor. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. zise: . si stranse zmeul pe Greuceanu o data. Dete corbului. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. venea tat-al zmeilor. . Greuceanu. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. tocmai cand el nu se astepta. si unde racni: . Si vazandu-l. ca e mai dreapta. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. Atunci. in puterea noptii. ingana verzi si uscate. mancare-ar lupii carnea calului.Deh! zmeule viteaz. auzind. unde venea. si ostenira.podului. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. Acolo inauntru sunt inchise. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant.Spune-mi. maniindu-se. zmeul ii zise: . in sabii sa ne taiem. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. si inca si capul reteza-ti-l-voi. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. sau in lupta sa ne luptam. Si unde mi-aduse. unde ai ascuns tu soarele si luna. si. Si se luptara. Oamenii. zmeule spurcat. Auzind corbul aceste cuvinte. eu tot le voi gasi. o lua la drum. Dara zmeul. pana ce ajunse vremea la namiezi. bagand de seama ce are de gand zmeul. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi.

Iara cand el isi cauta cuiul. Greuceanu sarind din caruta. nici fete. Cand. boieri d-voastra. . apoi. zicand: . dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere.Ia te uita. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. ii raspunse el. Apoi. apoi. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. ci zise ca le va culege el. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. Faurul-pamantului. si avea de ce sa fie catranita si amarata: ca nu mai avea nici sot. mai facand un vant cailor. Ascultati acum si va minunati. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. se invoi a se odihni. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. zise fratina-sau: . din greseala. Si nimic nu mai ramase din acel par. Merse. iara frate-sau incremeni de mirare. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. Dupa ce fura gata. Ea. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. frate. si umplu vazduhul de un miros gretos. diavolul ii fura palosul. iata un nor vine dupa noi ca un vartej. nestiind ce sunt toate acestea. repede ca vantul. isi uita acolo palosul. sufla asupra lor si le dete duh de viata. Apoi tot el zise Greuceanului: . ce arsese in foc de sarea scantei din el.Ma mancasi fripta. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. ajunsera la Faurul-paman Aci. . Faurul-pamantului deschise usa fauristei. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. precum ai mancat si pre barbatul meu. era si el om ca toti oamenii. Acum insa n-avea ce le mai face. nici gineri.Sa ne oprim aici nitel. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. Aci se oprira si poposira. ca sa ne mai odihnim caisorii. Impielitatul stia ca Greuceanu. Puterea . fara palos. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. se inchise in fauriste.Greuceanu. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. Inaintand el alene.Mai. merse. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. Greucene. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. vericule. il intepeni bine. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. se urca in caruta. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. Si scapand si d-aceasta pacoste. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. raspunse Greuceanu. de patania bietului Greuceanu. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. tragand palosul. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. ce sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. du-te de ti-l cauta. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. ti-ai pierdut cuiul. frate. iara el ramase mai in urma. Apoi. Pe urma lor iaca si zmeoaica.Ce sa vaz. incalecara si plecara la drum. inapoi si spune-mi ce vezi.Asa sa facem. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. pana ce li se infurci calea. rasturnat in caruta. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. ca si din tulpina florii. decat praf si cenuse. dara. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. cum descalecara. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si primeasca rasplata. frate. asezandu-se in marginea drumului. Fratele Greuceanului zise: . De-i ajungea. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita.

Dupa rugaciunea lui Greuceanu. veni si se infatisa iarasi la imparatul.Imparate prealuminate. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. d-aia isi intetea loviturile. marite imparate. zise el. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. Si eu incalecai p-o sea. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. si mai taragai lucrurile. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. . . cata prin pulberea ce mai ramasese. ca n-are ce-i mai face. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. daca se va cununa odata cu fata imparatului. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului.lui in palos era. Imparatul il chema. nene. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. Primi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. Imparatul il crezu. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. zise el. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. si dete. si va povestii d-voastra asa. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea.. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. Piatra nici ca se clinti din loc macar. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. da-mi palosul ce mi-ai furat. toata lumea stie ca esti om drept. Si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. dobandi iertare si de la imparatul. De cate ori da. . zise el. caci de unde nu. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. Imparatul il asculta. infatisandu-se la imparatul. Mult ai asteptat. zorind sa se faca mai curand nunta. pana o facu pulbere. si dete. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap.. Il lua si. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta d-alea imparatestile. a lovi in stana de se cutremura pamantul. pana ce ajunse la stana de piatra. Pe cand se pregatea la curte. fara nici o clipa de odihna. Ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. cum auzi de una ca aceasta. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. acesta nu stia intre care sa aleaga. Acesta. lucru fiind sfarsit. mai asteapta. Sfetnicul cel palavatic. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. Iara buzduganul. vazandu-i si palosul.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. . de ce da. cu gand ca.Sunt gata. si unde incepu. Pricepu el ca nu e lucru curat. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. fara palos era necunoscut. praful nu se alege de tine. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. spre a ne intelege la cuvinte.

sa stie ca va dobandi de la dansul mari daruri si boierie. Acum sa se duca fiul meu cel mai mare. sa se duca altul. . "Cum se poate.Pasarea maiastra basm romanesc A fost odata ca niciodata. A impodobit-o cu aur." Si dete sfoara in tara ca orice mester se va gasi care sa poata sa-i ridice turnul. La locul unde se impietrise frate-sau. fetii mei. si ii dete voie sa mearga si dansul. Cu cat se bucura imparatul de frumusetea ei. porunca dete ca in toate bisericile sa se faca rugaciuni si privegheri. de cand se bateau ursii in coade.Eu vaz. sa nu pot sfarsi asta santa biserica? Iata am cheltuit toata starea. cand vazu deodata inaintea lui un vulpoi care il ruga sa-si lege ogarul. si daca nu va putea el sa izbuteasca. si tot asa pe rand. cartile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. Vazand imparatul ca fiul sau cel mare nu se mai intoarce asculta rugaciunea fiului celui mijlociu. dete drumul ogarului. stete sa conaceasca intr-o dumbrava frumoasa. ca sa se indure milostivul Dumnezeu a-i trimete un mester bun. a ridicat si o monastire de care sa se duca pomina. Spuse fiilor acest vis. dupa ce se gati si isi lua merinde de drum. sa-i dea si lui un codru de paine. infratindu-se. cu atat se intrista ca nu putea sa o savarseasca pe deplin. Pe langa acestea. caci turnul se surpa. Dupa ce facu focul. Mai mincinos cine nu crede. candele de argintul cel mai bun si mari cat donita. iara feciorul cel mare al imparatului se gati de drum. iara ei se intreceau care de care sa plece mai-nainte. se va putea face monastirea desavarsit. Iara a treia noapte visa imparatul ca daca va aduce cineva pasarea maiastra de pe taramul celalalt si sa-i aseze cuibul in turn. Pe langa multe bunatati ce facuse oamenilor din imparatia lui. nu s-ar mai povesti. Fiul imparatului. zise imparatul. Atunci vulpoiul facu un semn asupra lui si il schimba in stana de piatra. De cand se scria musca pe parete. Atunci imparatul le zise: . cu pietre nestemate si cu tot ceea ce mesterii din acea tara au socotit mai scump si mai frumos. fiindca nu voi sa dea ascultare rugaciunilor ce-i adusese vulpoiul. Zugravelele cele mai pretioase. un pahar de vin si sa-l lase sa se incalzeasca si el la al foc. pana cand Dumnezeu isi va arata mila lui catre noi. Acesta. insa nu va puteti duce toti deodata. policandre de argint suflate cu aur. A fost odata un imparat evlavios si bun. El avea trei feciori. O multime de stalpi de marmura si poleiti erau prin biserica si pe dinaintea ei. si sa se inchine cu slujba la tata-sau imparatul. ca de n-ar fi. si ea nu este inca tarnosita. ca toti aveti dorinta de a va face datoria catre Dumnezeu. ci voia sa-l prinza ca sa-i ia pielea. Merse ce merse si daca trecu de hotarele tatalui sau. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. pati ca dansul. Copiii tacura si se supusera. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. porni si dansul. sta acolo pana sa se gateasca mancarea. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. in loc sa asculte rugaciunea. care se lua dupa dansul.

ce este cauza de canta pasarea maiastra. Dupa trecere de oarecare timp. Dara daca vointa mariei tale este sa stii. smerit si cu boiul de voinic. dupa cum se vede. cine sa-mi dea ajutor la greutatile imparatiei. din ce parte de loc esti? Ai parinti. se mahnea ca pasarea nu-i canta. tata. cu toata bucuria ce avea pentru biserica si turnul ei. . si toti cati o vedea o cainea cum de o asa pasare frumoasa si mandra sa nu aiba viers. deoarece sunt dusi de atata timp si nu se mai intoarce nici unul. stii prea bine ca n-am iesit din poruncile imparatiei tale nici cat negru sub unghie. cum va vedea pe ciobanul care. ca sa-mi cerc si eu norocul.Tata. incat pare ca nu o incape locul. tata.Ia spune-mi.Domnia ta. cand intr-una din zile veni gainareasa si-i zise: .Imparatul se puse pe ganduri vazand ca dupa atata mare de timp nu se mai intoarse fiii sai nici cu pasarea maiastra.Iaca te ascult. cum auzi ca a venit pastorul cu pricina. ii zise: . nu vorbi de fiii mei. sa-ti fie fata luminata. Dupa ce iesi de la biserica. Dupa multe rugaciuni si staruinta. dragul tatei. si. sa puna mana pe dansul si sa-l aduca inaintea lui. Nu s-a multumit pe atat. zise imparatul.Fratii tai cei mari. iara de nu. toata cetatea se minuneaza de viersul pasarii maiestre. fiul meu? Ramai aci. iata este acum destul timp de cand fratii mei cei mari au plecat sa aduca pasarea maiastra si nu s-au mai intors nici cu isprava. caci nu da nici un viers. care era cu mii de mii de vopseli. Parinti am. flacaule. pentru ca inima ii zicea ca trebuie sa fie ceva de ciobanul acela. ba poate sa-si fi rapus capetele. Si de voi izbuti. cum intra acel cioban in biserica. pasarea a inceput sa cante de sa se sparga. Imparatul puse si el cativa slujbasi sa pandeasca pe sub ascuns si. Fiii mariei tale. pasarea se aseza in acel turn cu cuibul ei. sa implinesc o dorinta care nu da odihna sufletului mariei tale. il chema inaintea lui. imparatul se indupleca si-i dete voie. ci si insusi s-a dus la biserica in sarbatoarea cea mai apropiata ca sa auza cu urechile sale cantecul cel minunat al pasarei. ciobanul veni si astepta porunca imparatului. pasarea nu mai conteneste de a canta. luminate imparate. asemenea si frati.Ia spune-mi. caci nimeni nu-l cunoaste. ar fi pus paznici sa-l prinza. daca vei lipsi si tu. numai imparatul se mahnea in sufletul sau ca nu este fata si fiul sau cel mic care sa se impartaseasca de bucuria poporului sau. pentru care si imparatul. caci nu ti se cuvine tie sa te atingi de ei. te vei bucura. voinice. pasarea se parea a fi muta.Maria ta. . Toata lumea se mira de frumusetea acelei pasari. si tace. si cum s-a intamplat de ai venit p-aci? . A doua zi dis-de-dimineata. cand fiul cel mai mic ii zise: . ciobanul este strain. precum mi s-a spus. luminate imparate. un cioban. lasa-ma sa-ti povestesc toata istoria mea. n-au putut sa faca nimic spre a aduce acea pasare maiastra. si este asa de vesela.Istoria mea. Ca sa-ti povestesc cum am venit paici si din ce parte de loc sunt. sosira amandoi fiii cei mai mari ai imparatului. este numai ca voiesc. daca iesi? . cum iese el.Taci! zise imparatul. nu te mai duce. maine in revarsat de ziori te astept. este lunga. . Cum il vazu imparatul. . cine sa se suie pe scaunul meu. daca nu tu. Acum este tarziu.Bine. iar turnul bisericii nu se mai surpa. . aducand cu sine-le pasarea maiastra si o roaba pe care o facura gainareasa. . cum pui tu piciorul in biserica. de n-ar fi fost de fata. . pentru ca nu stiu ce simti imparatul in inima cand il vazu asa de tanar. nici fara dansa. si daca voi muri. si sa vaza cu ochii sai pe acel pastor tanar. eu nu voi suferi nici o umilinta. nici fara isprava. flacaule. . Sa-mi dai bani de cheltuiala si haine de primeneala. si daca acum cutez a starui in rugaciunea mea. s-ar fi intamplat o lupta crancena intre slujitorii sai si oamenii pusi de fiii lui. cum a intrat azi de dimineata in biserica. .Marite imparate. carii voiau cu dinadinsul sa puna mana pe cioban. si astfel biserica se putuse face cu desavarsire. isi lua merinde de ajuns si pleca. un ogar sa-l aiba de tovaras.Ca sa stii aceasta si altele. ceea ce oprise turnul de a se surpa. dupa cum se vede. Isi alese calul ce-i placu din grajdul imparatesc.Sa se aduca acel cioban inaintea mea chiar acum. Eu sunt batran de aci inainte. sunt gata a ma supune. cand va intra in biserica. Chiar maine pana in ziua voi veni la maria ta pentru aceasta. imi trebuie mai mult timp. iara imparatul. dac-as putea. dorinta pe care te silesti de multi ani si cu mari cheltuieli sa o implinesti. povesteste-mi tot ce vei voi. imparatul se duse drept la palat. ea tace. bland. pasarea va canta. ca ti se implineste dorinta. Asta este a doua oara de cand. penele ei straluceau ca oglinda la soare. Un lucru se baga de seama. Locuitorii incepusera a uita de fiul imparatului cel mic: atata de multa bucurie aveau ei ca li se adusese pasarea maiastra. Atunci porunci imparatul sa aduca pe acel pastor cu omenie la palatul sau.

in lipsa zmeilor. tu esti fiul meu pe care toata lumea il tine de pierdut? . si daca nu te-oi face eu sa izbutesti. rude ale zmeilor pe mosia carora eram. "Duceti-va. si nu ma va lasa singur pana ce nu voi ajunge la izbanda. ci sa o iau. fiindca asa ne invatase fata. iata merindetele mele." Apoi am legat ogarul si am sezut amandoi langa foc. care erau si mai frumoase decat ale celor dintai. si tot framantandu-mi mintea sa stiu cum a venit si cum s-a dus fara sa bag de seama. Unul din ei a intors capul si s-a uitat la mine. De cum il vazui. povestind. Imi paru bine de asta intamplare. ca el era blestemat sa poarte corpul de vulpoi pana cand un om va avea mila de el. am adormit. dupa ce inhatai colivia si o luai la sanatoasa cu bidiviul luat de la zmei. cum sa dreg. tata. ciobanul zise: . sa nu-mi mai zici pe nume.Atunci ciobanul incepu: . ca are copii. care ne zise sa nu calcam in curte. Si ca sa mananc in liniste si sa ma pot incalzi fara frica. poftim de te incalzeste. Maine de dimineata plecam amandoi. ii zisei. am stat de ne-am odihnit. leaga-ti ogarul. ne ospataram ca niste prieteni. Mi-am facut un focsor bun. Daca veni gainareasa. iara tovarasul meu s-a intors inapoi. ca uite. iara noi ne-am dus. si ajunseram la o poiana. iara ciubucele erau poleite. ii va da un codru de paine si un pahar cu vin. pe la chindii. ca acolo credea el ca voi gasi ceea ce cautam. ca eu am fost acel om. stii colea. si asa noi merseram. dat tot cam cu teama. Pe cale imi spuse ca locul unde am mas noaptea trecuta era mosia lui. si plosca mea. . "Cat pentru asta. ne-a spus ca se afla la alti zmei. ca acum este dezlegat de blestem si ca de aceea va merge cu mine. si am ajuns cam aproape de namiezi la palaturile lor." Sezuram la foc. . casele invalite cu argint care stralucea la soare ca oglinda. Din una din alta. am scos merindele ce aveam si. ne gatiram de duca. imi zise vulpoiul." Dupa ce ne invata cum sa facem sa intram in curtea zmeilor si cum sa lucram. Da-mi si o bucata de paine si un pahar de vin sa-mi potolesc a foame si sete care ma chinuiesc. de pare ca era facuta din zahar. Caii erau la iesle. cand. imi zise. ca este insurat. i-am sumutat si i-am pus fraul in cap. Cum am descalecat. paretii era impodobiti cu chipuri si flori sapate. unde maseram peste noapte. doi cai si doi ogari. ii spusei unde ma duc. luati-ma si pe mine. fii pe pace. Acolo am voit sa conacesc. Si ajungand la hotarul celorlalti zmei. il va primi sa se incalzeasca cu dansul la un foc. Nu stiu nici de unde. nici pe unde veni. Vulpoiul.Am tata si frati.Cum se poate? raspunse imparatul. Gradina cu fel de fel de flori si de pomi." "Prea bine. Dara cum a ajuns gainareasa? . Pare ca iesi din pamant. Ma ciudeam in mine cum de sa nu-l vaz incotro a apucat. Si asa cum zisei. "Fa bine. sa-mi implinesc slujba cu care m-am insarcinat de buna-voia mea. Mandrete ce am vazut acolo nu se poate povesti. incepu el a povesti. l-am tras de urechi. ma trezesc cu un vulpoi langa mine. si lasa-ma sa ma incalzesc si eu la focul tau. am ajuns la palaturile zmeilor. m-am dus la grajd. frumoasa. ca eu nu l-am vazut. zi de vara pana-n seara. Eu l-am frecat la ochi. incepura sa nincheze caii ceilalti si sa faca un zgomot de ti se facea parul . ca nu e bine de noi. il ruga sa porunceasca a se aduce de fata gainareasa. se dete de trei ori peste cap si se facu un voinic. apoi lacrama de bucurie ca a mai vazut oameni de pe taramul de unde a furat-o zmeii. ma rog. Dupa o calatorie de cateva zile. ca cu ajutorul lui Dumnezeu. Si dupa ce saruta mana imparatului. apoi vulpoiul isi lua noapte buna si pieri ca o naluca. fantani care aruncau apa in sus. si mie imi placu fata. ca sa nu o las la zmei. m-a gasit minunandu-ma de niste stane de piatra ce inchipuiau doi oameni. pe tata. Avuram parte ca zmeii nu erau acasa cand am ajuns acolo.Tu ai luat pasarea maiastra? zise imparatul. mananca si bea cat vei pofti. am pornit pe taramul zmeilor. Apoi incalecand. tremur de-mi clantanesc dintii in gura.Asa. A doua zi am inaintat pe mosia zmeilor. am ajuns la o campie frumoasa. Ce e drept. da-ncalarele am luat colivia cu pasarea maiastra care era in pridvor. Tovarasul meu de calatorie imi spuse ca a doua zi avem sa trecem pe hotarul unor zmei. Furam intampinati in pragul portii de o fata frumoasa. cand era sa ma pui la masa.Asta ti-o va spune ea. ne zise ea. ba inca il si rugai daca stie ceva sa-mi spuie cum sa fac. de cum o vazui. Intreband-o despre lucrul ce cautam. Cand a venit a doua zi in faptul zilei. nadajduiesc sa izbanditi. caci el era trist ca nu putea sa-si implineasca dorinta. ma jura pe ce am mai scump pe lume. de unde se deschidea mai multe drumuri.Asta este fata de care iti spusei. Iara in revarsat de zori. Am plecat din casa parinteasca ca sa fac o fapta care sa veseleasca pe tata. si intorcandu-va. cum ti-e drag sa te uiti la el. caci eu nu stiu.

Ea nu era acasa. iara el se ascunse dupa soba." "Spune-mi." Si intr-un minut nu stiu ce facu din mana. si cum atinsei picioarele la loc. plecaram fiecare la ale noastre. Pasamite. ma lua cu dintii de pe la spate. adica pe mosia vulpoiului. Unsei si pe orb. asmutara ogarii dupa mine. fa-i iara oameni cum au fost. si fugi. ma trezii cu o usturime grozava la amandoua picioarele. l-am intrebat ce insemna acele stane de piatra. Dupa ce ma lua in brate si ma saruta. M-am invoit cu dansul la aceasta si am mers pana am dat de locuinta scorpiei. iara eu ii impietrii". si-si catau de drum. Cu sangele ei se poate vindeca orice boala ar fi". si daca nu era el. aide ici la un elesteu pe care il stim noi. si ii veni vederile ca mai-nainte. si eu am plecat cu tovarasul meu si cu pasarea. si azvarlea din picioare de nu se putea apropia de noi nici o fiara salbatica. te vei cai. iara cand era sa beau si eu." "Mult mi-e draga prietenia ta. Calul meu. iara zmeilor li se scurgeau ochii dupa dansa. Trei zile si trei nopti am mas acolo prinprejurul elesteului. se opri in loc. te rog". cum de ai ajuns gainareasa . fiindca simtise ca-i calcase cineva casa. Atunci el imi zise: "De vei sti." Am ascultat si am mers. bau si cel mijlociu. iara eu o inhatai de mijloc si pe ici ti-e drumul. Nu asteptaram mult si iata scorpia venea suparata. asteptai pana sa-mi vie bine. sa-mi ia pasarea. "Frate. le-am dat calul. Unde se luara zmeii dupa mine. se lipira de parca fusese acolo de cand lumea. iara eu imi tineam firea. mi le taiasera fratii mei. Cum o vazui. ca deodata pietrele acele se scuturara si fratii mei ramasera in mirare vazandu-se fata cu noi. caldura este mare. Dupa ce ne-am odihnit si am dat multumita Domnului ca am terminat cu bine asta treaba. Eu sa umblu pentru tine. fara a mai asculta la rugaciunile si vaietele mele. ci am socotit mai bine sa ma bag cioban si sa las ca Dumnezeu sa aduca lucrurile asa incat sa se dovedeasca vinovatul. inima se facuse cat un purice in mine. sa bem cate nitica apa. "Acestia sunt fratii tai. plesni de trei ori cu un bici si tot palatul se facu un mar. cand sa ma intorc sa vaz ce este pricina. si fugea incotro vedea cu ochii. Eu stiu ca p-aci prin vecinatate este o scorpie mare. dara o sa te caiesti. Daca vazu tovarasul meu asa si ca nu este chip a scapa cu fata curata. imi zisera ei. vazui eu ca nu e bine sa-i las tocmai de tot mahniti. "Un biet neputincios". Ne luaram ziua buna de la tovarasul meu si plecaram sa ne intoarcem acasa. cand vedea ca vine cate un balaur la mine. incat dintr-o lovitura ii taiai catetrele capetele. ameninta asupra lor si se facura stane de piatra. tu sa vezi pentru mine. cu momele. detei pinteni calului si impreuna cu tovarasul meu fugeam ca vantul. ii zisei eu. zmeii insa veneau ca gandul. cum eram pus pe branci pe marginea elesteului ca sa ajung cu gura la apa. rogu-te. Ajungand la palaturile celorlalti zmei. Iara noi ne urmaram calatoria venind pana iarasi in campia de unde plecasem. am obosit de atata drum. Dupa ce multumiram lui Dumnezeu. sa priimeasca cu dragoste rugaciunea mea.Spune si tu. se mira si el de frumusetea pasarei. nu ma mai putui scula in picioare. Atunci el imi zise: "Stii ce? Aide sa ne prindem frati de cruce. Zmeii insa umbla cu sosele. Ma unsei numaidecat cu sangele ei cald. "Cine este acolo?" intrebai eu. sa te port in spinare. zise imparatul gainaresei. pe care ea il lua. ma ruga ca barim calul sa li-l dau. si unde dedei o data cu sete. nici un pas nu mai facura inainte.maciuca. . pana ce ajunsei la tovarasul care ma astepta la hotar. Orbul ma aseza dupa use si imi zise ca sa dau cu sabia sa o tai. Eu imi facui curagi. daca vazura ca nu ma poate indupleca. Ei. cum va intra. sa ne racorim. raspunse el. Si dupa ce imi spuse cum fratii i-a scos ochii. in sfarsit. in loc sa faca ca tine. si fugi. si de aceea fie dupa voia ta. raspunse el. ceea ce imi prelungi scarbosul blestem de a purta lesul vulpoiului. fratii mei imi cocea turta. Tovarasul meu insa intinse mana si racni o data la dansii: stati! Iara ei pare ca fura de piatra de cand lumea. de nu vei sti. Aoleu! dara zmeii cand simtira! unde veneau cu o falca in cer si cu una in pamant. si unde racneau de-ti ingheta sangele in vine. Bau cel mare. puneau zmeii mana pe mine si cine stie ce se alegea de capul meu. biet. dupa ce calatoriram catva. Nu m-am inselat in credinta mea. "Pentru dragostea mea. si pentru prietenia ce am legat. din pizma. imi raspunse. Eu am picioare. In sfarsit a patra zi am dat peste un orb care orbacaia si el pe dibuite. fata ne astepta in poarta. iara cand intra pe usa. cum facusera si ei. fagaduindu-mi cate in luna si in soare. ii zisei. de haine. iarasi te vei cai. ca iata puterea lui mare este si judecata lui dreapta. tu ai ochi. i-am povestit si eu cum mi-a taiat fratii picioarele. N-am voit sa viu d-a dreptul acasa.

Fiii d-tale cei mai mari n-au stiut de dansul.Dupa ce a taiat picioarele fratelui celui mic. pe care il scoase din san. pe care imi era drag sa-l privesc. fiindca-l vazusem ca e un pui de romanas.si roaba? . si aruncara cu prastia in sus cate o piatra. zise ea. intreba imparatul. Ei ma silira sa ma iubesc cu unul din ei. sa mergem catesitrei fratii inaintea lui la judecata. dupa ce facu nunta si-si insoti copilul cu gainareasa. . multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat cum fapta buna nu moare niciodata. incat ramasera morti. Se adusera fratii inaintea imparatului. ca tu esti acea fata si nu alta? . ca ma despartea de fiul cel mic al mariei tale. se cobori de pe tron si puse pe fiul sau in locu-i. Neavand incotro. acesta zise: . Imparatul ramase si el in mirare. Eu plangeam de ma topeam. care. fiindca stiam ca Dumnezeu nu va lasa sa se prapadeasca acela care a umblat cu dreptatea in san. am priimit mai bine sa fiu roaba si gainareasa la curtea imparatiei tale. plesni dintr-o biciusca de trei ori asupra marului si unde se ridica niste palaturi. Dupa ce m-am impotrivit la toate siluirile ce amandoi voiau sa-mi faca. fiii cei mari ai imparatiei tale ma luara unul pe mine si altul pasarea maiastra.Daca Dumnezeu va va ierta. decat sa ma duc aiurea.Tata. Intrara fiecare cu picioarele in cate unul. imi fagadui ca ma va lua de sotie cum voi ajunge la curtea imparateasca. poate sa incredinteze pe orisicine ca eu sunt. pietrele fratilor celor mari se intoarsera si lovira pe fiecare in cap cu asa tarie. pe care le povestesc acum celor ce ma asculta. El le zise: . iertati sa fiti si de la mine. si acum. Eram si eu fata la acele intamplari. iesind afara. carii detera in genunchi si cerura iertare de la fratele cel mai mic. inainte de a multumi lui Dumnezeu ca m-am intors sanatos.Poti tu sa-mi dovedesti. se dusera inaintea bisericii si pusera trei uleie departate deopotriva unul de altul. Piatra insa a fiului celui mic de imparat cazu dinaintea lui. Atunci. . daca o fi traind. imparateste si pana azi. Si voind a sarbatori venirea fiului celui mic. si nu m-as mai fi intalnit cu dansul. Imparatul n-avu ce zice. incat in toata imparatia nu se gasea altele ca acelea. ca mi l-ar fi luat. Lumea se adunase de se uita la asta judecata dumnezeiasca. iar imparatul.Acest mar.

. care era pe aproape... O vulpe. racusori. si unde se porni pe tipete de durere. Dar de. . sub greutatea cocostarcului se franse.. Vazand vrabiuta numai ce-i zise cu ingamfare: . care. . ceva scoici si altele. Morala: Nu-i destul sa fii mare si falos Daca nu esti intelept si mintos.Stai pe creanga. o vrabiuta isi ciugulea penele. raspunse modesta vrabiuta.Fiecare cu ce poate.De ce zici asa? il intreba cu sfiala vrabiuta. mormoloci. pe ramura unei salcii pletoase..Nu vorbi in van! Cum poti spune tu asa o jignire? Ia sa vezi! Si unde isi lua zborul si se aseza pe crenguta de langa vrabiuta. si-ti ciugulesti penele pe cand aici in apa este o multime de hrana. .. pestisori. Eu nu pot sa intru in apa asa cum nici tu nu poti sa stai pe crenguta asta.Vai tu. cum sa vii aici sa ai parte din toate astea cand tu nu esti in stare.Vrabiuta si Cocostarcul Pe marginea unui lac. pe cat esti de mica si pricajita pe atata esti si de proasta! . Iaca. Pe lac un cocostarc trecea maiestos ciugulind alene cate un pestisor sau mormoloc. iar acesta cazu si se lovi de pamant isi franse o aripa si un picior. . ca proasta. auzi vaicarelile cocostarcului si veni iute stiind ca-i rost de masa imbelsugata.

Cerbul.E sigur ca va putea sa dobandeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!. Un lup flamand nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stana din apropiere.. dupa ce a facut toate animalele si vietatile. pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapan. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului. Dumnezeu. .Legenda Cerbului legenda populara romaneasca Dumnezeu. Cerbul.Doamne. mandru.Bine. cam cu sfiala ce-i drept. Doamne.Sa-ti vopsesc blana in rosu?. . rusinat. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca:" socoteala de-acasa nu se potriveste cu .. ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat. cerbule. . Cerbul. dar lupul. fie precum ti-e voia. care sa-ti stea falnice ca doua pompoane.. incepura chiar sa se adune. de stejar. Cum il vazu..Atunci sa te fac baltat alb cu negru.Bunule Printe. vazand asa. Fiindca tie nu ti-am dat coarne.Asa a fost vorba. numai ca sa-l convinga de neputinta lui. infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar.. .. multumi lui Dumnezeu. a dat binecuvantarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia.Doamne. In clipa cand isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii. Atunci cerbul inspaimantat. sa i se planga impotriva lupului. as vrea ceva mai frumos. eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap. Cerbul. dispretuindu-l.popuse Atotstiitorul.Nu. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia. si-i mai ceru ceva inainte de plecare. ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui. care stia tot ce are sa se intample. iata te binecuvantez sa porti pe cap doua crengi verzi. acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala. . Si daca cerbul nu o lua la sanatoasa. vazand ca cerbul e nemultumit. Caprioarele. cerbului. fagadui ca da. Si plecand cerbul la datoria lui. lupii. Atotputernicul ii zise: . o lua la goana la Dumnezeu. ce vrei?! Zise Dumnezeu putin cam suparat. cerbii si caprioarele – in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata. . nu prea mi-ar conveni. A randuit ca pestii sa traiasca in ape. urmarea cu priviri neancrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor. . . Si zicand asa. dar drept sa spun.. caprele. ii arata niste colti. ca sa fiu cunoscut de supusii mei. ingamfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?. da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!. revoltat si maniat de obraznicia lupului. el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. serpii si alte jivine – in pamant. dar ceru. cum am dat boilor si altor fapturi ale mele. Dumnezeu. cauta sa impuna ascultare lupului. noul voievod al brazilor.. dar ii puse o singura conditie si anume: . cerbul. intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu. mai mandru si mai increzut in el. incat a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri.Ai. se intelege. viezurii. a oranduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sasi duca traiul. plin de recunostinta. vulpile. Dintre toate animalele care traiesc in padure. frumoase si ramuroase. nu putu sa raspunda nimic. Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapaneasca padurile. scoase cerbul un strigat puternic. Cum ajunse la marginea padurii. ursii. pasarile sa zboare prin aer. sa-mi fie cu iertare. nu se stie ce se putea intampla. asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor. pentru a-si face rost de ceva de ale gurii. ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor.

Au cerut ei. povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos. cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap. Ce om castiga. Ce au capatat.Faceti-va mila si pomana cu un biet olog. s-au imbracat. eu te-oi purta si tu ma-i indrepta pe unde sa merg. Dumnezeu si cu Sfantul Petre tocmai stau la taifas dupa masa. sunt un biet drumet. cand venea randul orbului. dar si amarnic de fricos. iar vinul nori. in trei dimineti. Dimineata.Hei. . ologule! Masoara tu si pune o banita mie. ca era in luna lui Florar. A asternut femeia toale afara pe prispa. binacuvantate fie tandarile si vinul. au cerut. una tie. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb.. banita? . Petre. frate-n cius. iar cand s-a revarsat de ziua. A pornit Sfantul Petre pe pamant. a ajuns in satul unde traia orbul. ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor. Atunci a priceput ca acel pe care il gazduise fusese un sfant.. cand pamantul se acoperi de roua.. Dumnezeu ii purtase de grija si-l scoasera din apa niste oameni milostivi. a chemat sfantul Petre pe orb. bre.Sui. Sfantul Petre ia paharul cu vin si zvarrr. au baut. S-a spalat orbul pe ochi cu roua. .. ia-ti toiagul. . iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pana azi in chip de coarne. insa il lasa in pace zicandu-i: .Bucuros. cum a vazut nelegiuirea ologului. plina! Si cum sedeau ei pe malul garlei. S-a asezat apoi la capul podului s-a inceput a se milogi: .. Mai stam si noi pe acasa. Sfantul Petre si Orbul legenda populara romaneasca A fost unde a fost si a fost cand a fost un orb si un olog si s-au prins frati de cruce si-a zis orbul: . ca vezi... du-te pe pamant de spune orbului sa se spele in trei dimineti cu roua pe ochi si air va capata vederea.. ramanand numai lemnul lor. n-avem nici de unele si numai bunul Dumnezeu stie cum o ducem. mosule! Dar la mine ca la omul nevoias.dupa olog. ologul a dat branci orbului in apa. Dumnezeu zise: . sa se usuce.. Asa. punea pentru el banita plina. si a dobandit vederea.. Ologul a inceput sa masoare. Sufla apoi asupra cerului si facu cioburile stele.Plina. una mie. punea banita goala. Dar fiindca ai vrut sa dai in capul vinovatului. au mancat.. ba au mai adunat si un sac plin cu malai.. Dumnezeu atunci a zambit si a spus: . una tie. l-a invatat sa faca asa cum zisese Dumnezeu si a plecat. Si in adevar. om imparti frateste.cea de la targ". Petre! Tu crezi ca ai lovit ologul si cand colo tu mi-ai spart paharul si ai patat cerul.Ii plina.Hai sa impartim malaiul. omule.Sa ramai falos precum esti si fricos. Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale. pentru ca s-a incumetat sa ceara ce nu i se cuvenea si nu merita.Acu.Asculta. care nu era deloc dupa cum isi inchipuise el. S-au pornit la cersit. Asa bietul orb cand intreba: . dar s-a izbit in toartele cerului si s-a facut cioburi. Ada Sfantul ca sa-i cerce sufletul a intrebat: . lasa-ma sa man la noapte in casa ta. bre orbule. cat om avea mamaliga.

i-ar fi mai greu de gonit. nici nu s-a sinchisit de porunca lui Domnului si fiindca era iarna. iar vulpii i-a mai inadit coada pe atata si le-a dat drumul apoi. Tot de atunci si magarul. . la porunca sa. daca va avea coada si urechi. a inchipuit de fiecare cate o coada si o pereche de urechi. s-au adunat toate dobitoacele. apoi a sunat din corn si. fiindca nu sa mai vazut in oglinda. iar toata iarna nu iese din barlog. s-a gandit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. Tocmai tarziu de tot. De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramana mai la urma celorlalti si. tot la podoabele voastre. vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea. caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca. asa a facut. voi adauga si partea celui care lipseste. cu tot ce se vede pe el. adica ursul. care dintre ele nu a fost in fata sa. iar magarul. pana cand nu mai veni nici una in fata Domnului. A adaugat la urechile magarului inca o pereche. De atunci ursul nu are coada si urechi. Toate. Astfel a mers lucrul linistit. iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. supuse si blande. stateau inaintea Domnului. dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. in prostia lui. voind a-l pedepsi. cand ar fura ceva. Si cum a zis. de cate ori vede cate un frate de al lui. zise: . Luand Dumnezeu condica cea mare. Atunci se manie Stapanitorul si cautand printre ele. se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. Intreba Domnul pe dobitoace. dar cu gandul ca vor face in asa fel. vulpea si magarul. dar nu raspunse nici una. asteptand sa fie impodobite. Cel dintai. Se manie dar si mai mult. se vazuse intr-o oglinga si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi. Asadar. facu apelul si gasi lipsa de urs. ca sa poata scapa de o asemenea podoaba. la sfarsit. Incepu dar Dumnezeu sa cheme cate una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. Vulpea si Magarul legenda populara romaneasca Cand a facut Dumnezeu pamantul. tipa cu hohot.Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti. Ii chema la sine. sa se ascunda printre cei impodobiti. care au voit sa-l pacaleasca pe stapanul lumii si acestea au fost: ursul. a ramas in barlogul sau. Dintre ele s-au gasit insa trei. a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cate sunt. certandu-i cum se cuvine. iar el sa ramana ca netotii.Ursul.

Privind in jur.Si eu cu cine ma voi casatori? intreba Sviatogor. Ia-o pe drumul din stanga pana vei ajunge la muntii din Nord. Sviatogor il parasi pe calator si porni calare pana ajunse la raspantie. negasind pe nimeni care sa-si masoare putere cu el. raspunse strainul. . Iapa sa il purta in viteza peste mari si rauri strabatand distante mari si. Acolo.Calaresti tot inainte pana cand vei ajunge la o intretaiere de drumuri.Ce este in desaga? intreba eroul abia mai sufland. as putea sa-l ridic si as salta intreaga lume intr-o mana. dar.Spune-mi. .Spune-mi Mikuluska Selianinovici. taria aceasta i se parea o povara si tanjea dupa momentul cand va putea sa si-o puna la incercare. calatorul se opri si il astepta pe Sviatogor si luandu-si desaga de pe umeri. prietene? intreaba Sviatogor. Descalecand. intr-o fierarie sub un copac inalt.Potrivesc sortile celor care se vor casatori.Nu imi voi lua o mireasa care vietuieste pe o gramada de balegar! Striga Sviatogor furios si. dar aproape ca isi smulse bratul din umar. tu de colo! Striga Sviatogor. incepu sa-si vanda marfa. dupa ce calari timp de trei zile. Cum te chiama? .. Acolo. Sviatogor ii puse pe masa si scotand sabia cea ascutita.. . .Ce ai in desaga aceea. Ajungand in orasul tarului. nu reusi sa-l depaseasca. un fierar batea de zor in doua fire subtiri de par. o infipse in pieptul fecioarei. Veni si Sviatogor sa-i vada nespusa frumusete. Cand ajunse la marele oras de pe Muntele cel Sfant. .Hei. cum as putea sa-mi aflu soarta. se indragosti de ea. Sviatogor ajunse la muntii din Nord. Luand banii de pe masa. nici dupa. nu pot s-o urnesc de la pamant.La ce lucrezi acolo. . . . caci desaga parea lipita de pamant. sub un copac inalt. cu pielea groasa si neagra ca scoarta brazilor. . Sviatogor privi inauntru si acolo.Mireasa lui Sviatogor locuieste in orasul tarului care domneste peste Regatul de la malul marii si zace de 30 de ani pe o gramada de balegar. . scoarta de brad ii cazu de pe trup si ea se transforma intr-o fata frumoasa cum nu s-a mai vazut nici inainte. apuca desaga cu doua maini si trase. Apoi. In timp ce calarea.Ridic-o si o sa vezi singur. raspunse Mikuluska. isi fauri o flota de vase rosi-inchis. in intreaga lume.Cine esti tu? se mira Sviatogor. sta un fierar care iti va spune ce soarta tia harazit Dumnezeu. sudoarea siroindu-i pe obraji. desi galopa cu toata viteza de care era in stare calul. Mikuluska. o lua pe drumul din stanga si galopa spre muntii din Nord. se opri in fata unei colibe sarace si umile. incepu sa faca negot. Dupa ce pleca eroul.Greutatea intregii lumi se afla in acest sac. Puternicul erou cazu in genunchi. pe o gramada de balegar urat mirositor. . raspunse strainul. dand pinteni calului porni degraba catre Regatul de la malul marii. Tu ala care mergi pe jos! Asteapta-ma. . Este ca si cum ar fi un inel fixat de pamant. iar faima despre frumusetea ei nemaipomenita se raspandi in lung si-n lat. zacea o fecioara. Dupa ce reusi sa stranga o imensa cantitate de aur. spuse el. dar. simtea ca o forta deosebita ii curge prin vine. fierare? intreba Sviatogor. vazu un tanar care mergea pe jos in fata sa si incearca sa-l ajunga. caci armasarul meu nu te poate ajunge. Cu toata marea mea putere. Privind inapoi. Sviatogor prinse desaga cu o mana si trase. fecioara se trezi si se ridica de pe gramada de balegar. . o puse pe pamantul reavan. pe care le incarca cu tot felul de marfuri pretioase si porni in largul marii albastre. . o peti si se casatorira.Mireasa lui Sviatogor poveste ruseasca Marele erou Sviatorgor isi inseua armasarul si porni calare spre campie. dar reusi sa ridice sacul cat sa treaca pe sub el o boare de aer. asa cum mi-a harazit-o Dumnezeu? . Luand 500 de ruble din buzunar.Daca pamantul ar avea un inel fixat in el.

doi lei ti se cuvin. Calatorul strain. . aceasta mica multamita de la mine. din vorba in vorba. noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat. si fa ce vrei cu dansa. zicand: — Primiti. nemaiasteptand multa poftire. celui ce avusese trei pani. dandu-le ziua buna. omule? — Nu. a poposit candva un strain care a intrat in coliba mea umila. Cei doi nu prea voiau sa primeasca. si celalalt doua pani. Unul avea in traista sa trei pani. dac-a venit intamplarea de-asa. iar scoarta de brad. partea dumitale. cunoscuti unul cu altul. si cum a zice judecata. noi am mancat degeaba. pe rand fiecare. calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. se asaza jos langa cei doi. iar tu. Acum. in orasul tarului. va rog. Haide sa ne judecam. langa o fantana cu ciutura... caci mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea. au primit. poposesc la umbra unei rachiti pletoase. frate. sau veti face cu banii ce veti pofti. Si mie imi opresc trei lei. deopotriva cu dansii. cand e vorba de dreptate. Si. dupa cum stii. Judecatorul. de parca n-au mai fost. cum a venit intamplarea de au calatorit impreuna. — Daca e vorba de dreptate. caci nu vedeam lumea inaintea ochilor de flamand ce eram. zicand: — Tine. si incep a manca cu totii pane goala si a be apa rece din fantana. care spui c-a avut trei pani. zise celui cu doua pani: — Si nu esti multamit cu imparteala ce s-a facut. veti cinsti mai incolo cate un pahar de vin. si nu doi si jumatate. oameni buni. — Cum asa?! zise celalalt cu dispret! pentru ce numai doi lei.Stand Sviatogor langa sotia sa. dar. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate. imi cazuse de pe trup. din intamplare. caci alta udatura nu aveau. Si sotia sa ii raspunse: . ii ajunge din urma si se opreste langa dansii. prietene. dupa multa staruinta din partea celui al treilea. si pace buna. si atunci cum ramanea? — Cum sa ramaie? zise cel cu trei pani. atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani. fiecare dupa numarul panilor ce am avut. fiindu-le foame. zice cel cu doua pani. domnule judecator. pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani. care ma acoperea. zise nemultamitul. zisera cei doi drumeti calatorului strain. Ceilalti mai raman oleaca sub rachita. pentru ca mi-ati dat demancare la nevoie. flamand cum era.De unde ai aceasta cicatrice pe piept? intreba el. cate pani a avut fiecare. pornesc ei la drum. zise celalalt. cum a mancat drumetul cel strain la masa lor. partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic. cel ce avuse trei pani da doi lei celui cu doua pani. si banii pentru pane ii avem in punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei. Si mananca ei la un loc tustrei. de-i ospata impreuna cu noi. calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da. vara. zise judecatorul. Ai avut doua pani intregi. Marele erou Sviatogor intelesese ca nimeni nu poate scapade soarta ce ii este harazita. Cinci paini de Ion Creanga Doi oameni. sa odihneasca bucatele. si tot ca ale tale de mari. scoate fiecare panile ce avea si se pun sa manance impreuna. De la o vreme. dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare aminte. Si cum ajung intr-un loc unde era judecatorie. Mai dreapta imparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul. cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i imparta. fiindc-am avut trei pani intregi. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare. insa. pe un drum. apoi trebuie sa impartim drept in doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. Si asa. dar. de la doua.In Regatul de la malul marii. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut. daca nu te multamesti. se infatoseaza inaintea judecatorului si incep a spune imprejurarea din capat. — Poftim. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. — Ba nu. nici de unde cumpara. in care eu dormeam pe o gramada de balegar de 30 de ani si a pus 500 de ruble pe masa. — Haide si la judecata. . si mananca. ca sa aiba mai mare pofta de mancare. Tocmai cand scoasera panile din traiste. necunoscut. Asa cred eu ca ar fi cu cale. Dupa ce-au mantuit de mancat. desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt. om bun. calatoreau odata. iaca un al treile drumet. cu hotararea sa se judece. zari o cicatrice pe pieptu-i alb ca zapada. la umbra. asa sa ramaie. Cand m-am trezit aveam o cicatrice. De la o vreme. caci e tare flamand si n-are nimica merinde la dansul. de au stat la masa impreuna. apoi fa bine de inapoieste un leu istuialalt.

— Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra. — Si cate ti-au mai ramas de intrecut? — Numai o bucata. care spui ca avusi doua pani? — Sese bucati as fi avut. fiindca patru bucati de pane a avut de intrecut. cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati? — Cincisprezece bucati. parca singur mi-ai spus. doua am avut. in calea trecatorilor. ca si mine. domnule judecator. — Udatura ceva avut-ati vreunul? — Nimic. — Acum. o bucata de pane ramasa de la dumneta si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati? — Taman cinci. — Dar de intrecut. — Tovarasul dumitale. acus avem sa ne intelegem cat se poate de bine! Vra sa zica. cate i-au mai ramas? — Patru bucati. multameste judecatorului si apoi iese. domnule judecator. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu. apoi vai de lume! — Asa ti se pare dumitale. domnule judecator. inapoieste un leu tovarasului sau. mai rau ma acufunzi. zise judecatorul. si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta! Cel cu doua pani. Ai avut dumneata doua pani? — Da. asa este? — Asa este domnule judecator. fa bine de inapoieste un leu tovarasului dumitale. — Acum sa stam aici. domnule judecator. domnule judecator. dumitale ti se cuvine numai un leu. Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale? — Noua bucati. uimit de asa judecata. Acum. ca ati mancat toti tot ca unul de mult. — Dinioarea. si vad ca dumneata. si aceasta ca si cum ai fi avut-o de vanzare. dumneta ai avut numai o bucata de intrecut. — Si cate a mancat el de toate? — Cinci bucati. iar tovarasul dumitale. zicand cu mirare: — Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori. deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. dara. domnule judecator. care spui ca avu trei pani? — Noua bucati ar fi avut. . domnule judecator. domnule judecator. fie de sufletul cui a facut-o acolo.— De asta chiar ma cuprinde mirare. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane in cate trei bucati deopotriva de mari. domnule judecator. — Asadar. domnule judecator. — Bun! Ia. domnule judecator. du-te si la Dumnezeu. cam cu parere de rau. ce nu iubesc a li canta cucul din fata. care stii legile. — Dar tovarasul dumitale. Cel cu trei pani insa. avut-a trei pani? — Da. cate ai mancat dumneta? — Cinci bucati. domnule judecator. si pleaca rusinat. zise nemultamitul cu indrazneala. domnule judecator. tii minte cate bucati ai fi avut dumneta? — Sese bucati. — Acum. cate bucati ai fi avut dumneata. care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita? — Adevarat este. trei a avut. numai pane goala si apa race din fantana. domnule judecator. patru bucati. — Dar de mancat. — Acum. cei ce n-au dreptate nar mai nazui in veci si-n pururea la judecata. zise judecatorul linistit. ia sa statornicim randuiala urmatoare. Iar tovarasul dumitale i se cuvin patru lei. in ceea ce te priveste pe dumneta. vazand ca nu mai are incotro sovai. dar ia sa vezi ca nu-i asa. — Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane? — Trei oameni. domnule judecator. fiindca numai o bucata de pane ai avut de intrecut. domnule judecator. ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat. — Bun! Cate cate bucati vin de fiecare om? — Cate cinci bucati. domnule judecator. Eu am venit inaintea judecatei sa capat dreptate. Si daca te crezi nedreptatit. si sa luam pe istalalt la rand. Acum.

Nici asta n-o stii. orz si altele. badea Bran. umbland prin mai multe sate si orase. Negustorul. privindu-l lung. intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala. ca orice negustor. nemaiavand chip de traiu numai din minciuni. in toata viata lor. raspunse Pacala. zise in sine: Ma!. sa traga pe dracul de coada. badea Stan.. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat? — Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru. destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat? — Cine-i mai mare? Badea Chitu. se apropie de dansul si-l intreba: — De unde esti. e atat de lung. Florea. — Nu asa. voind sa afle ceva de la el. ori vin-aici! Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba: — Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga? — Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala. e satul nostru.. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo. sau s-ar apuca de munca.. ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului. — Ei! cum sa nu-l stii. il mai intreba: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? — U! hu!. — De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul. mai crestine? — Ia din sat de la noi. ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa. Negustorul. om fara cap ce esti! — Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace. cum ii scrie lui in carti. Grauntele orzului este lungaret. ca sa cumpere grau. Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba: — Dar ce bucate se fac acolo la voi? — Mai mult terciu cu mamaliga mancam. — Bine. si altul ii da bani: galbeni. — Intelege-ma. s-au facut pana la brau. Pacala de Ion Creanga Un negustor. Voicu. — Dar cum te cheama pe tine? — Iaca!.. papusoi si altele. ce ma intreaba. prostule! Nu te intreb de bucate ferte. suparat. — Da. sau ar trebui. pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci. zise Pacala. dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu. zise Pacala.. porecliti si aparatori. — Sa-ti spun. ca as voi sa cumpar si eu. — Ho! ma. . tocmai de sub acel mal. aratand negustorului cu mana spre un deal... el este mai nalt decat toti. Iar societatea buna ar ramane nebantuita. Coman si altii. — Cu ce pret se vinde chila ori banita.. mai prostule. aista-i chiar Pacala.Corciogarii. — D-apoi de care bucate ma-ntrebi? — Te-ntreb daca s-au facut la voi grau. — Nu ma-ntelesesi nici asta. napoleoni ori altaceva. Soare.. dar spune-mi ce fel se vinde. — Bine. — Nu te-ntreb de inaltime. Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf. daca nu stii. cati lei? — Asa cum te-nvoiesti. ca doar n-am nevoie de paie pentru boi. eu te-ntreb: cum se da? — Bre!.. este badea Musat. stiu de astea. incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau. apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac. imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf. Negustorul. si eu de acolo vin. raspunse Pacala. Neagu. si cati lei dai atata iei. — Eu nu te-ntreb asta.

de gandesti ca e turbat. Prostia din nascare. tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el. ba nici in spitale. cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumniata: cu cap. — Nu zic asa. — Ei. si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc.. ma misc si ma uit ca toti. — Na cinci bani. mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb. dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc.. de buhaiul lui mos popa. cu ochi. da'! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau. cand incepe sa cante. zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi? — Avem. proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa. . cum? — Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult. maica! Ia. fugim de el care incotro apucam. — Ma!. frate cu Meaza-noapte sau cu Spaimapadurei? — Ei. mare frica mai avem.. ca atat e de infricosat. — Asa te vad si eu. — Dar cum? zise Pacala. mamulica. — Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat? — I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran. cand incepe sa mugeasca. leac in lume nu mai are. ea este o uricioasa boala. — Valeu. mani si cu picioare. Cand vine sara de la pascut.— Bre!. nas. sparie chiar si copiii din sat. ce nu se vindeca in scoale.. Ia spune-mi. gura. Doamne! De ce ma-ntrebi.

auzind ca inca-l mai ie si in ras. In acea noapte incepuse a bate un vant rece. Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum. Atunci vulpea ranji dintii si zise : Alei. Apoi striga la boi: hais! Joian. Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte. Boii pornesc. si incepe a cotrobai prin scorbura. ca ta..... Taranul mana.Ia mai pune-ti pofta-n cuiu. si cand vazu pe urs ca vine far' de coada.Buna masa.Ursul pacalit de Vulpe de Ion Creanga Era odata o vulpe vicleana. uitandu-se la vale. cumatre ! Dar t-au mancat pestii coada. Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe ! . cumatre ! da'nu stii ca nevoia te duce pe unde nu-ti e voia si te-nvata ce nici nu gandesti? Asculta. pana despre ziua. de inghetat limba-n gura si chiar si cenusa de sub foc. cum au pornit boii. Taranul vine spre vulpe. ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu." Iar cand anina carligul de copac..Invata-ma.re-i mai era foame ! Tocmai cand incepuse a manca. carul scartaia. si prinde coada ursului ca intr-un cleste. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicairi. cumatra ! Ti !!! da ce mai de peste ai ! Da-mi si mie. si-i avea peste sa mananci. ca sajunga degraba acasa si sa ieie pelea vulpei. ca-mi rupi piciorul !" In zadar s-a nevajit ursul. cumatre. dar gura scorburei fiind stramta. atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime de peste. in loc sa scoata peste. Dar cand apuca ursul de piciorul vulpei. se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. zice : Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Ti! ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicand asa.re ! mi-i pofta ! . in lungul drumului. ca sa poata gasi ceva de mancare. Taranul mergea pe langa boi si-i tot indemna sa mearga mai iute. de-i curgeau sudorile. gandindu-se ce sa mai faca. vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos.sor ! sare si ea din car si. incepu a striga: . bine. zareste venind un car tras de doi boi. nataraule ! mie nu-mi pasa ca tragi de copac. si sa-i deie de cheltuiala. se duce s-o ucida in bataie. sarmanul urs.. smuceste o data din toata puterea. ori ai fost prea lacom s-ai vrut sa nu mai ramaie pesti in balta? Ursul. Carul apropiindu-se de vulpe. nemaiputand de durerea cozii si de frig. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului. Facandu-se ziua alba. Ingheata zdravan si apa din baltoaca. cumatre ! nu trage. nemaizicand nici o vorba. taranul ce mana boii o vede si. alearga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurei si-si vara-n apa toata coada!. ca mine. poate indoit si intreit de cat am scos eu. apuca vulpea de dupa cap si. se uita la ea de aproape si.. Dupa ce l-a strans gramada.. ursul nu putea sa incapa inlauntru. vulpea iese la marginea drumului si se culcasub o tufa. tarand-o pana la car. Iaca hrana ce o asteptam eu. incepe a strange pestele pe drum. vara-ti coada-n apa si stai pe loc... striga la boi : Aho !aho ! Boii se opresc. iaca vine la dansa ursul. fara sa te misti. crezand ca-i moarta cu adevarat. cumetre :vrei sa mananci peste? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurei. si pestele din car cadea. cumatra. . ca eu nu stiu cum se prinde pestele. ea striga: "Valeu. Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. De la o vreme.. ca ta.ca si cum ar fi fost moarta. il duce la vizuina sa si incepe a manca. Atunci el cauta o creanga cu carlig. il ia.Hei. ursul. Atunci ea radica putin capul si. cu mare graba. ii vine miros de peste. ea striga: "Trage. ramane far' de coada ! Incepe el acum a mornai cumplit s-a sari in sus de durere. vazand-o ca nici nu sufla. ca sa scoata vulpea afara. si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit. ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. Ea iesise din bizunie si se varase inscorbura unui copac din apropiere. cea ! Bourean. du-te si-ti moaie coada-n balta.Bun ! gandi vulpea. ca toate vulpile. Si. . . te rog. Ursul. Daca ti-i asa de pofta.. Insa. se inciudeaza si mai tare si se repede iute spre copac.

ma abat iar pe la tei. Insa a doua zi dupa asta. sa prind pupaza. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?. S-apoi. tocmai in Valea-Seaca. bag mana si scot pupaza. boierul se primbla cu mainile dinapoi. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. inainte de rasaritul soarelui. nu veneam. sarmana. ne trezeste disdimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. iar ouale.. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara.. li se lungise urechile de foame asteptand.. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii.Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. nici mai ramane cuvant. Si cum ajung in dreptul teiului. si lingurarilor. de vuia satul. ca se afla prin scorburi cateodata si serpi. Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. parca intrase in pamant. Insa mama. una ca asta. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. sa-mi tie de parte. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. — Hauileo.. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. Si cum ma scol. zicandu-mi: Scoala. cum zicea mama. din oameni. si norocul meu!.. Si pornind eu cu demancarea. tacand molcum. sarmana. s-o chinuiasca. si cat pe ce sa ma inghita. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. mo! ogoiti-va! ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ce-aveti.. bag mana in scorbura. nemaipunandu-si mintea cu mine. unde stiam. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. — Ce spui. vorba ceea: Tiganului. sa fure Ion pupaza. Si oricat oi fi mers eu de tare. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. zicea matusa cu jale. lelita. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. cand i-e foame. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: Taci.. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. care. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. de multi ani. aproape de Topolita. caut o lespede potrivita. la pupaza. las' pe mine. Apoi ma dau jos. cu vai-nevoie. cu gand sa prind pupaza. caci pupaza era ceasornicul satului. vlaguita de atata zbucium. pe ce-a fi. si unadoua. Si scapand eu cu obraz curat. s-au asternut pe mancare. si-i dau iar drumul in scorbura. Atunci au si tabarat balaurii pe mine.. la mos Andrei... florii. nu stia de asta nici cu spatele. cand as afla ca el a prins pupaza. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! disdimineata. dupa cum auzisem. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. cand am vrut sa le iau. erau toate numai o chisalita. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. nu stiu cum se face. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru.. numai iacatama-s si eu de dupa un damb. ca ti-l iau eu la depanat! . imi iau traista cu blidele. De-amu bine ca mi-ai spus. undeva. pe coasta dealului.. vreme trecuse la mijloc doar. ma sui cu dansa iar in tei. cu ochii painjeniti de-atata uitat. ma sui intrinsul. pornesc spre sat.. dar ea. cu mancarea sleita. veneam. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. Atunci iau lespedea cu ingrijire. canta. intr-un tei foarte batran si scorburos. auzindu-i lalaind asa de cu chef.. iaca si matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie.. c-o falca-n cer si cu una in pamant. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. sezand in coada sapei. cumnata. in toate zilele. de pene. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. fratele tatei cel mai mic. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. duglisule. pe la pranzul cel mare. atunci. Dupa asta vin acasa. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana moi intoarce eu din tarina. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei.

Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. din pricina mea. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu. ca-ntr-un iepure. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. zbrr! pe-o dugheana si. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. zise matusa Mariuca. taman in ziua de lasatul secului de postul SanPetrului. sa-mi plateasca pasarea. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor.. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. dupa mama. Apoi bine ca stiu a cui esti. cumnata Smaranda. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. s-a mantuit vorba. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. iarmaroc nu era?! Dar stii ca esti amarnic la viata. In ce te bizui de te indarjesti asa. cumnatica-hai. gandeam eu. sa te duc eu la tata-tau si sa vad... de colo pana colo. apoi mi-o arunca-n sus. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. daca vrei. zise matusa.. mosule. cu mama si cu matusa Mariuca. cu cotul subsuoara. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. razand. uitandu-ma inapoi sa vad. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. zice ca i-am fi luat-o noi. iute ma sui in pod. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. de frica si de osteneala. zau. c-o vitica de funie. cum aud unele ca aceste. cu spaima. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. sa-i spuna bucurie despre pupaza. si parpalind niste pui tineri la frigare. surioara!. . — Ce gandesti dumneata. Eu atunci. s-o vand. sa-mi fie pe toata ziua. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. cum vad eu. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. si trebuie sa fie pe-aici undeva. si neghina din ogoare!Caci. ori in vro dugheana. marti. si fratii imi spun. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. la baut adalmasul. dar vezi ca nu ma lasa el acum! Tocmai asa patisem si eu. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. badita! Doamne. macar asa. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. Si altii ca altii. incep a ma purta tantos printre oameni. mai tica! ian stai oleaca. gospodar de la noi din sat. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. dupa ce se mai odihneste putin.. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. si ia acus te scarpin. mai! L-as lasa eu. sireaca. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. Si cum ajung in iarmaroc. soro. daca ma crezi. om bun. zicand: Iaca pozna. si eu din pricina ei. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. drept sa va spun. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. strangand cu nedumerire din umere. si apoi tavalindu-i prin unt.. he! sa fie sanatos dumnealui. dupa cumparat sumani. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. caci era tocmai lunea. cum ii e negustoria.. zise un humulestean de-ai nostri. de se stransese lumea ca la comčdie imprejurul nostru. intr-o zi de targ. cumnata draga. fiind ascuns in camara. da. umflu pupaza de unde era. ba s-un topor iti fac.— Nici nu te mai indoi despre asta. batandu-mi-se inima. dar cand am auzit eu de tata. nu-i o femeie de inteles. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. cu pupaza-n mana. mai baiate? — De vanzare. vrajba dintre noi sa piara. — He. hat! de sumanul mosneagului. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. Si cand ajung acasa.. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. mai tica. c-am scapat-o! Pupaza. si faceam un taraboi. Vorba ceea: Lasa-l. Si a doua zi. Un mosneag nebun.. cele bune sa s-adune. de-i zice aman. cand se punea la masa. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupezei din tei. pe la pranzul cel mic. pe loc mi s-a muiat gura. uitandu-ma dupa dansa!.. gatul imi pun la mijloc! Eu.

de pe la lucru! Ma rog. Si dupa ce facem noi trebusoara asta. mai ramai sanatoasa. cu varul Ion si chiar cu baietii si fetele din sat. ca si matusa Marioara. oloi.. saduca niste sumani. doriti unii de altii. la tulpina ciresului. Si nebuna de matusa Marioara. ci vinovatul. Si. si pace buna! Si dupa ce-a venit el rusinat de la ispasa. Si ma chitesc eu in mine. caci. si acolo. — Dar bine. ca tare-as fi avut placere sa ne scaldam impreuna. mai ales duminica la biserica. cum s-o dau. unde era batelistea flacailor si a fetelor.. iaca matusa Marioara. c-o jordie in mana. fac vro doua sarituri mai potrivite. pana ce dam canepa toata palanca la pamant. Bacau. si eu fuga iepureste prin canepa.. stergare din borangic alese. zise matusa Marioara. ce le duceau lunea in targ de vanzare. dupa mine. dar nu ma chiteste. Vorba ceea: A tunat si i-a adunat. si odata fac zup! in niste canepa. in Cierul Cucului. matusa. ca te captuseste ea. Asa si tata: a dat gloaba pentru mine. si ea fuga. unde o pui? Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara. scurt si cuprinzator. si ea pe urma mea. vara. ori se impiedica de ceva. de care nu s-a ales nimica. striga pe tata la poarta. si mos Vasile era un carpanos s-un pui de zgarie-branza.La cirese de Ion Creanga Odata. razesi fara pamanturi. carora le vine cam peste mana targul. ca sa nu ma prinda. Insa degeaba mai clampanesc eu din gura: cine ce are cu munca omului? Stricaciunea se facuse. acus! Atunci eu ma dau iute pe-o creanga. ma supuresc pe unde pot si. pe care neavand vreme sa-l sar. Insa ce ti-i buna pocainta dupa moarte? D-apoi rusinea mea. sare si faina de papusoi. cu mos Vasile. erau vro zece-douasprezece prajini de canepa. de n-aveai chip sa scoti obrazul in lume de rusine. care se intindea de la cires inainte si era cruda si pana la brau de nalta. lana. fugind tot iepureste. ca te-oi invata eu! Dar cum sa te cobori. sau joia pe la manastirile de maice. si de pe aiurea. iaca si mos Vasile. iute si degraba: Ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtisag. veniti inadins din alte targuri: Focsani. coboara-te jos. aici ti-i scaldatul? zise ea. ghiavole. Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele si baietii. s-a implinit vorba mamei. si. oi. talharule. luandu-mi ziua buna. cu vornicul si paznicul. unde-i frumos de privit. Apoi dar. coapte. Intru mai intai in casa omului si ma fac a cere pe Ioan. care se vand si panura. la o chiua din Codreni. matusa Marioara! vorba de dinioarea. si alte lucruri. cai. pe-aproape de Mosi. si cusute. si cade jos. Marioara. caci jos era prapadenie! Daca vede ea si vede ca nu ma dau. si cu negustoria din picioare: vite. sarmana. caci numai la dansul si inca la vro doua locuri din sat era cateun cires varatic. ziua miaza-mare. ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat. Eu. — Nu-i acasa Ion. si de noaten. ducandu-ma acasa si fiind foarte cuminte in ziua aceea.. caci. Dar mai in deseara. si lai. nu stiu cum. si-mi pare rau ca nu-i varul Ion acasa. la negustori armeni. sa nu spun minciuni.. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus. simi pierd urma. mai porcane. cu ochii holbati la mine. mi se dusese buhul despre pozna ce facusem. care se cocea-palea de Duminica Mare. itari. frumoasa si deasa cum ii peria. genunchere si sardace. sarut mana matusei.. pe loc. camesoaie. sa ne ducem la scaldat. laicere si scorturi inflorite. si eu fuga. si pe la scaldat. sa fur niste cirese. Roman. Targu-Frumos. cand colo. si mai bine-ar fi!. mi-a tras o chelfaneala ca aceea. Si cum eram ingrijit si ma sileam sa fac ce-oi face mai degraba. se incalceste prin canepa. s-a dus cu mosu-tau Vasile sub cetate. pe de laturi iar gard. ma furisez din casa si ma duc. crude.. si se fac multe giguri de sumani. Vorba ceea: Nu plateste bogatul. sumane mari. si ea dupa mine pana-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sarit. atunci. ma azvarl peste gard. fratele tatei cel mai mare. pana la gardul din fundul gradinii. si mai ales . zvarr! de vro doua-trei ori cu bulgari in mine. si vinovatul trebuia sa plateasca. iute ma rasucesc intr-un picior. mai spre poale. Dar in gandul meu: Stii c-am nimerit-o? bine ca nu-s acasa. la hora. porci. zicand: Stai. si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cat pe ce sa puna mana pe mine! Si eu fuga. ma trezesc in ciresul femeii si incep a carabani la cirese in san. zicand: — Na! satura-te de cirese! De-amu sa stii ca ti-ai mancat liftiria de la mine. si femeile si barbatii. iar prin canepa. toata saptamana. ca un baiat de treaba. bernevici.. cum se gaseau. drept vorbind. la mos Vasile. spanzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? Si iaca asa cu ciresele. o cotigeam inapoi. branza. ii spun pricina si-l cheama sa fie de fata cand s-a ispasi canepa si ciresele. si ea fuga.. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii. de parca nici nu l-am atins. de n-ar veni degraba. precum si pe la iarmaroace in toate partile.

Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa. cucoana. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului. de lenes ce era. infiorandu-se. . si-l duceti la vro doftoreala undeva. cu bunatatea dumisale. faradelege! Mai bine duceti-l la mosie la mine.Oameni buni. si hai cu dansul la locul de spanzuratoare! Asa era pe vremea aceea. . .acum. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni.Vai de mine si de mine. Trageti-i mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura! Atunci unul dintre sateni zise cucoanei: . Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. cu jumatate de gura. Ia. zise unul dintre sateni. Hai.Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav. Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poate face dintr-ansul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare. il pun intr-un car cu boi. intreba cu mila pe cei doi tarani. se lehameteste si de binefacere si de tot.Bunatatea dumneavoastra.Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul. . sa tot traiesti. raspunse lenesul. pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. zicand: . si satenii aceia de dansul. faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul. Povestea unui om lenes de Ion Creanga Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes. . Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela. Si asa. sa ierte cinstita fata dumnevoastra. inca asta n-am auzit! Da' el nu poate sa si-i moaie? . mai lenesule. Cucoana. Vorba ceea: — Mai Ioane. pacat. bata-te intunerecul sa te bata. Iar cucoana. sarmanul. iti da adapost si posmagi. mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva. Da. vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului. dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste. sa moara ca un cane. Bine-a mai zis cine-a zis ca "Boii ara si caii mananca". cand se ridicasera cateva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scormoli si pe mine la inima. ca pe un butuc nesimtitor. sarmanul. cu toata bunavointa ce ave. ca sa curatim satul de-un trandav. ca muieti-s posmagii? . de flori de cuc. pentru imprejurari grele. sa se caute. Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea. ia asa. si-l ducem la spanzuratoare. zise cucoana cu mirare. hotara sa-l spanzure. da raspuns cucoanei. intreaba. Si satul. dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pareche in lume. .. ca doar stiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o bucatica de pane.Ba nu. ori asa. milostiva cucoana. . daca le da mana sii tine cureaua. ca n-are vreme de stat la vorba cu noi. raspunse unul dintre tarani. nici imbucatura din gura nu si-o mesteca. Noi gandeam sa-ti dam sopon si franghie. raspunde unul. zicand: .Alei! oameni buni.. ce spune cucoana: ce te-a pune la cotet. ori asa.I-auzi. vazand in carul cu boi un om care samana a fi bolnav. S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.Ba. uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multameste cucoanei. fara sa se carneasca din loc. iacata curtea pe costisa ceea. il umfla pe sus. zise cucoana. sa nu mai mori! Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe-un trantor. luandu-te sub aripa dumisale.Ce sa zica. ce-ti bati capul! Cucoana atunci.Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni. suntem datori a ne ajuta unii pe altii. milostiva cucoana. intrun hambar cu posmagi. sa-i luam naravul. Iaca peste ce noroc ai dat. ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug. dragi ti-s fetele? — Dragi! — Dar tu lor? — Si ele mie!.

In departare. trecu si testoasa. ca unei mari castigatoare.Iepurele si broasca testoasa de Esop Un iepure care privea mersul lenes al unei testoase ii spuse acesteia in gluma: . . Mai bine dorm un pic! Testoasa e inceata si voi avea timp s-o intrec! Cand se trezi. o vazu cum trece linia de sosire si castiga intrecerea. care credea ca este cel mai bun alergator. Iepurelui i se facu somn.Vrei sa facem o intrecere. I-au dat apoi o cupa. Cum o luase cu mult inaintea testoasei. dis-de-dimineata. In timp ce manca. dar trecu mai departe fara sa se opreasca. Sari ca ars si porni pe urmele testoasei. venira la locul hotarat pentru inceperea cursei. obosit si rusinat. iepurele se aseza sa manance cativa morcovi proaspeti. Iepurele mai alerga un pic si. Isi spuse: . Iepurele a ajuns tarziu. Domnul Soarece trase o linie rosie pentru start si veverita dadu semnalul de plecare cu un fluier. Asa a aflat ca straduinta este un dar nepretuit. tocmai el. sa vedem cine alearga mai repede? Testoasa incuviinta.Soarele asta e prea fierbinte. iar testoasa incetinel. Tarziu. Toate animalele au aplaudat-o. A doua zi. vazu ca se lasa noaptea. dar hotarata sa nu se dea batuta. se aseza sub un copac sa se odihneasca. Iepurele porni val-vartej. in dreptul unui sat. Multe animale voiau sa priveasca intrecerea si asteptau cu nerabdare. asudata. dupa cum ii era felul. testoasa il ajunse din urma.

cum sedeau cu totii in odae. Il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si. ca bunicu' !. Nu-l mai asezara sa manance cu ei la masa. privirea i se tulburase.. nu-l mai lua nimeni la rost. o strachina de lemn. Cand sedea la masa sa manance.Fac si eu o covaita .sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori incepu sa-si faca de joaca cu niste scandurele. abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa. auzul ii slabise si-i tremurau genunchii le orice miscare.din care sa manance tata si mama.ii raspunse copilasul . Si iata ca odata. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate. din ziua aceea.numai. scapa cate-un oftat adanc.. Din cand in cand. "Asta e prea de tot !. . iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura. dar batranul se inchise in amaraciunea lui si nu scoase o vorba.. Bietul batran. pe cateva paralute. si nici macar atat cat sa se sature. mancara iarasi cu totii impreuna. Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia. Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul. Cand vazu aceasta.". cand n-or mai fi in putere. ci-l pusera intr-un colt.Bunicul si nepotul de Fratii Grimm A fost odata un batran impovarat de ani. . cazu pe jos si se facu cioburi. nora apuca sa-l certe de zor. nepotelul . isi spusera in sinea lor barbatul si nevasta.. Intr-o zi. trebui sa manance de aici inainte doar din strachina de lemn. Si-i cumparara din targ. . langa vatra. Si din ziua aceea ii dadeau de mancare intr-o strachina de lut.Ce faci tu acolo ? il intreba taica-sau. Si de batran ce era.. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare. si ochii-i lacrimau de amaraciune. inspre seara.. fiul si nora-sa se umplura de scarba. strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur.

Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si.. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. descuie lacatele si se ivi in prag. numai ca nimerira langa un roi de albine. mai isteti decat el. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. sa creada c-o sa poata razbi prin lume.. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . Si se preface si el in stana de piatra. pe care-l poreclisera Prostila. Dar prostila ii opri. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta.Auzi. Strigara la el o data. dar mosneagul nu-i auzi. pe luciul caruia inotau o multime de rate. ca sa poata lua mierea. dar nici lui nu-i merse mai bine. strigara a doua oara. de-ai fi zis ca este un izvoras. Erau tocmai furnicile pe . il duse pana in dreptul unei mese de paitra. si nu venise nici o veste de la ei.Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma. cei trei frati dadura peste un palat.. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. nu gluma.. intr-o buna zi. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. care toate trebuie gasite intr-o singura zi. toti de piatra. ca se prelingea pe trunchi. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. prostanacul. dar cand fu sa apuna soarele. strigandu-le: . si avea palatul asta grajduri. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Si oricat se stradui el. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. Si avea usa asta o ferestruica. A doua zi. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. dupa un cot de deal. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati.. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu.. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. Iata ca veni si randul lui Prostila. dadura peste un lac. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . taiata taman la mijloc. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. de-ar fi fost dezlegate. Si avea roiul acesta atata miere.. aflat intr-o scorbura de copac. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor.Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si.. ca-l cuprinse deznadejdea. tot mergand ei asa. cand noi. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. Si fara sa spuna o vorba. facandu-i semn sa-l urmeze. pleca in cautarea lor. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. Si cum plangea el asa. nu se zarea unul pe nicaieri. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. ca sa se odihneasca.. fratele lor mai mic. Mai strigara a treia oara. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . si abia atunci se trezi mosul. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. Cat despre oameni. Si-n ele se aflau o multime de cai. Si cum trecuse vreme.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si.. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. mosneagul ii duse in cate un iatac. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat. totul mergea atat de incet.

Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. dupa moartea craiului. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. Si numaidecat se risipi vraja. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. Si iata ca veni in zbor o albina. Se roti ea de cateva ori prin iatac. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. Si lasandu-se in adanc. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. . si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. de parca nici n-ar fi fost. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. Ei. se ivi inotand un card de rate. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. urca pe scaunul domnesc. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului. iar cea mica luase o lingurita de miere. "Ei. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. fiecare gustase ceva dulce . Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. dar cum naiba s-o recunoasca.care flacaul le scapase de la pieire. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului.

Da. . . cu ferestre asa de inalte? . Sultanul. da! – a raspuns el. adica roua. Ea s-a trezit si s-a speriat. deasupra norilor. sa vedeti. i-a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. Cum mergea el asa.Asculta. sambata seara. Au sa fie foarte mandri ca mia cerut mana dumnezeul turcilor. Dimineata si seara beam ceai de diamant. Asa a facut si feciorul de negustor. si pasarile ne spuneau povesti. cand era soare. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. s-a bagat in cufar. Cum il incuiai. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul.Bine. Acuma. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. fiindca era priceput. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. sultanul si sultana vin la mine la ceai. facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. multumesc! – a spus feciorul de negustor. . Cu asemenea indeletniciri. Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate. . toata ziua ne imbaiam in soare. . Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. Toti l-au intampinat cu prietenie. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat.Bine. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: „Fa-ti bagajul!“ Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. .Cufarul Zburator de H. dar intr-o buna zi a murit.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. Vedeam ca suntem bogate prin . dar una care sa fie cu talc. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. putea sa zboare. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o tigaie tot veche de fier. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. tot mai departe si mai departe. stateam intr-o creanga verde. Numai unul din ei. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. Fiindca turcii umblau ca si el. Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. Sambata seara povestea era gata. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: „Cand eram noi in copac. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa.C. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nu-i prea placea. cufarul acesta era tare ciudat. lua inapoi un galben. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. Si-a luat zborul. Nu s-a uitat nimeni la dansul. Cand fundul cufarului scartaia. cu halat si cu papuci. care era mai bun la suflet. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. din care fiecare din ele era o aschie. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . s-a dus in padure.Sa vii sambata seara – a zis ea. iar tata vrea sa fie vesele.

In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!“ „Sa facem cat mai multa zarva!“ – au spus cu totii. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. „Ba nu. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. Acuma samovarul trebuia sa cante. De la inceput. da. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!“ „Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. dac-as fi vrut. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut.. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. iarta-ma. „Ei. Doamne.. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu.“ „Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) . intr-o familie linistita. dar era mandra de asta.faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi.“ „Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile.. ca ai vorbit destul“ – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scantei in toate partile. Deunazi. am ajuns sa stam la bucatarie. Uite cum stralucim si ce lumina dam!“ Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. dar putem sa trecem asta cu vederea. E drept ca n-a invatat nicaieri. e ceva delicat si fin. „Daca o incununez. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun“ – au spus chibriturile.“ „Ce frumos povestesti – spuse matura.“ „Da. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. curata si frecata. Fiecare se gandea: „Hei. N-avea nimic deosebit. Afara de caldarea de apa. „Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. ma incununati si pe mine?“ – a intrebat vatraiul. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. Uite. „Mai bine sa ne veselim oleaca.“ „Mai taci acuma. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa.“ – a spus vatraiul si a inceput sa danseze. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: „Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. incep eu. sa vezi ce petrecere ar fi fost!“ Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul.“ „Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne si familia noastra sa imprastiat in toate partile. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara.. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. am fost de o multime de ori curatita si incalzita.si-au spus in gand chibriturile. ramurile celelalte s-au dus care incotro. toti cati suntem aici stam mereu in casa. de aceea noi. mobilele erau sterse de praf. “Mie mi-a venit pofta sa dansez. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. si iarna. maine ma incununeaza si ea pe mine“ – s-a gandit matura. de cand am venit pe lume.“ „In casa aceea. cu care scria scrisori bucatareasa. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. „Neam prost!“ . Se vede imediat ca povesteste o femeie. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara.“ „Da. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. veche. se vede asta!“ – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. obraze subtiri. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare.cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. care se duce cateodata in curte si se intoarce. asta pot sa v-o spun. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. Si l-au incununat si pe el. . Pe marginea ferestrei era o pana de scris. Dar asta era numai sclifoseala.

sa vad ce spune lumea“. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. L-o mai fi asteptand si acuma. . Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. seara. dar el cutreiera lumea si spune povesti. Cu o zi inainte de nunta. a fost iluminatie in tot orasul.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: „Hai sa ma duc prin oras.Frumoasa poveste – a spus sultana. Il tutuiau acum. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. Nu-i de mirare deloc ca era curios sa afle. pocnitori si artificii. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera.. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos.Da. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. . ca sa se bage in cufar. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. .Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. . povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. dar cand a ajuns in padure. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. „Trebuie sa fac si eu ceva“ – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. fiindca curand avea sa faca parte din familie. Da.

dara ca s-o induplece. Ce n-a facut el ca sa se curete de bube ? dara in desert. odata. biet. Drumul insa ii era pe la curtea imparateasca. fata mea ? Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant. Atat de mult se fastacise el. El nici sa se gandea ca pentru dansul se punea la fereastra. sa stii cu hotarare ca pe altul nu iau. nu s-a mai putut opri. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cand vazu ca pe dansul il cheama! Se facu rosu ca sfecla. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. ii zise: .Flacaule. Baiatul se minuna de asta. pestisor.Baiatul cel bubos si ghigortul A fost odata ca niciodata. vedea ca ii tot rade. ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei. El. nevoie mare. ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau. ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zambetul pe buze. Daca vazu tatal fetei. imparatul. nu stiu ce facea el. eu mi-am gasit logodnicul. ca de n-ar fi. scapa-ma de bubele astea uricioase si imputite. si ce sa vezi dumneata ? odata ii cazu bubele. ba. nu stiu ce dregea. isi inghitea amarul. vazu ca sunt numai buni de a se lua in casatorie. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. se uita inauntru si zise: . Si dintr-acel minut. ca se pomenea. si la sarutat. si el. Acum isi aduse aminte de dansul. fara voia lui. El. Cand l-a vazut fata de imparat asa mandru si frumos. Ea frumoasa de pica. Baiatul cel bubos insa de cate ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra. si ducandu-se la imparatul. arunca-ma iara in put. de cand se bateau ursii in coade.Tata. poate sa fie sarac. . patea necazul dupa urma fetei imparatului. Cand. ca o sa aiba in ziua aceea leguma mai deosebita. si ramase curat si luminat. N-apuca sa sfarseasca vorba bine. Mai mincinos cine nu crede. si nu-ti face pacat cu mine. tatal sau.Peste. Nici tu joc. cum altii se zbenguiau cu fetele. Pasamite fata imparatului. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara. Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai. ca fie-sa pusese piciorul in prag si nu voia nici in ruptul capului sa ia pe altul de barbat. tiindu-si firea si luandu-si inima in dinti. si rabda. El isi uitase de peste. nici tu veselie. nevinovat. si se bucura. Vezi ca si vorba lui ca si a fetei era vorba cu lipici. si ramnea la dansii. cum unii se incurau jucandu-se. dara este om de omenie. biet. ia asa. ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei. mi i-a luat binisor pe amandoi. o data cu capul. desi toti erau imparati si fii de imparati.v Baietii la joc si fetele la hora il huiduia si fugiau de dansul ca de o lepra. maine asa. numai ca sa treaca. Ce nu facu bietul tata-sau. nu s-ar mai povesti.Tata. ce sa vezi d-ta ? pestele incepu sa-i vorbeasca: . ca un pui de brad. Intr-o zi. se zapaci pana intr-atata de nu stiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. dragul neichii. intr-o zi. Daca nu vei voi sa ma insotesc cu el. fetei ii tacaia inima nu-i tacaia. ghigortule draga. pana ce. rogu-te. destept si apoi mie imi place.Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine. Fata imparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. De cand se scria musca pe parete. A fost odata un baiat. se pomenise bubos. Azi asa. dete niste raspunsuri de merse fetei tocmai la inima. Apoi. si ducandu-se la put intro zi. Nu stiu daca tie iti place ori ba. de la nasterea lui. el frumos ca un bujor. golan si fara nici un capatai ? . mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata. dara lui stiu ca-i tacaia de sta sa-i iasa afara din piept. caci el nici . cum zici d-ta. i-a bagat intro butie si i-a dat pe garla. cand scoase apa vazu in ciutura un ghigort. il chema de vorbi cu el. ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. cum de sa vorbeasca un peste ? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul in put. Eu am sa traiesc cu el. Si fiindca n-avea incotro. ca mult bine ti-oi prinde si eu vrodata. infratindu-se. In toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. si ca il pandea pana ce trecea. nici tu dezmierdare. Ei incepura a se boci si a plange de mi ti se rupea rarunchii. dara mie imi sfaraie inima dupa dansul. Vezi ca inima ii da branci catre dansul. trecand pe la curtea imparateasca. poate sa fie golan. Pe el imi zice inima sa-l iau. Bucuria lui.

ele ursi pe copil ca va ajunge om mare. Mai gandi o data baiatul cel bubos la ghigort si dori ca palatul sa se stramute intro padure. se sperie. odata ii veni in gand ghigortul. Toate isi aveau vataful lor: tacamurile mesei. cum de sa se arate el. copacii cei mareti. . Vulturul urma a hrani copilasul lepadat de ma-sa si pus in copaci. ca va intampina un zabrac bun de la ai hranitoarei sale. el se rataci. Cand.De. In cale se intalni cu un cocor. Caci diavolul vrajbei nu cuteza sa-si vare coada intre ei. de aur. vezi ca nici nu-i trasnea lui prin cap ca ei sa mai traiasca. si ii si puse gand rau.. ba nici ca visa ca o sa ia de nevasta pe fata imparatului. si. mare.I!. floricelele cele frumoase. si despre care nimeni nu-i povestise nimic. Imparatul ramase stalpit de mirare. El avea de gand ca sa poruneasca mai apoi sa i-l aduca lui acolo. si voind sa lege capastrul calului de propteaua portii. acum sa te vad! Mi-ai dat dovezi de nazdravania ta. apuca pe vulturoaica de gat. Cand privi ceea ce facea. Dar asa palat maiestru nici ca s-a mai vazut. cum. Ea se ascunse si stete acolo pana ce pleca vulturul. unde mi se facu un palat. isi zburli penele de pe dansa si puse gand rau copilului. se departase de oamenii sai. ramaind numai cu credincerul sau. asternuturile. Dara fiind rodul pantecelui sau. si a-i aduce de mancare. Masa se puse in liniste si cu buna randuiala. o apuca razna pe camp. si incepu a se gandi. casatoria lor fu binecuvantata cu un copilas. dete peste palaturile baiatului celui bubos. ma neghiobilor. Muma-sa.Scapa-ma de nevoia in care am cazut. Dorinta lui se implini numat cat te stergi la ochi. Stiu ca poti multe. fata imparatului. nu avea asa palat bogat si impodobit cu de toate frumusetile lumei. asa putin la inima cand se intampla de caz in nevoie. carele crestea repede ca o floare. cum il vazu asa. ca sa-i manance rarunchii. Si in adevar. Cum ajunsera. pana ce intr-o zi se tinu vulturoaica dupa dansul sa vaza unde tot vine el. trancanaile de la bucatarie. Bubosul vazu de pe fereastra ca tot umbla pe dinaintea portii niste oameni. ca butia ajunsese la mare. Ei acolo au facut nunta. se imprieteni cu el. ce sa vezi dumneata ? dintr-o pacatoasa de butie. si loc de repaus nu este. la mare marire. cum simti ciocniturile vulturoaicei. Toate lucrusoarele dintrinsul era puse la randuiala lor si toate imi vorbeau ca niste nazdravane. Traiau acolo ei ca in sanul mumei lor. ca ce ar face sa scape de primejdie. curtea. Se duse deci de-l puse intr-un pom nalt si il napusti acolo. aceasta ii infrunta. In vremea aceasta. slujitori si vanatori. grajdurile. se plimba de colo pana colo pe dinaintea portii. de unde cunoscura drumul. si acest palat acolo se infiinta. Fata la nunta au fost: fiarele padurii. se rusina singur de sine. aici legati voi caii ? locul cailor este la grajd. si stranse. vaneaza colea. maturile de casa si de curte. Venind ursitoarele. Stapanii palatului cunoscura pe imparatul. a doua zi plecara vanatorii cei rataciti. lucru ce nu mai vazuse el de cand intrase in butie. cruce de voinic. Si vaneaza ici. ca hrana i-o va aduce o pasare. Abia ii iesi din gura vorba cea din urma. tot strangand pumnii si dintii de necaz. Pieptul fiind tare. Cum il vazu. ca sa se mai racoreasca nitel si sa-si astampere necazul. Dupa ce ospata ca un imparat. si casa de gazduit nici pomeneala. cobori scara palatului si veni la poarta de pofti pe acesti calatori inauntru si-i ospata ca pe niste oameni de omenie si rataciti. nu-l putu sparge asa lesne. Copilul. da ce. pe nebagate in seama. dara el nu-i cunoscusera pe dansii. din care va scapa cu fata curata. Cum se duse el. Tot bajbaind ei prin amurg. Cocorul dand peste o asa bunatate si frumusete . si sta sa asculte la altele cari vorbeau si se imbarbatau una pe alta la lucru. chiar de a doua zi incepu a veni un vultur in toate zilele. Atunci si copilul. vulturoaica veni la copil si cu pliscul incepu a ciocni in pieptul copilului. tatal fetei. pasarile vazduhului si stelele cerului impreuna cu santa luna. Napuca sa priveasca cu bagare de seama la lucrurile ce mergeau singure si-si faceau slujba. cum zisei. coborandu-se din copaci. intinse manusitele. Si apoi ii veni si cu rusine cum el. imparatul pleca la curtea lui cu hotarare desavarsita a pune gonaci cari sa afle ale cui erau palaturile acelea din coprinsul imparatiei sale. Si asa petrecand ei. ii fu mila sa-i faca de petrecanie. descalecara. parca l-ar fi invatat cineva.. imparatul. Cum. E! ce te faci tu acum ? caci seara se apropie. ghigortule dragut. Gasind o poteca care ii scoase la luminis. Unde sa auzi la dansii cearta! ferita santuletul sa vezi la dansii neunire. tatal fetei. pentru ca era. imparatul. sa fie mustrat de o proptea. ce se nascu implatosat cu un piept de aur. de nici imparatul. si stranse. plecase in vanatoare cu o multime de curteni. apoi ca va fi povatuit de o alta pasare.nu-i batuse capul. toate erau cu randuielile lor. ca va ridica tulpina din care iesise ma-sa. Imparatul nici n-avea vreme sa se minuneze de ceea ce vazu in acele palaturi. zise. zicandu-le: . Vazand insa ca cu bocela nu o scoate la nici un capatai. Si. pana ce o sugruma si cazu jos moarta. Atata numai.

se dara in vorba si despre copii. Azi asa. mare. Se puse in luntre si iesi la lume. dete peste palaturile imparatului. nu se mai indura a se dezlipi de dansul. Aci daca ajunse. si afla ca el este copilul lor. dadura in genunchi. . sangele apa nu se face. cu care se plimba pe apa. El s-a dus sa faca cunostinta cu dansii. Dupa ce se mai mari baiatul. El intra in slujba la imparatul. marturisira ca sunt indragiti. El lua oameni cu dansul in luntre. il batu gandurile sa se intinza pana la dansa si nu gresi. nu stiu ce parca ii zicea sa ia in nume de bine pe acest june. a zarit palaturile tatalui sau. Dupa aceasta parintii il rugara sa ramaie cu dansii. din alta. fara sa stie de ce. Cum il vazu imparatul. si rubedenia la rubedenie trage ca acul la magnet. si acesta invata sa citeasca si sa scrie. Acolo. si vazand adesea pe fata imparatului. vezi ca ursita lui il tragea in alta parte.de copil. ea se uita gales la dansul. Iar lui. cu care se invata la manat. si traiau impreuna in cuibul lui. Gasind o carte pe unde colinda cocorul. puse de le facu un pui de nunta de stiu ca s-a dus pomina. Apoi fiind si batran. Mai tarziu el ii si intrecu la mestesugul de a mana luntrea si ii plimba si pe dansii. si se rugara de imparatul sa-i casatoreasca. A cercetat ce era aceea si a aflat ca acolo traieste o pereche de oameni. carele stia de patarama celei dintai fete. Si ispravile ce aduse imparatiei prin iscusinta lui facu pe imparat sa aiba pe acest tanar mai de aproape al sau. dara cam cu sfiala. caci si ea pusese ochii pe dansul. maine asa. ii tacaia inima de bucurie. din una. cocorul il invata a face o luntre. cari domnira cu omenie cate zile avura.v Vezi ca. o aduse baiatului. Imparatul. Intr-o zi se incumese ai face cu mustata. Fiind tot pe langa imparatul. Plimbandu-se el asa pe apa. caci dupa surghiunirea fetei celei mari dobandise imparatul alta fata. El nu voi. nu se impotrivi nici o cirta de timp. tatal ma-sii. se cobori din scaunul imparatiei si ii urcara pe dansii. pana ce intr-o zi mersera amandoi inaintea imparatului. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. ci stiind si pe baiat destept si ager la minte.

de sa te fereasca Dumnezeu. mai zise fata. Acum alta nevoie. la nici o cucoana. am incercat si la bun si la rau. lasata cu grai de moarte.incepu a alerga iara dupa jucarii. Murind imparateasa. Condurul sta d-a pururea pe masa in camara imparatului. Pasamite. dupa ce se gandi si se razgandi. raspunsera boierii. Ca si muma-sa. De cand se scria musca pe parete. sa nu vaduveasca. Vazand fata ca n-areincotro. sa nu vaduveasca. ba chiar la nici o roaba. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. intregulet o planse dupa inmormantarea ei. Cand vazura boierii una ca aceasta. Planse ce planse. Dadaca. batjocura ca aceasta.Unde ati mai auzit. parca fusese d-acolo. Si nici in ruptul capului nu voia sa se insoare de a doua oara. .imparatii si cetati. Are sa curga multa apa pe garla pana s-ajungi a cunoaste tainele imparatiei ca noi. ceru timp de trei zilein care sa se gandeasca si apoi sa-si dea raspunsul. Se duse deci la dadaca-sa. si gasiti pe vreauna la care sa se potriveasca condurul mamei pe piciorul ei.ii spuse cele intamplate si ii ceru sfat. Dete condurul raposatei imparatese si doi trimisi ai Sfatului imparatesc razbatu tari si cetati. ramasera inmarmuriti de uimire. sa ia tatal de sotie pe fie-sa. pana si la roabe. Ea luase condurul fara sa stie al cui este si pentru ce sta pe masa. stiind hotararea imparatesei. sa sileasca pe imparatul sa ia de sotie pe fie-sa. Ce sa faca dar? Dupa multe chibzuiri. se tot tinea scai de imparat ca sa se insoare. Sa lase pe imparatul sa vaduveasca pentru ca nu s-a potrivit condurul la nici o muiere. din nastere. Sfatul imparatiei. Daca vazu si vazu ca scapare nu este. ca un copil ce era. era cu o stea in frunte. boieri dumneavoastra. Ea zise: .Nu te supara. Numaidecat mai-marii tarii zisera fetei sa se gateasca de nunta. domnita. sotul ei. Sa nu vaduveasca imparatul dupa istavirea ei. nevoie mare. si la nimeni nu s-a potrivit. deoarece la nimeni de pe lume nu se potrivise condurul raposatei. Imparatul o iubea. Si apoi. Intr-una din zile cand imparatul tinea sfat cu boierii cei mari pentru trebileimparatiei. cinstiti boieri. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca imparatul n-ar pacatui de ar lua de sotie pe fie-sa. la femei de neam si la de cele proaste. a lasat cu sufletul la ceasul mortii ei si cu juramant ca imparatul. altul de margaritar si al treilea de diamante. Nici fata nu voia sa ia pe tata-sau de sot. si nu fii asa tantosa. se lasa si el dupa sfatul mai-marilor imparatiei. Nu trecu mult si se intoarsera precum se dusera. si sa spuie ca dupa aceea se va gati.Cautati.Am razbatut.ii zise sa ceara a i se face trei randuri de haine: unul de aur. ce sa vedeti d-voastra.infratindu-se. cautand la cine s-ar potrivi condurul. Mai mincinos cine nu crede. dara vazu ca de la plans nu castiga nimic. fara nici o isprava. varsa niste lacrami cat pumnul si suspina de sa-i sparga pieptul. Si trecand in camara ei. a lasat cu sufletul ca imparatul. se puse pe un plans. Trecand si pe langa masa si vazand condurul. targuri si catune. raposata maica imparatiei tale. ca de n-ar fi. Un an intreg. . de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. iaca si fie-sa ca vine si se juca si se zbenguia p-acolo prin camara. si numai o fata au fost facut. tatal tau. la nici o jupaneasa. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. fiindca asa lasase cu sufletul imparateasa si pentru ca Dumnezeu chiar oranduise asa. de cand se bateau ursii in coade. condurul nu se potrivi la nici o fata de imparat. la tinere si la batrane. nu s-ar mai povesti. calca juramantul imparatesei de la ceasul mortii sale. cea atat de vestita in lume de cuminte. aceasta fata. . la nici o taranca. Ce sa faca ei? Hotararea imparatesei era lamurita. Imparatul nu mai putea de bucurie de aceasta intamplare. ci sa ia de sotie pe aceea la care se va potrivi condurul ei. El se tot impotrivea cu fel de fel de cuvinte. Oricine voia sa-l incerce avea toata voia. In casatoria lor ei au trait ca fratii. se temea de Dumnezeu. cand. Dumnezeu ne-a aratat pe aceea pe care imparatul nostru trebuie sa o ia de sotie. .il ia si-l incalta. ci sa se insoare cu aceea la care se va potrivi pe picior condurul ei.Gainareasa de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. A fost odata un imparat si o imparateasa. ci sa ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei.

ii cazu cu tronc la inima! Seindragosti dupa dansa. Iara el tot vorbind cu dansa. se imbraca iarasi cu pielea de magar. fiindca fata cam intarziase. Ascultati. mai cu mila decat clostile. Fiind sub ascultarea bucataresei. auzind raspunsul fetei. intuneric inapoi. si iarasi fu chemat imparatul la o nunta a altui imparat. In ziua aceea se ceru si gainareasa de la bucatareasa cu rugaciune ca sa o lase sa se duca si ea prin cetate. iara zise vorbele ce zisese la venire.imbracandu-se in hainele cu margaritare. El se duse iarasi cu fiul sau. dara ia-o de unde nu e! Se intoarse dara cu inima zdrobita. apoi le cuibarea. Fiul imparatului juca ce juca. se imbraca cu o piele de magar pe care i-o adusese dadaca si fugi. Boierii ramasera multumiti.ii aduse si dadaca cele spre fuga. de barbatia si de curatenia de inima a gainaresei.ii mai veni nitica inima. ajungand la nunta. bucatareasa. Fata raspunse ca este gata. o primi inauntru. vai de lume! El o intreba a cui fata este. venea pe langa bucatareasa si-i da si ei ajutor. Dupa nitel timp.ii veni inima la loc. se puse la poarta cu chip umilit si smerit. si le da de mancare. cu grije. Cand fu seara. Spuse si imparatesei ca o fata sarmana si nenorocita a nazuit la curtea imparateasca si o ruga ca sa o priimeasca sa fie gainareasa curtii. dupa multe rugaciuni. vazandu-i vrednicia. Nu trecu mult si imparatul cu imparateasa si cu fiul lor fura poftiti la nunta la un altimparat. nevinovatia si sfiala ce baga de seama imparateasa la gainareasa ii placu. Un fel de lancezeala il coprinse. Seara. Toti slujbasii curtii o luau in nume de bine. Dara bucatareasa nu mai voia sa-i dea drumul. iarasi langa fiul imparatului. iute. Gainareasa. Gainareasa se imbraca cu hainele de aur si zicand: "Lumina inainte. Acesta cum o vazu. Gainareasa se ceru si ea de la bucatareasa. Bucatareasa o certa ca prea zabovise. sa raspunza de dansa. Caci d-aci nainte mai frumos imi este. fata de imparat se silea in toate chipurile sa-i fie pe plac.ii mai zise o data sa se gateasca de nunta. si pieri ca o naluca din mijlocul horei. ca si intai. În vremea aceasta. Sclipea diamantele de pe dansa de luau ochii celor ce se uitau la dansa. de parea ca este o zana. parca o tot pierdea din ochi. se prinse in hora tocmai langa fiul imparatului. Asa de bine ii sedea gatita. sa se mai rasufle putintel. pana ce iesi din imparatia tatalui sau. Fiul imparatului nu mai putea de inima rea. ca si de celalalt rand. Mancarea si apa. O cauta prin toate partile. i se facu mila de dansa si induplecandu-se de rugaciunile ei. ii lua un inel si nu mai voi sa i-l dea. Ea isi ceru iertare si se fagadui ca alta data nu va mai face asa. Smerenia. ea se duse si se prinse in hora iarasi langa fiul imparatului. Iara daca iesi bucatareasa si o vazu. pe carari neumblate de picior de om. si zicand vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor. Pana seara nu juca cu altul. mai cu seama.isi baga hainele cele frumoase ce le capatase in desagi. abia. acum se mai linisti olecuta. Mai trecu ce mai trecu. Se ceru si gainareasa in ziua aceea. Sa se prapadeasca fiul imparatului de parere de rau ca o pierduse. ca-i scapase asa bucatica buna. Unde sa se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde sa scoata ea un cuvintel de para sau de zazanie? Unde sa calce ea cuvantul bucataresei si sa se amestece in certurile si becisniciile celorlalti? Ferit-a Dumnezeu! Ea ingrijea de pasarile din curtea imparateasca. apuca pe cai dosnice. Nu-l mai incapea locul. Cand dete in amurg. Ei se dusera. Si capatand voie se duse. Acesta. spre a nu cadea in gurile barfitorilor. cuvantul din poveste. cum o vazu. Iara daca ispravea treaba cu gainile. boieri. acest imparat fu iarasi poftit la o nunta de imparat. se duse ca vantul si. si toti aveau mila de ea. nimeni sa nu ma vaza ce voi face". Se prinse in hora. Imparateasa se induiosi cand auzi ca o sarmana nevoiasa cere adapost de la dansa si porunci ca sa o puie ingrijitoare de gaini. Abia. Ea porunci bucataresei sa o ia mai de aproape. ei crezura ca in cele din urma ea a cunoscut ca trebuie sa se supuie Sfatului imparatiei. si fugi si fugi. dadaca ii pregati toate cele trebuincioase spre fuga.Cererea ei se indeplini tocmai pe tocmai. si cauta de gaini cu voie buna si tot cantand. Si in adevar avea si ce vedea. punea clostile si vedea de pui. si cu fagaduinta de a nu se mai cere niciodata. nu le lipsea niciodata. Bucatareasa ii dete voie. ea. se indupleca bucatareasa a-i da voie. decat numai si numai cu dansul. dara ea. Trecand hotarul. Ea se feri ca sa nu o vaza nimeni. Seimbraca deci in hainele sale cele cu diamante. ca de ale dansei. Cand ii aduse hainele. si de unde. si tot se uita la dansa. Fiul imparatului era mandru . Imparateasa ceru sa i se infatiseze ca sa o vaza si dansa. Unde pana aci umbla cu moartea in san. Fugind fata imparatului de la curtea tatane-sau. Fiul imparatului se duse si el cu tata-sau si cu muma-sa.indata ce se intoarse acasa. Merse ce merse. Ea ii spuse alte gogleze. ea pieri. Se dusese vestea pana la imparateasa de harnicia. iute. dupa ce deschidea cotetele. si ajungand la curtea imparatului locului aceluia.

sa o aduca cu cinste la curtea imparateasca. Toate se grabira a veni. parca fu de acolo. O adusera cu nepusa masa. atata ii fu. Bucatareasa isi aduse aminte si spuse imparatesei de dansa. ducandu-se in cocioaba ei. Cazu la grea boala. tot asa facu si imparateasa. Muma-sa ruga pe imparatul sa asculte rugaciunea fiului lor. gainareasa pieri iarasi ca o naluca. Acestuia nu prea ii venea a crede ca fiu-sau sa fi cazut la boala pentru o asa netrebnica. Incercara inelul si la nici una nu se potrivi. Apoi se veselira veselie imparateasca. El o credea pierita. Cand vazu fiul imparatului ca zana lipseste. sa vie si ea. de ciuda. se imbraca si apoi veni sus. ba. Cum ii puse inelul. se umflara de ras. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Iara imparatul porunci sa umble niste boieri din casa in casa sa incerce inelul. Pasamite pe gainareasa o uitasera toti cu totul. dupa staruinta tuturor. Fiul imparatului o data sari din pat. odata rasari ca din somn. se indupleca si. toate babele si toti cititorii de stele. Pasamite prinsese lipici. Iara cand veni seara. . ramasera insa rusinati. Ea. fu si el poftit. Atunci imparatul isi scoase stema din cap si o puse in capul fiului sau. Chema de fata pe toate muierile. Nunta se hotari si imparatul. bucurandu-se in pace de toate fericirile pamantesti. Se adusera toti vracii. caci n-avura ce-i face. Vazu si el acum ca buna bucatica isi alesese fiul lui.nevoie mare! fiindca zana numai cu dansul juca cat tinu hora. puind stema sa in capul gainaresei. si traira cat traieste lumea. socotind ca-si facuse seama singura. isi spuse toata istoria. veni si cu sfiala se apropie. Imparatul bleojdi ochii la dansa si ramase mult timp uimit de frumusetea ei. . nu se va face bine. raspunse imparateasa. ramase ca trasnit de Dumnezeu. Sa se dea fiul imparatului de ceasul mortii. Atunci gainareasa. Porunci de o aduse in fata imparatului. Atunci fiul imparatului spuse ma-sii ca pana n-or gasi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el. cand auzi una ca aceasta!in cele mai de pe urma porunci sa se cerceteze si prin curtea imparateasca. Pare ca nu mai fusese bolnav de cand lumea.Sa vie si ea. si cat paci era sa-i oropseasca. Si unde se rotea pe langa dansa si se ingamfa ca un curcan. Dupa mai multe tagaduiri. Seintoarsera deci cum s-au fost dus. Fiul imparatului si muma-sa cazura cu rugaciune la gainareasa ca sa se faca cum era la nunta. si la ce fata ori muiere se va potrivi. si ca sa se potriveasca inelul la cineva. Dara cine o asculta! Cum o vazura slugile. caci ei nu-i prea era voia sa se dea la iveala imbracata in pielea de magar. imbracata si frumoasa ca o zana. Acesta cand vazu pe fie-sa la cununie. slujnicile si roabele. Umblara boierii si razbatura toate coltuletele. tatal gainaresei. cu capul plecat si plina de rusine de batjocura tutulor slujitorilor. si de unde sa nu fie asa! Cum auzi fiul imparatului ca s-a potrivit inelul.

Scuzati-ma va rog. ca pina la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe elefantel. dar uite lacul aici. demult. repede sarpele boa.Elefantelul curios A fost odata. In apropiere de lac. ca pe vremea aia elefantelul avea un nas ca toate nasurile. a raspuns ursuletul. de atunci are elefantelul trompa. ce maninca crocodilul seara? .Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni.Ursuletule. micut asa ca al tau. dar du-te la lac si vei afla.Broscuto. care se afla in apropiere si a inceput sa-l traga pe elefantel de coada. a raspuns broscuta. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: "ce maninca crocodilul seara?" Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intilnit cu ursuletul si-l intreaba: . dar du-te la lac si vei afla. dar nu stia ca vorbeste chiar cu crocodilul: . Tocmai atunci iesea din apa crocodilul.Sarpe. Elefantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!.Nu stiu. ce maninca crocodilul seara? . Si uite asa. un elefantel foarte curios. stii cumva ce maninca crocodilul seara? Crocodilul siret ii spune: .Nu stiu. Si atita a tras crocodilul de nas si sarpele boa de coada . .Nu stiu. Elefantelul s-a apropiat de el. sunt sigur ca vei afla raspunsul. a raspuns si sarpele. elefantelul s-a intilnit cu sarpele boa: . dar nasul i se intinsese atit de tare ca aproape ii atirna pe jos. Si cum se chinuia bietul elefantel sa scape din gura crocodilului a venit repede. Pe drum s-a intilnit cu o broscuta: . Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul. l-a apucat de nas. ce maninca crocodilul seara? .

l-a intrebat: "Si acum." Intr-adevar. Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna. Pana cand a reusit totusi sa il incalte. incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca. l-a incaltat. la gradinita. Cand s-a terminat chinul descaltatului.Cizmulitele Un copil.. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi. a cerut ajutor educatoarei. unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!" Raspunsul? -"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd. erau pe picior gresit.. Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!" In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??".. inainte de a-l trimite afara la joaca. Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.. dar sunt puse invers. baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele fratelui meu... Cu tot trasul si impinsul. Cand. dar de data aceasta asa cum trebuia." . cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate. educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. tot cu sudoare pe frunte.. in sfarsit. educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.." Acum ea nu mai stia ce sa faca. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna.

Te rog. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. se scula dis-de-dimineata si. ii raspunse nepasator: . isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. se uita in sus. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. si imparatul uitase sa mai plece. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. nici sperietura nu-i patrunse in inima. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. fiu de mare imparat. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. vazandu-te cum goneai in urma mea. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. Ministrul. toate in picioare si cu mainile la piept.Marite imparate. apropiindu-se cu mare dibacie. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. Imparatul. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. de mirare. pe inca se mai infricosa. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. nici nimic. ca mie nu mi se pare a bine. Cand se desteptara. apucand drumul peste campie. speriat c-o scapa. pornira calari peste campii. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. ramase mut. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. era odata un imparat tanar. Imparatul. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. Dar imparatului. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. se uita in parti. Inainta fara sfiala. mai sus de genunchi. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. cand il privi. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. ii zise: . aflandu-se la stramtoare. unul dintre tovarasii lui. Si apropiindu-se. se intuneca. Amurgise.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. marite-imparate. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. mari cat oul de porumbita. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. ce nu era. Imparatul. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. luminatia ta. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. se despartira. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. Intr-o zi. Ministrul. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. tineri si frumosi. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. la galop. sa pot sa te-nsel. goni dupa ea ca un nebun. o fugari din toate puterile. cascara si adormira. Nu-si miscau ochii de la apa. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. cu acea . si nu vazu nici un om. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. si pe jos. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. Trecand si prin locurile acestea. pornit pe urmele ei. fiind in mijlocul campului. fiecare apucand in alta parte. Si asa. insa el tot mai alerga. nici frica nu-i trecu prin minte. Ciuta. Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. Si asa. pe cat era de speriat la inceput. Ajungand intr-o padure. ci se hotari s-o prinda de vie. auzind vorbele ministrului. o inconjurara din toate partile. imparateasa zanelor. tot uitandu-se jur-imprejur. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. nemiscata pe tron. Mam prefacut in ciuta. Fata. incepu sa-i zica imparatului astfel: . Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. vazu ca toate portile sunt deschise. si din clipa in care te-am zarit. dar toata straduinta lui fu zadarnica. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. sa alergi dupa mine. Osteniti de alergatura. Si cu adevarat. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. iar la picioare. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul.Zana Zanelor basm romanesc Ce era. se roti ca un vartej. Ciuta. te intalnii pe tine. Si o alerga calare. Imparatul.

n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. si nevasta sa ramase grea a doua oara. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire atat de mare la un voinic pentru draga lui. facandu-ma nevazuta. decat plecarea la vanatoare. era cat p-aici sa-si piarda mintile. cu mainile maica-sii. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti pana-n zori. voinic si inzestrat nevoie mare. La urma. tot uitandu-se la zana nevasta. iubitul meu. il azvarli in gura zgriptoroaicei. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. Si spunand imparateasa vorbele astea. gata sa inhate copilul.Iubitul si frumosul meu. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . cu lacrimi ca ploaia. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. nestiind pricina plansului. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. Imparatul. Facandu-se apoi ziua alba. si batu din palme cat putu. De multe ori vru sa-si deschida gura. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. si astepta. Zanele ingrijira de copil. Insa. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputul verii si. nu-i zise muierii sale nici ca-i alba. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. Cand ispravi zana cuvintele. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. am vazut ca trei ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. neputincios. il saruta cu nespusa dragoste. sa ma sui pe scaunul imparatesc. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. Dupa trei ani de asteptare. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. imparatul pieri din mijlocul palatului. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. zana nevasta nascu un baietel frumos. in timp ce voi dormeati. fara urma de om sau pasare. sa-i zica muierii sale cele nezise. eu cu roabele mele. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. ma aruncai in lac. bune ori rele. se mira si se framanta. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. Acum a venit vremea sa fim impreuna. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. vrand-nevarand. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. nimic nu-l mai multumi in viata. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. apoi il dadu maica-sii. Daca nu vei face asa cum iti zic. Asa ca imparatul. . atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. il dadura lui taica-sau in brate. Dupa un an. zicandu-i: . astepta cu gura cascata. o scrisoare. Si asa. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. se pomenira langa o balta. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic.Voinicule tanar. Vremea trecu repede. intr-o zi. nici noaptea. dupa ce se invoira. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. un fecior. dar nici altminterea nu puteam sa fac. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta.mare dorinta. intr-o livada mica si intunecoasa. Cu astazi. de unde se gaseau in palatul luminos. si ma cheama toate zanele acolo. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. zana nevasta lua copilul in poala. cu tovarasii lui. trecu asa inca un an.Ia catelul asta de-acilea. De-atunci. nici ca-i neagra. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. minunandu-se: . crede-ma ca mintea mi se zdruncina. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. cu maine. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. se facu nevazuta. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. pe marginea lacului. Iubitul meu. si fara sa-i fie mila. Imparatul. Nimeni nu stia incotro se dusese.

norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. . Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. si ramasera tracuti. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. Ea. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . Si asa. Imparatul isi facu toate planurile si. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. Imparateasa zanelor le mai zise: . zi cu zi. A doua zi. nevasta-ta. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. nu va jeliti si va-ntristati. feciori ai imparatului. vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. Dar. cum il zari ca vine. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. cand isi vazura stapanul. uitandu-se la nevasta si la fetita si simtind o duioasa bucurie. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar.Cale buna va urez si noroc. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. parca un fulger cazu aspura lui. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. ochi in ochi. sarmanul. Imparateasa zanelor pleca. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. flacai credinciosi ai imparatului. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. pana la murgitul serii. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. sa-ti ia si imparatia. intorcandu-se grabnic la palat. zana nevasta ii zise: . tanara doamna. slabi si se topi. Intr-o seara.De noroc sa ai parte. Cand navali vartej in sala stralucitoare. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. cu oaste multa si nenumarata. el. cu oamenii cei mai alesi de acolo. o cutremurare ii cuprinse intreaga fiinta si. si razi si razi pana aproape de lesin. si razi. . se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. Barbatul sedea la fereastra. ca sa-mi indulceasca inima". Ministrii. de s-o putea.Zana.Barbate. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse.Implinindu-se noua luni. caci zana zanelor. strangandu-si oastea. se bucurara si se mirara. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. sa-ti pui lucruile la cale. fara nici o mila si fara nici o jale. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. se tinu marele sfat imparatesc. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maica-sa. viata nu si-o mai dorea. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. o sa viu sa-ti ajut. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetita arsa in flacari. Imparateasa le porunci: . cu toata oastea mea de zane. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. speriati si amarati. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. Dupa vre-o cincisprezece zile. pierdut acu doi ani de zile. a patra zi. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: . vazandu-l cat de mult se bucura. imparatul se afla in mijlocul palatului.Flacai credinciosi ai imparatului. Armata mergea inainte. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. de mult rau ce-i venea. iar ostenii se dusera la-mparat. Zicand vorbele astea. a treia zi. iar imparatul le povesti toate. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. Zvonul se raspandi. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. iar merindele si berea veneau carate in urma. ca eu.Dar va intreb. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. pleca la batalie. imparatul. intr-o dimineata. sunt pe ganduri. oamenii se uitara unul la altul. nascu o fata. dar ce fata. incepu sa rada cu hohote. Ostenii se-ntoarsera necajiti spre casa. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. vorbindu-se de-ale bataliei. .

nesatios de avere. de baiatul meu. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. isi lua copii de mana si.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. vazand baiatul si fetica. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si. pe mine si pe copii nosti.Ce poruncesti. apoi sa caza asupra vrajasilor. fetica. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. pe care ti le spusei. te-ai repezit si pana acolo. acum. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. iubitul meu si doritul meu. cu ochii tai. s-ar fi otravit pana la unul. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. De toate astea. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. marita noastra imparateasa! Plecara si. acu un an. dar acea caire nu-i folosi la nimic. barbate. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. pusera copii langa mama lor. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. ii zise imparatului: . si indata venira doua zane. ti s-a-mplinit pofta. Acuma. iubitul meu? Imparatul. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. Si asa. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand te-am luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. dupa putin. numai sa le faca cele venea lor la mana. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila.Vezi. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. se intoarse si zise catre barbatul sau: . dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. ostenii. ce zici.pe care parca o facusesi icoana frumusetii . acum. auzind vorbele astea. flamanda? Zana nevasta.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. acuma. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. ii saruta. Dar toate caintele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. Vezi. judecasi cum iti veni la gura. sa-i vezi cu ochii tai. biata fata. intreband-o: . . Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii!Spune-mi. Spunand asa. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. suspinand si lacrimand. barbate. inclinandu-se dupa cum le era datina. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. ii raspunsera cu glas supus: . ea batu din palme cat putu. intr-o clipa. Si asa. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. la care te gandeai ziua si noaptea.Faca-se porunca data. dupa mintea ta. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. sa ma ajuti cum imi spusesi.. Capitanul. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. ale zanelor. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! Asa fu si. baiatul. cu mare durere. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. am ars-o. dupa ce-i trecu nodul de plans. dintr-o singura masa. . Zana nevasta se scula in picioare. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica.Barbate.Acuma. barbate. tu. dupa ce se luara de mana. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. si crede vorba ce ti-am spus. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. nestiind. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. dupa datinile noastre. acu doi ani. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. este ca un miel sugaci de primavara. de fetica noastra .Ah. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. ii mangaie. atuncea n-o sa mai ai ce zice. acum. apoi ii dadu in poala barbatului. Cele doua zane.

Bietul imparat, aflandu-se despartit si singur, fara nevasta si fara copii, de jale si de rau ce-i venea, ti se parea ca mancase otrava. De-atunci, zi alba si vesela nu mai avu. Se facea lumina, sau se innopta, fata lui de lacrimi nu se mai usca. In fiecare ceas si in fiecare minut, gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. Asa, din zi in zi, cu plansul, cu oftarea si cu suspinarea, ajunse sa zica toti oamenii, cu mic cu mare, ca imparatul cazuse in prostie, pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. Dar el, cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat, nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci, zi si noapte, isi plangea soarta in care se gasea. Si asa, de mult ce-i era dor de nevasta si de copii, lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. Se-nchise intr-o odaie a palatului, si nici ziua, nici noaptea nu mai iesi de acolo. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca, daca nu, el, sarmanul, de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor, nu-si mai aducea aminte nici de mancare, nici de bautura. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. Dupa aceasta vietuire, lunga si ruginita, iata ce pati intr-o zi. Cum sedea el acolo in odaia lui, ramas pe ganduri, oftand si suspinand, auzi un glas: - Buna dimineata, iubitul meu nevazut de doisprezece ani. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. Cand clipi, ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata, si cu alte douasprezece zane roabe. Imparateasa zanelor, la vederea barbatului, stralucea ca luna plina la miezul noptii, iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Imparatul nu-si crezu ochilor, i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. Asa ca, de uimire si de bucurie, nu putea sa-si vie in fire. Pana la urma se dezmetici, si atunci pricepu ca nu este vis. Se scula cu bucurie si cu mare dor, lua baiatul si fata in brate, si-i saruta si ii mangaie cu iubire, suspinand, apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: - Iubita mea, dupa care oftez de-atata amar de vreme, cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca, iubita mea, era cu putinta sa ne mai vedem, macar si dupa doisprezece ani, sau chiar mai multi ani, cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim, ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data, si nici n-o sa mai mai vezi. Si, dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea, pierisi dinaintea ochilor mei, cu copii impreuna, si ma lasasi viu si intristat, ori mort neingropat. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul, zana nevasta ii zise: - Iubitul si doritul meu barbat, eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga, si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Stiam ca, pentru greseala ce facusesi, dupa datinile zanelor, avea sa fim despartiti doisprezece ani. Si de mare rau ce-mi venea atunci, ca trebuie sa ne despartim unul de altul, mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc, am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. Acum, barbatul meu, toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte, trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. Si asa, se sculara si-si luara baiatul si fata de maini, si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. Din ziua aceea, imparatul, suindu-se pe tronul imparatesc, domni in liniste si fericire, si poate ca mai domneste inca si astazi, impreuna cu fumoasa lui nevasta. Si, cum vi-l spusei, asa basm aflai, Nu stiu cum facui, dar nu inselai.

Inul si Camesa
de Ion Creanga Inul: — Stii tu, camesa draga, ce erai odata?

— Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camesa alba, cu care se imbraca oamenii. — Nu-i asa! Ai fost o samanta, apoi o burueana, clatinata de vant, ca toate buruenele: asa nalta, suptirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamant, te-au legat in fuioare, te-au pus copacel si te-au lasat la soare ca sa te usuci. Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca sa-ti scoata samanta; apoi batut si stalcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus in topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te topesti, adeca sa-ti putrezeasca hlujul. Dupa asta, te-au scos si te-au pus iarasi la soare, ca sa te usuci, razamandu-te de gardul pe care esti intinsa acum. Fiind uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut in pozderie, iara cojita ta in fuior. Femeile apoi te-au ragilat, te-au periet si te-au facut fuior frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au pus in furca si au inceput a toarce, prefacandu-te in tort sau ata. Tortul l-au depanat pe raschitor, spre a-l face caleap; calepele s-au fert cu lesie, sa se inalbeasca, apoi te-au pus pe vartelnita, de pe care au inceput a le depana pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat si te-au invalit pe sulul de dinapoi, punand vergele pintre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzala; si fuscei pintre rost, ca sa nu se incalceasca natra. Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te prin ite si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al lopatelei, teau intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se incepe "gura panzei". Calepele lasate pentru batatura le-au depanat pe tevi cu sucala; apoi, punand tavile in suveica, au inceput a tese, adeca a trece batatura pintre urzala cu ajutorul talpigilor, al scriptilor si al itelor. Ca sa se indesasca firele, batatura se bate cu vatalele, intre care e asazata spata. Si iaca asa te-au prefacut in panza. Cand era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi te-au fert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai inalbit. Cand erai alba cum trebuie, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine ceea ce esti acum, — Mica burueana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine. Ei, draga, poate nu stii ca oamenii mai fac panza si din sora noastra canepa, si din fratele nostru bumbac, ba si din inghimpatoarea urzica mai fac un fel de panza. Dar in fabrici se tes fel de fel de panzeturi, mult mai usor si in timp mult mai scurt. — Bre! multe mai auzi! — Mai asteapta, ca n-am sfarsit inca. Din camesa sau rufa, peste catva timp ai sa te faci tearfa, din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. Apoi te cauta, ca iarba de leac, sa faca la fabrica din tine hartie. — Mare minune mi-ai spus, draga burueana, zise camesa. De-a fi asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie. — Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu intinsa acum, a fost altadata padure. Ce are sa fie de-acum inainte? Matasa, frunza de dud intrata in pantecele unor gandaci. Varul, ce-a fost mai inainte? Dar funiile si odgoanele? s.a. Femeile lenese de la tara au cantecul acesta: Puseiu panza, cand da frunza, S-o gatiiu in San-Vasii Si-mi paru ca ma grabiiu... i de lunga-i ca o punga Si de lata... toata-i sparta! Pe sulul de dinapoi, O suta de latunoi, Pe sulul de dinainte, Cioprea le mai tine minte. Pintre ite si-ntre spata Paste-o iapa desalata; Pintre ite si fuscei Paste-o scroafa cu purcei.

Acul si Barosul
de Ion Creanga Acul: - Mosule, de ce esti zurbagiu? Te sfadesti necontenit cu sora-ta nicovala, tipati si faceti larma, de-mi tiuie urechile. Eu lucrez toata ziua, si nime nu-mi aude gura. - Iaca, ma!... da de unde-ai iesit, Pacala?

- De unde-am iesit, de unde n-am iesit, eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci. - Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Mai baiete, trebuie sa stii ca din sfadalia noastra ai iesit; s-apoi tu ni cauti pricina? - Ma rog, iertati-ma! ca daca n-ar fi fost focul, foile, pleafura si omul care sa va faca sa va deie nume, ati fi ramas mult si bine in fundul pamantului, ruginite ca vai de voi. - Masura-ti vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acusorul? - Aud, dar n-am gura sa-i raspund; si vad, dar trebuie sa rabd. - Vorba ceea, soro: "Sede harbu-n cale si rade de oale". Mai puschiule! Ia sa vedem, ce ai facut tu mai mult decat noi? - Ce am facut si ce fac, indata t-oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatesti si femeiesti, din crestet pana in talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra in bordeiu, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infing in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru. - Da' in stogul de fan nu vrei sa te puie, mititelule? - Nici in stogul de fan, dar nici trantit intr-un ungher al ferariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva in mana decat ferarul? - Ia asculta, te prea intreci cu saga, piciule! Daca sezi la cinste, si toti ingrijesc de tine, cum zici, de ce li impungi degetele? - Da impung pe casca gura cel somnoros, pentru ca voiesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare si frumoase. Tu, pentru ce bati ferul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase? - Mai... da' bun esti de gura! - Si de gura, dar si de lucru. Ei bine, tu mi-ai insirat verzi si uscate; ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, clestele, vatraiul si nenumarate unelte si masini de fer, unele de-o marime uriesa, iar altele mici si bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si ilau? Casa, bisericile, corabia, pustile, tunurile si alte lucruri nenumarate, asa-i ca n-ar fi, de nu eram eu? Tu imi spui de haine frumoase; eu t-oiu spune de casa, de sapa, de secere, de coasa si de plug. Tu imi spui mai mult de frumos, eu t-oiu spune de cele neaparat trebuincioase. - Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, mosule baros. Haine i-au trebuit omului intai, caci nu era sa umble cu pielea goala si descult ca gastele. - Te-ai incurcat cu socotelile, mai baiete. Ba de mancare si casa i-a trebuit omului intai s-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale iti ghioraiesc matele de foame. Ai auzit vorba ceea, ca "Golatatea incunjura, iar foamea da de-a dreptul". - Mai! da' ruginit mai esti! - Ruginit cum sunt, eu v-am facut si trebuie sa ascultati de sfaturile mele. - Asa este, dar te prea lauzi; las' mai bine sa te laude altii. Si tu faci trebi bune, si eu; numai atata, ca tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu sezi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni, iar eu sed cu croitorul si cu tot felul de persoane. - Iar ai inceput, ghibirdic fudul si guraliu? Croitorul tau trebuie sa impunga mai mult de zece ori, pana cand ferarul meu ma radica o data; croitorul tau rupe alta data pe zi cate zece ace; ferarul insa ma are pe viata, ba ma poate lasa si de zestre la copiii de copiii sai. S-apoi inca una: cine dintre acesti doi mesteri e mai grebanos si mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tau? - Mosule! esti batran si multe mai stii; fie pe-a dumitale. - Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa. Zi mai bine ca industria sau mestesugurile, noi le-am adus in lume; ca bogatiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit si t-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca stranepotii mei sa fie mai ciopliti decat mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu va fuduliti si nu uitati obarsia voastra, ca nu cumva sa va ciopliti prea tare si sa ramaneti care fara urechi, care fara dinti, care fara gura, care fara zimti, adeca niste cioarse de nici o treaba. C-apoi atunci iarasi mi-ti ajunge dragus la caus, si sora-mea nicovala va va tine in spate, iar eu va voiu bate pe ruda pe samanta, ca sa prindeti la minte.

pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului. de abanos. in fulgi mari si pufosi. aruncandu-si din cand in cand privirea la ninsoarea ce se cernea de sus. craiasa statea intr-un jilt. se intampla sa se . Si cum cosea ea asa. si cosea langa o fereastra cu pervazul negru.Alba ca Zapada de fratii Grimm A fost odata o imparateasa si intr-o iarna.

sarmana copila incepu sa planga in hohote si sa se roage: . treceu in goana pe dinaintea ei. si langa fiecare taler se afla cate o lingurita. le duse imparatesei drept marturie ca i-a implinit in totul dorinta. imparateasa muri. nici noaptea.. Imparateasa ii porunci bucatarului sa le gateasca de indata. ca ziua luminoasa. fiindca stia ca oglinda graieste numai adevarul.Daca-i asa. dadu sa se culce intr-un patut.intepe cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada.Frumoasa esti. Alerga ea asa. dar nespus de trufasa si mandra. ca privea la multimea frunzelor de pe copaci. rosu ca sangele meu si cu parul negru ca abanosul !" Trecu timpul. si cand implini sapte ani.Oglinda. vanatorului i se facu mila de ea si-i spuse: .. fugi de te ascunde. maine asa. de ziceai ca-i moartea. incredintata fiind ca mananca plamanii si ficatii fetitei. si gonea intr-una peste bolovani colturosi si printre maracini. craiasa. ca ti-era mai mare dragul sa le privesti. . cu sare si cu tot felul de mirodenii. era o minunatie de fata: frumoasa ca lumina zilei. pana la urma tot au sa te sfasie fiarele salbatice!. In cele din urma. unde nu calca picior de om ! Iar in sinea lui gandea: "Biata de tine. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc. il injunghie si. Cum era tare flamanda si insetata. si era atat de infricosata. ca si cand de acolo ar fi putut sa se iveasca vreo primejdie . fetita draga. Alba-ca-Zapada ciuguli cate un pic din fiecare taler. Femeia asta era cadra de frumoasa." Totusi. Si frumusetea imparatesei incepu a pali inaintea ei. si drept marturie ca mi-ai implinit porunca. Rosul sangelui arata asa de frumos pe albul zapezii. Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea intr-insa. cruta-mi viata si-ti fagaduiesc c-o sa-mi pierd urma in salbaticia asta de codru si nu am sa ma mai intoprc niciodata acasa! Si pentru ca Alba-ca-Zapada era atat de frumoasa.Vanatorule draga.si nu stia in ce chip si-ar putea gasi scaparea. parca i se luase o piatra de pe inima ca nu trebuiese sa-si manjeasca mainile cu sange nevinovat. ca imparateasa nu-si mai gasea pacea nici ziua.Maria ta esti cea mai frumoasa din intreaga tara! Imparateasa zambea fericita. cand imparateasa intreba oglinda: . ciupi dintr-o faramita de paine si sorbi din fiecare cupa cate o inghititura de vin. Vezi insa ca Alba-ca-Zapada crestea si se facea pe zi ce trecea tot mai frumoasa. rosie ca sangele si cu parul negru ca abanosul. Fata se culca in el si adormi. dar atat de gingase si sclipind de curatenie. oglinjoara. ca nu rabd sa o mai vad in fata ochilor ! Omoar-o.. si abia ultimul patut se nimeri sa fie pe masura ei. Pe o masuta acoperita cu o fata de masa alba erau randuite sapte talere mici. imparateasa se inspaimanta grozav si. ca imparateasa ramase incantata si gandi in sinea ei: "Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada. sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii ! Vanatorul nu iesea din vorbele imparatesei si se afunda cu Alba-ca-Zapada in padure.. Biata copila ramasese singura-singurica in padurea cea nesfarsita. mult mai frumoasa ! La auzul acestor vorbe. toate lucrurile erau mititele.. de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plezneste fierea de ciuda. Si cum tocmai atunci trecea in fuga pe acolo un pui de mistret. Si-i dadura numele de Alba-ca-Zapada. Si intr-o buna zi. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Oglinda ii raspunse: . chema un vanator si-i porunci: . Dar Alba-ca-Zapada e mult. dar cand scoase jungherul de la brau si se pregatea sa-i strapunga inima nevinovata.Oglinda. iar fiarele salbatice. si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada. dar nu-i faceau nici un rau. scotandu-i plamanii si ficatii. nu uita sa o intrebe: .Ia fata asta si du-o in adancul padurii. o furculita. de pizma si ciuda. In casuta. Si fiindca se simtea grozav de obosita. un cutitas si-o cupa cat un degetar. Din clipa aceea. Dupa ce o aduse pe lume. odata se ingalbeni si senverzi. altul prea scurt. dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung. si atat de neagra era la suflet ca nu se dadu in laturi sa le manance. si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumuseste. oglinjoara. Cum trecu anul. dar nu prea multisor. cat o mai tinura picioarele. si-n geana amurgului dadu cu ochii de o casuta si intra inauntru sa se odihneasca. pana ce incepu sa o urasca de moarte. si azi asa. fiindca nu voia sa ia toata mancarea numai de la unul singur. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspundea: . imparatul isi lua alta sotie. Iar de-a lungul unui perete se insirau sapte patuceane asternute cu cearsafuri albe ca neaua.. incepu sa alerge. Intr-un sfarsit.

fetito ? . si cu totii venira in graba.Cand se intuneca de-a binelea. Si intr-o zi. la cei pitici carunti.Frumoasa esti.Alba-ca-Zapada .Cine a umblat cu furculita mea ? Al saselea: . ca ziua luminoasa.Da. fiindca lucrurile nu se mai aflau la locul lor. din aceasta pricina. Si-si dadu pe data seama ca vanatorul o inselase si ca Alba-ca-Zapada era inca in viata.apucara ei sa strige .raspunse ea. Dumnezeule . piticii cei buni avusesera mereu grija s-o povatuiasca: . dar vanatorul se indurase de ea si-i lasase viata.Cine a taiat cu cutitul meu ? Al saptelea intreba si el: . ci o lasara sa doarma mai departe in patut. Sta Alba-ca-Zapada. pana ce daduse peste casuta lor. . care sfredeleau muntii. piticii plecau in munti sa scoata aur si tot soiul de alte metale. si-n fiecare dimineata. primesc cu draga inima ! raspunse Alba-ca-Zapada. fiindca stia prea bine ca oglinda nu o minte. sa speli. Si-i mult. dete cu ochii de Alba-ca-Zapada care dormea in el adancita in somn. Peste zi. sa gatesti si sa faci patucurile. . Iar cel dea-al saptelea pitic dormi cate un ceas in patul fiecaruia.. Alba-ca-Zapada le povesti de-a fir-apar totul: cum maica-sa vitrega a pus s-o omoare. . aburind pe cuptor.Cine s-a culcat in patutul meu ?! se minuna el. piticii ii zisera: . Alba-ca-Zapada deschise incetinel ochii si. ca nu se indurara sa o trezeasca.Cine a muscat din painisoara mea ? Al patrulea: . si cum gonise toata ziulica prin padure. fata ramanea singura singurica si. scotand strigate de uimire.Cine a stat pe scaunelul meu ? Al doilea urma: .Cum te cheama. isi dadura seama ca cineva strain cotrobaise peste tot. o intreba: . apoi poti ramane la noi si n-o sa duci lipsa de nimic. Ii chema pe ceilalti. Ei aprinsera cele sapte lumanarele si. apropiindu-se de oglinda. mult mai frumoasa ! .Cine a luat din legumele mele ? Al cincelea: . Cand se lumina de ziua.tare frumoasa mai e copila asta ! Si atat de bucurosi erau. de indata ce se facu lumina in casuta. si de atunci ramase la ei.Si cum se face ca ai ajuns in casuta noastra ? o mai intrebara ei. sosira si stapanii casutei.. Apoi indreptara catre Alba-ca-Zapada lumina celor sapte lumanarele si ramasera s-o priveasca. ca n-o sa-i fie greu de fel sa afle ca esti la noi ! Si cine stie ce pune iar la cale ! Nu cumva sa lasi pe cineva sa intre in casa ! Iar imparateasa. care mai de care: . gaseau mancarea gata. fiind incredintata ca mancase plamanii si ficatii fiicei ei vitrege. Dupa ce o ascultara fara sa scape vreun cuvintel din istorisirea ei. oglinjoara. scormonind in maruntaiele lor pentru a scoate la lumina tot soiul de metale. Dar ei se aratara prietenosi si incepura sa o intrebe cu blandete: . Ea ingrijea acum de toate treburile casei.Cine a baut din cupa mea ? Primul pitic cata in jur mai cu luare-aminte.Si-n patucul meu a stat cineva ! Dar cand cel de-al saptelea se apropie de patucul sau.Oglinda. ascunsa-n munti. . se credea iarasi cea mai frumoasa de pe lume. Si atunci primul pitic zise: . Imparateasa se sperie din cale-afara. Ceilalti alergara intr-o goana la patuceanurile lor si incepura sa strige. si cand se intorceau seara acasa. Atunci.Doamne. craiasa. vazindu-i pe cei sapte pitici se sperie rau.Pazeste-te de mastera. Erau cei sapte pitici. asa cum le lasasera la plecare. sa impletesti si sa tii totul in buna randuiala si curatenie.Cine a mancat din talerul meu ? Al treilea: . si asa trecu noaptea. si pe data vazu o mica adancitura in patucul lui.. . sa cosi. Dar acolo. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Atunci oglinda ii raspunse: .Daca te invoiesti sa vezi de gospodaria noastra.

Dar babusca. Imparateasa ramase ca stana de piatra cand auzi asta si simti ca-i navaleste tot sangele-n cap. si biata copila. Si cum se mai speriara. ca un vartej.asa ca n-am de ce sa nu o las inauntru ! Ca doar n-o fi foc ! . tot vie era netrebnica asta !. marfa buna ! Alba-ca-Zapada cata afara pe geam si spuse: .De vanzare marfa frumoasa. . pizma ii chinuia sufletul fara ragaz si n-avea clipa de liniste... ca nimeni nu ar mai fi putut sa o recunoasca. Sta Alba-ca-Zapada. De indata ce o vazura pe Albaca. spre seara. da' ce ai matale de vanzare ? . cred ca ai voie sa privesti.. de cata spaima si manie clocotea in ea. ."Ei bine. inserarea cobora curand si cei sapte pitici sosira acasa. Nu mai trecu mult si. Schimbata astfel la infatisare. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Iar oglinda pe data ii raspunse: .Acu' s-a sfarsit cu tine. si acestia ii atrasera din nou luarea-aminte: . de-acu'incolo. si incetul cu icetul. Cingatori de toate culorile. sa te gatesc eu cu ea. Si iarasi o porni peste cei sapte munti. de-acum n-o sa mai fii tu cea mai frumoasa ! hohoti imparateasa si o sterse repede pe usa. asa cum se cuvine ! o imbie cu blandete femeia. impletita din matase pestrita. In cele din urma.. ca ziua luminoasa. la cei pitici carunti. dadura peste pieptenele cel otravit. la cei sapte pitici carunti. Ajungand ea la casuta lor. ca sa-ti vin de-a binelea de hac !" Si cum la farmece si vraji n-o intrecea nimeni. venira acasa si cei sapte pitici.gandi fata . ca sa fii si tu o data pieptanata ca lumea !. o porni catre cei sapte munti si. sa te pieptene. fara simtire... Atat de mult ii placu pieptenul. se pomeni in fata cascioarei celor sapte pitici. barem. Va sa zica. tot nu scapase de Alba-ca-Zapada. o incinse repede cu ea si-o stranse atat de tare. de parca ar fi fost moarta. Fata prinse a rasufla iar. femeie. tusica draga. Batu la usa si striga din toata puterea: . Trase zvorul si o pofti sa intre si-i cumpara cingatoarea cea frumoasa. isi reveni in simtiri. sufletul ei negru clocotea de-o bucurie draceasca. Alba-ca-Zapada. ranji la ea femeia cea haina. ca otrava si incepu sa lucreze prin toate madularele. craiasa.. Dar spre norocul fetei. si-n timp ce se grabea sa se indeparteze de acele locuri. Si vicleana scoase una. Dar acolo. aratandu-si puterea ucigatoare. n-avea de unde sa banuiasca c-ar paste-o vreo primejdie si o lasa sa-i puna cingatoarea. Si-i mult. nascociceva: isi vopsi fata si se imbraca intocmai ca o batrana negutatoare. il tot plimba pe sub ochii fatei. ca Alba-caZapada se lasa amagita si deschise usa. mult mai frumoasa ! . si nu mai lasa pe nimeni sa intre cand nu suntem noi acasa ! Si tare multa dreptate aveau. caci atata timp cat nu era cea mai frumoasa din toata imparatia.Oglinda. Cum i-l smulsera din par. fetito ! Ia apropie-te. Dupa ce se invoira la pret. ca si cand ar fi . Fereste-te... intr-un sfarsit. ascunsa-n munti.. Le povesti ea piticilor toate cele ce s-au intamplat.Vai ce pocit ti-ai pus-o.Zapada zacand fara viata. cercetand copila cu grija. fata draga. nu-i asa?. batrana o momi cu cele mai dulci vorbe: . cand o gasira pe iubita lor Alba-ca-Zapada zacand la pamant..Incepu atunci sa se framante si sa chibzuiasca in ce chip ar putea sa o piarda din nou. vazand cat de strans ii era mijlocul. Si scotand pieptenele cel otravit.Negutatoarea ceea nu era alta decat haina de imparateasa. banuira ca mestera trebuie sa fi pus iar ceva la cale si. ca femeia cea neagra la inima nici nu astepta sa treaca bine pragul palatului si se si duse glont la oglinda si-o intreba: .Vezi-ti de drum. da data asta m-oi stradui sa nascocesc ceva fara de gres. bietii de ei..Marfa buna de vanzare..Ei. . "Se vede cat de colo ca-i o femeie de treaba . ! O ridicara de jos si. de vanzare ! Alba-ca-Zapada isi arunca o privire pe geam si intreba: -Buna ziua. haina de imparateasa mesteri un pieptene otravit. Dar de-abia ii trecu babusca pieptenele prin par. Dupa aceea isi schimba hainele si lua infatisarea unei batrane garbovite de ani. ciocani in usa si striga: . ca fetei i se taie rasuflarea si cazu jos ca moarta. frumoasa frumoaselor !. taiara in doua cingatoarea. Biata Alba-ca-Zapada nu se gandi la nimic rau si se lasa pieptanata. fara viata. oglinjoara.Marfa buna si frumoasa ! se grabi sa-i raspunda negutatoreasa. Alba-ca-Zapada isi veni in fire. cazu jos. ca n-am voie sa las pe nimeni inauntru ! -Da'de privit.Frumoasa esti.Ia vino incoa' la baba.

ca ziua luminoasa. sa le ceara gazduire peste noapte. si de fiecare data. ca nu-mi dau voiepiticii ! . de parca s-ar fi aflat doar in somn.. ascunsa-n munti. plansera amar si-o jelira trei zile incheiate. zile multe nu ar mai avea si cadea mort pe loc. In faptul serii. Atunci. fara pic de suflare. mai intai se arata o buha. Iaca. ii desfacura cingatoarea. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si deodata auzi vorbele dupa care tanjise atat: . intrebarea. multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete. marul era nespus de frumos: alb ca spuma. Auzind-i spusele. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa. dar fata arata atat de frumoasa. cand o vazu pe taranca muscand din el. Dar vezi ca marul era cu mestesug facut.. dand peste casuta piticilor. trecu peste cei sapte munti. craiasa. fie ce-o fi. in care nu calca picior de om. strecura ea.Oglinjoara din perete. piticii n-or mai putea sa te invie !. imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de manie. Dimineata.n-am voie sa primesc nimic. Dar acolo. de-l asezara acolo. si citi cu . o spalara cu apa si cu vin.raspunse Alba-ca-Zapada . de rosie ca sangele si cuparul negru ca abanosul. oglinjoara. ca si cazu jos. Dar cine ar fi apucat sa muste numai o data din el. strangandu-se toti sapte in jurul ei. graira care mai de care si.Nici nu ma gandesc sa-l iau . cautand sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat.. ca nu-i pe bani !. La infatisare.. dar totul fu zadarnic... o pieptanara. oglinjoara. O ridicara.Frumoasa esti.Alta paguba sa n-am ! raspunse taranca.Ce. Si-i mult. nu mai putu rabda si. grabindu-se sa ajunga la cascioara celor sapte pitici.. mult mai frumoasa ! . Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca. asa ca piticii nu se indurara sa o coboare in pamant. cand o porni la drum. intreba iar oglinda: . si-n urma acestora o hulubita. pana ce plamadi un mar otravit. si.Nu pot lasa pe nimeni sa intre. . cand piticii se intoarsera acasa. In ast timp.Maria ta este cea mai frumoasa din intreaga tara ! Abia acum isi gasi linistea inima ei cea pizmasa. Si s-a intamplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceeasi. Alba-ca-Zapada ravnea de nu mai putea sa guste o data din mar..dormit doar nitelus. Slava Domnului. si prinse a le povesti cele intamplate. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase ! . fara suflare. tai marul in doua: bucata asta rumena mananc-o tu. dar Alba-ca-Zapada scoase capul pe fereastra si spuse: . lua jumatatea cea inveninata. .. Pleca de acolo cat putu de repede si cand ajunse la palat. apoi un corb. i se trezea numaidecat pofta sa-l manance. cu viclenie...Alba-ca-Zapada. o gasira pe Alba-ca-Zapada zacand pe jos. . in adancul cel negru al pamantului nu o putem cobora ! Ar fi mare pacat !. amesteca de colo. Parea ca-i vie si doarme. ca numai partea cea rumena era otravita. o asezara pe o nasalie si... te temi sa nu mori cumva otravita ?. imparateasa ajunse la palatul ei si. precum si ca a fost fiica de imparat. hai de ia si tu unul. iar pe cealalta oi manca-o eu. Apoi urcara sicriul pe un varf de munte. pe o parte si rumen pa alta.. si apoi se dusera la treburile lor. la cei pitici carunti... beata de bucurie.Nu. asternandu-se pe munca. piticii o sfatuira din nou sa fie cu ochii in patru si sa nu deschida usa nimanui. Dar nu apuca sa inghita decat o imbucatura. Si schimbata astfel. Sta Alba-ca-Zapada. Fii pe pace copilito !. gasesc eu musterii pentru merele mele ! Da' pana una-alta. "Netrebnica asta trebuie sa moara.. ii facura un sicriu de clestar. rosie ca sangele si neagra ca abanosul. asezandu-se in fata oglinzii. Imparateasa ii arunca priviri ca de fiara si. intinzand mana pe fereastra. se grabi s-o intrebe: . ca oricine l-ar fi vazut. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspunse ca si altadata: . A doua zi. Aici batu la usa. de-acu'. Vrura dupa aceea s-o ingroape. imparateasa isi boi fata si se imbraca in straie de taranca. ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea.Oglinda. ramanea cate unul de veghe. si-n obraji avea aceiasi bujori rosii dintotdeauna. si amsteca de ici. O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur. pe cat poate fi linistita o inima pizmasa. Era moarta ca toti mortii. vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada. Dupa ce sfarsi de mestesugit marul. chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii mele !" Se strecura apoi intr-o odaita dosnica. ca era tot asa de alba ca zapada. striga printre hohote de ras: .

inlemni de spaima si ramase teapana ca o momaie. si daca n-or fi murit.. ca ziua luminoasa.. impreuna cu tanarul imparat. recunoscand-o. doar atat sa fi trecut. bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca. tot o socoteau un fel de ruda..nesat ce scria deasupra. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia sicriul pe umeri si sa-l urmeze.. Daca vazu asa. feciorul de imparat se apropie de dansa si-i spuse: . feciorul de imparat ii ruga si cu mai multa staruinta si ardoare: . inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul.Cu mine esti.. Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea. care stia de frica nevestei. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. Si era din nou vie. Fata era pusa sa roboteasca cat e ziulica de mare. si domnita deschise ochii. se intampla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si. Spaima puse stapanire pe toata faptura ei. O clipita. ca ard de dorinta sa-mi fii sotie. cu mare alai si voiosie. nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-caZapada. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile.Zapada ii sari afara din gatlej... ca de. pana se pierdu in adancul padurii salbatice. s-a apropiat de oglinda si a intrebat-o: . La nunta o poftira si pe masterea cea haina. care si-a luat ca nevasta de-a doua.Vai.Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. cu doua fete ce-i semanau leit. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana-n picioare. ca nici ea singura nu mai cuteza sa se priveasca in oglinda. craiasa. gandi ca trebuie neaparat s-o vada pe tanara imparateasa.Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta.Frumoasa esti. mult mai frumoasa !. de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn. adause: . Cu ochii razand de bucurie. Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna. incepu a-i ruga pe pitici: . in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. . freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. Dar tanara domnita e mult. .Oglinjoara din perete. cu mine !. Iar la sfarsit. imparateasa se uratea vazand cu ochii.Atunci indurati-va si mi-l daruiti. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda pe data i-a raspuns: . oglinjoara. ca nu stia ce sa mai faca si-ncotro s-o apuce. Barbatul avea la randul lui o fiica buna ca painea calda. Si de atunci.. cu slove de aur. dar cum nu-si gasea o clipa de liniste. o femeie rea si ingamfata. din pricina asta. Si-i povesti toate cate s-au intamplat. Si atat de pocita se facu. bine-ar fi. dar o frica atat de ingrozitoare. dadu cu ochii de Alba-ca-Zapada si.Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e mie cea mai scumpa pe lume ! Auzindu-l cu cat foc vorbea. ca de cand i-am zarit chipul.Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume. cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre. si de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu..Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima ! Dar piticii ii raspunsera: . Doamne. Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela. Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana. dormea intr-un pod pe un brat de paie. unde ma aflu ? striga ea nedumerita. nici unui om nu-i mai fu dat s-o vada si nimeni nu mai stiu ceva despre soarta ei. Dupa ce s-a gatit ea cu vesmintele cele mai de pret. Spala vase. ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. ca si ei ii cazuse drag. din pricina zdruncinaturii. Si de cum pasi in sala tronului. ca sa-si ascunda acolo uratenia. Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire. Si cum mergeau ei asa.. Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti. si deodata simti ca i se face frica. La inceput se codi sa mearga la nunta. Cenusareasa de Charles Perrault A fost odata un om bogat.

ii prefacu.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. spuse sora cea mare.Ei bine. ea facu o plecaciune adanca si disparu. Cand le pierdu din ochi.Cu toate hainele sale ponosite. stiind de sosirea unei printese. spunandu-le cuvinte de lauda. daca vei fi ascultatoare. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita.Voi purta rochia de catifea rosie. vestite prin frumusetea lor. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea.. Era un echipaj de toata frumusetea. raspunse nasa fetei.Se duse apoi la cursa de soareci.. adauga mezina. lasandu-i numai coaja. In timpul ospatului. mai spuse zana fetei. Surorile cerura parerea Cenusaresei. te voi ajuta sa te duci. .Da. . "E neasemuit de frumoasa". as dori atat de mult. dar ele nu o recunoscura. se porni se verse lacrimi amare. Ii mai darui o pereche de conduri din sticla. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. Intr-o buna zi. Printul. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. o intreba: .Ai dreptate.. alerga in intampinarea ei. Fata se apropie de surorile ei. vazand-o inlacrimata. nu manca mai nimic. fusta cea alba. care se urcara la spatele calestii. vazand-o pe Cenusareasa la bal.De ce plangi? Ce-i cu tine? . spuse Cenusareasa si suspina din nou. si o conduse in marea sala de bal. unde se aflau oaspetii. caleasca se va face la loc dovleac. stand cu ochii la ea. . cum nu se mai vazusera. . Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. se auzea pretutindeni. . oferindu-i bratul. Zana il scobi. care era buna la suflet. Astfel gatita. du-te si vezi. iar ele nu vorbeau decat de toaletele lor.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana. Dansatorii incremenira si viorile amutira.Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? . ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile.Dupa un timp.As dori atat de mult. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! .Vai.Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . in sase armasari suri.Daca ramai la petrecere o clipa mai tarziu. care le sfatui cum stia mai bine. ti-ar placea si tie sa mergi la bal? . Cenusareasa se urca in caleasca.Iar eu. la scara calestii. Ele o intrebara: . alege un dovleac si adumi-l. care cauta acum un vizitiu. se cuibarea in cenusa. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori. unde gasi sase soareci si. Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. caii-soareci. printul. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". Regele insusi sopti reginei: . in admiratia tuturor pentru gratia cu care se misca. aduse un dovleac de toata frumusetea. . Zana o antreba pe Cenusareasa: . iar straiele tale-vechiturile de mai inainte. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si blanda. intr-un colt al vetrei. .. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. da. spuse Cenusareasa. Nasa fetei. Atunci. In sfarsit. in ciuda vesmintelor lor bogate. care nu mancasera timp de doua zile.Ai dreptate. o intreba: . cu o atingere de nuia.Vai. Cenusareasa pleca sa-l caute. lacheii-soparle. lumea s-ar prapadi de ras. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. Cenusareasa calca pentru surorile ei.Cand isi termina treaba. zana. unul dupa altul. Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert inainte de miezul noptii. rabdand de foame in fata oglinzii. Astfel surorile incuvintara ca Cenusareasa sa le pieptane. In timp ce acestea o admirau. .Cenusareaso. Fata.nasa ei. sosi si seara petrecerii. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute.domnisoarelor. Apoi spuse: Mergi in gradina.

Poc. In graba. recunoscu condurul si intreba: .Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa din lume.Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa? Acestea ii raspunsera: . A fost adus apoi celor doua surori.fiul regelui dadu de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantofiorul pe care il gasise. Ea atinse cu nuiaua femecata zdrentele Cenusaresei. fara lachei. cum fata se distra de minune. Cenusareasa le iscodi: . . poc. Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. . mai spusera surorile. de la miezul noptii. "Te-am prins. Cenusareasa fu condusa la print. Cateva zile mai tarziu. spuse el si se aproprie cu pantofiorul de piciorul Cenusaresei. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. Pu Batranica si Spiridusul poveste irlandeza Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor. poc. ii spuse una din surori.Printesa a disparut cum a batut miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. spre marea ei surpriza. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. .Ce mult ati zabovit! le spuse ea. Domnule Spiridus!" a strigat ea. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. Cand surorile se intoarsera de la bal. Cenusareasa. a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Cand auzi prima bataie a orologiului. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. care s-au straduit in fel si chip sa le intre piciorul in condur. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei.Printul nu se misca de langa ea si. pe care printul il culese. careia ii multumi zicand: . se intampla sa-i cada un condur din sticla.Pot si eu sa-l incerc? Surorile se pusera pe ras. facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. prefacandu-le intr-o mandrete de straie.Printul o urma.De indata.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. Cenusareasa le ajuta sa se ridice spunandu-le: . dar nu au reusit. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea.Cavalerul care adusese condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. o intalni pe nasa ei. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care-l puse in picior.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. dar in zadar. apoi ducesele si intreaga curte.Il incercara mai intai printesele. uita de povetele nasei ei. Acesta lovea cu un ciocan micut. pe care se potrivii fara nici o greutate Si mare fu uimirea celor doua surori. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. Nimeni nu o cunoaste. S-a furisat in spatele unui copac si de acolo. poc! "Ma-ntreb ce poate fi. Ajunse acasa fara caleasca. care le privea. pe care printul l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. mai frumoasa decat intaia data. cele doua surori o recunoscura si se aruncara la picioarele ei.Acasa. poc! Poc. A doua zi. batandu-si joc de ea. ." a zis batranica. dar nu o prinse.

"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea." "Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur." Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata." Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui. Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata." "Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut. Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur." Si asta a si facut.

Broasca Testoasa cea Fermecata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti; de cand se scria musca pe parete, mai mincinos cine nu crede. A fost odata un imparat, si el avea trei feciori. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare, le-a zis imparatul: - Dragii mei copii, v-ati facut mari; mergeti de va cautati ursitele, ca sa intrati si voi in randul oamenilor.

- Vorbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam, raspunsera copiii si, dupa ce ii sarutara mana, se gatira, care mai de care, sa plece mai curand. Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste cu dansul si banet de ajuns. Mergand spre rasarit, ajunse la curtea unui imparat care avea o fata, singura la parinti. O peti de la tatal ei, imparatul, si invoiala se si facu. Asemenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine, pleca si el inspre apus. Ajunse si el la curtea unui alt imparat, carele asemenea avea o fata. Facura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu dansa. Pe fiul cel mai mic, insa, nu-l tragea inima a pleca in petit. Dara n-avu ce-si face capului, caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. Lua si dansul niste haine, numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit, si de cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam in dorul lelii. Dara unde sa se duca? Nici el, iaca, nu stia. Misca si el picioarele a lene, unul dupa altul inaintea lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare ce intalni in cale, si merse pe ea, fara sa-si dea seama unde se duce. Cand, ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase, il scoase drept la un elesteu mare. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de florile marului, fara sa stie ce are sa faca cu dansa. Ajungand pe marginea elesteului, se aseza si el acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva, balacea cu nuiaua prin apa, si facea haz cum sare stropii de apa, cand o lovea. Apoi incepu a cugeta. El vedea ca fiecare strop de apa, cand pica inapoi la matca, se face cate un armean (cerc) impregiurul lui, si de ce merge se mareste, pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit, fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici intinderea armeanului din giurul lui, ci totul ramanea ca mainainte, adica fata apei lucie ca o oglinda. El era dus cu gandurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua in apa, si nu stia ce facea. Nu mai simtea daca este, ori nu mai este. Cand, iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se uita gales la dansul. Unde lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei, acolo, tast! si dansa, si ochii de la dansul nu si-i mai lua. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. Atata era de dus cu mintile. In cele din urma, cum, cum, baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa varful nuielei lui. Se uita si el la dansa, si parca ii zicea inima ceva, dara nu pricepu nimic. Cand se trezi bine din cugetarile lui, vazu ca soarele da in asfintit. Se scula binisor, fara sa-i pese de ceva, si se duse acasa. A doua zi iarasi asa facu, fara sa-i plesneasca prin cap ceva, si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. A treia zi, cum se scula, pleca iarasi la marginea elesteului. Pasamite il tragea ata la ursita lui. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa, iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor, isi aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat in petit, si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul, iata ca broasca mai tasni o data, iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. Se uita drept in ochii broastei, si simti un nu stiu ce, colea la inimioara, pare ca il sagetase ceva. Sezu iarasi jos. Ar fi voit sa plece, dara parca il pironise cineva locului. Mai voi el sa faca ceva cumva, asa ca sa se departeze, dara in desert. Picioarele nu se mai miscara, ca si cand ar fi fost butucite. Se mira de asta lancezeala. Si, mai aruncandu-si cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. Atunci isi lua inima in dinti si striga: - Asta sa fie logodnica mea. - Iti foarte multumesc, dragul meu iubit, ii raspunse atunci broasca. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Tu esti ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. Se sperie oarecum, fiul de imparat, cand auzi pe broasca vorbind. Ar fi rupt-o d-a fuga, dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase, si plapanda, si frumoasa; cum nu se mai afla sub soare. Ii venea flacaului, de drag, sa o soarba intr-o lingura de apa. Dara se opri, si nu facu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el, caci simti ca, de aci inainte, fara dansa nu va putea trai. Se pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. Aci incepeau una, aci lasau alta, pana ce se pomenira ca amurgise. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor, spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. Broasca intra iarasi in elesteu, iara dansul pleca la curtea imparateasca. Mergea el, dara parca-l tot oprea cineva in cale. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. El se tot intorcea de se uita inapoi. Nu vedea nimic, insa el isi tot intorcea capul si se uita. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramanea cu gatul stramb, de atata uitat inapoi.

Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau, incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea", toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Vru el sa le spuie cine a fost broasca, dara nui detera ragaz, caci ii luau vorba din gura, si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. Daca vazu, tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasa, isi zise el, sa vedem ca cine rade mai la urma, rade mai cu folos". A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos, ca sa-si primeasca nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca in zi de sarbatoare, ostasii se gatira ca de alai, pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. Ce e drept, si ele erau frumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi, cai, carute ferecate; si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. Ei, daca se adunara la un loc, adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic, si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Ii tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice, fiu ii era si al mic, si il durea la inima cand il luau in ras, dara toate fura in desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului, pe din dos, insa, isi bateau mendrele, cum voiau, isi dedeau coate de radeau, si chiar se vorbira, amandoi fratii cu logodnicele lor, sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara, cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul, se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. Vorbira ce vorbira, apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. Atunci ea ii raspunse: - Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat, si inca fata de imparat mare, si avut, si puternic. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara, imparatia ne-a rapit-o dusmanii, si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Vorbele ei mieroase, viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat, dara, tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul, el ii mai zise: - Lasa astea acum. Odata daca te-am ales, tu esti a mea, floncaneasca lumea ce va vrea. Gateste-te, iti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu fratii si cu cumnatele mele. - La noi este obiceiul, adaoga zana, ca inainte de a merge la cununie, sa ne imbaiem. - Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el. - De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. Si facand un semn cu mana, apa elesteului se trase intr-o parte si intr-alta, si in locul lui se vazura niste palaturi, stralucitoare de podoabe, incat la soare te puteai uita, dara la dansele ba. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul ce nici dansul, desi era fecior de imparat, nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie, intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat, de mila sa nu le strice frumusetea. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa, incat inchipuia fel de fel de flori, de pasari si cate nagode toate. Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. Dupa ce iesira din baie si se imbracara, trecura prin gradina, unde mirosul florilor ii imbata. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur, cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Ei se urcara. Cum se puse el langa dansa, un luceafar se aseza pe fruntea ei, si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Caii pornira. Dara zburau de parca natingeau pamantul, iara nu ca mergeau. Intr-o clipa ajunsera la imparatul, tatal baiatului, carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. Cand ii vazura, toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri, si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Fratii cei mai mari o malcira, vazand atata frumusete si atata bogatie. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. Incepura a-si da coate, a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Imparatul nu mai putu de bucurie, cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. Zana se purta cu mare bunacuviinta, si vorbi astfel incat robi toate inimile. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa

zise Pisica. "Eu nu". ca la nunta unui imparat. sotia lui. zise ea. Imparatul isi implini pofta inimei lui. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. "Acest bob de griu trebuie plantat". parea ca n-atinge pamantul. strigara intr-un grai. in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu. Eram si eu p-acolo. Intre acestea veni seara. zise Rata. "Eu nu". Era vesel imparatul pentru aceasta. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. Si asta facu. In calea ei. dupa povata sotilor lor. "Atunci il voi planta eu". bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. cat un lucru mare. ci a alte dihanii. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. scotand din san. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. zise Gainusa Rosie. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. "Cine va secera griul asta?" "Eu nu". o multime de alte mese erau puse pentru boierime. Asemenea facura si cumnatele ei. Gainusa Rosie de Joseph Jacobs Intr-o buna zi. Zana. "Eu nu". imprejurul mesei imparatesti. zise Ciinele. un manunchi de flori bine-mirositoare. zise Gainusa Rosie. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. si asa si facu. se plecara si le adunara. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. de s-ar crede. m-ar da de minciuna. ii saruta mana. cu mare. lucruri care. vezi. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. ii sarutara si ele mana. domni in pace. dara zana cand juca. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". cu prosti. cu mic. "Griul este copt". de unde bagase bucatele. fara a se mandri. de umplu locul. "Eu nu". cu agerimea mintii lui. si se puse o masa d-alea imparatestile. Cand se sculara de la masa. si. iara ea. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. In curind griul crescu inalt si galben. Mancara si se veselira cat le ceru inima. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. si la cununie si la masa. Ceilalti jucau. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. nu jucau. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. mi-am pus in gand sa va povestesc. Se pusera la masa. zise Gainusa Rosie. cu purtarea cea cumpatata. "Atunci il voi secera eu". "Cine va planta bobul asta de griu?" "Eu nu". . zise Ciinele. cu buni. Imparatul se cobori din scaun. El dorise. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. i-l dete ca semn de iubire fiasca. sa-si cunune toti copiii intro zi. zise Pisica. decat vorbele ei. si imparatul impreuna cu dansa. lua cate nitele si baga in san. zana se duse la imparatul socru. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. iara mesenii. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. in liniste si in veselie toata viata lui. Iara fiul imparatului. boieri dvoastra. pentru negustorime si pentru prostime.si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. Si asta facu. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. Si fiindca am dobandit si eu un os de ros. ii multumi. Atunci multimea. ca mult erau cu lipici. se prinsera in hora si jucara. zise Rata. incat nu mai semana a haine puse pe om.

dar pe marginea lui. "Si eu". eu o voi minca". Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. zise Pisica. NU!" zise Gainusa Rosie. Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?" "Eu nu". Si asta facu. zise Pisica. Cind griul fu treierat. zise Gainusa Rosie. zise Ciinele. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs.Cind griul fu secerat. Dar cand l-a atins. "Atunci eu". Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?" "Eu nu". dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. zise Pisica. zise Rata. de cele mai multe ori. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. "Eu nu". Iepurasul cel haios poveste europeana Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. "Atunci il voi treiera eu". unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. Si asta facu. zise Ciinele. Ea framinta si coapse piine. Si asta facu. borcanul a cazut. zise Rata. "Eu nu". "Eu voi face asta". zise Gainusa Rosie. Dar. zise Pisica. si am sa-l prind. zise Ciinele. zise Gainusa Rosie. Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?" "Ooo. "Si eu"." si-a spus ea. "Eu nu". Apoi ea intreba: "Cine va framinta si coace piine?" "Eu nu". La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. zise Rata. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. "Atunci eu". zise Rata. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. Si asta facu. "Cineva imi mananca mierea. Ziua urmatoare. "Eu nu". "Eu nu". astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! . zise Ciinele. "NU. Doamna Urs a intins o capcana. "Eu nu".

. tie iti da mana sa ciripesti si sa zbori incoace si incolo. S-a multumit cu morcovi. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. Asta insa o spunea mai mult in soapta. sub oala. si acum sa vedem ce am prins. asa cum facem noi. era atat de veche si de subreda incat iti venea sa crezi ca. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. mai ales atunci cand stapana lui. deoarece nici un gat de sticla nu s-a dovedit graitor pana in ziua de astazi. in jos spre labute. . intors cu fundul in sus si astupat in partea de jos cu un dop. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. A aprins apoi focul in camin. apoi pe celalalt. daca as putea sa scap de aici. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. spanac si salata ca si restul iepurasilor. da. ii aducea un pumn de verdeata. decat lumea nevoiasa? Dar saracia se dovedea in acest loc cu atat mai necrutatoare cu cat.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. cu case mici. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire.Ei.cea mai inalta. "E.Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. in fata odaii de la mansarda. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. dintr-o clipa intr-alta. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. Stapanul n-avusese pesemne la indemana un paharut din care sa-i dea canarului sa bea apa si pusese in loc un gat de sticla. dintre toate. A inceput sa se scurga pe langa urechi. Povestea unui gat de sticla de HC Andersen Era o strada ingusta si intortocheata. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. avea sa se darame. Dar. Din acea zi. Am putea marturisi chiar ca rostea cuvintele mai mult in gand. Cine putea sa locuiasca pe-o astfel de strada. Sarea sprinten de pe o stinghie pe alta si ciripea cu toata voiosia. "Oh. o fata batrana." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. de peste tot. oamenii. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. era atarnata o colivie veche in care se afla un canar de toata frumusetea. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. dar se lipea tot mai rau." si-a zis razand Doamna Urs.urate si darapanate. una singura. ii spuse intr-o zi gatul de sticla. Dar bietului canar putin ii pasa de uratenia coliviei lui. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. fiindca nu putea sa graiasca. cateodata.

In sfarsit. te-ai pomeni ca nu ti-a ramas teafara decat gura si aceasta astupata cu un dop! Stiu foarte bine ca atunci nu ti-ar mai arde de cantec. Blanarul ridica sticla si se grabi s-o destupe. cantam si eu cand in pantec imi galgaia vinul. Toata lumea era fericita si radea cu voiosie. altele sticle de bere. Asa. Dar daca norocul te-a urmarit fara incetare. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. tot atat de linistita ca si in trasura. era cea mai frumoasa fata din oras. albe ca zapada si tot atat de alb ii era si grumazul. dintr-o podgorie renumita. Dupa catava vreme. prin vazduh si pe sub pamant. toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. daca i-ar fi spus cineva. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea. au fost asezate cu mare grija in lazi. Invelite in paie. Din mijlocul servetelor albe se ivea gatul sticlei. cum sa-mi mai arda de cantec? Pe vremea cand eram o sticla intreaga. Era. numaidecat. Dupa cum spuneam. . Avea mainile subtiri si moi. In anii tineretii. cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum. In clipa aceea. pe masura ce se racea. multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung. Ispravise cu cinste cel din urma examen si-a doua zi trebuia sa plece la invatatura in strainatate. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar. oricat de rau ar ajunge cineva. a ramas uimita bagand de seama cata schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. Se ingramadeau laolalta carnatii cu sunca. tie iti da mana sa ciripesti – relua gatul de sticla – fiindca bunul Dumnezeu te-a pastrat intreg si nu te-a schilodit ca pe mine.. cu ochii plini de voiosie si cu buzele carnoase ca niste cirese coapte. ajunse intr-o pravalie. Sticla a fost asezata intr-un cos plin cu tot felul de bunatati. simtea o mare dorinta sa porneasca in lume. fiul unui zugrav. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata. Sticla urmarea pe furis obrazul fetei. Uneori. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite. Apoi au pus-o deoparte. La inceput. A tras o pocnitura strasnica la iesirea dopului si.. sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“. care si ea nu-si mai lua ochii de la vecin. Sticla n-a putut auzi ce-si spuneau. sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui. glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie. oricat era de straveziu si de stralucitor. oricine simte clocotind in el o unda de duiosie. pe vremea cand trebuia sa se logodeasca fata blanarului! Totul parca s-a petrecut ieri. iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. branza si untul printre feliile de paine alba. pe indelete.Da. i se zarea si eticheta rosie. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita. Se simtea parca stinghera. sarbatorindu-ma.. Dar. tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui. dar se vedea destul de bine ca in sufletul ei staruia un graunte de fericire deplina. Cand a fost luata de-acolo si a putut sa priveasca in jur cu mai multa usurinta. Ii lipsea ceva si nu stia ce.Sa-mi dati vinul cel mai bun pe care-l aveti – a spus el. intr-adevar. sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. de pilda. Totul avea sa fie primit de fata blanarului. unele erau sticle de sampanie. fusese asezata in rand cu altele. tinerii s-au retras mai de-o parte. Fata tinea cosul pe genunchi. goala si fara dop. In ceea ce ma priveste. . Intr-o buna zi. ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita. dupa ce ti-ai pierdut toate rosturile de odinioara. Oamenii chiuiau in cinstea mea. gatul sticlei hohotea parca de un ras inabusit. Au astupat-o cu multa dibacie. prieten din copilarie. sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. a intrat in pravalie ucenicul unui blanar. Dar de-atunci pana azi prin cate n-am mai trecut! Cate neajunsuri nu mi-a fost dat sa mai intampin! Am strabatut prin foc. Vinul era foarte bun. Cand au ajuns in padure. Ti-ar trebui nu stiu cat timp sa stai si s-asculti cate ti-as mai povesti. frumoasa si rumena in obraji. canarasule! Tot e mai bine sa se gaseasca o faptura plina de voiosie intr-o casa atat de posomorata. iar sticla n-avea nici un cusur. Se urcasera toti intr-o trasura. din pricina ca ramasese in cosul cu merinde. din pricina ca batea vantul. cu glas tineresc. in timp ce amaraciunea ii sapase doua cute la colturile gurii. ce lucruri de duh nu mi-a fost dat s-aud intr-o lunga calatorie pe care am facut-o. Si intr-adevar. avand pesemne sa-si spuna unele lucruri in soapta. pe-o corabie pe care avea s-o conduca el insusi. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic. de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor. Si gatul de sticla incepu sa povesteasca. dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla. iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii. vinul a inceput sa galgaie in pahare. cu alte cuvinte. prin apa. sa nu mai atarne de nimeni si sa-si croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta. Poate ca din aceasta pricina obrazul fetei era posomorat si intunecat. A simtit atunci ceva foarte placut. In acelasi timp. cu gand sa petreaca in crang. fie ca a fost ea nobila sau nu. dupa cateva vreme. stiind c-avea sa imprastie in jur o mare multumire. Hei.Dar tare as vrea sa vad ce ai face daca ai fi in locul meu si. n-ai decat sa canti.

cel din urma bun-ramas al logodnicului catre aleasa inimii lui. Corabia s-a dus la fund. sticla noastra a fost privita cu multa prietenie. Dar intr-o zi s-a pomenit goala. care trebuia sa ajunga marinar si sa porneasca intr-o lunga calatorie. in timp ce vanturile de miazanoapte si miazazi imbranceau valurile. o primi bucuros si-o duse pe corabie. la urmaurmei. De azi inainte n-ai sa fii umpluta a doua oara. Valuri uriase imbrancesc corabia din toate partile. Atunci cand zarile erau aprinse ca para focului. unda o . . Fata se uita lung dupa ea. alaturi de-al sau si de-al logodnicei sale. oamenii nu mai sunt in stare de nimic din pricina ca noaptea e neagra ca pacura. Sticla a cazut teafara in papurisul din apropiere.Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa v-aduca noroc! – a strigat din nou tatal fetei.Uite. si-a zis ea. Toti ceilalti si-au golit paharele. Dar. fratele lor.. A ratacit indelung si zile in sir a vazut soarele rasarind si apunand. Marinarul. ajunse sa se plictiseasca. Tarziu. Mama deserta numaidecat sticla cea mica in cea mare si adauga atat rachiu cat s-o umple pana la gura. biata sticla a avut norocul sa nu se izbeasca de vreo stanca si nici sa fie inghitita de vreun rechin. care nu primise un singur gand din partea logodnicului ei. a adaugat: . Si totusi. n-avea cum sa-i mai vada pe cei in tovarasia carora venise. La inceput ii facuse placere o astfel de ratacire. avea s-o intalneasca din nou. goala cu desavarsire. Cu cateva clipe inainte de-a fi pierit in valuri.Sa traiasca tinerii logodnici! – a strigat blanarul ducand paharul la gura. tinand-o strans de gat. dar. Acestea zicand. In ajun. Daca furtuna se domolea o clipa. . Dar putea sa le-auda cantecele si hohotele de ras. cand intr-o parte. pe care il chema Peter Jansen. de unde sa-i treaca prin minte ca era aceeasi pe care-o zvarlise in papuris in toiul voiosiei! In ceea ce-o privea. scrisese pe un petic de hartie. Dupa catava vreme s-a simtit obosita sa tot rataceasca zadarnic si fara nici un rost in larg de ape. iar tanarul marinar si-a cuprins logodnica de mijloc. aceeasi corabie cu care trebuia sa plece si tanarul a carui logodna avusese loc in aceeasi zi. Au dat peste sticla si-au luat-o cu ei. oricat de amarnica a fost aceasta ratacire. . oamenii s-au inecat cu totii.“ De buna seama.Iata cel mai bun leac – spuneau ei de cate ori Peter Jansen le turna cate-un paharel. A varat-o apoi in cea dintai sticla ce i-a cazut la indemana. la o scaparare de fulger: „In numele lui Iisus Hristos. Si pe acelasi petic de hartie adaugase numele corabiei. Isi da foarte bine seama ca nu asta era menirea ei pe lume. venea alta si-i lua locul. au trecut pe marginea lacului doi feciori de tarani. Isi urma calea. in cele din urma. A fost aruncata intr-un ungher. dar. tanarul capitan. cand iata ca intrara pe usa cei doi flacaiasi care gasisera sticla goala la marginea lacului. el a ridicat sticla si. apa razbate pe punte. cum sta in marginea lacului. Peticul de hartie. deoarece rachiul era pentru marinari tot atat de pretios ca si vinul cu care fusese umpluta intaia oara. Si. venise sa-si ia ramas bun de la ai sai. vor avea de-acum rachiu destul ca sa leajunga pe tot timpul calatoriei si sa nu mai sufere de durere de burta daca s-o intampla sa-i apuce furtuna. Si in cele din urma corabia se duce la fund. sticla n-avea cum sa se socoteasca injosita. In schimb. asa ca n-ai sa mai poti inveseli pe nimeni. cand intr-alta. Dupa cine stie cata vreme. Acesta nu vazu sticla. Dupa ce toata lumea si-a golit paharele. arunca sticla din toate puterile. ei m-au oropsit sa inghit fara voie apa din balta. a astupat-o si i-a dat drumul in valuri. amaraciunea si deznadejdea pe care trebuia sa le pricinuiasca i se pareau mai putin decat negura asteptarii in care se chinuia biata copila. . ea isi amintea de cuptorul in care se nascuse si parca-i venea sa se arunce in volbura de scantei. cand era aproape sa se innopteze. s-a gandit cu tristete la nerecunostinta oamenilor. chiar dac-ar fi vazut-o. Catargul cel mare se frange. nu ai ai ce cauta pe lume. la a carui logodna luase parte si sticla. zise ea.Sa bem pentru grabnica mea reintoarcere! – a zis el. Dar iata ca intr-o zi se starneste o mare furtuna. Cata vreme a mai pastrat intre pereti cele cateva picaturi de rachiu. Sticla care altadata avea menirea sa imprastie prin continutul ei multumirea si voiosia ducea acum vestea infricosatoare a mortii. unde-a ramas vreme indelungata fara ca cineva s-o mai fi bagat in seama. „Eu le-am daruit cel mai strasnic vin. Maica-sa ii punea in desaga lucrurile de care socotea c-avea sa aiba nevoie. Si iata in ce chip sticla noastra porni in largul lumii. Tanarul a umplut iarasi paharele. O sticla de rachiu fusese astupata si invelita in hartie si batrana se pregatea s-o vare in desaga. cu incredintarea c-o vedea pentru ultima oara si fara sa poata banui ca. De azi intr-un an vom sarbatori nunta. o data ce-ar fi ajuns in mainile aceleia care trebuia sa-i cunoasca cuprinsul. am pierit in fundul marii“. Si ascultau cu cea mai mare bucurie cum galgaia rachiul din fundul sticlei. tarata necontenit de ape.Tu mi-ai dat putinta sa sarbatoresc cea mai frumoasa clipa din viata mea! Odata incheiata aceasta sarbatoare. avea menirea sa duca cu sine tristetea si deznadejdea. Unde se afla oare? Incotro ar fi trebuit sa se indrepte sticla ca sa-i poata da de urma? Nu stia nimic. mult mai tarziu.

luand toate sticlele cu el. Si-a dat seama totusi ca trebuia sa fie o veste din partea unor naufragiati. unde avea sa ramana uitata ani si ani. Cat se simtea de fericita! Vedea iarasi copaci inverziti. desi nu se schimbase intru nimic. fara sa-i mai poti recunoaste. Dar n-avea cine s-o desluseasca in clipa aceea. mult mai frumoasa si mai incapatoare. printre soareci si paianjeni. O gasi cineva si-o lua. trecu pe langa sticla o pereche de tineri logoditi. Cand au inceput sa dea jos acoperisul. Pe cata vreme. pana cand nu se mai putura cunoaste nici cel putin cateva litere. Peticul de hartie s-a dus odata cu apa cu care fusese spalata. deoarece se afla cam la o parte. Intalnind perechea ce parea sa fie atat de multumita. Bine astupata si bine impachetata. omul care locuia in casa aceea s-a mutat. In parcul din jurul cladirii putea sa intre oricine.“ Ai casei insa au sters-o de praf si-au spalat-o cu grija. Printre ele se afla si sticla noastra. Printre cei singuratici se afla si o fata batrana. astfel ca tot mai putea fi buna la ceva. De cate ori venea cineva in casa. auzea cantece. cum sa nu-si aminteasca. intr-o buna zi. s-a pomenit din nou pe o corabie. departe. slovele incepura sa se stearga. Si tocmai cand isi veni in fire. singura limba pe care-o cunostea. La randul ei. a scos hartia dintr-insa. intelegea fiecare cuvant rostit. care nu fusese poftita la ospat. nici razele lunii. nu mi-a mai fost cu putinta sa fac nimic si toti au uitat de mine. se reintorsese in tara ei! De bucurie. Prin ungherele mai indepartate. Poate c-ar fi ramas un veac acolo daca nu s-ar fi daramat casa. unde te-ai putea simti mai bine decat in tara ta.arunca la mal. fiindca aceasta nu mai pastra nimic din frumusetea de odinioara. Asa se intampla de multe ori in viata. Omul a destupat-o. nici vapaia soarelui.Au acoperit-o in asa fel ca sa n-o mai poata nimeni desface. N-a mai scos-o nimeni din intunericul podului douazeci de ani in sir. in bezna si in praf. „Daca n-as fi fost aruncata in pod. negutatorul de vinuri. de fata atat de dragalasa a blanarului si de logodna din padure. Necazurile trecutului nu mai insemnau nimic pentru ea. dar nestiind sa citeasca. Era aceeasi limba pe care-o vorbisera cei din preajma cuptorului. in scurta vreme. nici sticla n-o mai recunoscu pe fata blanarului. Asadar. striga cu ciuda: . Cineva si-a adus aminte ca ascundea in fundul ei o taina. isi aminti de-o veche logodna. poate tocmai in clipa cand la acelasi lucru se gandise si sticla. in timp ce ducea cu sine o trista veste. Apoi a fost aruncata in pod. spre miazanoapte. Se simtea stapanita de atata duiosie incat nu-si dadu seama cand i se scoase dopul si cand ii fu desertat continutul. asezasera sticle in gatul carora infipsesera lumanari. Parca nici n-ar fi vrut sa ia parte la voiosia celorlalti.. „La ce-mi foloseste o astfel de calatorie – isi zicea ea . Se imbogatise si traia acum intr-un palat. aruncand sforile si hartiile. chiar daca soarta te-a blestemat sa putrezesti intr-o pivnita umeda si intunecoasa!“ Dupa catava vreme. In afara de asta. ca sa se bucure de frumusetea serbarii. intr-un ungher intunecos. cel din urma bun-ramas al unui suflet rapus atat de timpuriu.. Seara era minunata. Mare minune daca nu cumva s-o fi spart! Dar sticla era teafara si nevatamata. iar sticla a fost asezata pe o polita. . Sticla a ramas in dulap mai bine de un an. Si cand se gandea cat de mult il pastrase! A fost umpluta cu niste seminte ce trebuiau duse departe. Intr-un tarziu. pe-un maldar de nisip. asemenea unor lalele invapaiate de razele soarelui. uitand ca petrecuse douazeci de ani aruncata intr-un pod. Dar sticla aproape ca nu-si mai amintea nimic. Intr-una din zile. a dat un mare ospat. Cand a ajuns. isi zicea ea. de vreme ce nu era alta decat fata blanarului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din viata ei si n-avea cum sa-l mai uite. poate din pricina ca lampioanele nu fusesera de-ajuns. n-a putut sa afle despre ce era vorba in cuprinsul ei. se pomeni aruncata intr-o pivnita. Venise si lume de departe. Trecand astfel din mana in mana. Cel care-o despacheta. Te intalnesti cu oameni cu care ai avut stranse legaturi candva. din pricina ca era scrisa cu creionul. Sticla isi aduse numaidecat aminte de tanarul capitan. Dar nu era mai bine acolo decat in forfota oaspetilor? Putea sa guste in liniste un ceas de fericire. Simtea cum o cuprinde din nou voiosia de altadata. a fost numaidecat despachetata. Si apoi. ar fi avut de ce sa fie nemultumita. isi zicea ea. trebuia s-ajunga la capat. cei ce facusera chef in padure si marinarii in tovarasia carora calatorise pe corabie. lua parte la voiosia obsteasca. A varat peticul de hartie in sticla. caci locul in care se afla era la mii de leghe departare de locul in care luase nastere. unde nu puteau sa strabata nici lumina opaitului. Tot parcul din jurul cladirii era plin de lampioane colorate. i se arata hartia. intr-un dulap dintr-o mare incapere. pe care nimeni n-o baga in seama. Cu cata amaraciune isi amintea de ziua cand lasa sa i se deserte continutul spumos in pahare. era cat pe-aci sa scape din mainile celui care o despacheta. „Si totusi. dar nu putea nimeni sa-i talmaceasca cuprinsul. a fost acoperita de praf si de panze de paianjen.cand nu ma pot bucura de nimic?“ Dar. Oricum. in racoarea crangului! Si iarasi. au dat peste sticla. a intors-o pe-o parte si pe alta. ca sa se inalte in locul ei o alta. poate c-as fi invatat limba tarii acesteia. n-avea sa uite nici goana pe valuri. unde. Trecu pe langa sticla fara s-o recunoasca.

mai ales cand avusese prilejul sa pluteasca in vazduhuri. acolo unde fusese asezata colivia cu micul canar care navea din ce sa bea apa. Logodnicul meu se odihneste in fundul apelor. ci sta la fereastra mansardei. Banuise pesemne ca in scurta vreme avea sa fie lasat sa cada din balon. ciudat soi de calatorie! – isi zise sticla. cum era sa le treaca prin minte sa-si cumpere si una si alta numai pentru ca gasisera un gat de sticla aruncat de cine stie cine? Totusi. fara sa-i fi fost teama ca ea putea sa sparga capul cine stie carui biet crestin cumsecade.“ Mii de oameni se ingramadisera pe strazi. In cele din urma. Ametise parca si se rostogolea in fuga. Vedea cum balonul se umfla din ce in ce. Intr-adevar. .Sa nu cheltuiesti bani cu florile la cununia fiicei tale. Napadita de atatea amintiri dureroase. care il urmareau cu privirea. Din florile lui vom impleti cununa care va impodobi fruntea copilei tale. ratacind deasupra norilor? Peste cateva zile. A fost cumparata de un calator care. Era acum in stapanirea unui negutator de vinuri. Dar nici sticla n-avu ragazul de trebuinta sa se gandeasca la marea cinste ce i se facea. i se parea o adevarata fericire. Cat se simtea de multumita vazand ca nu numai toate privirile. marele noroc dea nu te izbi de nimic si asta e de cea mai mare importanta pentru mine. dupa aceea isi umplu un pahar ca sa bea in sanatatea celor de jos. incat iti venea sa crezi ca fusese taiat cu diamantul. auzind zgomot. fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei. clatinandu-se. Fata batrana se pleca mai mult pe marginea ferestrei ca sa vada balonul si dadu la o parte o glastra in care inflorea o tulpina frageda de mirt. batand din palme. „Intr-adevar. Iti daruiesc glastra pe care-o vezi in fereastra. deoarece. urmarind inaltarea balonului. O astfel de goana. se grabira sa ridice de jos gatul sticlei. Capeteniile orasului se urcara pe un fel de podet si muzica militara canta. Sticla vedea totul prin gaurile unui cos in care fusese asezata alaturi de-un iepure viu. ca sa aiba lumea de ce rade. Urecheatul se uita speriat intr-o parte si intr-alta. in clipa cand se izbira de lespezile cu care era podita ograda. incepu sa urce in vazduh. . Dar fiindca n-aveau nici colivie. care avea acum apa din belsug. despre floarea din glastra. lasa sa cada sticla. sticla a fost furata de un strengar. strabatand vazduhul. ca mai intotdeauna in astfel de imprejurari. biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. ca sa cada dupa aceea drept in mijlocul multimii. pe vremea aceea. trebuia sa porneasca la drum cu balonul. franghiile cu care fusese legat fura taiate. dandu-se peste cap. care-a umplut-o cu un vin foarte bun. nu fusese indeajuns de fericit in atatea alte imprejurari. Dar rasadul pe care mi l-ai daruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. il umplu cu apa si-l aseza in colivie. in sfarsit. prefacandu-se in tandari. Floarea a crescut si eu am imbatranit. Gatul sticlei a primit si aceasta noua ciudatenie a sortii cu resemnare deplina. de-a fi lasata sa pluteasca deasupra orasului cu acoperisuri de arama si turle stralucitoare. cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata. cu sarituri sprintene. sa-si racoreasca ciocul intr-o farfurioara sparta. Numaidecat. lumea s-a ingramadit din toate partile. Sticla insa nu pricepea nimic din toate acestea. Peste un an.La sfarsitul serbarii. Canarul. Sfaramaturile s-au rostogolit la pamant. pe vremea aceea. E din rasadul pe care mi l-ai dat in ziua cand m-am logodit. incepu sa ciripeasca cu mai multa voiosie si canta de-ti era mai mare dragul. din cand in cand. balonul era un lucru nou si multi nu stiau la ce anume ar putea sa foloseasca. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. fetei batrane veni sa-i faca vizita o prietena si gatul sticlei ramase foarte mirat cand baga de seama ca. ciocnind in sanatatea tinerei perechi? . se afla cineva din vremea aceea. spuse fata batrana. Tulpina e incarcata de flori. nici pasarica. ele vorbira despre cu totul altceva si. Vazu cum omul urcat in balon dadu mai intai drumul iepurelui. in duminica urmatoare. Cand s-a ivit ziua plecarii. Muzica rasuna cu si mai multa putere si toata lumea tipa. in colivia canarului drag. Dar nici in pravalia lui n-a ramas multa vreme. dar si toate ocheanele erau indreptate numai spre dansa! Trosc! Dar ce s-a intamplat? A cazut pe un acoperis si s-a spart drept in doua. Dar aceasta clipa nu s-a mai ivit. care-a vandut-o cu zece gologani ca sa-si cumpere o prajitura. Are din ce se adapa o pasarica. La urma-urmei. Fata cea batrana se afla printre ei. Ai cu toate acestea. De toate isi aduse aminte.Strasnic paharut de pus in colivie! – zisera ei. il astupa la un capat cu un dop. cineva isi aduse aminte de fata batrana care locuia la mansarda. Cei din apropiere. ea primi gatul sticlei cu multa bucurie. Ochii care aveau sa ma calauzeasca in largul vietii mi-au secat de plans si s-au stins pentru totdeauna. singura podoaba din odaita ei saraca. multumindu-se ca. Dar ea nu coborase in strada. indeosebi. ducand cu el un om si cosul in care se aflau iepurele si sticla. urma sa-mi fac din florile lui cununa de mireasa. in cea mai deplina libertate. Singur gatul ramase intreg si se desprinse atat de frumos de restul sticlei. in loc sa aduca vorba si despre dansul. chiar daca n-ar fi fost mai mult decat o biata vrabie.

Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. Dupa ce au vorbit ele putin.Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. Printul a fost ranit. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. luandu-l cu el si pe fiul sau. Cand. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. -Ce fel de raspuns este acesta. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare. in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane. Sarea in bucate A fost o data un imparat. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. cat de mult il iubeste. cu lacrimi in ochi. au devenit nedespartite. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. Mai ales de cand i-a murit sotia. -raspunse fata. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. -Te iubesc ca mierea. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. Era atat de harnica si de priceputa. -raspunse aceasta. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. statea numai cu imparateasa. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. in sfarsit. -Eu te iubesc ca zaharul. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. fiindca tot nu prea o aveau la inima. tata -raspunse mezina. iar fata de .

Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. cand auzi despre ce era vorba. Asa ca-i intoarse spatele. numai imparatul. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. nu se va uita la ea. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. ii murise cea mai draga dintre fiice. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. cand nu era nimeni prin preajma. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. care picurau pe pervazul geamului. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. urma sa-si aleaga nevasta. Si asa crescu ea. In tot acest timp. Impreuna nu lea fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Lacrimile sale. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. Cand batrana doica o vazu asa. care inca mai sedea la fereastra. Dar. Zdrentuita . traia odata un lord batran si foarte bogat. el se jura ca. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. Acesta a chemat bucatarii. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. ii canta atat de vesel din fluier. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. dar pana la urma printul a convins-o. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. lui nu-i pasa. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. . Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. unicul sau fiu. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. varsand lacrimi amare. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. A intrebat in dreapta si in stanga. Cand s-a inzdravenit. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. care nu avea nici sotie nici copii in viata. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. la malul marii. atat cat va trai. se duse la stapan si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. Singurul ei tovaras era gascarul care. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. Cand batrana doica ii adusese copila.imparat statea si ea cu dansii. A venit si ziua mult asteptata a cununiei.basm englezesc Intr-un maret palat. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata.

Dar tare greu ii era bietului om sa umble.. pana ce se indragosti de ea.. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. caci el tot mai sta langa fereastra. Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din san doua mere si le arunca inaintea lui. minune. Inainte sa termine ce avea de spus. -Asa? Apoi du-te fara grija. Strabatura sala. au pornit spre oras. ma duc. Dar lupul. il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si. si stiti de ce? N-apuca sa se departeze oleaca si. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. Cand se uita unchiasul. zise ciobanul. pierdea oile. ti-as da cu draga inima. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. In cele din urma. amandoua la fel cu lupul. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. tanarul tragea cu coada ochiului la fata. urmati de cardul de gaste. la agonisita lui.Auzind asta. Dar cand ajunsera in fata tronului. -Bine.. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. iar regele privea nedumerit. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. Si a plecat ciobanul.. tata. mosule. cu atat tanarul o ruga mai aprins. iar oitele pasteau in liniste. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. dar ceva mai mici.. Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el. mosicule. cu gastele deschizandu-le drumul. ba-mi mursica si din celelalte. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. s-a luat ciobanul de ganduri. pacatele mele. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. -He. iar colo mai departe. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. ca sunt calator si de foame ma abatui pe aici. un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmulitei lui. -De ce? -Apoi. Rogu-te. ca nu putea sa se dedulceasca in voie de munculita lui. Ba avea si niste chei la brau. in timp ce doamnele susoteau. S-apoi. ca s-o convinga de sinceritatea sa. Si lighioile acelea... apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. Cu cat ea il refuza. N-au mers prea mult.. o coronita de aur era in parul ei. Dar Zdrentuita rase. ca pazesc eu in locu-ti. cu barba alba colilie si parul pana-n calcaie. cand avea nevoie. in graba au inceput sa se crete furca cu lupul. -Buna ziua. iar daca se dedulcea. asa ca se dau de-a dura pe langa turma. demult. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. cand uite ca nimereste la turma un oaches batran. cat ai clipi din ochi. iar in timp ce canta. gadina da figa la turma. cand un tanar chipes. vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie. domnii radeau. fie-ti mila si da-mi olecuta de cas. din apropierea unei paduri. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. iar fata imediat s-a veselit. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. cum ma departez.. sa-l goneasca spre padure. lighioi care pana atunci nu mai fusesera pe pamant. mai ciobane. maine asa. Da incotro? -Pana aici. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. care-i hartapanea pe toata ziua cate-o oaie. demult. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. Vazand-o. imbracat frumos. . desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. Azi asa. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. daca e numai p-atata. Baiatul a luat-o de mana si. un lup. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. In acest timp. Legenda Cainelui legenda populara romaneasca A fost odata. Da asta pana intr-o zi. ca de foame nu vaz inaintea ochilor. da nu pot. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. Cred ca l-ati putea vedea. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal.. asa cum era imbracata.. spre rasarit. -Multumim dumitale. isi avea ciobanul stana.. Crede-ma. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul. S-au facut din cele doua mere doua lighioi. iesea din padure nasul oilor. atunci atat i-a fost.

inlauntrul carora erau lacuri adanci. . Si se aseza iar sa cloceasca. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. care venise sa-i faca o vizita.Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. Si asa. si erau asa de late. . Doamne! Ca mult mai tine. dar cu un aer foarte plictisit. ca sa-i pot lua eu din mana. sa-mi dea.Ei bine. cum merge? intreba o rata batrana. ovazul era inca verde. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. meat copiii se puteau ascunde sub ele. incepu sa se indeparteze incet. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se.Doamne. iar cealalta e catea. -Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. . si mama ii lasa in voia lor. Iar unchiasul.Mai am numai un ou. D-aia cainele nu e spurcat. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. Ati iesit toti? Nu. nu-i am inca pe toti. Ratusca cea urata de H. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. cand mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfantuletului. Sfinte Petre ca nu am stiut de la inceput cu cine graiesc. Doamne! Sa traiasca stapanii mei si sa faca noua feciori. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. hotarele ei se intind mult mai departe. sa ma satur si eu. incet. facand o galagie de-ti lua auzul. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. sa ramana doar o baba si sa fie si aia oarba. si nu stiu ce sa ma mai fac. drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine. . ziditorul lui: -Doamne. Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. dupa ce facu cateva semne spre oi si spre caini. sa se dagarteze pe langa el si sa-l linga pe haine. Doamne! Sa moara toti din casa. O! Nu. care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi. cu adevarat era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. Spun drept m-am saturat. Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atata bine? -Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. graul isi legana spicele-i galbene.C. pana pieri intr-o lumina orbitoare! -Mare e puterea ta. Da. dincolo de cealalta parte a gradinii. cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe: -Doamne. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e caine. ca uite nu iese puiul. pana in livada preotului. Si dupa ce vorbi astea. Nu zice ca pisica: . limba pe care o invatase de la mama ei. Iarta-ma dar. si el nici macar nu vine sa ma vada. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. oul cel mai mare nici nu s-a clintit sta neciocnit. e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfantu Petre. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. vorbind in limba egipteana. sa se milcosesca. cainii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om.Ce mare e lumea! zisera puisorii. vezi? Din merele alea se trag cainii de astazi. Ia priveste putin pe cei scosi. cum iesira din ou. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. sa traiasca apoi feciorii. ca sa iasa fiecare cu cate-o imbucatura in mana. El saracul. semn de binecuvantare. orice-mbucatura. Doamne! Zise iarasi ciobanul. si isi clocea ouale. omule! Mai bine scoala si asculta aici. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. -Nu-i nimic. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul cainilor. .

adauga batrana. si mereu ii spuneau: . nu-i asa de urat cand te uiti mai de aproape la el. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. ca are nevoie sa fie putin mustruluit.Cum vei vrea. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu.Mac-mac! Veniti cu mine. asta-i un ou de curca. . de aceea e asa de mare.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. zise ea pe urma. cel iesit mai in urma din ou. hustiuliuc. chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila.Si apoi.Ia uita-te aici. urma ea. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. si inoata de minune. zise rata cu panglica rosie.. si iesi din ou. . am sa mai stau o zi-doua. ca i se inrosise tot capul. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti.. n-a iesit bine. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. Oare sa fie intradevar pui . si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. si mult necaz am mai tras cu puiul. s-arunca asupra lui si-l musca de gat. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. dar are o fire asa de buna. si am avut mare grija. sa stii de la mine. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. A. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. asa e. dar e asa de mare si de pocit zise rata care incepuse galceava. . si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. sa nu va calce cineva. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. . ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou. si pleca. . Numai luati seama sa nu va departati de mine. In sfarsit ciocni si oul cel mare. raspunse rata. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. si toti se bucurau de apa."Mac-mac". tineti-va bine. si sari in apa. . ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. tot am pierdut eu atata vreme. repede. ca o corabie cand isi intinde panzele. si ziceau tare: . Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar.Se poate. la urma urmei e un ratoi. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. hai sa va prezint la curtea ratelor. striga mama. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. din pricina urateniei lui. Intrara cu totii in curtea ratelor. Haide. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. . si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. zise batrana. . se vazu muscat lovit batjocorit nu numai de rate. A doua zi era o vreme de toata frumusetea. ascutindu-si ciocul pe iarba. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. nu face rau nimanui. A stat prea mult in ou. Degeaba voiam eu sa-l invat si bleotocaream si ma rasteam la el. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. Cred c-o sa fie voinic. Piu! Piu! facu puiul. Toti sunt draguti afara de acela. dar si de puii de gaina. din pricina asta nu-i asa de bine facut. acum copii. nu. . . se duse cu toata fainilia la sant. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. ziceau toti. mai vin altii acum. E de rasa spaniola. Acum.. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. Adevarat ca nu-i frumos. Dar bietul boboc.Lasa-l in pace. .Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . Da-l incolo. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. Asa s-a petrecut in ziua dintai. si la urma il lua pisica. parca n-am fi noi destule aici.. nu-l primim intre noi. zise rata.Frumosi copii mai are mama. si nu-i pasa asa mult de frumusete. . Si pornira sa se joace.Dar ceilalti sunt foarte draguti.Ce fel de boboc. si sa va paziti bine de pisica. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat se umfla.. asta nu-i pui de curca. miscati picioarele. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija. Pe cand vorbea asa. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. raspunse mama lui.Asta nu-i cu putinta. sau sa mearga inainte.Prea e mare. si merse tinta spre el. da. nu asa. zise rata cea batrana. infuriat grozav. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. sa va faceti intrarea in lume. Cred c-o sa creasca frumos si cu vremea s-o mai potrivi el. si curcanul. .Nu. si o sa-si faca el drumul in lume. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. mama ratustilor. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. fiti ca la voi acasa. e un ou de curca. asta-i ceva foarte frumos si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate.Ba nu. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. si. dar chiar si de oameni. zise mama. si celelalte rate din jurul lor ii priveau.

zise batrana. asa ca erau foarte obraznici. O abureala albastrie. o sa avem de-acu oua de rata.Nu. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-.. cu motanul si cu gaina ei. . poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. Furtuna era in toiul ei. dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare.. Sarmanul. unde traiau ratele salbatice. in apropiere. Strabatu el campii. Si ramase asa. Ea facea oua minunate. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa. . sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. . ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. dar nu vazu nici un ou. se uita de jur-imprejur. .Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. Ajunse la un iaz mare. . dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou.Bine ar fi sa te ia pisica. inchise ochii si merse mai departe. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani. si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba.Asculta camarade. zisera noii veniti. . . Ratele il muscau. ce se indoiau deasupra trestiilor. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. ca mici norisori. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. o rupse la fuga. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. . daca-i frecai bine spinarea in raspar. putea deci sa intre inauntru.Te poti fali.Ei bine. ai auzit? si motanul il intreba si el: . apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau. toate-i mergeau din ce in ce mai rau. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. si-i zicea "Patica". Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. . chiau. livezi.Slava Domnului! suspina bobocul. Acolo locuia o femeie batrana. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. .Iaca un noroc pe noi. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. parca se mai gandea el sa se insoare. Mai astepta cstva timp. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". Gaina avea niste picioare foarte scurte. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. si motanul. cu toata uratenia ta. ca era tare amarat si cadea de osteneala.". Se culca acolo in noaptea aceea.Nu. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei.Ce-i asta? se intrebau ele. in tacere. si batrana o iubea ca pe copilul ei. stia chiar sa scapere scantei. dar aceasta supara foc pe gaina. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. ceea ce si facu.As vrea sa fii departe de aici". iar gaina era stapana. in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. si stiu sa cante frumos.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. Cainele se intoarse spre boboc. cand se trezira ratele salbatice. si apa se rosi de sangele lor. Motanul incepu a morai si gaina a carai. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. Atunci o porni el si iesi afara din curte. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. mai toate domnisoare. Dec-data se'auzi: poc. Ei nu traisera inca prin lume. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. si luandu-si inima in dinti. Astepta ea vreo trei saptamani.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. "Si toate astea pentru ca sunt urat". Era vanatoare mare. stia sasi rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. Abia pe sub seara zgomotul inceta. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". Motanul era stapanul in casa aceea. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. A doua zi. se gandi bobocul. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. dar de asta putin ne pasa noua.

s-apropie. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. lua bobocul si-l duse femeii lui. Si iarna era asa de frig. luneca pe apa. iti spun poate lucruri neplacute. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . biata fiinta urata. el. Atunci. Si bobocul porni.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. . Copiii dadura sa se joace cu dansul.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. Sosi toamna. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. sari in putinei. trebuie sa fie o mare fericire. zise gaina. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. sau invata sa torci. . Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . prapadit de osteneala. N-ai nici o treaba. intr-ade-var. Dar. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. iar clmd iesi la fata apei. parca nu mai era el. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. cerul se posomori.Cum vei vrea. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. la caldurica. A doua zi de dimineata..Ce-i asta? zise ea. Era o primavara fermecatoare. Ei radeau si tipau. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. de indurat in iarna aceea strasnica. noroc pentru bietul boboc. Femeia striga si batu din palme de manie. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. N-avea nici un necaz pe ele. Statea rebegit culcat in marginea iazului. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. vantul le facea sa zboare. in sfarsit se simti istovit. veni pe-acolo un taran si-l vazu. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. raspunse bobocul. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. pentru a se duce departe de locurile acestea. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. Habar n-avea ce pasari erau acelea. . Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. Nu te crede prea mult copile. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. zise bobocul. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. Ai poposit colea. si cum se cunostea ca era primavara! . Intr-o seara. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. Crede-ma. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor.minune . bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. si toate astea au sa-ti treaca. frunzele din padure se ingalbenira. incat tot laptele se imprastie in odaie. nebun de spaima. oriunde. raspunse gaina. Ciocarliile cantau. zise bobocul. . in tarile calde. si unde se duceau ele. ca poarta era deschisa. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. Intreaba putin pe motan. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. in curzind se pomeni intr-o gradina mare.. Fa oua sau toarce.Totusi. care . despre mine nu-ti mai vorbesc. sa stea cu ele.Da. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni.Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. si cu toate astea le iubea. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. osteneala-l dobori. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. eu iti vreau binele. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. ca sa prinda ratoiul. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. Erau lebede. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. Bietului boboc numai bine nu-i era. se dete la fund. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. departe. printre trestii. sparse gheata. ridica gatul. Glasul lor era cu totul deosebit.Nu ma intelegi. . de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. Acolo bobocul isi veni in simtire. fericitele pasari din slavi. copiii se repezira pe gramada de gunoi. Nu mai putea uita frumoasele pasari. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea.

dar aceasta supara foc pe gaina. cand iesi dintr-un ou de lebada. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei.Da. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri.. ai auzit? si motanul il intreba si el: .Nu. zise bobocul. .lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. In gradina venira copii. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? .Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase.Ei bine. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . e un farmec nespus sa plutesti pe apa. isi astepta moartea. si isi ascunse capul sub aripa. Fa oua sau toarce. . nu mai era insa o pasare sluta. dar ce-mi pasa? La urma urmei. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Intreaba putin pe motan. . intr-ade-var. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. insusi chipul lui. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. o pasare urata. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. . mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat.Nu ma intelegi. de toata frumusetea. inchise. Nu te crede prea mult copile. . Ai poposit colea. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume.Atata fericire niciodata n-am visat. Atunci ea se simti rusinata. o sa avem de-acu oua de rata. despre mine nu-ti mai vorbesc. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". . Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu . trebuie sa fie o mare fericire. Dar nu era ingamfata deloc. asa de urat sa ma apropii de ele. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . dar nu vazu nici un ou. O inima buna nu e niciodata ingamfata. iar gaina era stapana. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. si cel mai mic dintre ei striga: . zise batrana. vazand frumusetea care-l inconjura. N-ai nici o treaba. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. Motanul era stapanul in casa aceea. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! .. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. zise bobocul.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu.Vreau sa ma due la ele. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . care aruncau paine si graunte in apa. la caldurica. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. Astepta ea vreo trei saptamani. au sa ma ucida ca am indraznit eu. raspunse gaina. era si el acum lebada! Da. si toate astea au sa-ti treaca.Omorati-ma. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic.Ce-i asta? zise ea.Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: .Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. nu stia singura cum sa mai stea.Da. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. la pasarile acestea imparatesti. de care fugeau toti. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. da. era lebada.Nu. cu pene cenusii.Totusi.Iaca un noroc pe noi. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. acolo sub el. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. ca era prea mare fericire pentru ea.

departe. osteneala-l dobori. eu iti vreau binele. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. era si el acum lebada! Da. de care fugeau toti. . Crede-ma. . sparse gheata. Ei radeau si tipau. A doua zi de dimineata.. asa de urat sa ma apropii de ele..tine. ca poarta era deschisa.Cum vei vrea. noroc pentru bietul boboc. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. Ciocarliile cantau. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. nebun de spaima. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. nu mai era insa o pasare sluta. in tarile calde. o pasare urata. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . isi astepta moartea. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. zise gaina. fericitele pasari din slavi. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. incat tot laptele se imprastie in odaie. Intr-o seara. care aruncau paine si graunte in apa. era lebada. Acolo bobocul isi veni in simtire. printre trestii. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. veni pe-acolo un taran si-l vazu. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. sau invata sa torci. lua bobocul si-l duse femeii lui. raspunse bobocul. Habar n-avea ce pasari erau acelea. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. au sa ma ucida ca am indraznit eu.Vreau sa ma due la ele. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. se dete la fund. Dar.Da. cand iesi dintr-un ou de lebada. Glasul lor era cu totul deosebit. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. frunzele din padure se ingalbenira. el. In gradina venira copii. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. vazand frumusetea care-l inconjura. si unde se duceau ele. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. copiii se repezira pe gramada de gunoi. cu pene cenusii. sari in putinei. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. luneca pe apa. Si bobocul porni. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. Statea rebegit culcat in marginea iazului. oriunde. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. Era o primavara fermecatoare.Omorati-ma.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. la pasarile acestea imparatesti. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . sa stea cu ele. in sfarsit se simti istovit. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. vantul le facea sa zboare. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. Sosi toamna.minune . Femeia striga si batu din palme de manie. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. parca nu mai era el. iti spun poate lucruri neplacute. prapadit de osteneala. Si iarna era asa de frig. acolo sub el. Atunci. si cu toate astea le iubea. Bietului boboc numai bine nu-i era. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. s-apropie. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. de indurat in iarna aceea strasnica. cerul se posomori. Copiii dadura sa se joace cu dansul. N-avea nici un necaz pe ele. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . ca sa prinda ratoiul. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. pentru a se duce departe de locurile acestea. Nu mai putea uita frumoasele pasari. dar ce-mi pasa? La urma urmei. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. iar clmd iesi la fata apei. Erau lebede. care . Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. si cel mai mic dintre ei striga: . isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. de toata frumusetea. insusi chipul lui. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. biata fiinta urata. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. ridica gatul. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. da. inchise.

mai multi voinici se vorbira sa mearga impreuna la panda si sa mantuiasca tara de un asa balaur infricosat. Acum ce sa faca viteazul nostru. Atunci un sange negru lasa din ea. Atunci ea se simti rusinata. mare. Viteazului care priveghea. ca sa scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesatios balaur. facura legatura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie omorat drept pedeapsa daca va dormi cand ar trebui sa fie destept. si curse. isi alesera un loc aproape de groapa si se pusera la panda. Toti oamenii locului se tanguiau de rautatea si de frica balaurului. care era mai apropiata de locul unde traia balaurul. Fel de fel de fermecatori fusera adusi. cu totii. pandira mai multe zile. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. si in care cetate era si scaunul imparatiei. pandira doua. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. se inchidea in case si sta ascunsa pana ce-si potolea foamea cu vreun drumet pe care il tragea ata la moarte. nu stia singura cum sa mai stea. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. traia intr-o groapa. se mai arunca o data asupra grozavului balaur si-i taie si capul ce-i mai ramasese.ca de n-ar fi. dara. ca sa nu gaseasca focul stins cand s-or destepta . asupra balaurului cu sabia goala in mana. A fost odata intr-o tara un balaur mare. de te lua fiori de spaima. isi puse toate puterile. dara in desert. cam dupa asfintitul soarelui. infratindu-se. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Balaurul cu sapte capete de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. si isi ascunse capul sub aripa. Cu acesti voinici se intovarasi si un om verde. nu s-ar mai povesti. si nu se intampla nimic. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . Daca vazu el ca tovarasii sai nu se desteapta. harst! si-i mai taie unul. si se hranea numai cu oameni. imbarbatandu-se. daca vazu imparatul ca toate sunt in desert hotari ca sa dea pe fiica sa de nevasta celui care va scapa tara de napasta.Atata fericire niciodata n-am visat. iesi balaurul din groapa si se indrepta catre voinicii cari dormeau pe langa foc. toata lumea fugea. El avea sapte capete. insa ramasera rusinati cu vrajele lor cu tot. si se lupta cu dansul. viteazul nostru insa se lupta de moarte si obosise. se repezi. si unde se arunca. si acolo sa stea sa privegheze pe rand cate unul. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. pui de roman. O inima buna nu e niciodata ingamfata. i se facuse inima cat un purice. Pandira o zi. si ca nu cumva cela ce ar fi de panda sa adoarma si sa vie balaurul sa-i manance d-a gata. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. pana ce stinse si foc si tot. nevoie de cap. care auzise de fagaduinta imparatului si venise sa-si incerce si el norocul. Iara dupa ce se duse vestea in tara. Rugaciuni si cate in luna si in soare se facusera. si asa cate unul. stii colea. fiara spurcata. In cele din urma. pana ii veni bine si harst! ii taie un cap. cate unul pana ii taie sase capete. ca era prea mare fericire pentru ea. Balaurul se zvarcolea de durere si plesnea din coada.de cand se scria musca pe parete.. Ei se intelesera intre dansii ca sa faca un foc la marginea cetatii. iara tovarasii sai dormeau dusi. Dar nu era ingamfata deloc. pe cand era de rand viteazul nostru sa pandeasca. Iara cand fu intr-una din zile. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele.. de cand se bateau ursii in coade. pe cand ceilalti sa se odihneasca. deci.mai mincinos cine nu crede.. Pornira.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. si curse. Cand iesea el la mancare.

si apoi fara sa-i dea ragaz a zice nici carc! ii puse o piedica si-i facu vant in cazan.Minti. Facu ce facu si-l puse si pe dansul la buna randuiala. am auzit ca oarecine s-ar fi laudat catre maria-ta ca el ar fi ucis pe balaur. si asa avu timp destul sa colinde dupa focul care ii trebuia. Cum se vazu viteazul nostru singur numai cu unchiasul. falindu-se ca el a facut izbanda. el se arunca cu satarul de la bucatarie si-i taie capetele. Unchiasul il dezlega ca sa-l bage in cazan. raspunse viteazul. ca de va vedea undeva vro zare de lumina. de mila si de rugaciunea ce-i facu. Cum ajunse la imparat ii zise voinicul: . Se mai uita o data cu mare bagare de seama si zari intr-o departare nespusa o schinteie ce abia licarea. atat de lunga fu noaptea. care. Zgaira ochii si cu mare mirare bagara de seama ca capetele balaurului lipsesc. dara voinicul indata puse mana pe un taciune si-l azvarli drept in ochiul batranului.Preainaltate imparate. Pasamite. Apoi merse la imparatul cu capetele si i le arata. S-apuca mai intai si scoase limbile din capetele balaurului. si porni catre curtea imparateasca. Dupa aceea asezara si un cazan pe foc cu apa si se gateau sa-l fiarba ca sa-l manance. care stau colea la iveala. Iara imparatul daca vazu ca se infatiseaza bucatarul curtii cu izbanda. ca sa-i pice in spinare si sa-l ia sa se duca la treaba lui. striga tiganul ingamfat si poruncea slujitorilor sa-l dea afara.Dara lunga noapte fu asta. Ajungand la Zorila. si trebui sa o lege si pe dansa ca sa nu dea peste Murgila. Ei se sculara. si lasara pe un batran de ai lor ca sa faca asta treaba. ca n-avea vreme de pierdut. se duce dupa Miazanoapte. se sui intr-un copaci inalt si se uita in toate partile. N-apuca sa atate focul bine si tovarasii sai. Cand ajunsera in cetate. zisera: . Nu facu multa cale si intalni pe Zorila. dara se cutremurara cand vazura namila de lighioana langa dansii si un lac de sange cat pe colo. porunciti numai ca mai intai sa se caute daca capetele balaurului. o apuca la sanatoasa. Cand ajunse viteazul nostru la palat imparatul cu voie buna sedea la masa. Miazanoapte. mojicule. desteptandu-se. caci. le baga in san si iute. facu o masa mare. voinicule? . in loc de foc. dar ei. se puse cu spatele la copaciul care i-l arata viteazul si. fiindca se stia curat la inima. care nu prea credea sa fi facut tiganul asta voinicie. ca sa vaza ce s-o alege cu capetele fara limbi. Atunci se dete jos si o porni intr-acolo. ei tot mai dormeau. se pot dovedi prea bine. il taiase de la radacina. ca sa atate si el pe al lor ce se stinsese. vezi. inca a se arata albul zilei. mai ajunsera o data iara la ziua si ridica pan in naltul cerului pe mantuitorul lor. . Viteazul nostru. Si se umfla din foale ca sa aprinza focul. au si limbile lor. unde sa cheme pe toti imparatii. In pestera acolo traiau niste oameni uriasi carii aveau numai cate un ochi in frunte. si pusese in gand sa faca o nunta. fiindca voinicul ii oprise cursul.tovarasii lui. caci legatura lor era ca sa omoare pe acela care va lasa sa se stinga focul. iara cioropina sta in capul mesei pe sapte perne.Cu ce poti dovedi zisele tale. si porni inainte. caci el intelesese ca aici trebuie sa se joace vreo dracie. zicea el. Merse dupa aceea mai departe si dete peste Miazanoapte. da lauda sfantului ca trecuse noaptea aia lunga. in care intalni pe Murgila. iara viteazul nu le spuse nimic din cele ce patise. Dara tocmai cand era sa-l arunce in caldare. ii dete drumul. pe la flacaii ce stau la panda. Ce sa faca. raspunse viteazul. mai vere. vericule. Si daca dete peste dansii dormind si peste dihania spurcata fara rasuflare. si scapa cu fata curata. si pe care il opri pe loc. Ceru foc de la dansii. ca sa mai intarzie noaptea. bala. pana ce dete de o padure. Imparatul. si apoi se duse si la Murgila pe care il trimise sa-si vaza de treaba. un tigan negru si buzat se dusese d-a minune sa vaza ce mai ala. ca sa-l logodeasca cu fie-sa. nu se framanta deloc cu firea. care vazuse si el lipsa capetelor. o dezlega si pe dansa. in care zarise focul. Se duse. cum sa dreaga ca sa izbuteasca? O ruga sa-i ajute a lua un copaci in spinare. Cand ajunse la tovarasii sai. dar cu mai mare bataie de cap. toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. ca sa fie crezut. eu sunt acela care l-am omorat. un zgomot se auzi nu departe de pestera aceea. Nu incepuse. il orbi. de teama sa nu intre ura intre dansii.Zisele mele. Cata intr-o parte si intr-alta si nu vazu nicairi lumina. si se intoarsera cu totii in oras. pe cand impingea. zise: . Aci dete peste alte nevoi. zicea el. o invata el sa se puie cu spatele sa impinga. pe cand el tot cu spatele la copaci de ceealalta parte va trage cu mainile. Apoi pleca inainte si se duse pana ce ajunse la o pestera mare. se duse. cum putu. toti iesira. pusera mana pe dansul si-l legara. bucatarul imparatului.Lunga da. apoi incepura a se-ntinde si a casca. Lua focul dupa care venise. ca si pe ceilalti doi. Dupa aceea o tuli la fuga si fugi pana ce ajunse la Miazanoapte. . . ii puse gand rau. pe care o luase in goana. Nu e adevarat maria-ta. sa se duca si sa ceara nitel foc. Tiganul arata la toata lumea hainele sale pe care le umpluse de sange. el o lega de copaci cobza. dara lui Zorila nu prea ii da mesii a sta mult de vorba.

. care o sfeclise de tot si care se caia de ce n-a cautat capetele in gura. caci nu stiau ce va sa zica asta. si lua romanasul nostru pe fata imparatului de sotie. pana ce.Tu. de harapina spurcata. Nu-i trebui imparatului sa se gandeasca mult si sa vaza ca voinicul care vorbea avea dreptate. Atunci cautara si la nici unul din capete nu gasira limba. Tiganul.Cine amageste. striga: . El insa o cam bagase pe manica. imparate.Dati-l afara ca e un smintit si nu stie ce vorbeste. Iara eu incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa. mai nainte de a le aduce la imparatul. voinicule. iara mesenii inmarmurira. El incepu apoi a scoate limbile din san si a le arata la toata adunarea. Imparatul insa zise: . nu vezi ca calicul asta este un desuchiat care a venit aici sa ne amageasca? . pana ce s-a prapadit si tigan si tot. Dupa aceea voinicul nostru spuse toate cate a patit si cum a facut de a tinut noaptea atat de mult timp. si cum era de suparat pe tigan. dara se prefacea ca nu-i pasa.. iara fata lacrama si multumi lui Dumnezeu ca a scapat-o de slutenia pamantului. iara la sfarsitul nuntei adusera un cos de prune uscate sa arunce in ale guri cascate. . si de cate ori arata o limba de atatea ori cadea si cate o perna de sub tigan. zise bahnita. lega pe tigan de coadele cailor si sacii de nuci si le dete drumul. si unde cadea nuca. raspunse voinicul linistit sa-si ia pedeapsa. pentru miselia si minciuna lui cea nerusinata.Sa caute. dupa cateva zile facu nunta mare. Ei o luara la fuga prin smarcuri. in cele din urma. unde caram apa cu ciurul.Fugi d-acolo. puindu-l si in scaunul imparatiei. si tinu veselie mare si nemaipomenita mai multe saptamani. zise tiganul care tremura ca varga si se-ngalbenise ca ceara. porunci si numaidecat se aduse doi cai neinvatati si doi saci de nuci. cadea si bucatica. sa caute. cazu si el de pe scaun. In urma pregatindu-se lucrurile. va sa zica ne dai sa intelegem ca acela a omorat pe balaur care va arata limbile. atat de tare se speriase dihania. Eram si eu pacolo si dedeam ajutor la nunta.

Stafide! . Eu mă culcam pe spate şi lăsam alene capul în poala ei. . ea începea să spuie.A fost odată un împărat mare.Nu.Ghici. Cum dăschidea poarta. ce mai vrei? îmi zicea bunica.. . mare.Nu.. uscăţivă. Şi totdauna sânul ei era plin..Năut! . . Mă uitam la cer. . genile mi se prindeau şi adormeam. nu scotea mâna din sân. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. cu părul alb şi creţ. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii.Bunica de Barbu Stefănescu Delavrancea O văz. aşa cum era. O văz limpede. cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene. Şi niciodată nu isprăvea basmul. Până nu ghiceam.Turtă-dulce! . Ea-mi da părul în sus şi mă săruta pe frunte. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. ca prin vis.Cât de mare? . uneori tresăream ş-o întrebam câte ceva.. .Nu.. îi săream înainte.. de la nas în jos. . Îi sărutam mâna.Ei. .Nu. printre frunzele dudului. Ea îşi înfigea furca cu caierul de in în brâu şi începea să tragă şi să răsucească un fir lung şi subţire. Surâsul ei mă gâdila în creştetul capului. Naltă.Să spui. . Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea: . cu ochii căprui.Alune! . Glasul ei dulce mă legăna. şi eu visam înainte.

.. Ea lăsa fusul. merii nu leagă rod.. ştiu unde ai rămas. s-a dus. ca tine de mică.. să ştii că atunci când or lega rod ăşti doi meri. Şi merii înfloreau în fitece săptămână. de somn.. ş-a plecaaat. se scutură şi mere nu fac. că-l preface. . ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori. Într-o zi veni la împărat o babă bătrână.. alţii ziceau să le dea mai mult soare. împărăteasa o să rămâie grea şi o să nască un cocon cu totul şi cu totul de aur"... Şi zise împăratului: "Măria-ta.. ce să dreagă ca merii să facă mere. şi împăratul alergă în grădină.. încep să se mişte. . Şi era mic.Dar ce. ai doi meri în grădină.Aşa mică de tot nu era. că nu ştii care sunt ramurile unuia şi care sunt ale altuia.Şi s-a dus. până dete peste ăi doi meri. . unul lângă altul. bunico? . nu era mic... îmi dăsfăcea părul cârlionţat în două şi mă săruta în creştetul capului. ... nu mai putea de părere de rău că nu are copii. până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor. . aşa de bine în poala bunichii.De ce nu legau rod. ai adormit.A. închideam ochii.Fireşte că e rău... . şi când înfloresc nu ştii care sunt florile unuia şi care sunt ale altuia. bătrân. dar eu n-am copii şi nu-mi pare rău. dar d-acolo nu se mai mişcă". . şi n-oi uda merii cu laptele ei. spune. . într-o câmpie de muşeţel.. şi rod nu legau. de frică ca să nu mă fure somnul. . da' nu aşa mic de tot. . ca un bondar. şi căută.Până a dat de o pădure mare şi întunecoasă. . şi i-a udat mereu... şi ăşti doi meri înfrunzesc.....Ca moşu de mică? . ş-a luat o dăsagă cu merinde şi a plecaaat.. ... . ... şi împăratul a tăiat toţi pomii de jur împrejur. Dumnezeu ştie.Poate să fi fost. la-a-a. mă ameţeau. Şi-şi iubea împărăteasa ca ochii din cap. Ea spunea. măria-ta. îngânam eu. o adiere încetinică îmi răcorea fruntea. alunecând pe cerul albastru... îi părea grozav de rău că nu avea copii.. Auzisem prin vis. Şi mă simţeam uşor. ... e rău să nu ai copii? ..Era mic. Zâna Florilor. norii albi. ca moşu. ca mine de zbârcită. să se bată. încetinel. dupe cum o apuca-o toanele. Dar copii nu avea.. întunecoasă. mic de tot..Şi aşa.. Într-o zi veni la el un moş bătrân.. dar rod nu legaseră. flăcăul mamei? Tresăream. nu... s-a dus..Va să zică.. încetişor. şi multe se apleacă pe obrajii ei. şi vai de cel ce l-o vedea. bunico.Cel mai bun. Piticul se duse. căută peste tot locul.Atunci nu era mică de tot. şi se scuturau. în buruiană pucioasă or în floare mirositoare. Eu mă luam cu ochii dupe ea şi ziceam: . că-şi târa barba pe jos de bătrân şi de cocoşat ce era... Şi bunica spunea.Bunico. râdea.. mică.. înfloresc..Bunico.Şi împăratul a încălecat pe calul cel mai bun.. . aşa. ce doarme dincolo de Valea Plângerii. că sub ei parcă ninsese. .. şi mică.... Merii se scuturaseră de flori.. cam ca tine. că îndată ce te-or simţi florile.. mulgând repede şi uşurel firul lung din caierul de in.. .. Dar să te păzeşti. spunea înainte.. s-a dus. . Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene. de mulţumire. bătrână şi zbârcită.. şi ea se dăşteaptă... Era aşa de cald. ca un fulg plutind pe o apă care curge încet. Şi....Spune. Şi îi părea rău. Şi cum veni îi zise: "Măria-ta.. ...Mare de tot.Şi se gândi împăratul ce să facă.. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri şi cădea legănându-se..Ştiu eu?.. că doarme mai uşor ca o pasăre. s-a dus. Casa omului fără copii e casă pustie.. .. Măria-ta. şi fusul sfâr-sfâr pe la urechi.Cât era de mic? . spunea înainte. îi părea rău că nu avea copii. Unii îl sfătuiau ca să-i ude mereu. mic de tot. .Da.

da.. ." Leul a sarit in picioare. şi un fus cari mă furau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbetul ei. el ar fi inghitit-o pe ea in loc. hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei. coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui. Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa." si-a zis ea. cum îi aducea şoapte de departe. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun".. Dar daca se ducea fara mancare. de nu se vedea prin ea. Intr-un final i-a venit o idee. pasămite pădurea cânta şi vorbea. hop. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii. care il privea. Avea o poală fermecată. hop. Broscuta era tare multumita de isprava ei. "Stiu.. împăratul adormi. bunica isprăvise caierul. un lucru teribil mi s-a intimplat. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Şi. că era fermecată.. "Vai de mine. ş-a pus dăsagele căpătâi şi a închis ochii ca să se odihnească. Când m-am dăşteptat." i-a ordonat el. "Ai intarziat. Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu. Cand au ajuns. "Si unde-mi este mancarea?" "Vai. cat de prost s-a simtit Leul.. "Cind am plecat dimineata de la balta. "Un alt leu in padure?" "Oh. Avea ochii mari si galbeni. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun." "Cum?" a racnit Leul. s-a dus hop." a zis ea. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!" Si hop. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede.. Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii! Ah.. Leul statea la intrare si astepta. coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai. Si hop. de pe unde ea era ca un fum... Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare. un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam.. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta. Şi. niciodată n-am putut asculta un basm întreg." isi spuse ea. dar el nu stia de asta. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el. şi dormi." Leul s-a uitat jos in apa. Broscuto. hop a plecat spre grota Leului. şi dormi. "Probabil se ascunde pe fundul baltii. Leul era mare si fioros. hop. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze." a racnit el. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. şi un glas. Şi acolo şi-a legat calul d-un ştejar bătrân. hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite. "Nu vad acel leu niciunde. Ce ma fac?" Broscuta s-a gandit si s-a gandit." a spus Broscuta." a spus Broscuta. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. "Are ochii mari si galbeni. si toate celelalte animale se temeau de el. domnule Leu.

. După ce s-a lăpădat de trei ori de Satana naşu-său pentru el.Măă! Zice popa. iar când l-a vârât a treia oară: “…ş-al sfântului Duh!. s-a aşezat pe catedră încruntat. neghiobule? .. părinte.Mulţi. copilul!. Cum a intrat în clasă. l-au scuturat.Se-neacă.Dar tu mă-ntrebi pe mine? Or eu pe tine. Bunică-sa despre tată l-a luat pe copil la oraş şi l-a dat la şcoală. a strigat catalogul şi pe urmă: . domnule… . clipea numai din ochişorii lui cârpiţi ca un broscoi în pierzare.Canuta om sucit de I. şi a scăpat în fundul cristelniţei. a venit vremea să-l boteze: Radu. Răducanu. până a ajuns cu chiu cu vai în clasa a patra.. Moaşa dormea.” copilul anceput să urle de apă rece parcă-l băga în foc. până să se îmbrace femeia.. l-au învârtit. L. mai bine pentru ei: mare bucurie n-aveau să capete dupa urmările lui. un om foarte serios. Ce faci? Popa şi-a sumes iute mânicile şi l-a scos cât a putut mai degrab la aer. până să se urce-n brişcă.. Tată-său a alergat cu brişca la moaşa satului tocmai în margine. Paştele în anul acela cădea în iarnă de tot..Prezent! . iar naşa a început să ţipe: ..Să-i numărăm. domnule? .Dar pân-acu ce-ai făcut. Copilul a aşteptat cât a aşteptat şi.…Câţi.. Popa a scos mâinile goale din apă. Caragiale A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit. a venit supărat.Mulţi. când se pornise o zloată grozavă. A-nvăţat Cănuţă cât a-nvăţat. popa satului a luat copilul în mâni şi l-a vârât odată în cristelniţă: “În numele Tatălui!. Canuţă – fără praznic la călindar. tocmai când s-auzeau clopoţeii de la brişca lui tată-său la scară. şi-a pierdut-o el p-a lui şi s-a repezit aşa fără socoteală în lume. . dascălul. până să-şi piarză răbdarea mă-sa care se văita cumplit. l-au frecat.” copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vârlugă. până i-a venit iar sufletul la loc. L-au luat de picioare. prostule? . Într-o zi. A trebuit vreme până s-o deştepte. mulţi! Da câţi? Neghiobule! . d-abia se întorsese acasă de la arendaşul moşiei. Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare.” copilul a răbdat.. Mititelul era vânăt ca un ficat de bivol bătrân. unde fusese chef. Peste vreo patru săptămâni. nici miau nu mai zicea. domnule.Câţi domni a avut ţara românească? . pe urmă înc-odată: “…ş-al Fiului!.Cănuţă! . mulţi copii am botezat de când sunt preot… să vă trăiască! Dar aşa copil sucit n-am mai văzut! Cănuţă a rămas sărman de părinţi tocmai când se făcuse copil de-nvăţătură… De una.

şi dascălul i-a spus: . . domnule? . pe urmă. A slujit băiatul cât a slujit. dobitocule?.Multe. L-a dat pe Cănuţă la un băcan.O să-l poci duce? .De! Jupâne. cu cioburi de sticlă nu putea merge. boule! . Să fugă? Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la prăvălie!..Răspunde tu. bâldâbâc! Şi sdronc! Cănuţă într-o parte cât colo şi sarcina din spinare într-alta. . Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. jupâne! .Stăi. pe unde e măturat şi cu cenuşă pe jos? Ai? . N-are să-l omoare doar. S-a dus la bunică-sa acasă şi i-a spus că nu mai merge la şcoală măcar să-l taie.Mergi la loc. Afară era un polei grozav.. ca să mai scurteze din drum. vită! Altădată să le numeri. a-nceput să curgă din fundul coşului ca dintr-o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului.Mă duc să le număr. poate acolo să-i fie norocul lui. Poate meşteşugul să-i dea de capătâi. . domnule… Şi a plecat Cănuţă. . Cănuţă s-a aplecat şi d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie.Să le numărăm. Dar sa dormi şi să mănânci. loază.Babo. dă-l la meşteşug.Mergi la loc. când mai rău.Ca să nu mai ocolesc. De omorât nu l-a omorât jupânul. dar s-a gândit: de unde ştii? Nu e toată lumea făcută să se procopsească-n şcoală… să-l dau la stâpân. L-a apucat vârtos de toartă şi l-a smucit cu putere. că nu-i de şcoală.137an u-ntreb de numerele complexe… . Ciudat lucru! Coşul era acum mai uşor. măgarule? . dar s-a ridicat degrab să vază ce s-a făcut coşul.. nătarăule! Altădată să-i numeri. domnule! .Aci. Ce să facă? La muşteriu. ştiu eu? . ticălosule? . A doua zi a venit dascălul şi mai supărat: . afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogoşoaii. S-a mâhnit bătrâna. să le trimeaţă la un muşteriu. tocmai venea o birjă cu caii răscăcăraţi de teama alunecuşului. A treia zi. jupânul şi încă un băiat au ridicat greutatea şi i-au pus-o lui Cănuţa în cârcă.Cănuţă! . Copăcel-copăcel.Am numărat domnii. domnule! .La colţ la ulicioară. e copil sucit. Când l-a ridicat de la pământ.Câte. . domnule. întâi să te-ntreb. una îl întrebi şi alta răspunde.N-o să aluneci cu el. S-a dus Cănuţă la loc şi s-a apucat să numere şi iar să numere. că jupânul nu era om aşa de rău… Dar… .Unde ai căzut. băcanul a încărcat un coş mare cu fel de fel de mezeluri şi cu vreo douăzeci de sticle de vin.Am învăţat la armetică. Jupânul ca să-l îmbărbăteze i-a dat un pumn în ceafă.Câte feluri de numere complexe avem? . când mai bine.Pentru ce ai apucat pân ulicioară. Bunică-sa a alergat la dascăl. .domnule. Câte râuri are Europa? .E greu… .Prezent! Numerele complexe… . dascălul intră turbat: . mă? A-ntrebat jupânul. Băiatul s-a ferit repede-n lături şi odată. băiatul a mers câţiva paşi până la colţul stradei pe unde presăraseră negustorii cenuşe pe dinaintea prăvăliilor: dar când s-apuce pe o ulicioară mai neumblată.Acu să le numeri? Până acum ce-ai numărat.…Domnii ţării româneşti… .Cănuţă! .Câte.Haide! S-a răstit jupânul. ştii? Leneşule! Canuţă a dat să ridice coşul şi n-a putut. Iar s-a dus la loc şi s-a apucat să numere câte feluri de numere complexe avem. Într-o seară.

că m-aşteaptă la masă. Orişicât. . am musafiri. după atâta pisăgeală. . Un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir.. Ţi-e lene să umbli. . frecându-şi mâinile.De ce? A-ntrebat bunica încruntată de cine ştie ce urât gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche.Mă iertaţi. nu face pentru un negustor… Tocmai când se gândea jupânul la asta cu părere de rău că s-a-ntâmplat. după ce s-a închis prăvălia. îşi şterse repede ochii ca şi cum ar fi văzut întâia oară lumina. Baba se deşteptase. Cănuţă oftă adânc ca şi cum ar fi răsuflat întâia dată. . jupâne.. parcă făcuse un ziafet. îngheţat de atâta umblet pe frig.. şi la noi. I-a deschis. cu contu. şi trage-i… I-a tras atâta. trântind uşa. zice dulceag: . iacătă şi Cănuţă. .Niciunu! Răspunse tejghetaru.Eu bunico. şi trimite dumneata pe băiat mâine.Pe podul Mogoşoaiei?. . S-a culcat îmbrăcat pe mindir şi a dormit tun până la ziuă. . plăteşte bărbatu-meu când o trece pe aici.Veni-i-ar numele… Dama-şi pierde răbdarea. acuma n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor. . A 138an u înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre ziuă. nici n-a mai mâncat. să-l plătesc acasă. Îşi luă într-o basma lucruşoarele lui. Toţi băieţii ceilalţi dormeau adânc. . zice. răspunde cu glasul ca miambalul jupânul.Băiete! Vezi ce-a poftitără domnii. . .Care dintre băieţii ăi mici e aicea? Întreabă jupânul.. zice dama foarte înţepată. mai 138an u138a aşteptăm băiatul… zău! Mai 138an u138a aşteptăm băiatul.E cam de mult. jupâne. Şi şart! Part! O pereche de palme fierbinţi peste urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos. Face pielea ta câtă pagubă mi-ai făcut tu mie? Şi trage-i. se uită la ceas: . Acuma era coşul foarte uşurel. A treia seară îl trimite iar cu marfa la alt muşteriu. .. coniţă. .Cine e? . să laşi să plece aşa un muşteriu suparat. Patruzeci de franci!.Viu. Apoi schimbând deodată tonul... alb de măzăriche. bătea în geam la cocioaba bunică-sii. a treisprezecea învârteală a pământului împrejurul soarelui de când tânărul Cănuţă se grăbise a ieşi să se bucure de razele acestuia. pân ulicioară alunecă. negustor vechi.Bagă de seamă să mai spargi ceva iar!. ori poimâine.Care 138an u zică nu am atâta credit la dumneata? .Măă! Să vii degrabă.Ce contişor? Zice dama..Dar Cănuţă? . zice jupânul zaharisind şi mai tare tonul.Să nu mai ocoleşti?. îşi aprinsese candela la icoane şi se-n-china.. Un ceas pentru o palmă de loc?.La d. aspru către tejghetar.Dar… ştiţi că… mai este un contişor… . De! Cu vremea asta.. Popescu?. negustorii. peste o minută. . . Deunăzi. se culcase fără să se plângă de şeale şi dormise ca o buturugă. Popescu. o damă. ..Atunci. Sunt toţi duşi.Am dat pe podul Mogoşoaii. nemernicule? Zbiară jupânul. nu prea merge… Eu zic. Jupânul. Orice-o fi.Am fugit de la jupânul. încât bietul Cănuţă. care cunoştea cât se-ntinde poimâine al cocoanei. Se împlinea acu. şi ieşi. mai nimic. pe când intră mai mulţi muşterii: .Ei! Ce cauţi tu până-n ziuă? . i s-a părut lui Cănuţă două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi..... sărut mâna. Peste câteva minute vine-n prăvălie o damă şi târguieşte fel de fel de trebuincioase pentru casă.Unde ai stat până acuma. în fundul unei mahalale de la marginea oraşului.Mersi. . În perete ardea o lămpşoară afumată.. iau o birjă.. . mişelule!.Am fost la d.N-a venit încă. . Mijea de ziuă când. ca să caşti gura la prâvălii!. şi iese. rupt de oboseala trupului şi mai ales de a sufletului.Să-mi dai un băiat să mi le ducă numaidecât cu mine şi cu contul..

şi tot uitându-se la el cum plângea ca un prost. la Blagoveştenii. L-a dus acasă şi a rugat pe nevastă şi pe soacră să i-l facă umplut la cuptor cu stafide şi coconari.. când 139an u139 după daraveri. dânsul dormea. cu legătura într-o mână. 139an u139 se putea. să-l îndemne la supunere – ba. Dar n-are răbdare.Te bate? Băiatul dete din cap ş-ncepu să plângă. Cănuţă se întâlneşte cu nevastă-sa. . Cănuţă dormea la căldură în patul bunică-sii. din una într-alta. mâncare de peşte. şezând pe marginea lăzii. se aşează pe scaunul de operaţie. de treisprezece ani… de treisprezece ani…! Şi şi-a adus aminte baba că adineaori. El n-a vrut s-asculte. În sfârşit a scăpat femeia după o îndelungată suferinţă. Cănuţă şi-a ieşit din pepene. ori pungaş. ţinând mâinile la spate şi uitându-se la o cadră din perete. Femeia se scoală şi ia de mână. Femeia era însărcinată… A început să plângă. dar după un pas se opreşte şi. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra şi pentru o picătură se supără şi dă pe-afară. Şi pe urmă iar aşa şi tot aşa. zice 139an u139al deschizând o uşa. şi se ştergea cu căciula la ochi.Munceşti prea mult? . cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziţie. de mâhnire. 139an u în salonul de aşteptare. acu.. bărbat straşnic. sufletul lui Cănuţă sta ascuns şi pe 139an u era prea mic. Femeile. că trebuie să aibă copilul răbdare dacă e la stăpân: că dacă n-a vrut sănveţe carte şi nici la stăpân nu vrea să stea. Tot fire sucită! Omul când doarme fără grijă. şi că e destul de mâhnit el şi de bătut la ziua lui. fiindcă şi el era 139an u. i-a venit şi lui ceasul. când alţi copii cine ştie ce bunătăţi 139an u mângâieri au la ziua lor: ce să-l mai 139an u139 şi ea?. au uitat să scoată peştele la vreme. fiindcă-i erau prea simţitoare de cu seara. legată pe sub fălci: se plimba în piaţa Teatrului de colo până colo ca o desperată. dârdâind ca de friguri. a făcut şi politică: a părăsit totdeauna opoziţia. Multe şi de toate a încercat el în viaţa lui. Bine-ai făcut c-ai venit! Aveai un abces care se putea sui la ochi. De necaz. i-era să nu-nebunească de durere. nu se poate. Ajung în salonul de aşteptare. Femeia cade zdrobită pe un jeţ. Fusese la dentist. mai cu vorba. . pe Cănuţă. Ea albă ca hârtia. A vrut bunica să-l 139an u139. femeia a lepădat la mă-sa şi cât pe-aci să moară de boală şi de mizerie. A doua oară – n-a zis nimic.139an u. ieşise să se plimbe. doarme pe-o ureche. legănându-şi capul strâmbat şi aiurit de suferinţă. s-a isprăvit.. . Dar odată. Îl aştepta să se deştepte.…Pentru-că… nu mai vreau să stau. L-a înşelat la început soacrăsa. a schimbat Cănuţă mulţi stăpâni. a făcut ce-a făcut şi din toata sărăcia a cumpărat un crap mare şi borţos. mai cu treabă.Cănuţă maică. întorcându-se către bărbatu-său: . din cauza nemărginitei şi injustei ei violenţe. . care în 139an u139al139e nu era aşa de vinovat. Când răsărea soarele mare pe un cer limpede ca sticla. nu i-a dat zestrea făgăduită – el a zis şi n-a prea zis ceva.Haha! Zice 139an u139al. şi s-a alipit totdeauna de 139an u139. A făcut. amândoi intră după doctor.Nu-ţi dă de mâncare? . El se face că fluieră ca pentru el singur. ar fi pornit numaidecât. L-a înşelat nevasta întâia oară – el a zis prea puţine.Crap necrap. Într-o dimineaţă.Mult… dar… nu mult. Ducând viaţă destul de grea. că de! E băiat mare acuma. 139an u139 putuse sta locului. Femeia porneşte hotărâtă. moare! Ce Dumnezeu! Cănuţă maică.Ai şi tu cu mine Cănuţă. Şi lumea vede măcar ce se petrece cu paharul. mi-e frică. pentru nimicuri. slabă. cocoană! Am pornit hârtie. şi pe urmă… . o ţinea într-una: . pentru un crap! Aş! Cănuţă. ori să se prăpădească pe drumuri. iart-o! se prăpădeş-te fata. fie-ţi milă! E nevastă-ta. dar putea lumea înţelege ce se petrece în sufletul lui Cănuţă? Paharul stă de faţa. în anul venirii ei la putere. să-nveţe băieţii minte. Fără nici o vorbă şi-a lăsat nevasta şi a pornit divorţ a doua zi cu probe de altă dată. era sărbătoare. Pe când vorbeau amândoi – c-aminteri nu erau supăraţi – iată că vine în fugă mare feciorul de la dentist şi-i spune să poftească. Când l-a dat la masă – sfarog. şi s-a însurat ca toată lumea. O durea îngrozitor o măsea de sus. Tot aşa şi iar aşa. că ce o să se facă ea fără Cănuţă. nu pe brânci: nici pe una nici pe cealaltă nu voise să doarmă.Poftiţi. Omul merge după ea. nu se ţinea tribunal. prea strâmt – dedea repede pe dinafară. a împlinit copilul copilului ei d-abia atâta. atunci ce-o să se facă el? S-ajungă vagabond. a început şi baba să plângă ca o proastă. ba. că aşa bate stăpânul. ceva rar: patru chile şi plin cu icre. ca să şi-o poată cârpi de azi pe mâine. vrea să se-ntoarcă… Atunci un ţipăt… Gata! . A alergat soacră-sa la el: .

Pesemne că venise cam de multişor acolo. daca nu i se întâmpla lui Cănuţă să moară. .spuse bătrânica. A plecat cu nevastă-sa. că coliba mi-e tare aproape. Şi-n timp ce mergea el aşa. A plătit vizita doctorului. că degeaba. Bătrânica însă nu şedea numai acasă. Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. dintr-un nimic. iarăşi pentru un moft – ceruse împrumut o mică sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult. o pornea incetisor spre casă. demult de tot. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. se apuca sa faca o mulţime de treburi. aşa că n-are să-ţi fie greu.Bună ziua. i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele şi să i le spele. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. ai grija. . Într-o zi. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. Acolo. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită...Ei. şi acesta îl refuzase – s-a iritat aşa de grozav din ceartă încât i-a venit un fel de necăciune… Rău… rău… până seara a murit.Dacă te încumeţi să-ncerci.. doborâtă de greutate.Fereşte-te de baba asta. feciorul nu întâlnise picior de om când.Trebuie să le car. Ar mai fi trăit încă bine. încărcată cu toată această povară. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: . colo. păsările cântau pe întrecute.. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor. Şi nu te teme. răspunse ea. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. L-au îngropat a doua zi ca pe toţi morţii. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: .. plină de bucurie şi de voioşie. . La şapte ani. da' eu nam încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea. mătuşică. a zis popa. atunci încearcă! . În drumul lui. făcând un ocol.. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte. mătuşică. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. deodată. şontâc-şontâc. hârca sta-n sus cu ceafa şi ţurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. într-un loc necălcat de picior omenesc. da' uite c-o să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. . A tratat-o cu o cafea cu lapte la Fialcowski. că şorţul îi era plin cu iarbă..Bine. domnule doctor! Zice femeia cu tonul 140an u al celei mai hotărâte scârbe de viaţă.Aş! A răspuns femeia. Era de faţă la slujbă nevasta şi câteva rude. Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. ce să vezi! În loc să stea oasele lui Cănuţă de-a lungul şi cu faţa-n sus. că nu pusese femeia nimic în gură de trei zile. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. culegea poame sălbatice şi. în dosul muntelui.Bine. Dumnezeu să-l ierte. Când au dat groparii de coşciugul lui şi i-au ridicat binişor capul putred. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. să-l găsesc la loc… Sfinţia 140an u l-ai cunoscut pe răposatul Cănuţă… om sucit! Pazitoarea de gaste Fratii Grimm Trăia odată. au mers acasă.. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?. . M-aş fi mirat. in padure. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de . da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. s-au împăcat şi au trăit încă destulă vreme împreună. în pădure. îi spunea cu blândeţe în glas: . mă mir cum nu mi-a copt până acu şi inima! Cănuţă nu mai fluiera.. după ce se clăti bine în gură… Câte supărări am eu. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel.Asta n-a fost mort bine când l-au îngropat. Odraslele de bogătaşi n-au de ce să se ostenească aşa. soarele strălucea în înalt. Pe urmă s-au suit amândoi într-o birje. voinice dragă. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. cumetre dragă. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea.

. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? . dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. Când îşi termină vorbele. privindu-l foarte prietenos. cu mere şi cu pere. m-a luat şi pe mine-n cârcă!. nu mai pot să suflu! se tângui el. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos.. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. Apoi. văicărindu-se la tot pasul. o luă pe urma bătrânei. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei.. fata mea. îşi spuse el în sinea lui.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. nu putu să scape de ea. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. . iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. flăcăul şovăi oleacă. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. „Aşa comoară.Acum.. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?.. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers.Of. şi se uită în jur.. când reci. cu mine nu-ţi merge!. am să cad din picioare!. mă simt sleit.. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. o femeie bătrână. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. .... Flăcăul se întinse pe bancă.făcut. dragă domnişorule. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. da' acum porneşte-o la drum!. dragilor. ajunse.N-am păţit nimic. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. înaltă şi lată-n spate.. când m-am simţit obosită. cu o faţă urâtă ca moartea.. târâş-grăpiş.. plină cu ghiocei. Şi. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă.Vezi ce uşor e? zise ea. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori.Nu te mânia. ţuşti!.. Flăcăul vru să-şi dea jos povara.. îi spuse: . flăcăul a purtat povara in spate destul de bine.Mătuşă. şi-am glumit tot timpul. În acest timp.. Când om ajunge acasă. Acum. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul.. Ei. venea o cumătră mai în vârstă. De îndată ce-l vedea că se opreşte. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi.. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. da' când vine vorba de treabă serioasă. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. Şi se strâmbă de durere. vru să zvârle din spinare povara. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două... dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva. domnişorule. Urcă el muntele ca vai de el. şi coşurile din mâini şi. şi-am fost veseli.Mamă. iar merele şi perele atârnau ca plumbul. Între timp. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. . închipuie-ţi. c-o nuieluşă în mână. alergară s-o întâmpine. fetiţa mea..Ia te uită. plină de voioşie: . Şi deodată. îi spuse ea bătrânei.. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!. vrei să dai bir cu fugiţii. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş. o să te odihneşti cât ai să pofteşti. . În urma lor. în care se răsfrângeau razele soarelui. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! La urma urmelor. . răspunse bătrâna. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. Când o zăriră pe bătrână. când flăcăul nici nu se aştepta. bătrâna chicotea şi ţopăia.. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica. zise ea batjocoritoare. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. Apoi îi luă şi legătura din spate. Lasă-mă să mă odihnesc un pic. în sfârşit. Dar oricât se suci şi se răsuci. gâgâind de zor. la coliba bătrânei. hai?. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. întinzându-şi gâturile. de parcă ar fi fost însufleţit. puterile nu-l mai ajutară. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă. . baba făcu un salt şi. Cât timp a fost drumul drept. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. Dimpotrivă. mâniat la culme. Şi.Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. Şi. cât era de sfrijită. . Ei. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu.. . că de nu. nu mai pot! zise el. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde. . Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum. la umbra unui măr sălbatic..Mătuşică.

lăsându-se pe un genunchi. Dacă văzu măria-sa una ca asta. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. Cum îl deschise şi privi în el.. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai nevoie. ea spuse: .Nu ştiu! răspunse fata. Merse el ce merse.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: . adăuga ea. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. nu glumă. Şi zicând aceasta. închise ochii şi adormi. Am avut trei fiice. iar parul îi strălucea ca razele de soare.Păstrează-l bine. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. Ar fi trebuit să fii acolo. . şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. îl duseră în palatul împărătesc. . da' sunt atât de trudit.Oricât de bună ar fi o mâncare. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi.Scoală-te. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. de faţă cu toată curtea. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. şi ajunse într-o cetate mare. Eu îl iubesc pe taica. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti.. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. cale lungă. dar nu prea mult. Şintr-un sfârşit.. îi spuse: . iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. iar el îi întinse sipeţelul. Nu s-ar putea ca fiecare. se gândi el. Când se întâmpla să plângă. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice. Şi ce crezi. să se înfăţişeze măriilor-lor. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. când împlini fata cincisprezece ani. roşie ca mărul pârguit. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!.. porunci ca toată lumea să iasă afară. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? . că n-are nici o vină. Maria-sa îl rugă să se ridice. fără simţire. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei.. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. ci numai mărgăritare şi nestemate.. şi o alungă de la palat. împărăteasa se prăbuşi la pământ. dar n-a fost chip să-l îmblânzim. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. copila mea dragă.Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. o porni la drum. de nu-i sărată. pe drept. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: .La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. partea cea mai însemnată a împărăţiei..Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. Iar acum am să-ţi dau răsplata. pe rând. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. Era albă ca zăpada. . Şi. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale.Fiicele mele. Atunci măria-sa o întrebă: . nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi.Da' tu. Apoi. nu-mi face nicio plăcere s-o gust.. înconjuraţi de curteni. Şi cum nu cunoştea pe nimeni. Şi împăratul grăi: . zgâlţâindu-l. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. Merse el ce mai merse.„E foarte plăcut pe aici. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari. cât sarea. din ochi nu-i curgeau lacrimi. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul.Dacă doar atât mă iubeşti. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult. Şi atunci spuse fata cea mare: . să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente.

împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. vor putea afla veşti şi despre fiica lor. dragilor. .. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. continuă bătrâna. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!.. până picau la pământ. luându-şi roata de tors. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . şi multă vreme ar fi rămas aşa. Între timp.Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată.Bine. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. începu să se spele. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. vru să ştie fata. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o... ca o mantie. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. ca un disc mare de foc. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!..Ştiu tot. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. şi era atâta lumină.. fără să scoată vreun cuvânt. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă. tot mai departe. Şi era atât de bogat părul acesta nou. Deodată.Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă.. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pedepsit fiica atât de crâncen. o luă la goană spre casă.. până când ajunse într-o vale largă.. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. tremurând ca frunza.. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. asezându-se pe marginea fântânii. Se întunecase deacum şi un vreasc. Acum. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni. Puţin după asta. Fata se aşeză lângă ea şi. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare.. După ce-şi termină flăcăul povestirea. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. Cât despre domniţă. aplecându-se la izvor. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. fetiţo. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. doar ochii i se mai vedeau.. luna ieşise din dosul muntelui... Spune-mi. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. Când o auzi ce spune. Puţin după aceea. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: .Nu-i încă miezul nopţii. Ei. începu să plângă amar. dar a trecut de ora unsprezece. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? .Da' ce oră este? întrebă bătrâna. începu să răsucească firul atât de sprinten. ce să vezi. răspunse fata.E timpul. că puteai zări şi un ac.Oare nu te-ai gândit. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. ca floarea de măr. Când fu gata. care abia mocnea în vatră. Şi. că o învălui toată. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. îngânându-se. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai.. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune.. În cele din urmă. Din el. Şi într-un sfârşit. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. . .. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară.. mamă. Şi. adâncită-n mâhnirea ei. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în faţă. împrăştia o lumină slabă. . Astfel şedea ea acolo. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire.. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită..

când o fi să plec. Iar în privinţa ta.. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo..Heeii! Heeiii! strigă el.Eu mai ramân aici o vreme. de parcă ar fi fost o zână. dacă o merge pe beznă. Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. craca pe care sta el trosni deodată şi-n aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. se lăsă deodată bezna. îi spuse ea fetei. Când dădu cu ochii de el... nu mă mai bodogăni. pe nedrept. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam.. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. cu capul ascuns între pene.Intraţi înăuntru.. luându-i de după gât. dar.. în cele din urmă. până ce se întunecă.. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări.. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare.. vrei să mă izgoneşti?.. sculându-se în picioare. Între timp... Erau împăratul şi împărăteasa. dar. dragilor. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc. Ea se îndreptă către părinţii ei şi.. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea.. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. cale lungă. şi-şi vedea de lucrul ei. cum fac bătrânii.Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. Dar fie că se aplecase prea mult. . Şi. .Vai. bătrâna le spuse: .. şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da. să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat.. n-o sămi scape nici cealaltă. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila.. nu şagă. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: . Şi-acum.. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei.Vino încoace. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. coborând dinspre munte. nici prieteni spre care să mă îndrept!. le strigă foarte prietenoasă: .. da' .Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!.. În odaie era atât de curat. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. N-avea în mână nici o nuieluşă. . Şi ca s-o poată privi mai bine. fără să arunce o privire nici în dreapta. Dădea din cap toată vremea. În ziua următoare. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură. De îndată ce n-o mai zări. Se uitară ei înăuntru. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi. Pe legea mea. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă. din toată înfăţişarea ei.. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. fata se făcu nevăzută. pe fiica voastră. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. nici în stânga. trebuie să las casa curată. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori. dragă mamă. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. cu inima plină de bucurie şi de încredere. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. Hai. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. Uite-o că vine încoace!. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău. de parcă o înghiţise noaptea. îi copleşi de sărutări. fie că alta fu pricina... apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. că mă încurci la lucru!. că eu vă cunosc! După ce păşiră în odaie. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase..N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. Au mers ei ce-au mers... Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. fii fără nici o grijă. pe fereastră. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. . Nu mă izgoni deaici!. că şi flăcăul era lângă ei. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe. .

îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi. Şi se vede că tot ea fusese cea care. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. Acum. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! ... şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere. când se risipise vraja. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută.. nu erau de fapt gâşte adevărate. După ce rosti aceste cuvinte. nu sunt sigur de tot. căşcioara se prefăcuse într-un palat măreţ. până la adânci bătrâneţi. ci fete. cum credea lumea. care trăiau pe lângă căscioară.Fata n-are nevoie de nimic.Deodata împăratul spuse: .. bătrâna se făcu nevăzută.. da' cred că gâştele cele albe ca zăpada. . Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. îi dăruiesc căşcioara mea. Acum.Copila mea dragă. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!.. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. care făcea numai bine. încă din leagăn. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară. zise bătrâna. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească.

stăpână-mea a vrut să mă înece. Pentru că anii bătrâneţii m-au cam adus de şale şi mi s-au tocit colţii şi pentru că-mi place mai mult să mă tolănesc după cuptor şi să torc decât să alerg dupa şoareci. Că oriunde ai merge. că la serenade nu te-ntrece nimeni şi cu siguranta c-o să-ţi găseşti şi tu un loc în taraful orasului..Pai bine. şi trecând ei prin faţa unei curţi.. de la un timp. măi cocoşule? îl întrebă măgarul. dar stau şi mă socotesc: încotro s-o apuc acum? .. i-a spus bucătăresei c-ar pofti să mănânce cocos la masă. stapânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de nutreţ.. Creasta-roşie.Ştii ceva. Hai mai bine cu noi la Brema. stapânul meu şi-a pus în gând să-mi facă de petrecanie. îl dojeni măgarul. şi de te-ai învoi să cântăm împreună.Ce gâfâi aşa. rasuflând din greu. Dar. care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe. cât mai sunt în viaţă. că s-o mai găsi şi pentru domnia-ta un loc în taraf! Eu o să cânt din lăută. . . Măgarul pricepu însă că nu-l asteaptă vremuri prea bune şi. măi Apucă-l-în-coiţi? îl întrebă magarul. Câinelui ii placu propunerea. ne-ar asculta lumea cu gura căscată. nu e vorbă. eu mă duc la Brema să mă fac muzicant. cum era să nu-i placă? Şi plecară împreună mai departe. că împuiezi urechile oamenilor!. . au tot mers... îşi luă tălpăşiţa spre orasul Brema.Vai de păcatele mele. .. Acu-ntelegi de ce strig aşa? Strig şi eu cât mai pot. Linge-barbă. de parca tot îi ningea şi-i ploua!. Merseră ei aşa. şi atunci mi-am luat repede tălpăşiţa. fără să mai astepte. de ce mi-eşti atât de tristă? Cine ţi-a stricat socotelile? o intrebă magarul. Şi-avea pisica asta o mutră jalnică.. îi spuse măgarul. bietului magar i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă.Muzicantii din Brema Fratii Grimm A fost odată un om şi omul asta avea un măgar. . spuse cu tristete cocoşul. iată că dădu peste un ogar care zăcea întins pe-o margine a drumului.Cui i-ar arde să fie vesel.Dau şi eu de veste c-o să fie vreme frumoasa. Pisica socoti că sfatul asta nu-i rău deloc şi se alatura celorlalti doi.Ei. Şi-au tot mers cei trei fugari. Mîine-i duminică. să te necajeşti matale pentru atât!. Dar vezi că stapâna-mea nu se mai arată milostivă faţă de mine.. zău aşa!. Nu ştiu de unde-i venise-n gând că acolo s-ar putea face muzicant al oraşului. de parca ar fi făcut ocolul pământului. De aceea. . Ai un glas care te unge. ... Am fugit eu de-acasă la timp. dar la ce bun!.. au văzut cocoţat pe-o poartă un cocoş care striga „cucurigu" din toată puterea rărunchilor. pâna ce întîlniră în drum o pisică. aşa că în seara asta o să mă scurteze de cap. ceva mai bun decat moartea tot o sa afli. După ce merse el o bucata de vreme..Ce ţi s-a-ntâmplat de strigi asa.. iar tu o să baţi la toba mare. Dar vorba e cu ce-o să-mi câştig eu pâinea de-aci înainte? . pentru că sunt bătrân şi slăbesc din zi în zi tot mai mult şi pentru că la vînatoare nu mă mai dovedesc bun de nici o ispravă. răspunse câinele.Hai cu noi la Brema. când i-a ajuns funia la păr? raspunse pisica. Astâmpără-te odata.. Hai cu mine. şi ne vin oaspeţi. . în ciorbă..

în cele din urmă. caci se zăreşte o lumină. în cele din urmă ajunseră la casa unor tâlhari. . Măgarul.Ce vezi acolo. unde se simţea mai la adăpost. Iscoada nu desluşi nimic care să-l pună pe gânduri. Dupa ce s-au ospătat în lege. zburând. luând fiecare din ce mai rămăsese. spuse cu hotărâre măgarul. intră în bucătărie şi voi să aprindă o lumânare. O luă atunci la goană prin curte şi. i-ar prinde tare bine. un fârtat de-al meu. . lânga spuza caldă. ca să ia un foc. Merseră ei cât merseră. . o namilă neagră m-a pocnit cu o măciuca. cei patru muzicanţi stinseră luminile şi-şi aleseră culcuşul. fiecare pe viersul lui: măgarul răgea. Chibzuira ei în ce chip ar putea să-i pună pe tâlhari pe goană şi. adormiră repede.. Socoteam cam scăpat! Da ţi-ai găsit să scapi aşa uşor! În ogradă. casa părea cufundată în cea mai deplină linişte şi. Iar cei patru tovarăşi se aşezară la masă şi. După ce trecu miezul nopţii. fiecare după pofta inimii şi după cum ii era firea. câinele sări pe spinarea măgarului. Dând de ochii scânteietori ai pisicii. ca la un semn.. înainte de a apuca să adoarmă. Tâlharul trase o sperietura zdravănă şi dădu să insă afară pe uşa din dos. fugiră îngroziţi în pădure. până-n vârful copacului. Daca am văzut că aşa stă treaba. Măgarul îşi ridică picioarele dinainte şi le propti de marginea ferestrei. am fugit de-mi sfîrîiau călcâiele.Mi se pare că ne-am cam speriat de pomana!. Măgarul se culcă pe un maldăr de gunoi. se ghiftuiră de parca i-ar fi aşteptat un post de patru săptămâni. Dar pisica nu întelese de glumă.. care era luminată ca ziua.Mai încape vorbă! Numai de ne-am vedea în locul lor!. se repezi la el şi-l muşcă de picior.. se aşeză pe capul pisicii. Atunci le strigă tovarăşilor săi că nu prea departe de acolo trebuie să fie o casă.. fără nici o grijă. ca fiind cel mai înalt dintre ei. . caruia îi înşiră toate grozăviile prin câte trecuse. Dar nu scăpă cu una-cu două... se apropie de fereastră şi privi înăuntru. Porniră deci spre locul unde se vedea luminiţa şi-n curând o văzură scânteind şi mai puternic. de vazu stele verzi.. măi Urechilă? îl întrebă cocoşul. pisica mieuna şi cocoşul cutcuriga. Atunci tâlharul îşi luă picioarele la spinare şi nu se opri decât în faţa căpeteniei tâlharilor. chiar adineauri. iar cocoşul se cocoţă pe o grindă. trezit de harmalaia de-afară.Vai de viata noastra!. îi arse magarul o copită. îşi mai roti o data privirea în jur şi deodata i se păru că zăreşte în depărtare o luminiţă. Şi cred că nu şi-a răcit gura degeaba. privind cu pofta cum înfulecau tâlharii.. şi din ce se apropiau. ii luă drept cărbuni încinşi şi apropie de ei un băt de chibrit. iar la urmă cocoşul îşi desfacu aripile şi. se năpustiră prin fereastră în odaie... că nu s-au mai îndurat să plece. tâlharii n-au mai cutezat să se apropie de casă. pe care mi l-a înfipt în picior!. dar cum nu putură ajunge la Brema într-o singură zi. care mi-a zgâriat tot obrazul cu niste gheare lungi şi ascuţite. câinele se făcu covrig după uşă.Hai s-o întindem chiar acu într-acolo. cu-curiguu!". iar sus. porniră cu toţii să cânte. . Atunci căpetenia le zise: . sta însuşi judecatorul şi tot striga: „Aduceţi-mi-i încoace pe tâlhar! Aduceţi-mi-l!". crezând că niscaiva stafii au năvălit în casă. Măgarul şi câinele îşi făcură culcuşul sub un copac mare. iar la usă. iar cocoşul şi pisica se căţărară în rămurişul bogat. când trecu pe lângă maldărul de gunoi. Din seara aceea. Şi aşa cum erau orânduiţi. pisica se căţără pe spatele câinelui. gândea că de-ar găsi pe-acolo niscaiva oase sau vreo bucăţică de carne. De spaimă. îi sări în obraz şi începu să-l zgârâie şi să-l scuipe. lumina se făcea tot mai mare. pisica se tolăni pe cuptor..Cocoşul găsi că propunerea urecheatului e cât se poate de nimerită şi toti patru o porniră la drum. Câinele. începu să strige de pe grindă: „Cu-curigu. găsiră ce aveau de făcut. spuse măgarul. câinele lătra. cocoţat pe acoperiş.Ce văd? Apăi văd o masă încărcată cu mâncăruri şi băuturi alese şi nişte tâlhari care stau în jurul ei şi se înfrupta de zor.. .Aşa ceva ne-ar prinde bine şi nouă! spuse cocoşul. Dar cocoşul nu fu mulţumit de culcuş şi zbură mai sus. Iar cocoşul. care sta lungit după usă. Şi toate câte le-aţi auzit mi le-a spus şi mie.. de zăngăniră toate geamurile şi se facură ţăndari. tâlharii văzură de departe că-n casă nu mai ardea nici o lumină şi că totul părea cufundat în tăcere. tâlharii săriră-n sus ca nişte apucaţi şi. se vazură siliţi să înnopteze într-o pădure. Şi cum veneau de la drum lung şi erau osteniţi. S-ar cuveni să ne ruşinăm c-am fost aşa de slabi de inger! Şi trimise pe unul de-ai lor să cerceteze ce se mai întâmplă pe-acasă. După ce făcură o cântare în toată regula. iar cei patru muzicanţi din Brema s-au simţit atât de bine acolo. . În casă s-a cuibărit o cotoroanţă afurisită... cine crezi ca stătea? unul cu un cuţit. că adăpostul ăsta nu prea e de soi! Câinele era la fel de zorit..

da. aşa. începu să lovească fără cruţare în grămada de muşte.. cu picioruşele ţepene! „Da' ştii că-mi eşti voinic.... mirosul cel dulce al magiunului se răspândi în toată odaia şi ajunse la droaia de muşte care moţăiau pe pereţi. Când ajunse în camera croitoraşului. da' cine v-a chemat aici?! strigă înciudat croitoraşul. Femeia urcă anevoie cele trei etaje. „Nu m-ating de ea până nu dau gata vesta!" gândi croitoraşul. că doar n-o să sărăcesc din pricina asta! Femeia. poate să fie chiar şi un sfert de funt. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă. că doar nu e un fleac!" Şi de voios ce era. s-o aibă tot timpul în faţa ochilor.. Ia cântăreşte-mi. las pe mine. Ridică basmaua.Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun! Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi. „Magiunul ăsta cred c-o să-mi priască nu şagă! îşi zise croitoraşul în sinea lui. nu-i rău!. şi cum atelierul i se păru neîncăpător pentru o asemenea vitejie. admirându-şi singur vitejia. numără şi. scoţându-şi căpăţâna pe fereastră. Le cercetă cu luare aminte. ce credeţi: nu mai puţin de şapte muşte zăceau răpuse-n faţa lui. iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură. Apoi puse felia de pâine cât mai aproape de el.. De bucuros ce era. ca nu cumva să se înşele în vreun fel. Atunci croitoraşul îşi ieşi din pepeni şi. Apoi îşi croi la iuţeală un brâu. îşi tăie o felie zdravănă ş-o unse cu magiun din belşug." îşi mai zise el. acestea dădură buzna să se aşeze grămadă pe bucata de pâine. şi se apucă să coasă mai departe.. îşi vârî nasul în fiecare. apucând o basma. mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa.. îi cântări cât ceruse. pe rând. Adică. ia stai. parcă târgul ăsta al nostru. „Lumea întreagă s-ar cuveni să-mi ştie isprava. Le cântări în mână.. . inima începu să-i tresalte ca o codiţă de purcel.Croitorul cel viteaz Într-o dimineaţă de vară.Hei. Cosea de zor. acesta o puse să-i arate toate oalele cu magiun. e de ajuns?" continuă croitoraşul să vorbească cu sine însuşi. Dar muştele. Atrase de mirosul plăcut. un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. În vremea asta. cu litere de-o şchioapă: „Şapte dintr-o lovitură!" „Da' ce. măi băiete!" se grozăvi croitoraşul. îl cusu bine să fie trainic şi brodă pe el. muştelor. . făcea împunsături din ce în ce mai repezi. strigând cât o ţinea gura: . „Păi dacă-i aşa. dragă mătuşică. că vă-nvăţ eu minte" îşi zise el. pe la vreo patru uncii. hotărât să-şi încerce norocul în lumea largă..Ia vino sus la mine. îşi încinse brâul. care trăsese nădejde că-i un muşteriu bun ş-o să-i facă cine ştie ce vânzare. care nu înţelegeau deloc graiul oamenilor.Da. încercând să alunge oaspeţii nepoftiţi. şi în cele din urmă spuse: . îi zise: . nu se lăsară izgonite. Se socoti el ce se socoti. dar plecă îmbufnată şi bombănind. „O ispravă ca asta se cuvine s-o afle pe dată tot târgul!. ci tăbărâră puzderie asupra ospăţului. din pricină c-avea un coş tare greu. Ş-o să-mi mai dea şi putere!" Aşa că scoase pâinea din dulap.

ce mai ai de zis? îl înfruntă croitoraşul. care zăcea doborât la pământ. apucând trunchiul cu amândouă mâinile. Eu nu mă mulţumesc doar cu atât şi am pornit să colind lumea largă. Îl duse pe croitoraş la un stejar falnic.Opreşte... frate! După cum văd. Drumul pe care-l apucase ducea peste un munte. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slăbuţ ca să poată ţine pomul.Ţi-ai şi găsit cu cine să mă-nsoţesc! Cu un coate-goale ca tine!. păru să se mire croitoraşul. .Ei. cireşul îşi ridică deodată crengile. văd că la aruncat te pricepi! recunoscu uriaşul. la viaţă tihnită şi te mulţumeşti să măsori doar cu ochii lumea! Păi.Poftim.. începu să se uite altfel la fărâma de om ce-i stătea în faţă. ca şi când ar fi fost o joacă pentru el să ducăn spinare asemenea greutate. Uriaşul tăcu încurcat. Îl cam luă peste picior croitoraşul. . de eşti chiar atât de voinic pe cât ştii să te lauzi spui! îl îndemnă uriaşul. Ba-l mai cără şi pe croitoraş pe deasupra! Croitoraşul şedea liniştit pe creanga lui şi fluiera plin de voioşie. n-ai nici măcar atâta putere să ţii locului nişte crengi atât de subţirele?..Da' cum să nu. ajută-mă să scot copacul asta din pădure! ... iar eu o să duc coroana. Acestea fiind zise. aplecând trunchiul pomului până-n dreptul voinicului nostru.Înainte de-a porni la drum.Cum vine asta. Dar în sinea lui tot nu-l crezu în stare de asemenea faptă şi socoti de cuviinţă să-l pună la încercare. săltându-l în aer şi pe croitoraş. în dorul lelii?. stai aici.. pietroiul pe care l-ai aruncat tot s-a întors pe pământ!. ca să-ţi dai seama cu cine ai de-a face şi pe urmă să vorbim. cum îţi plăcu zvârlitura asta. şi uşurel cum era. Croitoraşul se apropie de dânsul.Ce-ai spus?! Na. Uriaşul citi: „Şapte dintr-o lovitură!" şi.. ca să ia cu el. până ce începu să picure apa el.. iar croitoraşul odată sări pe-o creangă.Straşnică azvârlitură. croitoraşul scoase pasărea din buzunar şi-i dădu drumul în văzduh. că şi zări o păsare care se încurcase într-un tufiş şi se zbătea să iasă de acolo. se grozăvi croitoraşul nostru şi-şi descheie haina. . În creştetul lui.Ce să zic. vârându-şi mâna-n buzunar. .Hai. ia să te văd şi pe tine de ce eşti în stare!. şi-i zise: . dar la un moment dat simţi că-l lasă puterile şi zise: . fără teamă.Acum... ditamai matahala şi nu e în stare să ducă-n spate un fleac de copac ca ăsta!. trebui să care-n spate tot copacul. citeşte aici.. . Da'. asta-i treabă pentru un voinic ca tine? Se cade oare să te laşi aşa. răspunse croitoraşul.. până la urmă. fă şi tu ca mine. îl îndemnă să-l prindă în mână.. vorba este: de altele eşti bun? Să cari în spinare o povară mai ca lumea ai putea? Ori te dor şalele?.Numai atât?!. Uriaşul apucă numaidecât crengile de sus. alături de bucata de brânză. dar se grăbi s-o vâre în buzunar. Merseră ei ce mai merseră împreună şi se nimeriră să ajungă-n faţa unui cireş. bucuros! răspunse croitoraşul. Uriaşul cără copacul o bucată bună de drum. viu şi nevătămat.. Va închipuiţi dumneavoastră că acum fu rândul uriaşului să-l ia în zeflemea! .. n-am ce zice. crezând că-i vorba de şapte oameni doborâţi de croitoraş dintr-o dată. .. de parca l-ar fi cărat tot timpul până atunci. ca să poată culege cireşe cât i-o fi voia. voinicosule. Nici n-apucă să treacă bine de poartă. ridică un alt pietroi din pulberea drumului şi-l zvârli atât de sus. . pasărea se avântă în înaltul cerului şi nu se mai întoarse.. .. că doar crăcile şi frunzişul sunt partea cea mai grea. încărcate cu cireşe pârguite şi.. Şi ca s-o mai încerce încă o dată. dar vezi că. O scoase dintre ramuri ş-o vârî şi pe dânsa-n buzunar.. scotoci prin toată casa.Ei. treci de ia în spinare tulpina cu partea dinspre rădăcină. că nu mai pot! Prea e greu! Trebuie să-l dau jos din spinare. începu să-şi râdă de bietul uriaş: . frate?!. Mult nu trecu însă şi se pomeni iar pe pământ. Şi cum matahala nu mai putea să-şi întoarcă capul. Luă de jos un pietroi şi-l strânse în pumn. scoase de acolo bucata de brânză şi-o strânse-n pumn până ţâşni tot zerul din ea. Apoi o porni voiniceşte la drum. Croitoraşul sări sprinten de pe creanga şi. ca să-mi încerc norocul. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii. şi când uriaşul îl lăsă din mână. Uriaşul îşi săltă tulpina pe umăr... piticanie..Ia să te văd! De eşti chiar atât de voinic pe cât spui. N-ai vrea să vii şi tu cu mine? Uriaşul se întoarse cu dispreţ spre croitoraş şi n-avu decât un singur răspuns: .. Bucuroasă la culme căşi recăpătase libertatea. nici vorbă să se prindă oboseala de dânsul. . croitoraşul dădu peste o namilă de uriaş care privea liniştit în zare. dar parcă tot nu-i venea să creadă că fărâma asta de om are atât de puternică.Bună ziua. Nu găsi însă decât o bucată de brânză veche.. Hai. Păi asta-i o joacă de copil pentru unul ca mine! Nici nu-şi termină bine vorbele că. arătându-i uriaşului brâul. Eu o să zvârl unul care n-are să se mai întoarcă niciodată. că m-a deşelat. şi-i zise: . că abia îl mai puteai zări.

Păi. Şi cum se simţea tare ostenit. Atunci uriaşul încercă altceva: . oamenii de pe acolo se adunară-n jurul lui. de teamă ca viteazul să nu-i facă de petrecanie lui şi întregii sale oştiri şi. se întrebară ei. Împăratul fu foarte mâhnit la gândul că din pricina unui singur om ar putea să se înstrăineze de toţi slujitorii cei credincioşi şi că ar putea chiar să-i piardă. în sinea lui. se grăbi croitoraşul să răspundă. Să-i dea papucii de-a dreptul. uriaşii o porniră-n pădure şi nici nu-l luară în seamă pe croitoraş..Ia auzi-l ce vorbeşte!. se întâmplă ca şi de data asta să se arate mai dibaci croitoraşul. Împăratul socoti că sfatul norodului e cum nu se poate mai bun şi trimise pe unul din sfetnicii săi de încredere la croitoraş. Croitoraşul îşi văzu de drum spre alte meleaguri şi. voios nevoie mare. drept să vă spun. cum îi e obiceiul.Păi.. că-l sfărâmă-n două. s-a zis cu lăcusta asta afurisită!" se bucură uriaşul. Dar cum voinicul nostru încă mai dormea. . Şi că. Mai vorbiră ei ce mai vorbiră. putere am câtă pofteşti!.. socotind că voinicul doarme dus.. În timp ce dormea. . curteanul aşteptă până ce-l văzu că se trezeşte.Nu ne simţim în stare. ci rămase agăţat cu picioroarele printre ramuri. Croitoraşul se învoi bucuros şi-l urmă. curteanul îi şi spuse despre ce era vorba. şapte dintr-o lovitură doboară. Intrară ei în peşteră şi numai ce dădură cu ochii de o mulţime de uriaşi care stăteau roată-n jurul unui foc... Croitoraşul cătă cu atenţie împrejur şi-şi spuse în sinea lui: „Oricum. care doboară şapte dintr-o lovitură! se plânseră ei stăpânului lor. să stea pe-ndelete de vorbă şi să afle de nu cumva acesta se învoieşte să se bage lefegiu în oastea împărăţiei. Sunt gata să-mi pun paloşul în slujba împăratului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire şi împăratul avu grijă să-i dea în dar o minunăţie de casă cum nu râvneau mulţi dregători.. ce să vezi: croitoraşul păşea pe urmele lor. Dar vezi că patul ăsta era prea mare pentru croitoraşul nostru. Printr-un curtean trimise vorbă croitoraşului că l-ar ruga să-l ajute într-o treabă care ar fi floare la ureche pentru un om atât de viteaz ca el.. dintre cei mai aleşi. nasul lui cel ascuţit se dovedi călăuză straşnică! După ce colindă el prin fel şi fel de locuri. Ce. Când colo. Şi oamenii alergară de îndată să-l vestească pe împărat şi-şi dădură cu părerea că un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinţă de s-ar porni vreun război. oricât se căzni. să luptăm cot la cot cu unul ca el.De eşti atât de voinic pe cât spui. Tare se mai înspăimântară uriaşii atunci când îl văzură şi. o luară la goana de le sfârâiau călcâiele.. uriaşul se sculă fără să facă pic de zgomot şi. să se înscăuneze el în jilţul domnesc. Uitaseră cu totul de dânsul.. în zori... în nici un caz. Astfel. Sări şi tu ca mine. n-ar trebui să fie lăsat să plece. după aceea. şi până la urmă se hotărâră să meargă cu toţii la împărat şi să-i ceară să le dea drumul din oştire. aşa că nu se culcă în el. Şi se căina amar că făcuse neghiobia de a-l fi luat în slujba lui. Şi-n timp ce croitoraşul îşi dezmorţea mădularele şi se freca la ochi. că doar e vreme de pace! Trebuie că e vreo căpetenie de oşti. într-o zi se întâmplă să ajungă în curtea unui palat mare. Auzii prin tufişurile alea nişte vânători care tot slobozeau focuri de puşcă şi am fost curios să văd şi eu ce este. să-l vadă mai de aproape.. Multă vreme se zbătu împăratul cum să se descotorosească de nepoftitul ăsta şi-n cele din urma îi veni o idee.. nu cuteza. măria-ta. pentru asta am şi venit aici! zise croitoraşul. se întinse pe iarbă şi adormi de îndată. . începură ei a se văicări. dacă poţi!. Vezi însă că celelalte căpetenii începură să-l pizmuiască pe voinic şi-ar fi vrut să-l ştie plecat peste mări şi ţări. da' ce-o fi căutând pe la noi viteazul ăsta. atunci hai cu mine în peştera uriaşilor. nu fu în stare să sară peste pom. aici tot te mişti mai în voie decât în chichineaţa aia de atelier!" Uriaşul îl duse în dreptul unui pat şi-l îmbie să se culce în el şi să doarmă cât i-o fi voia. Fiecare matahală ţinea în mână câte-o oaie friptă şi se înfrupta din ea. Uriaşul îşi făcu vânt. să stai acolo peste noapte. ci se ghemui într-un colţişor.Vai de zilele noastre. Pe la miezul nopţii. A doua zi. ca toţi uriaşii. asta ar putea să fie un lucru anevoie pentru unul care a doborât şapte dintr-o lovitură? Da' vorba e c-am sărit peste pom din cu totul altă pricină. apucând un drug mare de fier. izbi în pat cu atâta putere. nu alta. şi ramaseră cu gura căscată când băgară de seamă că pe brâul cu care era încins flăcăul stătea scris: „Şapte dintr-o lovitură!" . dar vezi că nu era chiar atât de uşor!. „De-acuş. Chibzui el ce chibzui cum să scape cât mai repede de voinic.Cum o scoatem la capăt cu ăsta. dacă ne-om lua cumva la harţă cu dânsul?! Că de s-o năpusti asupra noastră. dar. . temându-se să nu cumva să se înfurie pe ei şi să-i facă pe toţi chisăliţă..

grăi împăratul. Călăreţii nu prea vrură să se încreadă-n spusele lui şi intrară-n adâncul pădurii să vadă cu ochii lor care-i adevărul. . ca orbeţii. în pieptul celor doi uriaşi..Aşteptaţi-mă aici. Croitoraşul îşi umplu repede buzunarele cu pietre şi se căţără-n copac. Că.Pesemne că visezi! răspunse celălalt. grăi către trimisul împăratului: . ba în dreapta. că se cutremură copacul din creştet şi până-n rădăcină. Şi. ca să se apere. se cuvine să mai săvârşeşti încă o faptă de vitejie! Dar mare lucru nu-i pentru tine. zvârr! Începu să arunce cu pietre în pieptul unuia dintre ei. şi să şi-i repeadă. Cuvântul meu e cuvânt. dar nu mi-a fost deloc uşor. Şi nu mică le fu mirarea când dădură cu adevărat peste cei doi uriaşi. care doboară şapte dintr-o lovitură?.. îi zări şi pe cei doi uriaşi. de-ai fi zis că-i o veveriţă. Croitoraşul îşi începu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea şi-o zvârli cu toată puterea în pieptul primului uriaş. Apoi croitoraşul porni cât mai degrabă spre acea pădure. Cum era rupt de somn. dar până la urmă se trezi şi. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută şi scorni pe loc altceva. cu o domniţă frumoasă ca o cadra şi c-o jumătate dintr-o împărăţie nu te prea întâlneşti la tot pasul!" Şi continuându-şi parcă gândul. la amândoi o să le fac de petrecanie!. Iar de s-ar arăta el gata să le vină de petrecanie acestor uriaşi.. .. uriaşul nu simţi nimic multă vreme. Apoi se afundă-n pădure şi începu să cerceteze cu de-amănuntul. vezi.. Croitoraşul se înfăţişă împăratului şi-i ceru răsplata care i se cuvenea. Trase apoi paloşul din teacă şi-l împlântă adânc. se supără croitoraşul. care-i stătea ca un ghimpe-n coastă.Curteanul îi povesti croitoraşului că într-o pădure din apropierea cetăţii de scaun se pripăşiseră doi uriaşi. Mult timp nu trecu şi. voinicule. Într-una din pădurile mele şi-a făcut sălaşul un inorog. Dormeau buştean la umbra unui copac şi sforăiau atât de tare. se întoarse la călăreţii care-l aşteptau în marginea pădurii şi le zise: . şi că blestemaţii aceştia nu făceau altceva decât să prade.. că se zbăteau crengile în jurul lor ca bătute de furtună. iar dihania asta făcea numai pagube. de vreo câteva ori. cu atât va fi mai bine pentru tine. De ce mă loveşti? .. Dar parcă celălalt se lăsă mai prejos?!. să ucidă şi să dea foc. răcni acesta. Şi-i mai zise că. unul în capul celuilalt. împăratul l-ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejeşti şi i-ar da de soţie pe singura lui fiică şi drept zestre o jumătate din împărăţie. .. În disperarea lor. Iar în jurul lor se putea vedea o mulţime de copaci cu rădăcinile smulse din pământ.Te cam întreci cu gluma. de parcă i-ar fi lovit trăsnetul în aceeaşi clipă.Nu te-am lovit defel! bombăni primul uriaş. scăldaţi într-o băltoacă de sânge. se lăsară păgubaşi şi începură să tragă iar la aghioase. ba în stânga.Auzi vorbă!.Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amândoi. voinicul le zise însoţitorilor lui: . până ce se prăbuşiră amândoi la pământ. îl izbi cu atâta putere de un copac. îl întrebă: .Aoleu.. Într-un sfârşit.. sărind în sus ca un apucat. înghiontindu-şi prietenul.. dar cum erau tare osteniţi.. zău aşa!. Nu trecu mult şi începură să smulgă copacii din jur.Nu cumva te-au rănit? săriră să-l întrebe călăreţii. făcând pierdute zeci de vieţi nevinovate şi pricinuind numai pagube. altminteri ar fi trebuit să sar ca o veveriţă într-altul". Dar poţi să te pui cu unul ca mine. ca ars. Eu.. fiecare desiş. aşa chilipir mai zic şi eu că-i de mine! Straşnic m-a mai nimerit!" gândi croitoraşul în sinea lui. cu rădăcini cu tot. Cu cât îl prinzi mai degrabă. îl pocni cu o piatră pe celălalt uriaş.Ce te-a apucat să dai în mine? .. auzi!. Se ciorovăiră ei aşa o vreme. oricine se-ncumetase să se apropie de ei îşi pusese viaţa-n primejdie. croitoraşul îşi spuse în sinea lui: „Mare noroc am avut că nu l-au smuls şi pe asta în care eram cocoţat. Apoi. rănit? N-au fost în stare să-mi clintească măcar un fir de păr. În timp ce cobora din copac cu iuţeală. deodată. da' mai înainte de a ţi-o da pe fiică-mea de nevastă şi jumătate din împărăţie.. să-i fi văzut cum smulgeau copacii din rădăcini. cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta. înşfăcându-l de piept pe tovarăşul său. .. De îndată ce ajunse la marginea pădurii. De unde ai mai scos-o că dau în tine? Adormiră ei din nou şi croitoraşul doar atât aştepta. . însoţit de cei o sută de călăreţi pe care i dăduse împăratul drept ajutor. . „Ei. da' asta ce-i?! ţipă acesta. până atunci. Ţintind bine.Prea te grăbeşti.Nici nu mai încape vorbă că mă-nvoiesc! Şi să-i duci veste împăratului că am eu grijă de uriaşii aceia şi-o săi fac să-şi lase oasele în codru... ca mă răfuiesc eu şi singur cu uriaşii! Să n-aveţi nicio grijă.

Împăratul găsi multe cuvinte de mângâiere şi la urmă îi zise: . care o pleca cu el in lume. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. se culcă la ora obişnuită. Că doar măria-ta ştie ce-mi poate pielea: şapte dintr-o lovitură dau gata! Apoi. arătându-i cât era de nenorocită de ce aflase.Băiete. de parcă le-ar fi gonit din urmă o oaste de sălbatici. Am doborât eu şapte dintr-o lovitură. care făcea mari stricăciuni întruna din pădurile împărăteşti. Înainte de-a se porni nunta. cei o sută de vânători urmau să-i stea în preajmă şi să-i dea ajutor la nevoie. după ce trecu frânghia pe după gâtul fiarei. Şi cu siguranţă că l-ar fi răpus. începu să răcnească: . . După ce sfârşi toată treaba asta. căci era aproape. am prins un inorog şiun mistreţ. ci sări afară pe fereastră. nu altceva. Iar aşa o să i se piardă urma.Nu te mai prăpădi atât cu firea. vrând să-l culce la pământ dintr-o lovitură. de voie. iar după aceea se înfăţişă împăratului. şi crezi c-o să mă tem de nevolnicii ăştia care stau şi pândesc după uşă iatacului?! Auzindu-i vorbele.. nu zăbovi înăuntru. Atunci sări cu sprinteneală în spatele unui copac. măria-ta. îi zise că va face întocmai cum a sfătuit-o el. le spuse şi de astă dată însoţitorilor lui să-l aştepte mai la o parte. scrâşnind cu furie din colţii ascuţiţi. cu botul plin de spume.. liniştit. că de nu. şi după aia l-or duce pe-o corabie. îşi înfipse cu atâta furie cornul în trunchi. vrând să-l străpungă cu cornul dintr-o singură lovitură.. la rându-i. reteză cu securea cornul înfipt în copac. care te puteau baga în răcori. răspunse croitoraşul. Şi cum îi era credincioasă tânărului domnitor şi-l iubea. se dădu jos din pat. dacă croitoraşul cel sprinten n-ar fi fugit să se adăpostească într-un căsuţă de vânătoare aflată-n apropiere.. „Ei.. răspunse croitoraşul. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. slugile se-nfricoşară de moarte şi-o luară la sănătoasa. Iar acesta. croitoraşul trebuia să-i mai prindă un porc mistreţ. Nunta se sărbători cu multă strălucire. şi când socoti că doarme de poţi tăia lemne pe el. îi destăinui tot ce se uneltise împotriva lui. Dar inorogul nu-l slăbea defel şi. Atunci croitoraşul. . dar cum era prea greoaie şi neîndemânatică pentru ca să poată sări pe fereastră. lasă-l în seama mea! Da' asta mă tem şi mai puţin decât m-am temut de cei doi uriaşi.. şi aceştia fură tare mulţumiţi. alături de împărăteasă.. se şi repezi asupră-i. Trecu ce trecu şi într-o noapte împărăteasa cea tânără se pomeni că-l aude pe bărbatul ei vorbind prin somn.. las' că am să pun eu capăt tuturor urzelilor acestora!. Pe inorog nu fu nevoit să-l caute prea mult. trebui să-şi ţină cuvântul şi să-i dea fata şi jumătate din împărăţie. Şi aşa se făcu că croitoraşul ajunse împărat. fata mea!. care.. Ieşi dindărătul copacului şi. Rămase pe loc.Dacă-i vorba de-un inorog.. Cum ştia că fiara e pornită pe urmele lui. . Slugile mele vor sta de veghe afara. să n-aibă cum se împotrivi. aşteptând până ce fiara fu foarte aproape de el. luând cu sine o secure şi-o funie. Ocolind apoi căsuţa. le-am făcut de petrecanie la doi uriaşi. şi de îndată ce-l va cuprinde somnul pe bărbatul tău. Ajuns în pădure..Bucuros o fac. că de nu.. pică în capcana întinsă cu isteţime. acum mi-a picat în laţ mititelule!" se bucură croitoraşul. Şi ca şi-n celelalte două dăţi. odată te ating cu cotul peste urechi!. fiara se năpusti ca turbată asupra lui. când veni seara. croitoraşul o porni la drum. că nu mai putu să-l smulgă de acolo şi rămase astfel prins ca într-un piron. de cum îl zări pe croitoraş. deschise uşa iatacului şi se culcă la loc. Şi ca şi când nimic n-ar fi ştiut. Dar se întâmplă ca o slugă să audă tot ce puseseră dânşii la cale. că pentru mine asta-i o joacă de copil! De asta dată însă nu-i mai luă cu el în pădure pe vânători. şi-l rugă din suflet s-o scape de pacostea asta de bărbat care nu era decât un nemernic de croitoraş. fiindcă mistreţul îi fugărise în câteva rânduri cu atâta înverşunare. Aşteptă ea cu inima friptă să-l vadă adormit. repezindu-se cu toată puterea în copac. Dar vezi ca nici de astă dată împăratul nu se învoi să-şi ţină făgăduiala şi-i ceru să săvârşească o a treia ispravă vitejească. lua inorogul de funie si-l duse peşcheş împăratului. se piti după ea şi-o închise tocmai în clipa când mistreţul dăduse orbeşte buzna înăuntru. dar cu puţină bucurie. care se făcea numai că doarme. odată te ating cu cotul peste urechi!" Şi atunci îşi dădu ea seama că soţul ei nu-i de neam. tu să le dai de veste. Într-o clipă l-or lega fedeleş. A doua zi îi împărtăşi împăratului totul. Şi zicea el aşa: „Băiete.Dacă aşa-i vorba. Croitoraşul îi chemă pe vânători ca să-i aibă drept martori că prinsese fiara. La noapte caută de lasă deschisă uşa de la iatac.Uşurel! strigă voinicul nostru.. Îşi dezveli într-un rânjet colţii. Tânăra împărăteasa fu mulţumită de spusele tatălui ei şi. De îndată ce-l zări pe croitoraş. că le pierise cheful să-i mai caute pricină. de nevoie. . Dihania cea fioroasă spumega de furie.

se strecură afară. neghiobule.Asta aveţi de mâncare pentru la pranz! De vă îmboldeşte foamea.Ce-o să ne facem. spre căscioara ce rămăsese în urmă. nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică.. de-i asa. Hansel si Gretel Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit. să-i trezească. Gretel. şi dormi în pace! Apoi se culcă din nou în patul lui şi adormi. iar pe fetiţă Gretel. o să găsesc eu o scăpare! .. Si dacă-l văzu taică-său. Iar pe ei îi lăsăm acolo. Nu mă rabdă inima să-mi las copiii singuri în pădure. din pricină că buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele.Fii liniştită. printre sughituri: . Şi pe băieţel îl chema Hansel. mâine-n zori luam copiii cu noi şi-i ducem unde-i pădurea mai deasă. Hansel se aplecă de mai multe ori pâna ce-şi umplu bine buzunarul cu pietricele. Luna lumina ca ziua şi pietricelele albe. le dăm şi câte-o îmbucătură de pâine. . că mergem la pădure să aducem lemne! Apoi dădu fiecăruia câte un codru de piine şi mârâi printre dinţi: . La un moment dat. şi nu mai fi mâhnită. o să murim de foame toti patru . că din pricina foamei nu putuseră să închidă un ochi. şi iarăşi. îl luă femeia la rost.De-acu s-a sfârşit cu noi! . de asta sunt sigura. îi zise cu blândeţe frăţiorul. pe bietul om începeau să-l munceasca gândurile şi. din faţa căscioarei. Şi-ntr-una din aceste seri îi zise el neveste-sii: .Totusi. spuse bărbatul. deschizând uşa..De atunci. numai ce-i zice: . n-or să mai nimerească drumul spre casă. străluceau ca bşnuţii cei noi.Linişteşte-te.Vai de tine. Seara în pat. şi pe urmă ne vedem de treburile noastre. femeie. După puţin timp. . nu cumva să mâncaţi înainte. zvârcolindu-se neliniştit în aşternut. nimeni nu mai cuteză să-i caute pricină. nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. . . mi-e tare mila de bietii copii! adaugă el cu obida. femeie? Cu ce-o să-i hrănim pe bieţii noştri copii. Că doar multă vreme n-ar trece şi-ar veni fiarele să-i sfâşie. răspunse femeia. Hansel se opri şi îşi aruncă privirea înapoi. unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. In acest timp. După ce bătrânii adormiră. întâmplându-se să se abată asupra tării o mare scumpete . când nici pentru noi nu mai avem nici de unele? . Asta o facu o dată. Zgripţuroaica de femeie nici nu asteptă să răsară soarele că se si înfiinţă la patul copiilor. Hansel se sculă.. Şi femeia nu-i dadu pace pană când omul nostru nu se-nvoi... şi-n felul ăsta ne descotorosim de ei! .. De sărmani ce erau. Poti să ciopleşti de pe-acum scânduri pentru sicrie . . că altceva nu mai căpătaţi! Gretel lua toată pâinea şi-o ascunse sub şort. cei doi copii stăteau treji în aşternut. Şi uite aşa s-a întâmplat c-a rămas croitoraşul nostru pe tronul împărătesc până la sfârşitul zilelor lui. Şi aşa se făcu de auziră tot ce spuse zgripţuroaica de femeie catre tatăl lor. Le facem un foc bun. leneşilor... Gretel începu să plânga cu lacrimi amare şi-i spuse lui Hansel. Apoi se-ntoarse în casă şi-i şopti lui Gretel: . Apoi porniră cu toţii spre pădure.Ştii ceva. îşi puse hăinuţa pe el şi. asta n-o s-o fac nici in ruptul capului. draga mea surioară. barbate. apoi iarăşi..Ia sculaţi-vă.Nu. Şi-ntr-o buna zi. se pomenea că ofteaza cu grea obidă. . De nimerit.

şi cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri şi zise: . nu prea departe. Şi când om termina cu tăiatul. de ziceai că poleieşte cu aur pădurea.Acu . . . In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure. Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara.. Dupa ce batranii adormira." Mai zicea el ce mai zicea. Hansel si Gretel se aşezară lânga foc şi când se facu ora prânzului. era noapte întunecoasă. ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum trebuie! . căzură toropiţi de oboseală şi adormira buştean. de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. de ce ati dormit in padure atita vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra . Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su.. Dupa ce aşteptară să vină să-i ia. Vezi insa ca omului i se incrincena inima la auzul astor cuvinte si gindea in sinea sa: „Ba. c-o să vă facă tata un focşor pe cinste. Alta scapare nu vad. nu-i nicio pisicuţă!. a naibii. că noi ne ducem mai încolo. Mersera ei aşa toată noaptea şi când începură a miji zorile.. erau încredinţaţi că tatăl lor trebuie să fie ceva mai încolo. că te opreşti mereu şi te tot uiţi înapoi? Vezi mai bine cum mergi. pâna ce răsare luna şi atunci o să găsim noi drumul. .. dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa.. isi mangiie surioara. dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui. ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. să nu-ţi schilodeşti cumva picioarele! . daca si-a calcat pe inima prima oara. . cioc-cioc! şi când femeia o deschise şi dădu cu ochii de Hansel si Gretel. zicându-le cu prefăcătorie: .. când se oprea. Omul nostru legase o creangă de-un copac cioturos. E soarele de dimineaţă. pe acoperiş. ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Dar vezi că loviturile nu erau de topor! . Apoi le intinse cate o bucatica de piine. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat. n-avea grijă!. . Om gasi noi cum sa scapam cu bine . şi de câte ori bătea vântul. ca nu mai avem in casa decat o jumatate de piine!. . în pădure. cum facuse si de prima data.Staţi lângă foc. Şi cum auzeau tot mereu răsunând lovituri de topor. Copiii erau insa treji si auzira toata vorba lor. Si dupa ce-om manca-o si pe asta.. Răsări luna plină. o izbea încolo şi-ncoace de uscătura aceea. spunându-i: .Cum o să ieşim din pădure? Şi Hansel se grăbi s-o liniştească. şi de-ndată ce se arătă pe cer.Mai ai rabdare oleacă. După o bucată de vreme.. ajunseră la casa parintească. Gretel începu să plângă şi printre suspine îşi întrebă frăţiorul: . Si desi ii era inima grea. fiecare îşi mâncă bucătura de pâine.Ia asculta. ii striga la un moment dat taica-sau. Când s-au trezit. . Hansel. auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii. Hansel îşi luă surioara de mâna şi începu a păşi pe urma pietricelelor. spunindu-i: . Dar vezi că femeia i-o tăie pe dată: .Ştii. pe dată se arătă a fi fost foarte îngrijorată de soarta lor.Copii rai ce sunteti. şi-mi face semne de rămas bun...Da ce-ai. Hansel. ne întoarcem aici şi vă luăm acasă. scotea din buzunar câte o pietricică şi-o lăsa să cadă pe cărare. mă uitam după pisicuţa mea albă . Acu e timpul să vă spun că Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuţă şi că de fiecare dată. tăicuţule.Nu plinge. . care străluceste pe horn. Acu . Lemnele luara foc pe data şi. când vâlvătaia începu să crească. ca-n inima lui era mihnit ca-i lasase atat de singuri.. . care se perpelea in asternut: . Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. de nu vedeai la doi paşi. care era mult mai micsoara decat de cealalta data. Stă. să nu vă fie frig deloc! Hansel si Gretel aduseră vreascuri cât aduseră. Gretel.. e stiut. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile. cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si. care scânteiau ca bănuţii cei de curând bătuţi şi le arătau drumul.De-acu am terminat iarasi merindele... pâna ce se facu o moviliţă buna. Trebuie sa ne descotorosim de copii. ci dormi linistita. musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. să tăiem lemne..Prostănacule. mergeţi după vreascuri. ne-om satura cu rabdari prajite . . ajunseră la locurile unde padurea se îndesea. cocoţată. vreme lungă. Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. sa adune pietricele. ci-l tot ocara si-l mustra. Au bătut ei la uşa. nu glumă. mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura! . copii. . copii. şi odiniţi-vă. femeia grăi: .

. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: .. pasarica isi intinse aripile si zbura.. ca scapara tot ce aveau in mana. De truditi ce erau. departe. Când se facu ora prinzului. fara sa se sinchiseasca defel. asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii. deasupra hornului..Pai. vantul! Azi inconjura pamintul! .. da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine. mai incolo. si de v-a birui oboseala. sa-si dea seama ce gust are. continuara sa manance si mai cu pofta. cine e afara? . ca pe-a lui baiatul o presarase pe drum. Cum ii placuse grozav acoperisul. Gretel lua bucatica de piine si-o imparti cu Hansel. se trezira de-abia in toiul noptii. Zburara ceasurile. Si sa ne fie de bine!. Si cand nici nu se asteptau. cront. adormira bustean. Si. se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta.. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora prinzului. Hansel n-astepta sa fie rugat si. ii duse in casuta. de cum rasari soarele. . . sa-ti lingi degetele.. care canta atat de duios. Gretel rontaia de zor o spartura de geam. ci incepu a-i intreba. ce se sprijinea intr-o carja. Si luandu-i pe amindoi de mana. facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: . cat am mers. nu alta: lapte si clatite cu zahar. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei.. Si cum adormira greu. . Hansel mai rupse din el o bucata buna. Noi ne ducem in padure. ghemuindu-se sub un copac. ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos. surioara. culese de pe jos. ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita!. ma uit dupa porumbita mea. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica.Prostanacule. Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca . si asa se facu ca nu mai putura merge si. odata se deschise usa si-o femeie batrina de tot. din zori si pana-n seara. La vederea ei. ca se oprira vrajiti s-o asculte. pana la urma tot o sa gasim drumul! . Cat ai clipi. care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere!. dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura . n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca . Si copiii raspunsera pe data: . copiii mei dragi. In acest timp. Iar acolo ii astepta o mancare. Hansel si Gretel se speriara atat de tare. ce venea dinauntrul casutei: . se lasa si amurgul. rupse o bucatica din acoperis. copiii se sculara din culcusul de vreascuri. grai Hansel repede.. se aflau in primejdie de moarte. . copiii ramasera cu gurile cascate. nimic nu mai luasera-n gura.Vantul.. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. sa taiem lemne si seara.Cront.. dar cu cat mergeau. cand om sfarsi lucrul. De nu le venea cat mai degraba un ajutor. Pasamite. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa. Dupa ce-si sfarsi cantul. desprinzind un ochete de geam. iar tu. il lua in raspar femeia. tarsiindu-si picioarele. imprastie pe drum toate firimiturile. E soarele de dimineata care straluceste sus. ca nu cumva sa se dea in vileag. incetisor-incetisor. . toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si.. cront.Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna. Femeia ii duse pe copii departe.N-ai teama. clatinind usurel din cap: . Dar vezi ca batrina nui lua la rost. Eu o sa maninc o bucata din acoperis. Daca vazura ei asta. dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. Hansel o mangiie pe surioara lui si-i zise: . Daca vazu ce se intimplase. Gretel. O luara ei la picior. numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa. copilasi. zvar! pe dinaintea copiilor. dar de izbutit tot nu izbutira sa iasa din padure. ca nu va fac nici un rau. unde nu mai fusesera in viata lor. iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si. iesi din casa. . ca afara de cateva boabe de fructe salbatice. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. . batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer.Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel.Ei.. mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine.. sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. ca e tare dulce! .Ramineti aici. ne intoarcem sa va luam. iar geamurile erau din zahar curat. tot mai in afundul padurii. . pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta. Si-ntr-un luminis. da ce tot rontaie a mea cascioara?! Cine. inaltindu-se pe virfurile picioarelor. Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi. . ia de gusta din fereastra asta. incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. cu atat se afundau mai adanc in padure. .

dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si. ca sa se ingrase. Pai. as vrea sa punem la copt. si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! . n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mina ei sfrijita. Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru. De cum se ivira zorile. o socotea ca pe-o zi de sarbatoare. ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut. Ziua cand se bucura. nu i-ar fi folosit la nimic. ca jivinele. nu-i las eu sa-mi scape . ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! . .Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: ... isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca ghiujul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior. babusca intra in camera unde dormea Gretel si. zgaltiind-o ca s-o trezeasca.Am scapat. fratioare! Vrajitoarea a pierit! . cum se mai boci biata surioara. ca sa punem inauntru piinea! Vezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vire in cuptor! . ia scoate un deget afara. sa atarne cazanul pentru fiertura in cirligul de fiert si sa aprinda focul. si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! . De-i cadea vreunul in gheare. eu pe Hansel il tai si-l pun ia fiert! . razbateau dinauntru! . Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta. ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari.. si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita. de la babusca niste coji de raci. In fiecare dimineata.Hansel. am fi murit macar impreuna! . ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp.. Si numai de aceea facuse si casuta de paine. sonticaind. Si-apoi ar fi mancat-o .Doamne. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si. Ca doar trebuia sa care apa. se rasti cotoroanta la fata. striga bucuroasa: . nu-ti da prin cap pe unde. Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo.. incepu a o ocari si a-i striga: .. Si arse pana ce se prefacu in scrum.Mai intai. o striga ea pe fetita..Ia mai sfirseste odata cu bocitul. . ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! . leneso. nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am. Gretel doar asta astepta. Nu-si sfarsi bine vorba.. .. arsa de dogoare. de un astfel de ospat. dupa ce-l fierbea. si du-te de adu apa. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamina Hansel ramasese la fel de ogirjit ca si inainte. auzi tu? se rasti baba la Gretel. era incredintata ca-i intinde un deget... Si. si eu as putea sa incap in ea! . De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri. urma. a si inceput a hohoti cu rautate-si-n vorbele ei era numai batjocura: . Nici nu se luminase inca bine de ziua. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau. . deschizindu-l. pana la.. Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel. ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara.Pe astia ii si am in mana. . ca de-i curge untura. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. cand incepu Gretel roboteala. Acu e numai piele si os. Gretel abia de capata. dar vezi ca adulmeca de departe. De s-ar fi intimplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului.Batrina se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea dar vezi ca era o vrajitoare haina. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Si cand ii vazu ea pe amindoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul. ca te treceau fiorii. da nu stiu cum sa fac . Valeu! ce mai urlete. . vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. sa n-o mai auda. . . Pe unde sa intru? Si cum anume? . cand trebui sa care apa pentru a doua zi. Hansel..Esti proasta ca o gisca! o ocari baba. pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: . cand se apropie picior de om.Hai. Vai.As intra. babusca se strecura. . ii porunci vrajitoarea si vezi da-ca-i destul de incins. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare. baga-te inauntru. de gras cee. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina.Hei. Si era zavorit asa de strasnic. care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. ori de-i slab ca un ogar. si-i dadu un brinci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. il inghitea cu lacomie.Scoala. . sa-i ademeneasca mai usor. Gretel. si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica. se apropie de cuptor si-si viri capul in el. ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita. il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. incepu a plange cu lacrimi amare. sonticaind. .. am scapat. . grabeste-te de adu apa. indata ii facea de petrecanie si. vrajitoarea fu in picioare. dar cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel.

Mersera ei ce mersera. zise Gretel cu mihnire. ca. Si-ntr-un sfirsit. Poate ca. .Acu. cand i se deschide usita.. sarira de gatul tatalui lor. dand navala in odaie. mai mersera ei ce mersera si.. astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu. Si de voiosi ce erau. dar Gretel ramase pe mal si-i zise: . intrara in casuta vrajitoarei si acolo. de la o vreme. ca nu putem trece? facu Hansel amarit. Nu vad peste apa nici un pod. bine-ar fi! Dar prin locurile astea. ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el. numai ce zarira din departare casa parinteasca. ca niste iezi! . Iar Gretel spuse si ea: . Cum nu mai aveau de ce se teme. . de-as ruga-o. .Ei. isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le ridea in ochi si-n inima.. . Si traira ei impreuna. ce-o mai luara atunci la goana de le sfariiau. ce sa vezi. mai incolo. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. pe Hansel si Gretel. nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. . mai putu. ia-i in spate. slaba nadejde .. ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. . pe-aripioara. nici macar vreo punte cat de ingusta .De-ar trece vreun vaporas. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului . . Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie. pana ce-si goli amindoua buzunarele.Ce ne facem. bietul om nu mai avusese o clipa fericita.. Tii. nu alta! .Daca auzi ce-i spune. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. cale de citeva ceasuri. vad o rata alba inotand. calcaiele. Trecura pragul casei si. .. padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii . hotari Hansel. In acest timp.. de cand isi parasise copiii in padure. ratisoara. apuca sa arunce alt pumn.. hai s-o tulim de-aici cat mai degraba. dupa ce le arunca pe podea. si numai.Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! .. de te mirai de unde mai ies atitea. topaiau al naibii. surioara. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal.Vreau sa aduc si eu acasa o mina-doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. Da uite. Si faptura cea buna chiar asa si facu.. Hansel scotea si el din buzunar cite un pumn plin de pietre pretioase si. Era si timpul.. Si incepu a striga: Rata. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a se rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. numai in bucurie si fericire. ca nici pod. .. ce ajunsera la o apa mare.murise. .. Si vazindu-se iarasi impreuna.

.Din cauza trufiei. la care-i pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. dădui de năpastă. . iar la urmă. gros şi îndesat! N-arată a bărbat!". împăratul nu-i lăsă pic de răgaz şi-i zise: . se rugă de măria-sa să-l ajute cu ce l-o lăsa inima. nu se află unul să nu-i găsească prinţesa vreun cusur. A cui să fie oare? Iar bărbatul îi răspunse: . Acesta şedea în capul mesei şi avea bărbia niţeluş cam strâmbă. Împăratul trimise după popă şi trufaşa prinţesă fu nevoită să se cunune cu cântăreţul cel sărman. se mânie cumplit şi făcu jurământ s-o dea de soţie celui dintâi cerşetor care va bate la poarta castelului. împăratul îi şi orândui după rang şi stare: în frunte veneau împăraţii.Crezi că se mai cuvine ca o nevastă de cerşetor să locuiască sub acoperişul meu? Ia-ţi bărbatul şi du-te deaici! Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră.. Acesta are o bărbie ca un cioc de sturz! Şi de-atunci îi rămase împăratului numele de „Cioc-de-Sturz". Şi-ar fi fost şi-a ta.. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. Când fata de împărat fu purtată prin faţa şirului de peţitori. La numai câteva zile după ce trecuse balul acela de pomină.Ei. stricându-se de atâta râs.Aduceţi-mi-l de îndată încoace! Cântăreţul cel zdrenţuros intră-n sala tronului şi începu să cânte în faţa împăratului şi a fiicei sale. De al patrulea zise că-i prea galben la faţă: „Parcă-i moartea!". de nu putea să-i găsească niciun peţitor pe gustul ei.". bătând drumurile pe jos. De bărbat dacă-l luai.Atât de mult mi-a plăcut cântarea ta. Cel de-al treilea era prea scund: „Scurt.Pădurea asta mare. uscat după vatră!" Şi uite aşa. conţii şi baronii. femeia îşi întrebă bărbatul: . cu gândul că s-or îndura de el şi l-or milui cu niscaiva mâncare. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. Iar al şaselea. Dacă văzu împăratul cel bătrân că fata lui nu face altceva decât să-şi bată joc de toată lumea şi să-şi alunge peţitorii. dar atât de trufaşă. fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa. că ţi-o dau pe fiica mea de soţie! Pe domniţă o trecură fiori de groază la auzul acestor cuvinte. îi găsi fiecăruia câte-un cusur. împăratul dădu un bal mare. După cununie.Din cauza trufiei. Şi după ce sfârşi de cântat. şi o să-mi ţin jurământul! În zadar se rugă fata şi încercă să se împotrivească. .A lui Cioc-de-Sturz crai! Şi-ar fi fost şi-a ta. Şi de cum se înfăţişară aceştia. dădui de năpastă. Şi femeia întrebă iarăşi: . drăcie! strigă domniţa. Dar cel mai mult îşi râse de-un crai pe-a cărui faţă se vedea bunătatea şi voioşia. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi. .Da' lunca asta verde. De bărbat dacă-l luai. de-ndată ce-i văzu. apoi prinţii. Împăratul îi zise: . Pe cei care veniseră-n peţit până atunci...Imparatul Cioc de Sturz Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă.. un biet cântăreţ trecu pe acolo şi se porni să cânte sub ferestrele palatului.. Şi când ajunseră ei într-o pădure mare. Primul i se păru prea gras: „Parcă-i un butoi!".Am făcut jurământ să te dau după cel dintâi cerşetor care va trece pe aici. dar împăratul grăi răspicat: . Merseră ei ce mai merseră până ajunseră într-o luncă. Pe al doilea îl găsi prea înalt: „Ia te uite ce lungan! Nu-l ajung nici într-un an. De cum îi auzi cântecul. A cui să fie oare? . împăratul îi porunci unui slujitor: . veniţi din toate părţile lumii. Al cincilea i se păru prea roşcovan: „Roş-creastă de cocoş!". prea adus de spate: „Ia te uită: brad verde.A lui Cioc-de-Sturz crai. nobilii de mâna a doua.

gândi prinţesa. din câştig. Ba. . până ce dădură gata toate merindele. . bărbatul îi zise nevestei sale: .îi zise bărbatul. când o afla ce mi s-a întâmplat!" O porni spre casă tot într-o fugă şi-i povesti cu de-amănuntul ce pacoste dăduse peste dânsa.Nu-mi place defel. căci fusese prevăzător şi le cumpărase mai înainte. „Cine ştie ce-o să spună acu bărbatul meu. iar femeia întrebă: . o trimise din nou la târg cu o grămada de oale. dacă nu voia să moară de foame. ce-au să-şi mai râdă de mine!" Dar cum n-avea încotro. mai poticnindu-se. Şi acum. că poate la asta ai să te pricepi mai bine. Da' ce. De astă dată însă. că şi-un nătâng ar înţelege că nu eşti bună de nicio treabă!. până ce-au cheltuit şi ultima lescaie. Doamne. că tare prost am mai nimerit-o cu tine. .Dar unde-mi sunt slugile? întrebă ea.. dar fără nicio simbrie. Uite. Se apucă femeia de tors. Nu mai pot de flămând şi ostenit ce sunt! Dar fata de împărat nu se pricepea defel să aprindă focul şi nici să gătească. Dar ca să nu zici că-ţi caut pricină degeaba. tu singură va trebui să ai grijă de toate. Prima oara îi merse bine negustoria. nu se poate spune că n-a făcut o mâncare bunicică până la sfârşit. ca un făcut. Şi cu bruma asta de mâncare îşi înşelau foamea. atât era de scund bordeiul. în drumul călăreţilor! o certă bărbatul.Vai... şi mi-au făgăduit c-au să te primească. fu nevoită să se supună. îi spuse mânios cântăreţul. aşa că cerşetorul nu avu încotro şi fu nevoit să pună el mâna să facă toată treaba. dădui de năpastă.Văd eu că la asta nu-ţi merge mâna! ... auzi? Apoi.Vrei să ştii cine? Până azi am stat eu singur în ea. cine-o locui în căscioară. Când dădură să intre.Mai merseră ei o asa vreme şi numai ce dădură de-un oraş mare. Şi-ar fi fost şi-al tău. deodată apăru un călăreţ care intră cu armăsarul în grămada ei de oale şi le făcu pe toate numai cioburi... măi femeie.. Şi uite aşa ajunse fata împăratului slujnică la bucătărie. Să te apuci de împletit coşuri.Cine a mai pomenit să te-aşezi cu oalele tocmai la gura oborului. Al cui să fie oare? . Că-i dărăpănată din cale-afară?! Iar cântăreţul îi răspunse: . de frică. dacă s-or nimeri să vina tocmai atunci în piaţă oameni din împărăţia tatălui meu şi m-or vedea vânzând blide. bărbatul se duse să taie nişte crengi de răchită. De bărbat dacă-l luai.Care slugi? o luă la rost cerşetorul. Iar tu o să le duci în piaţă şi o să le vinzi.. să te tot aud tânguindu-te că n-ai pe altul de bărbat!. eu nu ţi-s potrivit.Ia ascultă. Şi aşa au trăit ei o bucată de vreme de pe urma câştigului. dar nuielele erau tari şi-i vătămau mâinile cele gingaşe. Ia du-te imediat de aprinde focul şi pune apă la fiert. se culcară pe cuptor. că nu eşti bună de nicio ispravă! se oţărî la ea bărbatul. . Apucă-te măcar de tors. văzând-o cât era de frumoasă. „Vai. ia nu te mai văicări atât. .. Dar. De bine. Şi. Atunci. Femeia începu să plângă şi. De-acum înainte. poposiră la o colibă mititică. nu mai ştia ce să facă. dar firul aspru al lânii îi tăia atât de adânc pielea gingaşă a degetelor. Biata de ea îşi legase de amândouă buzunarele câte-o ulcică.Din cauza trufiei. . „Vai de mine şi de mine ce-o să mai plătesc pentru asta! se tânguia ea întruna.Oraşul ăsta mare. de-i dădea mereu sângele. femeia fu nevoită să se aplece. Când văzu bărbatul că n-au încotro. s-au mai găsit unii care-i puneau banii-n mâna şi uitau să-şi mai ia oalele. Dis-de-dimineaţă. . cântăreţul îşi trezi nevasta cu noaptea-n cap şi-o îndemnă să se apuce imediat de treburile casei. cu asprime. de rău. o sa încerc să fac negoţ cu oale şi străchini de lut.Al lui Cioc-de-Sturz crai. Femeia se strădui din toata inima să le împletească. să-mi faci de mâncare. domniţa se aşeză încrezătoare cu ele la gura oborului şi-ncepu să îmbie oamenii să le cumpere. numai pe mâncare. căci. uite. dar de-acum încolo vom locui aici împreună. le făcu nuiele şi le cără în casă. ca să nu rămână flămând. oamenii îi cumpărau bucuroşi marfa şi-i plăteau cât cerea ea. o duseră şi aşa câteva zile. aşa n-o mai scoatem noi la socoteală: să mâncăm numai şi de câştigat nici pomeneală!. După ce îmbucară ei puţinul pe care-l aveau. Acolo trebuia să-i dea toate la îndemână bucătarului şi să săvârşească muncile cele mai grele şi mai umilitoare. mai brodind-o. Femeia îl întrebă din nou pe cerşetor: . am fost la palatul împăratului şi-am cercetat de nu le trebuie vreo slujnică la bucătărie. şi-n ele aducea acasă resturile rămase de la masa împărătească.. .Of. sunt de lepădat?! În cele din urmă. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!..

împăratul cel bătrân.Nu te teme.. se iviră slujnicele de o gătiră cu cele mai minunate straie din câte s-au pomenit vreodată.. Şi toate astea le-am făcut ca să-ţi înfrâng trufia şi să te pedepsesc pentru felul cum m-ai batjocorit. Când văzură oaspeţii una ca asta. că trebuie să se fi petrecut la nunta asta de pomină. făcând-o să îndure atâtea umilinţe. . biata fată de împărat ar fi vrut mai bine să intre-n pământ. la soarta ei şi-şi blestemă trufia care o adusese în starea asta de sărăcie. Îl privi şi-şi dădu seama că era tot împăratul Cioc-de-Sturz. că eu şi cântăreţul cu care ai stat în coliba aceea micuţă suntem unul şi acelaşi om! De dragul tău m-am prefăcut în cerşetor. căci craiul o apucă şi mai zdravăn şi o trase după el.Dar iată că într-o zi s-a întâmplat să se prăznuiască nunta feciorului celui mai mare al împăratului. Dar ea se înspăimântă grozav şi căută să-i scape din strânsoare. nu te mai omorî atât cu firea! Mângâie-te cu gândul că zilele tale de suferinţă au trecut şi acum o să facem o nuntă să se ducă vestea! Şi cât ai bate din palme. Trecând pe lângă dânsa. Şi de-abia acum pot să zic că se puseră pe chef. unul mai mândru decât altul şi domniţa văzu strălucirea aceea care-i lua ochii.. împrăştiindu-se cât colo.Lasă. ca să piară cât mai degrabă din ochii lor. să privească... începură sa râdă cu toţii până ce nu mai putură şi-i aruncară numai cuvinte de batjocură. care-o peţise pe vremuri şi pe care ea îl batjocorise. Iar el îi grăi cu blândeţe: . fiindcă-şi dăduse îndată seama că fiul de crai nu era altul decât împăratul Cioc-de-Sturz. deodată. dar pe scară o ajunse din urma cineva şi o aduse înapoi. Rău îmi pare. veniră şi curtenii şi-i urară cu toţii să aibă parte de noroc la nunta ei cu împăratul Cioc-de-Sturz. săraca. ca să plece acasă cu ele. îmbrăcat numai în catifea şi-n mătăsuri. pironită-n uşă. Dar împotrivirea nu-i ajuta la nimic.. pitindu-se după o uşa din sala tronului. se gândi. o prinse de mână şi vru s-o tragă-n joc. cu inima întristată. că n-am nimerit şi noi pe acolo. în sala tronului. Se duse şi ea. iar călăreţul care ţi-a spart oalele tot eu am fost. Când se aprinseră luminile şi începură să vină oaspeţii. zău. cum nu s-a mai petrecut nicăieri pe lume!. Deodată se ivi în sală fiul împăratului.. Fata de împărat se grăbea să le pună în oală.Cât de nedreaptă am fost! Nu mă simt vrednică să-ţi fiu soaţă! Dar el căută s-o abată de la gândurile ei negre şi-i zise: . De ruşine. se rupse cureaua de care-i stăteau prinse cele două ulcele şi ciorba se vărsă pe jos. Atunci. Atunci ea începu să plângă amarnic şi-i zise: . Când o văzu pe femeia aceea frumoasă. cum stătea aşa.. Veni apoi şi tatăl fetei. Alergă spre uşă. slugile îi aruncau din când în când din bucatele pe care le duceau ori le luau de la masă.

atunci du-te! Că de câte-i pătimi. După ce-i dădu bineţe.Ei. Vezi că păţania asta i se trăsese de la omuleţul cel cărunt. şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!. şi cum să nu facă!.. dar dacă-ţi sunt pe plac bucatele astea. se vătămă aşa de rău la un picior. că trebui să se ducă acasă. Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. de trebui s-o pornească din nou spre casă. de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă. mie ce-mi mai rămâne? Vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii cerşind!. lasă-mă şi pe mine să mă duc o dată în pădure la tăiat lemne! Şi taică-său îi răspunse: .. poate-o să-ţi vină şi ţie minte la cap! Maică-sa îi dădu şi lui un cozonac. odată-mi făcu nişte ochi.Da ştii că n-ai pretenţii mari!. nu şi nu. maicăsa îi puse în traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin ca să aibă cu ce-şi potoli setea şi foamea. dă-mi şi mie o bucăţică din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin. Păi dacă ţi-oi da din cozonacul şi din vinul meu. Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. Omuleţul cel cărunt îndată-i ieşi în cale şi-i ceru şi lui o bucată de cozonac şi o înghiţitură de vin. omuleţul prinse a se ruga de el: . nici că se mai sinchisi de el şi-şi văzu de drum mai departe. Mâncară ei şi băură până ce se săturară şi la sfârşit omuleţul zise: .. Păi dacă ţi-oi da şi ţie n-o să-mi mai rămână nici pe-o măsea.N-ai văzut ce au pătimit fraţii tăi de pe urma asta? Lasă-te păgubaş. mai înainte de a pleca...: . măi. să-şi lege rana. Ajunse la locul cu pricina şi se apucă imediat de lucru. Şi cum ajunse în pădure. dar vezi că îl plămădise numai cu apă şi îl copsese în spuză! Şi-i mai puse în traistă şi o sticlă cu bere înăcrită!. Prostilă îşi puse în gînd să încerce şi el.. flăcăul se şi întâlni cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt....Taică. că până la urmă taică-său trebui să încuviinţeze.. asta-i bună!. că el vrea să se ducă. maică-sa îi puse-n traistă. n-ai decât să te aşezi colea lângă mine. că nu ai tu cap pentru astfel de treburi!. Când ajunse prâslea în pădure. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă.dacă văzu dinainte-i un cozonac galben-galben. Într-o bună zi.Măi. cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi..Moşnegelule dragă.. băiete. un cozonac gustos şi o sticlă cu vin. Stătui într-atâta. n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi o sticlă de bere acră.Măi băiete. moşneagul prinse a se ruga de el: . aşa că vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii degeaba! Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. Dar Prostilă.Ei. Dar mijlociul se răsti la el ca şi fratele său cel mare: . Cînd fu să plece la pădure cel de-al doilea fecior. dă-mi şi mie o bucată din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin din sticla ta. se întâlni şi el cu omuleţul cel bătrăn şi cărunt. şi ca un făcut îi scăpă securea din mână şi nimeri cu tăişul în braţ. loviturile cădeau anapoda. După ce-i dădu bineţe. ca şi celuilalt.Gasca de aur Fratii Grimm A fost odată un om şi omul acela avea trei feciori. că nu mai pot de foame şi sete şi mă simt sleit! Vezi însă că flăcăul se ţinea că-i deştept şi se răsti la omuleţ: . Dar în timp ce se căznea să doboare un copac. să ne ospătăm împreună. Văzând ce se întâmplase cu fraţii săi. îşi văzu de drum mai departe. că nu mai pot de foame şi de sete! Prostilă luă aminte la vorbele omuleţului şi-i răspunse cu blândeţe: . Dar pedeapsa nu întârzie să vină: după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac. flăcăiaş. Şi începu a se ruga de taică-său: .

Şi după ce le muştrului în lege. cu gâsca la subsoară şi cu tot alaiul năstruşnic după el. cele două surori mai mari strigară la ea: . nu-şi mai aflară locul de curioase ce erau. nu vă e ruşine să vă ţineţi scai după un flăcău? Oare se cuvine să faceţi una ca asta?.. odată izbucni într-un hohot de râs. care nutrea şi ea acelaşi gând. că şi rămase agăţată de ea. Acestea zicând. de nevoie. pentru că nu-mi prieşte defel! E drept că adineauri am golit un butoi cu vin. numai ce se întâlniră cu-n popă care tocmai trecea şi el pe acolo. Zărind popa o asemenea blestemăţie..Necuviincioaselor. numai bună de măritat. Preotul îi stigă de departe.. comedie mare. . nu te apropia!.Fiindcă mi-ai dovedit inimă bună şi din puţinul tău eşti bucuros să împarţi cu alţii. o va lua de soţie. unde domnea un împărat care avea o fiică.Ei. Prostilă îşi luă gâsca la subsoară şi o porni la drum .. numai să se aleagă fiecare cu câte o pană de aur. Dar vezi drăcie: degetele îi rămaseră prinse de pene!.. de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. începu să strige ca în gură de şarpe: . rămaseră şi ei agăţaţi.. rămase şi el agăţat şi. şapte inşi se înşirau acum după Prostilă. Cum alergau ei aşa toţi cinci.. ori încotro îl duceau picioarele. fie c-o lua la stânga. care se minună grozav când îl văzu pe preot alergând cât îl ţineau picioarele în urma a trei fete. că nimeni până atunci n-o putuse face să râdă. Merse ei ce merseră. A doua zi.. să ştii că am să te fac fericit! Uite.. Când o văzu venind şi pe cea de-a treia. numai ce le trecură pe dinainte doi ţărani ce veneau de pe câmp. Pînă la urmă îi zise că i-o va da de nevastă pe fie-sa numai atunci când îi va aduce pe cineva care să fie în stare să bea tot vinul care ar încăpea într-o pivniţă. Acestea zicând se repezi la preot să-l tragă de mânecă. de ce nu m-aş putea duce şi eu?" şi se repezi spre gâscă. care. Prostilă se gândi că omuleţul din pădure i-ar putea veni în ajutor cu un sfat de folos.. care zorea cu gâsca la subsuoară!. că nu mai fu chip să se oprească. Dar de îndată ce o atinse. Numai că împăratului nu-i prea era pe plac ginerele şi născocea fel şi fel de chichiţe ca să scape de el. îi strigă el. agăţaţi unul de altul de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. trebui să alerge şi el în rând cu câteştrele. cât ar fi ea de rece. aşa! . Fata cea mare privea la gâscă cu jind şi zicea în sinea ei: "Lasă că găsesc eu prilej să pot smulge o pană". Prostilă îl întrebă ce tot are pe inimă de stă cătrănit şi omul răspunse: . Ei.Nu te apropia. fata îşi luă inima-n dinţi şi apucă gâsca de-o aripă. vezi copacul cel bătrân de colo? Apucă-te de-l doboară şi vei găsi ceva la rădăcina lui. fără să se sinchisească de cele trei fete care erau agăţate de ea.Merseră ei ce merseră şi într-un sfârşit ajunseră într-o cetate mare. fie c-o lua la dreapta. zău.. Din această pricină împăratul dăduse o pravilă în care sta scris că acela care o va face pe domniţă să râdă.. cuteză să-i ceară fata de nevastă. Hangiul avea trei fete. Auzind acestea. nu mă pot atinge. . că şi rămase agăţată de ea. Şi când îi văzu domniţa pe toţi şapte alergând în urma lui Prostilă.. O luă sub braţ şi se îndreptă cu ea spre hanul unde gândea să rămână peste noapte. Când ajunseră în mijlocul unei câmpii.. de voie. cu gând să smulgă şi ea o pană de aur. Astfel. Şi când Prostilă ieşi afară pentru o clipă. şi râse cu atâta poftă. şi părea să fie tare amărât. dar rămase şi el agăţat. de îndată ce văzură gâsca. încotro grăbeşti aşa tare?!. Nu cumva să te iei cu altele şi să uiţi că mai avem azi un botez!. Şi bietele fiice ale hangiului trebuia să o ţină tot într-o fugă după Prostilă.. Ardeau de nerăbdare voind să afle cât mai degrabă ce şart are pasărea asta minunată şi de soi. Şi ar fi dat tustrele orice.. aşa cum sta scris în pravilă. Prostilă se înfăţişă înaintea fetei. Porni deci într-acolo şi când ajunse zări un om care şedea jos . Şi dacă văzu Prostilă că împlinise porunca împăratului. cu sapele pe umeri. Prostilă doborî copacul şi găsi la rădăcina lui o gâscă cu penele numai şi numai de aur.Cum aş putea să fiu altfel dacă mă chinuie o amarnică de sete şi n-am cu ce o stinge? Iar de apă. Dar fata nu pricepu de ce îi tot strigau surorile ei să nu se apropie de gâscă şi gândea în sinea ei: "Dacă ele s-au putut duce. Şi era fiica împăratului atât de sanchie şi de ursuză din fire. Puţin după aceea veni şi cea mijlocie.. taman pe locul unde doborâse copacul. o apucă pe cea mai mică de mână cu gând s-o oprească. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei. Dar îndată ce-l atinseră ţăranii pe dascăl.. părinte. dar ce înseasmnă o picătură la setea care mă frige pe mine? E taman ca o picătură de apă pe o piatră înfierbântată. câteştrele trebuiră să-şi petreacă noaptea alături de zburătoarea cu pene de aur.. dar nu prea mult şi în calea lor se ivi dascălul. Dar abia se atinse de soră-sa. rugându-i să-l scape pe el şi pe dascăl de pacostea asta. omuleţul îşi luă rămas bun şi-şi văzu de drum. pentru numele Domnului.

. acum am să-ţi dau şi corabia! Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept. Cică trebuia să găsească un om care să fie-n stare să mănânce un munte de pâine. Prostilă urcă în scaunul domnesc şi trăi în fericire. frăţioare cu mine. ascultându-i păsul. îl mai puse la o încercare.. frate-miu.Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului.şi-i dădu fata de nevastă. Şădea cătrănit toată vremea şi nu-i venea deloc să-şi mărite odrasla după un neisprăvit ca acesta. până ce începură a-l durea şalele. c-o să-ţi dau să mănânci până te-i ghiftui!. dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoraş când sunt lihnit de foame?!. zări un om cu o mutră necăjită..Măi. Şi în cuvinte mieroase îl îndemnă să-i aducă la curte o corabie atât de năzdrăvană.. doar. doar o scăpa de el... îi mai zise el voind să dea vorbelor un anume înţeles. am înfulecat un cuptor întreg de pâine. şi o să bei până n-o să mai poţi!. Hai. Şi omuleţul cel bătrân şi cărunt îi dărui corabia năzdrăvană. . să ştii că nu voi mai avea nicio pricină de împotrivire şi ţi-oi da fata de nevastă pe loc... Pădureţul cel hămesit de foame se aşeză la poalele muntelui de pâine şi începu să înfulece din el . iar după moartea împăratului. împăratul dăduse poruncă să se facă un munte uriaş de pâine.. Ajunseră ei în cetatea împărătească şi ce să vezi acolo: din făina care se strânsese din întreaga împărăţie. ci porni imediat la drum.Păi daca-i numai asta. îi zise Prostilă. care... Prostilă porni iar în pădure spre locul cu pricina şi aici îl găsi pe omuleţul cel bătrân şi cărunt pe care-l ospătase din puţinele lui bucate. Îl duse apoi în pivniţa împăratului şi omul nostru se înfipse lângă butoaiele cele mari şi. până la adânci bătrâneţi. Şi bătrânul. Când ajunse în pădure. văicărindu-se întruna: . Într-o singură zi navu ce alege din muntele de pâine . fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie. Auzind acestea. Prostilă nu stătu mult pe gânduri. Şi ca să scape de el.Vai de măiculiţa mea. încât să plutească şi pe apă şi pe uscat. în acelaşi loc unde doborâse copacul. căruia toată lumea îi zicea Prostilă.vezi bine că i se duseseră pe apa sâmbetei toate şiretlicurile . Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti. plutea şi pe apă. Nici nu trecuse bine ziua şi secase vinul din toate butoaiele.. dar acesta căută să umble şi de astă-dată cu fofârlica. luându-le la rând. bău de stinse. atunci află că-mi stă în putinţă să-ţi astâmpăr setea. alături de nevasta lui.. Dacă văzu asta Prostilă. îi grăi astfel: .. . În clipa când Prostilă i-o aduse peşcheş împăratului. şi când se lăsase seara nu mai rămăsese din el nicio fărâmiţă. nu alta. şi pe uscat. Prostilă se duse la curte şi-i ceru din nou împăratului să-i dea fata de nevastă. pasămite. care-şi tot strângea cureaua peste burtă.Am mâncat şi am băut. prostilă se bucură tare mult şi-i zise: .. îi ceru pentru a treia oară împăratului să-i dea fata de nevastă. Dar ţi-ai găsit să i-o dea! . Prin burtă îmi fluieră vântul şi trebuie să-mi strâng tot mereu cureaua ca să nu cad dea-n picioarelea!. acesta nu mai avu ce să zică . de parcă se băteau turcii la gura lui. hai de te scoală şi vino cu mine .

Ce aveţi cu mine? le zise calul. De vreţi să aflaţi.Uite. Lupului. cu gândul să-l mănânce.într-un ochi de pădure. . nu mai putea de ciudă! Dar. .Preţul? Preţul e însemnat pe copita mea.Cât preţuieşti dumneata? Îl întrebă puiul de vulpe.Bună ziua la dumneata. dar. . până ajunse calul. atâta-i trebui. calul si puiul de vulpe Odată. Stînd aşa şi făcându-şi planul.Eu. dând peste un cal care păştea.Dar ce faci aci dumneata? . . . un lup. . fugi.Aoleu. că părinţii mi-au fost săraci şi nu m-au dat la şcoală. calul hait. şi apropiindu-se ca să se uite. se puse la pândă. pe când ţinea ochii ţintă ca să poată citi. n-oi putea să mănînc calul asta? N-ai putea să-mi dai şi tu ajutor să-l omorîm. cu un pui de vulpe peste el. puiul de vulpe îi zise: . îi trage o copită-n cap şi-l omoară pe loc. cum şi ce fel s-o scoată mai bine. să citesc eu. vesel c-a scăpat de lup. Când văzu lupul una ca asta. . îi zise vulpoiul lupului. îi răspunse lupul. că apoi mănânci şi tu? . iar puiul de vulpe plecă p-aci încolo. n-aveţi decât să citiţi.Hai după el să-l vedem mai bine. nici nu ştiu carte. . Puiul de vulpe băgase de seamă şiretenia lupului şi işi puse-n gând să-l tragă pe sfoară. . vai de mine. fugi. numai ca se pomeneşte.Lupul. să-l cunoaştem altădată.Atunci.Să te cunoaştem mai bine. . ce să pot face eu asta unei lighioane atat de mare! Calul băgă de seamă că lupul se sfătuieşte cu vulpoiul şi numaidecât o rupse la fugă.Mulţumim dumitale. Calul o rupse la fugă. mă căznesc să vedem. îi zise puiul. citeşte dumneata.

noi toate suntem aşa mici. Ascultam această conversaţie şi nu-mi venea să cred ce aud. vor răsări şi florile mai mari. În magazia asta erau depozitate multe haine şi pălării care mi-au ţinut puţin de cald. albăstrelele. N-am mai mâncat din septembrie. Astăzi a intrat o fetiţă în magazie şi a luat o pălărie mare de soare. galben.. violet.Cred şi eu că nu ai mai văzut pentru că noi toamna dispărem. . Deşi încă ar fi trebuit să fie iarnă.. sunt fluture. ghioceii .Înseamnă că o să mor de foame.Vaai dar ce floare frumoasă. brânduşele...Nu! Nu trebuie să mori de foame.. . Dacă mai rezişti câteva zile. toporaşii. stătea zgribulit pe un fir de iarbă.. O să fie plin de lalele de toate culorile şi o să ai mâncare din belşug. .Să te smulgă? Nu. ne alungă vântul şi frigul. cu aripile mari.puteam să zbor. M-am întorsc încet pe burtă ca să nu-l sperii şi am încercat să ascult mai atent. . că doar ce să caute un fluture iarna în pădure?! Fluturii zburdă vara şi ne bucură privirile. .. Chiar mai adineauri până să ne punem noi doi la vorbă au venit doi copii şi le-au luat pe surioarele mele. am întins pălăria cât mai aproape de copacul unde vorbeau cei doi şi.Fluturaşule aşa e soarta noastra să ajungem în bucheţele. Încercaţi şi voi să priviţi florile şi fluturii cu atenţie.din întâmplare nu ai nişte surioare mai mari? . fericire!! Fluturele a simţit mirosul florilor şi s-a năpustit înfometat asupra lor. Aveam o pălărie de paie cu nişte trandafiri galbeni prinşi în părţi. M-am mirat foarte tare de una ca aceasta. Eu până de curând am stat învelită cu zăpadă şi îmi era tare bine..Aripile? Astea aşa frumos colorate nu sunt petale? .Poti să zbori? Să pleci din padure şi să vezi alte locuri??? . poate o săptămână. ţi-am spus că nu sunt floare. alb şi roşu.Dar eu nu sunt floare.De fapt.Da tare friguros mai eşti.. colorate cu albastru.Albăstrico eşti foarte simpatică. Ce credeţi că mi-au auzit urechile? Fluturele cel frumos vorbea cu o micuţă albăstrică. soarele strălucea şi te încălzea plăcut.primăvara vrea să fim aşa . . ..Nu albăstrico. Fluturii şi florile vorbesc? Bietul fluture stătuse toată iarna nemâncat şi aş fi vrut să-l ajut dar nu ştiam dacă ar vorbi cu mine. Nu prea mă pricepeam eu la ce mănâncă fluturii dar merita să încerc. Am stat toată toamna şi toată iarna ascuns într-o magazie. nu bătea vântul ca să mă rupă. Eram la pădure.Vorbeşti foarte ciudat pentru că nici de „magazie" nu am mai auzit.Fluturele si albastrica Un lucru nemaipomenit mi s-a întâmplat acum câteva săptămâni dragii mei şi trebuie neapărat să vi-l povestesc şi vouă.. nu ai cum să te împotriveşti. Până atunci o să ne ţinem de urât unul altuia. Cine ştie ce poveşti nemaipomenite veţi auzi? . Speram că dacă scap din magazia aia o să găsesc o floare mai mare să mă hrănească şi pe mine. Pe când stăteam întinsă pe iarbă şi priveam norii ce luau forme misterioase am auzit o foşnitură lângă un copac. trebuia să fie ceva fermecat la mijloc. ne îngreunează ploaia aripile.Dar cum ai ajuns până aici dacă nu mai poţi zbura? . ziua despre care vă vorbesc era o zi de primăvară în toată puterea cuvântului. n-am mai vazut aşa ceva! zise Albăstrica uitându-se la fluture..acum a venit soarele şi peste puţin timp sigur o să mă sulgă cineva de aici.Fluture? Ce e un fluture? Îţi spun sincer că nu am mai vazut niciodată aşa ceva şi nici n-am mai auzit până acum de „fluture" . nu mă culegea nimeni. . . .. N-am mai putut să mă ridic şi ceilalţi au plecat fără mine. Toamna trecută pe când mă pregăteam să plec spre un loc mai cald cu prietenii şi familia mea un bondar neatent a dat peste mine şi mi-a frânt o aripă.Mai mari?Nu. M-am ascuns şi eu în pălărie şi am venit cu ea până la pădure. abia ieşită şi ea la soare: . Dar când ningea sau bătea vântul nimic nu mai putea să-mi ţină de cald.Dar . eşti prietena mea şi nu am să permit nimănui să te rupă de aici. Sunt fluture şi pot să zbor de aceea am aripi. . Albăstrica îşi apropia cele două frunze ce-i străjuiau tulpina de parcă ar fi batut din palme de fericire pentru că fluturele se ridicase de la pământ şi zbura din nou. Mi-am întors privirea într-acolo şi ce să vezi?! Un fluture de toată frumuseţea. Aşa că..

s-a chitit. gustau un strop de vin. ca e de toate. si pe fata o chema Florita.. zau. ochi ca si campul cerului si trup ca raza soarelui. apoi grai: . Crasmarita nu era insa asa de frumoasa ca si Florita. cu curte si cu mare lucru si treaba precum trec adica imparatii. langa drumul cel mare. iar daca s-a facut noapte. crasmarul s-a dus dupa lemne la padure. si. sa spele. toti se opreau la crasma din codru. A mers dara vestea in lume si in tara cum ca la crasma din codru se bea vinul cel mai bun. ca e lenesa. Cum. mai placuta la faptura si mai dulce si mai inteleapta la vorba. Florita din codru A fost ce-a fost. pentru ca ea are o fata ca zorile diminetii. ti se parea cum ca vinul e mai tare si mai infocat. Crasmarul s-a lasat de lemne.cel putin fata de imparat... ca e proasta. ci si maica-sa. a dus-o acasa si de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a crasmaritei. a dat porunca aspra ca Florita de aici inainte in toata ziua sa se scoale dis-de-dimineata. crasma. numai dupa ce va sfarsi toate aceste lucruri ii era iertat sa se culce si sa doarma pe trei scanduri de gorun. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. precum ar trebui sa fie. din vazduhul curat. La crasma aceea era o crasmarita. cu atata se facea mai frumoasa la fata.pana ce s-o face noapte. oglinda ? . vorbeau o vorba cu crasmarita si aruncau o privire la Florita. curtea. ea se puse inaintea cautatoarei. .Şi-am încălecat pe o floare Şi v-am spus o poveste de plimbare. pana cand nici ea singura nu stia ce are sa mai faca.Frumoasa. cat traiau pe lume. incat. si apoi. vinul cel bun.Frumoasa sunt. sa faca foc si mancare . raspunse cautatoarea. nu ca si crasmarita.. langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu voinicii sai... era odinioara o crasma. Florita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza sa vorbeasca cu ea. doar a cazut ca si stelele din cer. numai asa nu. Destul cum c-atata era de frumoasa fetita asta. privi indelungat si cu drag la fata sa. sau s-a prefacut cumva. pe nepricepute. a luat fata in brate. ar fi trebuit sa fie . de-ar fi fost sa fie din om. In toata ziua se facea mai mare. curateste. intra in crasma si se puse cu vorba aspra si neimpacata pe Florita: ca nu e buna. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. Intr-o zi de dimineata trece vestea din gura in gura pana ce ajunge la crasma din codru cum ca peste ziua are sa treaca imparatul pe aici pe langa crasma. Intr-o buna dimineata. daca n-ar fi fost.. era insa frumoasa. Crasmarita atata era de frumoasa incat. ci iesi afara. s-a pieptanat. pe de o suta si pe de o mie de ori insa e mai frumoasa Florita. sa fiarba mancare. Cine stie?. cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru. Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea. Vreun imparat ce domneste in ascuns prin adancul codrilor. si iarasi sa mature. Dupa ce i s-a facut apoi destul de vorbe. si crasmarita maica de suflet a fetei. iaca ce sa vezi: intr-o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste pui de caprioara. Florita era frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra tufelor. Crasmarita. vorba cea dulce si fata cea frumoasa nu le iesea din minte. nici nu s-ar povesti. sa taie lemne. cum fac adica muierile cand nu e ca totdeauna. Doar a crescut ca si florile din pamant. aceea minte pamanteasca nu poate s-o priceapa... Cati drumeti treceau prin tara. Cand se samti gatita cum se cade. cu voinici. acuma stim noi cum sunt muierile! Da in dreapta. crasmarita avea o fata.. Fata asta nu era insa fiica crasmaritei. ca numai semintele curate sa ramana. Din zori de zi pana in pranzul cel mare nu s-a mai miscat de la cautatoare: tot s-a sucit si dessucit. crasmarita din codru e cea mai frumoasa crasmarita din tara. da in stanga. izbi usa. Crasmarita nu mai asculta nici o vorba.. Asa a crescut apoi fata la crasma. Nu numai Florita. Florita atata era de frumoasa incat. si cum ca Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume. sparge. sa mature casa. si Florita altfel iara. si cu cat se facea mai mare. sa-si coboare un sac de grau necernut si s-aleaga gunoiul din el. Crasmarita era frumoasa ca si o pana de paun. ti se parea cum ca vinul e mai dulce si mai moale. asta nime n-a putut s-o inteleaga. Pentru aceea oamenii o numeau Floare . si crasmarita nu era mama fetei: fata era fata fara parinti.. Cine sa fi fost parintii fetei nici chiar cei mai batrani si mai cu sfat oameni nu pot s-o spuna. crasmarita.Floarea cea frumoasa de la crasma din codru. In mijlocul codrilor. sterge. sa se suie in podul casei.

fara sa-nceteze a-si canta cantecele vesele. pentru ca ea are fata ca si fagurele topit... ci si cozile si coamele cailor sa fie aurite. de care inainte de asta nici nu s-a vorbit. si mai dragastoasa. n-are frati. Iaca intr-un tarziu. Florita noua luni. Era ca asta data nu numai copitele. iar nasadeala din funii. oglinda ? . incalecara apoi si se dusera inca mai repede decat cum au fost venit.. ci sta asa singura ca si frunza acatata d-un paianjen. Baga sama.. zisera '"buna ziua" si baura vin de cela bun. n-are surori. Crasmarita ?. venea insa incat copitele cailor nici nu faceau colb si pulbere. cum ca crasmarita nu e ca vestea Ce sa faci insa? si el dete pinteni la cal si se repezi mai departe cu ceata cea stralucita Dupa ce imparatul.. pentru ca ea are fata ca marul. . pana ce sosi si imparatul si navali cu ceata cea stralucita asupra crasmei. Florita. porunci ca Florita de aci inainte sa nu mai iasa la fata soarelui. Abia fura gatiti. voinicii si feciorul de imparat s-au fost departat... plina de ganduri amare si de necaz nestamparat. trei saptamani si trei zile trase-n jugul cel aspru fara sa graiasca o vorba. zau! muierile n-aleg la vorbe cand le-a trecut de gluma Vai si amar d-acela care in lume n-a avut parte de bine. iar Florita toca din razboi. mai vie la privire si mai harnica. muntii ca musuroiul si . se vazu din departare ca vine. zau! grai cautatoarea. grai o vorba cu crasmarita cea frumoasa si-si merse mai departe in cale.. meat nici nasadeala sa nu se vada prin urzeala. cand se samti gatita. De Florita nimeni n-a intrebat. Imparatul. un voinic. si... oamenii isi luara palariile din cap si se netezira la par. se aseza pe prispa de dinaintea casei pentru ca s-astepte si sa vada sosirea imparatului. sarmana de Florita! . Numai feciorului de imparat i se parea cum ca nu e precum ar trebui sa fie: cum ca vinul nu e ca lauda.Frumoasa. noua saptamani si noua zile a muncit. dar pe de o suta si pe de o mie de ori e mai frumoasa Florita. cam pe cand sta soarele la pranzul cel mic. facuta jumatate din pazme. Poti sti acum. asa cum era. care n-are maica.ea trei luni. si fel de fel de lucruri. o panza in care urzeala era din fire incat nici nu le vedeai cu ochii. ca unul sa stranga si altul sa franga..Imparatul veni. feciorul cel de imparat si voinicii cei mandri se coborara cu totii de pe cai. ea are sa capete o bucatica de pane. Peste noua luni..Frumoasa sunt.. in supararea ei cea mare. Ce vorbe a zis ce vorbe n-a zis crasmarita catre Florita.. gusta o picatura de vin. se scutura de colb si se supse la buze. noua saptamani si noua zile. Cand crasmarita si oamenii ce stateau de vorba inaintea casei vazura cum ca de aici inainte nu e gluma si ras si chiar va sa fie ceva. si un ulcior de apa clocita la soare.. nimeni nu s-a ingrijit. voinic ca si un fecior de imparat. iarasi sosi vestea cum ca imparatul vrea sa treaca pe langa crasma cum inainte de asta n-a trecut inca.Frumoasa. ochi ca si caprioara si trup ca si crinisorii. acuma de-a treia oara.. iarasi intreba pe cautatoare: . nici in urzeala sa nu se faca crampita.Frumoasa sunt. Crasmarita nu mai zise nici o vorba. asa e data.. acuma de-a treia oara inaintea cautatoarei. Si apoi. jumatate din cenusa. Venea imparatul cu voinicii si cu feciorul sau.. nici dupa aceea n-a fost altul: numai suveica era atata de mare. si pe cat muncea mai mult pe atata ti se parea mai rumena la fata. meat voinic trebuie sa fie acela care sa ti-o ridice de la pamant.. care era atata de batrana. Lasa apoi sa se faca un razboi cum nici inainte de aceea. Crasmarita se gati inca mai cu tortoi decat in cel dintai rand si. trei saptamani si trei zile iarasi sosi vestea cum ca imparatul era sa treaca cu voinicii pe langa crasma. Trei zile si trei nopti ea n-a stat in loc. si apoi sa tese. in intuneric. Peste trei luni. ci tot in pivnita cea mare din fundul gradinii sa munceasca. ochi ca si nevasta unui imparat si trup ca si rousoara de pe flori. ascunsa sub pamant si chinuita si flamanzita si batjocorita ca vai si amar de ea!.... Imparatul a venit si-a gustat picatura de vin si-a grait vorba cu crasmarita cea frumoasa si si-a facut calea mai departe. ci numai asa din stralucitul aurului celui mult samteai cum ca acusi va sa fie aici.. ca s-apropie. dar pe de-o suta si pe de-o mie de ori e mai frumoasa Florita. In zorile de-a treia ziua crasma era mai curata decat ghiocelul si crasmarita mai chitita si mai hoscocorata decat ce-a fost ea insasi candva. fara sa planga o lacrama. si mai sprintena. pe care nici cele mai salbatice fiare nu le-ar fi putut rumpe.. se puse.. sarmana de Florita.. o vrajitoare vestita.. Crasmarita isi tocmi catrinta. incat tinea minte cand codrii erau ca iarba... zau! raspunse cautatoarea. adica cu mare lucru si treaba cu multa socoteala. Daca Florita si-a facut lucrul. oglinda ? .. Era adica sa fie lucru mare si imparatesc!. ca acusi s-ajunga ceva ca si un nor stralucit. Dupa ce si-au baut vinul si si-au zis vorbele. ei cu totii se sculara in picioare si facura adica cum fac oamenii de treaba cand are sa fie lucru cu cinste si mare. n-are taica. aceea nici n-o mai spun: stie acuma fiecare cum ca. isi inghiti mania. Crasmarita. Se zicea cum ca acuma vine si feciorul imparatului. Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboi a trebuit apoi sa tese Florita pe toata ziua noua coti in lung. ce e aceea cand vine chiar imparatul cu oamenii si feciorul sau!. crasmarita chema la sine pe Baba Boanta.

Cum Florita si Boanta stateau asa uimite. mai cu inima. zau ca nu s-a infricosat. Cand Florita vazu cat de necioplit mi se misca ghebosul. dragul meu..Un pui pentru doisprezece hoti ? Nici pe-o masea n-are sa le ajunga. Baba Boanta multami lui Dumnezeu cum ca nu e silita sa faca un pacat mare. . .. cu ochii ca ceapa. Mai inainte il ciupeli si numai dupa aceea il opari cu apa fiarta . asa ca prin vis. Dupa multa vorba si indelungata sfatuire. a zis catre ghebos: . si asa si asa . cu parul parlit. iar ei m-au batut c-a fost prea mult. . Ghebosul scapa si cutitul. o urma o bucatica de cale si apoi se ascundea in tufele dese. . cu nasul carlig. si cum sari.. vazu cum ca vede ceva asa ca o casa.Iaca asa. si cel de-a stanga. Multe zile si multe nopti a pribegit Florita asa singura prin codru. Dar cum lucra ? . Acuma taie patru pui si-i fierse. doisprezece hoti . astazi stiu ca nu m-or bate. mergea. s-o duca in codru. ca un om care ar vrea sa zica ceva si nu stie cum s-o scoata mai nimerit. cum trecu pe langa Florita... dar lucra. peste pragul casei. si eu am ramas acasa ca sa le fac de mancare. De frumoasa ce-o vedea. cu vorba vesela si ras pe buze.aplecat la pamant. Toate le facea intoarse si sucite. facu o zamuta buna si calda si arata ghebosului cum are sa faca de aici inainte. si pe toate laturile. mergea Intr-atatea si atatea zile. Multi ani a trait si multa lume a umblat Baba Boanta. si cel de-a dreapta. zarindu-se printre frunzele copacilor.Am sa-l frig pentru tovarasi.vaile ca si cretaturile la ea pe fata atat de batrana era Boanta si de cand traieste n-a facut alta decat vraji si alte lucruri ascunse si nepricepute..mai inainte il drese si numai dupa aceea il ciupeli si il opari. asa privi. Ei s-au dus la hotii. daca Florita nu s-a infricosat.. Aide ca sa te invat eu ce. si sta inaintea Floritei..Vezi casa asta ? zise el de la o vreme. pe cand se dezvelea ziua din noapte.hoti de codru si grozavi.. El lucra la un pui...il invata adica precum invata o maica buna si ingrijitoare. si puiul.. Florita mergea cantand mai departe. fara s-auda grai pamantesc.cum sta omul cand mare lucru i se pune in cale.. si-n cap. poate acum fiecare sa stie ce trebuie sa fie atunci cand un ghebos priveste in fata Floritei. ci. ca sa spuie carciumaritei cum ca i-a scos de la Florita din cap. ca sa-si faca treaba. Boanta merse in pivnita. Asta e casa celor doisprezece hoti de codru. . dezlega legatoarea cea neagra de pe ochii Floritei si facu. ca s-o manance fiarele si alte grozavenii de acelea din codru si de prin guduroaiele intunecoase. lega pe Florita la ochi. si cand privi si vazu ce vede.. sa-i scoata ochii si s-o lase acolo.nu ca alta lume. cu capitanul lor cel infricosat au locuit in asta casa si stie toata lumea cum ca hotii de codru se spala in toata dimineata cu sange de copil nebotezat si sange de fete mari iar in fata de om nu pot sa priveasca pentru ca samtesc junghi in spete. Ca nu cumva sa se intample ceva cu hotii.. ca din pusca. ca omul din care scoti vorba cu frica. si toate le scapa din mana. ea scapa cutitul din mana si stete uimita si incremenita .nu stia ce are sa i se faca. Unde nici ea singura nu stia.Ce tovarasi ? il intreba Florita. . abia privi insa la Florita in fata si in ochi. sari o caprioara dintr-un tufar.. raspunse ghebosul cam cu jumatate de gura. Boanta scoase cutitul cel mare.. ca si omul adica care nu pricepe lucrul de care s-a prins. ii parea cum ca nici n-o vede.Vezi bine ca doara nu am atata pricepere. Ghebosul privi lung la Florita. . incat nici cu trasnetul n-ai fi putut sa-l trezesti de la lucru... raspunse ghebosul facandu-se si el intelept. pe Florita n-a vazut-o decat o data. cat Florita de frumoasa: cu gura ca grapa. ea nu se putu rabda ca sa nu mearga sa-l invete si sa-i ajute.nu stiu ce . ghebosul spuse Floritei cum ca sa-i spuie lui pe cand are sa fie gata . Ghebosul privi indarat cand auzi. vorba cea dulce a Floritei. dar. lua ochii cei de caprioara si-i duse.. cum privi la ea. incat i se parea c-acuma nici nu e ghebos mai mult.. taie doi purcei si-i fripse. Cand ele ajunsera in adancul codrului. ci numai si-o gandeste. Numai din cand in cand i se ivea cate o fiara salbatica in cale si asta ramanea insa privind din departare. fara sa vada fiinta omeneasca.Bun lucru.. pe unde fiinta omeneasca n-a calcat de cand e lumea. badita! grai Florita bland ca totdeauna. deodata.. . Nu e minune.Iar astazi te-or bate pentru ca le-ai fript prea putin. Florita ramase singura si parasita.Ce ai de gand cu puiul ? intreba Florita dupa ce-i mai trecu ameteala. Inaintea casei lucra un om ghebos ceva . crasmarita se intelese cu Boanta ca asta sa lege pe Florita la ochi. Dar nici Florita nu sta la flori si frunze! Ghebosul era atat de had. zise Florita sarind sprintena. Ieri le-am fript un juncan. Asa e. Mult sfat nu s-a facut dupa aceea. si facu precum i s-a fost zis. cum era ea.. incat ochii amandoi. Ce sa faca ? Porni incotro o dusera ochii si norocul.sarmana! . Acuma era vorba ca sa faca ce va face cu sarmana de Florita. cum si cat sa faci. ii sarira din cap si cazura la Florita in poala. Florita sta si ea uimita de ce vedea: ea . ce are sa pateasca. tocmai in revarsatul zorilor.

.se ascunse sub pat. O vorba nu zic mai mult!. caci asta e buna!..Ce e aceea ? intreba capitanul. Florita .Ce ? li zise capitanul. iar ceilalti prinsera pe ghebos si-l facura nod. Lua dupa aceea lingura. Asa privind.Pui.. ei. Cand capitanul intra pe prag.. ... zeama calduta. dete la fiecare hot cate trei linguri. de toate. . . zau nu cred ca nu s-ar fi intamplat un lucru nesfarsit. mai netezi. In adancul codrului hotii incepura sa flamanzeasca.Mai. si daca ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei fripti in casa. Iar cei doisprezece hoti de codru veneau tot unul dupa altul.. raspunse ghebosul. tu te-ai saturat: da-ne noua ce a ramas! . Hm! aceea nu e gluma cand capitanul zice asa vorbe catre tovarasii sai flamanzi. Asa ceva pana acuma nici in vis n-a gustat. ce sa faca ? . facu casa incat numai de-un drag sa sezi in ea.. sa-l turteasca. ei privira inca mai uimiti decat capitanul la casa lor. Sarmana de Florita! daca ar fi stiut ea cum ca asta are sa fie din mancarile cele bune. caci n-ai vreme de fuga Ascunde-te sub pat.Sa nu fie cu suparare.. . purcelus fript! raspunse ghebosul.Sa taci deloc! grai capitanul. se facu sprinten.. . pentru ca mi-ai curatit casa. . numai de aici. apoi se puse la vorba cu ghebosul si vorbira. care de care mai cu greu la inima.. la particica capitanului. de acolea cate o bucatica cate un fir. vin hotii! Fugi! Ba nu fugi. ai zis ca ce vine e al nostru.. puse vasele pe masa.Sa ne dai purcei! graira hotii. Cand capitanul samti mirosul aburilor din zeama: . Hotii mancara bucatelele. raspunse ghebosul.Ce mancare e asta ? intreba dupa aceea. si inca din departare s-auzea cum ziceau ca au sa-l ucida. cu cinste sa fie zis.. Zburau.. ghebosule. grai ghebosul.Mai oameni! grai catre cei de afara...Ce e ? intrebara cei de-afara. mare necaz ti-ai facut! . .Buna mancare! grai capitanul.Ce? sau n-ati zis voi ca puii sa vi-i dau? zise capitanul maniindu-se urat. lingandu-se pe buze. sa-l taie bucatele pe ghebosul.Vai! Sarmanul de mine! striga ghebosul inspaimantat. gusta si apoi grai catre ghebos: . Dupa aceea intra in casa pentru ca s-aduca cutitul cel mare.. lingandu-se pe degete. ca si omul care ar manca si nu mai poate manca de satul ce e. . asta s-o fi adus tu mai inainte! Pentru ca ne-ai facut atat de bune mancari. sa se supere si. saracul. veniti incoace! .Ba nu! graira hotii. gusta din zeama si o purta prin gura. ca sa-i roage de iertare si sa le spuna cum ca le-a facut mancaruri bune. Hotii isi mancara particica si dupa aceea privira. .Purcel. . mai curati.Zeama. si ce ramase isi tinu sie. Nu-mi prieste mancarea pana ce nu ma spal cu sangele tau. de fluierita.Frate capitane. fugi la vatra si intra cu mancarurile in casa.de frica. care cheama pe hoti la pranz. Cand insa mirosul fripturii le intra in nas indata se stamparara. sa porneasca catre casa Hei! Ghebosule. . . te lasam pana dupa pranz. Poate acuma fiecare stie ce e aceea cand unsprezece hoti se bat cu capitanul lor!. Doamne. . taie la fiecare hot cate o bucatica si ce ramase isi tinu sie. Ghebosul intra cu carnea cea de pui. noi vrem sa mancam din asta.Mai.Veniti cand zic! Cand hotii pasira pe prag. . cutitele si fel de fel de . le trecu de manie si iarasi le veni foamea. noi cu totii te iertam! Dupa aceea lua cutitul.Ce e aceasta ? intreba capitanul.Ce se samte aici? intreba Florita samtind ceva. pui fript. treaba sta rau. acuma trebuia sa-l aduci tu pe acesta? Sa mi-l pui mie pe sara. Ghebosul ca si omul care era s-o pateasca. Florita gati mancarea. ca si cand ar fi sange sau asa ceva .. dupa aceea incepura sa priveasca la bucatile capitanului. Cum nu ? cand ei rabdau de foame. altii ca ceea. si dete puii la ceilalti hoti. sau n-ati avut si voi: asta o tin pentru mine .pentru ca s-o mananc deseara. grai catre ghebos.. vorbira pana ce uitara de hoti. se asezara unul dupa altul la masa. . iara capitanul de la o vreme incepu sa rasufle cu greu si sa manance cu taraita. ..cu mancarile. grai unul dintre hotii cei flamanzi. . el ramase stand uimit in loc.Auziti voi? zise capitanul. i se parea ca asta casa neteda si curata nu e a lui. Capitanul gusta. sabiile. Apoi lua lingura.Mai prostule! grai catre ghebos. hoti ca dansii! Ghebosul le iesi in cale. Capitanul isi taie o bucatica. celelalte sunt ale voastre. sa fuga cat o duc picioarele ca sa nu cada in manile hotilor caci el numai atunci va canta din fiuierasul cel mic. Vorba din vorba: hotii incepura a se certa Unii ca asta... mai sunt inca si alte mancari.

a ca si moarta. afla ca vede niste oameni vorbind: erau cei sase hoti ce stau cu ghebosul la sfat. meat pietrele se misc. Hotilor li se parea ca cerul s-a daramat asupra lor. cutitele si fel de fel de lucruri ce aveau in mana: li se parea cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor lor. Cand era s-ajunga la casa hotilor.. le facu mancaruri bune.. Florita . Si cum s-a pus. Dupa ce Boanta isi facu treaba.a numai Florita nu se misca. ii dete apoi un inel de aur.. Nu-i venea la socoteala ca sa stea inca mult. grai asupra lor cateva cuvinte ce sunau a vraja. i-ar mai putea veni gand rau si neimpacat ?.. ii imparti in doua. Iti rade inima cand iti aduci aminte! Hei! dar lumea e rea.Nu va suparati. tare si mult s-a intristat. Ce-ti e muierea vicleana! nici in fundul inimii nu-ti lasa pace si trai bun. cum auzira. asa parea de falos. pana ce frunzele se vestejira si hotii adormira toti sapte.. afla cum si ce e cu Florita si unde se afla ea.. Doamne. ea isi lua carja de dupa cuptor si o sterse din cale. cum s-a sfarsit. Bag seama. sa ingrijeasca gradina cea cu flori. si muntii. Florita nu se mai putu rabda ci iesi de sub pat si se puse tocmai in mijlocul lor. In durerea lor cea mare.. Cand hotii intrara in casa si cand ceilalti sosira. Petru. intre hotii cei infricosati. afland. cand vede cineva pe Florita. sufla de trei ori asupra lor. mai de treaba si mai voinic. care era cel mai sprinten dintre toti. Peste septe luni. fiindca stia cum ca multa vreme n-are sa treaca pana ce hotii se vor trezi din somn. si mai caldute decat cum au fost cele de astazi. bun el. s-ar mai putea bate si supara. cand se tem ca o vor pierde. si hotii cei din codru.ea trase inelul pe degetul cel mijlociu si nici nu-l trase cum se trage. ca sa-i traga la socoteala pentru pacatele lor cele multe in rautatea lor cea mare si infricosata si hoteasca iara Florita le grai in graiul ei cel bland: ..lucruri... sa faca adica pe placul si dorinta Floritei. Ghebosul. Bun ca si darul si mana lui Dumnezeu! Cand hotii se bateau. sa varuiasca. ca sa le puna la capataiul Floritei. De aici inainte Florita ramase la casa hotilor.. De aici inainte fiecare hot voia sa fie cel mai harnic.. septe saptamani si septe . Hotii stetera toti incremeniti si amutira si scapara sabiile. Intr-o zi. Le parea ca de aici inainte nici n-au ce sa cerce in lume. vai s-amar cand vine pana intr-atata! Cum steteau ei insa asa langa mort. sa spele.. si codrii. ii tinu la povesti frumoase si la vorbe blande. ca daca doriti. Florita isi deschise ochii si se facu mai vie decat a fost candva. Bun e sufletul bun! Doamne. venea cu el in spate.. asa privea de mandru. fiecare voia sa taie lemne. asa ca nimeni sa nu stie cine le-a pus. sase insi trebuia sa mearga in toata ziua la castig. Baba Boanta isi facu treburile.. frumos si rotund. Crasmarita dupa multa vreme iarasi privi in cautatoare. n-avura incotro: hotarara s-o imbrace frumos pe Florita. pana ce si cazu la pamant. si afla ca un porc salbatec a facut mare zguduire printre straturi si.. cautatoarea iarasi ii raspunse si iarasi facu vorba cu Baba Boanta..... Apoi nici unul nu voia sa se urneasca de acasa pentru ca sa castige ceva. pentru ca sa nu mai primeasca de la altii. Asa lucru n-a fost inca de cand e lumea! Si Florita ?. cum s-a facut. zau! nici pentru o Boanta nu sunt lucru de gluma. iarasi va fac mancarile inca mai bine.. stie acum fiecare ce e aceea cand doisprezece hoti de codru plang din ruptul sufletului. Hotii. iar altii sase aveau sa ramana acasa pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebosului si dorinta Floritei. batausi si hoti de codru. porni apoi in cale catre codrul cel vestit. Cei mai isteti dintre hoti se dusera in cetatea imparatului si cumparara cu multi bani fel de fel de lucruri frumoase si le adusera. vazura ceva ce inca nau vazut: inelul Boantei. Acuma Baba Boanta intra la Florita in casa. cel mai intelept dintre dansii.... Ea lua sapte frunze verzi de pe creanga unui stejar. Cand capitanul. aceea e acuma treaba lor. Si apoi grijeau Doamne! cum pot numai hotii sa grijeasca pe Florita. Baba n-a suflat bine. sa faca foc. iarasi intreba.. badisorilor.. moart. sa mature. unul dupa altul.. ca sa vada cum si ce. cu totii sarira la pustile cele ruginite si mersera si gonira si nu se oprira pana ce nu-l impuscara pe porcul cel salbatec. In bucuria lor cea mare. cand auzira vorba Floritei.. spuse cum ca-i aduce "sanatate si voie buna" de la maica sa cea buna. ii ingriji. si se bateau hotii precum se bat nourii in capete si se prapadesc. sfaramau si prapadeau mai a pieire. nici Dumnezeu nu vrea ca in lume sa fie numai bine!. ii curati. a stat acolo intre ei.. hotii mersera in cealalta zi in satul imparatului si cumparara toate inelele si tot aurul ce se afla in targ si-l daruira Floritei. iar hotii nu se mai miscara de-acasa. Asa merse asta pana ce li se sfarsira mancarile: ajunsera ca abia mai aveau bucate pentru trei zile si trei nopti. Ce-a fost dupa aceea. Asa curgea traiul hotilor de cand ei au dat de Florita si asa era traiul Floritei de cand ea a dat de hoti.. Cat ce trasera inelul de pe deget. Oare. caci ea era moarta.. sa-i faca un mormant.dar de unde sa poata gandi rau prin capul ei! .. si. Si apoi li se innebuneau mintile cand vedeau cum ca Floritei ii sare inima de bucurie cand dimineata isi afla carpele cele frumoase la capataiul patului. Florita merse in gradina cea cu flori. meat erai sa crezi c-a stat de vorba cu Sf.

Dupa ce Boanta isi facu pacatul. chiar si acela de pe spini si jaratec. Boanta fugi mai iute. pana ce Florita si cazu moarta.S-o despletim! grai ghebosul. Acum hotii cumparara toate matasurile si frumusetile ce se aflau la negutatorii cei mari si imparatesti. acuma de a treia oara. atat de frumos ii impleti parul. acuma chiar de a treia oara. ii raspunse cautatoarea. a se opinti din ruptul sufletului. Bune ganduri cu de-a buna seama nu le-a trecut prin minte. Cand Boanta intra. meat nici cu varful limbii nu puteai sa-l samtesti.. ei detera a fugi care incotro. ce n-au vorbit. dar mic si subtirel. Ea lasa ca Boanta sa o pieptene. alesera cel mai frumos copac din codru.. impreuna cu ghebosul. iar ingrijirea lor se facu pe de septe ori cate septe mai mare decat ce a fost candva. ii trasera inelele de pe degete. ea zise nu numai "sanatate si voie bune". meat ti se ridica perii in varful capului cand te gandesti la ea. se-ntoarse de trei ori peste cap. unul dintre ei totdeauna trebuia sa se culce pe un pat de spini. Dar Boanta nici nu fuse gata cu pieptanul. graind: . Boanta i-a fost impletit firul mortii in par. da! zisera ceilalti hoti..zile. crasmarita iarasi privi in cautatoare.Esti frumoasa. cum ei il stiau a face mai frumos. Daca a venit acuma pana intr-atata. nici noaptea. ci in miez de noapte. cum inainte de asta nu s-a mai suflecat inca. Pentru ca nu cumva sa-i cuprinda somnul.incet-incet. imbraca rochia ca sa vada cum ii sade. de bucurie ca a primit veste de-acasa. mi-a poruncit maica-ta cea buna. ci si-a legat catrinta si ea insasi s-a dus la coliba babei. ca doara cumva sa invie pe Florita si de a treia oara. in casa la Florita. Dupa aceste vorbe. si Boanta o pieptana. Mare primejdie trebuie sa fi fost in gandul ei ca s-a opintit atat de babeste! De cand Florita murise in doua randuri. ea facu dar lucruri. hotii nu mai dormeau nici ziua. . sa fie macar si moarta precum a fost mai frumoasa-n viata. Florita. grai Boanta intr-un tarziu. cu frunzele de stejar. Cand hotii aflara cum ca iarasi nu e bine.. Sa-ti pieptan eu parul si sa ti-l gatesc.Da.. si hotii. ea se sui pe prajina cea stramba si se departa mai rapede decat Vantoasele. Vai si amar de acela ce da de rau cu muierile! Boanta se sufleca. De unde ar putea Florita sa nu faca precum a dorit maica-sa cea dulce ?.. crasmarita n-a mai chemat pe Boanta la sine. facura un cosciug.hoti grozavi din fundul codru-lui . Boanta vazu ca acuma cu una. Nici nu trebuie sa spun ca asta data Florita cazu mai moarta. aceea nu se poate spune. ii zise "sanatate si voie buna" si ii dete o rochie de matase. si traieste ca o imparateasa. . ti-a trimis-o maica-ta cea buna ca sa te impodobesti cu ea. grai o multime de zicali incalcite. Peste noua luni. De asta data nici nu porni pe picioare.. asa de frumos numai ea stie impleti cu degetele ei cele maruntele. incepura sa planga. dar inca sa-1 vezi cu ochii. noua saptamani si noua zile crasmarita.. vrajitorii si fel de fel de taine. nici n-aveau ce sa-si mai zica. iarasi se fali catre cautatoare cu frumusetea sa. ii dezbracara rochia. si dupa ce adormira hotii iarasi intra la Florita. cum vorbesc adica babele cand voiesc sa-ti strice firea. Lua un ac subtirel si mic. ii luara salba de pe piept: dar Florita ramase moarta si hotii cei doisprezece . . durerea hotilor fu mai mare si invierea mai puternica si mai imbucuratoare decat inainte de asta cu atatea saptamani. acuma de a treia oara. toti doisprezece.Iaca. meat i se incurcau ochii cand privea la ea si nu stia pe unde o vede mai framoasa. ci stau de paza. incat mintea curata nici nu le putea gandi. asezara pe Florita in cosciug si-i aprinsera la cap o lumina de ceara . . . Boanta facu ca si cellalt rand. iarasi chema la sine pe Baba Boanta si iarasi trimise primejdia asupra Floritei. ci cum plange omul cand vede ca acuma toate s-au sfarsit. si aceea nu e gluma cand o vrajitoare ca si Boanta se sufleca. adica de a doua oara de a treia oara. iarasi auzi vorbele suparatoare. iara sub pat era jaratec viu si infocat. dar Florita e mai frumoasa. atata de frumos o pieptana. ci alte vorbe care de care mai frumoase si mai dulci.. ci vraja cea mai mare si nemaipomenita. nu cum plang copiii... unul dupa altul. Ce-au vorbit.Sa te impodobesc ca pe o imparateasa. ca de aci inainte nu mai are ce sa faca. adormira ca morti. de o suta si o mie de ori mai frumoasa decat ce-a fost ea insasi candva..Sa fereasca Dumnezeu! raspunse capitanul. cu doua n-are s-o ispraveasca. ii puse fiecare cate un crinisor pe frunte. iara Floritei ii sarea inima de bucuric cand auzea atata veste buna si frumoasa de la "ai sai". calarind pe o prajina stramba. hotii incetara a plange si ramasera cu totii incremeniti: li se opri suflarea si-i parasi sufletul. Pentru ca sa adoarma pe hoti. ce sfaturi au facut. imbracara pe Florita in cele mai frumoase giulgiuri. impunse doisprezece stejari cu acest ac. Cand Florita fu cu totul dezbracata. ea acuma nu mai facu vraja cea mai mica. De aci inainte hotii multa vorba nu facura. cum stai cand de mare necaz si primejdie te temi. mai moarta decat a fost candva in viata ei.

si cand se facu noapte... sa o aseze intr-un leagan de aur si sa o legene ca si cand ar fi vie. si chiar un fecior de imparat trebuie sa tresara cand ii vede printre flori . cu mic cu mare. Se asezara dar jur imprejur pe langa mormantul Floritei si privira. ca nici samanta sa nu rasara din ea!. Fat-Frumosul Imparatesc. pamantul ce sta in jurul gropii. nici unul nu putea sa faca inceputul: erau legati de pamant si samteau ca acasa nu au ce sa mai caute. privea in fata cea frumoasa. Hei! dar din loc nu se miscara pana ce nu pasi feciorul cel de imparat in florile cele frumoase!. Bag sama asa a fost sa fie. Feciorului de imparat ii para cum ca chiar si al lui suflet a impietrit cand vazu pe Floarea Codrilor. meat toata sa se sfarme.. privind. mai la urma.. "Daca n-am vazut-o vie. El alese cele mai frumoase douasprezece case ce se aflau in curtea imparatului... pana cand el se trezeste. isi zise el. Dupa multa vreme dara. Doisprezece hoti au murit si ghebosul impreuna cu dansii. fugira care incotro... au inceput nu sa latre. unul dupa altul. Feciorul cel de imparat . si apoi. Pamant pe trupul ei ? Nu va temeti de maica lui Dumnezeu ? Hotii. cu doua . mai frumoasa si mai sprintena decat ce a fost candva in viata ei.. suindu-se pe un damb cu flori. Dupa ce Florita fu bine pusa. unul dupa altul. Floarea Codrilor. Sarmanii de ei! mai c-au fost oameni de treaba. toti. feciorul imparatului porunci argatilor sa taca despre cele ce au facut si vazut si n-au mai vazut. ei incetara a da semn de primejdie si detera a-si misca cozile. pana ce. Din larma ce facura se trezi si feciorul cel de imparat.. cum urla cainele cand vede bufnita strigand pe hornul casei. Fata Floritei si acuma era rumena.. Ei! dar feciorii cei de imparat sunt scurti la vorba. doisprezece oameni impietriti nu sunt gluma! zau. Feciorul imparatului doarme: haide sa atingem si sa despletim. se facu mai vie. atata de grozav se amari. Cand vazu dar ca Florita e moarta. ci sa urle. el se intrista. .. aseza pe Floarea Codrilor in cea mai frumoasa dintre ele. cu acesti doi impreuna scoasera pe Florita din mormant si o dusera prin ascuns la curtea imparatului.... si o dusera . incat ii venea ca sa ia lumea in gheare si asa sa deie cu ea de pamant. ca sa vada ce e. sa urle adica a primejdie.porunci argatilor sa-l astepte si se duse ca sa vada el cu ochii si s-auda cu urechile lui de treaba cainilor. Fecior de imparat. feciorul imparatului a venit cu multi oameni si cu mare treaba ca sa vaneze prin codru.si apoi cand privi in mormant ?. murira toti doisprezece. Cand fetele vazura mortii razand. ii scoasera firul mortii din par. privira.. si-si facu treaba mai departe.. Cele douasprezece fete ce aveau sa grijeasca pe Florita nu mai incetau a-si sparge capul asupra poruncii aspre ce li s-a dat. Multa. nu se misca de langa leaganul Floritei: privea.. le porunci ca sa porneasca spre casa.. topita tocmai din fagurele in care a fost matca albinelor. ce s-ar face? cum ar fi ?" se intrebau ele in gandul lor. As a e muierea! n-are odihna pana ce nu afla ce ar dori sa stie. Deodata auzira cum fac cainii mare larma si mare latratura. lasara pamantul din mana. porunci ca douasprezece fete. El a vazut multe fete de imparat: Florita e insa Florita. priveste in ochii ei cei blanzi si aude vorba ei cea dulce... Feciorul imparatului trimise pe cativa argati dintre cei mai tari la inima. au fost crescut tot flori din flori. iara Florita.. ca nimeni sa nu afle de ea. s-o vad cel putin moarta". Cand samtira cainii apropierea stapanului lor. si apoi merse la argati.. ele. foarte multa vreme a stat Florita asezata in mormant.. cele mai sprintene.. pana ce adormea privind si cu ochii deschisi. fecior de imparat. Si cum o despletira. crinisorii de pe fruntea ei nici acuma n-au vestejit si parul ei si acuma tot atat de frumos era pieptanat si impletit.fecior de imparat adica. cum si pentru ce. feciorul cel de imparat dete porunca aspra ca nimeni sa nu atinga crinisorii si parul. Cand era sa porneasca catre casa. cautara cea mai inalta poiana din codru si unde erau cele mai multe flori. care de care mai frumoase si nemaipomenite.. . inspaimantate si invrajbite. La astfel de lucruri multa vorba nu fac muierile: ele incepura sa despleteasca pe Florita. le venea sa intre in pamant de rusinea pacatului ce era sa faca. ori cand arde casa stapanului sau. si florile nu cresc ca si buretii peste noapte. De aici inainte.. dupa aceea se supara si... Argatii venira si spusera ca s-au adunat cainii intr-o poiana inalta si luminoasa si.. sa grijeasca pe Florita zi si noapte. pe langa mormant. Numai doi oameni credinciosi tinu la sine. care nu se multumeste cu una. Acuma poate fiecare sa stie ce e aceea cand feciorul cel de imparat vede pe Floarea Codrilor chiar vie. facura un mormant de trei ori mai adanc decat era de lat si de trei ori mai lat decat era de lung. de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. Dupa ce le gatira astea.curata. noi iarasi facem precum a fost. "Oare pentru ce sa nu atingem crinisorii si pentru ce sa nu-i despletim parul ? si daca am face. sarutara fiecare pe Florita in mijlocul fruntii si o luara.Ho! stati! grai ghebosul cand vazu ca hotii voiesc sa arunce pamant asupra Floritei.Stiti voi ce ? grai cea mai sireata dintre ele.

ca sa vina. el grai catre ea si feciorul de imparat. Florita stete de vorba cu ei si le spuse cum si ce. precum asculti la copilasi cand incep sa vorbeasca. chiar si copiii cei de tigan mancau cu linguri de aur. si sa nu mai uite cat vor trai. aau! raspunse cautatoarea.Fatul meu. iara feciorului i se facura vorbele nod si crampita tocmai pe varful limbii. si cand a venit imparatul cel batran ca sa vada ce e. Feciorul imparatului nici trei vorbe n-a grait pana ce a si mers vestea in curte cum ca "iaca asa si asa". cum si pentru ce. pentru ca sa vada si vazand. ca sa le aiba si sa tina minte. trei". doua. imparatul porunci ca sa se faca o casa cu peretii de oglinda. iaca incoace si incolo. cum ca nu-i ea cea mai frumoasa in tara. vestea despre cununia feciorului de imparat ajunse pana in cele patru colturi ale lumii. iar dupa ce-au mancat si le duceau cu sine acasa. asculta adica incat ii sta rasuflarea in loc. si cand fuse gatita. cele mai frumoase neveste din tara si sa inchida pe crasmarita cea vicleana cu ele. Iar Florita si feciorul cel de imparat traita fericiti si fara suparare. si nemaipomenit de frumos lucru trebuie sa fie asa ceva. ea porunci ca sa lase tot vinul sa curga. draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca sa vii tu la casa mea. Pana ce zici "una. si precum asculta. Se facu apoi o nunta.Infricosat si grozav.de-a septea oara. Dupa nunta. sa imi fii mie nora si nevasta feciorului meu. sa se adune. Crasmarita cea frumoasa nici ea nu se putea sa ramana acasa: se gati dar. asta nu e gluma! . si porni catre fiica sa cea draga si ginere-sau imparatesc. sa sparga toate vasele. Imparatul cel batran asculta... cum numai ea stia. incat ii innegrira perii capului si injuni cu septezeci si septe de ani! Dupa ce oamenii se dezmeticira. sa vada. ca s-a intamplat adica ce s-a intamplat cu minune si cu taina nepriceputa. o cununie si un ospat decat care mai vestit si mai minunat de cand e lumea n-a fost. acuma de a septea oara . . incat vestea despre ei ajunse chiar si pana la noi. dar Florita e mireasa de imparat! Cand crasmarita auzi aceste vorbe. el tare si foarte mult se supara cand auzea cate toate despre suferintele sarmanei de Florita. adica toata intamplarea si patimile ei. iara cand asta inceta cu vorba. Florita nu zise nimic.. de unde si pana unde. Pana si orbii si schiopii pornira in cale.. cum traiesc oamenii buni la suflet si intelepti la minte. ci privi numai asa cu coada ochiului la cel voinic frumos fecior de imparat. iarasi intreba pe cautatoare. sa se surpe in gandul ei. cu vorba lui cea blanda si imparateasca: .Frumoasa. el atat de tare s-a speriat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful