Capra cu trei iezi

de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice: - Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti, Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. -Auzit-ati ce-am sus eu? - Da, mamuca, zisera iezii. - Pot sa am nadejde in voi? - Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane. - Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele, si mai ramaneti cu bine! - Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Un dusman de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dansii. -"Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si i-as jumuli!" Cum zice, si vine la usa; si cum vine, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drop de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. - Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga! - Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu demancare. - Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti!...

- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid. - Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa, Ca vine matusa! s-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana? - Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume, de cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid. Atunci mezinul se vara iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine, tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sarmana! Asemene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin; se-nghemuieste acolo cum poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica; Fuga-i rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da dupa usa si - sa traga, sa nu traga? - in sfarsit, trage zavorul... Cand, iaca!... ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?... caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand: - Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant... Unde sa fie, unde sa fie? Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi! - Ma!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori cumaptrul a stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? - il pastea pacatul si-l manca spinarea, saracutul! - Sa-ti fie de bine, nanasule! - A!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul, sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. - Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat. Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu dintii ranjiti, in feresti. - Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei, baieti, Fumusei si cucuieti! Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!... Ea insa tot merge pan' la usa, cum poate, crezand ca parerea o insala... si cum ajunge, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies,

Smoc de flori Pe subsuori. Atunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: - Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si ramane incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: - Da' ce-a fost aici, copile? - Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti... - Si?... - Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa sa deschida. - S-atunci?... - Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!... - S-atunci?... - Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se si arata in prag! - Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? - Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti! - Ei las', ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata... Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! - Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci!" - Ba nu, dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul". S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa prinda el de veste. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!" Aproape de casa ei era o groapa adanca, acolo-i nadejdea caprei. - La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si s-apuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatrusau si sa-l pofteasca la praznic. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. - Buna vremea, cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? - Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna! - Ca ce fel, cumatrita draga? - Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! - Da' nu mai spune, cumatra! - Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai...

si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita..Te cred. cumatre. o mare si gogonata minciuna! Scufita rosie Fratii Grimm .Arzi. Si din vorba-n vorba. sa treaca focul printr-insii. ei! Acum scoate. cumatra! ma rog. d-apoi. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. veselindu-se impreuna. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet.. din una-n alta. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata.Valeu. mori. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. numai sa fie bine fripti. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! .. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta. ca-mi arde inima-n mine! . buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. Dar sarmanii gagalici. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta.Apoi da.. la urma urmelor. Apoi.Doamne. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. dihanie rautacioasa si spurcata. ca sa se mai potoleasca focul. ce ti-ar fi? D-apoi asa?. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. cumatre. gogalt. mie insa-mi plac si de isti mai batani.Cumatra.Asa este. talpele mele! Ma rog. scoate-ma. nu-i cum vrem noi. Si eram si eu acolo de fata. nu-i vorba. Doamne! zise capra suspinand.Doamne. stii.. gogalt. ajung pan-acasa la cumatra! . nici mai bine. dinainte s-ar pazi. da. .Dumnezeu sa ierte pe cei raposati.Ei. ca pentru cumaatru. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! .. . prefacandu-se ca plange. draga cumatra. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. . . Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta peacasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris. si gogalt. nici mai rau. arsura pentru arsura. scoate-ma. ci-i cum vre Cel-de-sus.Bucuros. in groapa.Ma ustura inima-n mine. lupe. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. cumatra.. sa-l invete cojocaria. ca odata avem sa mergem cu totii acolo.. cumatra. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus.Apoi. mor. Apoi capra porneste inainte plangand. pana-l omorara de tot.Apoi da. cumatre. si pagubasa sa fie. cumatra.Ia poftim. ma parlesc. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri. cumatre. cumatra. oameni buni. si lupul dupa dansa. cole. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el. cumatre. de cruzi s-au mai dus! . . Nu-ti face si d-ta atata inima rea. . si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina. cumatre. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat.Ba nu. nu ma lasa! . .Moarte pentru moarte. . cumatra. ard de tot. cumatre. . cand ar sti omul ce-ar pati. caci scauiesul de ceara s-a topit.. daca i-ar fi luat Dumnezeu. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Ti-aduci aminte. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! .

Lupul apasa pe clanta. Scufita Rosie ? . incat fetita intreba: . De indata ce intra in odae.Buna ziua.. Scufita Rosie. de dincolo alta. si pentru ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap.A fost odata o fetita zglobie si dragalasa. incat isi spuse: "Vai. ia te uita ce flori frumoase stralucesc in jurul tau ! Si tu nici nu le iei in seama macar.Scufita Rosie. sa manance si ea.. cand privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cresteau pretutindeni. . sub sort ? . ca sa culeaga flori.Multumesc frumos.Si ce duci acolo. tot culegandmargarete si clopotei. ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta de vin si du-le bunicii. ca nu mi-e teama c-am sa intarzii !" Se abatu deci din drum si o lua prin padure. isi spuse in sinea ei: "Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori proaspete ! E atat de dimineata. de alergi. in padure. pe care doar il stii ! ii raspunse Scufita Rosie. Si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului. ca e bolnava si slabita si bunatatile astea o sa-i ajute sa-si mai vina in puteri. cam la vreo jumatate de ceas de partare de sat. Scufita Rosie sra apropie atunci de pat si dadu perdelele la o parte. o cuprinse nelinistea. si-ti aduc cozonac si-o sticla de vin. altfel cine stie. Da' vezi de pleaca mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos si sa nu te abati din drum. Dar deschide usa bunicuta ! ..Cine-i acolo ? .. Bunicuta statea intinsa in pat. .Apasa pe clanta si intra ! raspunse bunica . totul I se parea atat de ciudat. deodata isi aminti de bunica si porni degraba spre cascioara din padure. la vreun sfert de ceas si mai bine de aici.Ia. Lupul isi zise in sinea lui: "Frageda-i fetita asta ! Ce mai imbucatura pe cinste ar fi. si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga ? Iar cand o sa fii sa intri in casa. a atata veselie !.ca eu ma simt slabita si nu ma pot da jos din pat. lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii si batu la usa. lupule. Mamam a facut ieri cozonacsi-i duc nitelus si bunicii. fara sa scoata o vorba.Da' unde sade bunica-ta.. deschise usa. care-i bolnava si slabita. ca abia le mai putea duce.Buna dimineata ! Dar nu primi nici un raspuns. ce-o fi azi cu mine.. se pierdea tot mai mult in adancul codrului. pana la bunicuta ! . Cum alerga ea de colo pana colo. se culca in pat si trase perdelele. o inghiti. Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi incepu sa-i spuna cu glas mieros: . de mi-e asa de frica ?.. Bunica locuia in padure..Asa am sa fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu mana la plecare. isi puse pe cap scufia.Cozonac si vin. care nu stia ce daruri sa-i mai faca.. Atat de serioasa pasesti pe drum. Scufita Rosie ? . .. Scufita Rosie ! ii zise el.Incotro asa de dimineata. Dar mai draga decat oricui ii era bunicii. In ast timp insa. Odata bunica ii darui o scufita rosie.Colo. iar ceva mai la vale e alunisul. Rupea de ici una. de parca te-ai duce la scoala. Si e atat de placut sa hoinaresti si sa zburzi prin padure. Si nu mica ii fu mirarea cand vazu usa data de perete. . nu uita sa-i dai bunicii "buna dimineata" si vezi sa nu inceapa a-ti umbla ochii prin toate ungherele !. Si mie imi pare rau ca nici n-auzi ce dulce canta pasarelele !.Scufita Rosie. Cum ajungi sub cei trei stejari. dar indata I se parea ca putin mai incolo ii zambeste o floare si mai ochioasa. zau asa ! Cu mult mai gustoasa decat baba ! Da' e vorba ca trebuie sa fiu siret si sa ticluiesc in asa fel lucrurile ca sa pun mana pe amandoua ". . pe care o iubea oricine de cum o vedea. ai si dat peste casa ei. Doamne. Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu de fel cand il vazu. Se imbraca apoi in hainele ei.Eu sunt. cu scufita trasa peste ochi si avea o infatisare atat de ciudata. ai putea sa cazi si sa spargi sticla. Scufita Rosie culesese atatea flori. maica-sa ii zise: . .. Scufita Rosie ridica privirea si cand vazu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor.. striga: . ca sa-si mai vina in puteri. se repezi glont spre patul bunicii si. In vremea asta. alerga intr-acolo si. numai ce-i iesi lupul inainte. Ca doar alta data ma simteam atat de bine la bunicuta !" Si fara sa mai astepte.

Era inca in viata. bunicuto. bunicuto. ca si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei. dar pietroaiele atarnau atat de greu. luand o foarfeca. incepu sa taie burta lupului adormit.Da'. lupul se culca din nou in pat si.Vai. . .Vai. dar abia mai rasufla. prinzandu-l somnul. da' de ce ai urechi atat de mari ? . fetita sari afara si striga: . bunicuta.Ca sa te pot vedea mai bine.Ca sa te pot inghiti mai bine. ca si sari jos din pat si-o inghiti pe biata Scufita Rosie. Iar Scufita Rosie gandi in sinea ei. Si se intampla ca tocmai atunci sa treaca prin fata casei un vanator. nu-mi inchipuiam c-o sa te gasesc aici. Cand se trezi. adormi si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii. Cei trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie.. ci o sa ascult de povetele mamei!" Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen . bunicuto. lupul voi s-o ia la sanatoasa. Bunicuta manca cozonacul si bau vinul pe care-l adusese fetita si pe data se inzdraveni. Abia apuca sa faca doua-trei taieturi. De cand te caut ! Isi potrivi pusca si voi sa traga. da' de ce ai maini atat de mari ? .Vai. Scufita Rosie aduna in graba niste pietroaie si tustrei umplura cu ele burta lupului. da'de ce ai ochi atat de mari ? . cand se apropie de pat. N-apuca sa sfarseasca ultimul cuvant. ticalos batran ! izbucni vanatorul.Ei dracie.Vai ce spaima am tras ! Ce intuneric era in burta lupului ! Dupa aceea au scos-o afara si pe bunica. il vazu pe lup tolanit acolo. si cand mai facu o taietura. ca dihania se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. de ce ai o coscogeamite gura ? . . dar in clipa aceea ii trecu prin minte: "Dar daca lupul a inghitit-o pe batrana ? Poate c-as mai putea s-o scap !" Asa ca nu mai trase. Dupa ce-si potoli foamea. da' tare mai sforaie batrana ! Nu cumva i-o fi rau ?" Intra in casa si. . parca mustrandu-se: "De-acu' inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge singura prin padure. Auzi el horaiturile si-si spuse: "Bre. ci.Ca sa te pot auzi mai bine.Ca sa te pot apuca mai bine.

Pe frigul acela si peintunericul acela. aducea inapoi toate chibriturile.Era un ger grozav. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. in cea din urma noapte a anului. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. si afara de asta. Avusese ea doar niste papuci cand plecase de-acasa. era ajunul Anului Nou. stiu ca n-o sa te mai vad. si-i era foame si frig tare. ca si gasca fripta. Harscai un altul. ca si frumosul pom de Craciun. Si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. care avea deasupra un capac lucios de arama. straluci. Se facu o lumina ca ziua. Tatal sau are s-o bata. si cu picioarele goale. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. zacea jos fetita. si era asa de stralucitoare. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. pe care sclipeau portelanuri subtiri. moarta. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. tinu manuta deasupra flacarii. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. un suflet se inalta la Dumnezeu". si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. pe care mama ei ii rupsese aproape. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. rosii-vinete de frig. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. cand se lumina de ziua. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. Luminile straluceau pe la ferestre.. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult si totusi nu-i venea sa se duca acasa. si erau asa de largi pentru ea. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. Fetita mergea cu picioarele ei goale.Bunica. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus tot mai sus si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. Inauntru ardea focul si era asa de cald. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie.incat mititica-i pierdu grabindu-se sa treaca o strada. in ziua Anului nou. caci bunica ei. asa sus asa sus si nu mai era acolo nici frig. Dar in coltul dintre cele doua case. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. moarta de frig. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. nici foame. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. pareau ca-i zambesc. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. din care o cutie fusese arsa. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. striga fetita. flacara se stinse si soba pieri. "A murit cineva". asa de mare. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. si poze de tot felul. Ea lua pe fetita in bratele ei. miros de fripturi se raspandea in strada. care se aprinse. si nici un banut macar. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. o privea bland si duios! . si n-avea prin urmare nici un ban. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. isi zise micuta. ca si soba de fier. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Ce lumina ciudata. iata la ce se gandea ea. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. Mai aprinse inca unul. lucru de necrezut deodata gasca sari de pe masa. cu obrajii rosii. Isi stranse piciorusele sub dansa. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. cu zambetul pe buze. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. Dac-ar indrazni sa scoata unul. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. ia-ma cu tine. nici griji. Cand s-o stinge chibritul. si. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. cand o avea si el unul. numai unul din cutie.. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. Pietrele de moara basm popular bielorus . care se incretea frumos pe langa ceafa. erau la Dumnezeu.

si-i iese in cale un lup. Zboara el zboara. Ma duc sa le iau.Ia-ma si pe mine cu tine.Ia-ma si pe mine cu tine. . Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . si a spus: . Si a hotarat sa le fure. cale lunga sa-I ajunga. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat. arza-l focu. decat un cocosel si niste pietre de moara. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. . Da inapoi.Hei.Nu-i nimic. Mosul si baba traiau bine. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! . Uliul s-a varat in gusa cocoselului. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti.Incotro. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. boierul a furat pietrele de moara.Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba.Bine. cocoselule? . cale lunga sa-i ajunga. . . innoptezi aici.Bine.La curtea boierului. Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. Ma duc sa le iau. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul. iar acesta a pornit mai departe. Stateau asa infometati si plangeau. De indata ce mosul si baba au adormit.Incotro.Nu-i nimic. cale lunga sa-i ajunga. cu ferestrele si usile larg deschise. si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. cocosule? . pan-la cer. . . Zboara el zboara.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. si le-a furat pietrele de moara. . Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. s-a sumetit-cocoselul. si le-a furat pietrele de moara. zboara cale lunga sa-i ajunga. si-I iese in cale o vulpe. A intrat bursucul in gusa cocoselului. vara-te in gusa mea. . . Chiar de-o fi sa pier.Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie. vara-te in gusa mea. Ma duc sa le iau. vara-te in gusa mea. si le-a furat pietrele de moara. . a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. . .De ce? .Ia-ma si pe mine cu tine. . sa-l ciocaneasca acolo gainile. apoi le-a spus: .Uliule. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. . si le-a furat pietrele de moara.Bine. va aduc eu pietrele de moara inapoi! . si-i iese in cale un bursuc. Zboara el zboara.Ia-ma si pe mine cu tine. sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel.Cucurigu. iar acesta a pornit mai departe. Ma duc sa le iau. l-au aruncat in poiata si au plecat.Bine. boierule. . Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. slujitori.La curtea boierului. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte.Destul cu plansul.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. a spus. Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. . uliule.Incotro. E loc destul. iar pe cocosel nu-l prigoneau. iar acesta a pornit mai departe.De ce? . le invartea o data.La curtea boierului. cocoselule? .Incotro cocosule? intreba uliul. . vara-te in gusa mea. Vi le aduc. Atunci cocoselul a spus: . a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . .La curtea boierului. a raspuns mosul . Zboara el.Am fost la vanatoare. .Pai de ce ? . pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. Si a zburat cocoselul.De ce? . Am venit sa le iau. si se intalneste cu un uliu.

ci limba boierului. slujitori. iar el cand a ajuns acolo a spus: .. dar cum au lovit. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul. arza-l focu pe boier! . Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina.Cucurigu! . slujitori. pan-la cer. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina. Hei. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. bursucule. . iar pe el il schilodise. slujitori. Cocoselul cand s-a dezmeticit. sa-l prajeasca in cuptor. pan-la cer.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. a tipat boierul deschizand gura. lupule. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. dar n-au nimerit cocoselul. taiati-l. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. A ramas boierul fara urechi. de i-au taiat-o.Hei. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. duceti-l la grajd. nici gastele nu l-au mancat. si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure. Slujitorii asa au si facut. a spus: . a spus boierul auzind glasul cocoselului.Vulpea asa a si facut. Tolstoi . Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . iesi din gusa si sfasie caii. iesi din gusa si sfasie porcii! Asa a facut bursucul si a fugit in padure. slujitori.Hei.N. a spus boierul. Din faina paine fac si se infrupta.Lupule.Cucurigu. sa-l calce acolo caii in copite.Asa vasa zica. si a fugit in padure.Hei.Cucurigu pan-la cer. A scos pietrele de moara si i le-a dat. Samburele de L. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . spune boierul.Aha. slujitori. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele. slujitori. ci i-au taiat boierului urechea stanga.Aha. vulpisoara. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg.Vulpe. taiati-l! Slujitorii loveau.Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. Ce sa faca? A spus: . dar pe cocosel nu-l uita. s-a asezat acolo si a inceput sa cante.Bursucule. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei.Cucurigu.Hei. In grajd cocoselul a spus: . . a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: . duceti-l la cocina. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. iesi din gusa si omoara gastele! . dar n-au nimerit cocoselul. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . slujitori.

Tolstoi . au raspuns copiii in cor. De asta mi-e frica.N. Si daca cineva nu stie cum sa le manance si inghite samburele. a zis repede: . copii. care nu mai mancase pana atunci prune. Cand s-a apropiat ora pranzului. baietelul pandi clipa cand nu era nimeni in odaie si.Mama a cumparat prune ca sa le dea copiilor dupa masa de pranz si le-a asezat pe o farfurie. a mai spus tata. Toti au izbucnit in ras. ca samburele l-am aruncat pe fereastra.Nu. le tot mirosea de zor. i-a spus tatalui. Nenorociera-i alta.Ba nu. galben la fata. iar Vania a inceput sa planga. Fiecare pruna are un sambure. rosu ca un rac. nu-i frumos deloc. mama a numarat prunele si vazand ca lipseste una.Nu. Saritura de L. Vania.Ia sa-mi spuneti. Vania. dar nu despre asta-i vorba. nemaiputandu-se stapani. inhata o pruna si o manca. n-am mancat-o eu! . Nu cumva a mancat cineva dintre voi o pruna? . a spus si el: . Stateau cu totii la masa si tatal a intrebat: . Atunci Vania.Ca unul dintre voi a mancat pe ascuns o pruna. Tare-i mai placea cum miros si tare-ar mai fi vrut sa le guste! Tot dandu-le asa tarcoale. a doua zi moare.

. maimuta se intinse cat putu de tare si. ca si cum l-ar fi innabusit ceva. Un. sus. Parea ca isi bate joc de baiat. facea si mai multe ghidusii. maimuta se catara mai sus. Toata lumea iesise pe punte. . ajunse intr-o clipa la prima verga. Maimuta il intarata din nou. incepu sa respire. scoase un suspin. Cand capitanul vazu asta. lua de pe cap palaria si incepu s-o rupa cu coltii si cu unghiile. pe gura si pe nas. erau vreo doi coti. Toti priveau in tacere. Baiatul se inrosi. Tolstoi . i-ar fi fost foarte greu sa se intoarca si sa ajunga din nou la catarg. In vremea asta iesi din cabina capitanul. apa inghitita. te impusc! Baiatul se clatina. cu mai multa indemanare si mai repede decat el. doi… Dar nu apuca tatal sa strige ”trei” ca baiatul si sari. maimutarea pe oameni si. tinandu-se de franghie cu piciorul de dinapoi. pe copil insa il cuprinsese furia si nu se lasa biruit. Dar chiar daca n-ar fi facut nici o miscare gresita si ar fi ajuns la marginea vergii sa-si ia palaria. In cateva clipe. De la baiat si pana la capatul vergii. Din multime. amandoi ajunsera in varful catargului. Se stramba. zdrobindu-se de punte. asa ca nu putea ajunge la ea decat daca ar fi lasat din maini franghia si catargul. se uita in jos si incepu sa sovaie. si alerga in cabina la el ca sa nu-l vada nimeni plangand. insa cand au vazut ca el a lasat din mana franghia si a trecut pe verga tinandu-si cumpana cu bratele. Pe punte. dupa ce facuse inconjurul Pamantului. urcandu-se dupa ea. Filipok de L. atarna palaria la capatul ultimei vergi. maimuta sari la baiatul capitanului corabiei. Se desprinse de catarg si pasi pe verga. Copilul insa se inciudase peste masura. dupa maimuta. Acolo.N. un copil de doisprezece ani. douazeci de marinari au si sarit de pe corabie in apa. ii smulsa palaria. Printre oameni se invartea o maimuta mare. Cand sa apuce insa palaria. Avea cu el arma ca sa impuste pescarusi. isi lepada hainuta si se avanta pe catarg. baiatul se dezmetici. Era o vreme linistita. Peste vreo patruzeci de secunde – care parura tuturor nesfarsit de lungi – baiatul iesi la suprafata. Fu dus pe corabie. Catarandu-se pe franghie. vazand ca lumea se distreaza pe socoteala ei. Copilul cazu in mare. strambandu-se si ranjind de bucurie. toti priveau si radeau de ispravile maimutei si ale baiatului. si pana sa-l fi acoperit valurile. Toti incepura sa rada..Nu-mi scapi tu! striga baiatul. dupa ce dadu afara apa. Cand si-a vazut baiatul pe verga.In apa! Sa sari imediat in apa! De nu. ca o ghiulea de tun. baiatul insa. facea tot felul de lucruri comice. Baiatul striga la ea si o ameninta. dar nu intelese. nu stia ce sa faca: sa rada si dansul ori sa se supere? Maimuta se aseza pe prima verga a catargului.O corabie se intorcea acasa. Era de ajuns sa dea gres cu un singur pas si baiatul ar fi cazut. Marinarii radeau in hohote. cineva nu-si putu stapani un strigat de groaza. au inmarmurit cu totii de spaima. sarea. se stramba la el si il arata cu degetul.. si-o puse pe cap si se catara iute pe catarg. starnind hazul tuturor. tatal copilului. La acel tipat. Peste cateva clipe. dupa care se catara chiar in varful catargului. suindu-se si mai sus. dar maimuta continua sa sfasie si mai rau palaria. a indreptat pusca spre el si a inceput sa strige: . avantandu-se cu capul in jos.Ori sari ori te impusc!. asteptand sa vada ce are sa se intample. ramas cu capul gol. unde atarna palaria. Deodata.

iar invatatorul. Cat a mers Filipok pe ulita lui. cand toti invata? Filipok n-a mai avut ce face si a intrat. Tocmai atunci trece pe langa scoala o femeie cu donita in mana si-l intreaba: .Pfe-i-pfi. Scoala era plina de copii. invatatorul a inceput sa-i arate literele.Nu te grabi cu lauda. . dar Filipok le stia de mai inainte. In cerdac nu era nimeni. si am s-o rog pe maica-ta sa te lase la scoala. .Ei. fratele lui Kostiuska. Se tot gandeste ce sa faca. asaza-te in banca langa fratele tau. Sa se intoraca. le-i-li. . pleaca acasa. vor sari cainii iar la el. Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos de Petre Ispirescu . Eu sunt destept si dintr-o data am priceput tot! Sunt grozav de destept! Invatatorul l-a intrerupt si a spus: . cainii dupa el.La scoala. Dintr-o curte a iesit un mujic.Bravo!a spus invatatorul. De mult vrea sa mearga la scoala.Hai. neastamparatule? Filipok n-a raspuns nimic. Intr-o zi vazu copiii indreptandu-se spre scoala. s-a impiedicat si a cazut. Pe Filipok l-a cuprins frica: “Daca invatatorul ma alunga?”. Filipok a luat-o la fuga. dar mama lui nu-l lasa. .Tu de ce stai aici.Ia sa te vad cum iti silabisesti numele? Si Filip incepu: . Tata a plecat inca de dimineata la padure. L-a mangaiat pe cap si a intrebat pe copii cine-i baietelul acela. In pridvor si-a scos caciula si a deschis usa . dar dinauntru razbea larma copiilor. ca n-a mai putut scoate o vorba. Apoi. Tare ar fi vrut Filipok sa raspunda. S-a uitat la invatator si a incaput sa planga.Incotro alergi asa singur. Fiecare spunea ceava cu glas tare. pe-oc-poc. . ba putea sa si citeasca putin. el s-a apucat sa-si caute caciula. Filipok a incaput sa tipe. si-a sumes poalele hainei si a inceput sa fuga din rasputeri.Esti mic si nu poti sa te duci! Si mama il opri acasa. langa biserica. un caine mare de tot.E Filipok. . ii e frica de invatator. Lui Filip i s-a urat sa stea singur. De atunci Filipok a inceput sa mearga si el cu copiii la scoala. A ajuns langa scoala. a alungat cainii si s-a rastit la copil: . mai intai invata. il cunosteau. daca nu vrei sa vorbesti. Filipok si-a strans cu putere caciula la piept si nu a raspuns nimic. se plimba prin mijlocul lor. Filipok? . pe urma a plecat la scoala. care purta un fular rosu la gat. Copiii rasera. Toti copiii erau dusi la scoala. .Cine esti? Filipok tacea mai departe.Incotro te duci. dupa Jucika a sarit si Volciok. .Era odata un baietel pe care il chema Filip. sa intre in scoala. Au ramas acasa numai Filipok si bunica sus pe cuptor.Tu ce vrei? l-a intrebat el pe Filipok.Nu cumva esti mut? Filipok s-a speriat asa de tare. cainii iau dat pace. Si cand bunica a adormit. Cine te-a invatat sa citesti? Filip a prins curaj si a raspuns: . a sarit Jucika si a inceput sa latre.Kostiuska. Pe-a lui n-a gasit-o si a luat una veche de-a lui taica-sau. Scoala era la capatul celalalt al satului. iar mama s-a dus sa lucreze cu ziua. Dar cum a ajuns prin dreptul curtilor straine. si atunci a venit la scoala pe furis. dar spaima ii inclestase gura. Filip isi lua caciula si vru sa se duca si el cu ei. . Atunci invatatorului i s-a facut mila de el. Dar maica-sa il intreba: .

Cum veni seara. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. culese cateva mere. lucru ce nu se auzise pana atunci. si aide. apoi spre seara da in parguiala. de i se scurgeau ochii. isi lua tolba cu sagetile. Asa facu. A doua zi pandi si cel mijlociu. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa. A fost un imparat si o imparateasa. vazu ca pomul inmugureste. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. merse cale lunga . ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. o aseza la arc si. rase cand il auzi. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. rodul crestea si seara da in parg. Cand. Imparatul vazand merele. si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. dara isi tinu firea. Pandi in ziua dintai fiul cel mare. Dara ramase ca iesit din minte. In ziua urmatoare. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat. cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. dara tot mai ramasese. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Apoi. deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. mai-mai era sa-si iasa din minti. Le dete. A doua zi nu se luminase bine de ziua. muma lui. cand somnul e mai dulce. cand. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui. Se tot intorcea pe langa dansul si se tot uita pe de toate partile la el. se scuturau florile. Noaptea se cocea. infloreste. Fiii acestui imparat. Oarecine venea atunci si le lua. si dupa ce cazu de vro doua ori. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari. iara cand fu a pleca. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. si nu mai stiu nimic. colea despre ziua. S-a suparat imparatul. si ei se pusera pe lucru. si. isi atarna tolba cu sagetile la spate. intr-o zi. voie. nevoie mare. Luase ce luase. deci. Se gati de drum. ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau. ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot. Stand el acolo. arcul si palosul. dara nici el nu fu mai breaz. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. vazu ca pomul inmugurise din nou. se scutura florile si roadele se arata. caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. in loc de mere coapte aurii. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul navusese timp a lua toate merele. isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei. pasamite ca-i simtira gandul. cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. Cum se facu ziua. vazu cum infloreste pomul. Si aide. si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. sa caza jos si sa se destepte. Cand. palosul la coapsa stanga. i se paru ca vede lucind ceva pe jos. si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala. ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. Cand trase cu a treia. Ei aveau trei copii. astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai. i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. ia merele de unde nu e. se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. iara merele nicaieri. dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. Fiul cel mai mic asculta si tacea. porni la drum. si se duse in gradina. Scoase o sageata din tolba. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat. de bucurie. falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala cei apuca si cad intr-un somn adanc. Inca fiind acolo. fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Cand. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor. dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase. incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. le puse pe o tipsie de aur.A fost odata ca niciodata etc. Aceasta il intrista pana intr-atata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot.

Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. Fat-Frumos. cum se zice. Apoi. dandu-i un merisor frumos la vedere. se aseza cu credinciosul lui la un colt de curte. o data tipa pasarea si. cum il vazu pe Fat-Frumos. Ea era alba. gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie. care mai mici. Acesta. striga: . apoi prinse a-i zice: . vecinul sau. se vazu inconjurat de o multime de paseri. sa te uiti la el. Fat-Frumos se urca pe dansul. si ma voi incumeta. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. Apoi credinciosul lui puindu-se piua. si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi.Stai. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos.Aceasta pasare. Indata se si gatira de aparare. acest merisor. zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. si ca acum merge sa caute pe hot. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. cat ai zice mei. incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. apoi. sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. . Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini. Apoi. Cum se facu seara. de aceasta intamplare. vei scapa cu fata curata. Fat-Frumos. Ajungand la curtea imparatului vecin.Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu. d-aci pe coama zidului. cu moarte trebuie sa mori. il si cunoscu. dara la noi. Fat-Frumos. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credincios. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca. dara acum. strabatand desisurile padurii. Vazand lupul una ca aceasta. gasi cu cale sa apuce spre rasarit. apoi pe zid si sari in curtea imparatului. Fat-Frumos primi.Tine. Mai calatorind ei o bucata buna. Merse pe dibuitele si in varful degetelor. iara el aparandu-se. nu ma sageta. poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea.De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin. raspunse Fat-Frumos. Si viind in gradina. porni cu credinciosul sau si. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. de lumina ca soarele. si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. si. cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte.departata. ca mult bine ti-oi prinde vreodata. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele. iara el se urca pe dansul. puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. pana ce ajunse in pustietate. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata.Spune ce slujba sa-ti fac. Indata sarira toti cu totul. si sari in gradina. si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san. Cum il vazu imparatul.Imi pare rau. caci altfel era peste poate. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori. Pe la miez de noapte. pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul. carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Ca el cand venea a fura merele. tipand pre limba lor. . Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau. lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. sau cu rugaciuni. prins cu mana in sac. Cand puse mana pe colivie. luminate imparate. luandu-si ramas bun. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul. pana ce ajunse la grajd. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Fat-Frumos. . Si atata larma facura. Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua. avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata. ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. cand somnul este mai dulce. siti voi da pasarea cu colivia. . Cum ajunse iapa la usa grajdului. De ai fi venit cu binele. ii mai zise: . puse Fat-Frumos arcul la ochi. il si cunoscu. unde i se paru a fi un loc de parleaz. dupa datinile noastre. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele. unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. si se minuna de frumusetea ei. ajunse la o padure deasa si stufoasa. care mai mari. Atunci imparatul ii zise: . ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa. carele si el se sculase. deschizand usa. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. veni cu credinciosul sau si se pitula la un colt. cum veni seara. si de aceea am venit sa pui mana pe hot. sa-mi ceri pasarea. asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte.

deodata inghetara de frica. Cositele ei lungi si stufoase. dara se rapusera. mare. Ca sa ajunga pana la dansul. ca treaba este ca si sfarsita. Apoi. Zana Craiasa. unii in floare si altii deschisi. ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. iata ca iese Zana Craiasa din palaturi. si spuse fiecare siritenia istoriei sale. i se muie inima si prinse un dor de dansa. dupa ce se mai dezmeticira. si-si veni in sine. dara se stapani. Cand fu la usa bisericii. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa.Ce sa poftesc. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran. nedespartita pana la moarte. prinse a-i zice: . pleca. sa-mi aduci pe Zana Craiasa. Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Multi imparati voise sa o fure. Il scoase din san. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. facu ce facu si se furisa in gradina. Iara roabele. Le cazuse frunza.De asta iti este? Las' pe mine. o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. Iaca. puind pe Zana Craiasa calare pe iapa. de nu se poate povesti. Dara lupul. se duse. odata se repezi. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? . si ramurelele. frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era pacolo. porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. p-aci. Cum o vazu imparatul. Cand lupul. pana s-o intoarce lupul. . Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele. dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui Fat-Frumos. Fat-Frumos se incumese si. parleo! lungi pasul lupeste. Si cat te-ai sterge la ochi. de erau ca despuiati.De vei putea. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat. Se vorbira ei. Fat-Frumos o lua la sanatoasa si. Acesta. merse cu dansii. zise: . Acum te si rasplatesc pentru aceasta. cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. Ajungand la imparatul cel cu iapa. Fat-Frumos. prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol. si se facu intocmai ca Zana Craiasa. si o pielita mai alba ca spuma laptelui. ii raspunse el. sa te tii.A mea sa fii.Lasati pe mine. duluta. se uita la dansul si se gandi la lup. veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori.. poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei.Ce poftesti. Acestia. lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat. Apoi se intelesera la cuvinte. te-a scapat si de ocara si de moarte. si nu-i mai venea a o da altuia. Cand fura aproape de Zana Craiasa. dara lupul ii aduse aminte ca e voinic. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. se pierdu cu firea. si se ascunse in acel crangulet inflorit. Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. si cracile. lupul fu aci.Daca tu esti lupul care m-a furat. cu totul si cu totul de aur. Si plecara a se intoarce de unde venisera. ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure. il baga in boale. Pasamite lupul era nazdravan. dandu-ti in dar iapa. lupul se dete de trei ori peste cap. carele. se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. Caci era asa de frumoasa.Vrednicia ta. Fat-Frumos? ii zise. ca sa se plimbe prin gradina. Si mandre palaturi mai avea zana. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei. Pe drum isi aduse aminte de merisor. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci. Pe jos. Cand o vazu lupul. pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. cum o vazu. Cand . clantanind din colti. Fat-Frumos ii raspunse: . iaca. . insotita de douazeci si patru de roabe. Pe drum. Fat-Frumos. Stand el acolo si pandind. care era ascuns in crang. Fat-Frumos prinsese mila de ea. nene. a ta sa fiu. Avea un par. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui FatFrumos. de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. de pare ca erau scrise. cum vazura. de-i batea pulpele. luand pe credinciosul sau cu sine. de nu mai dete cu mana de dansul. Cum ajunse. avea niste sprancene bine arcuite. iaca ce mi s-a intamplat. Imparatul ii zise: .

iapa si pe credinciosul lui. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. nu se mai stia de bucurie. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. ducandu-se fiecare intr-ale sale. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina.Iata. Si or fi traind si astazi. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc. Dupa care traira in fericire. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. si fugi. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. Marul poveste Marul care mai pastra inca urma dintilor baiatului. Fat-Frumos. isi lua ziua buna si pleca.Ai scapat.Sa traiesti. Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si mai-marii imparatiei sale la camp. caci nu vei pati bine. cu colivia ei cu tot. pana ajunse pe Fat-Frumos. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. Si primind-o Fat-Frumos. ca sa-l primeasca. si multumirea mea va fi pururea cu tine. si de ponos si de moarte. imparatul acesta ii zise: . Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa. pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. si o rupse d-a fuga. Cand fu la o departare buna. si numaidecat i se dete pasarea. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa.fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea. Lupul. caci pe toti ii lasa in urma. de nu-i da picioarele de pamant. iapa cu imparatul pe dansa. zacea aruncat pe raftul de sus al bibliotecii. venea. dupa cum i se cuvenea. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. vazand iapa. carele. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. de n-or fi murit. imparate. nene. Cand il vazura ostasii. o data statu iapa. Cum ajunse. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. fu dus la imparatul. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. Cand fura a se desparti. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. cu mic. Ce anume? Nu stia nici el si nu stiau nici cei patru tovarasi de discutii pe care i-a . de asta data ti s-au implinit toate poftele. tranti pe imparat. si fugi. Porunci. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. toti cu totii strigara: . ii iesi inainte cu mare. De fapt. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos. lupul zise lui Fat-Frumos: . facura ca si la cellalt imparat. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. lui ii placea sa spuna ca asteapta. Se luara la intrecere. schimbat in iapa sireapa. ci parc-ar fi zburat. Apoi se despartira.

intalnit in biblioteca: un glob pamintesc, o minge de tenis, o ascutitoare roz si un dictionar vechi si foarte voluminos. - Chiar asa, sari de la locul ei mingea de tenis, ce faci tu aici? Pe cine astepti? Si cine esti? Marul se fastaci, incepu sa tuseasca usor si simti pe loc cum se face usor maroniu. De suparare: - Pai, stiti… aaaaa… sa vedeti…eu nu… - E clar, habar n-are de nimic, spuse sfatos globul pamintesc, dupa care isi mai aranja nitelus paralelele si meridianele. Eu stiu foarte bine ca sunt un glob pamantesc foarte folositor. Pot ajuta pe oricine vrea sa cunoasca planeta pe care locuieste. Ii arat muntii maro, apele albastre, campiile si dealurile cat se poate de verzi. Sa nu mai punem la socoteala orasele, tarile si continentele: pe toate le stiu si le cunosc ca pe propriilemi buzunare… asta-i rostul meu! Marul nostru il asculta cu atentie pe glob, dupa care ofta plin de mai multa suparare si necaz. Care-o fi rostul meu pe pamant? se intreba el. De ce ma aflu aici, in camera baiatului care a muscat o data din mine si m-a abandonat pe etajera? Nu mai inteleg nimic! De undeva din dreapta bibliotecii, se auzi un scartait usor si toti isi intoarsera privirea intr-acolo. Era nimeni alta decat ascutitoarea cea roz care isi lustruia lama. - Ce va uitati asa la mine? se ratoi ea. Ce, n-ati mai vazut niciodata o ascutitoare care sa se pregateasca de munca? Eu nu stau degeaba, ca altii – si privi inspre mar, care, rusinat, pleca ochii in jos. Eu muncesc, nu gluma. Rostul meu pe lume este sa ascut creioane: grafit, colorate, cu radiera sau fara. Trebuie sa am grija sa le fac varfurile ascutite asa ca… varful muntilor despre care ne vorbea globul pamantesc. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. - Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor! Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare, ce stia el sa faca? - Ura! striga el cat il tinura puterile. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca… - Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis. Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis. Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. - Fara doar si poate, o aproba aceasta. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. Daca nu crezi, intreaba dictionarul. El stie tot. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. - Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma! - Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? - Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant. Nu stie ce poate

sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul. - Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Aha! Esti un mar. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas. In camera se lasa o liniste apasatoare. Trei perechi de ochi il priveau pe mar: un glob pamantesc, o minge de tenis si o ascutitoare roz. Nimeni nu stia care este rostul lui pe lumea asta, nimeni nu putea sa-si dea seama ce stie el sa faca… Deodata, usa camerei se dadu la o parte si in camera intra baietelul. Se duse la birou, scoase de-acolo un creion grafit pe care il ascuti rapid cu ascutitoarea cea roz. Cu ajutorul globului pamantesc isi facu tema la geografie, iar din dictionar afla ce inseamna cuvantul “axa”. Treaba fiind gata si bine facuta, baiatul nostru insfaca mingea de tenis de pe raftul bibliotecii si dadu sa iasa pe usa, cand brusc se opri, se intoarse din drum si fara nici cea mai mica vorbulita lua cu grija marul de pe etajera si musca cu pofta din el pana-l dadu gata. ……………………………………………………………………………………… Peste cativa ani, mai multi la numar, usa aceleasi incaperi se deschise si, in cadrul ei, aparu un tanar inalt si frumos, care purta in mana o servieta doldora de caiete, carti, si cateva harti facute sul… - Sttt… se auzi de undeva de pe raftul biblioteciii. A venit profesorul de geografie! Sa-l lasam sa studieze in liniste. Vorbea acelasi glob pamantesc sfatos, prietenul ascutitoarei roz, al mingii de tenis guralive si al batranului dictionar. Patru prieteni, care au aflat in timp rostul unui mar rosu, din care, odinioara, un copil muscase o singura data si-l lasase apoi pe etajera de sus a bibliotecii. Era cat se poate de simplu: stiuse sa faca dintr-un copil, un om mare.

Pestisorul de Aur
poveste A fost o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neangrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar

pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic. Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou caleintoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii.

Disparuse si mantia imparateasca. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. nestatornica si nemultumita. S-a aflat printre tineri un voinic si a pornit sa salveze soarele pentru lume si pamant din temnita zmeului. hainului. l-a pandit un zmeu pradalnic si rapindu-l dintre oameni. surorile. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. la vreo sarbatoare mare printre fete si flacai. Nu mai era nici urma de palat. se simti cu sufletul impacat. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. in care sa domneasca pacea si impacarea. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Cand vazu vechea lor casuta. inauntru isi gasi nevasta. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. l-a inchis in grea temnita. Martisorul legenda populara romaneasca Demult. cantecul fecioarelor. mamele. cum era si mai inainte. asa cum fusesera obisnuiti.Avea o ultima rugaminte. pasari in padurea muta isi uitasera ciripitul. cu peretii scorojiti. Si l-au petrecut saracii pamantenii-ndurerati: tatii. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. prea demult. rasetul copiilor se topira-n jale mare. Nimeni nu-ndraznea sa-nfrunte zmeul groazanic si-nrait. raului. zabrelita. pornita din suflet. Ci rabdarea margini are. Duceau o viata grea. . Lumea toata se-ntristase. plina de griji. ferecata. cand soarele cu mandru chip de tanar cobora la hora-n sat. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. murmurul izvoarelor. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. purpurie.

sanatatea. Pan-la urma tot voinicul nostru se dovedi. Si-a inchis ochii tanarul. impletesc doi ciucurasi: unul alb si altul rosu. Baiatul s-a hotarat sa mearga la Muntele Kuantung. fie sub forma de pom. Adu-ti si tu nevasta si ramai in casa ta. albe flori in loc rasareau. In acel sat traia si flacaul Si Liang care de mic ii auzise pe batrani vorbind de apa vietii ce poate fi gasita fie sub forma de iarba. pana ce gasi castelul groaznicului zmeu. Arborele de ceai verde poveste chinezeasca Cu mult timp inainte. acela poate avea cata apa vrea. imprastiind sudori de sange prin zapada cristalina. si hainul zmeu in moarte se topi. Acel alb simbolizeaza fericirea. sa-l ajute-n drumul greu. Gingasia-si clatinara in petale ghioceii. A reanviat natura. tare se tinea si voinicul. Si topindu-se zapada. un munte pe care nu curgea nici un izvor. exista un munte. toamna-ntreaga. Pornira lupta crancena pe viata si pe moarte intre ei. sa caute. Dar de atunci fetele. iar muntele era golas.prietenii si fratii si i-au dat puterea lor. Cine are norocul sa gaseasca apa vietii. Si Liang a raspuns: . curatenia de ghiocel gingas si fraged – prima floare-n primavara. Plini de rani le erau piepturile. Oamenilor care locuiau la poalele muntelui nu le ajungea apa nici sa-si potoleasca setea.martisori de primavara –si ii daruiesc flacailor pe care-i indragesc. Tare era zmeul. se prabusi. se trezeau din amortire. bratele si umerii. A mers vara. vestitorii primaverii. in amintirea faptei lui de voinicie. oamenii s-au bucurat. Din tata in fiu se chinuiau si se intrebau cand vor avea si ei parte de apa pe saturate. Si din aceasta pricina florile se ofileau si iarba se usca. e culoarea sangelui voinicului neanfricat. iarna aspra a tot mers. suntem totusi linistiti. Se izbeau cu necrutare. desi o ducem greu prin aceste locuri. Cel mai de pe urma picur de putere si de sange din al tanarului brat s-a prelins in luna martie-n cea dintai zi. soarele ni la salvat. fie sub forma de radacina a vietii cu floare verde. Auzind vecinii ca Si Liang vrea sa plece au incercat sa-l induplece sa ramana zicandu-i: . dar el n-a ajuns sa vada primavara. Acel rosu inseamna dragoste pentru tot ce e frumos. Sangele din rani in picuri i s-a scurs cald in zapada.Si Liang. il elibera pe mandrul soare si-l salta pe cer curat. care s-a luptat cu zmeul. Sfaramand peretii negri ai temnitei ferecate.

fata s-a ridicat. altii ca va trebui sa treaca peste zeci de munti. cresti! Si din apa s-a ridicat un lujer de lotus care a inceput sa se inalte. s-o intrebe de izvorul apei vietii. Fata a mai repetat: Cresti. Pana la el venea un miros puternic de bautura. vantul a incetat si.Nu te necaji. Si Liang a petrecut baiatul pana la usa si acesta s-a facut nevazut. acolo de unde sunt eu oamenii o duc foarte greu. inainte de a pleca. Atunci. Vazand minunea asta. Peste tot se asezase zapada. Baiatul.Frate. baiatul ar fi vrut sa se intoarca la fata. poti sa vii sa te odihnesti in coliba mea. Viscolul a tinut cateva zile. a deschis ochii. cresti! Si frunzele lotusului au inceput sa se intinda. la Muntele Cornului. Mergand pe potecuta. s-o gasi un mijloc sa treci apa si sa ajungi acolo unde ai pornit.. Eu sunt din Tibet si am venit pe Muntele Kuantung sa-mi vad prietenii. Si Liang a varat mana in apa Si a gustato. A patruns atat de adanc in inima padurii incat pentru a gasi drumul inapoi la coliba a crestat semne pe scoarta copacilor. Cand a iesit baiatul din coliba a ramas uimit vazand ca nu departe de coliba lui. Pe drum. bine ca te-am intalnit pe tine care ai avut mila si nu mi-ai luat viata. apoi si-a vazut de treaba. a ridicat-o si a simtit cum tot corpul i se incalzeste de parca ar fi imbratisat o soba. Apoi s-a aplecat deasupra apei Si a zis: Cresti. baiatul Si-a zis: „Oare am ajuns la Muntele Cornului?" Si s-a indreptat intr-acolo. florile s-au ofilit. vulpea s-a trezit. o tanara statea aplecata si semana ceva.Frate. Apa era dulce ca mierea.Surioara. iar frunza de lotus stralucea ca o matase si s-a lasat incet langa un munte. . dar Si Liang cauta mereu si nici nu se gandea sa se intoarca fara apa vietii. Baiatul s-a bucurat. Acest munte semana cu cornul unei vaci. urca! Baiatul se cam codea vazand cat de frageda e frunza de lotus. baiatul-vulpe i-a iesit inainte. dar n-a fost chip sa gaseasca ceea ce cauta. dar n-a dat de apa vietii.Poftim in casa! De-abia atunci a indraznit Si el sa spuna: . unii ii spuneau ca va trebui sa treaca peste mii de ape. unde as putea gasi o barca sa trec raul? Iar fata a raspuns: . Si-a facut o coliba din crengi de copaci in apropierea raului si a inceput sa caute. A smuls fiecare fir de iarba. pe un petic de pamant. Desi i se parea foarte ciudat. Se apropia iarna. iarba era asa de mare Si de frageda ca-ti era mila s-o calci cu piciorul." Si Liang a mers zile in sir pana cand a ajuns la Muntele Kuantung. sa ma cauti in Tibet. Acest munte era acoperit de paduri nesfarsite. esti un om asa de bun! Am o verisoara. pe loc. a aparut soarele. n-a scos o vorba. Si a plecat.Fratioare. a sapat la radacina fiecarei flori. Am baut cam mult si am cazut. Cum a ajuns Si Liang langa sat.Daca vei avea necazuri. deodata. A hotarat sa ramana in acele locuri. Atunci a inteles ca vulpea era beata. dar cum a pus piciorul pe ea a simtit cum se ridica in vazduh. A pornit pe malul apei Si nu departe a dat de o potecuta. Proverbul spune: „Sa nu te temi ca mergi prea incet. dar nu s-a indurat s-o omoare. n-o vrei de nevasta? Si Liang a refuzat: . Si Liang a spus: . dar nimic nu l-a oprit din hotararea sa. fata l-a imbiat: .Daca vrei.Nu ma tem de zilele grele si nici nu ma gandesc sa parasesc pentru totdeauna aceste locuri. ci doar o privea. S-a aplecat. s-a prefacut intr-un flacau mandru care s-a ridicat de jos si a spus: . A mers. Am auzit ca pe Muntele Kuantung s-ar gasi apa vietii. Cand a ajuns in fata ei. A dus vulpea in coliba si se gandea ca i-ar prinde bine asa o blanita. Apoi fata i-a zis: Acum. s-a scuturat si. Zambind.Frate. In fata unei colibe. a dat de niste colibe de iarba. Iarba sa uscat. Ma duc sa-mi incerc norocul. acolo trebuie sa fie si apa vietii. S-au starnit vanturile si a inceput sa cada zapada. Cine ar vrea sa mearga cu mine la saracia noastra? Razand. copacii se inaltau pana la cer si erau asa de desi ca nu puteai sa vezi lumina zilei. In mijlocul acestei paduri susura un izvor cu apa limpede. Si s-a inaltat pana la stele Si frunza a inceput sa clipeasca intocmai ca o stea. sa te temi ca stai pe loc. A doua zi. i-a aruncat o privire. uimit de frumusetea ei. se termina cu mine. acesta a spus: . In mijloc statea culcata o vulpe cu blana rosie ca focul. stiam ca ai sa vii astazi. zicand: . Dupa putin timp. A mai ramas cateva zile in padure. a mers zile nenumarate Si intr-o seara a ajuns la malul unei ape adanci de nu i se vedea fundul. Stelele au inceput sa se rareasca. numai sa nu uiti sa iei cu tine pe cine iti va da barca. Dupa ce s-a mai socotit a ajuns la hotararea ca mai bine se duce in Tibet. Daca as fi dat peste altcineva. baiatul a continuat: . dar nu era chip. zapada se topise si ieseau aburi. vazand cat de bland e flacaul. Atunci baiatul s-a gandit ca acolo unde este apa asa de buna. Langa munte se afla un sat.

Acestea sunt doua versuri cantate adesea de pastorii de pe muntele Tin. Acesta s-a aplecat si a rupt o ramura din copacelul de ceai zicand: .Nu-ti face griji pentru atata lucru. ai pregatit bautura de nunta? . Razand. cand sufla vantul pe muntele Tin? Bujorul de munte infloreste pe muntele Tin in luna februarie. De mult. Ajungand acasa. De jur-imprejur erau numai stanci si apa izvorului se prelingea printre ele. Bujorul de munte are o poveste foarte veche. Baiatul a strigat: . Dupa putin timp. asa cum poarta zanele. Si l-a luat pe Si Liang de mana. cand zapada inca nu se topise pe munte. . unde au intalnit o fecioara de 17--18 ani.Nu cumva s-o uiti pe cea care ti-a dat barca! Aceste vorbe l-au pus pe Si Liang in mare incurcatura. in bataia vantului. In culmea bucuriei. baiatul i-a amintit: . iar in cealalta o floare cu petalele rosii ca focul. la poalele muntelui Tin se afla un satulet in care traiau trei copii. si a zis: . Vazand cata apa si cata verdeata se afla pe acest munte. acolo va izvori apa. mancarea cea mai gustoasa. In luna februarie. cand vantul de miazanoapte mai sufla cu putere. Si Liang l-a rugat: . unde parintii acestuia l-au intampinat cu cuvintele cele mai calde. Si Liang n-a mai avut stare. iar acesta s-a pomenit intr-o caleasca frumoasa care a pornit ca vantul pe deasupra muntilor si apelor. flacaul s-a inapoiat si a zis: . pe acele locuri n-a mai lipsit apa si in scurt timp muntele s-a acoperit de verdeata. si intr-o clipita a ajuns la coliba fetei care-i astepta impodobita de toata frumusetea. Iar baiatul i-a raspuns: . Fata era inconjurata de un cerc rosu stralucitor. Si Liang a infipt ramurica pe munte si cum a infipt-o au inceput sa susure apele.Fratioare. tare de mult. te-am adus la verisoara mea de care ti-am pomenit! Verisoara. acum arata-mi cum sa ajung mai degraba acasa. gandindu-se la uscaciunea si la saracia de pe muntele sau. iar oamenii traiau fericiti. catarandu-se de pe o creasta pe alta. frumoasa ca o zana. In seara aceea au petrecut toti trei. Flacaul l-a dus pe Si Liang la un izvor cu apa cristalina in mijlocul careia crestea un pomisor de ceai verde. i-au dat hainele cele mai alese.Zana surioara. eu am venit pe aceste meleaguri sa caut apa vietii. iar a doua zi mirii s-au urcat pe frunza de lotus si s-au inaltat printre stele. dar sa mergem intai s-o vedem pe verisoara mea. Cei trei copii s-au bucurat cand au vazut zana si cel mai mare a spus: . iar iarba abia incepuse sa incolteasca.Totul este pregatit. au ajuns pe culmea cea mai inalta.Baiatul l-a dus pe Si Liang acasa.Fratioare.Oriunde vei infige aceasta ramurica.Totul este pregatit. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci trainici cum nu s-au mai vazut. dar ai grija sa nu te imbeti si sa cazi iarasi pe nu stiu unde. cei trei copii au urcat pe munte si. a raspuns fata. intr-o mana tinea un evantai din frunza de banan. zorind catre satul baiatului. coboara. Bujorul de munte poveste chinezeasca Ce floare infloreste in luna februarie.Fratioare. De atunci.

acasa. Dupa ce i-a vandut.Cumnata mea e cea mai isteata.Zana surioara. Frate-meu s-a imbunat de indata si a izbucnit in ras. dar nu-mi sunt de nici un folos. ca acasa nu avem decat un magar. ce sa ma fac? Cel cu mantia verde i-a raspuns razand: . amaratule de cosas! Frate-meu a izbucnit: . Fratele meu era curios sa stie ce discuta ei asa de infierbantati. pruni. acela va primi floarea.Sarantocule. Frate-meu. nu meriti sa asculti ce discutam noi.Zana surioara. fratioare. Cei doi invatacei s-au suparat foc si au inceput sa-l injure: . La fel au spus si cel de-ai doilea si cel de-al treilea copil. Frate-meu n-a avut incotro. Cu toate astea sunt foc de suparat. bani sa-i intorci cu lopata. Cel mai mare dintre copii s-a repezit: . a spus: . A inceput baiatul cel mare: Intr-o zi. Zi si tu. de aia sunt acum aici. i-a luat cu el si pe drum se tot gandea c-a scapat niste vorbe nesabuite si acum ce se va face.Ne ducem la voi acasa sa vedem camila de aur! Uitandu-se la frate-meu. mirata. Si sa vezi de ce: imparatesei i s-a urat sa tot poarte haine de matase si i-a trecut prin gand sa-si faca o rochie din aripioare de musca. intalnit-o pe cumnata-mea care urca muntele dupa radacini de leac. Imparatul a dat ordin sa i se aduca o asemenea rochie si a cazut beleaua pe capul meu. In fiecare an. cei doi invatacei s-au mirat si au inceput sa-l maguleasca. l-a intalnit pe Uang Mincinosul care i-a spus: . Intr-o zi. si aceasta. Zana a ascultat pana la sfarsit si l-a laudat: . meri.Asa amarat cum ma credeti.Asta e usor pentru ca totusi mustele au aripioare. peri care fac pere galbene ca aurul. la jumatatea drumului au. Invataceii nu l-au lasat pana nu le-a fagaduit sa-i duca sa le arate camila de aur.Pe tine.Te prinzi cu mine? . fratele meu s-a dus pe munte sa coseasca iarba si a intalnit doi invatacei care vorbeau si gesticulau cu aprindere: unul era imbracat cu o mantie de brocart verde. ca cel de-ai doilea copil a inceput sa povesteasca: Fratelui meu ii place foarte mult sa planteze pomi.Ce pacat. De unde sa aiba el o camila de aur? Din fericire. Cel de-ai treilea copil a spus: . asa ca a sadit o adevarata livada in fata casei: ciresi. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci cu fiori pe margine. si orez de-mi putrezeste in hambare.Care dintre voi imi va povesti o intamplare din care sa se vada cat de isteata este cumnata lui. cumnata-ta e o femeie desteapta. Dar nici n-a apucat sa termine bine. a izbucnit in ras. vita de vie. a intrebat: . Daca vreti sa stiti care din cele trei cumnate era cea mai isteata.Cel de-ai doilea copil. cumnata-mea a inteles. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci usori ca fulgul. Ce sa ma fac eu. iar celalalt eu o mantie de brocart rosu. Invataceii n-au mai zis nimic si au plecat.Pe cine injurati voi? Cei doi invatacei au raspuns intr-un glas: . a spus: . auzind cum cei doi se intrec cu minciunile.Unde duci oamenii acestia? Luand-o inaintea lui frate-meu. Dar nici frate-meu nu s-a lasat mai prejos. Daca nu ma crezi. iti voi povesti o intamplare de-a ei. razand. Si-a pus mainile in solduri si a zis: . S-a oprit si a auzit cum cel cu mantie verde zicea: . Zana le-a raspuns pe indelete la toti: . apoi. ascultati cu bagare de seama intamplarile de mai jos. ca mi-a poruncit imparatul sa-i fac o pufoaica vatuita cu 50 de kilograme de puf de broasca.Intr-adevar. are broasca puf? Am acasa lazi cu aur si argint. Auzindu-l. invataceii au raspuns intr-un glas: .Am. fructele leaga rod de se indoaie crengile. Spune si tu. bunica lui tocmai a incalecat pe camila si a plecat sa faca o vizita in satul vecin. dar sa stiti ca am o camila de aur pe care o hranesc in fiecare zi cu iarba proaspata. frate-meu a cules struguri si s-a dus la targ sa-i vanda.

intrat in casa. sa spui ca te zdruncina. fiindca dupa ce a venit acasa s-a lovit de o musca si a murit. . care stateau la poarta si crosetau. Nu trebuie sa te indoiesti de cele auzite si tu te-ai indoit. Uang Mincinosul a continuat sa insire verzi si uscate. Cum a intrat pe strada noastra.Tu livada. dar gandul ii era numai la Uang Mincinosul.Sotii nu trebuie sa-si ascunda nimic unul altuia. iar cand vine Uang Mincinosul lasa-i pe mana mea. Nu cred ca o musca poate omori un om.Inseamna ca n-ai curaj. inecandu-se de plans a spus.Si pentru atata lucru esti suparat si nu mananci? Ia si mananca si te odihneste.Baiete. Auzindu-l. au auzit dintr-o data.Floare frumoasa de la poarta! Floare frumoasa de la poarta!" Cumnata-mea s-a uitat in sus si a vazut un vultur care s-a rotit de cateva ori in vazduh. . . Amintindu-si de sfatul cumnata-mii. Cumnata-mea l-a chemat la masa. imi dai livada. curte. pamantul meu roditor. dar frate-meu parca uitase de prinsoare. Frate-meu s-a gandit ca n-o sa se indoiasca de nimic din ce va spune Uang Mincinosul si asa s-a prins cu el. Uang Mincinosul. Atunci cumnata-mea a intrat in. cu fata alba. Vazand ca frate-meu nu spune nimic.. vulturul s-a inapoiat si a spus din nou: „Cumnata harnica. imbracat cu o mantie rosie. asa. Daca te va pofti sa te asezi in careta. apoi i-a povestit in amanuntime cum a facut prinsoare cu Uang Mincinosul. sora-mea. apoi a cautat un petic de panza si a facut din el o punguta.Nu ma prind. dar el n-a venit. Si tu la fel. daca te va pofti in caleasca. Apoi i-a dat-o sora-mii s-o poarte cu ea. daca te indoiesti..Imi vine ameteala in careta. iar cumnata-mea a inteles ca acesta era un zgripturoi. frate-meu s-a aprins: . Intr-o primavara. ca al treilea baiat a inceput sa povesteasca: Eu am o cumnata.Deschide indata poarta sa vad daca e adevarat. de vrei sau de nu vrei.Azi-noapte a batut din nou vantul. zana l-a laudat: . Daca pierzi. cumnata-mea si sora-mea. dupa masa vin sa-mi dai livada. pe cineva zicand: . Auzind intamplarea. cum a pierdut si cum dupa masa va veni acesta sa ia livada. in seara asta va veni sa te peteasca zgripturoiul. daca castigi. Cumnata-mea a inceput sa rada si i-a zis: . Uang Mincinosul s-a infuriat si a strigat: . nici pe iscusinta. din vazduh. Uang Mincinosul s-a rosit pana in varful urechilor de necaz ca s-a lasat pacalit de o femeie si de teama ca frate-meu ii va cere pamantul. cum a cazut pe ganduri.Ma prind numai in necazul tau. Nu cumva sa uiti ce ti-am spus! Seara a venit in curtea noastra o careta impodobita din care a coborat un tanar invatat. iti dau pamantul. Uang Mincinosul l-a starnit: .Ieri-seara a batut vantul asa de tare ca a mutat moara de piatra dintr-un capat in celalalt al satului. Apoi a aruncat un fir rosu si un inel de aur si a zburat.Nici pe putere. Frate-meu s-a intors acasa cu cosul gol si cum a.si o sora. Cumnatamea s-a gandit ce s-a gandit. Dupa putin timp a venit Uang Mincinosul. apoi a zburat catre munti.Vorbesti prostii! Oare poate sa miste vantul fantana? a raspuns frate-meu si de-abia dupa aceea si-a amintit de prinsoare. de alta. . Frate-meu a mancat si s-a dus sa se culce.Cumnata ta intr-adevar e o femeie desteapta. Uang Mincinosul a inceput: . Si a batut asa de tare ca a dus fantana din rasaritul satului in apusul satului. ai pierdut. . frate-meu a sarit de pe kang si a spus: . Vorbind de una. eu trebuie sa ma insor cu fecioara din casa voastra". Uang Mincinosul i-a raspuns: .Ai pierdut. Dupa putin timp. Uang Mincinosul a adus din nou vorba de vant: . Dar. zicandu-i: . l-a strigat pe frate-meu. Dintr-o privire. tu sa spui ca ametesti. cumnata-mea si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cu el si a zis: . a spus frate-meu. a sters-o in graba.N-ai cum sa-l gasesti.Surioara. Uang Mincinosul l-a batut pe umar si a zis: . Cumnata-mea s-a asezat la poarta cu lucrul in mana. lasandu-i in fund o mica gaura pe care a umplut-o cu boabe de grau.Pe ce ne prindem: pe putere sau pe iscusinta? . Dar n-a apucat sa termine ce avea de spus. Razand. Sora-mea s-a speriat si a inceput sa planga. Uite cum facem: eu am sa spun o intamplare si.Ce punem la bataie? a intrebat frate-meu. a incuiat poarta si din curte i-a spus: . Tu de ce te ascunzi de mine? Frate-meu a oftat. ai pierdut. iar eu.

Surioara. plin de sine a inceput sa rada: . zgripturoiule. si-n padurea de brazi. caci el era. Cumnata-mea s-a luat dupa brazda de grau si trecand peste vai si dealuri a ajuns in fata unui zid de piatra din care se facea o pestera care era astupata la gura cu un bolovan. A luat-o in spate pe sora-mea si ca o furtuna a plecat ou ea. sora-mea a inceput sa planga. Roua le-a inmuiat si ploaia le-a udat si boabele au incoltit si au inceput sa creasca. A batut vantul de la rasarit si de la apus si boabele s-au imprastiat si s-au amestecat. Tigrul si-a miscat capul si s-a prefacut intr-un leu amenintator.Asa e! N-are de ce sa-i para rau ca s-a maritat cu mine. a batut din palme si indata a aparut o caleasca impodobita.Pe muntele Tin sunt multe femei destepte. Cand a vazut-o pe cumnata-mea.Cumnate. Localnicii au numit aceste flori Bujori de Munte. Musca a inceput sa se zbata in miere. Cumnata-mea a zis cu voce tare: . iar ochi au inceput sa-i straluceasca de parca erau niste lampioane. in fiecare an. Cei trei copii s-au minunat vazand atatea flori si pe crengile uscate. am venit pana in inima muntelui sa-mi caut cumnata. .O sa te duc in spate. a intrat in borcanul cu miere. leul s-a prefacut intr-un sarpe gros cat un butoi. pe corp par. E luna februarie si trebuie sa infloreasca florile. Cumnata-mea i-a strigat: . Zgripturoiul. Si pe unde a trecut el nu a ramas nici o . ca din pestera a auzit vocea sora-mii: . Si deodata. Sora-mea. peste tot erau numai flori rosii si proaspete. cumnata-mea a intrat in pestera. N-a terminat bine. pe muntele Tin florile infloresc colorand cu roseata lor stancile si apa din izvoare. Cumnata-mea s-a repezit si a pus capacul la borcan. si-a facut un plan si i-a zis sora-mii: . vad ca poti sa te prefaci numai in animale mari. plangand si mai tare. ca sarpele s-a prefacut intr-o musca verde care. Vazand aceasta. pe cap i-au crescut coarne. zana s-a bucurat si a spus: . cand zapada inca nu s-a topit. N-ai putea sa te prefaci intr-o musca si sa intri in borcan sa mananci miere? Nici n-a terminat bine de spus. faina ai. Cumnata-mea i-a luat vorba din gura: . lunga de vreo 10 geanguri. si-n crapaturile stancilor. avea capul in pestera si coada. Incepand de atunci. Apoi si-a miscat evantaiul si tot muntele s-a inrosit de atatea flori care straluceau de-ti luau ochii. Auzind si ultima poveste. Atunci pe loc. Cumnata-mea a cercetat cu privirea pestera si a dat cu ochii de un borcan mare cu miere. borcanul asta e plin cu miere. ii iesea afara. dar n-a mai putut iesi. S-a miscat o data si s-a prefacut intr-un tigru fioros. copacii inca n-au inmugurit. Atunci zgripturoiul a spus: . in afara boabelor care cazusera una cate una din saculet.A venit cumnata-mea! Da la o parte bolovanul din gura pesterii! Dupa putin timp.Mergand pe drumul verde. asta e pedeapsa pe care ti-am pregatit-o! Apoi a luat-o pe sora-mea de mana si sau intors acasa. urma. de ce plangi? Vad ca nu-ti lipseste nimic: orez ai. Facandu-si curaj.Atunci zgripturoiul. cumnata-mea a spus: . bazaind. a zis: . bolovanul s-a miscat si in fata ei a aparut zgripturoiul.Am auzit ca ai puteri foarte mari. Si-a cules fiecare cate un buchet si au plecat bucurosi acasa. in luna februarie. Nu vrei sa-mi arati si mie ce poti? Zgripturoiul s-a umflat si mai mult in pene si pe loc s-a invoit. Cat ai clipi din ochi.Zgripturoiule.Caleasca ma zdruncina.

Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin.Cei trei purcelusi de Van Gool Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. caci afara era un lup mare si flamind."Eu ma opresc aici. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. a auzit un zgomot afara. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. La un moment dat al doilea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. Noaptea. Desi erau inca purcelusi. i-a spus fratelui lui: . Finul a zburat in toate partile."Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. iar purcelusul. . ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: . care facea piatra de construit.

Cind lupul s-a catarat pe cos. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. plin cu apa. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. purta un vesmant. casuta a continuat sa ramina neclintita. au pus pe foc un ceaun mare. imbiindu-i la randu-le. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. au construit o alta casa mai mare. Lupul a incercat si a doua. La un moment dat. Si-n curand. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. dar tot degeaba. si a treia oara. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. lemnele au zburat in toate partile. care-i atarna pana la glezne. Si mergand ei asa. invartindu-se in cerc. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. stiindu-se in siguranta de acum incolo. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. ajunsera la o colina. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. au auzit zgomot afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Si pe colina aceasta. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a darimat.A doua seara. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. Si-n timp ce jucau de mama focului. . Intre timp insa. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. cu peretii din piatra. urlind de durere. intr-o seara. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. care se deslusea din ce in ce mai mult. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Purcelusii. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Lupul. cantau cu totii o melodie tare duioasa. iar cind a ajuns jos. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. de unde nu s-a mai intors niciodata. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Seara urmatoare. sa se prinda in hora. Cum era indraznet din fire. In mijlocul piticilor se afla un batran. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. apa era fierbinte. Pasamite. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale.

.. si-o sa ma insor cu aleasa inimii.. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. cu cea mai mare iuteala. Si ce crezi. Si la fel pati si croitorul. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. odata ramase incremenit de spaima. le mai veni inima la loc.. Si-o sa impartim averea frateste. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si. Bagara ei mana in buzunar. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. Si cand fu de ajuns de ascutit. . de cum deschise ochii. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. de mahnit ce era. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. Acu' erau oameni avuti. dar vezi ca giuvaergiul. se acoperi cu haina. care din fire era mai hraparet.Eu sunt multumit cu ce am. care se indura deai sa-i lase in grajd. La ce m-as lacomi ? ..se mangaie el .Cat ai clipi. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. Si facandu-si culcusul peun maldar de paie. Peste putin o sa ajung mester. cat un purice. batranelul ii batu pe umar. ca in loc de carbuni era plina de aur !. In zori. Si mai inainte de a adormi... invelindu-se cu toale. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. trebui sa-si acopere capul cu o caciula. De amar. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni.. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul. Cei doi calatori. Si ca si in noaptea trecuta. si cand ajunsera in vale. amandoi il ascultara. giuvaergiul ii propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. celor doi. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. Dar ca sa-i faca pe plac. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. nu le veni sa-si creada ochilor. daca vazura asta. ii afla pe toti acolo..Un hraparet. . gasira adapost la un gospodar. se scula sa-si cerceteze buzunarele. ca sa nu i se vada betesugul asta." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. incepu sa se jeleasca amarnic. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. amandoi se culcara. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. In acest timp. Si cum ramasese chelbos. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut.. Vezi insa ca din pricina oboselii. nu gasi decat tot carbuni. ca picau de somn. Croitorasul se tinu de cuvant. Catre seara. La tipetele lui. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si... ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. culcandu-se. facand sarituri de doi coti. si cand o scoasera. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. Si ce crezi. "Nu-i mare paguba . croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: .ca tot mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !.. din belsug. Apoi plecara mai departe. Si pe data cantecul amuti.. ca sasi mai bucure ochii cu stralucirea lui. Dupa ce-i sluti astfel. arunca o privire inspre cei doi straini. si la fel si barbia. jucand de mama focului si cantand. si-o porni la drum catre colina piticilor. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. Giuvaergiul doar atata astepta. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. sa vada ce-i supara. Si oricat de mult cauta. Mersera ei ce mersera. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. ca li se facu la amandoi inima.. Dar parca era multumit !. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. dar nu prea mult. ca se lasase frigul.. Cum era lacom de avere. cand s-o intuneca. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele.

De fapt. Intr-o zi. Vorbeau toate satele din jur de bunatatea lui. Gradina Zeitei de Jad nu este decat un delusor. Nimeni nu stia de unde venise si cum il cheama. Batranii spun ca pe vremuri pe Muntele Pesterii Vrajite erau numai pietre goale: nu crestea nici o radacina de copac. toti spargatori de pietre. desi nu adia nici o boare de vant si crengile erau nemiscate. Si tot in noaptea aceea i-au dat frunzele si a inflorit. De aceea oamenii ii spuneau Uang cel Negru. De cate ori urca muntele sa sparga piatra. intro noapte. nu se stie cand s-a intamplat. pe creasta muntelui a rasarit un piersic. Seara a trecut din nou pe sub piersic si . Dimineata. nici un fir de iarba. trecand pe langa piersic. Oamenii care locuiau acolo. dar micul piersic ramanea bine implantat si crestea de-ti era mai mare dragul. Nu era insurat si nu stransese un ban in viata lui. Cand se afla cineva la ananghie. Tot spargand piatra in bataia vantului si-n arsita soarelui. sudoarea le curgea in ochi. se innegrise de-i sclipea obrazul. puiul de piersic a crescut de sa nu-l recunosti. Era bun la inima feciorul si tare aratos si priceput. apele din munte carau cu ele pietrisul. Pe atunci s-a oplosit pe munte un flacaias strain de acele locuri. Bateau ploile si vantul. baiatul a simtit cum se scutura peste el boabele de roua de pe frunzele pomului. Uang cel Negru era primul care-i venea in ajutor. Visau pomi incarcati cu fructe. erau saraci lipiti pamantului. Uang cel Negru trecea pe langa puiul de piersic. Pe neasteptate. dar visul lor ramanea numai vis.Gradina Zeitei de Jad poveste chinezeasca Gradina Zeitei de Jad se afla pe coasta Muntelui Pestera Vrajita. vantul si caldura ii parjoleau. izvoare cristaline. buzele li se uscau si crapau.

Uang cel Negru nu stia ce sa mai zica de bucurie si multumire. De atunci. Uang se simtea tare incurcat si nu stia ce sa faca. Fata radea din toata inima. Seara s-a intors acasa si n-a dormit toata noaptea gandindu-se la Zeita de Jad. In timp ce vorbea. ce bine ar mai fi".atunci florile au inceput sa-l ninga cu petalele lor.unitate de masura egala cu 500 m) de locurile acelea se afla un orasel in care traia un mare bogatas. mare minune. Dupa planuri. Daca ai vreun necaz vreodata. Era in iunie. in fiecare seara.Iarta-ma. a vazut cum piersicile rosii si mari se copsesera. La amiaza toti ceilalti flacai si-au gasit cate un loc sa se racoreasca. . baiatul s-a simtit asa de racorit de parca fusese la scaldat. Si. plecand la lucru. Uang cel Negru se ducea in fiecare zi sub piersic si se intalnea cu Zeita de Jad. dar acesta era bine infipt in pamant. Vazand cat de bine se poarta zeita cu el. Dupa ce a mancat-o. Uang cel Negru se aseza sub ramurile piersicului. dupa ce a mancat si a baut pe saturate. a trecut la fapte. Mirosul piersicilor il ametea cu parfumul lor. sa vii aici si sa ma cauti. camasa carpita. mirandu-se de unde a rasarit pomul acolo.De data asta te iert. Zana il privea razand. fara a mai sta pe ganduri. Uang si-a rupt incaltarile. Fata a facut un semn cu mana si din locul unde spargea baiatul piatra a venit in zbor o ramura de piersic. Razand. Si mana a incetat sa loveasca. Azi asa. ceilalti flacai au inceput sa faca glume pe seama lui: . paznicul i-a luat la bataie. Cand s-a inapoiat Uang. Deodata s-a simtit obosit de cadea din picioare si a adormit. trecand pe acolo. Apoi. Paznicul a cazut in genunchi si a inceput sa se roage: . A doua zi. Uang cel Negru s-a apucat iarasi de spart piatra. cand tocmai cara piatra pentru bogatas. altii faceau haz. intr-o zi. fata a spus: . L-a scuturat cu putere. In ziua aceea. Unii se uitau mirati. intr-un pavilion verde scaldat in lumina. sa ridic un munte si pe munte sa construiesc un pavilion. Acesta tipa de durere. dar fata s-a facut nevazuta. printre care era si Uang cel Negru. lui Uang cel Negru i s-a parut ca piersicul ii zambeste si i-a fugit toata oboseala. cand isi termina treaba. Le-a spus baietilor sa-l astepte pana se duce la zana sa-i coase. Dupa putin timp a adormit. Stiu ca esti un baiat bun si saritor. Uang cel Negru s-a minunat si mai mult stiind ca pe tot muntele nu se afla decat piersicul pe sub care trecuse dimineata. A chemat toti oamenii din imprejurimi. Uang s-a pomenit iarasi inconjurat de flacaii care spargeau piatra. dar n-a gasit un raspuns la intrebarea ce-l framanta si. Cand s-a trezit. Zeita s-a invoit. La vreo 20 de li (Li . fata zeitei s-a imbujorat si mai mult. Crengile si frunzele pomului se stransera una in alta ca o umbrela deasupra-i. Uang cel Negru se simtea in al noualea cer. maine asa. i se invinetise fata. Vazand ca baietii stau degeaba. care nu mintea niciodata. parjolindu-i picioarele desculte. bogatasul a inceput sa-si faca planuri: „Daca as avea o gradina in care sa sap un lac. Culca-te putin.Am venit sa te rog sa-mi carpesti camasa. A rasarit soarele si baietii care treceau la lucru l-au vazut dormind sub piersic si. deodata. S-a dus la locul lui si s-a apucat de spart piatra. a rupt o piersica si i-a aruncat-o baiatului drept in mana. a auzit vocea unei femei: . dar mana nu inceta sa-l loveasca. tu ce mai cauti? Uang cel Negru. Aici a intalnito din nou pe Zeita de Jad. si le-a dat porunca sa-i aduca piatra de pe munte. Avea fata ca o floare de piersic inflorit si-i zambea. A deschis ochii si a vazut ca dormea la umbra unui pom. Cat ai clipi din ochi a ajuns acolo si a vazut ca acesta era locul lui. iarta-ma! De acum incolo n-am sa mai bat pe nimeni! Dupa ce a spus de trei ori asa. De atunci. dar ea s-a oprit din ras si i-a facut semn s-o manance. cand soarele pripeste mai tare si pietrele se incinsesera ca focul. el ajunsese deja sub piersic. Dar. clar Uang cel Negru a ramas sa mai sparga piatra. s-au terminat de mult piersicile. in jurul lui era o racoare neobisnuita. desi stia ca nu venise pentru asta. stiu ca n-ai dormit toata noaptea. Rosindu-se. Si a plecat la piersic. Uang cel Negru a sarit deodata in sus. baiatul i-a spus: .Uang baiete.Eu sunt Zeita de Jad. ochii ii scanteiau si mai tare. i se parea ca merge mai repede decat ceilalti. Fata a luat o ramura de piersic si a scuturat-o si Uang s-a pomenit. Intr-o zi. Alta data. Cand s-a luminat de ziua.Negrule. alaturi de el. ca un facut. si i-a spus: . Fata a lipit-o de pom si crenguta s-a lipit ca -si cand niciodata nu fusese smulsa de acolo. paznicul a intins mana sa-l loveasca si pe el. Pe un perete era agatat un tablou cu o piersica mare. le-a spus flacailor tot adevarul. s-a indreptat catre locul unde stia ca e piersicul. S-a uitat mult la pom. Uang cel Negru s-a mirat si mai mult vazand asa mandrete de fata cum nu vazuse nicaieri pe unde umblase. pe o creanga statea o fata de toata frumusetea si culegea piersici. mana a inceput sa-l loveasca chiar pe paznic.

Ingrozit, paznicul a fugit la bogatas si i-a spus tot. Acesta a dat ordin, sa fie adus Uang cel Negru si aruncat in temnita. Afland flacaii ce i s-a intamplat, au tinut sfat si au hotarat sa-i dea de stire Zeitei de Jad. Cand au plecat pe munte sa sparga piatra, au trecut cu totii pe la piersic, insa, nevazand pe nimeni, nu stiau cui sa-i spuna. Il auzisera ei inainte pe Uang cel Negru vorbind de zeita, dar in afara de el n-o vazuse nimeni. Atunci, unul dintre ei a strigat: - Zeita de Jad! Vrem sa-ti spunem ceva! Nici n-a terminat bine, ca au auzit o voce de femeie: - Asteptati putin sa va deschid usa. Si frunzele piersicului au inceput sa fosneasca si baietii s-au trezit deodata in Pavilionul Verde, iar in fata lor se afla o fecioara care broda o pereche de papuci barbatesti. Atunci, ci au inteles ca aceasta e Zeita de Jad si iau spus totul. Aceasta i-a linistit: - Fiti pe pace, ma duc eu sa-l scap! Si indata s-a facut nevazuta. Bogatasul tocmai se afla la masa, cand a auzit o voce: - Bogatas afurisit, ele ce l-ai inchis pe Uang cel Negru? Eu l-am batut pe paznic. Vrei cumva sa te pui cu mine? Incearca! Mosierul s-a holbat in jurul lui, dar n-a vazut nimic si a inceput sa tremure de frica. Vocea s-a auzit din nou: - Netrebnicilor, sa-l eliberati de indata pe baiat! De abia acuma si-a dat seama mosierul ca aude vocea unei femei si, facand pe grozavul, a zis: - Dar cine esti tu care nu te arati? - Crezi ca mi-e frica sa-ti spun cine sunt? Sunt Zeita de Jad! a raspuns vocea. Ingamfat, mosierul a spus: - Eu sunt stapanul tinutului. N-am decat sa deschid gura, ca argintul va curge garla, temnitele se vor ticsi. Iti poruncesc sa te arati la fata! Razand, zana i-a spus: - Inca n-am vazut nici un stapan aici! - Eu sunt stapanul, a spus mosierul. - Chiar tu? Si eu care credeam ca esti o gramada de gunoi! Nu meriti tu sa ma vezi! - Orice ai spune, eu sunt stapanul, iar Uang cel Negru nu este decat un spargator de piatra si supusul meu! a spus mosierul fara obraz. Zana s-a infuriat si a inceput sa-l batjocoreasca, dar mosierul, rosu de ciuda, n-avea cum s-o vada. Atunci, zana i-a spus: - Vrei neaparat sa ma vezi? Sa-ti arat mai intai de ce sunt in stare! Si deodata a intrat pe usa o ramurica de piersic care s-a infipt in mijlocul camerei si, cat ai clipi din ochi, din ea a crescut un piersic gros si mare care impingea cu crengile tavanul camerei. Speriat, mosierul a inceput sa tipe si a rupt-o la fuga mai repede de cum se strecoara un soarece in gaura lui. In randul paznicilor a inceput imbulzeala: cadeau si se impingeau unii pe altii strigand: - Iarta-ne, zana! Iarta-ne, zana! - Va iert pe toti daca descuiati usa temnitei! le-a raspuns zana. Uang cel Negru a vazut cum se deschide usa, a iesit din temnita si a fugit repede acasa. A doua zi, cand tocmai se pregatea sa plece la lucru, s-a pomenit cu Zeita de Jad ca intra in curte. Fastacit, Uang nu stia pe ce sa puna mana mai intai. N-a trecut mult si de afara s-a auzit harmalaie mare. Bogatasul trimisese soldati si cai sa-l prinda pe Uang cel Negru. Zana l-a apucat de mana si i-a spus: - Hai repede cu mine. Soldatii au inceput sa-i urmareasca. Zana si baiatul s-au catarat pe munte, dar soldatii erau pe urmele lor. Ajungand la un zid de piatra, zana s-a oprit si a zis: - Sapa mai repede aici! Baiatul a inceput sa loveasca cu tarnacopul in zid pana ce a aparut ca o usa ce ducea intr-o pestera unde zana ia spus sa se ascunda. Cand au ajuns soldatii acolo, n-au vazut nici urma de baiat, ci numai pestera neagra. Unii, mai curajosi, au intrat in pestera si au mers, pana ce au dat de o apa adanca, adanca si foarte involburata. De atunci nu. l-a mai vazut nimeni pe Uang cel Negru. Pestera de pe munte au numit-o Pestera Zeitei, iar muntele l-au numit Muntele Pesterii Zeitei. Adeseori, din gura pesterii iese o ceata alba care cuprinde tot muntele si atunci se aude un zgomot ca si cand cineva ar sparge piatra. Si cand ceata devine mai deasa,

oamenii spun ca e vremea cand zeita se intalneste cu Uang cel Negru. Nimeni n-a mai vazut-o pe Zeita de Jad, dar tot muntele e acoperit cu piersici, asa ca i se spune Gradina Zeitei de Jad.

Fata saracului cea isteata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata etc. A fost odata un om si o femeie. Ei erau atat de saraci, incat n-aveau dupa ce bea apa. Nici tu casa, nici tu masa, nimic, nimic, dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu, alaturi cu muierea, de-i treceau naduselele, si ca sa dea si ei in spor, ba. Se tinea, vezi, norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini, cum se zice. Umblau cu tarabutele de colo pana colo, si ca sa se statorniceasca si ei la un loc, nu gaseau. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei, doi calici, cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. Aveau acesti oameni o spuza de copii. Din acesti copii, cei mai mari erau numai fete, iara baietii erau maruntei si stau langa dansii ca ulcelusele. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca, ca v-ati fi luat campii. Ieseau toti afara inaintea lui, jigariti si hartaniti, ca niste netoti, subtiratici si pitigaiati, ma rog, lesinati de foame, si tabarau pe bietul om cu gura: tata, mi-e foame, tata, mor de foame. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. Bietul tat' sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Si ca sa-si linisteasca copiii, el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. Astfel, mai cu sosele, mai cu momele, adormeau si bietii copii, cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca, vedea de dansii, ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare, mai

ingaduitori, ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. Dara, bate toba la urechea surdului. Adeca, de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei, poate, mai ingaduitori, si mai cu rabdare, dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. Intr-acestea, boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni, caÊsi urgisiti de Dumnezeu, i se facu mila de ei si, intr-o zi, cand veni sa se roage pentru salas, el ii zise: - Omule, te vaz harnic, muncesti de te spetesti, si doua in tei te vaz ca nu poti lega. Iata, eu ma indur si-ti dau un petec de loc, sa fie de veci al tau. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. - Bogdaproste, cucoane, si Dumnezeu sa priimeasca. De unde dai sa izvorasca, raspunse bietul om. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. Peste noapte, nu stiu cum se facu, nu stiu cum se drese, ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. A doua zi de dimineata, bogatul, vazandu-si vita moarta, sari cu gura mare asupra saracului, il lua de piept si cu el taras se duse la curtea boierului, sa le faca judecata. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: - Boierule, acest prapadit de om, venetic in satul nostru, n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc, el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Baga de seama ca, dupa ce e sarac, apoi e si cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce si-a facut pentru bordei, dupa ce ca e mare foarte, apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva, numai ca sa-mi faca mie paguba, si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. Judeca d-ta acum, nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Si ce-mi pasa mie de asta? - Boierule, raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. Boierule, n-am ce zice, omoara-ma, spanzura-ma, n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul, drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa, si o groapa mare, ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei, dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie, caci n-aveam pe ce ma mandri, cand mi-am ales loc langa d-lui. Acum lumineze-va Dumnezeu, boierule, si judecati dupa dreptate. Boierul sta in cumpana. Nu stia cui sa dea dreptate. Vedea el ca saracul a cazut in pacate, dara fara voie. Dupa ce se gandi el nitel, zise: - Bre, oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari; cine le va dezlega mai bine, a aceluia sa fie dreptatea. Va dau ragaz de trei zile, ganditi-va. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. Tineti minte bine. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide, duceti-va acum. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele, sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. Bogatasul, laudandu-se ca el are sa ghiceasca, fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras, deoarece sta slanina pe dansul de o palma; iara saracul plangea de potopea pamantul, gandindu-se ca ce o sa spuie el. Daca ajunsera fiecare la ai sai, bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina, iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. Copiii se adunara pe langa dansul, se uita, dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. Incepura si ei a plange; si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? - Ce sa am, fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune, necum un sarman prost ca mine. - Ci spune-ne si noua, ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. - Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati, voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. - Te mira, tata, la ce am putea fi buni si noi. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise:

Nu-i venea sa spuie drept. nici dezbracata. cu chiu cu vai.Apoi de. Acum zise bogatasului iara: . In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. nici pe drum. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. Dara daca se vazu incoltit. iaca. Si intreband si pe saracul. caci ii da de pamant cand un picior. mandru si cu pieptul deschis. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. Saracul se arata a fi multumit. mai intreba o data pe bogatas: . Ea sa fie nici imbracata. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. . nu mai fi asa de mahnit. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. zise boierul. nici pe jos.Iaca. raspunse si saracul. Cela aiureaza. adaoga: . ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. boierule. In cele din urma. bade. . asa este.Asa este. tapul fiind pitic. cucoane. raspunse bogatasul. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. de teama sa nu pateasca ceva. Atunci boierul. lua matele la subtiori.Ce este mai bun pe lumea asta? . nici pe jos. Boierul. care are grasimea pe el de o palma de groasa. ca alearga peste vai si dealuri. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. el raspunse cu sfiala: . Si asa. cucoane. de nu-ti venea sa-l mai auzi. Cum se facu dimineata. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. Bogatasul. nici pe langa drum.Ei. caci tapul nu tinea drumul drept. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: . dara numai inima lui stia.Minciuni spui. cand ii dau drumul. fata arunca pe dansa un volog (plasa).. vezi. ii zise ea. aci trecea de cealalta parte. sasi mai mahneasca si copiii. raspunse boierul. ne va sta capul unde ne stau talpile. . intorcandu-se catre bogatas. Cum auzi saracul unele ca acestea. Fata cea mare. ajunse la curtea boiereasca. raspunse el. incremenira. Bietul sarac se cam codea. umbla ni pe drum. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. cucoane. ca judecata cea dreapta a mariei tale. Nu era nici imbracata. caci de unde nu.Nu te teme. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. taran viclean si mojic ce esti. Se infatisa inaintea boierului. de nu-i vezi copitele.Tu ai dreptate.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . il intreba cu un grai blajin: .Nimic nu este mai bun pe lumea asta.Apoi de. vezi. tatuca. omule. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul.Adevarat. raspunse boierul. si se intoarse la ai sai. Si chemand mai aproape pe sarac.Eu. . cand altul. ti-oi spune si eu ceva.Iesi afara. cucoane. Nu voia.Spune-mi. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in . Boierul intreba pe bogatas: . incepu a se boci si a se vaicara. capul meu nu ma duce asa departe. spuse tot adevarul precum era. ea nu era nici calare. . milostive stapane. . Mergand astfel pe drum. nu voia sa se dea ramas. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. Saracul paru a se mangaia oarecum.Ia lasa. dara se indoia.Armasarul meu. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. nici calare. ni pe langa drum. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. venind asa. cand auzi cele ce ii spuse: . eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. Si. Fata cea mare se puse pe ganduri si. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim.Apoi de. tata. se apropie de tata-sau si ii zise: . bre.

unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi.Ia. intreba: . dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai.Da' unde-i dus boierul.Nu-l credeti. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. Taranii se uitara lung si plecara. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. Afland ca boierul nu este acasa. prinsera a intreba: . Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. care il slujea cu credinta. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. Iaca. sa-mi imprumute el o roata. Sezura. cucoana? . Boierul. raspunse cucoana.Ce sa fie? raspunse ea.lant. Ajungand la poarta ograzii boieresti. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. insa o roata de la caruta mi se stricase. mai cu seama ca era a fata. Atunci m-am rugat de vecinul meu. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. Ea asculta si tacea. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: .Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . ma.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. ca pofti sa o aiba el de nevasta. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. intrebara: .Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei. ei incepura a se intreba unul pe altul: . Ea priimi. Si(-i) mai dete unul. Cucoana asculta din cerdac si tacea. ce-i abatu lui. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. si sa te duci la tatatau acasa. s-a dus. pana il facu cuc. Mai-nainte de a se cununa. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). .Eu te iau de sotie. cucoana. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. Se imbata boierul de se coclise turta. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. barbate. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. cucoana. asta care e de fata. ii zise: . iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. caci n-am judecat pe acei jeluitori. ce vorbira. si se cununa cu dansa. Viind si boierul acasa. cum auzi. nu mai putem trai amandoi. se repezira la dansa.Da' bine.Vorbele tale. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. Daca venira dinaintea cerdacului iara. raspunse ea. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. Taranii asteptara ce mai asteptara si. au ba. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei. si ce le-am zis eu. boierul zise dansei: . Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. pentru ca de aceea barbatul este barbat. mai cu seama ca era burlac. Cand. si inca unul. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. Cucoana zise: . Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. ce sa vedeti. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. Acestia. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. Unul zise: . sunt sfinte pentru mine. Nu sunt vinovata intru nimic. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. si cum avea si ea pe vino-incoace. El. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. ce e drept.

care n-apucase sa urseasca. in vremurile de demult.La tata acasa. hoinarind singura prin palat. In bucuria lui.A doua zi. imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele. Cucoana ii raspunse: . Aceea am si facut. ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrat-o cu daruri alese. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite. . acum pricep eu ce odor de femeie am dobandit. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa. sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta. bogatie. "-Batrinico ce faci aici. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse: "-Inainte de a implini 18 ani.Aidem. imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie. apoi raspunse: . se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. A saptea ursitoare. Intr-o buna zi. Frumoasa din Padurea Adormita A fost odata. dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului. La petrecere sosira. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. Atunci cind fata se va intepa cu fusul. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. se gandi ce se gandi. virtute. Intr-o buna zi. bucurie. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. boierul. era o ursitoare. facu un pas inainte si spuse: "-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune. Cind petrecerea era pe sfirsite." La auzul acestor vorbe toti incremenira. un imparat si o imparateasa. ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. Deodata. prietenoasa si cuminte. gindi ea. copila se va intepa la deget cu un fus si va muri. rind pe rind. Cand m-ai gonit de la d-ta. ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara. petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. "-Pe aici nu am mai fost niciodata. nevasta. si sa traim ca in san de rai. acasa. noroc." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in. vazandu-se in astfel de hal. iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata. prietenii si ursitoarele. Pot sa incerc si eu?" In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca. ar fi bine sa arunc o privire. Inca din ziua aceea. sapte ursitoare poftite de imparat la ospat. de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. intreba unde se afla. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. cand se destepta.

. sarutara manele lui "tata-mosu". voinicii mosului!. Dupa ce adormi intreaga curte. Ani de zile. Se gandeste. frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si.S.Tata-mosule. Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori. da' cocorii un' se duc cand se duc? .. Deodata vazu o usa intredeschisa. Se uita-n fundul gradinii. Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe. Strajerii.In tara cocorilor? . orataniile. peste toate au nins anii multi si grei. Batranul coprinse intr-o mana pe fata si in cealalta pe baiat.In tara randunelilor? .Aceasta auzind vestea rea. Bunicul sta pe prispa. Innumara florile care cad. .In tara cocorilor. bata-va norocul.. sprancenele. Dar de indata ce o atinse. in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros.O. rosii si bucalati.In tara randunelilor. Iar innumara florile scuturate de adiere. imparatul. pe imparateasa.Credeam ca s-a umflat vantul. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. zise baiatul. pe imparat. Si zambi pe sub mustati. raspunse batranul sorbind-o din ochi. au trait fericiti pina la adinci batrineti . zise fetita. barba. pe bucatar. curtenii. tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins.. . ca ochii lui erau numai lumina si binecuvantare. Se scarpina-n cap. La ce se gandeste? La nimic. dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea. mustatile.Da. Se apleca sa o sarute. Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin. . o.Dar randunelile un'se duc cand se duc? . . . pe ucenic. si-i privi cu atata dragoste. Inauntru domnea o liniste apasatoare. de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului.. El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului.Poi. dar pe jos. de ce zboara pasarile? . toate vietuitoarele dormeau. imparateasa. pe pisica si chiar pe soricel. pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om.Finca au aripi. Facu ochi mari de uimire cind vazu. ratele n-au aripi? de ce nu zboara? .. cocoseii mosului! Un baietan s-o fetita. credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat. incaleca pe balaurul urias.. o data cu ea. Si. . . dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit.Tata-mosule.Da. Cine tranti poarta? . Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul. .Zboara. Delavrancea Se scutura din salcami o ploaie de miresme. Bunicul de B..

saruta partea lui. . Statu din joc. Bunicul ridica mana in sus aducand destele ca un preot care binecuvinteaza. Bunicul le canta "Mai cazace.. trase o palma in partea fetei.Vrei si tu. ca batranul stranse din ochi.Ba a mea. tata-mosule? . si cantecul. ha.Cum de nu?! Mie un scatiu.Tata-mosule.Amandoua sunt deopotriva. cam repede. s-a lui! La obraji cearta se aprinse mai tare.Pe din doua. tie doua.. . ce cati noaptea prin argele". . ca e mai calda! ... Fata tipa. mie sa-mi prinzi o presura si un sticlete. . Se osteni bunicul. . sopti mosul ca si cum ar fi mustrat pe cineva. zicandu-le: .Sa-i bata norocul si sanatatea.. ca are un ochi mai verde! .Tie doua si mie doua. . O femeie uscativa intra pe poarta cu doua doniti de apa. ca nu e ca a ta! . Baiatul: . zise fata. Din vorba in vorba. si d-ta..Ba a mea.Fireste.. si fata. Si copii o si daspicara. Bunicul ii joaca.. . Copii tacura din ras si bunicul din cantec..Mustata mea e mai lunga. Si dupa ce o impartira frateste. as vrea sa-mi creasca si mie aripi si sa zbor sus de tot pana in slava cerului.Ba a mea e mai lunga! Si baiatul intinse d-o mustata si fata de alta.Ba a mea.Partea asta este a mea. bata-i focul de copii!. . o.Ba a mea.Si jumatate mie. suspinand pe a ei.. ca are un ochi si mai verde! Bunicul abia se tinea de ras. ba a ei sa fie mai lunga.. a mea! La barba se-ncurcara. Baiatul. sari de pe genuchiul batranului. . lui doua si mie una.Biiine. Si iar incepu rasul. infuriindu-se..Mustata asta este a mea. Copiii bat in palme. Pe bunic il trecura lacramile. . ha.Daca ti-o creste tie aripi. o sa ti sa suie in cap.Lasati pe copii sa vie la mine! .. incepu: . . dar tacu si-i impaca zicandu-le: .Da. sa prinzi si pentru ea..Ba a mea! .Si asta. . E muma lor si fata lui... sa prinzi si pentru tine. ca e mai dulce! .Jumatate mie. poi ce fel.I.Ba a mea..S-a mea... si saruta in crestetul capului si pe unul..Partea mea e mai frumoasa. zise baiatul netezindu-i barba. iar ii razgai. cazacele. nu e-asa. incepu lauda. s-a ei! ..Ba a mea. ba a lui.Ba a mea! Si baiatul. Batranul o mangaie si zise baiatului: . Femeia intra in casa. se repezi si trase o palma in partea baiatului. dar stii. cu lacramile in ochi. .. copiii se facura stapani pe obrajii bunicului.. tata.. Ce fericiti sunt! Baiatul incaleca pe un genuchi si fata pe altul. Copiii incepura sa-l mangaie. tata-mosule? intreba baiatul cu mandrie. si zise prelung: . si pe altul. tata. Fata: . ca e mai alba! Bunicul zambi.. si mie? Fata se intrista. a mea! .Bine. ...Si partea asta. . si jocul. Cum il vazu. Bunicul ii impaca. biiine. . Mama lor iesi pe use si intreba rastit: .S-a mea.

numai iata gaseste o punguta cu doi bani. Si cum mergea el pe-un drum. Cucosul. cum scapa din manile mosneagului. mamanci ca in targul lui Cremene.Mai ! ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc. ca sa nu mai strici mancarea degeaba. nu se lasa. Si surazand fericit raspunse fie-sei: . Vezeteul se da iute jos de pe capra trasurei si. Mosneagul intr-o zi isi perdu rabdarea si zise: . prinde cucosul si. de ciuda. cand ajunge in dreptul unei fantani. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. fara pasare. care era foarte zgarcita. inciudat. ca sa-mi prind pofta macar. Baba avea o gaina. pofticios si hapsan.Lasati pe copii sa vie la mine! Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. Ia da-mi si mie niste oua. ori du-te de la casa mea. iar mosneagului nu-i dadea nici unul. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. . vazand aceasta mare .Ma ! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. o si ia in clont si se intoarna cu dansa la casa mosneagului.Da' cum nu ! zise baba. ca si eu asa am batut gaina. Pe drum se intalneste c-o trasura cu-n boier si cu niste cucoane. sa faca oua. fugi de-acasa si umbla pe drumuri.Na ! ori te oua. zice vezeteului: .Mai baba. suparat de asta.. o pune in buzunar si porneste cu trasura inaine. bezmetec. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. Boierul o ia. Mosneagul. si iacata-o cum se oua.l azvarle in fantana ! Cucosul. Si cum o gaseste. si-i manca. c-un feliu de mestesug. Vezeteul se da iarasi jos de pe capra. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. vermi neadormiti! Obrajii bunicului erau rosii si calzi. zicand: . ci se ia dupa trasura spuind neincetat : Cucurigu ! boieri mari. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boierului.Ce e asta. se ia dupa gura babei si. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului : . Daca ai pofta de oua. Cucosul. si mosneagul avea un cucos. bate si tu cocosul tau.

caci boierul acela. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorulul. s-a facut un pantece mare. de ti se parea ca-i o nunta. si inconjurat de-atata amar de galite. ba inca face si o aparaie prin casa. pana ce-nghite toata apa din fantana. intinde aripile in dreptul soarelui. vazand ca n. incepe a varsa la apa. si toarna el toata apa din fantana pe jaratic. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptorului. . Baba. ce sa faca ? Incepe-a inghiti la apa. cand mai vede si asta dandanaie. vazand aceste mari bogatii. Cucosul atunci se asaza pe tol. face cum i-a zis stapanu-sau. Atunci cucosul i-a zis: . cum zice. de intuneca de tot casa boierului. nu-i mai stia numarul. pana ce ajunge acasa la mosneag. Si. si. si-nghite. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . cand a vazut ea unele ca aceste. si se racoreste cuptiorul.Ma ! da'al dracului cucos i-aista ! Ei. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac: l-a lua in coarne. el stie cum si pe unde. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice : Cucurigu ! boieri mari. si iarasi incepe: Cucurigu ! boieri mari. cand vede si asta mare nedreptate. iese teafar si de-acolo. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. vazand pe cucosul lui asa de mare si de greoiu. iara pe tol toarna o movila de galbeni. si-om scapa de suparare. poate va inghiti la galbeni. vazand voinicia cucosului s-au luat dupa dansul. umfla cucosul de o aripa si-l azvarle in haznaua cu banii. Apoi iesa si de-acolo. iar paserile dupa dansul. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. iesa afara cu bucurie. . pana ce stinge focul de tot.primejdie. asterne tolul. Atunci. Dati punguta cu doi bani ! Acum. iute ca un prasnel. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu ! boieri mari. si nu altaceva. nu stia ce sa faca de bucurie. Mosneagul. da-mi si mie niste galbeni! . Dati punguta cu doi bani ! . Cucosul o ia de jos cu bucurie. Cucosul.Mai. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. boierul. de cuvant. pana-i vine iarasi in cap una. si merge el cat merge.Am sa-l dau in haznaua cu banii. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. i-a sta vreunul in gat. de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. si de cirezi de vite. i-azvarle punguta. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. numai bine ca am scapat de belea. s-a mirat cumplit si a zis : . Vezeteu ! Ia-l de pe capul eu si-l zvarle in cireada boilor s-a vacilor. si-nghite. Mai sta boierul pe ganduri. zise ea rusinata.Duca-se si cobe si tot. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l azvarle in cireada ! Atunci bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea el toata cireada. canoasa la inima. de mult banarit ce avea. vazand aceasta. zicand: Cucurigu ! boieri mari. las'ca ti-ouiu da eu tie de cheltuiala. iaca si baba vinea nu stiu de unde. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. ca nici lucru curat n-a fost aici ! Cucosul insa mergea tantos. zise boierul cuprins de mierare.are ce-i mai face. asterne un tol aici in mojlocul ograzii. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. dupa toate cele intamplate. Mosneagul. care stralucea la soare de-ti lua ochii ! Mosneagul.Mosnege. pe langa paseri. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. se duce in treaba lui si lasa pe boier in pace. doar va scapa de cucos. cum aude glasul cucosului. si cand isi arunca ochii spre poarta. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. Atunci toate paserile din ograda oiereasca. si de la poarta incepe a canta : "Cucurigu !!! Cucurigu !!!" Mosneagul. i-a deschis poarta. mai crestatule si pintenatule ! Si cum ajunge acasa.Stapane. care de care mai frumoase. mai cucuiete si mai boghete.

gabuieste gaina. Si asta sa stiti ca-i o poveste adevarata. iara nu cucos de facut bors. sarmana ! Mosneagul insa era foarte bogat. de-ti venea sa-i plangi de mila ! Biata gaina.. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu.. Si cand se uita in cuibariu.. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. Si a cutreierat toata lumea ca sa gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit. Dar zicea ca-i printesa adevarata. Printesa si Mazarea de HC Andersen E ra odata un print si printul acela voia sa se insoare cu o printesa. a raspuns printesa.Groaznic de prost!. Dimineata au intrebat-o cum a dormit. tuna si fulgera si ploua cu galeata. Toata noaptea n-am inchis ochii. . o apuca de coada si o ia la bataie. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. iar pe cucos il purta in toate partile dupa dansul. . stii ce mi-ai raspuns! Bate acum si tu gaina. o prinde s-o bate. tocmai se starnise o furtuna cumplita. c-asa am batut si eu cucosul. fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata. pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesa adevarata. Baba. s-a gandit regina. pe baba. Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toata numai vanatai! Groaznic! Si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata. si iaca ce mi-a adus ! Atunci baba se duce in poiata.Ba pune-ti pofta-n cuiu. Si printul s-a intors iar acasa si era foarte necajit. s-a dus in odaia de culcare. era o vreme ingrozitoare. dar cu printesa adevarata. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe poarta: "Cot. sare de pe cuibariu cotcodocind. a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare. Gaina sare peste poarta. las’ ca vedem noi indata!. a pus-o gainarita. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. gaseste si ea o margica s-o inghite. lipita pamantului. cand vede ca s-a batut joc de dansa.. de mila. dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele! Apa ii curgea siroaie pe par si pe haine si ii intra in pantofi pe la varfuri si tasnea inapoi pe la calcaie. pan-o omoara in bataie ! Si asa. daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. La poarta era o printesa. sa vada ce i-a facut gaina!. Aici s-a culcat printesa. Printese erau destule.. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa! Si printul a luat-o de nevasta. Vai. stii tu din a cui pricina. cum scapa din mainile babei. Intr-o seara. dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese. dupa vreun ceas de sedere. cot. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. fiindca tuturora le lipsea cate ceva.Bine. s-a dus sa deschida. Pe urma a pus peste mazare douazeci de saltele de lana si pe saltele douazeci de perne mari de puf. dar n-a spus nimic. . ce sa vada ? Gaina se ouase o margica. sa-ti aduca galbeni. fuge pe drumuri. iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva. Baba atunci se duce cu fuga. mai baba ! Cand ti-am cerut oua. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. Si cum mergea pe drum. Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta orasului si regele. tatal printului. si.

incepura a-l boci amandoua. care torcea dupa horn. ci suntem mai dincoace cu vro doua-trei zile. cand a fost. Noi nu suntem de pe cand povestile. zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si. care avea copil de tata. Nevasta lui. si omul acela traia la un loc cu soacra-sa. se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele! Si. Cica era odata un om insurat. draga mamei. cuprinsa de spaima. dupa ce-si scalda copilul. de parca le legase cineva. il infasa si-i dete tata. . ca bine zici. cum va spun. de clocotea casa. — Ce este ? Ce v-au gasit.Prostia Omeneasca de Ion Creanga A fost odata. Si? — De s-a sui mata. cu ochii pironiti in drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate. ca niste smintite. daca n-ar fi fost. nu s-ar povesti. mama! Copilul meu are sa moara! — Cand si cum? — Iata cum. caci era iarna. flamand si nacajit ca vai de el. ca. Dupa ce-l adormi. numai iaca si tatal copilului intra pe usa. statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a se boci cat ii lua gura: "Aulio! copilasul meu. are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare! — Vai de mine si de mine. ce-ti este?! — Mama. dar si soacra-sa nu era tocmai hatra. nebunelor? Atunci ele. fata mea. omul nostru iese de-acasa dupa trebi. era cam proasta. il puse in albie langa soba. Intru una din zile. o intreba cu spaima: — Ce ai. apoi il legana si-l dezmerda. pana ce-l adormi. viindu-si putin in sine. incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata. Nevasta lui. de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci si noua de oca de fer la un picior si tot i se parea ca-i usor. sarind fara sine. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Il vad. ca fiecare om. Pe cand se sluteau ele. copilasul meu!" Mama ei.

facandu-si cruce. la fan. apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu. dar carul nu iesea. ma-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba vad. sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura. pe iasta sura. sa urce vaca pe sura. N-ai vrun topor la indamana? — Ba am. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi. prietene! — Da' ce faci aici? — Ia.. nene! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama.. si el nu mai putea de ostenit. dar sa cari soarele in casa cu oborocul. din intamplare. Drumetul nostru. om bun. iar de nu. bata-l scarba sa-l bata. pe urma iar iesea. Stiti pentru ce? Asa: usile era mai stramte decat carul. zise drumetul in sine. iar nu pentru nuci. Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui. unde avea aruncat oleaca de fan. duc in lumea toata! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi. crestine. Drumetul nu zabovi nici aici mult. fiind rotar.. Omul asculta. — Nu fi scump la tarate si ieftin la faina. Atunci omul asculta si vaca scapa cu viata. ba. il punea iar cu gura la soare. ca spanzuri vaca! Ic fanul si-l da jos la vaca! — Da' nu s-a irosi?. si nici ca-l pot. voia sa arunce niste nuci din tinda in pod. drumetul nostru.. sa manance fan. zise gazda. Omul de gazda. Vaca ragea cumplit. peste catva timp ajunse intr-un sat si. ofta din greu. drumetul nostru. oprindu-se intr-un loc. — Ma omule! zise drumetul.. Si mergand el tot inainte.. ce truda! zise drumetul. si tapoiul ista. se opri la casa unui om. habar n-are tapoiul de scarba. De aici. ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu. tragea din rasputeri de funie. — Bre. zise: — Buna ziua. — Stai putin. de aici merse mai departe. pe cari-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in . Asa zicand. iesi din casa. sparge ici. nedumerit. s-acum. n-am mai gandit!" Apoi drumetul se intoarse acasa si petrecu langa ai sai. dar ce vrei sa faci? — Ce sa fac. zise in sine: "Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn. in toata intregimea lui. m-oiu mai intoarce acasa. numai nu pricep. tragea de protap cu toata puterea. mai numarand si alt neghiob.. om bun! — Multamesc dumitale. — Bine m-ai invatat. si soarele va intra singur inlauntru. haramul ista e hamisit de foame si nu vrc nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus. merse tot inainte. — Mare minune... "Inca un tont". eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul. Indata facu asa. — Foarte multamesc. ce sa vada! Un om.. fara sa stie unde se duce. si lumina soarelui intra in bordeiu.Omul. mai numarand un natarau. dupa ce le asculta. i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare. cu-n tapoiu in mana. Apoi. dar ca voi n-am mai vazut. tapoiul e pentru paie si fan. om bun. sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebe la loc.. om bun? — Ia.. dupa o bucata de vreme. zise gazda.. — Ia. ca sa am lumina. si tot asa facea. zise cu mirare: — Bre! multi prosti am vazut eu in viata mea. "Din ce in ce dau peste dobitoci". bine m-ai invatat! Ia uita-te dumneta! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului. Rotarul voia acum sa taie usorii. om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ce sa-mi gatui vaca! Asa. fara sa-si ieie ziua buna. — Ie-l de coada. Ai un oboroc? — Da' cum sa n-am?! — Pune nucile intr-insul. ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod. pana ce ajunsese ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. — Ca degeaba te trudesti. pana ce ajunse iara la o casa.. voind sa-l scoata afara. nu-i nici de-o treaba. si treaba se facu indata.. Acolo. si pleca suparat si amarat ca vai de om! Si mergand el bezmetic. suindu-se pe-o sura.. zise drumetul in sine si pleca. vreu sa zvarl niste nuci in pod. isi lucrase un car si-l injghebase. mirandu-se si de aceasta mare prostie. ci pleca. in casa. Ma. spre a scoate carul. — Da' ce te framanti asa. Un om legase o vaca cu funia de gat si.

si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. dar in zadar. aproape. s-am spus povestea asa. o mare minciuna!! Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. — Eu nu am venit sa te intreb asta — zise imparatul — ci. . S-am incalecat pe-o capsuna. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. a trimis sa-l cheme. Atunci copilul tacu si se nascu. ostasi si slujitori. dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa vie la dansul. Mai-nainte insa de a veni ceasul nasterii. fiule. cum i-a vazut de departe. fatul meu. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos. s-au intors veseli la palat.calatoria sa. si voind sa aiba copii. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: — Bine ati venit sanatosi. Luand imparatul si imparateasa leacurile. in sfarsit. au umblat pe la vraci si filozofi. ii mai zise: taci. S-am incalecat pe-o sa. raspunse unchiasul. dragul tatei. nu s-ar mai povesti. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. De cand se scria musca pe perete. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. auzind imparatul ca este la un sat. de cand se bateau ursii in coade. Au fost odata un imparat mare si o imparateasa. amandoi tineri si frumosi. un unchias dibaci. oameni buni. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. Mai mincinos cine nu crede. imparate. si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat si alte multe d-alde astea. si parte n-o sa aveti de el. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. — Am. dar ce umbli. dar numai un copil o sa faceti. daca vazu si vazu ca nu tace. s-au dus la unchias acasa. ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca copii. infratindu-se. taci. si v-am spus. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. sa-mi dai. S-am incalecat pe-o roata. luand cu dansii vreo cativa boieri mari. ca de n-ar fi. Toata imparatia si toata curtea. s-am spus-o toata. Unchiasul. copilul se puse pe un plans. zicea imparatul. — Taci. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele.In sfarsit.

el a chemat pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: — Dar bine. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. ingriji si de cal. se duse si la dansul. s-a dus. d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. in fundul unui tron vechi. sulita. Si apucand calea catre rasarit. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. dar foarte ruginite. isi lua ziua buna de la imparat. tocmai cand era sa iasa. s-a dus. Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si.cu palosul in mana. unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. ci ii tot necajea. precum ii zisese el. si toate invataturile. care e atat de rea. ii trimise inapoi. De la o vreme incoace insa. a facut-o sa fie Gheonoaie. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. cu bani si vreo doua sute de ostasi. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. de la ostasi. Il detera pe la scoli si filozofi. spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. si o sa te ridicam pe tine in scaun. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. s-a dus. imbracat ca un viteaz. calare pe calul ce-si alesese. oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca. pe care alti copii le invata intr-un an. cu lacrimi in ochi. iar tata-sau. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. incat nimeni nu calca pe mosia ei. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. dar el.De ce crestea copilul. Destula munca avu. un cal gras. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. ziceau boerii: — Tatal tau de aci inainte e batran. fiule. trei zile si trei nopti. dand pinteni calului. A fost si ea femeie ca toate femeile. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. ramase drept ca lumanarea. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. si dupa dansul carele cu merinde. dar. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. arcul. il trantea. . iar cand puse mana pe coada lui. unde era o multime de oase de oameni. si dupa sase saptamaini. care. si slab. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. trist si dus pe ganduri. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. e grozav de mare. ii zise calul: — Sa stii. trupes si cu patru aripi. a fost numai ca sa te impac. si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. in clipa aceasta este cu copiii ei. de la imparateasa. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. Auzind acestea. nu stiu ce avea. el le invata intr-o luna. stapane. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. dar fie. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. ii zise: — De azi in trei zile plecam. trebuie sa ceri de la tatal tau palosul. ca izbuti. dara sa nu te sperii. pana ce ajunse la o campie intinsa. Fat-Frumos. Iar cand fuse intr-o zi. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti. de la toti boierii cei mari si cei mici. fara sa fie omorat. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. In sfarsit. ca era tot gales. Atunci toti boierii si imparatul detera in genunchi. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. Stand sa se odihneasca. — Daca tu. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si chefuiau. Fat-Frumos. gasi in sfarsit. luandu-si ziua buna. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. iesi pe poarta ca vantul. o data se scutura si el. daca vazu si vazu. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. dar blestemul parintilor. fiindca. de la toti slujitorii curtii. pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. si calul ii zise: — Ca sa ajungi la dorinta ta. nu poti sa-mi dai. vazandu-l Fat-Frumos astfel. se scula Fat-Frumos si zise: — Tata. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. pe care nu-i asculta. A treia zi de dimineata. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul. el isi intoarse capul si zise: — Ce poruncesti. tata. Totodata. ca sa-si aleaga unul. dar maine in padurea ce o vezi. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina. si astfel toti caii cazura. stapane? Si intepenindu-si picioarele.

cativa nebuni care s-au incumes a o face. stapane. Gheonoaia. acum insa. ii dete inscris cu sangele sau. tinandu-si rasuflarea. nu pot sa traiasca la un loc. dete de o campie frumoasa. Sa ne odihnim putin. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. ii mai zise ea. Atunci el intreba pe cal: — De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: — Aici suntem pe mosia unei scorpii. Aceasta casa este inconjurata cu o padure deasa si inalta. se pregatira iarasi. A doua zi se pregatira. dar pandea cand unul. blestemul parintilor le-a ajuns. stapane. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. si intr-un minut fu aproape de padure. Cand auzira un urlet si o vajaietura cum nu mai auzisera ei pana atunci! — Fii gata. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. tinu masa trei zile de-a randul si ruga pe FatFrumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. — Sa-ti traiasca calul. cand se revarsau zorile. sa te tii bine si in scari. ca iata se apropie zgripturoaica de Scorpie. cand Scorpia este necajita rau. de la soare te puteai uita. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete.Se detera spre odihna. A doua zi. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. Se urca. sa trecem. ca si cand ajunsese la Gheonoaie. se pregatira de drum si porni. striga ea: — Stai. iara calul ii zise: — Trecuram cum trecuram pana aici. si de coama mea. ei se pregateau sa treaca padurea. si. care se lipi indata cum il puse la loc. nene. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. Trecand si peste hotarele scorpiei. se dusera si iara se mai dusera. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. — Sa trecem. tragea un vantisor care abia adia. si ca sa trecem prin padure e peste poate. varsa foc si smoala. si maine. stapane. dacom putea. calul ii zise: — Tine-te. — Stapane. ii dete inscris cu sangele ei. si chinga o stranse mai mult decat alta data. sora cu Gheonoaia. Aicea statura ei sa se odihneasca. Trecura pe . Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. merse si iar merse cale lunga si mai lunga. de rele ce sunt. zise: — Stapane. de te imbata. iara Gheonoaia gemea de durere. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. strange chinga cat poti de mult. se apropia ca vantul de iute. Fat-Frumos. si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata. cand altul. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. Atunci. caci de nu era el. sa fim gata. cand auzi o ciocanitura groaznica. ca un nazdravan ce este. Scorpia. daca ne-a ajuta Dumnezeu sa scapam si de dansa. si. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si — viata fara moarte. sa sarim pe deasupra. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. mai zise calul. gata. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. noi insa sa ne silim. pe de o parte cu iarba inflorita. dis-de-dimineata. incalecand. dobora copacii: asa de iute mergea. asa precum le vezi. dar la dansul ba. se dusera. facu proba. iara pe de alta parte — parlita. cand era sa-i mai ia un cap. apoi suntem voinici. si dupa trei zile plecara mai departe. Merse Fat-Frumos. cu dansele nu este chip de a te bate. ca nu-i face nimic si.nevoie de cap. si. viind s-o goneasca de pe taramul ei. a parlit iarba pe unde a trecut. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe o parte. picioarele sa le tii lipite pe langa subtioara mea. Fat-Frumos insela si infrana calul. Fat-Frumos. unde Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca p-un calator. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. ca sa-l incredinteze. ca iata se apropie Gheonoaia. te mancam fript. si porni. raspunse Fat-Frumos. si d-aia s-au facut lighioi. si pornira. crez ca ai sa izbutesti. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. i-l puse la loc si indata se vindeca. atunci calul. de bucurie. Se dusera acasa la dansa. atunci ea zise: — Cu calul care il ai si cu vitejia ta. Dupa trei zile. stapane. el insa nu voi. ci ii spuse curat ce cauta. Scorpia se ruga cu lacrimi ca sa o ierte. m-ai mancat tu pe mine. Si cand venea ea. vrajmasia lor e groaznica. frumoase ca niste zane. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. acum e timpul cand se da demancare fiarelor padurii si sunt adunate toate in curte. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari.

ca unul ce aceea si cauta. ii zisera sa nu mearga. dara nefericitul. Mai mult de bucurie ca au venit. aci este. de ti se facea parul maciuca pe cap. numai pe o vale. precum si ale calului. pe care i-o si aratara. iubitule. se intorcea acasa. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. si spunea tot ce stia. dar. si chiar tu. n-au fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. se lua dupa un iepure. — Am trecut. pleca inainte. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedeau intr-insul. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. Am sa-ti spun o vorba si. si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei. zise el. le imblanzi si le trimise la locul lor. In cele mai de pe . fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. uitandu-se cu mila la dansul. Ajungand la mosia Gheonoaiei. ne temem ca nu te vei mai intoarce. Stapana era o zana nalta. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. pe unde va voi. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. ii zise: — Bine ai venit. cu totul speriate. cu care il si nimeri. fara a prinde de veste. ii scapa ea. te duc inapoi. fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. Atunci descaleca si intra in palat. — Primesc. pleca cu barba alba pana la brau. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. d-abia. daca vei primi tocmeala mea. dragele mele. si de nu era doamna palatului afara. spune-o! — Cum vom ajunge la palatul tatalui tau.deasupra padurii si tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. fara sa-l doara macar capul. La insotirea lor. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. iara el. Opri pe dobitoace. alte orase. gatira o cina placuta. trecuse in Valea Plangerii. sa te las jos si eu sa ma intorc. — Nu ne parasi. Se desfata in palaturile cele aurite. subtirica si dragalasa. si ajunse la imparatia tatane-sau. cand. nu bagase de seama ca. Se grabira de se lasara in jos. intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta ei. ca sa nu ma mai duc niciodata. si numai in vase de aur. suparat. Aici. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. In cele mai de pe urma. intr-o zi. dete doua si nu-l nimeri. ducandu-te. Acolo gasi inca doua femei. sa stii ca numai tu esti de vina. caci nu va fi bine de el. urlau dobitoacele. de puteau umbla in tihna prin padure. — Ai trecut. ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Se pregatira de plecare. carel usca pe de-a-ntregul. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. suparat. pe urma. una ca alta de tinere. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. — Daca cautati ceea ce ziseti. Luand iepurele. in invalmaseala. calul ii zise: — Daca nu vrei sa ma asculti. — Asa sa fie. stapane. dete o sageata. ca un fericit. in Valea Plangerii! ii zisera ele. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de mama-sa. Dara ea. Trecea prin padure. de bucurie. Toate rugaciunile celor trei femei. iara ele. Incet. cu toata multumirea. si primi asemenea raspunsuri. nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramase incremenit. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. lasandule suspinand si cu lacrimile in ochi. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. de vei voi sa ramai macar un ceas. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce. simtind ca ii cam tremurau picioarele. — Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos — mai alaltaieri am trecut pe aici. zise el. si frumoasa. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? — Cautam. se imbratisara cu femeile si. nefericitule. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. Iesea adesea la vanatoare. ci primi cu toata multumirea. caci ziceau ca li se urase sezand tot singurele. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. ramai cu noi. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. Petrecu acolo vreme uitata. ii prapadea negresit. Locuitorii radeau de dansul. erau surorile cele mai mari. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighioanele din padure). d-abia atinse cu piciorul varful unui copac si deodata toata padurea se puse in miscare. orice ti se va intampla. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. Nu se putea dumeri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi. alti oameni. caci ne zice gandul ca vei pieri. incet se deprinsera unii cu altii. acolo gasira orase. padurile se schimbasera in campii. porni. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. alergand dupa iepure. zise el. suparat.

si un glas slabanogit ii zise: — Bine ai venit. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. se duse de nu o mai vazu. invata si de la dansii cate in luna si in soare. In toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. se pogori apoi in pivnita. Toti imparatii vecini i-au trimis daruri. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. si cazu mort si indata se si facu tarana. cum zicea el. asa se si facea. Dupa ce venira filosofii. il puse de invata carte. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. Cum se dete jos. nu s-ar mai povesti. El era asa de silitor. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. incaleca indata si aidem! — Du-te sanatos. grajdul in care gasise calul. il deschise. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. fiindca nu se temea de primejdii. asa ranita. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. Cum se duse . Mai mincinos cine nu crede. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. nu gasi decat un tron odorogit. Dupa ce se mari. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa. si eu ma prapadeam. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. incat se uita la dansul ca la soare. De cand se scria musca pe parete. pana sa vie filosofii cei vestiti. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. care se uscase de se facuse carlig in chichita. dara in el nimic nu gasi. La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. ci o rani putin in aripa. a dobandit fecior. calul ii saruta mana si ii zise: — Ramai sanatos. ca de mai intarziai. Cautand intr-o parte si in alta. care. ocoli de vreo doua-trei ori. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. intinse arcul si dete cu o sageata. cu barba alba pana la genunchi. In cele din urma. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. care era asa de bun vanator. Daca poftesti sa mergi si dumneata. era vanator mester si viteaz. ca de n-ar fi. Zana Muntilor Poveste A fost odata ca niciodata. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. de cand se bateau ursii in coade. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. A fost odata un imparat foarte viteaz. care tot sarea inaintea lui. cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele. cu lacrimi in ochi. ofta si. infratindu-se. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. vazu o turturica. ajunse la palaturile in care se nascuse. ca eu ma intorc de unde am plecat. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. si. el invata numai intr-o saptamana. lui ii fu mila sa o vaneze. stapane. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. O palma ii trase Moartea lui. el cauta vanaturi mari.urma. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. ridica capacul chichitei. Cand se isca sfada intre dansii. cercetand fiecare camara. Calul pleca ca sageata de iute. Intr-una din zile mergand la vanatoare.

si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. boiul si intelepciunea lui. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. de este fata ori maritata. insa fiul lor se topea d-a-n-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Dupa multe intrebari. fiindca inima lui nu era de veselii. deodata. dara cu smerenie. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. o primi. era tot cam gales. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. Feciorul de imparat nu mai era al sau. dara cam pe sub mana. la hora din urma ce va juca. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. dara saraca. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Tata-sau. In ziua aceea. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. si se intoarse acasa. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. ca sa-i dea pricina. insurandu-se. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. inghitind infruntarea. Pleca ochii in jos. dara cu gandul era tot la dansa. Nu stia insa cum sa faca. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. daca era singura. El insusi nu-si putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia acestei femei tinere. pieri ca o naluca.turturica. Dupa ce se intoarse acasa. dara nu cuteza sa spuie nimanui. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. nici alta. nu zise nimic si pleca. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. Cand. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. Cand. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. Imparateasa era asa de multumita. incat ochii tuturor ramase la dansa. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. nu stiu de ce. ii facu voia. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. Simti ca obrajii ii ard. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. il intreba ce are. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. unde nu voi sa se duca. incotro era imparatia tatalui sau. simti. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. Imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. cam razand. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. Apoi o lasa. nici una. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. si ea priimi. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. cum sa dreaga. Ea cum veni. pentru vrednicia si curatenia ei. cand era cununia fiului de imparat. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. ci se ingrija mai mult de fiul sau. El isi pusese in gand ca. vazandul tot pe ganduri si trist. o sudoare rece il trecu. nu zise nici carc. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. de parea ca o sa-i sparga pieptul. Insa tocmai cand era sa se sparga nunta. sa le fiarba in ziua . afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. nu stiu cum. Ei nu-i venea la socoteala sa se arate lui aievea. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. Se intoarse acasa. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. isi povestira fel de fel de lucruri. Vataful. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. rasera. voi sa o vaza si el. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. si inima incepu sa-i tacaiasca. ea pieri de langa dansul din hora. iara el raspunse ca n-are nimic. ii zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar". dara isi tinu firea. ca ii tacaia inima. Intr-o zi. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. merse si fiul sau cu dansa. Gainareasa. Imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. Vorbira. cum vazu pe fiul de imparat. Iara ea. de unde venea. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta.

nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. cazu la pat si zacea. aducandu-si aminte de dansa. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. dar intetita de rugaciunile imparatului. Dupa ce puse la cale toate astea. dar la dansa. dara imparateasa. ca el ranise o turturica. precum te iubesc si eu. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. La nici una nu se potrivi. pe care o uitasera. si la nici una nu se potrivi. Mai spuse ca. pare ca fu de acolo. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. Nu mai ramase decat gainareasa. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. apoi. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. veni. Ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. Se dusera deci. de va lua de barbat un om de pe pamant. ramasera ei in scaunul imparatiei. De cum incepu hora. porunci sa i-o aduca. ma lepad de puterea mea cea maiastra. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. Feciorul de imparat cum auzi. ale imparatesei si ale fiului lor.Iata. Cand il trase la calcai. fara sa fie trasa de cai. pentru dragostea ta. avea niste haine de la soare te puteai uita.Asta este. si iara se prinse langa dansul. pieri ca o maiastra de langa dansul. . si iata o carucioara. mama. numai si tu sa ma iubesti. Dupa aceea iesi la scara. desi tagaduia. Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. Atunci feciorul imparatului trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. Si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. si ca acea turturica era ea. daca se nomoli in smoala. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. si cum o vazu striga: . credinciosii lui. ba. carele in scurt timp se facu sanatos. De asta data era gatita si mai frumos. toata puterea ei piere. Era turnat pe piciorul ei. Ea. se duse la nunta. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. spre a-l putea vedea mai adesea. batu de trei ori in palme. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. fara sa-i poata ajuta cineva. ocolira toata imparatia. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. si la care s-o potrivi. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. aceea sa fie sotia lui. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. cercara toate femeile condurul. Maiastra.

altii parguiti.Fat-Frumos cu parul de aur basm romanesc A fost odata ca niciodata. ci suntem de cand cu minciunile. decat un frau de cal. intr-o pustie mare. Pusnicul cauta la dansa si vazu struguri. iar fiul il ingropa. ca nu suntem de cand cu basmele. se culca si dormi somnul cel lung. ma duc pe lumea cealalta. cum vazu pe batran mort. luandu-si ramas bun de la fiul sau cel de suflet. simt ca slabesc din ce in ce. si iata.se bucura din tot sufletul. Sa nu te sperii. se duse la vita si cu mare mahnire vazu ca ea se uscase. si indata va veni un cal la asta chemare si te va invata ce sa faci. cu o prajina. si afla ca. sa-l scuturi. sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat. stand inainte-i. ce sa vaza in el? Un copilas cam de vreo doua luni. il scoase din sicriu si. leul imi va face groapa. unii copti. unde gasi fraul. si iata ca veni un cal cu aripi si. altii agurida si altii in floare. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si calcaiul tot ramanea gol si se urca in slava cerului si tot i se parea ca este usor. pana incepu sa manance si cate altceva. mai mincinos care nu crede. il scutura. si tu vei trage pamant peste mine. se scula de pe mormant cu inima zdrobita de durere. chema pusnicul pe copil si-i zise: . A treia zi. si dupa ce zise cateva vorbe de rugaciune. sunt batran. De mostenire n-am ce sa-ti las. dar. dragul tatei. precum ma vezi. copilul tacu. Pusnicul vroia din toata inima sa creasca pruncul. ca de n-ar fi.Fatul meu. se duse pusnicul la marginea garlei. si ramase acolo trei zile si trei nopti. si auzi un oracait iesind dintr-insul. cum il lua in brate. il podidi un plans ce nu se mai putea sfarsi. . Dupa cum zise batranul. pusnicul. de cand scria musca pe perete. Daca voi adormi somnul cel vecinic. Dupa ce vei ramanea singur. intra in apa si. Intr-una din zile. cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca. sa bagi de seama ca o sa vie un leu. Deodata rasari dintr-un colt al chiliei sale o vita si numaidecat crescu si se inalta pana la streasina. Iara daca se mai mari copilul. plangand la mormant. si veni racnind si. sa iei fraul. care o sa-l cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea in tot trupul meu. sa te sui in pod. Dar intr-o zi. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat. Apoi indata veni un leu groaznic. Si asa era de bun la suflet incat toate dobitoacele i se inchinau cand se intalneau cu dansul. A treia zi foamea ii aduse aminte ca era dator sa traiasca. care curgea pe aproape de coliba lui. si-aduse aminte de vorbele batranului si se sui in pod. Statu putin de cugeta. A fost odata. El petrecea singur singurel. indata lua si dete copilului si. vazand ca-i mananca. de azi in trei zile. nu s-ar mai povesti. pusnicul se apuca si-l invata sa citeasca. atunci. ii sapa groapa cu unghiile sale. asa se si intampla. Cu must de vita crescu copilul. vazu ca vine pe apa un sicrias smolit bine. trase sicriasul la margine. Cand il deschise. un pustnic. ci te-am prins pe garla. nevoie mare. Vecinii sai erau fiarele padurilor.

trebuie sa mergem noi la dansii. ii raspunse calul. dar sa mergem intr-alta parte. Intr-una din zile. intreba copilul. pleca.Iata-ma aici singur. intr-o zi hotarata. fiindca ceilalti oameni nu umbla asa goi. imbarbatandu-l. si de cate ori avea cate ceva greu de facut. in una din case. cauta sa se bage argat la dansele. venira si fetele si adusera fiecare cate un pepene pe tipsie de aur si il pusera dinaintea imparatului. Si daca se . el ramase cam pe ganduri. si se duse pana ce ajunse pe taramul unor zane. si asa facu. insa. zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinza. cand era sa puie mana pe dansul. zanele aveau o baie in care la cativa ani. Dar calul. sa scuture. pe care le pastrau cu ingrijire. iar ele se uitau cu jind la dansul si-i zisera: .Ei nu vin.Ah! Fecior de lele ce esti. si se duse. calare pe calul lui cel cu aripi. si dupa ce baga mana. noi ne vom duce sa locuim unde sunt multi oameni ca dumneata. . stapane? Copilul spuse calului din cuvant in cuvant toata intamplarea cu moartea batranului. Cum calca peste pragul portii. cu care zbura ca vantul si se ducea ca gandul. De aici. sa care apa. Dupa ce ajunse in orasul cel mai de aproape si se vazu intre multimea de oameni furnicand in sus si in jos. mirandu-se de frumusetea caselor si de tot ce vedea. in minut ce va auzi ceva zgomot in cameruta cu baia. Gradinarul nu prea voia sa-l asculte.zise: . dar. Ii mai spuse sa vaza ca. Atunci ele ii zisera: . cu mine. el chema calul si-i da ajutor. si cand vazu minunea asta. el intra si lua aminte la toate cate ii zisese calul. trebuie sa stii. Iar calul ii raspunse: . nu prea voiau sa-l ia in slujba. Intr-o zi. dupa multa rugaciune. dar. raspunse copilul cu bucurie. incai fii bun de ne da hainele. unde sa ne facem o coliba. Dupa ce se puse imparatul la masa. si apoi copilul incaleca pe dansul. care mi-a fost dat.Vezi. Atunci el isi rasfira parul pe spinare. sa-ti vedem parul. Fat-Frumos lua in cap tot ce-l invata gradinarul. curge aur. si intr-o zi ii zise sa bage bine de seama. Insa cand lipsira ele o data de acasa. fiindca ele stiau ca e aproape sa inceapa a curge aceasta apa de aur. Imparatul avea trei fete.Cum? intreba baiatul. aceluia i se face parul de aur. si avura grija sa porunceasca argatului ca. il primi. luand cu sine calul sau. sa rupa o sindrila din streasina casei. ciudandu-se ca nu stia cum sa le intrebuinteze. Imparatul se mira de aceasta fapta si chema sfatul imparatiei sa-i ghiceasca ce pilda sa fie asta. macar. chema numaidecat pe cal.Asa par frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos.Nu asa. nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. incat se auzi pana la zane. . zanele au plecat la o sarbatoare. zanele aveau o legatura cu trei randuri de haine.Atunci. stapanul sau. Zanele. si asa multa grija ii dase trebile imparatiei. cum ca. si ii zise: . dinaintea astui mormant. daca-i asa. isi puse o basica in cap si se duse de se ruga de gradinarul imparatului ca sa-l primeasca argat la gradina imparateasca. ca sa-ti faci si tu un capatai. calul insa il invata. ramai tu aici. Zanele-i dasera voie sa umble prin toate casele. El baga bine de seama aceste vorbe. pana ce. sunt multi oameni ca mine si ca tata? Si o sa traim in mijlocul lor? . cum de ne amagisi? Arata-ne. el trecu hotarele lor si apoi statu. dar se induplecara la rugaciunile lui si-l primira. stapane? Aici toate sunt cu randuiala lor! De aceea. il puse sa lucreze pamantul. Calul adesea venea pe la domnul sau. si zanele indata se intoarsera acasa. incat uitase de fete si ca trebuie sa le marite. mai dedandu-se cu lumea si obicinuindu-se a trai in huietul ce innabuseste orasele. scoase niste haine pe care le imbraca. caci asa-l sfatuise calul sa faca.Negresit. caci aici. curtea si gradina a se cutremura asa de groaznic. ii zise: . . ca sa le dea de stire lor si sa se intoarca degraba. la alte zane. Dupa ce ajunse la zane. ci le opri si le lua in locul simbriei ce-i datorau zanele. ii mai zise calul. intr-unul din tronurile casei. Iesind din baie.Dar el nu voi. el lua si legatura cu hainele si o porni la sanatoasa.Sa mergem. sa ude florile. Iar daca-i spuse ca trebuie sa fie imbracat.Ce poruncesti. stapane. Fiul pusnicului pandea. Cum il vazura scapat. dar in camera cu baia sa nu intre. care erau in numar de trei. nu mai este. si cine se scalda intai. fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duca fiecare cate un pepene din care-i alesese sa fie dusi la masa imparatului. Si dupa ce sezu acolo cateva zile. sa deretice. incepura casele. se luara dupa dansul si-l urmarira din loc in loc. bagand insa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele nu sunt la loc. se imbraca si porni. fiindca n-au ce cauta p-aici. Ochi si legatura cu hainele puse cu ingrijire intr-un tron. se duse intr-un oras. . deocamdata. il invata ca sa curete pomii si brazdele de buruieni. si calul ii zise sa bage mana in urechea lui stanga. de ce nu vin si ei pe la noi? . Calul ii zise sa se scalde. se cam spaimanta copilul de atata zgomot si umbla tot cu frica. tatal.

dar fata nu lovi pe nici unul. imparatul chema sfatul si boierii si ii intreba: ce sa faca? . incaleca si calca toata gradina. cand veni si vazu acea mare paguba. Trecu si gradinarul. incat nu mai era chip de a o drege. chema calul. Atunci chema si pe argatul cel cheles si-i zise sa treaca si dansul. se imbraca cu alte haine numit: cerul cu stelele. se imbraca cu hainele sale cele proaste si. facu gradina la loc. si se afla ca a mai ramas un argat de la gradinarie. iar argatului dete fagaduinta ca de se va mai intampla una ca asta. Multi credeau ca fata n-are voie sa se marite. fata imparatului cea mijlocie isi alese si ea un fecior de imparat si-l lua de barbat. Dar fata de imparat ii dete porunca sa ierte pe bietul argat.Un foisor cu poarta pe dedesubt. Imparatul se luase de ganduri. fiindca scapase de o mare primejdie. si in patru saptamaini. al doilea era tocmai bun de mancare si al treilea dase in copt. la o masa infricosata ce pregatise acolo. ridica un chiosc in padurea aceea si chema. vazand pe fiica-sa tot trista. pentru care ii si dadu trei pumni de galbeni. fu petrecuta si ea pana la hotarele imparatiei sale. si. Iara dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de imparat. pilda asta inseamna varsta fetelor mariei-tale. Iar ea. Calul cu Fat-Frumos strica toata gradina si. Dar cand voi sa-i dea pe foi pentru neingrijirea lui. Toti curtenii se dusera la chemarea imparatului. Iar daca vazu aceasta. luna in spate si doi luceferi in umeri. Dar ea nu voi sa auda de nici unul. isi puse toate silintele si. imbraca hainele numite: cu soarele in piept. ca sa petreaca pe fiica. daca primi florile. Cand veni acasa gradinarul si vazu stricaciunea. Gradinarul facu ce facu si aduna de prin colturi cateva floricele. si ca a sosit timpul de a le da la casa lor. Gradinarul da din colt in colt si nu stia ce sa faca. vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul. Imparatul facuse o vanatoare mare si. oare daca n-a mai ramas cineva netrecut. taie pepenii si. si chiar de-a doua zi. fiindca el nu se putea veseli decat cu bidiviul sau. apoi are sa fie zdrobit in bataie si gonit. si incepu a-i spune de cutare.Sa treaca si acesta. s-o marite. in trei saptamaini. Si daca vazu asa. isi chema calul. Argatul gradinii se vazu iara singur. ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic intr-insa. Hotari. batu in geam si ceru gradinarului sa-i trimita nitele flori. bocindu-se. se lua de ganduri si incepu a certa pe argat de neangrijire. Fat-Frumos. dar el nu cuteza. dar degeaba. Veseliile tinura ca si la sora-sa cea mare.aduna sfatul. isi lasa parul pe spate. gradinarul. isi lasa parul de aur pe spate. de cutare si de cutare fiu de imparat. Dete. Numai fiica imparatului cea mai mica ramase acasa. fu oprit de fata cea mica a imparatului. Ea acum nu mai voia sa iasa afara nici din casa. dar. din cele luate de la zane. se imbraca cu un rand de haine zis campul cu florile. si slugile. descaleca. incaleca.Imparate. el incepu a se vaicari. care abia scapasera de copitele calului cu aripi. voind sa-l carpeasca. pleca imparatul cu toata curtea. un argat chel . fata nu lovi pe nici unul. . Atunci gradinarul. ii dete un pumn de galbeni si-i trimise raspuns sa nu se atinga de bietul argat. Ca si la intaia data. ci ramase acasa. si le trimise. care ceruse flori si care ii trimise doi pumni de bani. Atunci imparatul hotari sa le marite. care-i paru mai frumos. se imbraca cu hainele sale de argat si incepu a drege ceea ce stricase. Toti trecura. si vataful. Se dete sfoara in tara ca este hotararea imparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. numai fiica sa ramase. ii raspunsera. se imbraca iute cu hainele lui cele de argat si nu stia de unde sa inceapa reparatia. abia putu face ceva care sa mai semene a gradina. sfoara in tara de aceasta hotarare. Mania gradinarului trecu orice hotare. care privea de la fereastra toate acestea. si era atat de suparat.sa pana la hotarele imparatiei sale celei noi. si vizitiii si randasii. se facu mare nunta imparateasca. iar daca fu silit sa treaca. Dar fata cea mica a imparatului nu se duse. deci. in cele mai de pe urma. Fat-Frumos. si bucatarul cel mare. fiica imparatului batu iara in geam si ceru flori. incepu sa dreaga ceea ce stricase. . cata si mai gasi vreo doua floricele. voind sa se veseleasca si dansul. dar. iar la sfarsitul veseliilor. pe unde sa treaca toti fiii de imparat si de boieri. cand vazu ca veselia lui facuse paguba. incepu a alerga prin gradini in toate partile. Dar fiica imparatului. si dupa acela s-o dea imparatul. caci odaia ei da in gradina. chema calul si. Se apuca dar. dupa ce vazu ca unul se cam trecuse. pre toti boierii si slujitorii curtii. argatul de la gradina. si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar de aur ce-l va tine in mana. Se facu intrebare. prefacandu-se de asta data ca este bolnava. incat p-aci era sa-l bata. incepura a veni petitori de la cutare si de la cutare fecior de imparat. fara sa fi bagat de seama ca fiica imparatului il vede de pe fereastra. Asa si se facu. sa traiesti multi ani. vazandu-se iara singur. Gradinarul se puse iara pe munca si dadu gradina gata in patru saptamani. dupa ce-si lasa parul lui de aur pe spate. ca sa serbeze mantuirea sa. incaleca calul si-l incurca prin gradina. vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii. vesel de un dar asa de frumos. croi din nou. zise: . Si dupa ce sfarsi veseliile. Cand baga de seama ca iar faramase tot. le lega si le trimise imparatesei celei mici. Nu mult dupa aceasta. zise imparatul. Insa un boier batran zise sa treaca si oamenii curtii.

Ostile. Iara imparatul se intoarse vesel acasa. si unde trasni o data in mijlocul lor. si ca un vartej se intorcea prin mijlocul ei cu palosul in mana. in dreapta si in stanga. se imbraca cu hainele cele cu soarele in piept. daca ajunsera. Imparatul se intoarse iara vesel. intalni iarasi pe Fat-Frumos prefacut in argat. unde i se nomolise iapa si unde se muncea sa o scoata. Imparatul. un plans il napadi. Atunci puse de a doua oara sa treaca lumea. cand vazu ca ostirea vrajmasa era sa ia in goana pre a imparatului. porni iara cu iapa lui. si porni la campul bataliei. si apoi ii oropsi pe amandoi. Caci nu putea sa se invoiasca a da pe fie-sa dupa dansul. se si lovira. zicandu-i: . si ca au si ajuns la hotarele imparatiei sale. cu ginerii cei mai mari ai sai. cand auzi ca vrajmasii se ridica de-a treia oara cu oaste si mai mare. pana ce simti ca-i slabesc vederile. nu se mai vazura dansii. si de-a doua oara fiica-sa lovi cu marul in cap tot pe cheles. N-apucara sa se aseze bine. stralucirea hainelor sale si zborul calului sau. nesocotito. iara-si lua vorba inapoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. cu hainele lui proaste si calare pe o martoaga schioapa. Fat-Frumos. cat frunza si iarba. Ostirea-l ajunse intr-o mlastina. cand auzi hotararea vecinilor sai. Se gati dara si el de razboi si pleca s-o intalneasca. se-mbufnara de rusinea ce au patit. de sila. si. desi era lovit cu marul. Imparatul. unde se repezi o data Fat-Frumos din munte ca un fulger. dupa mai multe rugaciuni. Un bordei intr-un colt al curtii li se dete spre locuinta. pleca inainte. iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici. dar el ajunse si acum mai inainte la locul de lupta. unde astepta sa vaza ce s-o intampla. tragand-o cand de coada. calul cu aripi le aduse frumusetile lumii. tinandu-se cu mainile de cap. se imbraca cu hainele: campul cu florile. incat oastea vrajmasa intreaga o lua la fuga. tot pe martoaga lui. si taia. Iar cand fu catre seara. Fat-Frumos scoase iapa din noroi. Nunta se facu in tacere. Amandoi ginerii imparatului se sculara cu oaste si venira in ajutorul sau. si cum era cu voie buna. se repezi din munte si-i puse pe goana. fata-l lovi cu marul! Argatul incepu a tipa si a fugi. insa. luna in spate si doi luceferi in umeri. muncind sa-si scoata iapa din noroi. si iara porunci ostasilor sa scoata din noroi pe nevoiasul de sacagiu.trecu. nemernicilor ce sunteti! Dar. iata. Fiii de imparat. se imprastiau ca puii de potarniche si fugeau de-si rupeau gaturile.Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu e de crezut sa fi ales tocmai pe chelesul asta. prefacut in Fat-Frumos. Imparatul simti mare durere. fiindca. atata erau de inversunati ostasii. incat se ingrozira de nu mai stiau ce fac. cand de cap. ajungand. Imparatul se mahni pana in fundul inimii sale. Ostile detera in tampene si in surle si se lovira. si se invoira intre dansii ca sa porneasca oaste mare impotriva lui. care iar fugi. fiindca fiica imparatului alesese pe cheles. o goni. zise la cativa: . vazand ca oastea vrajmasa este mai mare la numar si mai tare. si nici ca avea incotro. din pricina ta mi se tulbura linistea. cum vazu una ca aceasta. nu era in palatul imparatului ceea ce era in bordeiul lor. Dupa ce. Asa spaima le dete iuteala. Daca vazu imparatul ca si de-a treia oara tot chelesul a fost lovit. si planse. Rasera ostirea si imparatul. se repezi din varful muntelui asupra ei. insa ce sa faca? Se pregati de razboi. ca sa vaza care parte este mai tare. plin de mahnire. Fu si de asta data de ras si de bataie de joc. cum se taia. iar argatul se facu sacagiul curtii. de mila. Fat-Frumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe imparatul a-i da voie sa mearga si el la batalie. insa. si zise ca i-a spart capul. se si sui intr-un munte apropiat. isi lasa parul de aur pe spate.Du-te dinaintea mea. Fat-Frumos porni si el. Se pregatira si pornira. care venisera in petit la fiica cea mica. Se intalnira ostile si se lovira de trei parti. Iara dupa ce trecu toata oastea. Apoi isi stranse si dansul toata oastea sa si porni la batalie. cu ostire si mai mare. cand trecu. si se taiau unii pre altii fara de nici o mila. iara se ruga sa-l lase si pe dansul sa mearga. pe fiica-sa. si toate murdariile le aruncau pe bordeiul lui. Pe drum. Iara el era impacat cu cugetul sau de izbandele sale. ii primi sa locuiasca in curtea palatului. isi chema calul sau. dara daca dobandi voia. si iara fu huiduit. si nici nu voia sa stie si sa corespunda cu dansii. incaleca calul si intr-un minut fu iarasi pe munte. zise: . apucand drumul fiecare incotro vedea cu ochii. calare pe calul cu aripi si imbracat cu hainele lui cele cu cerul cu stelele. se indupleca si porunci sa-l lase sa care si el macar apa pentru ostire. Toate slugile imparatului radeau de dansul. iara Fat-Frumos. s-a plecat la sfatul imparatiei si i-a dat lui. Inauntru insa. s-au ridicat asupra lui. cand de picioare. Imparatul. cand l-a vazut ostirea ca iara se innamolise si nu putea sa-si scoata iapa din noroi. iar Fat-Frumos.Duceti-va de scoateti si pe nevoiasul acela din noroi. Fat-Frumos insa-i gonea . si veni veste la imparatul ca vrajmasii lui. Il lasara inapoi. facand haz de dansul cum se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi. Fat-Frumos. si trecura inainte. nu mai voi sa va vaz in ochii mei. atata numai ca.

il facem nebun. Iara daca sosira acasa. ginerii sai pornira cu totii. Iar catre sfarsitul mesei.Nu te crez. indata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta in picioare. ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut face nimic ginerii mei ceilalti. Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele fura adusi. Dupa aceea. asa te rog. daca se va spala la ochi si daca va bea lapte de capra rosie salbatica. si ca. si daca se mai unse si a treia zi. o bagara pe maneca.Ma supui la orice pedeapsa vei binevoi sa-mi faci. daca va da cu acel lapte la ochi.Apoi. Cum il vazura mesenii. zicand pe drum: . nu vam zis ca nu aveti voie a va mai arata inaintea fetei mele? Cum ai cutezat sa calci porunca mea? . pentru ca sunt imparati si gineri de imparat.si-i taia ca pe niste foi. Fat. imparatul cazu la boala de ochi si orbi. vazu cat se poate de bine. sa se zica ca sunt robii lui si sa rabde ca sa le puna pecetea lui pe spinarea lor. le mulse si. si fiindca lumea te stie de om drept. Pe cand se veseleau mesenii si se chefuiau. Imparatul. tata. dar nu-i ajuta la nimic. cand se intorcea. va dobandi vedere. robii pot sedea cu stapanii lor la masa? . apoi se unse cu dansul la ochi o zi. daca nu te vei arata asa cum era atunci acela caruia am dat naframa. rugandu-se de iertare.Eu. ticalosul.Ce lucru bun a facut nataraul tau de barbat. spuse ca a vazut in vis un batran.De va incerca nerodul sa ne zica ceva.Apoi. se imbraca in haine de cioban si iesi inaintea cumnatilor sai cu o cofa plina de lapte de oi. si tocmai el. raspunse imparatul. si scoala pe cei doi oaspeti care sed d-a dreapta si d-a stanga mariei tale. la imparatul. n-o sa le pese de nimic. ia acest lapte. Imparatul. Auzind astfel.Tata. macar ca el are gand sa se duca si sa nu mai dea pe la dansii. dara la el ba. izbaviti de primejdie.Ba nu. veni si fie-sa cea mai mica la imparatul si-i zise: . Dara ciobanul le raspunse ca laptele nu-l da pe bani. fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase a merge macar impreuna cu dansii. cu marea sa mirare. dete o masa la toti boierii si sfetnicii imparatiei si.Frumos. cei doi mai mari singuri. care ia zis ca. . si nimeni nu putu sa-i dea nici un ajutor. care m-au ajutat asa de mult in razboaie. daca este asa. marite imparate. care visase ca-i va veni vederea. el este adus de barbatul meu. primi si pe Fat-Frumos sa seaza in coada mesei. cauta-i si vei vedea ca sunt insemnati cu pecetea in spinare. isi lasa parul pe spate si se infatisa imparatului si la toata adunarea. si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul rob. apa cu ciurul si glume cu caldarea. ii detera laptele. . se indupleca si lua laptele ce-i aduse. Se intoarsera. daca este asa. intreba: . dupa rugaciunea lor. Intr-una din zile.Nu. . Ei il intrebara: "lapte are acolo?" Iara el le raspunse "da". pentru care capatai: . se lasara deci de le puse pecetea lui in spinare si apoi luara laptele si-l adusera. indata se ridicara si se minunara: Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor. deci.Cum a ajuns naframa mea in mainile tale? intreba imparatul. si iara il scoasera. si tot noi vom fi mai crezuti decat dansul. Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de imparat la batalie. . . simti ca pare ca incepuse a zari ca prin sita. Eram si eu p-acolo si caram mereu la vatra lemne cu frigarea. si ca il duce la imparatul. apoi se intoarsera acasa. Dupa ce se insanatosi. marite imparate. daca voieste sa aiba lapte de capra rosie. si ii dete naframa sa ca sa se lege. Atunci el se scula de la masa. fu de a slobozi pe cumnatii sai. o sa-mi poata ajuta? Si apoi. se unse la ochi si bau. se unse si a doua zi. Cum auzira ginerii imparatului. Cand venira. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la razboi. si. Iara Fat-Frumos chema calul si merse cu dansul spre smarcuri. se duse de se imbraca cu hainele cele mai frumoase . Ei se cercara a-i da bani. adauga iute imparatul.Frumos si. numai unge-te. gasira iara pe Fat-Frumos in noroi cu iapa. iara el cea dintai treaba ce facu. caci ei sunt robii mei. si. Cei doi gineri se socotira ca lor. prefacandu-se ca nu-i cunoaste. unge-te cu dansul. daca se scula din somn imparatul. si el sa le dea laptele. daca vazu ca atata de mult se roaga fiica sa.Marite imparate. se dete jos din scaunul imparatiei si ridica in el pe ginerele sau. asa te rog. tu esti acela care ne-ai ajutat? . si ca sa ma crezi. se scula Fat. Imparatul il vazu sangerat la mana. si in toata imparatia se facu bucurie mare si masa imparateasca. gasi capre rosii salbatice. nicidecum. Imparatul ii raspunse: . fa-mi si mie dreptate. mie mi-ai dat-o. incat la soare te puteai uita. dupa ce lauda pe fiica-sa pentru alegerea sa cea buna. si marturisira ca asa este.

ajunge la curtea imparateasca. Asta sa fie in norocul meu. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. ceea ce si facura. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. Ei erau tristi. incat l-a facut sa-i ierte. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. ca numai isi lua inima in dinti. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. hat in sus. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. in zilele lui. ce se gandi. Pe vremea aceea. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. imparatul insa se tinu de cuvant. acela sa stie ca i se va taia capul. infratindu-se. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. . A fost odata un imparat si se numea imparatul Rosu. de cand se bateau ursii in coade. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. Mai mincinos cine nu crede. ca de n-ar fi. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. bietii oameni. poftorindu-si unele ca acestea. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. Infatisandu-se la imparatul. Si astfel. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. Greuceanu basm romanesc A fost odata ca niciodata. El era foarte mahnit ca. iara de nu. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. hat in jos. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda.Un naparstoc de ciorba Si-o sfanta de cociorba Pentru cei ce-s lunga-vorba. aide. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". incat le mai veni nitica inima. atatea ii povesti. De cand se scria musca pe parete. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. si cand la treaba. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. aide. nu s-ar mai povesti. vezi ca nu toate mustele fac miere. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. ce se razgandi.

Cum se vede treaba. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. aici se oprira. Atunci. Fata cea mica zise: . isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. umbland mai multa vreme in sec. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. sa se stie ca unul din ei este pierit". grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. dupa ce se imbratisara. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. Iara Greuceanu se duse. gasind cutitul curat. ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. . Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. nici o cirta din hotararea mea. Acest faur. cu care era frate de cruce. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . si Greuceanu. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. ajungand calul la marginea . Ochii ei nu seamana a fi de pasare. iata mare. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. Daca ajunse aici. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. Asteptand Greuceanu acolo. fiindca aceasta insemneaza ca a murit".Fie. fiind cel mai mare mester de pe pamant. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. se puse a-l astepta acolo cu bucurie. si stiu ca cu moarte au murit. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurulpamantului si se sfatuira. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. la mine partinire nu este scris. si mai lunga. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. asezate unde-si intarcase dracul copiii. merse cale lunga. pana ce li se facu calea cruci. Fratele Greuceanului. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. departata. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. Si aceasta nu pentru altceva. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. raspunse imparatul. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor.Marite doamne. Facandu-se porumbel. si apoi se despartira. se intoarse la locul de despartire si. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. si plansera ca niste copii. din cele ce auzise.Aceasta izbanda o lua drept semn bun. Indata dupa plecarea Greuceanului. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. ca sa vina sa vaza minunea. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. marite imparate. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. Dar fii-mi milostiv si mana de ajutor. merse. Si eu. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur.Dragul meu Greucene. Mai nainte d-a se desparti. mergand a doua oara la imparatul. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. si preste cateva zile si pleca. pentru nesocotita lor indrazneala. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. chiar de as sti ca voi pieri. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. Se invoira. Aici se oprira si poposira. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorbite de dansul. uitandu-se. era si nazdravan. Si. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. nu pot sa schimb nici o iota.Maiculita si surioara. marite doamne. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. iesind fata de zmeu cea mare si.

Dara zmeul. caci azi nu mai ai scapare din mana mea. ca sa mai rasufle si caii. ii zise: . si. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. dara Greuceanu ii mai zise: .Ba in lupta. se puse iarasi de se odihni. tinandu-l asa. se puse sa se odihneasca. mancare-ar lupii carnea calului. imputernicindu-se. bagand de seama ce are de gand zmeul. intorcandu-se inapoi. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea.Ah. Dara Greuceanu. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. ca e mai dreapta. numai de Greuceanu de Aur. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. iesi pe pod si striga: . caci insetosasera. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet.Vino. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. tocmai cand el nu se astepta. si unde racni: . in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea.Ah. Oamenii. Acolo inauntru sunt inchise. unde venea. ori in lupta sa ne luptam. Aduse si Greuceanu pe zmeu si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. El zise ca si frate-sau. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. mare. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. si inca si capul reteza-ti-l-voi. eu tot le voi gasi.Corbule.podului. se lua la tranta si cu acest zmeu. corbule. sarind repede. dara acesta. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta.Spune-mi.In Codru Verde este o cula. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. unde ai ascuns tu soarele si luna. multumit ca a scos la bun capat slujba. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. in suliti sa ne lovim. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. ii reteza capul. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. Si vazandu-l. dete peste un par plin de pere de aur.Spune-mi-vei ori nu. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. dupa fagaduiala. sau in lupta sa ne luptam. nene. maniindu-se. Auzind corbul aceste cuvinte. si ostenira. zmeule viteaz.Corbule. nevoie mare. in sabii sa ne taiem. zmeule spurcat. Apoi ii zise: . zise: . auzind.Deh! zmeule viteaz. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. Apoi. in puterea noptii. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. Atunci zmeul. o lua la drum. iara pana una. nene. si stranse zmeul pe Greuceanu o data. Iara el. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. Cand. si. si cand ajunse la capul podului. Atunci. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. toate starvurile. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. ca un tartor. Zise si Greuceanu: . veni si fratele cel mare al zmeului. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. spre a-si mai momi foamea. Cand despre zori. [de] catranit ce era. de-i parai oasele. si se luptara. Si se luptara. corbule. o data pe zmeu. In cale. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. zmeul ii zise: . . Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. Se codea zmeul. in sabii sa ne taiem. ingana verzi si uscate. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. unde ridica. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. se imbratisara si. pasare cernita. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. Si unde mi-aduse. venea tat-al zmeilor. zise: . . Greuceanu. alta sa culeaga si cateva pere. Iesind de sub pod. doara de Greuceanu de Aur. iesind si Greuceanu de sub pod. Dete corbului. pana ce ajunse vremea la namiezi. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. vino sa ne batem.

se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. Apoi. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori.Sa ne oprim aici nitel. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. Acum insa n-avea ce le mai face. incalecara si plecara la drum. nici fete. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. De-i ajungea. vericule. si umplu vazduhul de un miros gretos. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. frate. iata un nor vine dupa noi ca un vartej. zise fratina-sau: . Si nimic nu mai ramase din acel par. Inaintand el alene. ca sa ne mai odihnim caisorii. Fratele Greuceanului zise: . ce sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. mai facand un vant cailor. Apoi tot el zise Greuceanului: . merse. ci zise ca le va culege el. iara frate-sau incremeni de mirare. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. apoi. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. nici gineri. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. nestiind ce sunt toate acestea. . ti-ai pierdut cuiul. ajunsera la Faurul-paman Aci.Ce sa vaz. asezandu-se in marginea drumului. fara palos. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. du-te de ti-l cauta. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul.Mai. sufla asupra lor si le dete duh de viata. rasturnat in caruta. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. ii raspunse el. de patania bietului Greuceanu. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. Si scapand si d-aceasta pacoste. . trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. ca si din tulpina florii. O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. inapoi si spune-mi ce vezi. Ea. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. frate. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. Dupa ce fura gata. Pe urma lor iaca si zmeoaica. frate. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. diavolul ii fura palosul. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. Apoi. din greseala.Ma mancasi fripta. zicand: . Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. raspunse Greuceanu. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. se urca in caruta. Puterea .Ia te uita. se invoi a se odihni. Iara cand el isi cauta cuiul. Merse. se inchise in fauriste. dara. iara el ramase mai in urma. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. precum ai mancat si pre barbatul meu. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau.Asa sa facem. apoi. Greuceanu sarind din caruta. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. si avea de ce sa fie catranita si amarata: ca nu mai avea nici sot. era si el om ca toti oamenii. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. Cand.Greuceanu. isi uita acolo palosul. Greucene. pana ce li se infurci calea. ce arsese in foc de sarea scantei din el. Aci se oprira si poposira. Ascultati acum si va minunati. Impielitatul stia ca Greuceanu. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si primeasca rasplata. il intepeni bine. cum descalecara. repede ca vantul. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. decat praf si cenuse. Faurul-pamantului. boieri d-voastra. tragand palosul. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere.

pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei.Imparate prealuminate. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. cata prin pulberea ce mai ramasese. Il lua si. si va povestii d-voastra asa. Imparatul il chema. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea.Sunt gata. Piatra nici ca se clinti din loc macar. dobandi iertare si de la imparatul.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. fara palos era necunoscut. cum auzi de una ca aceasta. acesta nu stia intre care sa aleaga. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. Primi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu.. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. Mult ai asteptat. ca n-are ce-i mai face. spre a ne intelege la cuvinte.lui in palos era. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. zise el. Pe cand se pregatea la curte. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. praful nu se alege de tine. nene. . Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. zise el. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. cu gand ca. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. vazandu-i si palosul. Pricepu el ca nu e lucru curat. veni si se infatisa iarasi la imparatul. . d-aia isi intetea loviturile. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. a lovi in stana de se cutremura pamantul. Acesta. Si eu incalecai p-o sea. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. fara nici o clipa de odihna. De cate ori da. Imparatul il crezu. si dete. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. pana ce ajunse la stana de piatra. mai asteapta. de ce da. Sfetnicul cel palavatic. si mai taragai lucrurile. si dete. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. infatisandu-se la imparatul. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. si unde incepu. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta d-alea imparatestile. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. Ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. zise el. pana o facu pulbere. da-mi palosul ce mi-ai furat. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. zorind sa se faca mai curand nunta. . daca se va cununa odata cu fata imparatului. . caci de unde nu. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. lucru fiind sfarsit. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare.. Imparatul il asculta. Si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. toata lumea stie ca esti om drept. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. Iara buzduganul. marite imparate. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra.

cand vazu deodata inaintea lui un vulpoi care il ruga sa-si lege ogarul. ca sa se indure milostivul Dumnezeu a-i trimete un mester bun. Zugravelele cele mai pretioase. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. si ii dete voie sa mearga si dansul. care se lua dupa dansul. sa-i dea si lui un codru de paine. Spuse fiilor acest vis. ca de n-ar fi. fiindca nu voi sa dea ascultare rugaciunilor ce-i adusese vulpoiul. pana cand Dumnezeu isi va arata mila lui catre noi. infratindu-se. in loc sa asculte rugaciunea. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. De cand se scria musca pe parete. O multime de stalpi de marmura si poleiti erau prin biserica si pe dinaintea ei. ca toti aveti dorinta de a va face datoria catre Dumnezeu. Copiii tacura si se supusera. nu s-ar mai povesti. cartile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. candele de argintul cel mai bun si mari cat donita. si ea nu este inca tarnosita. insa nu va puteti duce toti deodata. fetii mei. iara ei se intreceau care de care sa plece mai-nainte." Si dete sfoara in tara ca orice mester se va gasi care sa poata sa-i ridice turnul. . Cu cat se bucura imparatul de frumusetea ei. "Cum se poate. Pe langa acestea. caci turnul se surpa. Atunci vulpoiul facu un semn asupra lui si il schimba in stana de piatra. Acum sa se duca fiul meu cel mai mare. Dupa ce facu focul. sta acolo pana sa se gateasca mancarea. a ridicat si o monastire de care sa se duca pomina. si tot asa pe rand. A impodobit-o cu aur. stete sa conaceasca intr-o dumbrava frumoasa. Atunci imparatul le zise: . un pahar de vin si sa-l lase sa se incalzeasca si el la al foc. ci voia sa-l prinza ca sa-i ia pielea. porni si dansul. pati ca dansul. cu pietre nestemate si cu tot ceea ce mesterii din acea tara au socotit mai scump si mai frumos. Pe langa multe bunatati ce facuse oamenilor din imparatia lui. cu atat se intrista ca nu putea sa o savarseasca pe deplin.Eu vaz. Vazand imparatul ca fiul sau cel mare nu se mai intoarce asculta rugaciunea fiului celui mijlociu. si sa se inchine cu slujba la tata-sau imparatul. de cand se bateau ursii in coade. La locul unde se impietrise frate-sau. dete drumul ogarului. porunca dete ca in toate bisericile sa se faca rugaciuni si privegheri. sa se duca altul. Iara a treia noapte visa imparatul ca daca va aduce cineva pasarea maiastra de pe taramul celalalt si sa-i aseze cuibul in turn.Pasarea maiastra basm romanesc A fost odata ca niciodata. iara feciorul cel mare al imparatului se gati de drum. dupa ce se gati si isi lua merinde de drum. sa stie ca va dobandi de la dansul mari daruri si boierie. policandre de argint suflate cu aur. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. A fost odata un imparat evlavios si bun. zise imparatul. si daca nu va putea el sa izbuteasca. se va putea face monastirea desavarsit. Merse ce merse si daca trecu de hotarele tatalui sau. Mai mincinos cine nu crede. sa nu pot sfarsi asta santa biserica? Iata am cheltuit toata starea. Fiul imparatului. El avea trei feciori. Acesta.

Sa se aduca acel cioban inaintea mea chiar acum. pasarea se aseza in acel turn cu cuibul ei. si cum s-a intamplat de ai venit p-aci? . pasarea se parea a fi muta.Ca sa stii aceasta si altele. ce este cauza de canta pasarea maiastra. Toata lumea se mira de frumusetea acelei pasari. pentru ca inima ii zicea ca trebuie sa fie ceva de ciobanul acela. tata. se mahnea ca pasarea nu-i canta. daca iesi? . si tace.Imparatul se puse pe ganduri vazand ca dupa atata mare de timp nu se mai intoarse fiii sai nici cu pasarea maiastra. Dupa multe rugaciuni si staruinta. pasarea va canta. stii prea bine ca n-am iesit din poruncile imparatiei tale nici cat negru sub unghie. .Ia spune-mi. numai imparatul se mahnea in sufletul sau ca nu este fata si fiul sau cel mic care sa se impartaseasca de bucuria poporului sau. Dara daca vointa mariei tale este sa stii. Sa-mi dai bani de cheltuiala si haine de primeneala. smerit si cu boiul de voinic.Bine. cum auzi ca a venit pastorul cu pricina. cine sa se suie pe scaunul meu. daca nu tu. Si de voi izbuti. sa implinesc o dorinta care nu da odihna sufletului mariei tale. Atunci porunci imparatul sa aduca pe acel pastor cu omenie la palatul sau. nici fara dansa. cu toata bucuria ce avea pentru biserica si turnul ei. din ce parte de loc esti? Ai parinti. daca vei lipsi si tu. aducand cu sine-le pasarea maiastra si o roaba pe care o facura gainareasa. si astfel biserica se putuse face cu desavarsire. tata. Dupa trecere de oarecare timp. un cioban. . luminate imparate. ca sa-mi cerc si eu norocul. povesteste-mi tot ce vei voi.Ia spune-mi. toata cetatea se minuneaza de viersul pasarii maiestre. penele ei straluceau ca oglinda la soare.Maria ta. Un lucru se baga de seama. caci nu da nici un viers. este numai ca voiesc. carii voiau cu dinadinsul sa puna mana pe cioban.Tata. imparatul se indupleca si-i dete voie. Nu s-a multumit pe atat. caci nimeni nu-l cunoaste. dorinta pe care te silesti de multi ani si cu mari cheltuieli sa o implinesti. dupa cum se vede. flacaule. ar fi pus paznici sa-l prinza. si daca acum cutez a starui in rugaciunea mea. pentru care si imparatul. nu te mai duce. zise imparatul. nu vorbi de fiii mei. A doua zi dis-de-dimineata. asemenea si frati.Domnia ta. incat pare ca nu o incape locul. . si sa vaza cu ochii sai pe acel pastor tanar. Locuitorii incepusera a uita de fiul imparatului cel mic: atata de multa bucurie aveau ei ca li se adusese pasarea maiastra. cum va vedea pe ciobanul care. Cum il vazu imparatul. Chiar maine pana in ziua voi veni la maria ta pentru aceasta.Iaca te ascult. Imparatul puse si el cativa slujbasi sa pandeasca pe sub ascuns si. isi lua merinde de ajuns si pleca. pentru ca nu stiu ce simti imparatul in inima cand il vazu asa de tanar. te vei bucura. dragul tatei. s-ar fi intamplat o lupta crancena intre slujitorii sai si oamenii pusi de fiii lui. iata este acum destul timp de cand fratii mei cei mari au plecat sa aduca pasarea maiastra si nu s-au mai intors nici cu isprava. si. cand fiul cel mai mic ii zise: . lasa-ma sa-ti povestesc toata istoria mea. nici fara isprava. ciobanul veni si astepta porunca imparatului. sunt gata a ma supune. iara de nu.Marite imparate. cum intra acel cioban in biserica. sosira amandoi fiii cei mai mari ai imparatului. Acum este tarziu. . bland. flacaule.Fratii tai cei mari. Ca sa-ti povestesc cum am venit paici si din ce parte de loc sunt. un ogar sa-l aiba de tovaras. care era cu mii de mii de vopseli. cum pui tu piciorul in biserica. este lunga. cum a intrat azi de dimineata in biserica. dupa cum se vede. deoarece sunt dusi de atata timp si nu se mai intoarce nici unul. eu nu voi suferi nici o umilinta. pasarea a inceput sa cante de sa se sparga. ceea ce oprise turnul de a se surpa.Istoria mea. si toti cati o vedea o cainea cum de o asa pasare frumoasa si mandra sa nu aiba viers. maine in revarsat de ziori te astept. si daca voi muri. ciobanul este strain. si este asa de vesela.Taci! zise imparatul. caci nu ti se cuvine tie sa te atingi de ei. sa-ti fie fata luminata. iara imparatul. ba poate sa-si fi rapus capetele. ii zise: . . Dupa ce iesi de la biserica. cand va intra in biserica. pasarea nu mai conteneste de a canta. voinice. . . imi trebuie mai mult timp. Fiii mariei tale. imparatul se duse drept la palat. . cine sa-mi dea ajutor la greutatile imparatiei. Eu sunt batran de aci inainte. luminate imparate. n-au putut sa faca nimic spre a aduce acea pasare maiastra. cum iese el. fiul meu? Ramai aci. precum mi s-a spus. il chema inaintea lui. dac-as putea. sa puna mana pe dansul si sa-l aduca inaintea lui. Isi alese calul ce-i placu din grajdul imparatesc. iar turnul bisericii nu se mai surpa. ci si insusi s-a dus la biserica in sarbatoarea cea mai apropiata ca sa auza cu urechile sale cantecul cel minunat al pasarei. Parinti am. ca ti se implineste dorinta. de n-ar fi fost de fata. . cand intr-una din zile veni gainareasa si-i zise: . ea tace. Asta este a doua oara de cand.

cum ti-e drag sa te uiti la el. ca acolo credea el ca voi gasi ceea ce cautam. care erau si mai frumoase decat ale celor dintai. tremur de-mi clantanesc dintii in gura." Apoi am legat ogarul si am sezut amandoi langa foc. ma trezesc cu un vulpoi langa mine." Dupa ce ne invata cum sa facem sa intram in curtea zmeilor si cum sa lucram. ca eu nu l-am vazut. ma jura pe ce am mai scump pe lume. A doua zi am inaintat pe mosia zmeilor. Cand a venit a doua zi in faptul zilei. ca nu e bine de noi. si nu ma va lasa singur pana ce nu voi ajunge la izbanda. Da-mi si o bucata de paine si un pahar de vin sa-mi potolesc a foame si sete care ma chinuiesc. Ce e drept. am ajuns la o campie frumoasa. dat tot cam cu teama. Avuram parte ca zmeii nu erau acasa cand am ajuns acolo. Gradina cu fel de fel de flori si de pomi. il ruga sa porunceasca a se aduce de fata gainareasa. tu esti fiul meu pe care toata lumea il tine de pierdut? . tata. si am ajuns cam aproape de namiezi la palaturile lor. si plosca mea. de unde se deschidea mai multe drumuri. imi zise vulpoiul. Si ajungand la hotarul celorlalti zmei. . apoi vulpoiul isi lua noapte buna si pieri ca o naluca. Tovarasul meu de calatorie imi spuse ca a doua zi avem sa trecem pe hotarul unor zmei. Nu stiu nici de unde. cand era sa ma pui la masa. apoi lacrama de bucurie ca a mai vazut oameni de pe taramul de unde a furat-o zmeii. sa-mi implinesc slujba cu care m-am insarcinat de buna-voia mea. si lasa-ma sa ma incalzesc si eu la focul tau. ii spusei unde ma duc. Imi paru bine de asta intamplare. leaga-ti ogarul. Mi-am facut un focsor bun. poftim de te incalzeste. ii va da un codru de paine si un pahar cu vin. am stat de ne-am odihnit. fantani care aruncau apa in sus. luati-ma si pe mine. si asa noi merseram. fii pe pace. ca acum este dezlegat de blestem si ca de aceea va merge cu mine. rude ale zmeilor pe mosia carora eram. . "Duceti-va. Si dupa ce saruta mana imparatului. "Fa bine. Am plecat din casa parinteasca ca sa fac o fapta care sa veseleasca pe tata. mananca si bea cat vei pofti. ii zisei. povestind. Eu l-am frecat la ochi. "Cat pentru asta. Si ca sa mananc in liniste si sa ma pot incalzi fara frica. ciobanul zise: . ne zise ea. iara tovarasul meu s-a intors inapoi. pe la chindii. Furam intampinati in pragul portii de o fata frumoasa. paretii era impodobiti cu chipuri si flori sapate. m-a gasit minunandu-ma de niste stane de piatra ce inchipuiau doi oameni.Atunci ciobanul incepu: . ne-a spus ca se afla la alti zmei. Pare ca iesi din pamant. ci sa o iau. nadajduiesc sa izbanditi. ca sa nu o las la zmei. l-am tras de urechi. incepura sa nincheze caii ceilalti si sa faca un zgomot de ti se facea parul . ba inca il si rugai daca stie ceva sa-mi spuie cum sa fac. ma rog. imi zise. da-ncalarele am luat colivia cu pasarea maiastra care era in pridvor. Apoi incalecand. i-am sumutat si i-am pus fraul in cap. casele invalite cu argint care stralucea la soare ca oglinda. Intreband-o despre lucrul ce cautam. ca are copii. si daca nu te-oi face eu sa izbutesti. ne ospataram ca niste prieteni. se dete de trei ori peste cap si se facu un voinic. iara ciubucele erau poleite. si ajunseram la o poiana. fiindca asa ne invatase fata. care ne zise sa nu calcam in curte. Ma ciudeam in mine cum de sa nu-l vaz incotro a apucat. am ajuns la palaturile zmeilor. Vulpoiul. pe tata. Acolo am voit sa conacesc. si intorcandu-va. ca eu am fost acel om. Unul din ei a intors capul si s-a uitat la mine. in lipsa zmeilor. Si asa cum zisei. ne gatiram de duca. incepu el a povesti. iata merindetele mele. Cum am descalecat. doi cai si doi ogari. Din una din alta. cum sa dreg. Dupa o calatorie de cateva zile. zi de vara pana-n seara.Asta ti-o va spune ea. ca el era blestemat sa poarte corpul de vulpoi pana cand un om va avea mila de el. Pe cale imi spuse ca locul unde am mas noaptea trecuta era mosia lui." Sezuram la foc. sa nu-mi mai zici pe nume. unde maseram peste noapte.Cum se poate? raspunse imparatul.Am tata si frati. ca cu ajutorul lui Dumnezeu. Daca veni gainareasa. am adormit." "Prea bine. caci eu nu stiu. frumoasa. De cum il vazui.Asta este fata de care iti spusei. iara noi ne-am dus. Iara in revarsat de zori. dupa ce inhatai colivia si o luai la sanatoasa cu bidiviul luat de la zmei. de pare ca era facuta din zahar. il va primi sa se incalzeasca cu dansul la un foc. am scos merindele ce aveam si. si tot framantandu-mi mintea sa stiu cum a venit si cum s-a dus fara sa bag de seama. cand. Caii erau la iesle.Asa. nici pe unde veni. Dara cum a ajuns gainareasa? . stii colea. m-am dus la grajd. Maine de dimineata plecam amandoi. am pornit pe taramul zmeilor.Tu ai luat pasarea maiastra? zise imparatul. ca uite. Mandrete ce am vazut acolo nu se poate povesti. de cum o vazui. si mie imi placu fata. caci el era trist ca nu putea sa-si implineasca dorinta. ca este insurat.

iara eu ii impietrii". am obosit de atata drum. incat dintr-o lovitura ii taiai catetrele capetele. Iara noi ne urmaram calatoria venind pana iarasi in campia de unde plecasem. cum de ai ajuns gainareasa . Calul meu. fa-i iara oameni cum au fost. pe care ea il lua. M-am invoit cu dansul la aceasta si am mers pana am dat de locuinta scorpiei. si ii veni vederile ca mai-nainte. iara eu o inhatai de mijloc si pe ici ti-e drumul. detei pinteni calului si impreuna cu tovarasul meu fugeam ca vantul. se lipira de parca fusese acolo de cand lumea. Atunci el imi zise: "Stii ce? Aide sa ne prindem frati de cruce. asteptai pana sa-mi vie bine. si unde dedei o data cu sete. ca deodata pietrele acele se scuturara si fratii mei ramasera in mirare vazandu-se fata cu noi. si daca nu era el. Nu asteptaram mult si iata scorpia venea suparata. cum facusera si ei. aide ici la un elesteu pe care il stim noi. si cum atinsei picioarele la loc. iara zmeilor li se scurgeau ochii dupa dansa. cu momele. Dupa ce multumiram lui Dumnezeu. Aoleu! dara zmeii cand simtira! unde veneau cu o falca in cer si cu una in pamant. Si dupa ce imi spuse cum fratii i-a scos ochii. fiindca simtise ca-i calcase cineva casa. Eu imi facui curagi. fagaduindu-mi cate in luna si in soare. iara cand era sa beau si eu. i-am povestit si eu cum mi-a taiat fratii picioarele. din pizma. ca iata puterea lui mare este si judecata lui dreapta. ceea ce imi prelungi scarbosul blestem de a purta lesul vulpoiului. plecaram fiecare la ale noastre. "Frate. Ma unsei numaidecat cu sangele ei cald. tu sa vezi pentru mine. te vei cai. sa bem cate nitica apa. te rog". fata ne astepta in poarta. cand vedea ca vine cate un balaur la mine. plesni de trei ori cu un bici si tot palatul se facu un mar. ma lua cu dintii de pe la spate. Trei zile si trei nopti am mas acolo prinprejurul elesteului. Atunci el imi zise: "De vei sti. raspunse el. Eu sa umblu pentru tine. cand sa ma intorc sa vaz ce este pricina. zmeii insa veneau ca gandul. Ajungand la palaturile celorlalti zmei. adica pe mosia vulpoiului. sa-mi ia pasarea. ii zisei. iara eu imi tineam firea. cum va intra. bau si cel mijlociu. le-am dat calul. . asmutara ogarii dupa mine. dara o sa te caiesti." "Spune-mi. Unsei si pe orb. si unde racneau de-ti ingheta sangele in vine. cum eram pus pe branci pe marginea elesteului ca sa ajung cu gura la apa. imi raspunse. Daca vazu tovarasul meu asa si ca nu este chip a scapa cu fata curata. iarasi te vei cai. tu ai ochi. Unde se luara zmeii dupa mine. Eu am picioare. iara el se ascunse dupa soba. si fugea incotro vedea cu ochii. Cum o vazui. nici un pas nu mai facura inainte. "Un biet neputincios". sa te port in spinare. in sfarsit." Am ascultat si am mers. si azvarlea din picioare de nu se putea apropia de noi nici o fiara salbatica. caldura este mare. mi le taiasera fratii mei. rogu-te. Zmeii insa umbla cu sosele. Ei. "Cine este acolo?" intrebai eu. inima se facuse cat un purice in mine. raspunse el. si de aceea fie dupa voia ta. de nu vei sti. fratii mei imi cocea turta. "Acestia sunt fratii tai. si eu am plecat cu tovarasul meu si cu pasarea. ma trezii cu o usturime grozava la amandoua picioarele. vazui eu ca nu e bine sa-i las tocmai de tot mahniti. imi zisera ei. pana ce ajunsei la tovarasul care ma astepta la hotar. si-si catau de drum. daca vazura ca nu ma poate indupleca. puneau zmeii mana pe mine si cine stie ce se alegea de capul meu. in loc sa faca ca tine. nu ma mai putui scula in picioare. ci am socotit mai bine sa ma bag cioban si sa las ca Dumnezeu sa aduca lucrurile asa incat sa se dovedeasca vinovatul. ameninta asupra lor si se facura stane de piatra. se mira si el de frumusetea pasarei.Spune si tu. Ne luaram ziua buna de la tovarasul meu si plecaram sa ne intoarcem acasa. zise imparatul gainaresei. Bau cel mare. Nu m-am inselat in credinta mea. se opri in loc. dupa ce calatoriram catva. fara a mai asculta la rugaciunile si vaietele mele. sa ne racorim. l-am intrebat ce insemna acele stane de piatra. Orbul ma aseza dupa use si imi zise ca sa dau cu sabia sa o tai." "Mult mi-e draga prietenia ta. "Pentru dragostea mea. In sfarsit a patra zi am dat peste un orb care orbacaia si el pe dibuite. N-am voit sa viu d-a dreptul acasa. Eu stiu ca p-aci prin vecinatate este o scorpie mare. de haine. ma ruga ca barim calul sa li-l dau.maciuca. Dupa ce ma lua in brate si ma saruta. Cu sangele ei se poate vindeca orice boala ar fi"." Si intr-un minut nu stiu ce facu din mana. Dupa ce ne-am odihnit si am dat multumita Domnului ca am terminat cu bine asta treaba. Ea nu era acasa. sa priimeasca cu dragoste rugaciunea mea. biet. si pentru prietenia ce am legat. ii zisei eu. Pasamite. iara cand intra pe usa. si fugi. si fugi. Tovarasul meu insa intinse mana si racni o data la dansii: stati! Iara ei pare ca fura de piatra de cand lumea.

ca tu esti acea fata si nu alta? . Eram si eu fata la acele intamplari. carii detera in genunchi si cerura iertare de la fratele cel mai mic. imparateste si pana azi.Daca Dumnezeu va va ierta. Atunci. pe care le povestesc acum celor ce ma asculta. pe care il scoase din san. sa mergem catesitrei fratii inaintea lui la judecata. poate sa incredinteze pe orisicine ca eu sunt. . Intrara fiecare cu picioarele in cate unul. incat in toata imparatia nu se gasea altele ca acelea.Acest mar. Ei ma silira sa ma iubesc cu unul din ei. decat sa ma duc aiurea. fiindca stiam ca Dumnezeu nu va lasa sa se prapadeasca acela care a umblat cu dreptatea in san.Tata. Neavand incotro. Imparatul n-avu ce zice. iertati sa fiti si de la mine. ca mi l-ar fi luat. inainte de a multumi lui Dumnezeu ca m-am intors sanatos. am priimit mai bine sa fiu roaba si gainareasa la curtea imparatiei tale. iar imparatul. se cobori de pe tron si puse pe fiul sau in locu-i. si nu m-as mai fi intalnit cu dansul. pe care imi era drag sa-l privesc. Piatra insa a fiului celui mic de imparat cazu dinaintea lui. si aruncara cu prastia in sus cate o piatra. Se adusera fratii inaintea imparatului. iesind afara. fiindca-l vazusem ca e un pui de romanas. incat ramasera morti. Imparatul ramase si el in mirare. dupa ce facu nunta si-si insoti copilul cu gainareasa. plesni dintr-o biciusca de trei ori asupra marului si unde se ridica niste palaturi. daca o fi traind. . Fiii d-tale cei mai mari n-au stiut de dansul. fiii cei mari ai imparatiei tale ma luara unul pe mine si altul pasarea maiastra. El le zise: . intreba imparatul.Dupa ce a taiat picioarele fratelui celui mic. si acum. zise ea. se dusera inaintea bisericii si pusera trei uleie departate deopotriva unul de altul. ca ma despartea de fiul cel mic al mariei tale. Eu plangeam de ma topeam.Poti tu sa-mi dovedesti. Si voind a sarbatori venirea fiului celui mic. Lumea se adunase de se uita la asta judecata dumnezeiasca. Dupa ce m-am impotrivit la toate siluirile ce amandoi voiau sa-mi faca. imi fagadui ca ma va lua de sotie cum voi ajunge la curtea imparateasca. multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat cum fapta buna nu moare niciodata. pietrele fratilor celor mari se intoarsera si lovira pe fiecare in cap cu asa tarie.si roaba? . care. acesta zise: .

pe cat esti de mica si pricajita pe atata esti si de proasta! . Eu nu pot sa intru in apa asa cum nici tu nu poti sa stai pe crenguta asta. care era pe aproape.. O vulpe. raspunse modesta vrabiuta. . Iaca. auzi vaicarelile cocostarcului si veni iute stiind ca-i rost de masa imbelsugata. ca proasta. cum sa vii aici sa ai parte din toate astea cand tu nu esti in stare. care. pestisori. . Vazand vrabiuta numai ce-i zise cu ingamfare: ...De ce zici asa? il intreba cu sfiala vrabiuta. Pe lac un cocostarc trecea maiestos ciugulind alene cate un pestisor sau mormoloc. . o vrabiuta isi ciugulea penele.Stai pe creanga. iar acesta cazu si se lovi de pamant isi franse o aripa si un picior. . mormoloci. si-ti ciugulesti penele pe cand aici in apa este o multime de hrana. Dar de.. Morala: Nu-i destul sa fii mare si falos Daca nu esti intelept si mintos. pe ramura unei salcii pletoase.Nu vorbi in van! Cum poti spune tu asa o jignire? Ia sa vezi! Si unde isi lua zborul si se aseza pe crenguta de langa vrabiuta. racusori. ceva scoici si altele. si unde se porni pe tipete de durere. sub greutatea cocostarcului se franse..Vrabiuta si Cocostarcul Pe marginea unui lac.Vai tu..Fiecare cu ce poate.

.Sa-ti vopsesc blana in rosu?. ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui. nu putu sa raspunda nimic. Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapaneasca padurile. Dumnezeu. Fiindca tie nu ti-am dat coarne. dar lupul. fagadui ca da.. incat a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia.Bine. plin de recunostinta. Doamne. . asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor.Ai. Atunci cerbul inspaimantat. cerbii si caprioarele – in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata. de stejar. pasarile sa zboare prin aer. dispretuindu-l. multumi lui Dumnezeu. Caprioarele. cauta sa impuna ascultare lupului. Si zicand asa. iata te binecuvantez sa porti pe cap doua crengi verzi. vazand asa. . pentru a-si face rost de ceva de ale gurii. acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala. Un lup flamand nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stana din apropiere. serpii si alte jivine – in pamant.Asa a fost vorba. ii arata niste colti. cum am dat boilor si altor fapturi ale mele. eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap. da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!. care stia tot ce are sa se intample. cam cu sfiala ce-i drept. A randuit ca pestii sa traiasca in ape. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului. incepura chiar sa se adune. nu se stie ce se putea intampla. Atotputernicul ii zise: . Dintre toate animalele care traiesc in padure. Cum ajunse la marginea padurii. fie precum ti-e voia. frumoase si ramuroase. intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu. Cum il vazu. mandru. sa-mi fie cu iertare.. scoase cerbul un strigat puternic..popuse Atotstiitorul. dupa ce a facut toate animalele si vietatile. ingamfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?. el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. caprele. Dumnezeu. dar drept sa spun. . Cerbul. care sa-ti stea falnice ca doua pompoane. o lua la goana la Dumnezeu.Atunci sa te fac baltat alb cu negru. . urmarea cu priviri neancrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor. a oranduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sasi duca traiul. Si plecand cerbul la datoria lui. vulpile. Si daca cerbul nu o lua la sanatoasa.E sigur ca va putea sa dobandeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!. cerbul. mai mandru si mai increzut in el. . infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar. . In clipa cand isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii.. pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapan. Cerbul. ce vrei?! Zise Dumnezeu putin cam suparat. noul voievod al brazilor.Doamne. cerbului. viezurii.Doamne. . rusinat. lupii. a dat binecuvantarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia. . ursii. nu prea mi-ar conveni. sa i se planga impotriva lupului. revoltat si maniat de obraznicia lupului. se intelege. as vrea ceva mai frumos.Legenda Cerbului legenda populara romaneasca Dumnezeu. ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca:" socoteala de-acasa nu se potriveste cu .Nu. cerbule. numai ca sa-l convinga de neputinta lui. dar ceru. si-i mai ceru ceva inainte de plecare.. dar ii puse o singura conditie si anume: . ca sa fiu cunoscut de supusii mei.. Cerbul. vazand ca cerbul e nemultumit. Cerbul..Bunule Printe. ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat.

Sui.. Si in adevar. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb. om imparti frateste.. Au cerut ei. ca era in luna lui Florar.. eu te-oi purta si tu ma-i indrepta pe unde sa merg. sunt un biet drumet.Hai sa impartim malaiul. n-avem nici de unele si numai bunul Dumnezeu stie cum o ducem. cum a vazut nelegiuirea ologului. in trei dimineti. cand pamantul se acoperi de roua. Asa.. Dumnezeu zise: . Sufla apoi asupra cerului si facu cioburile stele. Dumnezeu atunci a zambit si a spus: . Ce au capatat. s-au imbracat. cat om avea mamaliga. A pornit Sfantul Petre pe pamant.dupa olog. una tie. povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos.Hei. una mie.. ba au mai adunat si un sac plin cu malai. insa il lasa in pace zicandu-i: . cand venea randul orbului. Dumnezeu ii purtase de grija si-l scoasera din apa niste oameni milostivi. Ada Sfantul ca sa-i cerce sufletul a intrebat: . plina! Si cum sedeau ei pe malul garlei.Faceti-va mila si pomana cu un biet olog.. S-a spalat orbul pe ochi cu roua. S-au pornit la cersit.cea de la targ".. Ologul a inceput sa masoare. Petre! Tu crezi ca ai lovit ologul si cand colo tu mi-ai spart paharul si ai patat cerul. iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pana azi in chip de coarne. Petre. punea pentru el banita plina.. . care nu era deloc dupa cum isi inchipuise el. lasa-ma sa man la noapte in casa ta. punea banita goala. una tie. binacuvantate fie tandarile si vinul. A asternut femeia toale afara pe prispa. Mai stam si noi pe acasa. frate-n cius. Asa bietul orb cand intreba: . cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap. si a dobandit vederea. Dar fiindca ai vrut sa dai in capul vinovatului. Dimineata. iar vinul nori. a ajuns in satul unde traia orbul. Dumnezeu si cu Sfantul Petre tocmai stau la taifas dupa masa.Plina. ia-ti toiagul. bre orbule. a chemat sfantul Petre pe orb. ologul a dat branci orbului in apa. omule. du-te pe pamant de spune orbului sa se spele in trei dimineti cu roua pe ochi si air va capata vederea.. Sfantul Petre si Orbul legenda populara romaneasca A fost unde a fost si a fost cand a fost un orb si un olog si s-au prins frati de cruce si-a zis orbul: .. iar cand s-a revarsat de ziua. au mancat. Ce om castiga. ramanand numai lemnul lor. S-a asezat apoi la capul podului s-a inceput a se milogi: . au baut.Ii plina. Atunci a priceput ca acel pe care il gazduise fusese un sfant..Bucuros. dar s-a izbit in toartele cerului si s-a facut cioburi. mosule! Dar la mine ca la omul nevoias. Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale. ca vezi. . pentru ca s-a incumetat sa ceara ce nu i se cuvenea si nu merita.Sa ramai falos precum esti si fricos. banita? .Acu. dar si amarnic de fricos. ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor. Sfantul Petre ia paharul cu vin si zvarrr. l-a invatat sa faca asa cum zisese Dumnezeu si a plecat. sa se usuce. au cerut. bre..Asculta. ologule! Masoara tu si pune o banita mie. .

Tot de atunci si magarul. Se manie dar si mai mult. ca sa poata scapa de o asemenea podoaba. dar cu gandul ca vor face in asa fel. voind a-l pedepsi. Incepu dar Dumnezeu sa cheme cate una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. Dintre ele s-au gasit insa trei.Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti. asteptand sa fie impodobite. s-au adunat toate dobitoacele. Atunci se manie Stapanitorul si cautand printre ele. care dintre ele nu a fost in fata sa. supuse si blande. daca va avea coada si urechi. apoi a sunat din corn si. iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat. tot la podoabele voastre. la porunca sa. Astfel a mers lucrul linistit. facu apelul si gasi lipsa de urs. vulpea si magarul. stateau inaintea Domnului. Vulpea si Magarul legenda populara romaneasca Cand a facut Dumnezeu pamantul. nici nu s-a sinchisit de porunca lui Domnului si fiindca era iarna. i-ar fi mai greu de gonit. iar vulpii i-a mai inadit coada pe atata si le-a dat drumul apoi. iar magarul. Si cum a zis. Luand Dumnezeu condica cea mare. Ii chema la sine. dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea. zise: . a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cate sunt. sa se ascunda printre cei impodobiti. de cate ori vede cate un frate de al lui. cu tot ce se vede pe el. in prostia lui. dar nu raspunse nici una. pana cand nu mai veni nici una in fata Domnului. se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. Toate. iar toata iarna nu iese din barlog. caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca. se vazuse intr-o oglinga si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi. tipa cu hohot. vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. . dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. voi adauga si partea celui care lipseste. Intreba Domnul pe dobitoace. cand ar fura ceva. la sfarsit. Tocmai tarziu de tot. fiindca nu sa mai vazut in oglinda. De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramana mai la urma celorlalti si. A adaugat la urechile magarului inca o pereche. iar el sa ramana ca netotii. Asadar. s-a gandit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. De atunci ursul nu are coada si urechi. adica ursul. a inchipuit de fiecare cate o coada si o pereche de urechi. Cel dintai. asa a facut. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. care au voit sa-l pacaleasca pe stapanul lumii si acestea au fost: ursul. certandu-i cum se cuvine. a ramas in barlogul sau.Ursul.

. caci desaga parea lipita de pamant. raspunse Mikuluska. nici dupa. zacea o fecioara. isi fauri o flota de vase rosi-inchis. Dupa ce pleca eroul. . desi galopa cu toata viteza de care era in stare calul.. raspunse strainul. Ia-o pe drumul din stanga pana vei ajunge la muntii din Nord.. In timp ce calarea.Cine esti tu? se mira Sviatogor. simtea ca o forta deosebita ii curge prin vine. Cum te chiama? . .Calaresti tot inainte pana cand vei ajunge la o intretaiere de drumuri. Ajungand in orasul tarului. Privind in jur.Greutatea intregii lumi se afla in acest sac. fecioara se trezi si se ridica de pe gramada de balegar. vazu un tanar care mergea pe jos in fata sa si incearca sa-l ajunga. negasind pe nimeni care sa-si masoare putere cu el. Apoi. taria aceasta i se parea o povara si tanjea dupa momentul cand va putea sa si-o puna la incercare.Spune-mi. se opri in fata unei colibe sarace si umile. . pe care le incarca cu tot felul de marfuri pretioase si porni in largul marii albastre. Iapa sa il purta in viteza peste mari si rauri strabatand distante mari si. o peti si se casatorira. Sviatogor ii puse pe masa si scotand sabia cea ascutita. .Potrivesc sortile celor care se vor casatori. tu de colo! Striga Sviatogor. . Puternicul erou cazu in genunchi. incepu sa-si vanda marfa. dand pinteni calului porni degraba catre Regatul de la malul marii. pe o gramada de balegar urat mirositor. prietene? intreaba Sviatogor. incepu sa faca negot. Acolo. asa cum mi-a harazit-o Dumnezeu? . Este ca si cum ar fi un inel fixat de pamant.Ce ai in desaga aceea.Ce este in desaga? intreba eroul abia mai sufland. intr-o fierarie sub un copac inalt. . Veni si Sviatogor sa-i vada nespusa frumusete. . . Sviatogor prinse desaga cu o mana si trase. se indragosti de ea. un fierar batea de zor in doua fire subtiri de par. o lua pe drumul din stanga si galopa spre muntii din Nord.Spune-mi Mikuluska Selianinovici. Sviatogor il parasi pe calator si porni calare pana ajunse la raspantie. dar aproape ca isi smulse bratul din umar.Daca pamantul ar avea un inel fixat in el. sub un copac inalt. scoarta de brad ii cazu de pe trup si ea se transforma intr-o fata frumoasa cum nu s-a mai vazut nici inainte.Si eu cu cine ma voi casatori? intreba Sviatogor. . cu pielea groasa si neagra ca scoarta brazilor.Ridic-o si o sa vezi singur. as putea sa-l ridic si as salta intreaga lume intr-o mana. o infipse in pieptul fecioarei. Mikuluska. . Sviatogor privi inauntru si acolo. dar reusi sa ridice sacul cat sa treaca pe sub el o boare de aer. fierare? intreba Sviatogor.Mireasa lui Sviatogor locuieste in orasul tarului care domneste peste Regatul de la malul marii si zace de 30 de ani pe o gramada de balegar. nu reusi sa-l depaseasca. Descalecand.Hei. Acolo. spuse el. iar faima despre frumusetea ei nemaipomenita se raspandi in lung si-n lat. sta un fierar care iti va spune ce soarta tia harazit Dumnezeu. Sviatogor ajunse la muntii din Nord. cum as putea sa-mi aflu soarta. . Luand 500 de ruble din buzunar. .Nu imi voi lua o mireasa care vietuieste pe o gramada de balegar! Striga Sviatogor furios si. dupa ce calari timp de trei zile. raspunse strainul. sudoarea siroindu-i pe obraji. dar. Luand banii de pe masa. nu pot s-o urnesc de la pamant. calatorul se opri si il astepta pe Sviatogor si luandu-si desaga de pe umeri. Dupa ce reusi sa stranga o imensa cantitate de aur.Mireasa lui Sviatogor poveste ruseasca Marele erou Sviatorgor isi inseua armasarul si porni calare spre campie. dar.La ce lucrezi acolo. Cand ajunse la marele oras de pe Muntele cel Sfant. . o puse pe pamantul reavan. in intreaga lume. Cu toata marea mea putere. Tu ala care mergi pe jos! Asteapta-ma. caci armasarul meu nu te poate ajunge. Privind inapoi. apuca desaga cu doua maini si trase.

cum a mancat drumetul cel strain la masa lor. a poposit candva un strain care a intrat in coliba mea umila. . care spui c-a avut trei pani. sa odihneasca bucatele. fiecare dupa numarul panilor ce am avut. si banii pentru pane ii avem in punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei. frate. cunoscuti unul cu altul. atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani. si mananca. — Ba nu. de la doua. — Haide si la judecata. zise celalalt. si pace buna. pe un drum. ca sa aiba mai mare pofta de mancare. de au stat la masa impreuna.In Regatul de la malul marii. om bun. pentru ca mi-ati dat demancare la nevoie. se asaza jos langa cei doi. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut. Haide sa ne judecam. omule? — Nu. Cinci paini de Ion Creanga Doi oameni. partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic. daca nu te multamesti. apoi trebuie sa impartim drept in doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. flamand cum era. doi lei ti se cuvin. in care eu dormeam pe o gramada de balegar de 30 de ani si a pus 500 de ruble pe masa. fiindu-le foame. dupa cum stii. zise celui cu doua pani: — Si nu esti multamit cu imparteala ce s-a facut. veti cinsti mai incolo cate un pahar de vin. deopotriva cu dansii. de parca n-au mai fost. in orasul tarului. Acum. nemaiasteptand multa poftire. nici de unde cumpara. partea dumitale. si celalalt doua pani. Ai avut doua pani intregi. dupa multa staruinta din partea celui al treilea.. Si mananca ei la un loc tustrei. zise nemultamitul. prietene. sau veti face cu banii ce veti pofti. caci e tare flamand si n-are nimica merinde la dansul. pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani. asa sa ramaie. noi am mancat degeaba. cum a venit intamplarea de au calatorit impreuna. De la o vreme. va rog.De unde ai aceasta cicatrice pe piept? intreba el. iar tu. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare. de-i ospata impreuna cu noi. au primit. iar scoarta de brad. aceasta mica multamita de la mine. fiindc-am avut trei pani intregi. si cum a zice judecata. langa o fantana cu ciutura. insa. poposesc la umbra unei rachiti pletoase. se infatoseaza inaintea judecatorului si incep a spune imprejurarea din capat. zicand: — Primiti. si nu doi si jumatate. dandu-le ziua buna. Mai dreapta imparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul. pornesc ei la drum. si incep a manca cu totii pane goala si a be apa rece din fantana. cate pani a avut fiecare. zari o cicatrice pe pieptu-i alb ca zapada. calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. imi cazuse de pe trup. domnule judecator. — Cum asa?! zise celalalt cu dispret! pentru ce numai doi lei. calatoreau odata. caci mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea. dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare aminte. si fa ce vrei cu dansa. cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i imparta. Judecatorul. Cand m-am trezit aveam o cicatrice. noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat.. De la o vreme.Stand Sviatogor langa sotia sa. din intamplare. zicand: — Tine. scoate fiecare panile ce avea si se pun sa manance impreuna. oameni buni. si atunci cum ramanea? — Cum sa ramaie? zise cel cu trei pani. Calatorul strain. Si asa. din vorba in vorba. iaca un al treile drumet. Cei doi nu prea voiau sa primeasca. Si cum ajung intr-un loc unde era judecatorie. pe rand fiecare. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate. calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da. celui ce avusese trei pani. vara. cel ce avuse trei pani da doi lei celui cu doua pani. caci alta udatura nu aveau. caci nu vedeam lumea inaintea ochilor de flamand ce eram. zise judecatorul. — Poftim. necunoscut. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. Dupa ce-au mantuit de mancat. zisera cei doi drumeti calatorului strain. cand e vorba de dreptate. Unul avea in traista sa trei pani. care ma acoperea. ii ajunge din urma si se opreste langa dansii. la umbra. si tot ca ale tale de mari. Tocmai cand scoasera panile din traiste. . Si. Ceilalti mai raman oleaca sub rachita. Si mie imi opresc trei lei. cu hotararea sa se judece. desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt. Marele erou Sviatogor intelesese ca nimeni nu poate scapade soarta ce ii este harazita. — Daca e vorba de dreptate. Asa cred eu ca ar fi cu cale. dar. apoi fa bine de inapoieste un leu istuialalt. dac-a venit intamplarea de-asa. dar. Si sotia sa ii raspunse: . zice cel cu doua pani.

zicand cu mirare: — Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori. dumneta ai avut numai o bucata de intrecut. cate i-au mai ramas? — Patru bucati. domnule judecator. — Tovarasul dumitale. domnule judecator. apoi vai de lume! — Asa ti se pare dumitale. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu. zise nemultamitul cu indrazneala. domnule judecator. mai rau ma acufunzi. Acum. vazand ca nu mai are incotro sovai. Cel cu trei pani insa. — Acum. iar tovarasul dumitale. si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta! Cel cu doua pani. fiindca patru bucati de pane a avut de intrecut. domnule judecator. — Si cate ti-au mai ramas de intrecut? — Numai o bucata. trei a avut. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane in cate trei bucati deopotriva de mari. multameste judecatorului si apoi iese. in calea trecatorilor. si pleaca rusinat. domnule judecator. — Acum. domnule judecator. cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati? — Cincisprezece bucati. fa bine de inapoieste un leu tovarasului dumitale. domnule judecator. zise judecatorul linistit. . cam cu parere de rau. — Dar de intrecut. domnule judecator. — Dar tovarasul dumitale. domnule judecator. domnule judecator. — Dinioarea. inapoieste un leu tovarasului sau. Ai avut dumneata doua pani? — Da. — Dar de mancat. Si daca te crezi nedreptatit. domnule judecator. acus avem sa ne intelegem cat se poate de bine! Vra sa zica. domnule judecator. zise judecatorul. — Si cate a mancat el de toate? — Cinci bucati. patru bucati. cei ce n-au dreptate nar mai nazui in veci si-n pururea la judecata. — Bun! Cate cate bucati vin de fiecare om? — Cate cinci bucati. care spui ca avu trei pani? — Noua bucati ar fi avut. care spui ca avusi doua pani? — Sese bucati as fi avut. cate ai mancat dumneta? — Cinci bucati. Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale? — Noua bucati. care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita? — Adevarat este. — Acum sa stam aici. si sa luam pe istalalt la rand. tii minte cate bucati ai fi avut dumneta? — Sese bucati. domnule judecator. fiindca numai o bucata de pane ai avut de intrecut. doua am avut. dumitale ti se cuvine numai un leu. numai pane goala si apa race din fantana. — Bun! Ia. uimit de asa judecata. Iar tovarasul dumitale i se cuvin patru lei. Eu am venit inaintea judecatei sa capat dreptate. deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. ia sa statornicim randuiala urmatoare. dar ia sa vezi ca nu-i asa. — Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane? — Trei oameni. domnule judecator. o bucata de pane ramasa de la dumneta si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati? — Taman cinci. — Udatura ceva avut-ati vreunul? — Nimic. — Acum. in ceea ce te priveste pe dumneta. parca singur mi-ai spus. ce nu iubesc a li canta cucul din fata. fie de sufletul cui a facut-o acolo. ca ati mancat toti tot ca unul de mult. domnule judecator. domnule judecator. du-te si la Dumnezeu. Acum. care stii legile. asa este? — Asa este domnule judecator. domnule judecator. dara. — Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra.— De asta chiar ma cuprinde mirare. ca si mine. avut-a trei pani? — Da. si aceasta ca si cum ai fi avut-o de vanzare. ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat. — Asadar. cate bucati ai fi avut dumneata. si vad ca dumneata.

stiu de astea. suparat. om fara cap ce esti! — Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala. mai crestine? — Ia din sat de la noi. Grauntele orzului este lungaret.. il mai intreba: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? — U! hu!. ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa.. dar spune-mi ce fel se vinde. cum ii scrie lui in carti. Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba: — Dar ce bucate se fac acolo la voi? — Mai mult terciu cu mamaliga mancam. napoleoni ori altaceva. ca orice negustor. Soare. sau s-ar apuca de munca. porecliti si aparatori. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat? — Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru..Corciogarii. Negustorul. e satul nostru. s-au facut pana la brau.. umbland prin mai multe sate si orase.. zise in sine: Ma!. — Nu te-ntreb de inaltime. ca as voi sa cumpar si eu. — Eu nu te-ntreb asta. in toata viata lor. si altul ii da bani: galbeni. intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala.. voind sa afle ceva de la el. raspunse Pacala. — Cu ce pret se vinde chila ori banita... Negustorul. eu te-ntreb: cum se da? — Bre!. si cati lei dai atata iei. ori vin-aici! Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba: — Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga? — Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala. Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf. Neagu. — D-apoi de care bucate ma-ntrebi? — Te-ntreb daca s-au facut la voi grau. — Sa-ti spun. Nici asta n-o stii. raspunse Pacala. — Da. e atat de lung. apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac. Pacala de Ion Creanga Un negustor. . aratand negustorului cu mana spre un deal. Coman si altii. prostule! Nu te intreb de bucate ferte. destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat? — Cine-i mai mare? Badea Chitu. mai prostule. — Dar cum te cheama pe tine? — Iaca!.. Florea. badea Bran. sau ar trebui.. — Nu ma-ntelesesi nici asta. ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului. Voicu. — Nu asa. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo. — Ei! cum sa nu-l stii. Negustorul. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace. — De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul. zise Pacala. tocmai de sub acel mal. badea Stan. dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu. — Intelege-ma. daca nu stii. — Bine. ca doar n-am nevoie de paie pentru boi. orz si altele. se apropie de dansul si-l intreba: — De unde esti. — Bine. zise Pacala. aista-i chiar Pacala. privindu-l lung. pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci. este badea Musat. si eu de acolo vin. — Ho! ma. cati lei? — Asa cum te-nvoiesti. ca sa cumpere grau. ce ma intreaba. papusoi si altele. imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf. el este mai nalt decat toti. Iar societatea buna ar ramane nebantuita. sa traga pe dracul de coada. incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau. nemaiavand chip de traiu numai din minciuni.

Doamne! De ce ma-ntrebi. Ia spune-mi. tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el. — Nu zic asa. fugim de el care incotro apucam. mani si cu picioare. — Asa te vad si eu. ba nici in spitale. — Valeu. — Dar cum? zise Pacala. proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa. maica! Ia.. de gandesti ca e turbat. cand incepe sa cante. Cand vine sara de la pascut.. — Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat? — I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran. si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc. mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb. cu ochi. cum? — Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult. — Ma!. . gura. cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumniata: cu cap. cand incepe sa mugeasca. ca atat e de infricosat. nas. ea este o uricioasa boala. ma misc si ma uit ca toti. da'! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau..— Bre!. — Ei. Prostia din nascare. mare frica mai avem. — Na cinci bani. leac in lume nu mai are. ce nu se vindeca in scoale.. de buhaiul lui mos popa. frate cu Meaza-noapte sau cu Spaimapadurei? — Ei. dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. sparie chiar si copiii din sat. mamulica. zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi? — Avem.

Daca ti-i asa de pofta.. . in loc sa scoata peste. se duce s-o ucida in bataie. si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit. ursul nu putea sa incapa inlauntru. cumatre. il ia. bine. ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu.. zice : Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Ti! ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicand asa. te rog. pana despre ziua. ea striga: "Valeu. auzind ca inca-l mai ie si in ras.sor ! sare si ea din car si. ursul. Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe ! .. cumatra.." Iar cand anina carligul de copac. Apoi striga la boi: hais! Joian. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului. il duce la vizuina sa si incepe a manca. ori ai fost prea lacom s-ai vrut sa nu mai ramaie pesti in balta? Ursul. du-te si-ti moaie coada-n balta. ca ta.Invata-ma. de inghetat limba-n gura si chiar si cenusa de sub foc. Atunci vulpea ranji dintii si zise : Alei. Atunci el cauta o creanga cu carlig..Hei. ca ta. ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. ca-mi rupi piciorul !" In zadar s-a nevajit ursul. Insa. . striga la boi : Aho !aho ! Boii se opresc. smuceste o data din toata puterea. se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. si pestele din car cadea. Taranul vine spre vulpe. nemaiputand de durerea cozii si de frig. dar gura scorburei fiind stramta. nataraule ! mie nu-mi pasa ca tragi de copac. Facandu-se ziua alba..ca si cum ar fi fost moarta. sarmanul urs.. cumatre ! Dar t-au mancat pestii coada. Dupa ce l-a strans gramada. cumatra ! Ti !!! da ce mai de peste ai ! Da-mi si mie.re-i mai era foame ! Tocmai cand incepuse a manca. de-i curgeau sudorile... apuca vulpea de dupa cap si. vara-ti coada-n apa si stai pe loc. cea ! Bourean. fara sa te misti.Ia mai pune-ti pofta-n cuiu. si incepe a cotrobai prin scorbura. se uita la ea de aproape si. vulpea iese la marginea drumului si se culcasub o tufa. Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. ca sajunga degraba acasa si sa ieie pelea vulpei. ca sa scoata vulpea afara. Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte. ca eu nu stiu cum se prinde pestele. Boii pornesc. Dar cand apuca ursul de piciorul vulpei. Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum. se inciudeaza si mai tare si se repede iute spre copac. crezand ca-i moarta cu adevarat. incepu a striga: .re ! mi-i pofta ! . Taranul mana. nemaizicand nici o vorba. si prinde coada ursului ca intr-un cleste. incepe a strange pestele pe drum. vazand-o ca nici nu sufla. ramane far' de coada ! Incepe el acum a mornai cumplit s-a sari in sus de durere. cum au pornit boii. Ea iesise din bizunie si se varase inscorbura unui copac din apropiere. gandindu-se ce sa mai faca. alearga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurei si-si vara-n apa toata coada!. Si. si sa-i deie de cheltuiala. poate indoit si intreit de cat am scos eu. cumetre :vrei sa mananci peste? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurei. atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime de peste. Ingheata zdravan si apa din baltoaca. ca mine.Ursul pacalit de Vulpe de Ion Creanga Era odata o vulpe vicleana.. Iaca hrana ce o asteptam eu. In acea noapte incepuse a bate un vant rece... ea striga: "Trage. cumatre ! nu trage. Ursul. cu mare graba. zareste venind un car tras de doi boi. uitandu-se la vale. tarand-o pana la car. ca sa poata gasi ceva de mancare. De la o vreme. ii vine miros de peste. si cand vazu pe urs ca vine far' de coada. si-i avea peste sa mananci. Taranul mergea pe langa boi si-i tot indemna sa mearga mai iute. Carul apropiindu-se de vulpe. iaca vine la dansa ursul. .Bun ! gandi vulpea. in lungul drumului. ca toate vulpile. taranul ce mana boii o vede si.Buna masa. carul scartaia. cumatre ! da'nu stii ca nevoia te duce pe unde nu-ti e voia si te-nvata ce nici nu gandesti? Asculta. vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicairi. Atunci ea radica putin capul si.

pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. ne trezeste disdimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. las' pe mine. sa-mi tie de parte. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. cumnata. — Ce spui. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. vreme trecuse la mijloc doar. cu vai-nevoie. cu ochii painjeniti de-atata uitat. imi iau traista cu blidele. zicandu-mi: Scoala. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. florii. atunci. iaca si matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara. s-o chinuiasca.. la pupaza. pe la pranzul cel mare.. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. in toate zilele. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. S-apoi. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. lelita. Insa mama. cu mancarea sleita. zicea matusa cu jale. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. inainte de rasaritul soarelui. nemaipunandu-si mintea cu mine. c-o falca-n cer si cu una in pamant. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. nu stia de asta nici cu spatele.. vlaguita de atata zbucium. si cat pe ce sa ma inghita. dar ea.. Si cum ma scol. s-au asternut pe mancare. sezand in coada sapei. auzindu-i lalaind asa de cu chef. vorba ceea: Tiganului. intr-un tei foarte batran si scorburos.. ma sui intrinsul. iar ouale. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. fratele tatei cel mai mic. De-amu bine ca mi-ai spus. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. nu veneam.. si lingurarilor. erau toate numai o chisalita. de vuia satul. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana moi intoarce eu din tarina. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. la mos Andrei. si unadoua. cum zicea mama. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. mo! ogoiti-va! ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ce-aveti. Apoi ma dau jos. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. sa prind pupaza. cand as afla ca el a prins pupaza. si-i dau iar drumul in scorbura.. sarmana. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. aproape de Topolita. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! disdimineata.. boierul se primbla cu mainile dinapoi. Si oricat oi fi mers eu de tare.. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. si norocul meu!. ma abat iar pe la tei. caci pupaza era ceasornicul satului. pe coasta dealului. cand am vrut sa le iau.. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei.. ma sui cu dansa iar in tei. din oameni. dupa cum auzisem. nu stiu cum se face. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?. Si cum ajung in dreptul teiului. Si scapand eu cu obraz curat. caut o lespede potrivita. duglisule. care. veneam. ca se afla prin scorburi cateodata si serpi. nici mai ramane cuvant.. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. sa fure Ion pupaza. Si pornind eu cu demancarea. cu gand sa prind pupaza. bag mana si scot pupaza. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. parca intrase in pamant. undeva.. unde stiam. canta. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. tacand molcum. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. Atunci au si tabarat balaurii pe mine. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. una ca asta. pornesc spre sat. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii.. pe ce-a fi. numai iacatama-s si eu de dupa un damb. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. sarmana. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. tocmai in Valea-Seaca. Atunci iau lespedea cu ingrijire. de pene. Insa a doua zi dupa asta. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: Taci. — Hauileo. de multi ani. li se lungise urechile de foame asteptand. ca ti-l iau eu la depanat! . iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. bag mana in scorbura.Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn.. Dupa asta vin acasa. cand i-e foame.

caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. uitandu-ma dupa dansa!. cum aud unele ca aceste. Si a doua zi. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. la baut adalmasul. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. si fratii imi spun. mai tica! ian stai oleaca. c-o vitica de funie. cu spaima. cand se punea la masa. Si cum ajung in iarmaroc. zise matusa Mariuca. mosule. si neghina din ogoare!Caci. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. zbrr! pe-o dugheana si. uitandu-ma inapoi sa vad. sa-mi fie pe toata ziua.. Vorba ceea: Lasa-l. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. incep a ma purta tantos printre oameni. zicand: Iaca pozna. din pricina mea. cum vad eu. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupezei din tei. Si cand ajung acasa. ori in vro dugheana. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. dupa ce se mai odihneste putin. daca vrei. Un mosneag nebun. iarmaroc nu era?! Dar stii ca esti amarnic la viata. mai! L-as lasa eu.. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. si parpalind niste pui tineri la frigare.. de frica si de osteneala. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. gospodar de la noi din sat. marti. gandeam eu. cu mama si cu matusa Mariuca. Si altii ca altii. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. s-o vand. Eu atunci. si ia acus te scarpin. c-am scapat-o! Pupaza. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. zau. nu-i o femeie de inteles. si eu din pricina ei. mai tica. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. cele bune sa s-adune. si faceam un taraboi. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. cumnatica-hai. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. macar asa. he! sa fie sanatos dumnealui. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. strangand cu nedumerire din umere. batandu-mi-se inima. iute ma sui in pod. caci era tocmai lunea. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. In ce te bizui de te indarjesti asa. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. pe la pranzul cel mic. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. drept sa va spun. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. cumnata Smaranda. de colo pana colo. cum ii e negustoria. s-a mantuit vorba. cu cotul subsuoara. dupa mama. si trebuie sa fie pe-aici undeva. Apoi bine ca stiu a cui esti.. zise un humulestean de-ai nostri. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ.. intr-o zi de targ. cumnata draga. si apoi tavalindu-i prin unt. sa-mi plateasca pasarea. sa-i spuna bucurie despre pupaza. ba s-un topor iti fac. pe loc mi s-a muiat gura. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ.. hat! de sumanul mosneagului. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. apoi mi-o arunca-n sus. vrajba dintre noi sa piara.. da. fiind ascuns in camara. soro. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. . dar cand am auzit eu de tata. surioara!. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. gatul imi pun la mijloc! Eu.. zice ca i-am fi luat-o noi.— Nici nu te mai indoi despre asta. — Ce gandesti dumneata. dupa cumparat sumani. de-i zice aman. ca-ntr-un iepure. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. razand. om bun. zise matusa. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta.. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. badita! Doamne. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. daca ma crezi. dar vezi ca nu ma lasa el acum! Tocmai asa patisem si eu. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu. umflu pupaza de unde era. sireaca.. de se stransese lumea ca la comčdie imprejurul nostru. cu pupaza-n mana. — He. taman in ziua de lasatul secului de postul SanPetrului. mai baiate? — De vanzare.

pana ce dam canepa toata palanca la pamant. pana la gardul din fundul gradinii. Si cum eram ingrijit si ma sileam sa fac ce-oi face mai degraba. Si nebuna de matusa Marioara. c-o jordie in mana. mai ramai sanatoasa. luandu-mi ziua buna. cu varul Ion si chiar cu baietii si fetele din sat. in Cierul Cucului. genunchere si sardace. doriti unii de altii. frumoasa si deasa cum ii peria. branza. care se cocea-palea de Duminica Mare. porci. si ea dupa mine pana-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sarit. unde era batelistea flacailor si a fetelor. sare si faina de papusoi. lana. dar nu ma chiteste. iute si degraba: Ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtisag. si eu fuga. zise matusa Marioara.. mi se dusese buhul despre pozna ce facusem. fugind tot iepureste. Targu-Frumos. matusa Marioara! vorba de dinioarea. coapte. la o chiua din Codreni. de n-aveai chip sa scoti obrazul in lume de rusine. precum si pe la iarmaroace in toate partile. Vorba ceea: Nu plateste bogatul. si pe la scaldat. sa ne ducem la scaldat. atunci. Eu. caci. de n-ar veni degraba. itari. Asa si tata: a dat gloaba pentru mine. carora le vine cam peste mana targul.. bernevici. stergare din borangic alese. si cu negustoria din picioare: vite. fratele tatei cel mai mare.. — Nu-i acasa Ion. razesi fara pamanturi. de pe la lucru! Ma rog. pe loc. scurt si cuprinzator. ca tare-as fi avut placere sa ne scaldam impreuna. sau joia pe la manastirile de maice. matusa. ma azvarl peste gard. Insa degeaba mai clampanesc eu din gura: cine ce are cu munca omului? Stricaciunea se facuse. s-a implinit vorba mamei. striga pe tata la poarta. Bacau. la hora. se incalceste prin canepa. crude. ducandu-ma acasa si fiind foarte cuminte in ziua aceea. sarmana. si eu fuga iepureste prin canepa. sarut mana matusei. ca te-oi invata eu! Dar cum sa te cobori. si mos Vasile era un carpanos s-un pui de zgarie-branza. care se intindea de la cires inainte si era cruda si pana la brau de nalta. Vorba ceea: A tunat si i-a adunat. iaca matusa Marioara. oi. sa nu spun minciuni.. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii. Roman. nu stiu cum. caci numai la dansul si inca la vro doua locuri din sat era cateun cires varatic. si mai ales . fac vro doua sarituri mai potrivite. de parca nici nu l-am atins. si cusute. caci. pe-aproape de Mosi. oloi. Apoi dar. mai porcane. si pace buna! Si dupa ce-a venit el rusinat de la ispasa. si ea fuga. Insa ce ti-i buna pocainta dupa moarte? D-apoi rusinea mea. care se vand si panura. Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele si baietii. Si ma chitesc eu in mine. si lai. la tulpina ciresului. ca sa nu ma prinda. ii spun pricina si-l cheama sa fie de fata cand s-a ispasi canepa si ciresele. cu vornicul si paznicul. iar prin canepa. drept vorbind. si femeile si barbatii. Dar mai in deseara. zvarr! de vro doua-trei ori cu bulgari in mine. pe care neavand vreme sa-l sar. ca te captuseste ea. ma furisez din casa si ma duc. cand colo. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus. saduca niste sumani. veniti inadins din alte targuri: Focsani.La cirese de Ion Creanga Odata. toata saptamana. acus! Atunci eu ma dau iute pe-o creanga. si cade jos. Si. ca un baiat de treaba.. cai. si vinovatul trebuia sa plateasca.. simi pierd urma. si acolo. camesoaie.. ci vinovatul. o cotigeam inapoi. Si dupa ce facem noi trebusoara asta. unde o pui? Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara. ziua miaza-mare.. si mai bine-ar fi!. coboara-te jos. ori se impiedica de ceva. talharule. si de noaten. iute ma rasucesc intr-un picior. Dar in gandul meu: Stii c-am nimerit-o? bine ca nu-s acasa. ma trezesc in ciresul femeii si incep a carabani la cirese in san. zicand: Stai. si se fac multe giguri de sumani. si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cat pe ce sa puna mana pe mine! Si eu fuga. s-a dus cu mosu-tau Vasile sub cetate. Marioara. la negustori armeni. si. erau vro zece-douasprezece prajini de canepa. si de pe aiurea. mai ales duminica la biserica. ghiavole. si alte lucruri. de care nu s-a ales nimica. unde-i frumos de privit.. si ea pe urma mea. cum se gaseau. la mos Vasile. pe de laturi iar gard. ce le duceau lunea in targ de vanzare. — Dar bine. sa fur niste cirese. spanzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? Si iaca asa cu ciresele. Intru mai intai in casa omului si ma fac a cere pe Ioan. cu ochii holbati la mine. zicand: — Na! satura-te de cirese! De-amu sa stii ca ti-ai mancat liftiria de la mine. vara. laicere si scorturi inflorite. cum s-o dau. mi-a tras o chelfaneala ca aceea. caci jos era prapadenie! Daca vede ea si vede ca nu ma dau. cu mos Vasile. ca si matusa Marioara. dupa mine. si odata fac zup! in niste canepa. ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat. ma supuresc pe unde pot si. aici ti-i scaldatul? zise ea. si-mi pare rau ca nu-i varul Ion acasa. sumane mari. iaca si mos Vasile. si ea fuga. mai spre poale.

intreaba. pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. mai lenesule. cucoana.Ba. zise unul dintre sateni. da raspuns cucoanei. dragi ti-s fetele? — Dragi! — Dar tu lor? — Si ele mie!. ori asa.Oameni buni. Noi gandeam sa-ti dam sopon si franghie. sarmanul. zise cucoana. raspunde unul. Hai. iacata curtea pe costisa ceea. Da. nici imbucatura din gura nu si-o mesteca. sa nu mai mori! Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe-un trantor. si satenii aceia de dansul. inca asta n-am auzit! Da' el nu poate sa si-i moaie? . fara sa se carneasca din loc. intrun hambar cu posmagi.Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul. vazand in carul cu boi un om care samana a fi bolnav. ce spune cucoana: ce te-a pune la cotet. il umfla pe sus. luandu-te sub aripa dumisale. zicand: . milostiva cucoana.Ba nu..I-auzi. zise cucoana cu mirare. Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea.Alei! oameni buni. si-l duceti la vro doftoreala undeva. .Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni. zicand: . cu jumatate de gura. iti da adapost si posmagi. intreba cu mila pe cei doi tarani. Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela. cu toata bunavointa ce ave. bata-te intunerecul sa te bata. pacat. cu bunatatea dumisale. Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poate face dintr-ansul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare. cand se ridicasera cateva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scormoli si pe mine la inima. Cucoana.. Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa. dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pareche in lume. vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului. il pun intr-un car cu boi. Iar cucoana. raspunse lenesul. . sa se caute. sa ierte cinstita fata dumnevoastra. ca doar stiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o bucatica de pane.Bunatatea dumneavoastra. Vorba ceea: — Mai Ioane. . S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. de lenes ce era. Si asa. de flori de cuc. si hai cu dansul la locul de spanzuratoare! Asa era pe vremea aceea. Si satul.Ce sa zica. faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul. se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului. faradelege! Mai bine duceti-l la mosie la mine. . sa tot traiesti. ori asa. . daca le da mana sii tine cureaua. sa-i luam naravul. ia asa.Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav. ca muieti-s posmagii? . raspunse unul dintre tarani. . ca sa curatim satul de-un trandav. Trageti-i mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura! Atunci unul dintre sateni zise cucoanei: . dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste.acum.Vai de mine si de mine. Povestea unui om lenes de Ion Creanga Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes. ca n-are vreme de stat la vorba cu noi. uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multameste cucoanei. pentru imprejurari grele. ca pe un butuc nesimtitor. milostiva cucoana. se lehameteste si de binefacere si de tot. Ia. Iaca peste ce noroc ai dat. hotara sa-l spanzure. ce-ti bati capul! Cucoana atunci. sa moara ca un cane. suntem datori a ne ajuta unii pe altii. ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug. . si-l ducem la spanzuratoare. mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva. Bine-a mai zis cine-a zis ca "Boii ara si caii mananca". sarmanul. infiorandu-se.

Tarziu. I-au dat apoi o cupa. care credea ca este cel mai bun alergator. vazu ca se lasa noaptea. Isi spuse: . . asudata. Iepurele porni val-vartej. Iepurelui i se facu somn. Cum o luase cu mult inaintea testoasei. o vazu cum trece linia de sosire si castiga intrecerea. iar testoasa incetinel. Mai bine dorm un pic! Testoasa e inceata si voi avea timp s-o intrec! Cand se trezi. dupa cum ii era felul. dar trecu mai departe fara sa se opreasca. In timp ce manca. In departare. trecu si testoasa. obosit si rusinat. testoasa il ajunse din urma. A doua zi. in dreptul unui sat. dar hotarata sa nu se dea batuta. dis-de-dimineata. Toate animalele au aplaudat-o. se aseza sub un copac sa se odihneasca. Multe animale voiau sa priveasca intrecerea si asteptau cu nerabdare. ca unei mari castigatoare. Asa a aflat ca straduinta este un dar nepretuit. iepurele se aseza sa manance cativa morcovi proaspeti. venira la locul hotarat pentru inceperea cursei. sa vedem cine alearga mai repede? Testoasa incuviinta. Domnul Soarece trase o linie rosie pentru start si veverita dadu semnalul de plecare cu un fluier.Vrei sa facem o intrecere. Iepurele mai alerga un pic si.Iepurele si broasca testoasa de Esop Un iepure care privea mersul lenes al unei testoase ii spuse acesteia in gluma: . Sari ca ars si porni pe urmele testoasei. Iepurele a ajuns tarziu. tocmai el.Soarele asta e prea fierbinte.

Si de batran ce era. scapa cate-un oftat adanc. Nu-l mai asezara sa manance cu ei la masa. Si-i cumparara din targ. cum sedeau cu totii in odae. ca bunicu' !. dar batranul se inchise in amaraciunea lui si nu scoase o vorba.". privirea i se tulburase. pe cateva paralute.. mancara iarasi cu totii impreuna. Si iata ca odata. Din cand in cand.. ci-l pusera intr-un colt.Ce faci tu acolo ? il intreba taica-sau.. Il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si. langa vatra. cazu pe jos si se facu cioburi. Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia. si nici macar atat cat sa se sature. auzul ii slabise si-i tremurau genunchii le orice miscare.. si ochii-i lacrimau de amaraciune. Intr-o zi. nora apuca sa-l certe de zor. cand n-or mai fi in putere.. Cand sedea la masa sa manance. .numai.Bunicul si nepotul de Fratii Grimm A fost odata un batran impovarat de ani.sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori incepu sa-si faca de joaca cu niste scandurele. strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate. . iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura. din ziua aceea. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare. o strachina de lemn.. "Asta e prea de tot !. trebui sa manance de aici inainte doar din strachina de lemn. Cand vazu aceasta.din care sa manance tata si mama. Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul.ii raspunse copilasul .Fac si eu o covaita . isi spusera in sinea lor barbatul si nevasta. Si din ziua aceea ii dadeau de mancare intr-o strachina de lut. inspre seara. fiul si nora-sa se umplura de scarba. Bietul batran. nu-l mai lua nimeni la rost. . abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa. nepotelul .

pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. dar cand fu sa apuna soarele. si abia atunci se trezi mosul. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. Strigara la el o data. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat.Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor.. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. taiata taman la mijloc. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. facandu-i semn sa-l urmeze. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. dar mosneagul nu-i auzi. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. strigara a doua oara. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. strigandu-le: . Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. descuie lacatele si se ivi in prag. Si avea usa asta o ferestruica. de-ar fi fost dezlegate. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. Si se preface si el in stana de piatra. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. dar nici lui nu-i merse mai bine. aflat intr-o scorbura de copac. Erau tocmai furnicile pe . numai ca nimerira langa un roi de albine. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. A doua zi. Si avea roiul acesta atata miere. ca-l cuprinse deznadejdea. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . Si oricat se stradui el. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. Si fara sa spuna o vorba. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. nu gluma. Si-n ele se aflau o multime de cai. Si cum plangea el asa. Dar prostila ii opri.Auzi. cand noi. cei trei frati dadura peste un palat. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. pe luciul caruia inotau o multime de rate. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. si nu venise nici o veste de la ei. Cat despre oameni. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar.. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. mai isteti decat el.Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma.. ca se prelingea pe trunchi. dupa un cot de deal. fratele lor mai mic... cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua.. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. Si cum trecuse vreme. ca sa se odihneasca. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. nu se zarea unul pe nicaieri. toti de piatra.. de-ai fi zis ca este un izvoras. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. care toate trebuie gasite intr-o singura zi.. mosneagul ii duse in cate un iatac.. intr-o buna zi. prostanacul. Mai strigara a treia oara. dadura peste un lac. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. sa creada c-o sa poata razbi prin lume. tot mergand ei asa. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . Iata ca veni si randul lui Prostila.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat.. si avea palatul asta grajduri. pleca in cautarea lor. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. ca sa poata lua mierea.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. pe care-l poreclisera Prostila. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . totul mergea atat de incet.

A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. Si lasandu-se in adanc. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. de parca nici n-ar fi fost. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. se ivi inotand un card de rate. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. dupa moartea craiului. Ei. . cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. iar cea mica luase o lingurita de miere. "Ei. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. dar cum naiba s-o recunoasca. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. Si numaidecat se risipi vraja.care flacaul le scapase de la pieire. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. Si iata ca veni in zbor o albina. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului. urca pe scaunul domnesc. Se roti ea de cateva ori prin iatac. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. fiecare gustase ceva dulce .cea mai mare rontaise o bucata de zahar. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui.

deasupra norilor. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. . i-a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. sa vedeti. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. dar intr-o buna zi a murit. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept. Toti l-au intampinat cu prietenie. din care fiecare din ele era o aschie. Nu s-a uitat nimeni la dansul. stateam intr-o creanga verde.Da. s-a bagat in cufar.Sa vii sambata seara – a zis ea. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: „Fa-ti bagajul!“ Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. Sultanul. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. sultanul si sultana vin la mine la ceai. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. cu halat si cu papuci. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. toata ziua ne imbaiam in soare. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. putea sa zboare. cand era soare. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. . Cu asemenea indeletniciri. Numai unul din ei. care era mai bun la suflet. Vedeam ca suntem bogate prin .Bine. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea.Bine. sambata seara. dar una care sa fie cu talc. lua inapoi un galben. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. Acuma.Cufarul Zburator de H. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. iar tata vrea sa fie vesele. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. Au sa fie foarte mandri ca mia cerut mana dumnezeul turcilor.Asculta. Dimineata si seara beam ceai de diamant. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. Fiindca turcii umblau ca si el. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o tigaie tot veche de fier. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nu-i prea placea. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. fiindca era priceput. Ea s-a trezit si s-a speriat. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. cufarul acesta era tare ciudat. Asa a facut si feciorul de negustor. Cum mergea el asa.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul. Sambata seara povestea era gata. adica roua. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! .C. si pasarile ne spuneau povesti. da! – a raspuns el. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. cu ferestre asa de inalte? . multumesc! – a spus feciorul de negustor. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: „Cand eram noi in copac. s-a dus in padure. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. Cum il incuiai. Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate. . doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. . a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. Si-a luat zborul. Cand fundul cufarului scartaia. . si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. tot mai departe si mai departe. .

„Mai bine sa ne veselim oleaca. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!“ „Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti.si-au spus in gand chibriturile. Deunazi. sa vezi ce petrecere ar fi fost!“ Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. cu care scria scrisori bucatareasa. „Neam prost!“ . „Ba nu. Uite cum stralucim si ce lumina dam!“ Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. Afara de caldarea de apa. „Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina.“ „Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) . de aceea noi. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase.“ „Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. E drept ca n-a invatat nicaieri. Se vede imediat ca povesteste o femeie. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara.“ „Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. toti cati suntem aici stam mereu in casa. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun“ – au spus chibriturile. se vede asta!“ – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind.“ – a spus vatraiul si a inceput sa danseze. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut. Acuma samovarul trebuia sa cante. asta pot sa v-o spun. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe.. maine ma incununeaza si ea pe mine“ – s-a gandit matura. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. Pe marginea ferestrei era o pana de scris. de cand am venit pe lume.faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. care se duce cateodata in curte si se intoarce. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. Dar asta era numai sclifoseala. Uite.. iarta-ma.. obraze subtiri. da.“ „Mai taci acuma. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. e ceva delicat si fin. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. veche. dar era mandra de asta. De la inceput. incep eu. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala.“ „Ce frumos povestesti – spuse matura. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. N-avea nimic deosebit. am ajuns sa stam la bucatarie. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!“ „Sa facem cat mai multa zarva!“ – au spus cu totii. „Ei. Fiecare se gandea: „Hei. intr-o familie linistita. Si l-au incununat si pe el. ramurile celelalte s-au dus care incotro. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. dac-as fi vrut. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. dar putem sa trecem asta cu vederea. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure.“ „Da.“ „Da. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante.. .cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne si familia noastra sa imprastiat in toate partile. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: „Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. ca ai vorbit destul“ – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scantei in toate partile. “Mie mi-a venit pofta sa dansez. si iarna. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat.“ „In casa aceea. „Daca o incununez. curata si frecata. ma incununati si pe mine?“ – a intrebat vatraiul. mobilele erau sterse de praf. Doamne. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut.

dar el cutreiera lumea si spune povesti. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. dar cand a ajuns in padure. pocnitori si artificii. sa vad ce spune lumea“. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile.. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. .Frumoasa poveste – a spus sultana. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure.Da. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. seara. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui. „Trebuie sa fac si eu ceva“ – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. Cu o zi inainte de nunta. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. L-o mai fi asteptand si acuma. ca sa se bage in cufar. . . a fost iluminatie in tot orasul. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. . Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. Da.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. Il tutuiau acum. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: „Hai sa ma duc prin oras. fiindca curand avea sa faca parte din familie. Nu-i de mirare deloc ca era curios sa afle.

si ca il pandea pana ce trecea. de cand se bateau ursii in coade. poate sa fie golan. ia asa. nu s-a mai putut opri. o data cu capul.Peste. Intr-o zi. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. N-apuca sa sfarseasca vorba bine. trecand pe la curtea imparateasca. ca o sa aiba in ziua aceea leguma mai deosebita. Daca nu vei voi sa ma insotesc cu el. se pomenise bubos. imparatul. El nici sa se gandea ca pentru dansul se punea la fereastra. pestisor. ii zise: . vazu ca sunt numai buni de a se lua in casatorie. Pe el imi zice inima sa-l iau. Eu am sa traiesc cu el. dragul neichii. cum altii se zbenguiau cu fetele. nu stiu ce dregea.v Baietii la joc si fetele la hora il huiduia si fugiau de dansul ca de o lepra. il chema de vorbi cu el. Cand. eu mi-am gasit logodnicul. arunca-ma iara in put. ba. Atat de mult se fastacise el. nevinovat. tiindu-si firea si luandu-si inima in dinti. ghigortule draga. Si dintr-acel minut. si ramnea la dansii. El. ca se pomenea. dara lui stiu ca-i tacaia de sta sa-i iasa afara din piept. ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau. i-a bagat intro butie si i-a dat pe garla. se uita inauntru si zise: . el frumos ca un bujor. Bucuria lui. se zapaci pana intr-atata de nu stiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. Apoi. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. patea necazul dupa urma fetei imparatului. Ei incepura a se boci si a plange de mi ti se rupea rarunchii. maine asa. Mai mincinos cine nu crede. numai ca sa treaca. ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei. biet. In toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. dara mie imi sfaraie inima dupa dansul. Baiatul se minuna de asta. Baiatul cel bubos insa de cate ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra. infratindu-se. El isi uitase de peste. intr-o zi. si ce sa vezi dumneata ? odata ii cazu bubele. nici tu dezmierdare. Fata imparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. si ducandu-se la put intro zi. cand scoase apa vazu in ciutura un ghigort. isi inghitea amarul. tatal sau. dara ca s-o induplece. El.Tata. ca de n-ar fi. Si fiindca n-avea incotro. De cand se scria musca pe parete. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara. Nu stiu daca tie iti place ori ba. ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zambetul pe buze. Pasamite fata imparatului. cum zici d-ta.Flacaule. ca un pui de brad. si nu-ti face pacat cu mine. si el. pana ce. odata. caci el nici . Vezi ca si vorba lui ca si a fetei era vorba cu lipici. Ce n-a facut el ca sa se curete de bube ? dara in desert. fara voia lui. A fost odata un baiat. nu s-ar mai povesti. si rabda. mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata. ca fie-sa pusese piciorul in prag si nu voia nici in ruptul capului sa ia pe altul de barbat. rogu-te. ca mult bine ti-oi prinde si eu vrodata. Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai. Cand l-a vazut fata de imparat asa mandru si frumos. si la sarutat. sa stii cu hotarare ca pe altul nu iau. nici tu veselie. Ce nu facu bietul tata-sau. si ramase curat si luminat. Acum isi aduse aminte de dansul. golan si fara nici un capatai ? . Daca vazu tatal fetei. nevoie mare. .Tata. nu stiu ce facea el. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cand vazu ca pe dansul il cheama! Se facu rosu ca sfecla. desi toti erau imparati si fii de imparati. cum de sa vorbeasca un peste ? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul in put.Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine. mi i-a luat binisor pe amandoi. vedea ca ii tot rade. cum unii se incurau jucandu-se. scapa-ma de bubele astea uricioase si imputite. ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos. si ducandu-se la imparatul. fata mea ? Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant. biet. fetei ii tacaia inima nu-i tacaia. Vezi ca inima ii da branci catre dansul. Ea frumoasa de pica. dara este om de omenie. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei.Baiatul cel bubos si ghigortul A fost odata ca niciodata. Azi asa. Nici tu joc. si se bucura. Drumul insa ii era pe la curtea imparateasca. destept si apoi mie imi place. ce sa vezi d-ta ? pestele incepu sa-i vorbeasca: . poate sa fie sarac. de la nasterea lui. dete niste raspunsuri de merse fetei tocmai la inima.

imparatul. da ce. asa putin la inima cand se intampla de caz in nevoie. ramaind numai cu credincerul sau. Cum. grajdurile. ca hrana i-o va aduce o pasare.nu-i batuse capul. isi zburli penele de pe dansa si puse gand rau copilului. se plimba de colo pana colo pe dinaintea portii. vaneaza colea. asternuturile. aceasta ii infrunta. si ii si puse gand rau. mare. Tot bajbaind ei prin amurg. odata ii veni in gand ghigortul. Cum il vazu. descalecara. Vazand insa ca cu bocela nu o scoate la nici un capatai. Ea se ascunse si stete acolo pana ce pleca vulturul. ca sa-i manance rarunchii. Muma-sa. nu-l putu sparge asa lesne. ghigortule dragut. se imprieteni cu el. Si apoi ii veni si cu rusine cum el. si sta sa asculte la altele cari vorbeau si se imbarbatau una pe alta la lucru. vulturoaica veni la copil si cu pliscul incepu a ciocni in pieptul copilului. Venind ursitoarele. si. tatal fetei. ba nici ca visa ca o sa ia de nevasta pe fata imparatului. pasarile vazduhului si stelele cerului impreuna cu santa luna. copacii cei mareti.I!. Cand privi ceea ce facea. cum il vazu asa. Bubosul vazu de pe fereastra ca tot umbla pe dinaintea portii niste oameni. pentru ca era. maturile de casa si de curte. dete peste palaturile baiatului celui bubos. Cum se duse el. pe nebagate in seama. ce sa vezi dumneata ? dintr-o pacatoasa de butie. Stapanii palatului cunoscura pe imparatul. Dupa ce ospata ca un imparat. cum zisei.. imparatul pleca la curtea lui cu hotarare desavarsita a pune gonaci cari sa afle ale cui erau palaturile acelea din coprinsul imparatiei sale. unde mi se facu un palat. zise. si stranse. slujitori si vanatori. se departase de oamenii sai. tot strangand pumnii si dintii de necaz. chiar de a doua zi incepu a veni un vultur in toate zilele. Si vaneaza ici. In cale se intalni cu un cocor. Mai gandi o data baiatul cel bubos la ghigort si dori ca palatul sa se stramute intro padure. acum sa te vad! Mi-ai dat dovezi de nazdravania ta. si acest palat acolo se infiinta. Si in adevar. parca l-ar fi invatat cineva. vezi ca nici nu-i trasnea lui prin cap ca ei sa mai traiasca. tatal fetei. coborandu-se din copaci. Cand. trancanaile de la bucatarie. curtea. ca va intampina un zabrac bun de la ai hranitoarei sale. la mare marire. cum. Si. Si asa petrecand ei. Imparatul nici n-avea vreme sa se minuneze de ceea ce vazu in acele palaturi. si despre care nimeni nu-i povestise nimic. lucru ce nu mai vazuse el de cand intrase in butie. de aur. din care va scapa cu fata curata. Cum ajunsera. Unde sa auzi la dansii cearta! ferita santuletul sa vezi la dansii neunire. pana ce intr-o zi se tinu vulturoaica dupa dansul sa vaza unde tot vine el. Abia ii iesi din gura vorba cea din urma. ca sa se mai racoreasca nitel si sa-si astampere necazul. carele crestea repede ca o floare. sa fie mustrat de o proptea. ca ce ar face sa scape de primejdie. . Imparatul ramase stalpit de mirare. Ei acolo au facut nunta. Masa se puse in liniste si cu buna randuiala. Stiu ca poti multe. se sperie. ca butia ajunsese la mare. zicandu-le: . Caci diavolul vrajbei nu cuteza sa-si vare coada intre ei. intinse manusitele. fata imparatului. ca va ridica tulpina din care iesise ma-sa. El avea de gand ca sa poruneasca mai apoi sa i-l aduca lui acolo. ii fu mila sa-i faca de petrecanie. ce se nascu implatosat cu un piept de aur. ma neghiobilor. casatoria lor fu binecuvantata cu un copilas. Dar asa palat maiestru nici ca s-a mai vazut. Napuca sa priveasca cu bagare de seama la lucrurile ce mergeau singure si-si faceau slujba. floricelele cele frumoase. el se rataci. si incepu a se gandi. si a-i aduce de mancare. Atunci si copilul. nu avea asa palat bogat si impodobit cu de toate frumusetile lumei. Se duse deci de-l puse intr-un pom nalt si il napusti acolo. cum de sa se arate el. Cocorul dand peste o asa bunatate si frumusete . dara el nu-i cunoscusera pe dansii. Dara fiind rodul pantecelui sau. Dorinta lui se implini numat cat te stergi la ochi. imparatul. si voind sa lege capastrul calului de propteaua portii. cobori scara palatului si veni la poarta de pofti pe acesti calatori inauntru si-i ospata ca pe niste oameni de omenie si rataciti. apuca pe vulturoaica de gat. Fata la nunta au fost: fiarele padurii. In vremea aceasta. o apuca razna pe camp.De. se rusina singur de sine. aici legati voi caii ? locul cailor este la grajd. si stranse. Copilul. plecase in vanatoare cu o multime de curteni. Pieptul fiind tare. a doua zi plecara vanatorii cei rataciti. pana ce o sugruma si cazu jos moarta. E! ce te faci tu acum ? caci seara se apropie. Traiau acolo ei ca in sanul mumei lor. Toate lucrusoarele dintrinsul era puse la randuiala lor si toate imi vorbeau ca niste nazdravane.Scapa-ma de nevoia in care am cazut. cruce de voinic. Vulturul urma a hrani copilasul lepadat de ma-sa si pus in copaci. Gasind o poteca care ii scoase la luminis. ele ursi pe copil ca va ajunge om mare. de nici imparatul. toate erau cu randuielile lor. si loc de repaus nu este. Atata numai. de unde cunoscura drumul. apoi ca va fi povatuit de o alta pasare.. si casa de gazduit nici pomeneala. cum simti ciocniturile vulturoaicei. Toate isi aveau vataful lor: tacamurile mesei.

sangele apa nu se face. El lua oameni cu dansul in luntre. tatal ma-sii. Intr-o zi se incumese ai face cu mustata. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. si se rugara de imparatul sa-i casatoreasca. cocorul il invata a face o luntre. ii tacaia inima de bucurie. Cum il vazu imparatul. si acesta invata sa citeasca si sa scrie. Azi asa. il batu gandurile sa se intinza pana la dansa si nu gresi. Apoi fiind si batran. pana ce intr-o zi mersera amandoi inaintea imparatului. Aci daca ajunse. a zarit palaturile tatalui sau.de copil. puse de le facu un pui de nunta de stiu ca s-a dus pomina. Fiind tot pe langa imparatul. nu se impotrivi nici o cirta de timp. marturisira ca sunt indragiti. o aduse baiatului. din una. Dupa aceasta parintii il rugara sa ramaie cu dansii. El s-a dus sa faca cunostinta cu dansii. Si ispravile ce aduse imparatiei prin iscusinta lui facu pe imparat sa aiba pe acest tanar mai de aproape al sau. ea se uita gales la dansul. fara sa stie de ce. Gasind o carte pe unde colinda cocorul. si rubedenia la rubedenie trage ca acul la magnet. mare. cu care se invata la manat. A cercetat ce era aceea si a aflat ca acolo traieste o pereche de oameni. Plimbandu-se el asa pe apa. si vazand adesea pe fata imparatului. El intra in slujba la imparatul. El nu voi. nu se mai indura a se dezlipi de dansul. dara cam cu sfiala. caci si ea pusese ochii pe dansul. cari domnira cu omenie cate zile avura. maine asa. Acolo. si afla ca el este copilul lor. Imparatul. caci dupa surghiunirea fetei celei mari dobandise imparatul alta fata. se dara in vorba si despre copii. dete peste palaturile imparatului. din alta. dadura in genunchi. Mai tarziu el ii si intrecu la mestesugul de a mana luntrea si ii plimba si pe dansii. vezi ca ursita lui il tragea in alta parte. Iar lui. si traiau impreuna in cuibul lui. ci stiind si pe baiat destept si ager la minte. carele stia de patarama celei dintai fete. nu stiu ce parca ii zicea sa ia in nume de bine pe acest june. Dupa ce se mai mari baiatul. cu care se plimba pe apa. Se puse in luntre si iesi la lume. se cobori din scaunul imparatiei si ii urcara pe dansii.v Vezi ca. .

ci sa ia de sotie pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Intr-una din zile cand imparatul tinea sfat cu boierii cei mari pentru trebileimparatiei. si gasiti pe vreauna la care sa se potriveasca condurul mamei pe piciorul ei. Si trecand in camara ei. Acum alta nevoie. Vazand fata ca n-areincotro. parca fusese d-acolo. ca de n-ar fi. Si nici in ruptul capului nu voia sa se insoare de a doua oara. raposata maica imparatiei tale. . lasata cu grai de moarte. condurul nu se potrivi la nici o fata de imparat. se puse pe un plans. Dadaca.infratindu-se. Ce sa faca ei? Hotararea imparatesei era lamurita. a lasat cu sufletul la ceasul mortii ei si cu juramant ca imparatul. Se duse deci la dadaca-sa. raspunsera boierii. targuri si catune. altul de margaritar si al treilea de diamante. si nu fii asa tantosa. ceru timp de trei zilein care sa se gandeasca si apoi sa-si dea raspunsul. Murind imparateasa. ca un copil ce era. iaca si fie-sa ca vine si se juca si se zbenguia p-acolo prin camara. Planse ce planse.il ia si-l incalta. Dumnezeu ne-a aratat pe aceea pe care imparatul nostru trebuie sa o ia de sotie. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. sa nu vaduveasca. El se tot impotrivea cu fel de fel de cuvinte. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca imparatul n-ar pacatui de ar lua de sotie pe fie-sa. la nici o jupaneasa. Ea luase condurul fara sa stie al cui este si pentru ce sta pe masa. Sa lase pe imparatul sa vaduveasca pentru ca nu s-a potrivit condurul la nici o muiere. . boieri dumneavoastra. fiindca asa lasase cu sufletul imparateasa si pentru ca Dumnezeu chiar oranduise asa. dara vazu ca de la plans nu castiga nimic. calca juramantul imparatesei de la ceasul mortii sale. Imparatul o iubea. Nici fata nu voia sa ia pe tata-sau de sot. Oricine voia sa-l incerce avea toata voia. . stiind hotararea imparatesei. la tinere si la batrane. domnita. ci sa ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei.Nu te supara. cand. de cand se bateau ursii in coade. sa nu vaduveasca. am incercat si la bun si la rau. batjocura ca aceasta. Ea zise: . Trecand si pe langa masa si vazand condurul. se temea de Dumnezeu. aceasta fata. A fost odata un imparat si o imparateasa. se lasa si el dupa sfatul mai-marilor imparatiei. si la nimeni nu s-a potrivit. ba chiar la nici o roaba. Nu trecu mult si se intoarsera precum se dusera. pana si la roabe. intregulet o planse dupa inmormantarea ei. la nici o cucoana. deoarece la nimeni de pe lume nu se potrivise condurul raposatei. ce sa vedeti d-voastra. De cand se scria musca pe parete. Daca vazu si vazu ca scapare nu este.ii zise sa ceara a i se face trei randuri de haine: unul de aur. si sa spuie ca dupa aceea se va gati. Pasamite. Numaidecat mai-marii tarii zisera fetei sa se gateasca de nunta. la nici o taranca. . varsa niste lacrami cat pumnul si suspina de sa-i sparga pieptul. a lasat cu sufletul ca imparatul.incepu a alerga iara dupa jucarii. la femei de neam si la de cele proaste. din nastere.Gainareasa de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata.Am razbatut. ci sa se insoare cu aceea la care se va potrivi pe picior condurul ei. In casatoria lor ei au trait ca fratii. sotul ei. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Sa nu vaduveasca imparatul dupa istavirea ei. si numai o fata au fost facut. se tot tinea scai de imparat ca sa se insoare. ramasera inmarmuriti de uimire. Un an intreg.Unde ati mai auzit. Si apoi. nu s-ar mai povesti. sa sileasca pe imparatul sa ia de sotie pe fie-sa. nevoie mare. Sfatul imparatiei. sa ia tatal de sotie pe fie-sa.imparatii si cetati. Dete condurul raposatei imparatese si doi trimisi ai Sfatului imparatesc razbatu tari si cetati. Ce sa faca dar? Dupa multe chibzuiri.Cautati. cea atat de vestita in lume de cuminte. mai zise fata. fara nici o isprava. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. de sa te fereasca Dumnezeu. dupa ce se gandi si se razgandi. Are sa curga multa apa pe garla pana s-ajungi a cunoaste tainele imparatiei ca noi. cautand la cine s-ar potrivi condurul. Ca si muma-sa. Mai mincinos cine nu crede. era cu o stea in frunte. tatal tau.ii spuse cele intamplate si ii ceru sfat. cinstiti boieri. Imparatul nu mai putea de bucurie de aceasta intamplare. Cand vazura boierii una ca aceasta. Condurul sta d-a pururea pe masa in camara imparatului.

o primi inauntru. Si in adevar avea si ce vedea. si cauta de gaini cu voie buna si tot cantand. Cand fu seara. cu grije. spre a nu cadea in gurile barfitorilor. dupa ce deschidea cotetele. Nu-l mai incapea locul. Imparateasa se induiosi cand auzi ca o sarmana nevoiasa cere adapost de la dansa si porunci ca sa o puie ingrijitoare de gaini. Asa de bine ii sedea gatita. ea se duse si se prinse in hora iarasi langa fiul imparatului.Cererea ei se indeplini tocmai pe tocmai. Se dusese vestea pana la imparateasa de harnicia. Ei se dusera. de parea ca este o zana. ii cazu cu tronc la inima! Seindragosti dupa dansa. dupa multe rugaciuni. cum o vazu. ei crezura ca in cele din urma ea a cunoscut ca trebuie sa se supuie Sfatului imparatiei. i se facu mila de dansa si induplecandu-se de rugaciunile ei.ii veni inima la loc. Fiul imparatului juca ce juca. Iara el tot vorbind cu dansa. vazandu-i vrednicia. auzind raspunsul fetei. iara zise vorbele ce zisese la venire. Dupa nitel timp. Fiul imparatului se duse si el cu tata-sau si cu muma-sa. Trecand hotarul. Iara daca ispravea treaba cu gainile. ii lua un inel si nu mai voi sa i-l dea. Fata raspunse ca este gata. acest imparat fu iarasi poftit la o nunta de imparat. Toti slujbasii curtii o luau in nume de bine. punea clostile si vedea de pui. Ascultati. O cauta prin toate partile. de barbatia si de curatenia de inima a gainaresei. Merse ce merse. mai cu seama. se indupleca bucatareasa a-i da voie. Fiul imparatului era mandru . Unde pana aci umbla cu moartea in san. ajungand la nunta. acum se mai linisti olecuta. Gainareasa se imbraca cu hainele de aur si zicand: "Lumina inainte. sa se mai rasufle putintel. se prinse in hora tocmai langa fiul imparatului. apuca pe cai dosnice. In ziua aceea se ceru si gainareasa de la bucatareasa cu rugaciune ca sa o lase sa se duca si ea prin cetate. Dara bucatareasa nu mai voia sa-i dea drumul. abia. si de unde. si zicand vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor. fiindca fata cam intarziase. si iarasi fu chemat imparatul la o nunta a altui imparat. El se duse iarasi cu fiul sau. ea pieri. Gainareasa se ceru si ea de la bucatareasa. boieri. Fiind sub ascultarea bucataresei. Acesta. Ea ii spuse alte gogleze. si fugi si fugi. Sclipea diamantele de pe dansa de luau ochii celor ce se uitau la dansa. Un fel de lancezeala il coprinse. decat numai si numai cu dansul. mai cu mila decat clostile. Nu trecu mult si imparatul cu imparateasa si cu fiul lor fura poftiti la nunta la un altimparat. Smerenia. se puse la poarta cu chip umilit si smerit. Abia. si ajungand la curtea imparatului locului aceluia. Seimbraca deci in hainele sale cele cu diamante. Sa se prapadeasca fiul imparatului de parere de rau ca o pierduse. Acesta cum o vazu. parca o tot pierdea din ochi. bucatareasa. Ea se feri ca sa nu o vaza nimeni.ii aduse si dadaca cele spre fuga. Pana seara nu juca cu altul. În vremea aceasta. Caci d-aci nainte mai frumos imi este. Imparateasa ceru sa i se infatiseze ca sa o vaza si dansa. Si capatand voie se duse. dara ia-o de unde nu e! Se intoarse dara cu inima zdrobita. venea pe langa bucatareasa si-i da si ei ajutor. ca si intai. Se ceru si gainareasa in ziua aceea. Fiul imparatului nu mai putea de inima rea. nevinovatia si sfiala ce baga de seama imparateasa la gainareasa ii placu. intuneric inapoi. iute. Se prinse in hora. se imbraca iarasi cu pielea de magar. pana ce iesi din imparatia tatalui sau. ca de ale dansei. ca-i scapase asa bucatica buna. Seara. iarasi langa fiul imparatului. Mancarea si apa. Gainareasa. vai de lume! El o intreba a cui fata este. Iara daca iesi bucatareasa si o vazu. sa raspunza de dansa. Fugind fata imparatului de la curtea tatane-sau. pe carari neumblate de picior de om. si tot se uita la dansa. se imbraca cu o piele de magar pe care i-o adusese dadaca si fugi. nu le lipsea niciodata. Boierii ramasera multumiti. Spuse si imparatesei ca o fata sarmana si nenorocita a nazuit la curtea imparateasca si o ruga ca sa o priimeasca sa fie gainareasa curtii. ca si de celalalt rand. dara ea.isi baga hainele cele frumoase ce le capatase in desagi. Bucatareasa ii dete voie. Mai trecu ce mai trecu. si le da de mancare. cuvantul din poveste. Cand ii aduse hainele. Bucatareasa o certa ca prea zabovise. iute. Unde sa se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde sa scoata ea un cuvintel de para sau de zazanie? Unde sa calce ea cuvantul bucataresei si sa se amestece in certurile si becisniciile celorlalti? Ferit-a Dumnezeu! Ea ingrijea de pasarile din curtea imparateasca. si pieri ca o naluca din mijlocul horei. se duse ca vantul si.ii mai veni nitica inima. ea. Ea porunci bucataresei sa o ia mai de aproape. si toti aveau mila de ea. Ea isi ceru iertare si se fagadui ca alta data nu va mai face asa.imbracandu-se in hainele cu margaritare.ii mai zise o data sa se gateasca de nunta. nimeni sa nu ma vaza ce voi face". fata de imparat se silea in toate chipurile sa-i fie pe plac. dadaca ii pregati toate cele trebuincioase spre fuga. apoi le cuibarea. si cu fagaduinta de a nu se mai cere niciodata.indata ce se intoarse acasa. Cand dete in amurg.

Fiul imparatului o data sari din pat. Cand vazu fiul imparatului ca zana lipseste. Pasamite prinsese lipici. Umblara boierii si razbatura toate coltuletele. si ca sa se potriveasca inelul la cineva. se imbraca si apoi veni sus. ducandu-se in cocioaba ei. si la ce fata ori muiere se va potrivi. Vazu si el acum ca buna bucatica isi alesese fiul lui. caci ei nu-i prea era voia sa se dea la iveala imbracata in pielea de magar. Acestuia nu prea ii venea a crede ca fiu-sau sa fi cazut la boala pentru o asa netrebnica. Iara cand veni seara. slujnicile si roabele. Bucatareasa isi aduse aminte si spuse imparatesei de dansa. Porunci de o aduse in fata imparatului. nu se va face bine. Incercara inelul si la nici una nu se potrivi. tatal gainaresei. Cazu la grea boala. caci n-avura ce-i face. El o credea pierita. imbracata si frumoasa ca o zana. O adusera cu nepusa masa. sa o aduca cu cinste la curtea imparateasca. Imparatul bleojdi ochii la dansa si ramase mult timp uimit de frumusetea ei. Atunci fiul imparatului spuse ma-sii ca pana n-or gasi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el. sa vie si ea. si cat paci era sa-i oropseasca. Toate se grabira a veni. Chema de fata pe toate muierile. se indupleca si. raspunse imparateasa. de ciuda. si de unde sa nu fie asa! Cum auzi fiul imparatului ca s-a potrivit inelul. Pare ca nu mai fusese bolnav de cand lumea. Apoi se veselira veselie imparateasca. veni si cu sfiala se apropie. Cum ii puse inelul. tot asa facu si imparateasa. Dupa mai multe tagaduiri. atata ii fu. Pasamite pe gainareasa o uitasera toti cu totul. puind stema sa in capul gainaresei. fu si el poftit. toate babele si toti cititorii de stele. isi spuse toata istoria. cand auzi una ca aceasta!in cele mai de pe urma porunci sa se cerceteze si prin curtea imparateasca. Sa se dea fiul imparatului de ceasul mortii. Iara imparatul porunci sa umble niste boieri din casa in casa sa incerce inelul. Si unde se rotea pe langa dansa si se ingamfa ca un curcan. Muma-sa ruga pe imparatul sa asculte rugaciunea fiului lor. parca fu de acolo. socotind ca-si facuse seama singura. odata rasari ca din somn. Atunci imparatul isi scoase stema din cap si o puse in capul fiului sau. ba. . Acesta cand vazu pe fie-sa la cununie. ramase ca trasnit de Dumnezeu. Se adusera toti vracii. Dara cine o asculta! Cum o vazura slugile. se umflara de ras. .nevoie mare! fiindca zana numai cu dansul juca cat tinu hora. ramasera insa rusinati. Nunta se hotari si imparatul. Fiul imparatului si muma-sa cazura cu rugaciune la gainareasa ca sa se faca cum era la nunta. cu capul plecat si plina de rusine de batjocura tutulor slujitorilor. si traira cat traieste lumea. Atunci gainareasa. gainareasa pieri iarasi ca o naluca. dupa staruinta tuturor. bucurandu-se in pace de toate fericirile pamantesti. Seintoarsera deci cum s-au fost dus. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Ea.Sa vie si ea.

demult. care se afla in apropiere si a inceput sa-l traga pe elefantel de coada.Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni. Si atita a tras crocodilul de nas si sarpele boa de coada . Tocmai atunci iesea din apa crocodilul. l-a apucat de nas. dar nu stia ca vorbeste chiar cu crocodilul: . ce maninca crocodilul seara? . Pe drum s-a intilnit cu o broscuta: . ca pe vremea aia elefantelul avea un nas ca toate nasurile.Sarpe. ce maninca crocodilul seara? . Elefantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!. a raspuns ursuletul. de atunci are elefantelul trompa. Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul. micut asa ca al tau. Si cum se chinuia bietul elefantel sa scape din gura crocodilului a venit repede. sunt sigur ca vei afla raspunsul. dar du-te la lac si vei afla. ce maninca crocodilul seara? . In apropiere de lac.Nu stiu. dar du-te la lac si vei afla.Scuzati-ma va rog. repede sarpele boa. un elefantel foarte curios. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: "ce maninca crocodilul seara?" Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intilnit cu ursuletul si-l intreaba: . stii cumva ce maninca crocodilul seara? Crocodilul siret ii spune: . a raspuns broscuta.Ursuletule. Elefantelul s-a apropiat de el. ca pina la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe elefantel.Nu stiu. dar nasul i se intinsese atit de tare ca aproape ii atirna pe jos.Broscuto. . elefantelul s-a intilnit cu sarpele boa: .Elefantelul curios A fost odata. Si uite asa. a raspuns si sarpele. dar uite lacul aici.Nu stiu.

Cand. tot cu sudoare pe frunte. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi. erau pe picior gresit. Cand s-a terminat chinul descaltatului.." Intr-adevar. Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!" In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??". a cerut ajutor educatoarei.. Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna. inainte de a-l trimite afara la joaca.. incearca sa isi incalte cizmulitele. l-a intrebat: "Si acum.. dar de data aceasta asa cum trebuia. baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele fratelui meu. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna.. educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte." Acum ea nu mai stia ce sa faca.. Pentru ca nu se descurca.Cizmulitele Un copil. in sfarsit... dar sunt puse invers. unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!" Raspunsul? -"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd. cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Cu tot trasul si impinsul. educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte." . l-a incaltat. totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate. la gradinita. Pana cand a reusit totusi sa il incalte.

intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. pornit pe urmele ei. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. tineri si frumosi. Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. unul dintre tovarasii lui. iar la picioare. cu acea . nemiscata pe tron. te intalnii pe tine. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. speriat c-o scapa. incepu sa-i zica imparatului astfel: . dar toata straduinta lui fu zadarnica. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. Osteniti de alergatura. fiecare apucand in alta parte. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. o inconjurara din toate partile. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. Si asa. pornira calari peste campii. pe inca se mai infricosa. vazandu-te cum goneai in urma mea. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. ci se hotari s-o prinda de vie. luminatia ta. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. tot uitandu-se jur-imprejur. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. sa alergi dupa mine. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. se roti ca un vartej. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. vazu ca toate portile sunt deschise. marite-imparate. Ministrul. Ciuta. ce nu era. Amurgise. Imparatul. si din clipa in care te-am zarit. Nu-si miscau ochii de la apa. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. Fata. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. apropiindu-se cu mare dibacie. se uita in sus. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. Inainta fara sfiala. o fugari din toate puterile. la galop. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. se intuneca. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. Imparatul. de mirare. imparateasa zanelor. apucand drumul peste campie. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. pe cat era de speriat la inceput. cand il privi. Ministrul. Si o alerga calare. si nu vazu nici un om. se uita in parti. mari cat oul de porumbita. fiind in mijlocul campului. Imparatul.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. Ajungand intr-o padure. Imparatul. si imparatul uitase sa mai plece. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. Si cu adevarat. toate in picioare si cu mainile la piept.Zana Zanelor basm romanesc Ce era. se despartira. ii raspunse nepasator: . Si apropiindu-se. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. cascara si adormira. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. Trecand si prin locurile acestea.Marite imparate. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. Ciuta. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. mai sus de genunchi. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. Cand se desteptara. Te rog. goni dupa ea ca un nebun. Mam prefacut in ciuta. nici nimic. Dar imparatului. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. Si asa. si pe jos. aflandu-se la stramtoare. auzind vorbele ministrului. ii zise: . se scula dis-de-dimineata si. era odata un imparat tanar. Intr-o zi. nici frica nu-i trecu prin minte. ca mie nu mi se pare a bine. sa pot sa te-nsel. ramase mut. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. fiu de mare imparat. insa el tot mai alerga. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. nici sperietura nu-i patrunse in inima. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa.

sa ma sui pe scaunul imparatesc. Si spunand imparateasa vorbele astea. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. astepta cu gura cascata. era cat p-aici sa-si piarda mintile. nici noaptea. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. Vremea trecu repede. voinic si inzestrat nevoie mare. Imparatul. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. nici ca-i neagra. si ma cheama toate zanele acolo. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. Imparatul. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. si astepta. se mira si se framanta. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputul verii si. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire atat de mare la un voinic pentru draga lui. si nevasta sa ramase grea a doua oara.mare dorinta. gata sa inhate copilul. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. un fecior. De-atunci. nimic nu-l mai multumi in viata. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. ma aruncai in lac. dupa ce se invoira. cu maine. in timp ce voi dormeati. cu lacrimi ca ploaia. se pomenira langa o balta. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. zana nevasta nascu un baietel frumos. neputincios. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. se facu nevazuta. tot uitandu-se la zana nevasta. sa-i zica muierii sale cele nezise. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. fara urma de om sau pasare. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. Acum a venit vremea sa fim impreuna. De multe ori vru sa-si deschida gura. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. Iubitul meu. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti pana-n zori. il dadura lui taica-sau in brate. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. Cu astazi. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. Si asa. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. pe marginea lacului. bune ori rele. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. decat plecarea la vanatoare. Nimeni nu stia incotro se dusese. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. il saruta cu nespusa dragoste. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. il azvarli in gura zgriptoroaicei. de unde se gaseau in palatul luminos. nu-i zise muierii sale nici ca-i alba. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. Dupa trei ani de asteptare. zicandu-i: .Voinicule tanar. cu tovarasii lui. si batu din palme cat putu. cu mainile maica-sii. dar nici altminterea nu puteam sa fac. crede-ma ca mintea mi se zdruncina. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie.Iubitul si frumosul meu. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. Asa ca imparatul. trecu asa inca un an. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. intr-o zi. minunandu-se: . . Facandu-se apoi ziua alba. Insa. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. o scrisoare. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. intr-o livada mica si intunecoasa. eu cu roabele mele. Cand ispravi zana cuvintele. nestiind pricina plansului. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. facandu-ma nevazuta. si fara sa-i fie mila. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. Zanele ingrijira de copil. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. apoi il dadu maica-sii. vrand-nevarand. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. am vazut ca trei ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. iubitul meu. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. La urma. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. Daca nu vei face asa cum iti zic. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios.Ia catelul asta de-acilea. imparatul pieri din mijlocul palatului. Dupa un an. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. zana nevasta lua copilul in poala.

Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maica-sa. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. ca eu. iar imparatul le povesti toate. feciori ai imparatului. pierdut acu doi ani de zile.Cale buna va urez si noroc. el. Intr-o seara. speriati si amarati. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita.Dar va intreb. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. si razi. cu toata oastea mea de zane. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. Barbatul sedea la fereastra. Armata mergea inainte. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. slabi si se topi.De noroc sa ai parte. Imparateasa zanelor pleca. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. nascu o fata. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. Ministrii. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. de s-o putea. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . ca sa-mi indulceasca inima". intorcandu-se grabnic la palat. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. nevasta-ta. oamenii se uitara unul la altul. Zicand vorbele astea. de mult rau ce-i venea.Zana. Ea. vorbindu-se de-ale bataliei. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. Si asa. zana nevasta ii zise: . de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. . cand isi vazura stapanul. Imparateasa zanelor le mai zise: . sarmanul. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. parca un fulger cazu aspura lui. flacai credinciosi ai imparatului. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetita arsa in flacari.Flacai credinciosi ai imparatului. sa-ti ia si imparatia. intr-o dimineata. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. vazandu-l cat de mult se bucura. cu oamenii cei mai alesi de acolo. o sa viu sa-ti ajut. si ramasera tracuti. uitandu-se la nevasta si la fetita si simtind o duioasa bucurie. incepu sa rada cu hohote. o cutremurare ii cuprinse intreaga fiinta si. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. caci zana zanelor. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. A doua zi. se tinu marele sfat imparatesc. iar merindele si berea veneau carate in urma. . ochi in ochi. pleca la batalie. Zvonul se raspandi. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: . Dar. a treia zi. si razi si razi pana aproape de lesin. Imparateasa le porunci: . Dupa vre-o cincisprezece zile. imparatul se afla in mijlocul palatului. fara nici o mila si fara nici o jale. imparatul. iar ostenii se dusera la-mparat. dar ce fata. . Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi.Implinindu-se noua luni.Barbate. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. zi cu zi. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. Ostenii se-ntoarsera necajiti spre casa. Imparatul isi facu toate planurile si. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. strangandu-si oastea. viata nu si-o mai dorea. tanara doamna. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. Cand navali vartej in sala stralucitoare. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. nu va jeliti si va-ntristati. cum il zari ca vine.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. pana la murgitul serii. a patra zi. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. sunt pe ganduri. cu oaste multa si nenumarata. sa-ti pui lucruile la cale. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. se bucurara si se mirara. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat.

Cele doua zane. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. acum. iubitul meu? Imparatul. numai sa le faca cele venea lor la mana. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. la care te gandeai ziua si noaptea. ce zici. judecasi cum iti veni la gura.Ce poruncesti.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta.Faca-se porunca data. ii raspunsera cu glas supus: . acum. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. sa-i vezi cu ochii tai. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie.Barbate. acu doi ani. tu. . se intoarse si zise catre barbatul sau: . dintr-o singura masa. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. barbate. ii zise imparatului: .Ah. Acuma. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. nestiind. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. Si asa.Vezi. dupa datinile noastre. iubitul meu si doritul meu. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. vazand baiatul si fetica. ale zanelor.. si indata venira doua zane.pe care parca o facusesi icoana frumusetii . Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. atuncea n-o sa mai ai ce zice. intreband-o: . acum. Vezi. ii mangaie. s-ar fi otravit pana la unul. fetica. apoi ii dadu in poala barbatului. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. isi lua copii de mana si. ostenii. apoi sa caza asupra vrajasilor. este ca un miel sugaci de primavara. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . inchinandu-se inaintea imparatesei lor. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. . te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. dupa putin. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! Asa fu si. ti s-a-mplinit pofta. intr-o clipa. de baiatul meu.Acuma. Zana nevasta se scula in picioare. acu un an. Si asa. marita noastra imparateasa! Plecara si. si crede vorba ce ti-am spus. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. flamanda? Zana nevasta. barbate. pe care ti le spusei. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. am ars-o. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si. dupa ce se luara de mana. dupa ce-i trecu nodul de plans. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. suspinand si lacrimand. te-ai repezit si pana acolo. acuma. nesatios de avere. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. inclinandu-se dupa cum le era datina. ea batu din palme cat putu. cu mare durere. Capitanul. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. biata fata. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. baiatul. Dar toate caintele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii!Spune-mi. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. Spunand asa. dar acea caire nu-i folosi la nimic. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. de fetica noastra . Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. cu ochii tai. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. pe mine si pe copii nosti. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. dupa mintea ta. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. De toate astea.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand te-am luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. sa ma ajuti cum imi spusesi. barbate. ii saruta. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. auzind vorbele astea. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. pusera copii langa mama lor. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului.

Bietul imparat, aflandu-se despartit si singur, fara nevasta si fara copii, de jale si de rau ce-i venea, ti se parea ca mancase otrava. De-atunci, zi alba si vesela nu mai avu. Se facea lumina, sau se innopta, fata lui de lacrimi nu se mai usca. In fiecare ceas si in fiecare minut, gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. Asa, din zi in zi, cu plansul, cu oftarea si cu suspinarea, ajunse sa zica toti oamenii, cu mic cu mare, ca imparatul cazuse in prostie, pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. Dar el, cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat, nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci, zi si noapte, isi plangea soarta in care se gasea. Si asa, de mult ce-i era dor de nevasta si de copii, lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. Se-nchise intr-o odaie a palatului, si nici ziua, nici noaptea nu mai iesi de acolo. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca, daca nu, el, sarmanul, de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor, nu-si mai aducea aminte nici de mancare, nici de bautura. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. Dupa aceasta vietuire, lunga si ruginita, iata ce pati intr-o zi. Cum sedea el acolo in odaia lui, ramas pe ganduri, oftand si suspinand, auzi un glas: - Buna dimineata, iubitul meu nevazut de doisprezece ani. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. Cand clipi, ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata, si cu alte douasprezece zane roabe. Imparateasa zanelor, la vederea barbatului, stralucea ca luna plina la miezul noptii, iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Imparatul nu-si crezu ochilor, i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. Asa ca, de uimire si de bucurie, nu putea sa-si vie in fire. Pana la urma se dezmetici, si atunci pricepu ca nu este vis. Se scula cu bucurie si cu mare dor, lua baiatul si fata in brate, si-i saruta si ii mangaie cu iubire, suspinand, apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: - Iubita mea, dupa care oftez de-atata amar de vreme, cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca, iubita mea, era cu putinta sa ne mai vedem, macar si dupa doisprezece ani, sau chiar mai multi ani, cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim, ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data, si nici n-o sa mai mai vezi. Si, dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea, pierisi dinaintea ochilor mei, cu copii impreuna, si ma lasasi viu si intristat, ori mort neingropat. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul, zana nevasta ii zise: - Iubitul si doritul meu barbat, eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga, si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Stiam ca, pentru greseala ce facusesi, dupa datinile zanelor, avea sa fim despartiti doisprezece ani. Si de mare rau ce-mi venea atunci, ca trebuie sa ne despartim unul de altul, mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc, am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. Acum, barbatul meu, toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte, trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. Si asa, se sculara si-si luara baiatul si fata de maini, si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. Din ziua aceea, imparatul, suindu-se pe tronul imparatesc, domni in liniste si fericire, si poate ca mai domneste inca si astazi, impreuna cu fumoasa lui nevasta. Si, cum vi-l spusei, asa basm aflai, Nu stiu cum facui, dar nu inselai.

Inul si Camesa
de Ion Creanga Inul: — Stii tu, camesa draga, ce erai odata?

— Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camesa alba, cu care se imbraca oamenii. — Nu-i asa! Ai fost o samanta, apoi o burueana, clatinata de vant, ca toate buruenele: asa nalta, suptirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamant, te-au legat in fuioare, te-au pus copacel si te-au lasat la soare ca sa te usuci. Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca sa-ti scoata samanta; apoi batut si stalcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus in topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te topesti, adeca sa-ti putrezeasca hlujul. Dupa asta, te-au scos si te-au pus iarasi la soare, ca sa te usuci, razamandu-te de gardul pe care esti intinsa acum. Fiind uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut in pozderie, iara cojita ta in fuior. Femeile apoi te-au ragilat, te-au periet si te-au facut fuior frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au pus in furca si au inceput a toarce, prefacandu-te in tort sau ata. Tortul l-au depanat pe raschitor, spre a-l face caleap; calepele s-au fert cu lesie, sa se inalbeasca, apoi te-au pus pe vartelnita, de pe care au inceput a le depana pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat si te-au invalit pe sulul de dinapoi, punand vergele pintre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzala; si fuscei pintre rost, ca sa nu se incalceasca natra. Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te prin ite si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al lopatelei, teau intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se incepe "gura panzei". Calepele lasate pentru batatura le-au depanat pe tevi cu sucala; apoi, punand tavile in suveica, au inceput a tese, adeca a trece batatura pintre urzala cu ajutorul talpigilor, al scriptilor si al itelor. Ca sa se indesasca firele, batatura se bate cu vatalele, intre care e asazata spata. Si iaca asa te-au prefacut in panza. Cand era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi te-au fert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai inalbit. Cand erai alba cum trebuie, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine ceea ce esti acum, — Mica burueana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine. Ei, draga, poate nu stii ca oamenii mai fac panza si din sora noastra canepa, si din fratele nostru bumbac, ba si din inghimpatoarea urzica mai fac un fel de panza. Dar in fabrici se tes fel de fel de panzeturi, mult mai usor si in timp mult mai scurt. — Bre! multe mai auzi! — Mai asteapta, ca n-am sfarsit inca. Din camesa sau rufa, peste catva timp ai sa te faci tearfa, din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. Apoi te cauta, ca iarba de leac, sa faca la fabrica din tine hartie. — Mare minune mi-ai spus, draga burueana, zise camesa. De-a fi asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie. — Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu intinsa acum, a fost altadata padure. Ce are sa fie de-acum inainte? Matasa, frunza de dud intrata in pantecele unor gandaci. Varul, ce-a fost mai inainte? Dar funiile si odgoanele? s.a. Femeile lenese de la tara au cantecul acesta: Puseiu panza, cand da frunza, S-o gatiiu in San-Vasii Si-mi paru ca ma grabiiu... i de lunga-i ca o punga Si de lata... toata-i sparta! Pe sulul de dinapoi, O suta de latunoi, Pe sulul de dinainte, Cioprea le mai tine minte. Pintre ite si-ntre spata Paste-o iapa desalata; Pintre ite si fuscei Paste-o scroafa cu purcei.

Acul si Barosul
de Ion Creanga Acul: - Mosule, de ce esti zurbagiu? Te sfadesti necontenit cu sora-ta nicovala, tipati si faceti larma, de-mi tiuie urechile. Eu lucrez toata ziua, si nime nu-mi aude gura. - Iaca, ma!... da de unde-ai iesit, Pacala?

- De unde-am iesit, de unde n-am iesit, eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci. - Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Mai baiete, trebuie sa stii ca din sfadalia noastra ai iesit; s-apoi tu ni cauti pricina? - Ma rog, iertati-ma! ca daca n-ar fi fost focul, foile, pleafura si omul care sa va faca sa va deie nume, ati fi ramas mult si bine in fundul pamantului, ruginite ca vai de voi. - Masura-ti vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acusorul? - Aud, dar n-am gura sa-i raspund; si vad, dar trebuie sa rabd. - Vorba ceea, soro: "Sede harbu-n cale si rade de oale". Mai puschiule! Ia sa vedem, ce ai facut tu mai mult decat noi? - Ce am facut si ce fac, indata t-oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatesti si femeiesti, din crestet pana in talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra in bordeiu, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infing in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru. - Da' in stogul de fan nu vrei sa te puie, mititelule? - Nici in stogul de fan, dar nici trantit intr-un ungher al ferariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva in mana decat ferarul? - Ia asculta, te prea intreci cu saga, piciule! Daca sezi la cinste, si toti ingrijesc de tine, cum zici, de ce li impungi degetele? - Da impung pe casca gura cel somnoros, pentru ca voiesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare si frumoase. Tu, pentru ce bati ferul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase? - Mai... da' bun esti de gura! - Si de gura, dar si de lucru. Ei bine, tu mi-ai insirat verzi si uscate; ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, clestele, vatraiul si nenumarate unelte si masini de fer, unele de-o marime uriesa, iar altele mici si bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si ilau? Casa, bisericile, corabia, pustile, tunurile si alte lucruri nenumarate, asa-i ca n-ar fi, de nu eram eu? Tu imi spui de haine frumoase; eu t-oiu spune de casa, de sapa, de secere, de coasa si de plug. Tu imi spui mai mult de frumos, eu t-oiu spune de cele neaparat trebuincioase. - Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, mosule baros. Haine i-au trebuit omului intai, caci nu era sa umble cu pielea goala si descult ca gastele. - Te-ai incurcat cu socotelile, mai baiete. Ba de mancare si casa i-a trebuit omului intai s-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale iti ghioraiesc matele de foame. Ai auzit vorba ceea, ca "Golatatea incunjura, iar foamea da de-a dreptul". - Mai! da' ruginit mai esti! - Ruginit cum sunt, eu v-am facut si trebuie sa ascultati de sfaturile mele. - Asa este, dar te prea lauzi; las' mai bine sa te laude altii. Si tu faci trebi bune, si eu; numai atata, ca tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu sezi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni, iar eu sed cu croitorul si cu tot felul de persoane. - Iar ai inceput, ghibirdic fudul si guraliu? Croitorul tau trebuie sa impunga mai mult de zece ori, pana cand ferarul meu ma radica o data; croitorul tau rupe alta data pe zi cate zece ace; ferarul insa ma are pe viata, ba ma poate lasa si de zestre la copiii de copiii sai. S-apoi inca una: cine dintre acesti doi mesteri e mai grebanos si mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tau? - Mosule! esti batran si multe mai stii; fie pe-a dumitale. - Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa. Zi mai bine ca industria sau mestesugurile, noi le-am adus in lume; ca bogatiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit si t-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca stranepotii mei sa fie mai ciopliti decat mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu va fuduliti si nu uitati obarsia voastra, ca nu cumva sa va ciopliti prea tare si sa ramaneti care fara urechi, care fara dinti, care fara gura, care fara zimti, adeca niste cioarse de nici o treaba. C-apoi atunci iarasi mi-ti ajunge dragus la caus, si sora-mea nicovala va va tine in spate, iar eu va voiu bate pe ruda pe samanta, ca sa prindeti la minte.

se intampla sa se . aruncandu-si din cand in cand privirea la ninsoarea ce se cernea de sus. de abanos. craiasa statea intr-un jilt. pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului. Si cum cosea ea asa.Alba ca Zapada de fratii Grimm A fost odata o imparateasa si intr-o iarna. si cosea langa o fereastra cu pervazul negru. in fulgi mari si pufosi.

Oglinda. dar nespus de trufasa si mandra. si cand implini sapte ani. odata se ingalbeni si senverzi. nici noaptea. si drept marturie ca mi-ai implinit porunca.intepe cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada. incepu sa alerge. dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung. treceu in goana pe dinaintea ei.Ia fata asta si du-o in adancul padurii.. ciupi dintr-o faramita de paine si sorbi din fiecare cupa cate o inghititura de vin. si azi asa. toate lucrurile erau mititele.Vanatorule draga. Cum trecu anul." Totusi. scotandu-i plamanii si ficatii. si era atat de infricosata. altul prea scurt. . ca nu rabd sa o mai vad in fata ochilor ! Omoar-o. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Oglinda ii raspunse: . si atat de neagra era la suflet ca nu se dadu in laturi sa le manance. si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada. rosu ca sangele meu si cu parul negru ca abanosul !" Trecu timpul. Rosul sangelui arata asa de frumos pe albul zapezii. Imparateasa ii porunci bucatarului sa le gateasca de indata. si langa fiecare taler se afla cate o lingurita. chema un vanator si-i porunci: . dar nu-i faceau nici un rau. dar atat de gingase si sclipind de curatenie.Frumoasa esti. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspundea: . mult mai frumoasa ! La auzul acestor vorbe. era o minunatie de fata: frumoasa ca lumina zilei. sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii ! Vanatorul nu iesea din vorbele imparatesei si se afunda cu Alba-ca-Zapada in padure. imparateasa muri.. iar fiarele salbatice. Pe o masuta acoperita cu o fata de masa alba erau randuite sapte talere mici.Oglinda. In cele din urma. Intr-un sfarsit. fugi de te ascunde. dar cand scoase jungherul de la brau si se pregatea sa-i strapunga inima nevinovata. Femeia asta era cadra de frumoasa.Daca-i asa. pana ce incepu sa o urasca de moarte. Si cum tocmai atunci trecea in fuga pe acolo un pui de mistret. nu uita sa o intrebe: . Alba-ca-Zapada ciuguli cate un pic din fiecare taler.si nu stia in ce chip si-ar putea gasi scaparea. Si fiindca se simtea grozav de obosita. cu sare si cu tot felul de mirodenii. ca imparateasa ramase incantata si gandi in sinea ei: "Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada.Maria ta esti cea mai frumoasa din intreaga tara! Imparateasa zambea fericita. oglinjoara. Si intr-o buna zi. Cum era tare flamanda si insetata. de pizma si ciuda. cat o mai tinura picioarele. de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plezneste fierea de ciuda. parca i se luase o piatra de pe inima ca nu trebuiese sa-si manjeasca mainile cu sange nevinovat. rosie ca sangele si cu parul negru ca abanosul. vanatorului i se facu mila de ea si-i spuse: . fiindca stia ca oglinda graieste numai adevarul. fiindca nu voia sa ia toata mancarea numai de la unul singur. si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumuseste. le duse imparatesei drept marturie ca i-a implinit in totul dorinta.. cand imparateasa intreba oglinda: . si abia ultimul patut se nimeri sa fie pe masura ei. Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea intr-insa. ca si cand de acolo ar fi putut sa se iveasca vreo primejdie . ca ti-era mai mare dragul sa le privesti. imparatul isi lua alta sotie. imparateasa se inspaimanta grozav si. dadu sa se culce intr-un patut. maine asa. Dar Alba-ca-Zapada e mult. de ziceai ca-i moartea. ca ziua luminoasa. Dupa ce o aduse pe lume. Iar de-a lungul unui perete se insirau sapte patuceane asternute cu cearsafuri albe ca neaua. si-n geana amurgului dadu cu ochii de o casuta si intra inauntru sa se odihneasca.. incredintata fiind ca mananca plamanii si ficatii fetitei.. Si frumusetea imparatesei incepu a pali inaintea ei. Vezi insa ca Alba-ca-Zapada crestea si se facea pe zi ce trecea tot mai frumoasa. Din clipa aceea. un cutitas si-o cupa cat un degetar. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc. pana la urma tot au sa te sfasie fiarele salbatice!. sarmana copila incepu sa planga in hohote si sa se roage: . si gonea intr-una peste bolovani colturosi si printre maracini. dar nu prea multisor. cruta-mi viata si-ti fagaduiesc c-o sa-mi pierd urma in salbaticia asta de codru si nu am sa ma mai intoprc niciodata acasa! Si pentru ca Alba-ca-Zapada era atat de frumoasa. ca privea la multimea frunzelor de pe copaci. oglinjoara.. In casuta. il injunghie si. ca imparateasa nu-si mai gasea pacea nici ziua. unde nu calca picior de om ! Iar in sinea lui gandea: "Biata de tine. fetita draga. Biata copila ramasese singura-singurica in padurea cea nesfarsita. craiasa. Si-i dadura numele de Alba-ca-Zapada. Alerga ea asa. Fata se culca in el si adormi. o furculita.

Cine a umblat cu furculita mea ? Al saselea: . si de atunci ramase la ei. din aceasta pricina. . . si pe data vazu o mica adancitura in patucul lui. Erau cei sapte pitici.raspunse ea.Frumoasa esti. Si-si dadu pe data seama ca vanatorul o inselase si ca Alba-ca-Zapada era inca in viata. scotand strigate de uimire. Dupa ce o ascultara fara sa scape vreun cuvintel din istorisirea ei. apoi poti ramane la noi si n-o sa duci lipsa de nimic. Alba-ca-Zapada le povesti de-a fir-apar totul: cum maica-sa vitrega a pus s-o omoare. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Atunci oglinda ii raspunse: . oglinjoara. ..Si cum se face ca ai ajuns in casuta noastra ? o mai intrebara ei.Pazeste-te de mastera. sa gatesti si sa faci patucurile. de indata ce se facu lumina in casuta. Iar cel dea-al saptelea pitic dormi cate un ceas in patul fiecaruia. pana ce daduse peste casuta lor. Dar ei se aratara prietenosi si incepura sa o intrebe cu blandete: . fiindca stia prea bine ca oglinda nu o minte.Cine a stat pe scaunelul meu ? Al doilea urma: . dar vanatorul se indurase de ea si-i lasase viata. dete cu ochii de Alba-ca-Zapada care dormea in el adancita in somn. care sfredeleau muntii. Dar acolo. vazindu-i pe cei sapte pitici se sperie rau. Ea ingrijea acum de toate treburile casei. Atunci.Da. sa impletesti si sa tii totul in buna randuiala si curatenie. craiasa. si cum gonise toata ziulica prin padure. Imparateasa se sperie din cale-afara. ca ziua luminoasa. piticii cei buni avusesera mereu grija s-o povatuiasca: . Apoi indreptara catre Alba-ca-Zapada lumina celor sapte lumanarele si ramasera s-o priveasca. apropiindu-se de oglinda.Oglinda. Cand se lumina de ziua. scormonind in maruntaiele lor pentru a scoate la lumina tot soiul de metale. ca n-o sa-i fie greu de fel sa afle ca esti la noi ! Si cine stie ce pune iar la cale ! Nu cumva sa lasi pe cineva sa intre in casa ! Iar imparateasa. asa cum le lasasera la plecare. piticii plecau in munti sa scoata aur si tot soiul de alte metale. aburind pe cuptor. fiindca lucrurile nu se mai aflau la locul lor. Peste zi. primesc cu draga inima ! raspunse Alba-ca-Zapada. ca nu se indurara sa o trezeasca. sosira si stapanii casutei.Cine a taiat cu cutitul meu ? Al saptelea intreba si el: .Cine a mancat din talerul meu ? Al treilea: .Daca te invoiesti sa vezi de gospodaria noastra.. fetito ? . isi dadura seama ca cineva strain cotrobaise peste tot. mult mai frumoasa ! . sa speli. si cu totii venira in graba. se credea iarasi cea mai frumoasa de pe lume. si asa trecu noaptea. ascunsa-n munti.Cine a muscat din painisoara mea ? Al patrulea: .Cine a luat din legumele mele ? Al cincelea: . . si-n fiecare dimineata. Si atunci primul pitic zise: .Si-n patucul meu a stat cineva ! Dar cand cel de-al saptelea se apropie de patucul sau. . Sta Alba-ca-Zapada. Alba-ca-Zapada deschise incetinel ochii si. Dumnezeule .tare frumoasa mai e copila asta ! Si atat de bucurosi erau.Alba-ca-Zapada .. la cei pitici carunti.Doamne.apucara ei sa strige . si cand se intorceau seara acasa. Ceilalti alergara intr-o goana la patuceanurile lor si incepura sa strige. Si intr-o zi.Cine s-a culcat in patutul meu ?! se minuna el. fata ramanea singura singurica si. gaseau mancarea gata. ci o lasara sa doarma mai departe in patut. Si-i mult.Cine a baut din cupa mea ? Primul pitic cata in jur mai cu luare-aminte. Ii chema pe ceilalti. piticii ii zisera: .Cum te cheama.Cand se intuneca de-a binelea. fiind incredintata ca mancase plamanii si ficatii fiicei ei vitrege. o intreba: . care mai de care: . sa cosi. Ei aprinsera cele sapte lumanarele si.

De indata ce o vazura pe Albaca. Si vicleana scoase una. Dupa ce se invoira la pret.. tot nu scapase de Alba-ca-Zapada.Incepu atunci sa se framante si sa chibzuiasca in ce chip ar putea sa o piarda din nou. Sta Alba-ca-Zapada. Dar babusca. ca sa-ti vin de-a binelea de hac !" Si cum la farmece si vraji n-o intrecea nimeni. cercetand copila cu grija. nascociceva: isi vopsi fata si se imbraca intocmai ca o batrana negutatoare. Si scotand pieptenele cel otravit. Atat de mult ii placu pieptenul. il tot plimba pe sub ochii fatei. . Fereste-te. Trase zvorul si o pofti sa intre si-i cumpara cingatoarea cea frumoasa. sa te gatesc eu cu ea.. marfa buna ! Alba-ca-Zapada cata afara pe geam si spuse: .. si-n timp ce se grabea sa se indeparteze de acele locuri. ca nimeni nu ar mai fi putut sa o recunoasca. venira acasa si cei sapte pitici. fara simtire. cand o gasira pe iubita lor Alba-ca-Zapada zacand la pamant.De vanzare marfa frumoasa.Vai ce pocit ti-ai pus-o. o incinse repede cu ea si-o stranse atat de tare. Dar acolo. Nu mai trecu mult si. Si-i mult.. Dar de-abia ii trecu babusca pieptenele prin par. Va sa zica. da' ce ai matale de vanzare ? .gandi fata . Imparateasa ramase ca stana de piatra cand auzi asta si simti ca-i navaleste tot sangele-n cap.Zapada zacand fara viata. fetito ! Ia apropie-te. o porni catre cei sapte munti si. Dar spre norocul fetei. craiasa. asa cum se cuvine ! o imbie cu blandete femeia. haina de imparateasa mesteri un pieptene otravit.asa ca n-am de ce sa nu o las inauntru ! Ca doar n-o fi foc ! . de-acu'incolo. sufletul ei negru clocotea de-o bucurie draceasca. ca si cand ar fi . ! O ridicara de jos si. de-acum n-o sa mai fii tu cea mai frumoasa ! hohoti imparateasa si o sterse repede pe usa. Cingatori de toate culorile. mult mai frumoasa ! . taiara in doua cingatoarea. Alba-ca-Zapada. Biata Alba-ca-Zapada nu se gandi la nimic rau si se lasa pieptanata. oglinjoara. ciocani in usa si striga: . ca sa fii si tu o data pieptanata ca lumea !. ca otrava si incepu sa lucreze prin toate madularele. si incetul cu icetul. Batu la usa si striga din toata puterea: .Oglinda. Schimbata astfel la infatisare. se pomeni in fata cascioarei celor sapte pitici. sa te pieptene. si nu mai lasa pe nimeni sa intre cand nu suntem noi acasa ! Si tare multa dreptate aveau. Alba-ca-Zapada isi veni in fire. aratandu-si puterea ucigatoare. frumoasa frumoaselor !. spre seara. intr-un sfarsit. n-avea de unde sa banuiasca c-ar paste-o vreo primejdie si o lasa sa-i puna cingatoarea. ascunsa-n munti. bietii de ei. batrana o momi cu cele mai dulci vorbe: . ca femeia cea neagra la inima nici nu astepta sa treaca bine pragul palatului si se si duse glont la oglinda si-o intreba: .Negutatoarea ceea nu era alta decat haina de imparateasa..Marfa buna si frumoasa ! se grabi sa-i raspunda negutatoreasa. si acestia ii atrasera din nou luarea-aminte: . Si iarasi o porni peste cei sapte munti. barem. la cei pitici carunti. da data asta m-oi stradui sa nascocesc ceva fara de gres.Acu' s-a sfarsit cu tine."Ei bine.. banuira ca mestera trebuie sa fi pus iar ceva la cale si.Ei. ca fetei i se taie rasuflarea si cazu jos ca moarta. femeie. ca Alba-caZapada se lasa amagita si deschise usa.Frumoasa esti. vazand cat de strans ii era mijlocul. pizma ii chinuia sufletul fara ragaz si n-avea clipa de liniste. ranji la ea femeia cea haina. de vanzare ! Alba-ca-Zapada isi arunca o privire pe geam si intreba: -Buna ziua. de parca ar fi fost moarta. la cei sapte pitici carunti. tot vie era netrebnica asta !. ca ziua luminoasa. Dupa aceea isi schimba hainele si lua infatisarea unei batrane garbovite de ani.. fara viata. fata draga. "Se vede cat de colo ca-i o femeie de treaba . . nu-i asa?. Fata prinse a rasufla iar..Ia vino incoa' la baba. caci atata timp cat nu era cea mai frumoasa din toata imparatia. ca n-am voie sa las pe nimeni inauntru ! -Da'de privit. isi reveni in simtiri. ca un vartej. .Marfa buna de vanzare. cazu jos.. Ajungand ea la casuta lor.. impletita din matase pestrita. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Iar oglinda pe data ii raspunse: . si biata copila... inserarea cobora curand si cei sapte pitici sosira acasa. Cum i-l smulsera din par.. Le povesti ea piticilor toate cele ce s-au intamplat.Vezi-ti de drum. cred ca ai voie sa privesti. de cata spaima si manie clocotea in ea. In cele din urma. tusica draga. Si cum se mai speriara. dadura peste pieptenele cel otravit.

lua jumatatea cea inveninata. Dar acolo. O ridicara. La infatisare. ca ziua luminoasa. dar fata arata atat de frumoasa. cand o porni la drum. in adancul cel negru al pamantului nu o putem cobora ! Ar fi mare pacat !.Nu. dand peste casuta piticilor. amesteca de colo..Ce. ramanea cate unul de veghe. Atunci. ca nu-mi dau voiepiticii ! . Si-i mult.. pana ce plamadi un mar otravit.. Aici batu la usa. mult mai frumoasa ! . si-n obraji avea aceiasi bujori rosii dintotdeauna. "Netrebnica asta trebuie sa moara. grabindu-se sa ajunga la cascioara celor sapte pitici. Si schimbata astfel. Dar nu apuca sa inghita decat o imbucatura... o pieptanara.. de parca s-ar fi aflat doar in somn. asa ca piticii nu se indurara sa o coboare in pamant... de-l asezara acolo. o asezara pe o nasalie si. striga printre hohote de ras: . imparateasa isi boi fata si se imbraca in straie de taranca. ca si cazu jos. si amsteca de ici.raspunse Alba-ca-Zapada . Dar vezi ca marul era cu mestesug facut. pe o parte si rumen pa alta. marul era nespus de frumos: alb ca spuma. In ast timp. fara pic de suflare. chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii mele !" Se strecura apoi intr-o odaita dosnica.. Slava Domnului. Apoi urcara sicriul pe un varf de munte. beata de bucurie.. asternandu-se pe munca. oglinjoara. Dar cine ar fi apucat sa muste numai o data din el. intinzand mana pe fereastra. . asezandu-se in fata oglinzii. o gasira pe Alba-ca-Zapada zacand pe jos. piticii o sfatuira din nou sa fie cu ochii in patru si sa nu deschida usa nimanui. strangandu-se toti sapte in jurul ei. graira care mai de care si. Dupa ce sfarsi de mestesugit marul. ii facura un sicriu de clestar. si. Vrura dupa aceea s-o ingroape. tai marul in doua: bucata asta rumena mananc-o tu. Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca. Dimineata. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase ! . Auzind-i spusele.Nu pot lasa pe nimeni sa intre. zile multe nu ar mai avea si cadea mort pe loc.Alba-ca-Zapada. imparateasa ajunse la palatul ei si. strecura ea.. Fii pe pace copilito !. de-acu'.Frumoasa esti.n-am voie sa primesc nimic. Era moarta ca toti mortii. ii desfacura cingatoarea..Oglinjoara din perete. i se trezea numaidecat pofta sa-l manance. si apoi se dusera la treburile lor. cu viclenie. A doua zi.. Sta Alba-ca-Zapada.dormit doar nitelus. ca oricine l-ar fi vazut.Nici nu ma gandesc sa-l iau . Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa. iar pe cealalta oi manca-o eu. nu mai putu rabda si. ca era tot asa de alba ca zapada. trecu peste cei sapte munti.Alta paguba sa n-am ! raspunse taranca.. si-n urma acestora o hulubita. multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete. intreba iar oglinda: . Iaca. plansera amar si-o jelira trei zile incheiate. Si s-a intamplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceeasi. vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada. oglinjoara. o spalara cu apa si cu vin. si prinse a le povesti cele intamplate. si de fiecare data. . ascunsa-n munti. se grabi s-o intrebe: . . craiasa. In faptul serii. dar totul fu zadarnic.. Alba-ca-Zapada ravnea de nu mai putea sa guste o data din mar. gasesc eu musterii pentru merele mele ! Da' pana una-alta. rosie ca sangele si neagra ca abanosul. cand piticii se intoarsera acasa.Maria ta este cea mai frumoasa din intreaga tara ! Abia acum isi gasi linistea inima ei cea pizmasa. la cei pitici carunti. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si deodata auzi vorbele dupa care tanjise atat: . cand o vazu pe taranca muscand din el. si citi cu . Parea ca-i vie si doarme. ca nu-i pe bani !. O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur. fara suflare.Oglinda. dar Alba-ca-Zapada scoase capul pe fereastra si spuse: . Imparateasa ii arunca priviri ca de fiara si. te temi sa nu mori cumva otravita ?. hai de ia si tu unul.. precum si ca a fost fiica de imparat. in care nu calca picior de om. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspunse ca si altadata: . ca numai partea cea rumena era otravita. piticii n-or mai putea sa te invie !. de rosie ca sangele si cuparul negru ca abanosul. cautand sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat. mai intai se arata o buha. Pleca de acolo cat putu de repede si cand ajunse la palat. apoi un corb.. intrebarea. imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de manie. fie ce-o fi. sa le ceara gazduire peste noapte. pe cat poate fi linistita o inima pizmasa. ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea.

Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima ! Dar piticii ii raspunsera: . si de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu. Dupa ce s-a gatit ea cu vesmintele cele mai de pret. ca de. tot o socoteau un fel de ruda. si daca n-or fi murit.. Iar la sfarsit. Si cum mergeau ei asa.. ca nici ea singura nu mai cuteza sa se priveasca in oglinda. cu mine !. Si-i povesti toate cate s-au intamplat. La inceput se codi sa mearga la nunta. adause: . Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela. Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti. recunoscand-o. craiasa. Spala vase. Si era din nou vie. ca ziua luminoasa. Barbatul avea la randul lui o fiica buna ca painea calda. Si de atunci. care si-a luat ca nevasta de-a doua. Doamne. ca ard de dorinta sa-mi fii sotie. cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre. cu slove de aur.Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia sicriul pe umeri si sa-l urmeze. mult mai frumoasa !. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana-n picioare.. dar cum nu-si gasea o clipa de liniste. incepu a-i ruga pe pitici: . ca sa-si ascunda acolo uratenia. imparateasa se uratea vazand cu ochii. de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn. dadu cu ochii de Alba-ca-Zapada si. ca de cand i-am zarit chipul. ca si ei ii cazuse drag.Zapada ii sari afara din gatlej.Vai. . freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. dar o frica atat de ingrozitoare... feciorul de imparat ii ruga si cu mai multa staruinta si ardoare: . Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. se intampla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si.Frumoasa esti..Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e mie cea mai scumpa pe lume ! Auzindu-l cu cat foc vorbea. feciorul de imparat se apropie de dansa si-i spuse: .Oglinjoara din perete. inlemni de spaima si ramase teapana ca o momaie. unde ma aflu ? striga ea nedumerita. Spaima puse stapanire pe toata faptura ei.Cu mine esti. din pricina asta.nesat ce scria deasupra. nici unui om nu-i mai fu dat s-o vada si nimeni nu mai stiu ceva despre soarta ei. dormea intr-un pod pe un brat de paie. impreuna cu tanarul imparat. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. bine-ar fi. nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-caZapada. Daca vazu asa. si domnita deschise ochii. O clipita. o femeie rea si ingamfata. oglinjoara. cu mare alai si voiosie. Si de cum pasi in sala tronului. si deodata simti ca i se face frica.. ca nu stia ce sa mai faca si-ncotro s-o apuce. din pricina zdruncinaturii. s-a apropiat de oglinda si a intrebat-o: . Cenusareasa de Charles Perrault A fost odata un om bogat. pana se pierdu in adancul padurii salbatice. care stia de frica nevestei. La nunta o poftira si pe masterea cea haina.Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei.. Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea.. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda pe data i-a raspuns: . Fata era pusa sa roboteasca cat e ziulica de mare. bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca. inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul. Si atat de pocita se facu. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire. gandi ca trebuie neaparat s-o vada pe tanara imparateasa. . Dar tanara domnita e mult.Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta.. ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. Cu ochii razand de bucurie. cu doua fete ce-i semanau leit.Atunci indurati-va si mi-l daruiti. doar atat sa fi trecut. Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna.

Regele insusi sopti reginei: .. In sfarsit. lumea s-ar prapadi de ras. "E neasemuit de frumoasa".Daca ramai la petrecere o clipa mai tarziu.. Nasa fetei.Ei bine. Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. . iar ele nu vorbeau decat de toaletele lor.. raspunse nasa fetei.Voi purta rochia de catifea rosie.Iar eu. unde se aflau oaspetii. care le sfatui cum stia mai bine.Cand isi termina treaba. Zana il scobi. . In timpul ospatului. Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. nu manca mai nimic.Vai. . le ajuta la pieptanat pe cele doua surori. Fata se apropie de surorile ei. .Se duse apoi la cursa de soareci. fusta cea alba. vestite prin frumusetea lor. Zana o antreba pe Cenusareasa: . lasandu-i numai coaja. spuse sora cea mare.nasa ei. as dori atat de mult. Cand le pierdu din ochi. se porni se verse lacrimi amare. Cenusareasa pleca sa-l caute. . Ele o intrebara: . iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. Cenusareasa se urca in caleasca. daca vei fi ascultatoare. o intreba: . Surorile cerura parerea Cenusaresei. alege un dovleac si adumi-l.Cenusareaso.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. ea facu o plecaciune adanca si disparu. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. care cauta acum un vizitiu. la scara calestii. Apoi spuse: Mergi in gradina. se auzea pretutindeni. Era un echipaj de toata frumusetea. . Dansatorii incremenira si viorile amutira. In timp ce acestea o admirau. alerga in intampinarea ei.Da. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. caii-soareci.Vai. spuse Cenusareasa. sosi si seara petrecerii. Printul. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . care se urcara la spatele calestii. unul dupa altul. Astfel gatita. Fata. Cenusareasa calca pentru surorile ei.Ai dreptate.De ce plangi? Ce-i cu tine? . Ii mai darui o pereche de conduri din sticla. iar straiele tale-vechiturile de mai inainte.Dupa un timp. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". spunandu-le cuvinte de lauda. zana. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. . lacheii-soparle. cum nu se mai vazusera. dar ele nu o recunoscura. care era buna la suflet. Astfel surorile incuvintara ca Cenusareasa sa le pieptane. caleasca se va face la loc dovleac. spuse Cenusareasa si suspina din nou. Intr-o buna zi.Cu toate hainele sale ponosite. adauga mezina. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei.Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . ii prefacu. vazand-o pe Cenusareasa la bal. oferindu-i bratul. in ciuda vesmintelor lor bogate. stiind de sosirea unei printese. du-te si vezi. Atunci. unde gasi sase soareci si. da. mai spuse zana fetei. aduse un dovleac de toata frumusetea. intr-un colt al vetrei. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa.As dori atat de mult..Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si blanda. vazand-o inlacrimata. printul. cu o atingere de nuia. se cuibarea in cenusa. te voi ajuta sa te duci. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. stand cu ochii la ea. in sase armasari suri. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert inainte de miezul noptii. si o conduse in marea sala de bal. in admiratia tuturor pentru gratia cu care se misca. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. .Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? .Ai dreptate. rabdand de foame in fata oglinzii.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana.domnisoarelor. ti-ar placea si tie sa mergi la bal? . dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. o intreba: . care nu mancasera timp de doua zile.

prefacandu-le intr-o mandrete de straie. ii spuse una din surori.Printul nu se misca de langa ea si. "Te-am prins. pe care printul l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii.Printesa a disparut cum a batut miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. batandu-si joc de ea. poc.De indata. o intalni pe nasa ei. a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Ajunse acasa fara caleasca. In graba.Ce mult ati zabovit! le spuse ea. A fost adus apoi celor doua surori. Domnule Spiridus!" a strigat ea. Cateva zile mai tarziu. Cand auzi prima bataie a orologiului.Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa? Acestea ii raspunsera: .Il incercara mai intai printesele. Cenusareasa le ajuta sa se ridice spunandu-le: . .Printul o urma.Acasa. Ea atinse cu nuiaua femecata zdrentele Cenusaresei. de la miezul noptii. Cenusareasa. apoi ducesele si intreaga curte. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. mai spusera surorile. care le privea. mai frumoasa decat intaia data. Pu Batranica si Spiridusul poveste irlandeza Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor. cum fata se distra de minune. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. uita de povetele nasei ei. Cenusareasa le iscodi: . S-a furisat in spatele unui copac si de acolo. Cenusareasa fu condusa la print. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. recunoscu condurul si intreba: . dar in zadar. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. . cele doua surori o recunoscura si se aruncara la picioarele ei. pe care printul il culese." a zis batranica. Poc.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. se intampla sa-i cada un condur din sticla.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. poc! "Ma-ntreb ce poate fi. pe care se potrivii fara nici o greutate Si mare fu uimirea celor doua surori. careia ii multumi zicand: . A doua zi. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care-l puse in picior. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa din lume.Pot si eu sa-l incerc? Surorile se pusera pe ras. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. poc. spuse el si se aproprie cu pantofiorul de piciorul Cenusaresei. Cand surorile se intoarsera de la bal. .fiul regelui dadu de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantofiorul pe care il gasise. dar nu o prinse. care s-au straduit in fel si chip sa le intre piciorul in condur. facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele. Acesta lovea cu un ciocan micut. fara lachei. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. spre marea ei surpriza. Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. poc! Poc.Cavalerul care adusese condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. Nimeni nu o cunoaste. . dar nu au reusit.

"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea." "Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur." Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata." Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui. Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata." "Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut. Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur." Si asta a si facut.

Broasca Testoasa cea Fermecata
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti; de cand se scria musca pe parete, mai mincinos cine nu crede. A fost odata un imparat, si el avea trei feciori. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare, le-a zis imparatul: - Dragii mei copii, v-ati facut mari; mergeti de va cautati ursitele, ca sa intrati si voi in randul oamenilor.

- Vorbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam, raspunsera copiii si, dupa ce ii sarutara mana, se gatira, care mai de care, sa plece mai curand. Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste cu dansul si banet de ajuns. Mergand spre rasarit, ajunse la curtea unui imparat care avea o fata, singura la parinti. O peti de la tatal ei, imparatul, si invoiala se si facu. Asemenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine, pleca si el inspre apus. Ajunse si el la curtea unui alt imparat, carele asemenea avea o fata. Facura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu dansa. Pe fiul cel mai mic, insa, nu-l tragea inima a pleca in petit. Dara n-avu ce-si face capului, caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. Lua si dansul niste haine, numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit, si de cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam in dorul lelii. Dara unde sa se duca? Nici el, iaca, nu stia. Misca si el picioarele a lene, unul dupa altul inaintea lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare ce intalni in cale, si merse pe ea, fara sa-si dea seama unde se duce. Cand, ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase, il scoase drept la un elesteu mare. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de florile marului, fara sa stie ce are sa faca cu dansa. Ajungand pe marginea elesteului, se aseza si el acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva, balacea cu nuiaua prin apa, si facea haz cum sare stropii de apa, cand o lovea. Apoi incepu a cugeta. El vedea ca fiecare strop de apa, cand pica inapoi la matca, se face cate un armean (cerc) impregiurul lui, si de ce merge se mareste, pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit, fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici intinderea armeanului din giurul lui, ci totul ramanea ca mainainte, adica fata apei lucie ca o oglinda. El era dus cu gandurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua in apa, si nu stia ce facea. Nu mai simtea daca este, ori nu mai este. Cand, iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se uita gales la dansul. Unde lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei, acolo, tast! si dansa, si ochii de la dansul nu si-i mai lua. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. Atata era de dus cu mintile. In cele din urma, cum, cum, baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa varful nuielei lui. Se uita si el la dansa, si parca ii zicea inima ceva, dara nu pricepu nimic. Cand se trezi bine din cugetarile lui, vazu ca soarele da in asfintit. Se scula binisor, fara sa-i pese de ceva, si se duse acasa. A doua zi iarasi asa facu, fara sa-i plesneasca prin cap ceva, si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. A treia zi, cum se scula, pleca iarasi la marginea elesteului. Pasamite il tragea ata la ursita lui. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa, iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor, isi aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat in petit, si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul, iata ca broasca mai tasni o data, iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. Se uita drept in ochii broastei, si simti un nu stiu ce, colea la inimioara, pare ca il sagetase ceva. Sezu iarasi jos. Ar fi voit sa plece, dara parca il pironise cineva locului. Mai voi el sa faca ceva cumva, asa ca sa se departeze, dara in desert. Picioarele nu se mai miscara, ca si cand ar fi fost butucite. Se mira de asta lancezeala. Si, mai aruncandu-si cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. Atunci isi lua inima in dinti si striga: - Asta sa fie logodnica mea. - Iti foarte multumesc, dragul meu iubit, ii raspunse atunci broasca. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Tu esti ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. Se sperie oarecum, fiul de imparat, cand auzi pe broasca vorbind. Ar fi rupt-o d-a fuga, dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase, si plapanda, si frumoasa; cum nu se mai afla sub soare. Ii venea flacaului, de drag, sa o soarba intr-o lingura de apa. Dara se opri, si nu facu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el, caci simti ca, de aci inainte, fara dansa nu va putea trai. Se pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. Aci incepeau una, aci lasau alta, pana ce se pomenira ca amurgise. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor, spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. Broasca intra iarasi in elesteu, iara dansul pleca la curtea imparateasca. Mergea el, dara parca-l tot oprea cineva in cale. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. El se tot intorcea de se uita inapoi. Nu vedea nimic, insa el isi tot intorcea capul si se uita. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramanea cu gatul stramb, de atata uitat inapoi.

Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau, incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea", toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Vru el sa le spuie cine a fost broasca, dara nui detera ragaz, caci ii luau vorba din gura, si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. Daca vazu, tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasa, isi zise el, sa vedem ca cine rade mai la urma, rade mai cu folos". A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos, ca sa-si primeasca nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca in zi de sarbatoare, ostasii se gatira ca de alai, pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. Ce e drept, si ele erau frumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi, cai, carute ferecate; si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. Ei, daca se adunara la un loc, adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic, si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Ii tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice, fiu ii era si al mic, si il durea la inima cand il luau in ras, dara toate fura in desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului, pe din dos, insa, isi bateau mendrele, cum voiau, isi dedeau coate de radeau, si chiar se vorbira, amandoi fratii cu logodnicele lor, sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara, cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul, se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. Vorbira ce vorbira, apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. Atunci ea ii raspunse: - Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat, si inca fata de imparat mare, si avut, si puternic. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara, imparatia ne-a rapit-o dusmanii, si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Vorbele ei mieroase, viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat, dara, tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul, el ii mai zise: - Lasa astea acum. Odata daca te-am ales, tu esti a mea, floncaneasca lumea ce va vrea. Gateste-te, iti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu fratii si cu cumnatele mele. - La noi este obiceiul, adaoga zana, ca inainte de a merge la cununie, sa ne imbaiem. - Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el. - De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. Si facand un semn cu mana, apa elesteului se trase intr-o parte si intr-alta, si in locul lui se vazura niste palaturi, stralucitoare de podoabe, incat la soare te puteai uita, dara la dansele ba. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul ce nici dansul, desi era fecior de imparat, nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie, intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat, de mila sa nu le strice frumusetea. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa, incat inchipuia fel de fel de flori, de pasari si cate nagode toate. Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. Dupa ce iesira din baie si se imbracara, trecura prin gradina, unde mirosul florilor ii imbata. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur, cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Ei se urcara. Cum se puse el langa dansa, un luceafar se aseza pe fruntea ei, si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Caii pornira. Dara zburau de parca natingeau pamantul, iara nu ca mergeau. Intr-o clipa ajunsera la imparatul, tatal baiatului, carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. Cand ii vazura, toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri, si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Fratii cei mai mari o malcira, vazand atata frumusete si atata bogatie. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. Incepura a-si da coate, a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Imparatul nu mai putu de bucurie, cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. Zana se purta cu mare bunacuviinta, si vorbi astfel incat robi toate inimile. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa

zise Ciinele. boieri dvoastra. El dorise. ci a alte dihanii. si imparatul impreuna cu dansa. Mancara si se veselira cat le ceru inima. si asa si facu. domni in pace. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. Iara fiul imparatului. Asemenea facura si cumnatele ei. incat nu mai semana a haine puse pe om. In calea ei. i-l dete ca semn de iubire fiasca. "Eu nu". zana se duse la imparatul socru. iara mesenii. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. zise Gainusa Rosie. parea ca n-atinge pamantul. iara ea. ii multumi. pentru negustorime si pentru prostime. Imparatul isi implini pofta inimei lui. de unde bagase bucatele. "Cine va planta bobul asta de griu?" "Eu nu". "Acest bob de griu trebuie plantat". zise Gainusa Rosie. cu buni. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. Gainusa Rosie de Joseph Jacobs Intr-o buna zi. "Atunci il voi planta eu". din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. Si asta facu. si la cununie si la masa. "Eu nu". fara a se mandri. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. Si fiindca am dobandit si eu un os de ros. in liniste si in veselie toata viata lui. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. si se puse o masa d-alea imparatestile. In curind griul crescu inalt si galben. Intre acestea veni seara.si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. sa-si cunune toti copiii intro zi. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. ii sarutara si ele mana. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. Se pusera la masa. zise Ciinele. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. zise Pisica. cu prosti. ii saruta mana. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. . m-ar da de minciuna. se prinsera in hora si jucara. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. Imparatul se cobori din scaun. cu purtarea cea cumpatata. Era vesel imparatul pentru aceasta. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. zise Gainusa Rosie. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. cat un lucru mare. lua cate nitele si baga in san. "Eu nu". nu jucau. ca la nunta unui imparat. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. sotia lui. zise Pisica. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. si. zise Rata. "Atunci il voi secera eu". Si asta facu. in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu. ca mult erau cu lipici. Zana. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. zise Rata. de umplu locul. Ceilalti jucau. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. scotand din san. Atunci multimea. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. "Cine va secera griul asta?" "Eu nu". Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". dara zana cand juca. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. cu mare. cu mic. se plecara si le adunara. vezi. zise ea. de s-ar crede. dupa povata sotilor lor. imprejurul mesei imparatesti. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. cu agerimea mintii lui. Cand se sculara de la masa. "Griul este copt". mi-am pus in gand sa va povestesc. strigara intr-un grai. "Eu nu". decat vorbele ei. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. un manunchi de flori bine-mirositoare. Eram si eu p-acolo. lucruri care.

"Atunci eu". A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. zise Rata. Ea framinta si coapse piine. "Si eu". Cind griul fu treierat. "Cineva imi mananca mierea. "Eu nu". zise Rata. zise Pisica. borcanul a cazut. zise Gainusa Rosie. Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?" "Eu nu". Si asta facu. zise Pisica. dar pe marginea lui. "NU. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. zise Gainusa Rosie. de cele mai multe ori. Dar cand l-a atins. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. si am sa-l prind. zise Pisica. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. Dar. eu o voi minca". Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei." si-a spus ea. zise Ciinele. zise Gainusa Rosie. Si asta facu. astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare.Cind griul fu secerat. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. "Eu voi face asta". Ziua urmatoare. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! . Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?" "Ooo. zise Rata. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. "Eu nu". Iepurasul cel haios poveste europeana Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. Si asta facu. "Atunci il voi treiera eu". "Eu nu". Doamna Urs a intins o capcana. zise Ciinele. Apoi ea intreba: "Cine va framinta si coace piine?" "Eu nu". Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. "Eu nu". Si asta facu. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. "Eu nu". zise Pisica. zise Rata. zise Ciinele. "Si eu". "Atunci eu". Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?" "Eu nu". "Eu nu". zise Ciinele. NU!" zise Gainusa Rosie.

Asta insa o spunea mai mult in soapta. . si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. avea sa se darame. "Oh. Cine putea sa locuiasca pe-o astfel de strada. spanac si salata ca si restul iepurasilor. decat lumea nevoiasa? Dar saracia se dovedea in acest loc cu atat mai necrutatoare cu cat. A aprins apoi focul in camin. de peste tot. sub oala. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. una singura. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. Dar. dar se lipea tot mai rau. Am putea marturisi chiar ca rostea cuvintele mai mult in gand. dintre toate. "E. mai ales atunci cand stapana lui. in fata odaii de la mansarda. daca as putea sa scap de aici. Dar bietului canar putin ii pasa de uratenia coliviei lui. . Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. era atat de veche si de subreda incat iti venea sa crezi ca. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. in jos spre labute. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. si acum sa vedem ce am prins. o fata batrana.urate si darapanate. deoarece nici un gat de sticla nu s-a dovedit graitor pana in ziua de astazi. cu case mici. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. ii aducea un pumn de verdeata. A inceput sa se scurga pe langa urechi. fiindca nu putea sa graiasca. era atarnata o colivie veche in care se afla un canar de toata frumusetea. asa cum facem noi. Din acea zi.Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste.cea mai inalta. tie iti da mana sa ciripesti si sa zbori incoace si incolo." si-a zis razand Doamna Urs. da. cateodata. ii spuse intr-o zi gatul de sticla. dintr-o clipa intr-alta. Stapanul n-avusese pesemne la indemana un paharut din care sa-i dea canarului sa bea apa si pusese in loc un gat de sticla.Ei. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. oamenii. apoi pe celalalt." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. Povestea unui gat de sticla de HC Andersen Era o strada ingusta si intortocheata. S-a multumit cu morcovi.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. intors cu fundul in sus si astupat in partea de jos cu un dop. Sarea sprinten de pe o stinghie pe alta si ciripea cu toata voiosia.

Dupa cum spuneam. pe-o corabie pe care avea s-o conduca el insusi. Din mijlocul servetelor albe se ivea gatul sticlei. sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui. A simtit atunci ceva foarte placut. de pilda. Uneori. toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. fie ca a fost ea nobila sau nu. Dar daca norocul te-a urmarit fara incetare. cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum. cum sa-mi mai arda de cantec? Pe vremea cand eram o sticla intreaga. Asa. Si gatul de sticla incepu sa povesteasca. pe indelete. Si intr-adevar. cantam si eu cand in pantec imi galgaia vinul. cu gand sa petreaca in crang.Dar tare as vrea sa vad ce ai face daca ai fi in locul meu si. canarasule! Tot e mai bine sa se gaseasca o faptura plina de voiosie intr-o casa atat de posomorata. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. Ispravise cu cinste cel din urma examen si-a doua zi trebuia sa plece la invatatura in strainatate. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite. Se simtea parca stinghera. intr-adevar. Ti-ar trebui nu stiu cat timp sa stai si s-asculti cate ti-as mai povesti. cu alte cuvinte. ajunse intr-o pravalie. oricat era de straveziu si de stralucitor. multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung. albe ca zapada si tot atat de alb ii era si grumazul. Se urcasera toti intr-o trasura. Avea mainile subtiri si moi. cu glas tineresc. in timp ce amaraciunea ii sapase doua cute la colturile gurii. sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla. frumoasa si rumena in obraji. Sticla a fost asezata intr-un cos plin cu tot felul de bunatati.. dupa cateva vreme. avand pesemne sa-si spuna unele lucruri in soapta. pe masura ce se racea. branza si untul printre feliile de paine alba. sa nu mai atarne de nimeni si sa-si croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta. ce lucruri de duh nu mi-a fost dat s-aud intr-o lunga calatorie pe care am facut-o. Poate ca din aceasta pricina obrazul fetei era posomorat si intunecat. tinerii s-au retras mai de-o parte. Era.Da. dupa ce ti-ai pierdut toate rosturile de odinioara. Fata tinea cosul pe genunchi. Au astupat-o cu multa dibacie. . Dupa catava vreme. unele erau sticle de sampanie. n-ai decat sa canti. tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita. Oamenii chiuiau in cinstea mea. fusese asezata in rand cu altele. Hei. A tras o pocnitura strasnica la iesirea dopului si. iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. In anii tineretii. fiul unui zugrav. In acelasi timp. cu ochii plini de voiosie si cu buzele carnoase ca niste cirese coapte. prin vazduh si pe sub pamant. Se ingramadeau laolalta carnatii cu sunca. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata. i se zarea si eticheta rosie. tie iti da mana sa ciripesti – relua gatul de sticla – fiindca bunul Dumnezeu te-a pastrat intreg si nu te-a schilodit ca pe mine. Intr-o buna zi. In sfarsit. goala si fara dop. oricat de rau ar ajunge cineva.Sa-mi dati vinul cel mai bun pe care-l aveti – a spus el. Cand au ajuns in padure. Invelite in paie. In ceea ce ma priveste. te-ai pomeni ca nu ti-a ramas teafara decat gura si aceasta astupata cu un dop! Stiu foarte bine ca atunci nu ti-ar mai arde de cantec. Sticla urmarea pe furis obrazul fetei. Toata lumea era fericita si radea cu voiosie. altele sticle de bere. oricine simte clocotind in el o unda de duiosie. era cea mai frumoasa fata din oras. din pricina ca ramasese in cosul cu merinde. pe vremea cand trebuia sa se logodeasca fata blanarului! Totul parca s-a petrecut ieri. iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii. Dar. Totul avea sa fie primit de fata blanarului. Blanarul ridica sticla si se grabi s-o destupe. sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“. vinul a inceput sa galgaie in pahare. dintr-o podgorie renumita. In clipa aceea. n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar. a intrat in pravalie ucenicul unui blanar. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea. La inceput. prin apa. daca i-ar fi spus cineva. Vinul era foarte bun. prieten din copilarie. numaidecat. iar sticla n-avea nici un cusur. a ramas uimita bagand de seama cata schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. Dar de-atunci pana azi prin cate n-am mai trecut! Cate neajunsuri nu mi-a fost dat sa mai intampin! Am strabatut prin foc. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. sarbatorindu-ma. Ii lipsea ceva si nu stia ce. tot atat de linistita ca si in trasura. Cand a fost luata de-acolo si a putut sa priveasca in jur cu mai multa usurinta. simtea o mare dorinta sa porneasca in lume.. ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita. glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie. care si ea nu-si mai lua ochii de la vecin. dar se vedea destul de bine ca in sufletul ei staruia un graunte de fericire deplina. gatul sticlei hohotea parca de un ras inabusit. sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. Apoi au pus-o deoparte. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic. .. stiind c-avea sa imprastie in jur o mare multumire. de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor. au fost asezate cu mare grija in lazi. din pricina ca batea vantul. Sticla n-a putut auzi ce-si spuneau.

cel din urma bun-ramas al logodnicului catre aleasa inimii lui. . Unde se afla oare? Incotro ar fi trebuit sa se indrepte sticla ca sa-i poata da de urma? Nu stia nimic. A fost aruncata intr-un ungher. cum sta in marginea lacului. deoarece rachiul era pentru marinari tot atat de pretios ca si vinul cu care fusese umpluta intaia oara. Dupa catava vreme s-a simtit obosita sa tot rataceasca zadarnic si fara nici un rost in larg de ape. Dupa cine stie cata vreme. O sticla de rachiu fusese astupata si invelita in hartie si batrana se pregatea s-o vare in desaga. „Eu le-am daruit cel mai strasnic vin. Valuri uriase imbrancesc corabia din toate partile. pe care il chema Peter Jansen. Acesta nu vazu sticla. tanarul capitan. Au dat peste sticla si-au luat-o cu ei.Iata cel mai bun leac – spuneau ei de cate ori Peter Jansen le turna cate-un paharel. Si. unde-a ramas vreme indelungata fara ca cineva s-o mai fi bagat in seama. Si totusi. am pierit in fundul marii“. cand intr-alta. De azi intr-un an vom sarbatori nunta. unda o . La inceput ii facuse placere o astfel de ratacire. tinand-o strans de gat. oamenii nu mai sunt in stare de nimic din pricina ca noaptea e neagra ca pacura. Si pe acelasi petic de hartie adaugase numele corabiei. iar tanarul marinar si-a cuprins logodnica de mijloc. Si ascultau cu cea mai mare bucurie cum galgaia rachiul din fundul sticlei. Tanarul a umplut iarasi paharele. ea isi amintea de cuptorul in care se nascuse si parca-i venea sa se arunce in volbura de scantei. arunca sticla din toate puterile.Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa v-aduca noroc! – a strigat din nou tatal fetei. o primi bucuros si-o duse pe corabie. asa ca n-ai sa mai poti inveseli pe nimeni. la urmaurmei. A ratacit indelung si zile in sir a vazut soarele rasarind si apunand. A varat-o apoi in cea dintai sticla ce i-a cazut la indemana. ajunse sa se plictiseasca. Isi da foarte bine seama ca nu asta era menirea ei pe lume. Dar iata ca intr-o zi se starneste o mare furtuna. sticla n-avea cum sa se socoteasca injosita. Cu cateva clipe inainte de-a fi pierit in valuri. la o scaparare de fulger: „In numele lui Iisus Hristos.Sa bem pentru grabnica mea reintoarcere! – a zis el.Tu mi-ai dat putinta sa sarbatoresc cea mai frumoasa clipa din viata mea! Odata incheiata aceasta sarbatoare. . Maica-sa ii punea in desaga lucrurile de care socotea c-avea sa aiba nevoie. avea menirea sa duca cu sine tristetea si deznadejdea. Mama deserta numaidecat sticla cea mica in cea mare si adauga atat rachiu cat s-o umple pana la gura. goala cu desavarsire. dar. Sticla care altadata avea menirea sa imprastie prin continutul ei multumirea si voiosia ducea acum vestea infricosatoare a mortii. mult mai tarziu. Dar. Tarziu. o data ce-ar fi ajuns in mainile aceleia care trebuia sa-i cunoasca cuprinsul.Uite. dar. Corabia s-a dus la fund. care nu primise un singur gand din partea logodnicului ei. venea alta si-i lua locul.Sa traiasca tinerii logodnici! – a strigat blanarul ducand paharul la gura. de unde sa-i treaca prin minte ca era aceeasi pe care-o zvarlise in papuris in toiul voiosiei! In ceea ce-o privea. . vor avea de-acum rachiu destul ca sa leajunga pe tot timpul calatoriei si sa nu mai sufere de durere de burta daca s-o intampla sa-i apuce furtuna. ei m-au oropsit sa inghit fara voie apa din balta. a adaugat: . Isi urma calea. Catargul cel mare se frange. Dar putea sa le-auda cantecele si hohotele de ras. alaturi de-al sau si de-al logodnicei sale. Peticul de hartie.. s-a gandit cu tristete la nerecunostinta oamenilor. apa razbate pe punte. De azi inainte n-ai sa fii umpluta a doua oara. biata sticla a avut norocul sa nu se izbeasca de vreo stanca si nici sa fie inghitita de vreun rechin. si-a zis ea. In schimb. Cata vreme a mai pastrat intre pereti cele cateva picaturi de rachiu. Atunci cand zarile erau aprinse ca para focului. oamenii s-au inecat cu totii. in timp ce vanturile de miazanoapte si miazazi imbranceau valurile. tarata necontenit de ape. venise sa-si ia ramas bun de la ai sai. aceeasi corabie cu care trebuia sa plece si tanarul a carui logodna avusese loc in aceeasi zi. avea s-o intalneasca din nou. cand intr-o parte. sticla noastra a fost privita cu multa prietenie. Sticla a cazut teafara in papurisul din apropiere. chiar dac-ar fi vazut-o. Si in cele din urma corabia se duce la fund. cu incredintarea c-o vedea pentru ultima oara si fara sa poata banui ca. cand era aproape sa se innopteze. Fata se uita lung dupa ea. nu ai ai ce cauta pe lume. el a ridicat sticla si. a astupat-o si i-a dat drumul in valuri. cand iata ca intrara pe usa cei doi flacaiasi care gasisera sticla goala la marginea lacului. Daca furtuna se domolea o clipa. Acestea zicand. n-avea cum sa-i mai vada pe cei in tovarasia carora venise. fratele lor. oricat de amarnica a fost aceasta ratacire. in cele din urma. Marinarul. amaraciunea si deznadejdea pe care trebuia sa le pricinuiasca i se pareau mai putin decat negura asteptarii in care se chinuia biata copila. au trecut pe marginea lacului doi feciori de tarani. In ajun.“ De buna seama. la a carui logodna luase parte si sticla. Dupa ce toata lumea si-a golit paharele. Si iata in ce chip sticla noastra porni in largul lumii. Dar intr-o zi s-a pomenit goala. zise ea. Toti ceilalti si-au golit paharele. scrisese pe un petic de hartie. . care trebuia sa ajunga marinar si sa porneasca intr-o lunga calatorie.

La randul ei. isi zicea ea. Bine astupata si bine impachetata. Sticla isi aduse numaidecat aminte de tanarul capitan.. Cel care-o despacheta. asemenea unor lalele invapaiate de razele soarelui. Cu cata amaraciune isi amintea de ziua cand lasa sa i se deserte continutul spumos in pahare. Dar n-avea cine s-o desluseasca in clipa aceea. Cand au inceput sa dea jos acoperisul. „La ce-mi foloseste o astfel de calatorie – isi zicea ea . Intr-una din zile. departe. aruncand sforile si hartiile. deoarece se afla cam la o parte. i se arata hartia. printre soareci si paianjeni. Sticla a ramas in dulap mai bine de un an. Dar sticla aproape ca nu-si mai amintea nimic.Au acoperit-o in asa fel ca sa n-o mai poata nimeni desface. Mare minune daca nu cumva s-o fi spart! Dar sticla era teafara si nevatamata. intr-o buna zi. De cate ori venea cineva in casa. Si-a dat seama totusi ca trebuia sa fie o veste din partea unor naufragiati. Se imbogatise si traia acum intr-un palat. unde nu puteau sa strabata nici lumina opaitului. ca sa se bucure de frumusetea serbarii. in bezna si in praf. Poate c-ar fi ramas un veac acolo daca nu s-ar fi daramat casa. Te intalnesti cu oameni cu care ai avut stranse legaturi candva. cel din urma bun-ramas al unui suflet rapus atat de timpuriu. Se simtea stapanita de atata duiosie incat nu-si dadu seama cand i se scoase dopul si cand ii fu desertat continutul. Oricum. trecu pe langa sticla o pereche de tineri logoditi. se pomeni aruncata intr-o pivnita. din pricina ca era scrisa cu creionul. au dat peste sticla. unde. Intr-un tarziu. unde avea sa ramana uitata ani si ani. pe care nimeni n-o baga in seama. lua parte la voiosia obsteasca. cei ce facusera chef in padure si marinarii in tovarasia carora calatorise pe corabie. a fost acoperita de praf si de panze de paianjen. in racoarea crangului! Si iarasi. Intalnind perechea ce parea sa fie atat de multumita. isi zicea ea. ar fi avut de ce sa fie nemultumita. a scos hartia dintr-insa. dar nestiind sa citeasca. a fost numaidecat despachetata. cum sa nu-si aminteasca. iar sticla a fost asezata pe o polita. poate c-as fi invatat limba tarii acesteia.cand nu ma pot bucura de nimic?“ Dar. Trecand astfel din mana in mana. chiar daca soarta te-a blestemat sa putrezesti intr-o pivnita umeda si intunecoasa!“ Dupa catava vreme. nici sticla n-o mai recunoscu pe fata blanarului. „Daca n-as fi fost aruncata in pod. Parca nici n-ar fi vrut sa ia parte la voiosia celorlalti. in timp ce ducea cu sine o trista veste. trebuia s-ajunga la capat. intr-un ungher intunecos. In afara de asta. intelegea fiecare cuvant rostit. singura limba pe care-o cunostea. n-avea sa uite nici goana pe valuri. spre miazanoapte. astfel ca tot mai putea fi buna la ceva. n-a putut sa afle despre ce era vorba in cuprinsul ei. Prin ungherele mai indepartate. Dar nu era mai bine acolo decat in forfota oaspetilor? Putea sa guste in liniste un ceas de fericire. a intors-o pe-o parte si pe alta. Si cand se gandea cat de mult il pastrase! A fost umpluta cu niste seminte ce trebuiau duse departe. in scurta vreme. poate tocmai in clipa cand la acelasi lucru se gandise si sticla. isi aminti de-o veche logodna. uitand ca petrecuse douazeci de ani aruncata intr-un pod. mult mai frumoasa si mai incapatoare. de fata atat de dragalasa a blanarului si de logodna din padure. a dat un mare ospat. A varat peticul de hartie in sticla. poate din pricina ca lampioanele nu fusesera de-ajuns. fara sa-i mai poti recunoaste. s-a pomenit din nou pe o corabie. pana cand nu se mai putura cunoaste nici cel putin cateva litere. Printre ele se afla si sticla noastra. auzea cantece. dar nu putea nimeni sa-i talmaceasca cuprinsul. omul care locuia in casa aceea s-a mutat. Si tocmai cand isi veni in fire. fiindca aceasta nu mai pastra nimic din frumusetea de odinioara. Pe cata vreme. se reintorsese in tara ei! De bucurie. Simtea cum o cuprinde din nou voiosia de altadata. intr-un dulap dintr-o mare incapere. luand toate sticlele cu el. Seara era minunata.arunca la mal. Era aceeasi limba pe care-o vorbisera cei din preajma cuptorului. Si apoi. Trecu pe langa sticla fara s-o recunoasca. Tot parcul din jurul cladirii era plin de lampioane colorate. striga cu ciuda: . In parcul din jurul cladirii putea sa intre oricine. nu mi-a mai fost cu putinta sa fac nimic si toti au uitat de mine. Necazurile trecutului nu mai insemnau nimic pentru ea. Printre cei singuratici se afla si o fata batrana. desi nu se schimbase intru nimic. pe-un maldar de nisip. care nu fusese poftita la ospat. Omul a destupat-o. nici vapaia soarelui. Cat se simtea de fericita! Vedea iarasi copaci inverziti. asezasera sticle in gatul carora infipsesera lumanari. Cineva si-a adus aminte ca ascundea in fundul ei o taina. .“ Ai casei insa au sters-o de praf si-au spalat-o cu grija. slovele incepura sa se stearga. caci locul in care se afla era la mii de leghe departare de locul in care luase nastere. negutatorul de vinuri. era cat pe-aci sa scape din mainile celui care o despacheta. ca sa se inalte in locul ei o alta. N-a mai scos-o nimeni din intunericul podului douazeci de ani in sir. O gasi cineva si-o lua. Venise si lume de departe. Peticul de hartie s-a dus odata cu apa cu care fusese spalata. nici razele lunii. de vreme ce nu era alta decat fata blanarului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din viata ei si n-avea cum sa-l mai uite. „Si totusi. unde te-ai putea simti mai bine decat in tara ta.. Asa se intampla de multe ori in viata. Apoi a fost aruncata in pod. Asadar. Cand a ajuns.

Cand s-a ivit ziua plecarii. multumindu-se ca. Din florile lui vom impleti cununa care va impodobi fruntea copilei tale. se afla cineva din vremea aceea. cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata. Numaidecat. Logodnicul meu se odihneste in fundul apelor. Gatul sticlei a primit si aceasta noua ciudatenie a sortii cu resemnare deplina. il astupa la un capat cu un dop. ratacind deasupra norilor? Peste cateva zile. Ai cu toate acestea. Ametise parca si se rostogolea in fuga. pe vremea aceea. in colivia canarului drag. Dar aceasta clipa nu s-a mai ivit. Ochii care aveau sa ma calauzeasca in largul vietii mi-au secat de plans si s-au stins pentru totdeauna. O astfel de goana. chiar daca n-ar fi fost mai mult decat o biata vrabie. Dar fiindca n-aveau nici colivie. il umplu cu apa si-l aseza in colivie. ciocnind in sanatatea tinerei perechi? . Sticla vedea totul prin gaurile unui cos in care fusese asezata alaturi de-un iepure viu. Cei din apropiere. auzind zgomot. prefacandu-se in tandari. Napadita de atatea amintiri dureroase. nu fusese indeajuns de fericit in atatea alte imprejurari. ci sta la fereastra mansardei. in sfarsit.La sfarsitul serbarii. lasa sa cada sticla. La urma-urmei. spuse fata batrana. Singur gatul ramase intreg si se desprinse atat de frumos de restul sticlei. Fata batrana se pleca mai mult pe marginea ferestrei ca sa vada balonul si dadu la o parte o glastra in care inflorea o tulpina frageda de mirt. Banuise pesemne ca in scurta vreme avea sa fie lasat sa cada din balon. Iti daruiesc glastra pe care-o vezi in fereastra. care-a umplut-o cu un vin foarte bun. mai ales cand avusese prilejul sa pluteasca in vazduhuri. Vedea cum balonul se umfla din ce in ce. ducand cu el un om si cosul in care se aflau iepurele si sticla. in cea mai deplina libertate. fetei batrane veni sa-i faca vizita o prietena si gatul sticlei ramase foarte mirat cand baga de seama ca. batand din palme. sa-si racoreasca ciocul intr-o farfurioara sparta. din cand in cand. Era acum in stapanirea unui negutator de vinuri. franghiile cu care fusese legat fura taiate. de-a fi lasata sa pluteasca deasupra orasului cu acoperisuri de arama si turle stralucitoare. Are din ce se adapa o pasarica. incat iti venea sa crezi ca fusese taiat cu diamantul. „Intr-adevar. singura podoaba din odaita ei saraca. indeosebi. Intr-adevar. nici pasarica. Dar ea nu coborase in strada. in clipa cand se izbira de lespezile cu care era podita ograda.Sa nu cheltuiesti bani cu florile la cununia fiicei tale. trebuia sa porneasca la drum cu balonul. ciudat soi de calatorie! – isi zise sticla. in duminica urmatoare. marele noroc dea nu te izbi de nimic si asta e de cea mai mare importanta pentru mine. clatinandu-se. balonul era un lucru nou si multi nu stiau la ce anume ar putea sa foloseasca. Dar rasadul pe care mi l-ai daruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. fara sa-i fi fost teama ca ea putea sa sparga capul cine stie carui biet crestin cumsecade. cu sarituri sprintene. Sticla insa nu pricepea nimic din toate acestea. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. ea primi gatul sticlei cu multa bucurie. . cineva isi aduse aminte de fata batrana care locuia la mansarda. dandu-se peste cap. care il urmareau cu privirea. urmarind inaltarea balonului. cum era sa le treaca prin minte sa-si cumpere si una si alta numai pentru ca gasisera un gat de sticla aruncat de cine stie cine? Totusi. ca sa aiba lumea de ce rade. biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. sticla a fost furata de un strengar.Strasnic paharut de pus in colivie! – zisera ei. dar si toate ocheanele erau indreptate numai spre dansa! Trosc! Dar ce s-a intamplat? A cazut pe un acoperis si s-a spart drept in doua. Tulpina e incarcata de flori. pe vremea aceea. A fost cumparata de un calator care. care avea acum apa din belsug. Cat se simtea de multumita vazand ca nu numai toate privirile. incepu sa ciripeasca cu mai multa voiosie si canta de-ti era mai mare dragul. ca mai intotdeauna in astfel de imprejurari. urma sa-mi fac din florile lui cununa de mireasa. se grabira sa ridice de jos gatul sticlei. ele vorbira despre cu totul altceva si. Urecheatul se uita speriat intr-o parte si intr-alta. Dar nici in pravalia lui n-a ramas multa vreme. In cele din urma. in loc sa aduca vorba si despre dansul. lumea s-a ingramadit din toate partile. strabatand vazduhul. E din rasadul pe care mi l-ai dat in ziua cand m-am logodit. deoarece. fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei. Fata cea batrana se afla printre ei. Canarul. Peste un an. Vazu cum omul urcat in balon dadu mai intai drumul iepurelui. Muzica rasuna cu si mai multa putere si toata lumea tipa. incepu sa urce in vazduh. despre floarea din glastra.“ Mii de oameni se ingramadisera pe strazi. Capeteniile orasului se urcara pe un fel de podet si muzica militara canta. Floarea a crescut si eu am imbatranit. Dar nici sticla n-avu ragazul de trebuinta sa se gandeasca la marea cinste ce i se facea. acolo unde fusese asezata colivia cu micul canar care navea din ce sa bea apa. ca sa cada dupa aceea drept in mijlocul multimii. . dupa aceea isi umplu un pahar ca sa bea in sanatatea celor de jos. care-a vandut-o cu zece gologani ca sa-si cumpere o prajitura. i se parea o adevarata fericire. Sfaramaturile s-au rostogolit la pamant. De toate isi aduse aminte.

-raspunse fata. iar fata de . Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. Dupa ce au vorbit ele putin. cat de mult il iubeste. -Eu te iubesc ca zaharul. -Ce fel de raspuns este acesta. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. Era atat de harnica si de priceputa. luandu-l cu el si pe fiul sau.Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. -raspunse aceasta. tata -raspunse mezina. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Cand. Sarea in bucate A fost o data un imparat. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare. -Te iubesc ca mierea. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. Printul a fost ranit. in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane. au devenit nedespartite. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui. fiindca tot nu prea o aveau la inima. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. cu lacrimi in ochi. statea numai cu imparateasa. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Mai ales de cand i-a murit sotia. in sfarsit. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca.

lui nu-i pasa. Cand batrana doica o vazu asa. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. care inca mai sedea la fereastra. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. . In tot acest timp. urma sa-si aleaga nevasta. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. se duse la stapan si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. unicul sau fiu. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. Lacrimile sale. el se jura ca. care picurau pe pervazul geamului. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. L-a ingrijit foarte bine pe baiat.basm englezesc Intr-un maret palat. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. care nu avea nici sotie nici copii in viata. cand nu era nimeni prin preajma. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. Cand s-a inzdravenit. la malul marii. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. A intrebat in dreapta si in stanga. Acesta a chemat bucatarii. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. Zdrentuita . A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. dar pana la urma printul a convins-o. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. Cand batrana doica ii adusese copila. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. Si asa crescu ea. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. cand auzi despre ce era vorba. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. Impreuna nu lea fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. nu se va uita la ea. numai imparatul. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. Asa ca-i intoarse spatele. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. varsand lacrimi amare. ii murise cea mai draga dintre fiice. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. ii canta atat de vesel din fluier. Singurul ei tovaras era gascarul care.imparat statea si ea cu dansii. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. atat cat va trai. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. Dar. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. traia odata un lord batran si foarte bogat.

cu atat tanarul o ruga mai aprins. mosule. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. imbracat frumos. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. in timp ce doamnele susoteau. amandoua la fel cu lupul. Da incotro? -Pana aici. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. urmati de cardul de gaste. un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. Cu cat ea il refuza. ca s-o convinga de sinceritatea sa. S-au facut din cele doua mere doua lighioi. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. ba-mi mursica si din celelalte. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. fie-ti mila si da-mi olecuta de cas. Da asta pana intr-o zi. tanarul tragea cu coada ochiului la fata. ca sunt calator si de foame ma abatui pe aici. Dar tare greu ii era bietului om sa umble. Cred ca l-ati putea vedea. ma duc. Rogu-te. sa-l goneasca spre padure. Dar Zdrentuita rase. gadina da figa la turma. . apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. S-apoi. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. minune. iar daca se dedulcea. ca pazesc eu in locu-ti. ti-as da cu draga inima. cum ma departez. Baiatul a luat-o de mana si. -He. iar fata imediat s-a veselit. iesea din padure nasul oilor. un lup. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. demult. tata. asa cum era imbracata. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. ca nu putea sa se dedulceasca in voie de munculita lui. Legenda Cainelui legenda populara romaneasca A fost odata. o coronita de aur era in parul ei.. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. cand avea nevoie. demult. din apropierea unei paduri. cu gastele deschizandu-le drumul. ca de foame nu vaz inaintea ochilor. Cand se uita unchiasul. iar oitele pasteau in liniste. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica.. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci.. in graba au inceput sa se crete furca cu lupul. vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie... cand un tanar chipes. caci el tot mai sta langa fereastra. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmulitei lui. Si lighioile acelea. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. -Buna ziua.. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul. asa ca se dau de-a dura pe langa turma. zise ciobanul. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege.. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. maine asa. In acest timp. atunci atat i-a fost. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo.. gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. da nu pot. s-a luat ciobanul de ganduri. -Asa? Apoi du-te fara grija. Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din san doua mere si le arunca inaintea lui. cu barba alba colilie si parul pana-n calcaie.. daca e numai p-atata. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta..Auzind asta. Vazand-o. mai ciobane. isi avea ciobanul stana. -Multumim dumitale. iar regele privea nedumerit. Ba avea si niste chei la brau. lighioi care pana atunci nu mai fusesera pe pamant. si stiti de ce? N-apuca sa se departeze oleaca si. Inainte sa termine ce avea de spus. cat ai clipi din ochi. In cele din urma. dar ceva mai mici. Si a plecat ciobanul. mosicule. Azi asa... veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. la agonisita lui. pierdea oile. iar in timp ce canta. spre rasarit. -Bine. pacatele mele. pana ce se indragosti de ea. Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el. Strabatura sala. care-i hartapanea pe toata ziua cate-o oaie. N-au mers prea mult. Crede-ma. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. Dar cand ajunsera in fata tronului. -De ce? -Apoi. Dar lupul. iar colo mai departe. il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si. domnii radeau. cand uite ca nimereste la turma un oaches batran. au pornit spre oras. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea.

cum iesira din ou. drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine. cum merge? intreba o rata batrana. cainii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om. D-aia cainele nu e spurcat. sa traiasca apoi feciorii. orice-mbucatura. meat copiii se puteau ascunde sub ele. Da. Doamne! Sa traiasca stapanii mei si sa faca noua feciori. sa ramana doar o baba si sa fie si aia oarba. oul cel mai mare nici nu s-a clintit sta neciocnit. . care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi. sa se milcosesca. ziditorul lui: -Doamne. Ratusca cea urata de H. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul cainilor. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca. ovazul era inca verde. cu adevarat era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. graul isi legana spicele-i galbene. Doamne! Zise iarasi ciobanul. . si nu stiu ce sa ma mai fac. sa ma satur si eu. nu-i am inca pe toti.Ce mare e lumea! zisera puisorii. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. Sfinte Petre ca nu am stiut de la inceput cu cine graiesc. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. vorbind in limba egipteana. si erau asa de late. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. iar cealalta e catea. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. dincolo de cealalta parte a gradinii. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e caine. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. si isi clocea ouale. facand o galagie de-ti lua auzul. vezi? Din merele alea se trag cainii de astazi. incet. O! Nu. Doamne! Sa moara toti din casa. hotarele ei se intind mult mai departe. cand mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfantuletului. care venise sa-i faca o vizita. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. El saracul. limba pe care o invatase de la mama ei. dar cu un aer foarte plictisit. cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe: -Doamne. Iarta-ma dar. Si se aseza iar sa cloceasca. Si dupa ce vorbi astea. Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. Doamne! Ca mult mai tine. sa se dagarteze pe langa el si sa-l linga pe haine. Spun drept m-am saturat. Nu zice ca pisica: . incepu sa se indeparteze incet. . ca sa-i pot lua eu din mana. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare.Doamne. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. Ati iesit toti? Nu. Si asa. e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfantu Petre. Ia priveste putin pe cei scosi. semn de binecuvantare. Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atata bine? -Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta. ca sa iasa fiecare cu cate-o imbucatura in mana. Iar unchiasul. . pana in livada preotului. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. ca uite nu iese puiul.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama.Mai am numai un ou. si el nici macar nu vine sa ma vada. inlauntrul carora erau lacuri adanci. sa-mi dea. si mama ii lasa in voia lor. omule! Mai bine scoala si asculta aici. dupa ce facu cateva semne spre oi si spre caini. -Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma.C. . pana pieri intr-o lumina orbitoare! -Mare e puterea ta.Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor.Ei bine. -Nu-i nimic.

n-a iesit bine. sau sa mearga inainte. si iesi din ou. . din pricina urateniei lui.Cum vei vrea. asta-i ceva foarte frumos si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate.Asta nu-i cu putinta. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. zise batrana. asa e. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. Oare sa fie intradevar pui .Ce fel de boboc. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. A.Mac-mac! Veniti cu mine. sa nu va calce cineva. nu-i asa de urat cand te uiti mai de aproape la el. si.Nu. Dar bietul boboc. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. mai vin altii acum. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara.. mama ratustilor. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. si nu-i pasa asa mult de frumusete. dar are o fire asa de buna. e un ou de curca.Si apoi.Dar ceilalti sunt foarte draguti. la urma urmei e un ratoi. A doua zi era o vreme de toata frumusetea. raspunse rata. de aceea e asa de mare. zise rata cea batrana. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan.Lasa-l in pace. si sari in apa. si pleca.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. ca o corabie cand isi intinde panzele. raspunse mama lui. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. In sfarsit ciocni si oul cel mare. Si pornira sa se joace. Da-l incolo. infuriat grozav. si am avut mare grija. .Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. Toti sunt draguti afara de acela. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. Intrara cu totii in curtea ratelor. adauga batrana. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo.. si sa va paziti bine de pisica. zise ea pe urma.Se poate. ziceau toti.. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu. asta nu-i pui de curca. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. Pe cand vorbea asa. nu-l primim intre noi. si merse tinta spre el. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. zise mama. . Acum. . acum copii. am sa mai stau o zi-doua. nu asa. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. si o sa-si faca el drumul in lume. . s-arunca asupra lui si-l musca de gat. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. se duse cu toata fainilia la sant. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. urma ea. . as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. Cred c-o sa creasca frumos si cu vremea s-o mai potrivi el. sa stii de la mine. nu. si celelalte rate din jurul lor ii priveau.. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. nu face rau nimanui. Adevarat ca nu-i frumos. . ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. . din pricina asta nu-i asa de bine facut. striga mama. fiti ca la voi acasa. dar e asa de mare si de pocit zise rata care incepuse galceava. Haide. .Ia uita-te aici. Asa s-a petrecut in ziua dintai.Prea e mare. tot am pierdut eu atata vreme. dar chiar si de oameni. Cred c-o sa fie voinic.Frumosi copii mai are mama. se vazu muscat lovit batjocorit nu numai de rate. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. si curcanul. zise rata. . si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. E de rasa spaniola. ca i se inrosise tot capul. ascutindu-si ciocul pe iarba. si inoata de minune. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. hai sa va prezint la curtea ratelor. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. da. A stat prea mult in ou. si mereu ii spuneau: . sa va faceti intrarea in lume. hustiuliuc. repede. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija."Mac-mac". Piciorusele lor umblau ca niste lopetele.Ba nu. ca are nevoie sa fie putin mustruluit. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. . si toti se bucurau de apa. tineti-va bine. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou. si la urma il lua pisica.. Numai luati seama sa nu va departati de mine. cel iesit mai in urma din ou. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . miscati picioarele. parca n-am fi noi destule aici. si ziceau tare: . care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat se umfla. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. . . Piu! Piu! facu puiul. si mult necaz am mai tras cu puiul. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. Degeaba voiam eu sa-l invat si bleotocaream si ma rasteam la el. asta-i un ou de curca. dar si de puii de gaina. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. zise rata cu panglica rosie.

Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. Ratele il muscau. stia chiar sa scapere scantei. si-i zicea "Patica". Acolo locuia o femeie batrana. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". iar gaina era stapana. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. parca se mai gandea el sa se insoare. Si ramase asa.". se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. Furtuna era in toiul ei.Nu. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. cu toata uratenia ta. si luandu-si inima in dinti. . O abureala albastrie. Astepta ea vreo trei saptamani.Slava Domnului! suspina bobocul. se gandi bobocul. Strabatu el campii. ca era tare amarat si cadea de osteneala. Gaina avea niste picioare foarte scurte. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. . Motanul incepu a morai si gaina a carai. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. . puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. Era vanatoare mare. Ajunse la un iaz mare. Mai astepta cstva timp. Se culca acolo in noaptea aceea. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. zisera noii veniti. Ea facea oua minunate. in tacere. livezi. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. . . cu motanul si cu gaina ei. zise batrana. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea.As vrea sa fii departe de aici". daca-i frecai bine spinarea in raspar. dar nu vazu nici un ou. ca mici norisori. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani. ce se indoiau deasupra trestiilor. mai toate domnisoare. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa.Asculta camarade. "Si toate astea pentru ca sunt urat". in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. inchise ochii si merse mai departe. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. Cainele se intoarse spre boboc.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou.Ei bine. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. ceea ce si facu.. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. o rupse la fuga. si apa se rosi de sangele lor. si stiu sa cante frumos. .Iaca un noroc pe noi.Bine ar fi sa te ia pisica. stia sasi rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos. toate-i mergeau din ce in ce mai rau. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile.Ce-i asta? se intrebau ele. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor.Nu. dar aceasta supara foc pe gaina. . Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. Ei nu traisera inca prin lume. o sa avem de-acu oua de rata. dar de asta putin ne pasa noua. si motanul. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. chiau. si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. si batrana o iubea ca pe copilul ei. ai auzit? si motanul il intreba si el: . -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. asa ca erau foarte obraznici. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. putea deci sa intre inauntru. se uita de jur-imprejur. unde traiau ratele salbatice. Abia pe sub seara zgomotul inceta. A doua zi. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. Atunci o porni el si iesi afara din curte. Sarmanul.. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". Motanul era stapanul in casa aceea. Dec-data se'auzi: poc. cand se trezira ratele salbatice. in apropiere. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. . . dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. .Te poti fali.

se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. Sosi toamna. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. la caldurica. parca nu mai era el. in tarile calde.minune . Atunci. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. Si bobocul porni. trebuie sa fie o mare fericire. Dar. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. Crede-ma. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. pentru a se duce departe de locurile acestea. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. cerul se posomori. Statea rebegit culcat in marginea iazului. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. Acolo bobocul isi veni in simtire. care . ca poarta era deschisa. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. ridica gatul.Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. raspunse bobocul. frunzele din padure se ingalbenira. si unde se duceau ele. copiii se repezira pe gramada de gunoi. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. Ei radeau si tipau.Nu ma intelegi. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte.Ce-i asta? zise ea. incat tot laptele se imprastie in odaie. luneca pe apa. departe. sari in putinei. vantul le facea sa zboare. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. N-avea nici un necaz pe ele. osteneala-l dobori. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. de indurat in iarna aceea strasnica. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. sparse gheata. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. si cum se cunostea ca era primavara! . dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. sa stea cu ele. fericitele pasari din slavi. zise bobocul. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. A doua zi de dimineata. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. . zise bobocul. lua bobocul si-l duse femeii lui. s-apropie.Totusi. sau invata sa torci. prapadit de osteneala. si cu toate astea le iubea. Era o primavara fermecatoare. raspunse gaina. oriunde. iar clmd iesi la fata apei. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. noroc pentru bietul boboc. veni pe-acolo un taran si-l vazu. si toate astea au sa-ti treaca. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. nebun de spaima. Habar n-avea ce pasari erau acelea. in sfarsit se simti istovit. ca sa prinda ratoiul. biata fiinta urata. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. N-ai nici o treaba. Ciocarliile cantau. eu iti vreau binele. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot.Da. Nu mai putea uita frumoasele pasari. . el. printre trestii. Glasul lor era cu totul deosebit. despre mine nu-ti mai vorbesc. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. . alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . Intreaba putin pe motan.Cum vei vrea. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. Erau lebede. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. intr-ade-var. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. Ai poposit colea. .. Fa oua sau toarce. Femeia striga si batu din palme de manie. Intr-o seara. Nu te crede prea mult copile.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. iti spun poate lucruri neplacute. Si iarna era asa de frig. se dete la fund. Copiii dadura sa se joace cu dansul. ..Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. Bietului boboc numai bine nu-i era. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . zise gaina.

. o sa avem de-acu oua de rata. acolo sub el. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate.Omorati-ma. inchise. . Dar nu era ingamfata deloc.Atata fericire niciodata n-am visat. Intreaba putin pe motan. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. . cu pene cenusii.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . dar aceasta supara foc pe gaina. era si el acum lebada! Da. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu .Nu. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. Atunci ea se simti rusinata.Da. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: .Ei bine.Ce-i asta? zise ea. zise bobocul. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor.Iaca un noroc pe noi. N-ai nici o treaba. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit.. Ai poposit colea. iar gaina era stapana. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei.Nu. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! . care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu.. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. la caldurica. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. care aruncau paine si graunte in apa.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . si isi ascunse capul sub aripa. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput.Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. despre mine nu-ti mai vorbesc. intr-ade-var. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . la pasarile acestea imparatesti. . de care fugeau toti.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste.Totusi. Astepta ea vreo trei saptamani. da. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . Fa oua sau toarce. zise bobocul. isi astepta moartea. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. dar ce-mi pasa? La urma urmei. ca era prea mare fericire pentru ea. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. . zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . au sa ma ucida ca am indraznit eu. si toate astea au sa-ti treaca. de toata frumusetea.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. zise batrana. nu mai era insa o pasare sluta. Motanul era stapanul in casa aceea. In gradina venira copii. .Vreau sa ma due la ele. ai auzit? si motanul il intreba si el: . acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea.Da. era lebada. Nu te crede prea mult copile. raspunse gaina. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. insusi chipul lui. cand iesi dintr-un ou de lebada. dar nu vazu nici un ou. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. nu stia singura cum sa mai stea. asa de urat sa ma apropii de ele. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. si cel mai mic dintre ei striga: . Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. o pasare urata. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. trebuie sa fie o mare fericire. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . vazand frumusetea care-l inconjura.Nu ma intelegi. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase.

frunzele din padure se ingalbenira. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. pentru a se duce departe de locurile acestea. osteneala-l dobori. iar clmd iesi la fata apei. au sa ma ucida ca am indraznit eu. ridica gatul. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. biata fiinta urata. de indurat in iarna aceea strasnica. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. prapadit de osteneala. vantul le facea sa zboare. Erau lebede. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. Crede-ma. era lebada. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. Era o primavara fermecatoare. si unde se duceau ele. in sfarsit se simti istovit. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . noroc pentru bietul boboc. cu pene cenusii. lua bobocul si-l duse femeii lui. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . Copiii dadura sa se joace cu dansul. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. nebun de spaima. care aruncau paine si graunte in apa. da.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . Intr-o seara. . deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. veni pe-acolo un taran si-l vazu. Nu mai putea uita frumoasele pasari.Da. Habar n-avea ce pasari erau acelea. sari in putinei. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. si cu toate astea le iubea. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. Sosi toamna. sparse gheata. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. de toata frumusetea. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. nu mai era insa o pasare sluta. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . Acolo bobocul isi veni in simtire. Ciocarliile cantau. Glasul lor era cu totul deosebit. luneca pe apa. iti spun poate lucruri neplacute. ca sa prinda ratoiul. Si iarna era asa de frig. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. el. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. zise gaina. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. copiii se repezira pe gramada de gunoi. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. Ei radeau si tipau. isi astepta moartea. N-avea nici un necaz pe ele. oriunde. cand iesi dintr-un ou de lebada. la pasarile acestea imparatesti. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. ca poarta era deschisa. sau invata sa torci. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. se dete la fund. asa de urat sa ma apropii de ele. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. Statea rebegit culcat in marginea iazului.Omorati-ma.minune . raspunse bobocul. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. Si bobocul porni. Dar. si-l intinse in sus spre lebedele calatoare. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. Bietului boboc numai bine nu-i era. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. cerul se posomori. fericitele pasari din slavi. o pasare urata.. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. care . alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. dar ce-mi pasa? La urma urmei. s-apropie. era si el acum lebada! Da. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. vazand frumusetea care-l inconjura.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume.Vreau sa ma due la ele.Cum vei vrea. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. sa stea cu ele. inchise. si cel mai mic dintre ei striga: . unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. insusi chipul lui. acolo sub el. Atunci.tine. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. parca nu mai era el. de care fugeau toti. In gradina venira copii. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. . sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. in tarile calde. eu iti vreau binele. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. incat tot laptele se imprastie in odaie. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui.. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. Femeia striga si batu din palme de manie. departe. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. A doua zi de dimineata. printre trestii.

care auzise de fagaduinta imparatului si venise sa-si incerce si el norocul.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. Dar nu era ingamfata deloc. si se hranea numai cu oameni. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. toata lumea fugea. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. pui de roman.Atata fericire niciodata n-am visat. isi puse toate puterile. mai multi voinici se vorbira sa mearga impreuna la panda si sa mantuiasca tara de un asa balaur infricosat. isi alesera un loc aproape de groapa si se pusera la panda.mai mincinos cine nu crede. pandira mai multe zile. Pandira o zi. si isi ascunse capul sub aripa. ca era prea mare fericire pentru ea. si ca nu cumva cela ce ar fi de panda sa adoarma si sa vie balaurul sa-i manance d-a gata.de cand se scria musca pe parete. Cand iesea el la mancare. pe cand era de rand viteazul nostru sa pandeasca. si curse. iesi balaurul din groapa si se indrepta catre voinicii cari dormeau pe langa foc. iara tovarasii sai dormeau dusi. Viteazului care priveghea. ca sa nu gaseasca focul stins cand s-or destepta . harst! si-i mai taie unul. cu totii. mare. se repezi. ca sa scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesatios balaur. dara. pandira doua. Balaurul se zvarcolea de durere si plesnea din coada.ca de n-ar fi. Ei se intelesera intre dansii ca sa faca un foc la marginea cetatii. pana ii veni bine si harst! ii taie un cap. viteazul nostru insa se lupta de moarte si obosise. Atunci un sange negru lasa din ea. si in care cetate era si scaunul imparatiei. si curse. si unde se arunca. infratindu-se. fiara spurcata. deci. si se lupta cu dansul. Pornira.. insa ramasera rusinati cu vrajele lor cu tot. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. imbarbatandu-se. stii colea.. Toti oamenii locului se tanguiau de rautatea si de frica balaurului. i se facuse inima cat un purice. Acum ce sa faca viteazul nostru. A fost odata intr-o tara un balaur mare. de te lua fiori de spaima. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. traia intr-o groapa. Atunci ea se simti rusinata. cam dupa asfintitul soarelui. dara in desert. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. pana ce stinse si foc si tot. pe cand ceilalti sa se odihneasca. Daca vazu el ca tovarasii sai nu se desteapta. El avea sapte capete. Cu acesti voinici se intovarasi si un om verde. asupra balaurului cu sabia goala in mana. care era mai apropiata de locul unde traia balaurul. Fel de fel de fermecatori fusera adusi. se inchidea in case si sta ascunsa pana ce-si potolea foamea cu vreun drumet pe care il tragea ata la moarte. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Balaurul cu sapte capete de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. Iara dupa ce se duse vestea in tara. se mai arunca o data asupra grozavului balaur si-i taie si capul ce-i mai ramasese. cate unul pana ii taie sase capete.. Rugaciuni si cate in luna si in soare se facusera. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . de cand se bateau ursii in coade. si nu se intampla nimic. O inima buna nu e niciodata ingamfata. si asa cate unul. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. daca vazu imparatul ca toate sunt in desert hotari ca sa dea pe fiica sa de nevasta celui care va scapa tara de napasta. nu s-ar mai povesti. In cele din urma. nevoie de cap. facura legatura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie omorat drept pedeapsa daca va dormi cand ar trebui sa fie destept. Iara cand fu intr-una din zile. si acolo sa stea sa privegheze pe rand cate unul. nu stia singura cum sa mai stea.

unde sa cheme pe toti imparatii. si se intoarsera cu totii in oras. au si limbile lor. S-apuca mai intai si scoase limbile din capetele balaurului. si pe care il opri pe loc. in care zarise focul. sa se duca si sa ceara nitel foc. fiindca voinicul ii oprise cursul. in loc de foc. toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. desteptandu-se. bala. falindu-se ca el a facut izbanda. striga tiganul ingamfat si poruncea slujitorilor sa-l dea afara. porunciti numai ca mai intai sa se caute daca capetele balaurului. fiindca se stia curat la inima. ca n-avea vreme de pierdut. si trebui sa o lege si pe dansa ca sa nu dea peste Murgila. de mila si de rugaciunea ce-i facu. Imparatul. ei tot mai dormeau. ca sa mai intarzie noaptea. si apoi se duse si la Murgila pe care il trimise sa-si vaza de treaba. da lauda sfantului ca trecuse noaptea aia lunga. de teama sa nu intre ura intre dansii. ca sa fie crezut. atat de lunga fu noaptea. Lua focul dupa care venise. vericule. Se mai uita o data cu mare bagare de seama si zari intr-o departare nespusa o schinteie ce abia licarea. se puse cu spatele la copaciul care i-l arata viteazul si. ii puse gand rau.Zisele mele. pe la flacaii ce stau la panda. ca sa-l logodeasca cu fie-sa. Tiganul arata la toata lumea hainele sale pe care le umpluse de sange. Facu ce facu si-l puse si pe dansul la buna randuiala. si pusese in gand sa faca o nunta. raspunse viteazul. o apuca la sanatoasa. Dupa aceea asezara si un cazan pe foc cu apa si se gateau sa-l fiarba ca sa-l manance. Atunci se dete jos si o porni intr-acolo. dar cu mai mare bataie de cap. Apoi pleca inainte si se duse pana ce ajunse la o pestera mare. care vazuse si el lipsa capetelor. ca de va vedea undeva vro zare de lumina. zise: . iara viteazul nu le spuse nimic din cele ce patise. Pasamite. o invata el sa se puie cu spatele sa impinga. Zgaira ochii si cu mare mirare bagara de seama ca capetele balaurului lipsesc. caci el intelesese ca aici trebuie sa se joace vreo dracie. mai ajunsera o data iara la ziua si ridica pan in naltul cerului pe mantuitorul lor. se sui intr-un copaci inalt si se uita in toate partile. si porni inainte. un tigan negru si buzat se dusese d-a minune sa vaza ce mai ala. N-apuca sa atate focul bine si tovarasii sai. iara cioropina sta in capul mesei pe sapte perne. zisera: . Ei se sculara. Miazanoapte. ca sa atate si el pe al lor ce se stinsese. am auzit ca oarecine s-ar fi laudat catre maria-ta ca el ar fi ucis pe balaur.Cu ce poti dovedi zisele tale. care stau colea la iveala. nu se framanta deloc cu firea. se duse. apoi incepura a se-ntinde si a casca. caci. dara voinicul indata puse mana pe un taciune si-l azvarli drept in ochiul batranului. ca sa vaza ce s-o alege cu capetele fara limbi. Apoi merse la imparatul cu capetele si i le arata. se pot dovedi prea bine. si apoi fara sa-i dea ragaz a zice nici carc! ii puse o piedica si-i facu vant in cazan. zicea el. In pestera acolo traiau niste oameni uriasi carii aveau numai cate un ochi in frunte. toti iesira. . care nu prea credea sa fi facut tiganul asta voinicie. Cand ajunsera in cetate. si scapa cu fata curata. el o lega de copaci cobza. . caci legatura lor era ca sa omoare pe acela care va lasa sa se stinga focul. Aci dete peste alte nevoi. mojicule. Cand ajunse viteazul nostru la palat imparatul cu voie buna sedea la masa. vezi. Dupa aceea o tuli la fuga si fugi pana ce ajunse la Miazanoapte. Nu facu multa cale si intalni pe Zorila. Si daca dete peste dansii dormind si peste dihania spurcata fara rasuflare. mai vere. Nu incepuse. Merse dupa aceea mai departe si dete peste Miazanoapte. dar ei.tovarasii lui. le baga in san si iute. cum putu. Unchiasul il dezlega ca sa-l bage in cazan. pe cand el tot cu spatele la copaci de ceealalta parte va trage cu mainile. care. si asa avu timp destul sa colinde dupa focul care ii trebuia. in care intalni pe Murgila.Minti. eu sunt acela care l-am omorat.Lunga da. pusera mana pe dansul si-l legara. pana ce dete de o padure. Ceru foc de la dansii. Se duse. inca a se arata albul zilei. Ajungand la Zorila. il orbi. o dezlega si pe dansa. Dara tocmai cand era sa-l arunce in caldare. ca sa-i pice in spinare si sa-l ia sa se duca la treaba lui. Iara imparatul daca vazu ca se infatiseaza bucatarul curtii cu izbanda. si lasara pe un batran de ai lor ca sa faca asta treaba. ca si pe ceilalti doi. pe cand impingea. Cata intr-o parte si intr-alta si nu vazu nicairi lumina. voinicule? . dara se cutremurara cand vazura namila de lighioana langa dansii si un lac de sange cat pe colo. Cand ajunse la tovarasii sai. si porni catre curtea imparateasca. se duce dupa Miazanoapte. bucatarul imparatului.Dara lunga noapte fu asta. pe care o luase in goana. Cum se vazu viteazul nostru singur numai cu unchiasul. facu o masa mare. raspunse viteazul. il taiase de la radacina. dara lui Zorila nu prea ii da mesii a sta mult de vorba. el se arunca cu satarul de la bucatarie si-i taie capetele. zicea el. un zgomot se auzi nu departe de pestera aceea. Nu e adevarat maria-ta. cum sa dreaga ca sa izbuteasca? O ruga sa-i ajute a lua un copaci in spinare. ii dete drumul.Preainaltate imparate. . Si se umfla din foale ca sa aprinza focul. Cum ajunse la imparat ii zise voinicul: . Viteazul nostru. Ce sa faca.

dupa cateva zile facu nunta mare. porunci si numaidecat se aduse doi cai neinvatati si doi saci de nuci. unde caram apa cu ciurul. atat de tare se speriase dihania. striga: . zise bahnita. in cele din urma. si tinu veselie mare si nemaipomenita mai multe saptamani. iara mesenii inmarmurira. .Sa caute. Dupa aceea voinicul nostru spuse toate cate a patit si cum a facut de a tinut noaptea atat de mult timp. nu vezi ca calicul asta este un desuchiat care a venit aici sa ne amageasca? . Tiganul. pana ce. si de cate ori arata o limba de atatea ori cadea si cate o perna de sub tigan. imparate. si cum era de suparat pe tigan. Atunci cautara si la nici unul din capete nu gasira limba. Imparatul insa zise: . In urma pregatindu-se lucrurile.Fugi d-acolo. si unde cadea nuca. Iara eu incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa. pentru miselia si minciuna lui cea nerusinata.Tu. voinicule.Cine amageste. dara se prefacea ca nu-i pasa. zise tiganul care tremura ca varga si se-ngalbenise ca ceara. Nu-i trebui imparatului sa se gandeasca mult si sa vaza ca voinicul care vorbea avea dreptate. Ei o luara la fuga prin smarcuri.Dati-l afara ca e un smintit si nu stie ce vorbeste. El insa o cam bagase pe manica. iara fata lacrama si multumi lui Dumnezeu ca a scapat-o de slutenia pamantului. cadea si bucatica. va sa zica ne dai sa intelegem ca acela a omorat pe balaur care va arata limbile. mai nainte de a le aduce la imparatul. . sa caute. iara la sfarsitul nuntei adusera un cos de prune uscate sa arunce in ale guri cascate. caci nu stiau ce va sa zica asta. de harapina spurcata. cazu si el de pe scaun. El incepu apoi a scoate limbile din san si a le arata la toata adunarea. Eram si eu pacolo si dedeam ajutor la nunta. raspunse voinicul linistit sa-si ia pedeapsa. pana ce s-a prapadit si tigan si tot.. si lua romanasul nostru pe fata imparatului de sotie. care o sfeclise de tot si care se caia de ce n-a cautat capetele in gura. puindu-l si in scaunul imparatiei. lega pe tigan de coadele cailor si sacii de nuci si le dete drumul.

.. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. Surâsul ei mă gâdila în creştetul capului. O văz limpede. Şi totdauna sânul ei era plin.. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. . genile mi se prindeau şi adormeam. Îi sărutam mâna. Şi niciodată nu isprăvea basmul. ce mai vrei? îmi zicea bunica. ca prin vis. Eu mă culcam pe spate şi lăsam alene capul în poala ei.Ghici. . aşa cum era.. mare..Nu. de la nas în jos.Năut! . Până nu ghiceam. ..A fost odată un împărat mare. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Naltă. .Alune! .Nu. îi săream înainte.Nu. . nu scotea mâna din sân.Ei. Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea: . cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene.Turtă-dulce! . cu ochii căprui.Stafide! . Mă uitam la cer. printre frunzele dudului. Ea-mi da părul în sus şi mă săruta pe frunte. uneori tresăream ş-o întrebam câte ceva. Glasul ei dulce mă legăna. . ea începea să spuie.Să spui.Cât de mare? . cu părul alb şi creţ. Ea îşi înfigea furca cu caierul de in în brâu şi începea să tragă şi să răsucească un fir lung şi subţire.Nu..Bunica de Barbu Stefănescu Delavrancea O văz. şi eu visam înainte. uscăţivă. . Cum dăschidea poarta.

mulgând repede şi uşurel firul lung din caierul de in. ce doarme dincolo de Valea Plângerii.. cam ca tine. .Şi aşa. mică.. merii nu leagă rod. şi i-a udat mereu. bătrână şi zbârcită.Până a dat de o pădure mare şi întunecoasă. s-a dus. . Şi îi părea rău. să ştii că atunci când or lega rod ăşti doi meri.Fireşte că e rău... şi n-oi uda merii cu laptele ei. şi când înfloresc nu ştii care sunt florile unuia şi care sunt ale altuia.. împărăteasa o să rămâie grea şi o să nască un cocon cu totul şi cu totul de aur". s-a dus. până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor. . nu..Mare de tot. îi părea rău că nu avea copii. Era aşa de cald. şi împăratul alergă în grădină. ca mine de zbârcită.Dar ce.. ai doi meri în grădină. Dar să te păzeşti.. Şi cum veni îi zise: "Măria-ta. încetinel.Atunci nu era mică de tot.Şi se gândi împăratul ce să facă. alţii ziceau să le dea mai mult soare.. întunecoasă..Şi s-a dus. bunico? ..Da. ştiu unde ai rămas... . Şi-şi iubea împărăteasa ca ochii din cap. ca tine de mică. .. Şi era mic. e rău să nu ai copii? . că sub ei parcă ninsese. şi împăratul a tăiat toţi pomii de jur împrejur. bunico.. .. încetişor. norii albi.... într-o câmpie de muşeţel. râdea.. îmi dăsfăcea părul cârlionţat în două şi mă săruta în creştetul capului. ca un bondar. se scutură şi mere nu fac. să se bată.. flăcăul mamei? Tresăream.. unul lângă altul. îngânam eu. că îndată ce te-or simţi florile. şi se scuturau. aşa de bine în poala bunichii... căută peste tot locul. nu era mic.. ce să dreagă ca merii să facă mere. Merii se scuturaseră de flori. ş-a plecaaat. spunea înainte.Cel mai bun.. spunea înainte. că doarme mai uşor ca o pasăre.. de mulţumire. Dumnezeu ştie. mic de tot. . că nu ştii care sunt ramurile unuia şi care sunt ale altuia..Va să zică. .. de somn. o adiere încetinică îmi răcorea fruntea......... înfloresc. ş-a luat o dăsagă cu merinde şi a plecaaat. dupe cum o apuca-o toanele. da' nu aşa mic de tot.. s-a dus... .. . de frică ca să nu mă fure somnul. ai adormit. dar d-acolo nu se mai mişcă". alunecând pe cerul albastru. măria-ta. şi vai de cel ce l-o vedea. Într-o zi veni la împărat o babă bătrână.. .Spune. Casa omului fără copii e casă pustie.Aşa mică de tot nu era.. Şi bunica spunea. Eu mă luam cu ochii dupe ea şi ziceam: .. îi părea grozav de rău că nu avea copii....... că-şi târa barba pe jos de bătrân şi de cocoşat ce era. şi mică.. Şi merii înfloreau în fitece săptămână. . Auzisem prin vis. bătrân... ca un fulg plutind pe o apă care curge încet. în buruiană pucioasă or în floare mirositoare. Piticul se duse.. . Ea spunea.. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri şi cădea legănându-se.. nu mai putea de părere de rău că nu are copii. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene. mic de tot. . s-a dus. . Unii îl sfătuiau ca să-i ude mereu.. spune.. şi ea se dăşteaptă. încep să se mişte. Şi zise împăratului: "Măria-ta. .. Şi mă simţeam uşor.Şi împăratul a încălecat pe calul cel mai bun..De ce nu legau rod.. Ea lăsa fusul. dar eu n-am copii şi nu-mi pare rău.Bunico. ca moşu. închideam ochii..Ştiu eu?. Şi..A. aşa.Cât era de mic? . Zâna Florilor. . şi căută. ...Poate să fi fost. . până dete peste ăi doi meri. la-a-a.. . şi ăşti doi meri înfrunzesc.. şi multe se apleacă pe obrajii ei. Într-o zi veni la el un moş bătrân. dar rod nu legaseră.Ca moşu de mică? ... şi rod nu legau. Măria-ta. . că-l preface. ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori. Dar copii nu avea.. .. mă ameţeau. şi fusul sfâr-sfâr pe la urechi.Bunico.Era mic.

" a spus Broscuta. bunica isprăvise caierul. . ş-a pus dăsagele căpătâi şi a închis ochii ca să se odihnească. "Are ochii mari si galbeni. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!" Si hop. dar el nu stia de asta. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu.. coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui. Leul era mare si fioros. pasămite pădurea cânta şi vorbea. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii! Ah.. Şi. Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile. care il privea. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. Broscuta era tare multumita de isprava ei.. Când m-am dăşteptat. Şi acolo şi-a legat calul d-un ştejar bătrân. şi un fus cari mă furau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbetul ei.. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta. Ce ma fac?" Broscuta s-a gandit si s-a gandit." Leul a sarit in picioare. "Nu vad acel leu niciunde. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze. Şi. împăratul adormi." a zis ea. el ar fi inghitit-o pe ea in loc. Cand au ajuns. şi dormi. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el. "Stiu. hop. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. că era fermecată." isi spuse ea." a spus Broscuta. Intr-un final i-a venit o idee. "Cind am plecat dimineata de la balta. Dar daca se ducea fara mancare. hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite.." "Cum?" a racnit Leul. Avea ochii mari si galbeni. "Si unde-mi este mancarea?" "Vai. hop. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el. Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare." si-a zis ea. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede.. un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii. niciodată n-am putut asculta un basm întreg. "Ai intarziat.. Broscuto. cum îi aducea şoapte de departe. da. hop a plecat spre grota Leului. de pe unde ea era ca un fum. un lucru teribil mi s-a intimplat." a racnit el. şi dormi. coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai. hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei. Avea o poală fermecată. de nu se vedea prin ea.." Leul s-a uitat jos in apa. cat de prost s-a simtit Leul. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun. si toate celelalte animale se temeau de el. Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa. Si hop." i-a ordonat el. şi un glas. domnule Leu. "Un alt leu in padure?" "Oh. Leul statea la intrare si astepta. s-a dus hop. "Probabil se ascunde pe fundul baltii. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". "Vai de mine... hop.

prostule? . un om foarte serios..” copilul anceput să urle de apă rece parcă-l băga în foc. până a ajuns cu chiu cu vai în clasa a patra.Mulţi. mulţi copii am botezat de când sunt preot… să vă trăiască! Dar aşa copil sucit n-am mai văzut! Cănuţă a rămas sărman de părinţi tocmai când se făcuse copil de-nvăţătură… De una. popa satului a luat copilul în mâni şi l-a vârât odată în cristelniţă: “În numele Tatălui!.. mai bine pentru ei: mare bucurie n-aveau să capete dupa urmările lui.Câţi domni a avut ţara românească? ..Dar pân-acu ce-ai făcut. până să se urce-n brişcă. mulţi! Da câţi? Neghiobule! . . Tată-său a alergat cu brişca la moaşa satului tocmai în margine.…Câţi.Să-i numărăm. Ce faci? Popa şi-a sumes iute mânicile şi l-a scos cât a putut mai degrab la aer. domnule? . L-au luat de picioare.. copilul!. şi a scăpat în fundul cristelniţei. d-abia se întorsese acasă de la arendaşul moşiei. A-nvăţat Cănuţă cât a-nvăţat.” copilul a răbdat.Canuta om sucit de I. Canuţă – fără praznic la călindar. părinte. a venit supărat.Măă! Zice popa.. l-au scuturat. dascălul. Peste vreo patru săptămâni. iar naşa a început să ţipe: . unde fusese chef. L. până să-şi piarză răbdarea mă-sa care se văita cumplit.Mulţi. Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare.. Popa a scos mâinile goale din apă.Dar tu mă-ntrebi pe mine? Or eu pe tine.Prezent! . Moaşa dormea. neghiobule? .. nici miau nu mai zicea. Bunică-sa despre tată l-a luat pe copil la oraş şi l-a dat la şcoală. A trebuit vreme până s-o deştepte.Se-neacă. tocmai când s-auzeau clopoţeii de la brişca lui tată-său la scară. până i-a venit iar sufletul la loc. pe urmă înc-odată: “…ş-al Fiului!. domnule… . . când se pornise o zloată grozavă. l-au învârtit. Paştele în anul acela cădea în iarnă de tot. până să se îmbrace femeia. clipea numai din ochişorii lui cârpiţi ca un broscoi în pierzare. domnule. a venit vremea să-l boteze: Radu. Mititelul era vânăt ca un ficat de bivol bătrân. Copilul a aşteptat cât a aşteptat şi. iar când l-a vârât a treia oară: “…ş-al sfântului Duh!. s-a aşezat pe catedră încruntat. şi-a pierdut-o el p-a lui şi s-a repezit aşa fără socoteală în lume. Caragiale A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit. a strigat catalogul şi pe urmă: ..” copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vârlugă. Răducanu. l-au frecat. După ce s-a lăpădat de trei ori de Satana naşu-său pentru el. Cum a intrat în clasă. Într-o zi.Cănuţă! .

137an u-ntreb de numerele complexe… . a-nceput să curgă din fundul coşului ca dintr-o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. . Când l-a ridicat de la pământ. A slujit băiatul cât a slujit.Pentru ce ai apucat pân ulicioară.Prezent! Numerele complexe… . A doua zi a venit dascălul şi mai supărat: .Aci. poate acolo să-i fie norocul lui. . . domnule! .Răspunde tu.Multe. ca să mai scurteze din drum. nătarăule! Altădată să-i numeri.Am numărat domnii. Cănuţă s-a aplecat şi d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie. băcanul a încărcat un coş mare cu fel de fel de mezeluri şi cu vreo douăzeci de sticle de vin.Mă duc să le număr. jupânul şi încă un băiat au ridicat greutatea şi i-au pus-o lui Cănuţa în cârcă. e copil sucit. ştii? Leneşule! Canuţă a dat să ridice coşul şi n-a putut.O să-l poci duce? . tocmai venea o birjă cu caii răscăcăraţi de teama alunecuşului. Afară era un polei grozav. dobitocule?. Băiatul s-a ferit repede-n lături şi odată. . vită! Altădată să le numeri. Poate meşteşugul să-i dea de capătâi.Câte feluri de numere complexe avem? . . Bunică-sa a alergat la dascăl.…Domnii ţării româneşti… . cu cioburi de sticlă nu putea merge. una îl întrebi şi alta răspunde.domnule. când mai bine. băiatul a mers câţiva paşi până la colţul stradei pe unde presăraseră negustorii cenuşe pe dinaintea prăvăliilor: dar când s-apuce pe o ulicioară mai neumblată. S-a mâhnit bătrâna. dar s-a ridicat degrab să vază ce s-a făcut coşul. bâldâbâc! Şi sdronc! Cănuţă într-o parte cât colo şi sarcina din spinare într-alta.Mergi la loc. ticălosule? . că nu-i de şcoală. Într-o seară. Ciudat lucru! Coşul era acum mai uşor.Acu să le numeri? Până acum ce-ai numărat. dă-l la meşteşug. Dar sa dormi şi să mănânci.Câte.E greu… .N-o să aluneci cu el.De! Jupâne. Să fugă? Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la prăvălie!.Babo. jupâne! . Copăcel-copăcel.Cănuţă! . domnule! . să le trimeaţă la un muşteriu. dascălul intră turbat: . Jupânul ca să-l îmbărbăteze i-a dat un pumn în ceafă.. când mai rău. loază.Să le numărăm. mă? A-ntrebat jupânul.Câte.Ca să nu mai ocolesc. N-are să-l omoare doar. domnule… Şi a plecat Cănuţă.Unde ai căzut.La colţ la ulicioară. pe urmă. De omorât nu l-a omorât jupânul.Cănuţă! . că jupânul nu era om aşa de rău… Dar… . afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogoşoaii. ştiu eu? ..Am învăţat la armetică. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. L-a apucat vârtos de toartă şi l-a smucit cu putere. dar s-a gândit: de unde ştii? Nu e toată lumea făcută să se procopsească-n şcoală… să-l dau la stâpân. Câte râuri are Europa? . şi dascălul i-a spus: . măgarule? . întâi să te-ntreb. A treia zi. Ce să facă? La muşteriu. L-a dat pe Cănuţă la un băcan. S-a dus Cănuţă la loc şi s-a apucat să numere şi iar să numere. .Mergi la loc. domnule? . domnule. Iar s-a dus la loc şi s-a apucat să numere câte feluri de numere complexe avem.Haide! S-a răstit jupânul. boule! .Stăi. pe unde e măturat şi cu cenuşă pe jos? Ai? . S-a dus la bunică-sa acasă şi i-a spus că nu mai merge la şcoală măcar să-l taie..

La d.Băiete! Vezi ce-a poftitără domnii. . Baba se deşteptase.Bagă de seamă să mai spargi ceva iar!. i s-a părut lui Cănuţă două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi..Atunci. îşi aprinsese candela la icoane şi se-n-china. Popescu. iau o birjă. A treia seară îl trimite iar cu marfa la alt muşteriu. plăteşte bărbatu-meu când o trece pe aici.. Orice-o fi. se culcase fără să se plângă de şeale şi dormise ca o buturugă.Dar… ştiţi că… mai este un contişor… . . Se împlinea acu.Să nu mai ocoleşti?. Sunt toţi duşi. negustor vechi.Ce contişor? Zice dama. zice dama foarte înţepată. Un ceas pentru o palmă de loc?. .. Cănuţă oftă adânc ca şi cum ar fi răsuflat întâia dată.. Apoi schimbând deodată tonul. I-a deschis. nu face pentru un negustor… Tocmai când se gândea jupânul la asta cu părere de rău că s-a-ntâmplat. pân ulicioară alunecă. . frecându-şi mâinile. Orişicât. zice. îngheţat de atâta umblet pe frig. bătea în geam la cocioaba bunică-sii. Un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir. cu contu. se uită la ceas: . . Şi şart! Part! O pereche de palme fierbinţi peste urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos. Popescu?.. De! Cu vremea asta. şi trage-i… I-a tras atâta..Veni-i-ar numele… Dama-şi pierde răbdarea. .. . Deunăzi.De ce? A-ntrebat bunica încruntată de cine ştie ce urât gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche.Care 138an u zică nu am atâta credit la dumneata? .. iacătă şi Cănuţă. nemernicule? Zbiară jupânul. încât bietul Cănuţă. . şi trimite dumneata pe băiat mâine. trântind uşa. mai 138an u138a aşteptăm băiatul… zău! Mai 138an u138a aşteptăm băiatul. am musafiri.Măă! Să vii degrabă. răspunde cu glasul ca miambalul jupânul. nici n-a mai mâncat.. nu prea merge… Eu zic... Îşi luă într-o basma lucruşoarele lui. rupt de oboseala trupului şi mai ales de a sufletului. îşi şterse repede ochii ca şi cum ar fi văzut întâia oară lumina. după atâta pisăgeală..E cam de mult. ori poimâine.. să-l plătesc acasă. Mijea de ziuă când. a treisprezecea învârteală a pământului împrejurul soarelui de când tânărul Cănuţă se grăbise a ieşi să se bucure de razele acestuia. şi iese. Acuma era coşul foarte uşurel. .Eu bunico.Mă iertaţi. negustorii. Ţi-e lene să umbli.Dar Cănuţă? . . coniţă.Mersi. jupâne. În perete ardea o lămpşoară afumată.Să-mi dai un băiat să mi le ducă numaidecât cu mine şi cu contul. . zice dulceag: . Patruzeci de franci!. . mişelule!. Jupânul. . pe când intră mai mulţi muşterii: ..N-a venit încă. Peste câteva minute vine-n prăvălie o damă şi târguieşte fel de fel de trebuincioase pentru casă.Pe podul Mogoşoaiei?. alb de măzăriche. acuma n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor.Cine e? . Face pielea ta câtă pagubă mi-ai făcut tu mie? Şi trage-i. .Am dat pe podul Mogoşoaii. şi la noi. că m-aşteaptă la masă. care cunoştea cât se-ntinde poimâine al cocoanei. peste o minută. ca să caşti gura la prâvălii!. în fundul unei mahalale de la marginea oraşului. şi ieşi. aspru către tejghetar. o damă.. zice jupânul zaharisind şi mai tare tonul. . . .. să laşi să plece aşa un muşteriu suparat.Care dintre băieţii ăi mici e aicea? Întreabă jupânul.Am fugit de la jupânul.Niciunu! Răspunse tejghetaru.Am fost la d.Viu.Unde ai stat până acuma. sărut mâna.. . S-a culcat îmbrăcat pe mindir şi a dormit tun până la ziuă. Toţi băieţii ceilalţi dormeau adânc. parcă făcuse un ziafet. jupâne. A 138an u înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre ziuă. mai nimic. după ce s-a închis prăvălia. .Ei! Ce cauţi tu până-n ziuă? ..

…Pentru-că… nu mai vreau să stau. ceva rar: patru chile şi plin cu icre. Ducând viaţă destul de grea.Munceşti prea mult? . că trebuie să aibă copilul răbdare dacă e la stăpân: că dacă n-a vrut sănveţe carte şi nici la stăpân nu vrea să stea. . a început şi baba să plângă ca o proastă..Nu-ţi dă de mâncare? . şi se ştergea cu căciula la ochi. să-nveţe băieţii minte. legănându-şi capul strâmbat şi aiurit de suferinţă. amândoi intră după doctor. cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziţie. o ţinea într-una: .139an u. Bine-ai făcut c-ai venit! Aveai un abces care se putea sui la ochi. şi pe urmă… . 139an u139 putuse sta locului. când alţi copii cine ştie ce bunătăţi 139an u mângâieri au la ziua lor: ce să-l mai 139an u139 şi ea?. prea strâmt – dedea repede pe dinafară. ar fi pornit numaidecât. i-a venit şi lui ceasul. şezând pe marginea lăzii. Când răsărea soarele mare pe un cer limpede ca sticla. vrea să se-ntoarcă… Atunci un ţipăt… Gata! . doarme pe-o ureche. şi s-a însurat ca toată lumea. de treisprezece ani… de treisprezece ani…! Şi şi-a adus aminte baba că adineaori. ori pungaş. zice 139an u139al deschizând o uşa. Tot aşa şi iar aşa. şi tot uitându-se la el cum plângea ca un prost. L-a înşelat la început soacrăsa. Cănuţă şi-a ieşit din pepene. A doua oară – n-a zis nimic. . dar după un pas se opreşte şi. ba.Mult… dar… nu mult. a schimbat Cănuţă mulţi stăpâni. pentru un crap! Aş! Cănuţă. mai cu vorba. atunci ce-o să se facă el? S-ajungă vagabond. că aşa bate stăpânul.Cănuţă maică.Crap necrap. Când l-a dat la masă – sfarog. dârdâind ca de friguri. Tot fire sucită! Omul când doarme fără grijă. se aşează pe scaunul de operaţie. Pe când vorbeau amândoi – c-aminteri nu erau supăraţi – iată că vine în fugă mare feciorul de la dentist şi-i spune să poftească. că de! E băiat mare acuma. moare! Ce Dumnezeu! Cănuţă maică. dar putea lumea înţelege ce se petrece în sufletul lui Cănuţă? Paharul stă de faţa. fie-ţi milă! E nevastă-ta. Cănuţă dormea la căldură în patul bunică-sii. A vrut bunica să-l 139an u139. acu.Ai şi tu cu mine Cănuţă. care în 139an u139al139e nu era aşa de vinovat.. din una într-alta. ţinând mâinile la spate şi uitându-se la o cadră din perete. să-l îndemne la supunere – ba. şi că e destul de mâhnit el şi de bătut la ziua lui. Fără nici o vorbă şi-a lăsat nevasta şi a pornit divorţ a doua zi cu probe de altă dată. nu se ţinea tribunal. A făcut. A alergat soacră-sa la el: . Fusese la dentist. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra şi pentru o picătură se supără şi dă pe-afară. a făcut ce-a făcut şi din toata sărăcia a cumpărat un crap mare şi borţos. ca să şi-o poată cârpi de azi pe mâine. Într-o dimineaţă. întorcându-se către bărbatu-său: . au uitat să scoată peştele la vreme. Omul merge după ea. . femeia a lepădat la mă-sa şi cât pe-aci să moară de boală şi de mizerie. că ce o să se facă ea fără Cănuţă. dânsul dormea. Îl aştepta să se deştepte. bărbat straşnic. L-a înşelat nevasta întâia oară – el a zis prea puţine. fiindcă şi el era 139an u. din cauza nemărginitei şi injustei ei violenţe. şi s-a alipit totdeauna de 139an u139. nu pe brânci: nici pe una nici pe cealaltă nu voise să doarmă. la Blagoveştenii. ori să se prăpădească pe drumuri. O durea îngrozitor o măsea de sus. L-a dus acasă şi a rugat pe nevastă şi pe soacră să i-l facă umplut la cuptor cu stafide şi coconari. mai cu treabă.Poftiţi. Multe şi de toate a încercat el în viaţa lui.. i-era să nu-nebunească de durere. s-a isprăvit. Ea albă ca hârtia. Femeile. . De necaz. mi-e frică. 139an u139 se putea. a făcut şi politică: a părăsit totdeauna opoziţia. cu legătura într-o mână. când 139an u139 după daraveri.Te bate? Băiatul dete din cap ş-ncepu să plângă. sufletul lui Cănuţă sta ascuns şi pe 139an u era prea mic. de mâhnire. iart-o! se prăpădeş-te fata. Femeia se scoală şi ia de mână. slabă. mâncare de peşte. 139an u în salonul de aşteptare. era sărbătoare. În sfârşit a scăpat femeia după o îndelungată suferinţă. legată pe sub fălci: se plimba în piaţa Teatrului de colo până colo ca o desperată. pe Cănuţă. fiindcă-i erau prea simţitoare de cu seara. El se face că fluieră ca pentru el singur. pentru nimicuri. Femeia cade zdrobită pe un jeţ. Şi lumea vede măcar ce se petrece cu paharul. cocoană! Am pornit hârtie.Haha! Zice 139an u139al. Cănuţă se întâlneşte cu nevastă-sa. Ajung în salonul de aşteptare. în anul venirii ei la putere. a împlinit copilul copilului ei d-abia atâta. Femeia porneşte hotărâtă. Femeia era însărcinată… A început să plângă. nu se poate. Dar n-are răbdare. ieşise să se plimbe. nu i-a dat zestrea făgăduită – el a zis şi n-a prea zis ceva. El n-a vrut s-asculte. Dar odată. Şi pe urmă iar aşa şi tot aşa.

culegea poame sălbatice şi. ai grija. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. M-aş fi mirat. dintr-un nimic. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. au mers acasă. feciorul nu întâlnise picior de om când. după ce se clăti bine în gură… Câte supărări am eu. . În drumul lui. aşa că n-are să-ţi fie greu. Era de faţă la slujbă nevasta şi câteva rude. Acolo.. i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele şi să i le spele. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. s-au împăcat şi au trăit încă destulă vreme împreună. soarele strălucea în înalt.. Bătrânica însă nu şedea numai acasă. Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa... hârca sta-n sus cu ceafa şi ţurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. ce să vezi! În loc să stea oasele lui Cănuţă de-a lungul şi cu faţa-n sus. făcând un ocol. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?. că degeaba. că coliba mi-e tare aproape. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte. Ar mai fi trăit încă bine. încărcată cu toată această povară. se apuca sa faca o mulţime de treburi. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. domnule doctor! Zice femeia cu tonul 140an u al celei mai hotărâte scârbe de viaţă. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. cumetre dragă. doborâtă de greutate. să-l găsesc la loc… Sfinţia 140an u l-ai cunoscut pe răposatul Cănuţă… om sucit! Pazitoarea de gaste Fratii Grimm Trăia odată. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: .. mă mir cum nu mi-a copt până acu şi inima! Cănuţă nu mai fluiera. îi spunea cu blândeţe în glas: . voinice dragă. A plecat cu nevastă-sa.. păsările cântau pe întrecute. . Odraslele de bogătaşi n-au de ce să se ostenească aşa. demult de tot. mătuşică. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. o pornea incetisor spre casă. iarăşi pentru un moft – ceruse împrumut o mică sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult.spuse bătrânica. şi acesta îl refuzase – s-a iritat aşa de grozav din ceartă încât i-a venit un fel de necăciune… Rău… rău… până seara a murit. colo. deodată. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea. Pesemne că venise cam de multişor acolo. mătuşică.. A plătit vizita doctorului. că nu pusese femeia nimic în gură de trei zile. . a zis popa. Şi nu te teme. da' eu nam încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de .Asta n-a fost mort bine când l-au îngropat.Ei. plină de bucurie şi de voioşie. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. .Fereşte-te de baba asta.. da' uite c-o să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii.Aş! A răspuns femeia. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte.Bine. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. răspunse ea. daca nu i se întâmpla lui Cănuţă să moară. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş.. in padure.Trebuie să le car.Bine. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor. L-au îngropat a doua zi ca pe toţi morţii. atunci încearcă! . Şi-n timp ce mergea el aşa. A tratat-o cu o cafea cu lapte la Fialcowski. Când au dat groparii de coşciugul lui şi i-au ridicat binişor capul putred. în pădure. şontâc-şontâc. Într-o zi. La şapte ani. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită.Bună ziua. într-un loc necălcat de picior omenesc. că şorţul îi era plin cu iarbă. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. Dumnezeu să-l ierte. în dosul muntelui. Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. Pe urmă s-au suit amândoi într-o birje. .Dacă te încumeţi să-ncerci.

hai?. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers. îşi spuse el în sinea lui.Mătuşă. cu mine nu-ţi merge!. . o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. gâgâind de zor. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş.Mătuşică.. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. cât era de sfrijită. privindu-l foarte prietenos. la coliba bătrânei.. dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. înaltă şi lată-n spate. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp.. „Aşa comoară. Lasă-mă să mă odihnesc un pic.Ia te uită. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi. alergară s-o întâmpine.Mamă. De îndată ce-l vedea că se opreşte. . întinzându-şi gâturile.Nu te mânia. o femeie bătrână.. da' când vine vorba de treabă serioasă.. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. îi spuse: . baba făcu un salt şi. Şi. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă.Vezi ce uşor e? zise ea. mâniat la culme. Flăcăul vru să-şi dea jos povara.. în sfârşit. Apoi.. Când îşi termină vorbele. Când om ajunge acasă. Şi se strâmbă de durere. şi-am glumit tot timpul.. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii.. m-a luat şi pe mine-n cârcă!. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate.. când flăcăul nici nu se aştepta. târâş-grăpiş. nu mai pot să suflu! se tângui el. Dar oricât se suci şi se răsuci. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. da' acum porneşte-o la drum!. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos.. Cât timp a fost drumul drept. dragă domnişorule. În urma lor. şi-am fost veseli. nu mai pot! zise el. Flăcăul se întinse pe bancă. Acum.. Şi.. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? . că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. o luă pe urma bătrânei. când m-am simţit obosită. puterile nu-l mai ajutară. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum. Dimpotrivă. domnişorule. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. Apoi îi luă şi legătura din spate. plină de voioşie: . vrei să dai bir cu fugiţii. . fetiţa mea. în care se răsfrângeau razele soarelui. cu mere şi cu pere. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. când reci.făcut.. îi spuse ea bătrânei. . iar merele şi perele atârnau ca plumbul. Şi deodată. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. nu putu să scape de ea. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu. . de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. . bătrâna chicotea şi ţopăia. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă. c-o nuieluşă în mână. Ei. Urcă el muntele ca vai de el.. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. dragilor. Şi. o să te odihneşti cât ai să pofteşti. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. Între timp.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. În acest timp. flăcăul şovăi oleacă. răspunse bătrâna. şi coşurile din mâini şi. că de nu. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. . bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei. de parcă ar fi fost însufleţit. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! La urma urmelor. fata mea.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica... zise ea batjocoritoare. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. cu o faţă urâtă ca moartea. flăcăul a purtat povara in spate destul de bine. plină cu ghiocei.. venea o cumătră mai în vârstă. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!..N-am păţit nimic.. mă simt sleit... vru să zvârle din spinare povara. închipuie-ţi. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. şi se uită în jur. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. .Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. văicărindu-se la tot pasul. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te.. Ei..Of. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. la umbra unui măr sălbatic. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. ţuşti!. am să cad din picioare!. Când o zăriră pe bătrână.Acum.. ajunse. .

. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai nevoie.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: . lăsându-se pe un genunchi.Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. iar parul îi strălucea ca razele de soare. Şintr-un sfârşit.. cât sarea. Maria-sa îl rugă să se ridice.. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. zgâlţâindu-l. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească. Eu îl iubesc pe taica. Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. îi spuse: . apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari. ea spuse: . Cum îl deschise şi privi în el. ci numai mărgăritare şi nestemate. copila mea dragă. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. şi ajunse într-o cetate mare. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice.„E foarte plăcut pe aici. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. când împlini fata cincisprezece ani. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei.Fiicele mele.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. Am avut trei fiice. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult.La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. închise ochii şi adormi. partea cea mai însemnată a împărăţiei. cale lungă. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. . . şi o alungă de la palat. de nu-i sărată. nu glumă. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi. din ochi nu-i curgeau lacrimi. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el.. pe drept. dar nu prea mult. Merse el ce mai merse. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. porunci ca toată lumea să iasă afară. se gândi el. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. că n-are nici o vină.Scoală-te.. de faţă cu toată curtea. pe rând. Ar fi trebuit să fii acolo. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald.Nu ştiu! răspunse fata. Când se întâmpla să plângă. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. da' sunt atât de trudit. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. Şi cum nu cunoştea pe nimeni. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. îl duseră în palatul împărătesc. nu-mi face nicio plăcere s-o gust.Păstrează-l bine. dar n-a fost chip să-l îmblânzim. Şi. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. Iar acum am să-ţi dau răsplata. adăuga ea. Şi zicând aceasta. Merse el ce merse. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. Şi atunci spuse fata cea mare: .Dacă doar atât mă iubeşti. . fără simţire. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. Şi ce crezi. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. Nu s-ar putea ca fiecare. o porni la drum. Era albă ca zăpada. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . înconjuraţi de curteni. Dacă văzu măria-sa una ca asta. Şi împăratul grăi: . iar el îi întinse sipeţelul..Oricât de bună ar fi o mâncare. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? .. să se înfăţişeze măriilor-lor. Apoi. împărăteasa se prăbuşi la pământ. roşie ca mărul pârguit. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. Atunci măria-sa o întrebă: .Da' tu.. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei.

nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. răspunse fata. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe.. Ei. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc.. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. tot mai departe.Da' ce oră este? întrebă bătrâna. . cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai.Oare nu te-ai gândit. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele... luna ieşise din dosul muntelui. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă. . Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . Astfel şedea ea acolo. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare.. . ca floarea de măr..Nu-i încă miezul nopţii. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în faţă. Între timp. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. Când o auzi ce spune... până când ajunse într-o vale largă. Deodată. Se întunecase deacum şi un vreasc. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune.Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească. Când fu gata. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase.. dar a trecut de ora unsprezece.. Şi era atât de bogat părul acesta nou. Din el. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. care abia mocnea în vatră. tremurând ca frunza. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. şi era atâta lumină. Şi.. până picau la pământ. vor putea afla veşti şi despre fiica lor. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. După ce-şi termină flăcăul povestirea. ce să vezi. Puţin după aceea. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. îngânându-se. fără să scoată vreun cuvânt..Bine.E timpul. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. Cât despre domniţă. că puteai zări şi un ac. Puţin după asta. începu să se spele.. luându-şi roata de tors. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!.Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată. aplecându-se la izvor. vru să ştie fata. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pedepsit fiica atât de crâncen. începu să plângă amar. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi... şi multă vreme ar fi rămas aşa. continuă bătrâna. Fata se aşeză lângă ea şi. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . Spune-mi. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. Şi. Acum. începu să răsucească firul atât de sprinten. fetiţo. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. asezându-se pe marginea fântânii. doar ochii i se mai vedeau.. o luă la goană spre casă.. fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . că o învălui toată. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade.. dragilor. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire. ca o mantie. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni. împrăştia o lumină slabă. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o.. În cele din urmă. mamă. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită. adâncită-n mâhnirea ei. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau. Şi într-un sfârşit.. ca un disc mare de foc. . da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună.Ştiu tot.

Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. Nu mă izgoni deaici!. dar. nici prieteni spre care să mă îndrept!. În ziua următoare. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. . iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc. Pe legea mea. dragilor.... cu capul ascuns între pene. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. pe fereastră.. până ce se întunecă. vrei să mă izgoneşti?.Vino încoace. . craca pe care sta el trosni deodată şi-n aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. fii fără nici o grijă.. Iar în privinţa ta. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei. pe fiica voastră. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. În odaie era atât de curat. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. şi-şi vedea de lucrul ei. să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat. Ea se îndreptă către părinţii ei şi. n-o sămi scape nici cealaltă. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. fata se făcu nevăzută. Se uitară ei înăuntru. că şi flăcăul era lângă ei. Dădea din cap toată vremea. . fără să arunce o privire nici în dreapta.. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare. Şi ca s-o poată privi mai bine.Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: . când o fi să plec. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. de parcă ar fi fost o zână. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea.. N-avea în mână nici o nuieluşă.. din toată înfăţişarea ei. îi copleşi de sărutări. dar. nu şagă. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. Dar fie că se aplecase prea mult.. şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da. luându-i de după gât. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei.. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele.. trebuie să las casa curată.N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. că mă încurci la lucru!. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo. . Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie... cale lungă.. le strigă foarte prietenoasă: . cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. Între timp. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila. de parcă o înghiţise noaptea.. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. cum fac bătrânii. bătrâna le spuse: . nu mă mai bodogăni. dacă o merge pe beznă. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. că eu vă cunosc! După ce păşiră în odaie.Eu mai ramân aici o vreme. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură... De îndată ce n-o mai zări. coborând dinspre munte. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. în cele din urmă. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi.. Şi-acum.. cu inima plină de bucurie şi de încredere. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. da' . Au mers ei ce-au mers. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. pe nedrept. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta. .. sculându-se în picioare.Intraţi înăuntru.Heeii! Heeiii! strigă el. Erau împăratul şi împărăteasa. nici în stânga. îi spuse ea fetei.. Uite-o că vine încoace!... fie că alta fu pricina.Vai.. se lăsă deodată bezna. de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări.. Când dădu cu ochii de el.. dragă mamă. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. Şi. Hai..

Şi se vede că tot ea fusese cea care.. când se risipise vraja. care făcea numai bine. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare.Deodata împăratul spuse: . Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere. După ce rosti aceste cuvinte. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat. Acum. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. căşcioara se prefăcuse într-un palat măreţ.. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi.. îi dăruiesc căşcioara mea. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. cum credea lumea. bătrâna se făcu nevăzută. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară. ci fete. . da' cred că gâştele cele albe ca zăpada. Acum. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă.. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. zise bătrâna. care trăiau pe lângă căscioară. nu sunt sigur de tot... ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! .Fata n-are nevoie de nimic. nu erau de fapt gâşte adevărate.Copila mea dragă. până la adânci bătrâneţi. încă din leagăn.

.Ce ţi s-a-ntâmplat de strigi asa.. pâna ce întîlniră în drum o pisică. rasuflând din greu. . au tot mers.. au văzut cocoţat pe-o poartă un cocoş care striga „cucurigu" din toată puterea rărunchilor.. dar stau şi mă socotesc: încotro s-o apuc acum? .. . zău aşa!. că la serenade nu te-ntrece nimeni şi cu siguranta c-o să-ţi găseşti şi tu un loc în taraful orasului. .. ne-ar asculta lumea cu gura căscată.Dau şi eu de veste c-o să fie vreme frumoasa.. când i-a ajuns funia la păr? raspunse pisica. fără să mai astepte. şi atunci mi-am luat repede tălpăşiţa. Astâmpără-te odata. spuse cu tristete cocoşul. de la un timp. Acu-ntelegi de ce strig aşa? Strig şi eu cât mai pot. să te necajeşti matale pentru atât!. stăpână-mea a vrut să mă înece. ceva mai bun decat moartea tot o sa afli.. măi Apucă-l-în-coiţi? îl întrebă magarul. Linge-barbă. îşi luă tălpăşiţa spre orasul Brema. Câinelui ii placu propunerea. şi trecând ei prin faţa unei curţi. . şi de te-ai învoi să cântăm împreună. de parca tot îi ningea şi-i ploua!. Hai mai bine cu noi la Brema. stapânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de nutreţ.. măi cocoşule? îl întrebă măgarul. îi spuse măgarul.Muzicantii din Brema Fratii Grimm A fost odată un om şi omul asta avea un măgar. nu e vorbă.Ce gâfâi aşa. şi ne vin oaspeţi... Hai cu mine.Vai de păcatele mele. răspunse câinele. Nu ştiu de unde-i venise-n gând că acolo s-ar putea face muzicant al oraşului. Ai un glas care te unge. Pisica socoti că sfatul asta nu-i rău deloc şi se alatura celorlalti doi. aşa că în seara asta o să mă scurteze de cap..Hai cu noi la Brema..Cui i-ar arde să fie vesel. Şi-au tot mers cei trei fugari. . că s-o mai găsi şi pentru domnia-ta un loc în taraf! Eu o să cânt din lăută. pentru că sunt bătrân şi slăbesc din zi în zi tot mai mult şi pentru că la vînatoare nu mă mai dovedesc bun de nici o ispravă. iar tu o să baţi la toba mare.Ei. Pentru că anii bătrâneţii m-au cam adus de şale şi mi s-au tocit colţii şi pentru că-mi place mai mult să mă tolănesc după cuptor şi să torc decât să alerg dupa şoareci. De aceea. După ce merse el o bucata de vreme.. Şi-avea pisica asta o mutră jalnică. Merseră ei aşa. îl dojeni măgarul. că împuiezi urechile oamenilor!. eu mă duc la Brema să mă fac muzicant. stapânul meu şi-a pus în gând să-mi facă de petrecanie. Creasta-roşie. iată că dădu peste un ogar care zăcea întins pe-o margine a drumului. cum era să nu-i placă? Şi plecară împreună mai departe.. Dar vezi că stapâna-mea nu se mai arată milostivă faţă de mine. care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe. Dar. bietului magar i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă. Măgarul pricepu însă că nu-l asteaptă vremuri prea bune şi. .Ştii ceva. i-a spus bucătăresei c-ar pofti să mănânce cocos la masă. de parca ar fi făcut ocolul pământului.. Că oriunde ai merge.Pai bine. cât mai sunt în viaţă. în ciorbă. Dar vorba e cu ce-o să-mi câştig eu pâinea de-aci înainte? . Am fugit eu de-acasă la timp.. de ce mi-eşti atât de tristă? Cine ţi-a stricat socotelile? o intrebă magarul. dar la ce bun!. . Mîine-i duminică.

măi Urechilă? îl întrebă cocoşul. trezit de harmalaia de-afară. pisica se căţără pe spatele câinelui. Iar cei patru tovarăşi se aşezară la masă şi. când trecu pe lângă maldărul de gunoi. Măgarul îşi ridică picioarele dinainte şi le propti de marginea ferestrei.. pisica se tolăni pe cuptor. iar cei patru muzicanţi din Brema s-au simţit atât de bine acolo. caci se zăreşte o lumină. că nu s-au mai îndurat să plece. Iar cocoşul. înainte de a apuca să adoarmă.. lânga spuza caldă. se vazură siliţi să înnopteze într-o pădure.. îşi mai roti o data privirea în jur şi deodata i se păru că zăreşte în depărtare o luminiţă.Cocoşul găsi că propunerea urecheatului e cât se poate de nimerită şi toti patru o porniră la drum.. S-ar cuveni să ne ruşinăm c-am fost aşa de slabi de inger! Şi trimise pe unul de-ai lor să cerceteze ce se mai întâmplă pe-acasă. Şi cum veneau de la drum lung şi erau osteniţi. care mi-a zgâriat tot obrazul cu niste gheare lungi şi ascuţite. De spaimă. . ii luă drept cărbuni încinşi şi apropie de ei un băt de chibrit.. Chibzuira ei în ce chip ar putea să-i pună pe tâlhari pe goană şi. ca să ia un foc. până-n vârful copacului. cei patru muzicanţi stinseră luminile şi-şi aleseră culcuşul.. Şi cred că nu şi-a răcit gura degeaba. care sta lungit după usă. tâlharii văzură de departe că-n casă nu mai ardea nici o lumină şi că totul părea cufundat în tăcere. Porniră deci spre locul unde se vedea luminiţa şi-n curând o văzură scânteind şi mai puternic. câinele lătra. unde se simţea mai la adăpost. se aşeză pe capul pisicii. . ca la un semn. Măgarul şi câinele îşi făcură culcuşul sub un copac mare.. iar la urmă cocoşul îşi desfacu aripile şi. Tâlharul trase o sperietura zdravănă şi dădu să insă afară pe uşa din dos. gândea că de-ar găsi pe-acolo niscaiva oase sau vreo bucăţică de carne. privind cu pofta cum înfulecau tâlharii. fugiră îngroziţi în pădure.. După ce făcură o cântare în toată regula.Ce vezi acolo. începu să strige de pe grindă: „Cu-curigu. O luă atunci la goană prin curte şi. câinele sări pe spinarea măgarului. Şi aşa cum erau orânduiţi. porniră cu toţii să cânte. iar cocoşul se cocoţă pe o grindă.. Dupa ce s-au ospătat în lege. găsiră ce aveau de făcut. cocoţat pe acoperiş. crezând că niscaiva stafii au năvălit în casă. În casă s-a cuibărit o cotoroanţă afurisită. se ghiftuiră de parca i-ar fi aşteptat un post de patru săptămâni. Daca am văzut că aşa stă treaba. spuse cu hotărâre măgarul. . iar sus. se repezi la el şi-l muşcă de picior. Iscoada nu desluşi nimic care să-l pună pe gânduri.Ce văd? Apăi văd o masă încărcată cu mâncăruri şi băuturi alese şi nişte tâlhari care stau în jurul ei şi se înfrupta de zor.Mai încape vorbă! Numai de ne-am vedea în locul lor!. în cele din urmă ajunseră la casa unor tâlhari... Dar nu scăpă cu una-cu două. se năpustiră prin fereastră în odaie. Măgarul se culcă pe un maldăr de gunoi. câinele se făcu covrig după uşă. Dar cocoşul nu fu mulţumit de culcuş şi zbură mai sus. de zăngăniră toate geamurile şi se facură ţăndari. . casa părea cufundată în cea mai deplină linişte şi. Atunci le strigă tovarăşilor săi că nu prea departe de acolo trebuie să fie o casă. în cele din urmă. Măgarul. Şi toate câte le-aţi auzit mi le-a spus şi mie. care era luminată ca ziua. îi sări în obraz şi începu să-l zgârâie şi să-l scuipe.. o namilă neagră m-a pocnit cu o măciuca. de vazu stele verzi. tâlharii săriră-n sus ca nişte apucaţi şi. Din seara aceea. că adăpostul ăsta nu prea e de soi! Câinele era la fel de zorit. fiecare pe viersul lui: măgarul răgea.. sta însuşi judecatorul şi tot striga: „Aduceţi-mi-i încoace pe tâlhar! Aduceţi-mi-l!". chiar adineauri. dar cum nu putură ajunge la Brema într-o singură zi. spuse măgarul.. am fugit de-mi sfîrîiau călcâiele.Aşa ceva ne-ar prinde bine şi nouă! spuse cocoşul.Vai de viata noastra!. cine crezi ca stătea? unul cu un cuţit. . adormiră repede.Hai s-o întindem chiar acu într-acolo.Mi se pare că ne-am cam speriat de pomana!.. Socoteam cam scăpat! Da ţi-ai găsit să scapi aşa uşor! În ogradă.. fără nici o grijă. un fârtat de-al meu. zburând. . Dar pisica nu întelese de glumă. Dând de ochii scânteietori ai pisicii. iar la usă. . luând fiecare din ce mai rămăsese. ca fiind cel mai înalt dintre ei. Atunci căpetenia le zise: . fiecare după pofta inimii şi după cum ii era firea. lumina se făcea tot mai mare. i-ar prinde tare bine. intră în bucătărie şi voi să aprindă o lumânare. Atunci tâlharul îşi luă picioarele la spinare şi nu se opri decât în faţa căpeteniei tâlharilor. cu-curiguu!". caruia îi înşiră toate grozăviile prin câte trecuse. îi arse magarul o copită. iar cocoşul şi pisica se căţărară în rămurişul bogat. şi din ce se apropiau. tâlharii n-au mai cutezat să se apropie de casă. Câinele. se apropie de fereastră şi privi înăuntru. pisica mieuna şi cocoşul cutcuriga. După ce trecu miezul nopţii. Merseră ei cât merseră. pe care mi l-a înfipt în picior!..

Ridică basmaua.Croitorul cel viteaz Într-o dimineaţă de vară.Ia vino sus la mine.. şi se apucă să coasă mai departe. îşi vârî nasul în fiecare. un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. ci tăbărâră puzderie asupra ospăţului." îşi mai zise el.. da' cine v-a chemat aici?! strigă înciudat croitoraşul.. Atunci croitoraşul îşi ieşi din pepeni şi. acesta o puse să-i arate toate oalele cu magiun. începu să lovească fără cruţare în grămada de muşte. dar plecă îmbufnată şi bombănind. Se socoti el ce se socoti. e de ajuns?" continuă croitoraşul să vorbească cu sine însuşi. îşi încinse brâul. şi în cele din urmă spuse: . admirându-şi singur vitejia. şi cum atelierul i se păru neîncăpător pentru o asemenea vitejie.. mirosul cel dulce al magiunului se răspândi în toată odaia şi ajunse la droaia de muşte care moţăiau pe pereţi. hotărât să-şi încerce norocul în lumea largă. parcă târgul ăsta al nostru. că vă-nvăţ eu minte" îşi zise el. „Lumea întreagă s-ar cuveni să-mi ştie isprava. îi cântări cât ceruse. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă. măi băiete!" se grozăvi croitoraşul. „Păi dacă-i aşa. Ş-o să-mi mai dea şi putere!" Aşa că scoase pâinea din dulap.Hei. făcea împunsături din ce în ce mai repezi. las pe mine. pe rând. iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură. că doar n-o să sărăcesc din pricina asta! Femeia. nu se lăsară izgonite. De bucuros ce era. cu litere de-o şchioapă: „Şapte dintr-o lovitură!" „Da' ce. s-o aibă tot timpul în faţa ochilor. . care nu înţelegeau deloc graiul oamenilor. muştelor. „O ispravă ca asta se cuvine s-o afle pe dată tot târgul!.. nu-i rău!. ce credeţi: nu mai puţin de şapte muşte zăceau răpuse-n faţa lui. mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa.. Ia cântăreşte-mi. Dar muştele. Atrase de mirosul plăcut. Adică. Când ajunse în camera croitoraşului. dragă mătuşică. că doar nu e un fleac!" Şi de voios ce era.. În vremea asta. Femeia urcă anevoie cele trei etaje. Le cântări în mână. scoţându-şi căpăţâna pe fereastră. ca nu cumva să se înşele în vreun fel. îl cusu bine să fie trainic şi brodă pe el. apucând o basma. ia stai. pe la vreo patru uncii. îi zise: . care trăsese nădejde că-i un muşteriu bun ş-o să-i facă cine ştie ce vânzare.. strigând cât o ţinea gura: . da. numără şi. îşi tăie o felie zdravănă ş-o unse cu magiun din belşug. din pricină c-avea un coş tare greu.Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun! Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi.. Le cercetă cu luare aminte. poate să fie chiar şi un sfert de funt. Apoi îşi croi la iuţeală un brâu. .Da. inima începu să-i tresalte ca o codiţă de purcel. „Magiunul ăsta cred c-o să-mi priască nu şagă! îşi zise croitoraşul în sinea lui. cu picioruşele ţepene! „Da' ştii că-mi eşti voinic.. acestea dădură buzna să se aşeze grămadă pe bucata de pâine. „Nu m-ating de ea până nu dau gata vesta!" gândi croitoraşul. aşa. Apoi puse felia de pâine cât mai aproape de el. Cosea de zor. încercând să alunge oaspeţii nepoftiţi.

Ba-l mai cără şi pe croitoraş pe deasupra! Croitoraşul şedea liniştit pe creanga lui şi fluiera plin de voioşie. scoase de acolo bucata de brânză şi-o strânse-n pumn până ţâşni tot zerul din ea. până la urmă. piticanie.Bună ziua.Poftim. aplecând trunchiul pomului până-n dreptul voinicului nostru. asta-i treabă pentru un voinic ca tine? Se cade oare să te laşi aşa. Drumul pe care-l apucase ducea peste un munte.. se grozăvi croitoraşul nostru şi-şi descheie haina. iar eu o să duc coroana.. Va închipuiţi dumneavoastră că acum fu rândul uriaşului să-l ia în zeflemea! .. care zăcea doborât la pământ. şi-i zise: .Înainte de-a porni la drum.Ţi-ai şi găsit cu cine să mă-nsoţesc! Cu un coate-goale ca tine!. Uriaşul cără copacul o bucată bună de drum. frate! După cum văd. croitoraşul scoase pasărea din buzunar şi-i dădu drumul în văzduh.. săltându-l în aer şi pe croitoraş.. şi când uriaşul îl lăsă din mână.. ridică un alt pietroi din pulberea drumului şi-l zvârli atât de sus.. fără teamă. Dar în sinea lui tot nu-l crezu în stare de asemenea faptă şi socoti de cuviinţă să-l pună la încercare. Îl cam luă peste picior croitoraşul. arătându-i uriaşului brâul. Apoi o porni voiniceşte la drum. Eu nu mă mulţumesc doar cu atât şi am pornit să colind lumea largă. dar se grăbi s-o vâre în buzunar. de parca l-ar fi cărat tot timpul până atunci. că doar crăcile şi frunzişul sunt partea cea mai grea. viu şi nevătămat. .Ia să te văd! De eşti chiar atât de voinic pe cât spui. că şi zări o păsare care se încurcase într-un tufiş şi se zbătea să iasă de acolo. . răspunse croitoraşul. bucuros! răspunse croitoraşul. cum îţi plăcu zvârlitura asta. .Straşnică azvârlitură. dar vezi că.. de eşti chiar atât de voinic pe cât ştii să te lauzi spui! îl îndemnă uriaşul. că m-a deşelat.Acum. vârându-şi mâna-n buzunar.Ce să zic.. Croitoraşul sări sprinten de pe creanga şi..Cum vine asta. N-ai vrea să vii şi tu cu mine? Uriaşul se întoarse cu dispreţ spre croitoraş şi n-avu decât un singur răspuns: . şi uşurel cum era. păru să se mire croitoraşul. voinicosule.. fă şi tu ca mine. văd că la aruncat te pricepi! recunoscu uriaşul... Nici n-apucă să treacă bine de poartă.Hai.Numai atât?!. .. n-am ce zice. ca să poată culege cireşe cât i-o fi voia.. ca să ia cu el. şi-i zise: . încărcate cu cireşe pârguite şi. Şi ca s-o mai încerce încă o dată. . ditamai matahala şi nu e în stare să ducă-n spate un fleac de copac ca ăsta!.. ia să te văd şi pe tine de ce eşti în stare!. ajută-mă să scot copacul asta din pădure! . Croitoraşul se apropie de dânsul. frate?!. până ce începu să picure apa el. nici vorbă să se prindă oboseala de dânsul. Uriaşul tăcu încurcat. n-ai nici măcar atâta putere să ţii locului nişte crengi atât de subţirele?.Da' cum să nu. că abia îl mai puteai zări. Păi asta-i o joacă de copil pentru unul ca mine! Nici nu-şi termină bine vorbele că. în dorul lelii?.. croitoraşul dădu peste o namilă de uriaş care privea liniştit în zare.Opreşte..Ei.. Eu o să zvârl unul care n-are să se mai întoarcă niciodată. O scoase dintre ramuri ş-o vârî şi pe dânsa-n buzunar. la viaţă tihnită şi te mulţumeşti să măsori doar cu ochii lumea! Păi.... că nu mai pot! Prea e greu! Trebuie să-l dau jos din spinare. ca şi când ar fi fost o joacă pentru el să ducăn spinare asemenea greutate. scotoci prin toată casa. începu să-şi râdă de bietul uriaş: . alături de bucata de brânză. iar croitoraşul odată sări pe-o creangă. dar la un moment dat simţi că-l lasă puterile şi zise: . treci de ia în spinare tulpina cu partea dinspre rădăcină. vorba este: de altele eşti bun? Să cari în spinare o povară mai ca lumea ai putea? Ori te dor şalele?. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii.Ce-ai spus?! Na. Acestea fiind zise. Uriaşul citi: „Şapte dintr-o lovitură!" şi. Uriaşul apucă numaidecât crengile de sus. . apucând trunchiul cu amândouă mâinile. Bucuroasă la culme căşi recăpătase libertatea. crezând că-i vorba de şapte oameni doborâţi de croitoraş dintr-o dată. Şi cum matahala nu mai putea să-şi întoarcă capul. cireşul îşi ridică deodată crengile... ce mai ai de zis? îl înfruntă croitoraşul. pasărea se avântă în înaltul cerului şi nu se mai întoarse. Merseră ei ce mai merseră împreună şi se nimeriră să ajungă-n faţa unui cireş. Mult nu trecu însă şi se pomeni iar pe pământ.. îl îndemnă să-l prindă în mână.Ei. Uriaşul îşi săltă tulpina pe umăr.. trebui să care-n spate tot copacul. ca să-mi încerc norocul. Da'. dar parcă tot nu-i venea să creadă că fărâma asta de om are atât de puternică. Nu găsi însă decât o bucată de brânză veche. începu să se uite altfel la fărâma de om ce-i stătea în faţă. . Dar vezi ca voinicul nostru era prea slăbuţ ca să poată ţine pomul. Luă de jos un pietroi şi-l strânse în pumn. ca să-ţi dai seama cu cine ai de-a face şi pe urmă să vorbim. pietroiul pe care l-ai aruncat tot s-a întors pe pământ!. . stai aici. citeşte aici. În creştetul lui. Îl duse pe croitoraş la un stejar falnic. Hai. .

.Cum o scoatem la capăt cu ăsta. Ce.. Şi că. se întinse pe iarbă şi adormi de îndată.. într-o zi se întâmplă să ajungă în curtea unui palat mare. în sinea lui. Printr-un curtean trimise vorbă croitoraşului că l-ar ruga să-l ajute într-o treabă care ar fi floare la ureche pentru un om atât de viteaz ca el. Multă vreme se zbătu împăratul cum să se descotorosească de nepoftitul ăsta şi-n cele din urma îi veni o idee. nu fu în stare să sară peste pom. Croitoraşul se învoi bucuros şi-l urmă. să stai acolo peste noapte. dar. dacă ne-om lua cumva la harţă cu dânsul?! Că de s-o năpusti asupra noastră. Şi cum se simţea tare ostenit. Dar vezi că patul ăsta era prea mare pentru croitoraşul nostru. ca toţi uriaşii. se grăbi croitoraşul să răspundă. o luară la goana de le sfârâiau călcâiele. Împăratul fu foarte mâhnit la gândul că din pricina unui singur om ar putea să se înstrăineze de toţi slujitorii cei credincioşi şi că ar putea chiar să-i piardă. Când colo. oricât se căzni.. să se înscăuneze el în jilţul domnesc.. se întâmplă ca şi de data asta să se arate mai dibaci croitoraşul. Astfel. n-ar trebui să fie lăsat să plece. Tare se mai înspăimântară uriaşii atunci când îl văzură şi. Mai vorbiră ei ce mai vorbiră. Fiecare matahală ţinea în mână câte-o oaie friptă şi se înfrupta din ea. În timp ce dormea. ci se ghemui într-un colţişor. Uitaseră cu totul de dânsul. Auzii prin tufişurile alea nişte vânători care tot slobozeau focuri de puşcă şi am fost curios să văd şi eu ce este. să-l vadă mai de aproape. drept să vă spun.De eşti atât de voinic pe cât spui. Croitoraşul îşi văzu de drum spre alte meleaguri şi. că-l sfărâmă-n două. începură ei a se văicări. măria-ta. să stea pe-ndelete de vorbă şi să afle de nu cumva acesta se învoieşte să se bage lefegiu în oastea împărăţiei. nasul lui cel ascuţit se dovedi călăuză straşnică! După ce colindă el prin fel şi fel de locuri. dacă poţi!. putere am câtă pofteşti!. Chibzui el ce chibzui cum să scape cât mai repede de voinic.. .. nu alta. s-a zis cu lăcusta asta afurisită!" se bucură uriaşul.. se întrebară ei.. Păi.Nu ne simţim în stare. curteanul aşteptă până ce-l văzu că se trezeşte.. Pe la miezul nopţii. care doboară şapte dintr-o lovitură! se plânseră ei stăpânului lor..Ia auzi-l ce vorbeşte!. uriaşii o porniră-n pădure şi nici nu-l luară în seamă pe croitoraş.. că doar e vreme de pace! Trebuie că e vreo căpetenie de oşti. cum îi e obiceiul. aşa că nu se culcă în el.. dar vezi că nu era chiar atât de uşor!. şi până la urmă se hotărâră să meargă cu toţii la împărat şi să-i ceară să le dea drumul din oştire. „De-acuş. izbi în pat cu atâta putere. pentru asta am şi venit aici! zise croitoraşul. nu cuteza. Dar cum voinicul nostru încă mai dormea. aici tot te mişti mai în voie decât în chichineaţa aia de atelier!" Uriaşul îl duse în dreptul unui pat şi-l îmbie să se culce în el şi să doarmă cât i-o fi voia. temându-se să nu cumva să se înfurie pe ei şi să-i facă pe toţi chisăliţă. Sunt gata să-mi pun paloşul în slujba împăratului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire şi împăratul avu grijă să-i dea în dar o minunăţie de casă cum nu râvneau mulţi dregători. apucând un drug mare de fier. ce să vezi: croitoraşul păşea pe urmele lor.. asta ar putea să fie un lucru anevoie pentru unul care a doborât şapte dintr-o lovitură? Da' vorba e c-am sărit peste pom din cu totul altă pricină. uriaşul se sculă fără să facă pic de zgomot şi. atunci hai cu mine în peştera uriaşilor. Vezi însă că celelalte căpetenii începură să-l pizmuiască pe voinic şi-ar fi vrut să-l ştie plecat peste mări şi ţări. oamenii de pe acolo se adunară-n jurul lui. şi ramaseră cu gura căscată când băgară de seamă că pe brâul cu care era încins flăcăul stătea scris: „Şapte dintr-o lovitură!" . Uriaşul îşi făcu vânt. în nici un caz. da' ce-o fi căutând pe la noi viteazul ăsta. să luptăm cot la cot cu unul ca el. socotind că voinicul doarme dus.. Sări şi tu ca mine. voios nevoie mare. de teamă ca viteazul să nu-i facă de petrecanie lui şi întregii sale oştiri şi. dintre cei mai aleşi. Intrară ei în peşteră şi numai ce dădură cu ochii de o mulţime de uriaşi care stăteau roată-n jurul unui foc.. . Şi oamenii alergară de îndată să-l vestească pe împărat şi-şi dădură cu părerea că un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinţă de s-ar porni vreun război. în zori. şapte dintr-o lovitură doboară.Păi. curteanul îi şi spuse despre ce era vorba. Croitoraşul cătă cu atenţie împrejur şi-şi spuse în sinea lui: „Oricum. Împăratul socoti că sfatul norodului e cum nu se poate mai bun şi trimise pe unul din sfetnicii săi de încredere la croitoraş. Şi se căina amar că făcuse neghiobia de a-l fi luat în slujba lui. Să-i dea papucii de-a dreptul. după aceea. A doua zi. Şi-n timp ce croitoraşul îşi dezmorţea mădularele şi se freca la ochi. Atunci uriaşul încercă altceva: . . ci rămase agăţat cu picioroarele printre ramuri.Vai de zilele noastre.

De ce mă loveşti? . zău aşa!.Ce te-a apucat să dai în mine? . Cum era rupt de somn. cu rădăcini cu tot. zvârr! Începu să arunce cu pietre în pieptul unuia dintre ei. în pieptul celor doi uriaşi. grăi către trimisul împăratului: . voinicule.Nici nu mai încape vorbă că mă-nvoiesc! Şi să-i duci veste împăratului că am eu grijă de uriaşii aceia şi-o săi fac să-şi lase oasele în codru. Într-una din pădurile mele şi-a făcut sălaşul un inorog. ca mă răfuiesc eu şi singur cu uriaşii! Să n-aveţi nicio grijă.Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amândoi. În disperarea lor. sărind în sus ca un apucat. cu atât va fi mai bine pentru tine. că se cutremură copacul din creştet şi până-n rădăcină. Ţintind bine. că se zbăteau crengile în jurul lor ca bătute de furtună. care doboară şapte dintr-o lovitură?. Croitoraşul îşi începu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea şi-o zvârli cu toată puterea în pieptul primului uriaş.. făcând pierdute zeci de vieţi nevinovate şi pricinuind numai pagube. Trase apoi paloşul din teacă şi-l împlântă adânc. În timp ce cobora din copac cu iuţeală. Mult timp nu trecu şi. până ce se prăbuşiră amândoi la pământ. Croitoraşul se înfăţişă împăratului şi-i ceru răsplata care i se cuvenea. Şi nu mică le fu mirarea când dădură cu adevărat peste cei doi uriaşi. şi că blestemaţii aceştia nu făceau altceva decât să prade. .. rănit? N-au fost în stare să-mi clintească măcar un fir de păr. Apoi croitoraşul porni cât mai degrabă spre acea pădure.Nu te-am lovit defel! bombăni primul uriaş. iar dihania asta făcea numai pagube. fiecare desiş. Croitoraşul îşi umplu repede buzunarele cu pietre şi se căţără-n copac. dar nu mi-a fost deloc uşor. Că. Eu..Te cam întreci cu gluma.. „Ei. grăi împăratul.Auzi vorbă!.. ba în dreapta. Nu trecu mult şi începură să smulgă copacii din jur. îl întrebă: . îi zări şi pe cei doi uriaşi. la amândoi o să le fac de petrecanie!. vezi. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută şi scorni pe loc altceva.. unul în capul celuilalt. să ucidă şi să dea foc. Iar în jurul lor se putea vedea o mulţime de copaci cu rădăcinile smulse din pământ. uriaşul nu simţi nimic multă vreme. ca ars. Se ciorovăiră ei aşa o vreme. Iar de s-ar arăta el gata să le vină de petrecanie acestor uriaşi. auzi!. De îndată ce ajunse la marginea pădurii. înghiontindu-şi prietenul. . Într-un sfârşit. de vreo câteva ori. Dormeau buştean la umbra unui copac şi sforăiau atât de tare. însoţit de cei o sută de călăreţi pe care i dăduse împăratul drept ajutor. care-i stătea ca un ghimpe-n coastă.Nu cumva te-au rănit? săriră să-l întrebe călăreţii.Pesemne că visezi! răspunse celălalt.. de-ai fi zis că-i o veveriţă. Dar poţi să te pui cu unul ca mine. scăldaţi într-o băltoacă de sânge.. . Cuvântul meu e cuvânt.. se supără croitoraşul. da' asta ce-i?! ţipă acesta. aşa chilipir mai zic şi eu că-i de mine! Straşnic m-a mai nimerit!" gândi croitoraşul în sinea lui.. se lăsară păgubaşi şi începură să tragă iar la aghioase.Aoleu. . şi să şi-i repeadă. până atunci. de parcă i-ar fi lovit trăsnetul în aceeaşi clipă. cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta. îl izbi cu atâta putere de un copac. oricine se-ncumetase să se apropie de ei îşi pusese viaţa-n primejdie. dar cum erau tare osteniţi. deodată. dar până la urmă se trezi şi.. voinicul le zise însoţitorilor lui: . se întoarse la călăreţii care-l aşteptau în marginea pădurii şi le zise: . . Călăreţii nu prea vrură să se încreadă-n spusele lui şi intrară-n adâncul pădurii să vadă cu ochii lor care-i adevărul.. Apoi.. Apoi se afundă-n pădure şi începu să cerceteze cu de-amănuntul. De unde ai mai scos-o că dau în tine? Adormiră ei din nou şi croitoraşul doar atât aştepta. ba în stânga. îl pocni cu o piatră pe celălalt uriaş.. se cuvine să mai săvârşeşti încă o faptă de vitejie! Dar mare lucru nu-i pentru tine.Prea te grăbeşti. Dar parcă celălalt se lăsă mai prejos?!.. răcni acesta. croitoraşul îşi spuse în sinea lui: „Mare noroc am avut că nu l-au smuls şi pe asta în care eram cocoţat.Curteanul îi povesti croitoraşului că într-o pădure din apropierea cetăţii de scaun se pripăşiseră doi uriaşi. altminteri ar fi trebuit să sar ca o veveriţă într-altul". ca să se apere. Cu cât îl prinzi mai degrabă.. Şi. cu o domniţă frumoasă ca o cadra şi c-o jumătate dintr-o împărăţie nu te prea întâlneşti la tot pasul!" Şi continuându-şi parcă gândul. înşfăcându-l de piept pe tovarăşul său. .. da' mai înainte de a ţi-o da pe fiică-mea de nevastă şi jumătate din împărăţie. să-i fi văzut cum smulgeau copacii din rădăcini. Şi-i mai zise că.. ca orbeţii.Aşteptaţi-mă aici. împăratul l-ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejeşti şi i-ar da de soţie pe singura lui fiică şi drept zestre o jumătate din împărăţie.

se dădu jos din pat. Aşteptă ea cu inima friptă să-l vadă adormit. se şi repezi asupră-i. Şi ca şi-n celelalte două dăţi. îi destăinui tot ce se uneltise împotriva lui. Rămase pe loc. Ocolind apoi căsuţa. lua inorogul de funie si-l duse peşcheş împăratului. . de parcă le-ar fi gonit din urmă o oaste de sălbatici. care.. odată te ating cu cotul peste urechi!. reteză cu securea cornul înfipt în copac. le spuse şi de astă dată însoţitorilor lui să-l aştepte mai la o parte.Nu te mai prăpădi atât cu firea. care făcea mari stricăciuni întruna din pădurile împărăteşti. iar după aceea se înfăţişă împăratului. luând cu sine o secure şi-o funie.. se culcă la ora obişnuită. şi după aia l-or duce pe-o corabie.. fiara se năpusti ca turbată asupra lui. Cum ştia că fiara e pornită pe urmele lui. Şi cu siguranţă că l-ar fi răpus.. „Ei. când veni seara.. vrând să-l culce la pământ dintr-o lovitură. liniştit. după ce trecu frânghia pe după gâtul fiarei. la rându-i. Şi aşa se făcu că croitoraşul ajunse împărat. măria-ta. dar cum era prea greoaie şi neîndemânatică pentru ca să poată sări pe fereastră. A doua zi îi împărtăşi împăratului totul. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii.Dacă-i vorba de-un inorog. să n-aibă cum se împotrivi. croitoraşul o porni la drum. Trecu ce trecu şi într-o noapte împărăteasa cea tânără se pomeni că-l aude pe bărbatul ei vorbind prin somn. şi-l rugă din suflet s-o scape de pacostea asta de bărbat care nu era decât un nemernic de croitoraş. de voie. scrâşnind cu furie din colţii ascuţiţi. Tânăra împărăteasa fu mulţumită de spusele tatălui ei şi.. cei o sută de vânători urmau să-i stea în preajmă şi să-i dea ajutor la nevoie. le-am făcut de petrecanie la doi uriaşi. fiindcă mistreţul îi fugărise în câteva rânduri cu atâta înverşunare. că le pierise cheful să-i mai caute pricină.. am prins un inorog şiun mistreţ. Împăratul găsi multe cuvinte de mângâiere şi la urmă îi zise: . începu să răcnească: . care se făcea numai că doarme. croitoraşul trebuia să-i mai prindă un porc mistreţ. aşteptând până ce fiara fu foarte aproape de el. Dar vezi ca nici de astă dată împăratul nu se învoi să-şi ţină făgăduiala şi-i ceru să săvârşească o a treia ispravă vitejească. Că doar măria-ta ştie ce-mi poate pielea: şapte dintr-o lovitură dau gata! Apoi. fata mea!.. . şi crezi c-o să mă tem de nevolnicii ăştia care stau şi pândesc după uşă iatacului?! Auzindu-i vorbele.. ci sări afară pe fereastră.Uşurel! strigă voinicul nostru. Pe inorog nu fu nevoit să-l caute prea mult. că de nu. slugile se-nfricoşară de moarte şi-o luară la sănătoasa. Slugile mele vor sta de veghe afara. Nunta se sărbători cu multă strălucire. vrând să-l străpungă cu cornul dintr-o singură lovitură. şi de îndată ce-l va cuprinde somnul pe bărbatul tău. răspunse croitoraşul. lasă-l în seama mea! Da' asta mă tem şi mai puţin decât m-am temut de cei doi uriaşi. trebui să-şi ţină cuvântul şi să-i dea fata şi jumătate din împărăţie. La noapte caută de lasă deschisă uşa de la iatac.Băiete. îi zise că va face întocmai cum a sfătuit-o el.. . Atunci sări cu sprinteneală în spatele unui copac. odată te ating cu cotul peste urechi!" Şi atunci îşi dădu ea seama că soţul ei nu-i de neam. de nevoie. Croitoraşul îi chemă pe vânători ca să-i aibă drept martori că prinsese fiara. se piti după ea şi-o închise tocmai în clipa când mistreţul dăduse orbeşte buzna înăuntru.. pică în capcana întinsă cu isteţime. Iar acesta. de cum îl zări pe croitoraş. Dar se întâmplă ca o slugă să audă tot ce puseseră dânşii la cale. că nu mai putu să-l smulgă de acolo şi rămase astfel prins ca într-un piron. repezindu-se cu toată puterea în copac.. că de nu. cu botul plin de spume. acum mi-a picat în laţ mititelule!" se bucură croitoraşul. Am doborât eu şapte dintr-o lovitură. Şi zicea el aşa: „Băiete. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. nu altceva.Dacă aşa-i vorba. Îşi dezveli într-un rânjet colţii. care o pleca cu el in lume. Şi ca şi când nimic n-ar fi ştiut. căci era aproape. dar cu puţină bucurie. care te puteau baga în răcori.Bucuros o fac. alături de împărăteasă. şi aceştia fură tare mulţumiţi. Dar inorogul nu-l slăbea defel şi. Atunci croitoraşul. Ajuns în pădure. Într-o clipă l-or lega fedeleş. că pentru mine asta-i o joacă de copil! De asta dată însă nu-i mai luă cu el în pădure pe vânători. Ieşi dindărătul copacului şi. deschise uşa iatacului şi se culcă la loc. nu zăbovi înăuntru. Dihania cea fioroasă spumega de furie. şi când socoti că doarme de poţi tăia lemne pe el. dacă croitoraşul cel sprinten n-ar fi fugit să se adăpostească într-un căsuţă de vânătoare aflată-n apropiere. Iar aşa o să i se piardă urma. las' că am să pun eu capăt tuturor urzelilor acestora!. Şi cum îi era credincioasă tânărului domnitor şi-l iubea. De îndată ce-l zări pe croitoraş. îşi înfipse cu atâta furie cornul în trunchi. răspunse croitoraşul. Înainte de-a se porni nunta. tu să le dai de veste. arătându-i cât era de nenorocită de ce aflase. .. După ce sfârşi toată treaba asta.

nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. din faţa căscioarei. barbate. Şi-ntr-o buna zi.. pe bietul om începeau să-l munceasca gândurile şi. De nimerit. Şi aşa se făcu de auziră tot ce spuse zgripţuroaica de femeie catre tatăl lor. numai ce-i zice: .Vai de tine. o să murim de foame toti patru . Seara în pat. se strecură afară.. le dăm şi câte-o îmbucătură de pâine. o să găsesc eu o scăpare! . Poti să ciopleşti de pe-acum scânduri pentru sicrie . Nu mă rabdă inima să-mi las copiii singuri în pădure. In acest timp. Luna lumina ca ziua şi pietricelele albe. când nici pentru noi nu mai avem nici de unele? . şi nu mai fi mâhnită. şi-n felul ăsta ne descotorosim de ei! . Si dacă-l văzu taică-său. asta n-o s-o fac nici in ruptul capului. Gretel. femeie. Asta o facu o dată. femeie? Cu ce-o să-i hrănim pe bieţii noştri copii. . de-i asa. zvârcolindu-se neliniştit în aşternut. La un moment dat.Totusi.Linişteşte-te. că mergem la pădure să aducem lemne! Apoi dădu fiecăruia câte un codru de piine şi mârâi printre dinţi: .Nu. nu cumva să mâncaţi înainte. şi pe urmă ne vedem de treburile noastre... neghiobule. printre sughituri: . apoi iarăşi. că altceva nu mai căpătaţi! Gretel lua toată pâinea şi-o ascunse sub şort. că din pricina foamei nu putuseră să închidă un ochi. Şi femeia nu-i dadu pace pană când omul nostru nu se-nvoi. . şi iarăşi.. mâine-n zori luam copiii cu noi şi-i ducem unde-i pădurea mai deasă.Ia sculaţi-vă. iar pe fetiţă Gretel. spuse bărbatul. draga mea surioară.Fii liniştită. Hansel se opri şi îşi aruncă privirea înapoi. să-i trezească. Şi uite aşa s-a întâmplat c-a rămas croitoraşul nostru pe tronul împărătesc până la sfârşitul zilelor lui. deschizând uşa.. n-or să mai nimerească drumul spre casă. Apoi se-ntoarse în casă şi-i şopti lui Gretel: . răspunse femeia. nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică. Iar pe ei îi lăsăm acolo. îl luă femeia la rost.. din pricină că buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Zgripţuroaica de femeie nici nu asteptă să răsară soarele că se si înfiinţă la patul copiilor.Ştii ceva. unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. nimeni nu mai cuteză să-i caute pricină. spre căscioara ce rămăsese în urmă.De-acu s-a sfârşit cu noi! . străluceau ca bşnuţii cei noi.Asta aveţi de mâncare pentru la pranz! De vă îmboldeşte foamea. După ce bătrânii adormiră. îşi puse hăinuţa pe el şi.De atunci. Apoi porniră cu toţii spre pădure. Hansel si Gretel Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit. de asta sunt sigura. . întâmplându-se să se abată asupra tării o mare scumpete . şi dormi în pace! Apoi se culcă din nou în patul lui şi adormi. Şi-ntr-una din aceste seri îi zise el neveste-sii: . De sărmani ce erau. Hansel se aplecă de mai multe ori pâna ce-şi umplu bine buzunarul cu pietricele. . Că doar multă vreme n-ar trece şi-ar veni fiarele să-i sfâşie. După puţin timp. se pomenea că ofteaza cu grea obidă. .. . Gretel începu să plânga cu lacrimi amare şi-i spuse lui Hansel. leneşilor. Le facem un foc bun. mi-e tare mila de bietii copii! adaugă el cu obida.Ce-o să ne facem. Şi pe băieţel îl chema Hansel. îi zise cu blândeţe frăţiorul. cei doi copii stăteau treji în aşternut.. Hansel se sculă..

în pădure. căzură toropiţi de oboseală şi adormira buştean..Ştii. Si dupa ce-om manca-o si pe asta. sa adune pietricele. vreme lungă. Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara.. să tăiem lemne. Si desi ii era inima grea. ca-n inima lui era mihnit ca-i lasase atat de singuri. . asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. isi mangiie surioara. copii. pe dată se arătă a fi fost foarte îngrijorată de soarta lor. . Alta scapare nu vad. o izbea încolo şi-ncoace de uscătura aceea. Copiii erau insa treji si auzira toata vorba lor. Şi când om termina cu tăiatul. care scânteiau ca bănuţii cei de curând bătuţi şi le arătau drumul. Dupa ce aşteptară să vină să-i ia. .Da ce-ai. care era mult mai micsoara decat de cealalta data. dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa. zicându-le cu prefăcătorie: . Când s-au trezit. .Nu plinge. Gretel.Prostănacule. când vâlvătaia începu să crească. Hansel si Gretel se aşezară lânga foc şi când se facu ora prânzului. copii.. Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca.Ia asculta. Au bătut ei la uşa.De-acu am terminat iarasi merindele. . pâna ce răsare luna şi atunci o să găsim noi drumul. Hansel.. După o bucată de vreme. ii striga la un moment dat taica-sau.. daca si-a calcat pe inima prima oara. nu glumă. . ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum trebuie! . de ce ati dormit in padure atita vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra . când se oprea. Omul nostru legase o creangă de-un copac cioturos. să nu vă fie frig deloc! Hansel si Gretel aduseră vreascuri cât aduseră. dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui. Dar vezi că femeia i-o tăie pe dată: . Dupa ce batranii adormira. Hansel. c-o să vă facă tata un focşor pe cinste. de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. a naibii. Trebuie sa ne descotorosim de copii..Copii rai ce sunteti. tăicuţule. erau încredinţaţi că tatăl lor trebuie să fie ceva mai încolo. Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos.Acu . . pe acoperiş. mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura! . Apoi le intinse cate o bucatica de piine. mă uitam după pisicuţa mea albă . In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure. cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si.. auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii. . Gretel începu să plângă şi printre suspine îşi întrebă frăţiorul: . Vezi insa ca omului i se incrincena inima la auzul astor cuvinte si gindea in sinea sa: „Ba. cocoţată. şi cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri şi zise: . spunindu-i: . ajunseră la locurile unde padurea se îndesea. era noapte întunecoasă. Răsări luna plină. ajunseră la casa parintească. Om gasi noi cum sa scapam cu bine .Mai ai rabdare oleacă. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat. ci dormi linistita. E soarele de dimineaţă. de ziceai că poleieşte cu aur pădurea. fiecare îşi mâncă bucătura de pâine. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su. ci-l tot ocara si-l mustra.Cum o să ieşim din pădure? Şi Hansel se grăbi s-o liniştească. care se perpelea in asternut: . Lemnele luara foc pe data şi. Stă.. nu-i nicio pisicuţă!. Dar vezi că loviturile nu erau de topor! . . ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. ne întoarcem aici şi vă luăm acasă.. musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Acu . e stiut. şi-mi face semne de rămas bun. ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. . n-avea grijă!. mergeţi după vreascuri. că te opreşti mereu şi te tot uiţi înapoi? Vezi mai bine cum mergi.. cum facuse si de prima data. să nu-ţi schilodeşti cumva picioarele! . pâna ce se facu o moviliţă buna.. ca nu mai avem in casa decat o jumatate de piine!.. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile. nu prea departe. şi de câte ori bătea vântul.. Mersera ei aşa toată noaptea şi când începură a miji zorile." Mai zicea el ce mai zicea. Şi cum auzeau tot mereu răsunând lovituri de topor.. cioc-cioc! şi când femeia o deschise şi dădu cu ochii de Hansel si Gretel. scotea din buzunar câte o pietricică şi-o lăsa să cadă pe cărare. şi odiniţi-vă. spunându-i: . de nu vedeai la doi paşi. Hansel îşi luă surioara de mâna şi începu a păşi pe urma pietricelelor. şi de-ndată ce se arătă pe cer. Acu e timpul să vă spun că Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuţă şi că de fiecare dată. că noi ne ducem mai încolo. . care străluceste pe horn.. femeia grăi: . ne-om satura cu rabdari prajite .Staţi lângă foc.

incetisor-incetisor. ca nu va fac nici un rau. ghemuindu-se sub un copac. dar cu cat mergeau. inaltindu-se pe virfurile picioarelor. . ca pe-a lui baiatul o presarase pe drum. se lasa si amurgul. Si cand nici nu se asteptau. il lua in raspar femeia. . Daca vazu ce se intimplase.N-ai teama. ca scapara tot ce aveau in mana. culese de pe jos. se trezira de-abia in toiul noptii. ce venea dinauntrul casutei: . Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Hansel si Gretel se speriara atat de tare. departe... E soarele de dimineata care straluceste sus. pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta. tarsiindu-si picioarele. fara sa se sinchiseasca defel. facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: . Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: . cine e afara? . ci incepu a-i intreba. Cat ai clipi. dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. . Si erau prapaditi de foame ca vai de ei. ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos. dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura . Eu o sa maninc o bucata din acoperis. De truditi ce erau.Prostanacule. sa-ti lingi degetele. ma uit dupa porumbita mea. Hansel mai rupse din el o bucata buna. si de v-a birui oboseala.Ramineti aici. .. Gretel.Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna. . cront. iar tu. n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca . mai incolo. ne intoarcem sa va luam. .Vantul. . clatinind usurel din cap: . asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii. Si sa ne fie de bine!.. iesi din casa. Si-ntr-un luminis. copiii ramasera cu gurile cascate. sa taiem lemne si seara. unde nu mai fusesera in viata lor. da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine. cat am mers. Si.. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica. Si luandu-i pe amindoi de mana. numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa. ce se sprijinea intr-o carja. Dar vezi ca batrina nui lua la rost. Iar acolo ii astepta o mancare. Cum ii placuse grozav acoperisul.Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. cu atat se afundau mai adanc in padure. . Femeia ii duse pe copii departe. toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac. Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca . care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere!.. Gretel lua bucatica de piine si-o imparti cu Hansel. se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. deasupra hornului.. Si cum adormira greu. De nu le venea cat mai degraba un ajutor. vantul! Azi inconjura pamintul! ... zvar! pe dinaintea copiilor.Ei. nu alta: lapte si clatite cu zahar. copiii mei dragi. odata se deschise usa si-o femeie batrina de tot. surioara. Si copiii raspunsera pe data: . Dupa ce-si sfarsi cantul. da ce tot rontaie a mea cascioara?! Cine. ca se oprira vrajiti s-o asculte. Hansel n-astepta sa fie rugat si. rupse o bucatica din acoperis... nimic nu mai luasera-n gura. mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine. iar geamurile erau din zahar curat. ii duse in casuta. sa-si dea seama ce gust are. ca afara de cateva boabe de fructe salbatice. imprastie pe drum toate firimiturile.. continuara sa manance si mai cu pofta. iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora prinzului. ia de gusta din fereastra asta. copilasi. care canta atat de duios. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. In acest timp. . ca e tare dulce! . cront. pasarica isi intinse aripile si zbura. din zori si pana-n seara. adormira bustean. La vederea ei. Noi ne ducem in padure.Cront. O luara ei la picior. grai Hansel repede.. Când se facu ora prinzului. si asa se facu ca nu mai putura merge si. de cum rasari soarele. Daca vazura ei asta. . pana la urma tot o sa gasim drumul! .. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa. batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. dar de izbutit tot nu izbutira sa iasa din padure.Pai. ca nu cumva sa se dea in vileag. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. desprinzind un ochete de geam. Hansel o mangiie pe surioara lui si-i zise: . Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi. tot mai in afundul padurii. ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita!. incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. cand om sfarsi lucrul. sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. se aflau in primejdie de moarte. Pasamite. Zburara ceasurile. copiii se sculara din culcusul de vreascuri. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si.

fratioare! Vrajitoarea a pierit! . de la babusca niste coji de raci. as vrea sa punem la copt. de un astfel de ospat.Am scapat. ca sa punem inauntru piinea! Vezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vire in cuptor! . Si-apoi ar fi mancat-o . Acu e numai piele si os. . auzi tu? se rasti baba la Gretel. o socotea ca pe-o zi de sarbatoare. ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! . ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Ziua cand se bucura. si-i dadu un brinci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. incepu a plange cu lacrimi amare. ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. . indata ii facea de petrecanie si. . urma. striga bucuroasa: . eu pe Hansel il tai si-l pun ia fiert! .. a si inceput a hohoti cu rautate-si-n vorbele ei era numai batjocura: . ori de-i slab ca un ogar. Hansel. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. pana la. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte.Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: . De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri.Hansel. Si arse pana ce se prefacu in scrum. ca te treceau fiorii. si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica. leneso. ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! . Nu-si sfarsi bine vorba.Esti proasta ca o gisca! o ocari baba. cand se apropie picior de om. deschizindu-l. si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! . . .Doamne.. nu-ti da prin cap pe unde. sa n-o mai auda.Hai. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si. cand trebui sa care apa pentru a doua zi.. il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. era incredintata ca-i intinde un deget. nu-i las eu sa-mi scape . De s-ar fi intimplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului. . De-i cadea vreunul in gheare.. grabeste-te de adu apa. .Scoala. . Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru. ca de-i curge untura. da nu stiu cum sa fac . unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. cand incepu Gretel roboteala. . sa-i ademeneasca mai usor. Gretel doar asta astepta. razbateau dinauntru! . ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut. Si.. se apropie de cuptor si-si viri capul in el. . Pai. vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. ia scoate un deget afara. pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: . sonticaind. nu i-ar fi folosit la nimic. dar cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel. n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mina ei sfrijita.As intra.. dupa ce-l fierbea. care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele.Ia mai sfirseste odata cu bocitul.. nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am.Mai intai. si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! . sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau. de gras cee. Si era zavorit asa de strasnic. am scapat. ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara. In fiecare dimineata. Vai. Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo. ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita.. cum se mai boci biata surioara. sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca ghiujul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta. babusca intra in camera unde dormea Gretel si. ca jivinele. Si cand ii vazu ea pe amindoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul. si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita. sa atarne cazanul pentru fiertura in cirligul de fiert si sa aprinda focul. si du-te de adu apa. zgaltiind-o ca s-o trezeasca. il inghitea cu lacomie. trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. incepu a o ocari si a-i striga: . vrajitoarea fu in picioare. ca sa se ingrase. Pe unde sa intru? Si cum anume? . Ca doar trebuia sa care apa. am fi murit macar impreuna! .Batrina se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea dar vezi ca era o vrajitoare haina.. o striga ea pe fetita. Si numai de aceea facuse si casuta de paine. arsa de dogoare. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare.. dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si. . Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Gretel.Pe astia ii si am in mana.. se rasti cotoroanta la fata. Gretel abia de capata. De cum se ivira zorile. Nici nu se luminase inca bine de ziua.. babusca se strecura. baga-te inauntru. Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel. . Valeu! ce mai urlete. dar vezi ca adulmeca de departe. si eu as putea sa incap in ea! .Hei. ii porunci vrajitoarea si vezi da-ca-i destul de incins.. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamina Hansel ramasese la fel de ogirjit ca si inainte.. sonticaind.

... cand i se deschide usita. . isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le ridea in ochi si-n inima. .. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii .Ce ne facem. ia-i in spate.murise. de-as ruga-o. pana ce-si goli amindoua buzunarele. nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. In acest timp.. Era si timpul. Poate ca.Daca auzi ce-i spune.. Si faptura cea buna chiar asa si facu. Hansel scotea si el din buzunar cite un pumn plin de pietre pretioase si. dupa ce le arunca pe podea. mai putu.Ei. Mersera ei ce mersera. zise Gretel cu mihnire. ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata.. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. dar Gretel ramase pe mal si-i zise: . . ca niste iezi! . ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. slaba nadejde . mai incolo. .De-ar trece vreun vaporas.... surioara. Si traira ei impreuna. nici macar vreo punte cat de ingusta . Cum nu mai aveau de ce se teme. ca nu putem trece? facu Hansel amarit. pe-aripioara. dand navala in odaie. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal. cale de citeva ceasuri. Iar Gretel spuse si ea: . bine-ar fi! Dar prin locurile astea.Vreau sa aduc si eu acasa o mina-doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. Da uite. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului . hotari Hansel. astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu.. Si incepu a striga: Rata. Tii. de la o vreme. bietul om nu mai avusese o clipa fericita.Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. . calcaiele. numai in bucurie si fericire. ce-o mai luara atunci la goana de le sfariiau. Nu vad peste apa nici un pod. . Trecura pragul casei si. mai mersera ei ce mersera si. si numai. topaiau al naibii. ca nici pod. Si de voiosi ce erau. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el. de te mirai de unde mai ies atitea. de cand isi parasise copiii in padure. in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! . Si cine l-a prinde l-a vazut norocul.. ce ajunsera la o apa mare. pe Hansel si Gretel. Si-ntr-un sfirsit.. padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. ce sa vezi. Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie. sarira de gatul tatalui lor. . apuca sa arunce alt pumn. hai s-o tulim de-aici cat mai degraba. numai ce zarira din departare casa parinteasca. vad o rata alba inotand. ca. Si vazindu-se iarasi impreuna. nu alta! . Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. .. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a se rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele.Acu. intrara in casuta vrajitoarei si acolo. . ratisoara.

de-ndată ce-i văzu.. împăratul îi şi orândui după rang şi stare: în frunte veneau împăraţii.. drăcie! strigă domniţa. Primul i se păru prea gras: „Parcă-i un butoi!". îi găsi fiecăruia câte-un cusur.Pădurea asta mare. de nu putea să-i găsească niciun peţitor pe gustul ei. fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa. dădui de năpastă. iar la urmă. De bărbat dacă-l luai. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. bătând drumurile pe jos. uscat după vatră!" Şi uite aşa.Da' lunca asta verde.A lui Cioc-de-Sturz crai. Merseră ei ce mai merseră până ajunseră într-o luncă. Cel de-al treilea era prea scund: „Scurt. dar împăratul grăi răspicat: . conţii şi baronii. După cununie. dar atât de trufaşă. că ţi-o dau pe fiica mea de soţie! Pe domniţă o trecură fiori de groază la auzul acestor cuvinte. Acesta şedea în capul mesei şi avea bărbia niţeluş cam strâmbă. Iar al şaselea. un biet cântăreţ trecu pe acolo şi se porni să cânte sub ferestrele palatului. De cum îi auzi cântecul. Când fata de împărat fu purtată prin faţa şirului de peţitori. Împăratul îi zise: .Imparatul Cioc de Sturz Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă. gros şi îndesat! N-arată a bărbat!". . nobilii de mâna a doua. Pe cei care veniseră-n peţit până atunci.Din cauza trufiei.A lui Cioc-de-Sturz crai! Şi-ar fi fost şi-a ta. împăratul dădu un bal mare. A cui să fie oare? . Şi de cum se înfăţişară aceştia... stricându-se de atâta râs. A cui să fie oare? Iar bărbatul îi răspunse: . împăratul îi porunci unui slujitor: . femeia îşi întrebă bărbatul: . se mânie cumplit şi făcu jurământ s-o dea de soţie celui dintâi cerşetor care va bate la poarta castelului. nu se află unul să nu-i găsească prinţesa vreun cusur. Acesta are o bărbie ca un cioc de sturz! Şi de-atunci îi rămase împăratului numele de „Cioc-de-Sturz". Dar cel mai mult îşi râse de-un crai pe-a cărui faţă se vedea bunătatea şi voioşia.". . Şi când ajunseră ei într-o pădure mare.Din cauza trufiei. apoi prinţii.Crezi că se mai cuvine ca o nevastă de cerşetor să locuiască sub acoperişul meu? Ia-ţi bărbatul şi du-te deaici! Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră. dădui de năpastă. Pe al doilea îl găsi prea înalt: „Ia te uite ce lungan! Nu-l ajung nici într-un an. . la care-i pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. împăratul nu-i lăsă pic de răgaz şi-i zise: . .Ei. Al cincilea i se păru prea roşcovan: „Roş-creastă de cocoş!". Şi femeia întrebă iarăşi: . Şi după ce sfârşi de cântat. Împăratul trimise după popă şi trufaşa prinţesă fu nevoită să se cunune cu cântăreţul cel sărman.Am făcut jurământ să te dau după cel dintâi cerşetor care va trece pe aici. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi. cu gândul că s-or îndura de el şi l-or milui cu niscaiva mâncare. veniţi din toate părţile lumii. Şi-ar fi fost şi-a ta. prea adus de spate: „Ia te uită: brad verde. se rugă de măria-sa să-l ajute cu ce l-o lăsa inima. De bărbat dacă-l luai. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!... şi o să-mi ţin jurământul! În zadar se rugă fata şi încercă să se împotrivească. La numai câteva zile după ce trecuse balul acela de pomină. Dacă văzu împăratul cel bătrân că fata lui nu face altceva decât să-şi bată joc de toată lumea şi să-şi alunge peţitorii.Atât de mult mi-a plăcut cântarea ta.Aduceţi-mi-l de îndată încoace! Cântăreţul cel zdrenţuros intră-n sala tronului şi începu să cânte în faţa împăratului şi a fiicei sale. De al patrulea zise că-i prea galben la faţă: „Parcă-i moartea!".

. până ce-au cheltuit şi ultima lescaie.Mai merseră ei o asa vreme şi numai ce dădură de-un oraş mare.Ia ascultă. aşa n-o mai scoatem noi la socoteală: să mâncăm numai şi de câştigat nici pomeneală!. Ia du-te imediat de aprinde focul şi pune apă la fiert. măi femeie. dacă s-or nimeri să vina tocmai atunci în piaţă oameni din împărăţia tatălui meu şi m-or vedea vânzând blide..Dar unde-mi sunt slugile? întrebă ea. De astă dată însă. mai brodind-o. . Femeia începu să plângă şi. domniţa se aşeză încrezătoare cu ele la gura oborului şi-ncepu să îmbie oamenii să le cumpere. bărbatul se duse să taie nişte crengi de răchită. dar firul aspru al lânii îi tăia atât de adânc pielea gingaşă a degetelor.. atât era de scund bordeiul. în drumul călăreţilor! o certă bărbatul. să te tot aud tânguindu-te că n-ai pe altul de bărbat!. de rău..Care slugi? o luă la rost cerşetorul. ca să nu rămână flămând. de frică. deodată apăru un călăreţ care intră cu armăsarul în grămada ei de oale şi le făcu pe toate numai cioburi... auzi? Apoi. eu nu ţi-s potrivit. Dis-de-dimineaţă. . ia nu te mai văicări atât. nu mai ştia ce să facă. Apucă-te măcar de tors. . dădui de năpastă. nu se poate spune că n-a făcut o mâncare bunicică până la sfârşit. numai pe mâncare. o duseră şi aşa câteva zile.Din cauza trufiei. Şi-ar fi fost şi-al tău. gândi prinţesa... le făcu nuiele şi le cără în casă.. „Vai de mine şi de mine ce-o să mai plătesc pentru asta! se tânguia ea întruna. „Cine ştie ce-o să spună acu bărbatul meu. . o sa încerc să fac negoţ cu oale şi străchini de lut. uite. Acolo trebuia să-i dea toate la îndemână bucătarului şi să săvârşească muncile cele mai grele şi mai umilitoare. şi-n ele aducea acasă resturile rămase de la masa împărătească. Şi uite aşa ajunse fata împăratului slujnică la bucătărie..Vai. Nu mai pot de flămând şi ostenit ce sunt! Dar fata de împărat nu se pricepea defel să aprindă focul şi nici să gătească. oamenii îi cumpărau bucuroşi marfa şi-i plăteau cât cerea ea. văzând-o cât era de frumoasă. de-i dădea mereu sângele. iar femeia întrebă: .Vrei să ştii cine? Până azi am stat eu singur în ea. De bine. mai poticnindu-se.Al lui Cioc-de-Sturz crai. De-acum înainte. că nu eşti bună de nicio ispravă! se oţărî la ea bărbatul. .. Şi. Că-i dărăpănată din cale-afară?! Iar cântăreţul îi răspunse: . ce-au să-şi mai râdă de mine!" Dar cum n-avea încotro. Biata de ea îşi legase de amândouă buzunarele câte-o ulcică. După ce îmbucară ei puţinul pe care-l aveau. căci fusese prevăzător şi le cumpărase mai înainte. Şi acum. cântăreţul îşi trezi nevasta cu noaptea-n cap şi-o îndemnă să se apuce imediat de treburile casei. dar nuielele erau tari şi-i vătămau mâinile cele gingaşe. Iar tu o să le duci în piaţă şi o să le vinzi. dar de-acum încolo vom locui aici împreună. dacă nu voia să moară de foame. Dar. Ba. aşa că cerşetorul nu avu încotro şi fu nevoit să pună el mâna să facă toată treaba.. că tare prost am mai nimerit-o cu tine. Când văzu bărbatul că n-au încotro. De bărbat dacă-l luai. cu asprime. poposiră la o colibă mititică. Să te apuci de împletit coşuri. Se apucă femeia de tors. că şi-un nătâng ar înţelege că nu eşti bună de nicio treabă!. Da' ce. până ce dădură gata toate merindele. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. Al cui să fie oare? .îi zise bărbatul. şi mi-au făgăduit c-au să te primească. dar fără nicio simbrie. Când dădură să intre. când o afla ce mi s-a întâmplat!" O porni spre casă tot într-o fugă şi-i povesti cu de-amănuntul ce pacoste dăduse peste dânsa. cine-o locui în căscioară.. Femeia îl întrebă din nou pe cerşetor: . am fost la palatul împăratului şi-am cercetat de nu le trebuie vreo slujnică la bucătărie. Şi aşa au trăit ei o bucată de vreme de pe urma câştigului. căci. îi spuse mânios cântăreţul. ca un făcut. femeia fu nevoită să se aplece. bărbatul îi zise nevestei sale: . o trimise din nou la târg cu o grămada de oale. .Cine a mai pomenit să te-aşezi cu oalele tocmai la gura oborului. s-au mai găsit unii care-i puneau banii-n mâna şi uitau să-şi mai ia oalele.Nu-mi place defel. sunt de lepădat?! În cele din urmă. fu nevoită să se supună. că poate la asta ai să te pricepi mai bine. tu singură va trebui să ai grijă de toate. Şi cu bruma asta de mâncare îşi înşelau foamea.Of. din câştig. „Vai. . Atunci. să-mi faci de mâncare. Doamne.Oraşul ăsta mare. Prima oara îi merse bine negustoria. se culcară pe cuptor.Văd eu că la asta nu-ţi merge mâna! . Dar ca să nu zici că-ţi caut pricină degeaba. Uite. Femeia se strădui din toata inima să le împletească.

.. Veni apoi şi tatăl fetei. Când văzură oaspeţii una ca asta. biata fată de împărat ar fi vrut mai bine să intre-n pământ. zău. pironită-n uşă. pitindu-se după o uşa din sala tronului. cu inima întristată. De ruşine. Alergă spre uşă. împăratul cel bătrân. să privească. Şi toate astea le-am făcut ca să-ţi înfrâng trufia şi să te pedepsesc pentru felul cum m-ai batjocorit. Când se aprinseră luminile şi începură să vină oaspeţii. se gândi. ca să piară cât mai degrabă din ochii lor.. cum nu s-a mai petrecut nicăieri pe lume!. săraca. Trecând pe lângă dânsa. Atunci ea începu să plângă amarnic şi-i zise: . îmbrăcat numai în catifea şi-n mătăsuri. nu te mai omorî atât cu firea! Mângâie-te cu gândul că zilele tale de suferinţă au trecut şi acum o să facem o nuntă să se ducă vestea! Şi cât ai bate din palme. . unul mai mândru decât altul şi domniţa văzu strălucirea aceea care-i lua ochii. Iar el îi grăi cu blândeţe: . începură sa râdă cu toţii până ce nu mai putură şi-i aruncară numai cuvinte de batjocură.Lasă. deodată. Fata de împărat se grăbea să le pună în oală. făcând-o să îndure atâtea umilinţe. ca să plece acasă cu ele.. iar călăreţul care ţi-a spart oalele tot eu am fost.Dar iată că într-o zi s-a întâmplat să se prăznuiască nunta feciorului celui mai mare al împăratului. Dar împotrivirea nu-i ajuta la nimic.. dar pe scară o ajunse din urma cineva şi o aduse înapoi. împrăştiindu-se cât colo. se iviră slujnicele de o gătiră cu cele mai minunate straie din câte s-au pomenit vreodată. Şi de-abia acum pot să zic că se puseră pe chef. Când o văzu pe femeia aceea frumoasă. în sala tronului.Cât de nedreaptă am fost! Nu mă simt vrednică să-ţi fiu soaţă! Dar el căută s-o abată de la gândurile ei negre şi-i zise: .. la soarta ei şi-şi blestemă trufia care o adusese în starea asta de sărăcie. Atunci. că n-am nimerit şi noi pe acolo. Se duse şi ea. fiindcă-şi dăduse îndată seama că fiul de crai nu era altul decât împăratul Cioc-de-Sturz.. care-o peţise pe vremuri şi pe care ea îl batjocorise. Îl privi şi-şi dădu seama că era tot împăratul Cioc-de-Sturz. că eu şi cântăreţul cu care ai stat în coliba aceea micuţă suntem unul şi acelaşi om! De dragul tău m-am prefăcut în cerşetor. veniră şi curtenii şi-i urară cu toţii să aibă parte de noroc la nunta ei cu împăratul Cioc-de-Sturz.Nu te teme. că trebuie să se fi petrecut la nunta asta de pomină. cum stătea aşa. o prinse de mână şi vru s-o tragă-n joc. Rău îmi pare. slugile îi aruncau din când în când din bucatele pe care le duceau ori le luau de la masă. se rupse cureaua de care-i stăteau prinse cele două ulcele şi ciorba se vărsă pe jos. căci craiul o apucă şi mai zdravăn şi o trase după el. Deodată se ivi în sală fiul împăratului. Dar ea se înspăimântă grozav şi căută să-i scape din strânsoare..

Omuleţul cel cărunt îndată-i ieşi în cale şi-i ceru şi lui o bucată de cozonac şi o înghiţitură de vin. flăcăiaş. atunci du-te! Că de câte-i pătimi. să ne ospătăm împreună. maicăsa îi puse în traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin ca să aibă cu ce-şi potoli setea şi foamea. lasă-mă şi pe mine să mă duc o dată în pădure la tăiat lemne! Şi taică-său îi răspunse: . că nu mai pot de foame şi de sete! Prostilă luă aminte la vorbele omuleţului şi-i răspunse cu blândeţe: . Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă. să-şi lege rana. poate-o să-ţi vină şi ţie minte la cap! Maică-sa îi dădu şi lui un cozonac.Moşnegelule dragă. Cînd fu să plece la pădure cel de-al doilea fecior.. că până la urmă taică-său trebui să încuviinţeze. că el vrea să se ducă.. măi.Măi. şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!. Vezi că păţania asta i se trăsese de la omuleţul cel cărunt.. Dar în timp ce se căznea să doboare un copac. Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. mie ce-mi mai rămâne? Vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii cerşind!. odată-mi făcu nişte ochi.Ei. nu şi nu. Prostilă îşi puse în gînd să încerce şi el.. Păi dacă ţi-oi da din cozonacul şi din vinul meu. Stătui într-atâta. că nu ai tu cap pentru astfel de treburi!.. un cozonac gustos şi o sticlă cu vin. şi ca un făcut îi scăpă securea din mână şi nimeri cu tăişul în braţ. dă-mi şi mie o bucăţică din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin. Şi cum ajunse în pădure. Şi începu a se ruga de taică-său: . că trebui să se ducă acasă.N-ai văzut ce au pătimit fraţii tăi de pe urma asta? Lasă-te păgubaş. Ajunse la locul cu pricina şi se apucă imediat de lucru.. şi cum să nu facă!.dacă văzu dinainte-i un cozonac galben-galben. dar vezi că îl plămădise numai cu apă şi îl copsese în spuză! Şi-i mai puse în traistă şi o sticlă cu bere înăcrită!.: . nici că se mai sinchisi de el şi-şi văzu de drum mai departe. cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi. se vătămă aşa de rău la un picior.. că nu mai pot de foame şi sete şi mă simt sleit! Vezi însă că flăcăul se ţinea că-i deştept şi se răsti la omuleţ: . ca şi celuilalt. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă. Păi dacă ţi-oi da şi ţie n-o să-mi mai rămână nici pe-o măsea... de trebui s-o pornească din nou spre casă. loviturile cădeau anapoda. moşneagul prinse a se ruga de el: . După ce-i dădu bineţe.Măi băiete.Taică. aşa că vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii degeaba! Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. flăcăul se şi întâlni cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt. Într-o bună zi.. dă-mi şi mie o bucată din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin din sticla ta. n-ai decât să te aşezi colea lângă mine. Văzând ce se întâmplase cu fraţii săi. se întâlni şi el cu omuleţul cel bătrăn şi cărunt.Da ştii că n-ai pretenţii mari!. Mâncară ei şi băură până ce se săturară şi la sfârşit omuleţul zise: . băiete. mai înainte de a pleca. omuleţul prinse a se ruga de el: . asta-i bună!. dar dacă-ţi sunt pe plac bucatele astea. n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi o sticlă de bere acră. Dar mijlociul se răsti la el ca şi fratele său cel mare: . Dar Prostilă. îşi văzu de drum mai departe.. Când ajunse prâslea în pădure.Gasca de aur Fratii Grimm A fost odată un om şi omul acela avea trei feciori. Dar pedeapsa nu întârzie să vină: după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac.. maică-sa îi puse-n traistă. După ce-i dădu bineţe.Ei.

comedie mare. nu te apropia!.. încotro grăbeşti aşa tare?!. O luă sub braţ şi se îndreptă cu ea spre hanul unde gândea să rămână peste noapte. îi strigă el.Merseră ei ce merseră şi într-un sfârşit ajunseră într-o cetate mare.. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei. Ardeau de nerăbdare voind să afle cât mai degrabă ce şart are pasărea asta minunată şi de soi.. Cum alergau ei aşa toţi cinci. Dar de îndată ce o atinse. pentru că nu-mi prieşte defel! E drept că adineauri am golit un butoi cu vin. Merse ei ce merseră. Ei. de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară.. numai să se aleagă fiecare cu câte o pană de aur. A doua zi. Preotul îi stigă de departe. o va lua de soţie.Cum aş putea să fiu altfel dacă mă chinuie o amarnică de sete şi n-am cu ce o stinge? Iar de apă. agăţaţi unul de altul de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. părinte. Prostilă îl întrebă ce tot are pe inimă de stă cătrănit şi omul răspunse: . începu să strige ca în gură de şarpe: . . Dar fata nu pricepu de ce îi tot strigau surorile ei să nu se apropie de gâscă şi gândea în sinea ei: "Dacă ele s-au putut duce. Şi era fiica împăratului atât de sanchie şi de ursuză din fire.. . Dar îndată ce-l atinseră ţăranii pe dascăl. rămaseră şi ei agăţaţi.Fiindcă mi-ai dovedit inimă bună şi din puţinul tău eşti bucuros să împarţi cu alţii. dar nu prea mult şi în calea lor se ivi dascălul. cu gând să smulgă şi ea o pană de aur. nu-şi mai aflară locul de curioase ce erau. unde domnea un împărat care avea o fiică... de ce nu m-aş putea duce şi eu?" şi se repezi spre gâscă. Şi dacă văzu Prostilă că împlinise porunca împăratului. Hangiul avea trei fete. numai ce le trecură pe dinainte doi ţărani ce veneau de pe câmp. dar ce înseasmnă o picătură la setea care mă frige pe mine? E taman ca o picătură de apă pe o piatră înfierbântată... Auzind acestea. Nu cumva să te iei cu altele şi să uiţi că mai avem azi un botez!. Acestea zicând. Şi bietele fiice ale hangiului trebuia să o ţină tot într-o fugă după Prostilă. Astfel. numai ce se întâlniră cu-n popă care tocmai trecea şi el pe acolo. de nevoie.. şi părea să fie tare amărât. care nutrea şi ea acelaşi gând. aşa! .. cu sapele pe umeri. Prostilă se gândi că omuleţul din pădure i-ar putea veni în ajutor cu un sfat de folos. odată izbucni într-un hohot de râs. Prostilă îşi luă gâsca la subsoară şi o porni la drum . Porni deci într-acolo şi când ajunse zări un om care şedea jos . vezi copacul cel bătrân de colo? Apucă-te de-l doboară şi vei găsi ceva la rădăcina lui. nu mă pot atinge. Puţin după aceea veni şi cea mijlocie.Nu te apropia. că nu mai fu chip să se oprească. că şi rămase agăţată de ea. Fata cea mare privea la gâscă cu jind şi zicea în sinea ei: "Lasă că găsesc eu prilej să pot smulge o pană". că nimeni până atunci n-o putuse face să râdă. cuteză să-i ceară fata de nevastă. Numai că împăratului nu-i prea era pe plac ginerele şi născocea fel şi fel de chichiţe ca să scape de el. Şi după ce le muştrului în lege. dar rămase şi el agăţat... că şi rămase agăţată de ea. care se minună grozav când îl văzu pe preot alergând cât îl ţineau picioarele în urma a trei fete. Când ajunseră în mijlocul unei câmpii. rugându-i să-l scape pe el şi pe dascăl de pacostea asta. zău.Necuviincioaselor. Zărind popa o asemenea blestemăţie. şi râse cu atâta poftă. care zorea cu gâsca la subsuoară!.. câteştrele trebuiră să-şi petreacă noaptea alături de zburătoarea cu pene de aur. o apucă pe cea mai mică de mână cu gând s-o oprească... trebui să alerge şi el în rând cu câteştrele. de voie. Pînă la urmă îi zise că i-o va da de nevastă pe fie-sa numai atunci când îi va aduce pe cineva care să fie în stare să bea tot vinul care ar încăpea într-o pivniţă. Şi când îi văzu domniţa pe toţi şapte alergând în urma lui Prostilă. aşa cum sta scris în pravilă. taman pe locul unde doborâse copacul. Şi ar fi dat tustrele orice. Prostilă doborî copacul şi găsi la rădăcina lui o gâscă cu penele numai şi numai de aur. omuleţul îşi luă rămas bun şi-şi văzu de drum. Şi când Prostilă ieşi afară pentru o clipă. cele două surori mai mari strigară la ea: . Dar vezi drăcie: degetele îi rămaseră prinse de pene!.Ei. să ştii că am să te fac fericit! Uite.. cât ar fi ea de rece. fata îşi luă inima-n dinţi şi apucă gâsca de-o aripă. de îndată ce văzură gâsca... Prostilă se înfăţişă înaintea fetei. rămase şi el agăţat şi. fie c-o lua la stânga. Dar abia se atinse de soră-sa. ori încotro îl duceau picioarele. fie c-o lua la dreapta. pentru numele Domnului. fără să se sinchisească de cele trei fete care erau agăţate de ea. nu vă e ruşine să vă ţineţi scai după un flăcău? Oare se cuvine să faceţi una ca asta?. care. cu gâsca la subsoară şi cu tot alaiul năstruşnic după el. Acestea zicând se repezi la preot să-l tragă de mânecă. numai bună de măritat. Din această pricină împăratul dăduse o pravilă în care sta scris că acela care o va face pe domniţă să râdă. Când o văzu venind şi pe cea de-a treia. şapte inşi se înşirau acum după Prostilă.

Îl duse apoi în pivniţa împăratului şi omul nostru se înfipse lângă butoaiele cele mari şi. zări un om cu o mutră necăjită.şi-i dădu fata de nevastă.. şi pe uscat. Prin burtă îmi fluieră vântul şi trebuie să-mi strâng tot mereu cureaua ca să nu cad dea-n picioarelea!.. căruia toată lumea îi zicea Prostilă. Prostilă urcă în scaunul domnesc şi trăi în fericire. văicărindu-se întruna: . îi zise Prostilă. Dacă văzu asta Prostilă. să ştii că nu voi mai avea nicio pricină de împotrivire şi ţi-oi da fata de nevastă pe loc. Prostilă nu stătu mult pe gânduri. de parcă se băteau turcii la gura lui. nu alta. c-o să-ţi dau să mănânci până te-i ghiftui!. Şi bătrânul. dar acesta căută să umble şi de astă-dată cu fofârlica. împăratul dăduse poruncă să se facă un munte uriaş de pâine.. până la adânci bătrâneţi. hai de te scoală şi vino cu mine . .Măi. Dar ţi-ai găsit să i-o dea! . îi ceru pentru a treia oară împăratului să-i dea fata de nevastă. până ce începură a-l durea şalele.. frate-miu. şi o să bei până n-o să mai poţi!.. ci porni imediat la drum. frăţioare cu mine. Şi omuleţul cel bătrân şi cărunt îi dărui corabia năzdrăvană. Într-o singură zi navu ce alege din muntele de pâine .. acesta nu mai avu ce să zică . pasămite. acum am să-ţi dau şi corabia! Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept. doar o scăpa de el. în acelaşi loc unde doborâse copacul. Prostilă porni iar în pădure spre locul cu pricina şi aici îl găsi pe omuleţul cel bătrân şi cărunt pe care-l ospătase din puţinele lui bucate. Prostilă se duse la curte şi-i ceru din nou împăratului să-i dea fata de nevastă. dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoraş când sunt lihnit de foame?!. îi grăi astfel: . prostilă se bucură tare mult şi-i zise: . Şi în cuvinte mieroase îl îndemnă să-i aducă la curte o corabie atât de năzdrăvană. Nici nu trecuse bine ziua şi secase vinul din toate butoaiele.Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului. Pădureţul cel hămesit de foame se aşeză la poalele muntelui de pâine şi începu să înfulece din el . Când ajunse în pădure. fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie. luându-le la rând. atunci află că-mi stă în putinţă să-ţi astâmpăr setea. doar. alături de nevasta lui.. care-şi tot strângea cureaua peste burtă.. plutea şi pe apă. îl mai puse la o încercare. care. Cică trebuia să găsească un om care să fie-n stare să mănânce un munte de pâine.vezi bine că i se duseseră pe apa sâmbetei toate şiretlicurile . Şi ca să scape de el. bău de stinse.Păi daca-i numai asta. îi mai zise el voind să dea vorbelor un anume înţeles.Am mâncat şi am băut.Vai de măiculiţa mea.. şi când se lăsase seara nu mai rămăsese din el nicio fărâmiţă. am înfulecat un cuptor întreg de pâine. ascultându-i păsul. Ajunseră ei în cetatea împărătească şi ce să vezi acolo: din făina care se strânsese din întreaga împărăţie. iar după moartea împăratului... Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti. În clipa când Prostilă i-o aduse peşcheş împăratului. încât să plutească şi pe apă şi pe uscat. Şădea cătrănit toată vremea şi nu-i venea deloc să-şi mărite odrasla după un neisprăvit ca acesta.. .. Hai.. Auzind acestea..

. . pe când ţinea ochii ţintă ca să poată citi. puiul de vulpe îi zise: .Preţul? Preţul e însemnat pe copita mea. până ajunse calul. îi trage o copită-n cap şi-l omoară pe loc. îi zise vulpoiul lupului. . Lupului. cu gândul să-l mănânce. calul si puiul de vulpe Odată. citeşte dumneata. De vreţi să aflaţi.Aoleu. Când văzu lupul una ca asta. ce să pot face eu asta unei lighioane atat de mare! Calul băgă de seamă că lupul se sfătuieşte cu vulpoiul şi numaidecât o rupse la fugă.Hai după el să-l vedem mai bine. .Eu. Stînd aşa şi făcându-şi planul. calul hait. n-oi putea să mănînc calul asta? N-ai putea să-mi dai şi tu ajutor să-l omorîm. fugi. . numai ca se pomeneşte. cu un pui de vulpe peste el. n-aveţi decât să citiţi. să citesc eu. Puiul de vulpe băgase de seamă şiretenia lupului şi işi puse-n gând să-l tragă pe sfoară.Ce aveţi cu mine? le zise calul.Atunci.Lupul. . îi zise puiul. şi apropiindu-se ca să se uite. fugi. îi răspunse lupul.Uite. nu mai putea de ciudă! Dar. să-l cunoaştem altădată.Mulţumim dumitale. un lup. . mă căznesc să vedem.Bună ziua la dumneata.Dar ce faci aci dumneata? . . că părinţii mi-au fost săraci şi nu m-au dat la şcoală. dar. .într-un ochi de pădure. că apoi mănânci şi tu? . dând peste un cal care păştea. cum şi ce fel s-o scoată mai bine. Calul o rupse la fugă. . vesel c-a scăpat de lup. atâta-i trebui.Cât preţuieşti dumneata? Îl întrebă puiul de vulpe. se puse la pândă. vai de mine. iar puiul de vulpe plecă p-aci încolo. nici nu ştiu carte.Să te cunoaştem mai bine.

abia ieşită şi ea la soare: . Dacă mai rezişti câteva zile.. . Sunt fluture şi pot să zbor de aceea am aripi. colorate cu albastru.Înseamnă că o să mor de foame. . .Vorbeşti foarte ciudat pentru că nici de „magazie" nu am mai auzit.Dar .din întâmplare nu ai nişte surioare mai mari? .Fluturaşule aşa e soarta noastra să ajungem în bucheţele.Dar eu nu sunt floare. vor răsări şi florile mai mari.. Încercaţi şi voi să priviţi florile şi fluturii cu atenţie. ţi-am spus că nu sunt floare.Dar cum ai ajuns până aici dacă nu mai poţi zbura? . Aşa că..De fapt. fericire!! Fluturele a simţit mirosul florilor şi s-a năpustit înfometat asupra lor.Cred şi eu că nu ai mai văzut pentru că noi toamna dispărem. . Ascultam această conversaţie şi nu-mi venea să cred ce aud.Fluture? Ce e un fluture? Îţi spun sincer că nu am mai vazut niciodată aşa ceva şi nici n-am mai auzit până acum de „fluture" . Mi-am întors privirea într-acolo şi ce să vezi?! Un fluture de toată frumuseţea.. .. Astăzi a intrat o fetiţă în magazie şi a luat o pălărie mare de soare.Să te smulgă? Nu. . . nu ai cum să te împotriveşti. Am stat toată toamna şi toată iarna ascuns într-o magazie. Aveam o pălărie de paie cu nişte trandafiri galbeni prinşi în părţi.. albăstrelele. brânduşele. Pe când stăteam întinsă pe iarbă şi priveam norii ce luau forme misterioase am auzit o foşnitură lângă un copac. soarele strălucea şi te încălzea plăcut. . Speram că dacă scap din magazia aia o să găsesc o floare mai mare să mă hrănească şi pe mine.acum a venit soarele şi peste puţin timp sigur o să mă sulgă cineva de aici.Albăstrico eşti foarte simpatică. M-am întorsc încet pe burtă ca să nu-l sperii şi am încercat să ascult mai atent. ziua despre care vă vorbesc era o zi de primăvară în toată puterea cuvântului.Nu! Nu trebuie să mori de foame. sunt fluture. poate o săptămână. nu mă culegea nimeni. că doar ce să caute un fluture iarna în pădure?! Fluturii zburdă vara şi ne bucură privirile. galben. nu bătea vântul ca să mă rupă. violet.Nu albăstrico.Vaai dar ce floare frumoasă. stătea zgribulit pe un fir de iarbă. trebuia să fie ceva fermecat la mijloc. M-am mirat foarte tare de una ca aceasta. Nu prea mă pricepeam eu la ce mănâncă fluturii dar merita să încerc.Fluturele si albastrica Un lucru nemaipomenit mi s-a întâmplat acum câteva săptămâni dragii mei şi trebuie neapărat să vi-l povestesc şi vouă. Până atunci o să ne ţinem de urât unul altuia. Albăstrica îşi apropia cele două frunze ce-i străjuiau tulpina de parcă ar fi batut din palme de fericire pentru că fluturele se ridicase de la pământ şi zbura din nou. n-am mai vazut aşa ceva! zise Albăstrica uitându-se la fluture. am întins pălăria cât mai aproape de copacul unde vorbeau cei doi şi. ne alungă vântul şi frigul..Da tare friguros mai eşti. Toamna trecută pe când mă pregăteam să plec spre un loc mai cald cu prietenii şi familia mea un bondar neatent a dat peste mine şi mi-a frânt o aripă. Dar când ningea sau bătea vântul nimic nu mai putea să-mi ţină de cald. . Cine ştie ce poveşti nemaipomenite veţi auzi? . N-am mai putut să mă ridic şi ceilalţi au plecat fără mine. Eu până de curând am stat învelită cu zăpadă şi îmi era tare bine.. ne îngreunează ploaia aripile. . Fluturii şi florile vorbesc? Bietul fluture stătuse toată iarna nemâncat şi aş fi vrut să-l ajut dar nu ştiam dacă ar vorbi cu mine.. Deşi încă ar fi trebuit să fie iarnă.Poti să zbori? Să pleci din padure şi să vezi alte locuri??? . . toporaşii.puteam să zbor. Chiar mai adineauri până să ne punem noi doi la vorbă au venit doi copii şi le-au luat pe surioarele mele. În magazia asta erau depozitate multe haine şi pălării care mi-au ţinut puţin de cald.. M-am ascuns şi eu în pălărie şi am venit cu ea până la pădure.. Eram la pădure..primăvara vrea să fim aşa . eşti prietena mea şi nu am să permit nimănui să te rupă de aici.Mai mari?Nu.Aripile? Astea aşa frumos colorate nu sunt petale? . ghioceii . Ce credeţi că mi-au auzit urechile? Fluturele cel frumos vorbea cu o micuţă albăstrică. cu aripile mari.. O să fie plin de lalele de toate culorile şi o să ai mâncare din belşug. N-am mai mâncat din septembrie.. alb şi roşu.noi toate suntem aşa mici.

numai dupa ce va sfarsi toate aceste lucruri ii era iertat sa se culce si sa doarma pe trei scanduri de gorun.Şi-am încălecat pe o floare Şi v-am spus o poveste de plimbare. acuma stim noi cum sunt muierile! Da in dreapta. mai placuta la faptura si mai dulce si mai inteleapta la vorba. crasmarita avea o fata. sa faca foc si mancare ...cel putin fata de imparat. ci iesi afara. Cum. iar daca s-a facut noapte. gustau un strop de vin. In toata ziua se facea mai mare. ca numai semintele curate sa ramana. pe nepricepute. numai asa nu. era odinioara o crasma. Cati drumeti treceau prin tara. s-a pieptanat. cat traiau pe lume. pana cand nici ea singura nu stia ce are sa mai faca. sa se suie in podul casei. Florita era frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra tufelor. nu ca si crasmarita. cum fac adica muierile cand nu e ca totdeauna.pana ce s-o face noapte. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. raspunse cautatoarea.. de-ar fi fost sa fie din om. si iarasi sa mature.. si crasmarita maica de suflet a fetei. izbi usa. Din zori de zi pana in pranzul cel mare nu s-a mai miscat de la cautatoare: tot s-a sucit si dessucit.. ca e de toate. crasmarita din codru e cea mai frumoasa crasmarita din tara. pe de o suta si pe de o mie de ori insa e mai frumoasa Florita. cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru. crasma. curateste. vorbeau o vorba cu crasmarita si aruncau o privire la Florita. si apoi. sa spele. pentru ca ea are o fata ca zorile diminetii. Crasmarita era frumoasa ca si o pana de paun. asta nime n-a putut s-o inteleaga. sau s-a prefacut cumva.. aceea minte pamanteasca nu poate s-o priceapa. Crasmarita nu era insa asa de frumoasa ca si Florita. si pe fata o chema Florita. sterge.Frumoasa sunt. cu voinici. langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu voinicii sai. vinul cel bun. vorba cea dulce si fata cea frumoasa nu le iesea din minte. din vazduhul curat. Intr-o buna dimineata. crasmarita. . Doar a crescut ca si florile din pamant. Crasmarita. ti se parea cum ca vinul e mai tare si mai infocat. oglinda ? . Crasmarita atata era de frumoasa incat. cu curte si cu mare lucru si treaba precum trec adica imparatii. Intr-o zi de dimineata trece vestea din gura in gura pana ce ajunge la crasma din codru cum ca peste ziua are sa treaca imparatul pe aici pe langa crasma. a dus-o acasa si de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a crasmaritei. ar fi trebuit sa fie .. da in stanga. si Florita altfel iara. era insa frumoasa. Vreun imparat ce domneste in ascuns prin adancul codrilor. ea se puse inaintea cautatoarei. si crasmarita nu era mama fetei: fata era fata fara parinti.. incat. Cine sa fi fost parintii fetei nici chiar cei mai batrani si mai cu sfat oameni nu pot s-o spuna.. Crasmarita nu mai asculta nici o vorba. doar a cazut ca si stelele din cer. La crasma aceea era o crasmarita.. zau. si cu cat se facea mai mare. Florita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza sa vorbeasca cu ea. si. Destul cum c-atata era de frumoasa fetita asta. Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. sa mature casa. a luat fata in brate. si cum ca Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume. Florita din codru A fost ce-a fost. ca e proasta. daca n-ar fi fost. privi indelungat si cu drag la fata sa.Floarea cea frumoasa de la crasma din codru. Florita atata era de frumoasa incat. Nu numai Florita. crasmarul s-a dus dupa lemne la padure.Frumoasa. ca e lenesa.. Cand se samti gatita cum se cade. sa taie lemne. sparge. Dupa ce i s-a facut apoi destul de vorbe. Crasmarul s-a lasat de lemne. langa drumul cel mare. Asa a crescut apoi fata la crasma. precum ar trebui sa fie. Pentru aceea oamenii o numeau Floare . intra in crasma si se puse cu vorba aspra si neimpacata pe Florita: ca nu e buna. sa fiarba mancare. A mers dara vestea in lume si in tara cum ca la crasma din codru se bea vinul cel mai bun. sa-si coboare un sac de grau necernut si s-aleaga gunoiul din el. In mijlocul codrilor. Cine stie?.. ti se parea cum ca vinul e mai dulce si mai moale. ochi ca si campul cerului si trup ca raza soarelui. a dat porunca aspra ca Florita de aici inainte in toata ziua sa se scoale dis-de-dimineata. Fata asta nu era insa fiica crasmaritei. apoi grai: . toti se opreau la crasma din codru. s-a chitit. iaca ce sa vezi: intr-o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste pui de caprioara. cu atata se facea mai frumoasa la fata. curtea. ci si maica-sa. nici nu s-ar povesti.

. acuma de-a treia oara. se puse. Abia fura gatiti.. voinic ca si un fecior de imparat. iarasi intreba pe cautatoare: . Cand crasmarita si oamenii ce stateau de vorba inaintea casei vazura cum ca de aici inainte nu e gluma si ras si chiar va sa fie ceva. ochi ca si nevasta unui imparat si trup ca si rousoara de pe flori.Frumoasa. n-are frati.. fara sa-nceteze a-si canta cantecele vesele. Imparatul a venit si-a gustat picatura de vin si-a grait vorba cu crasmarita cea frumoasa si si-a facut calea mai departe. Venea imparatul cu voinicii si cu feciorul sau.. trei saptamani si trei zile trase-n jugul cel aspru fara sa graiasca o vorba. trei saptamani si trei zile iarasi sosi vestea cum ca imparatul era sa treaca cu voinicii pe langa crasma.. Numai feciorului de imparat i se parea cum ca nu e precum ar trebui sa fie: cum ca vinul nu e ca lauda. asa e data. Ce vorbe a zis ce vorbe n-a zis crasmarita catre Florita. cam pe cand sta soarele la pranzul cel mic. In zorile de-a treia ziua crasma era mai curata decat ghiocelul si crasmarita mai chitita si mai hoscocorata decat ce-a fost ea insasi candva.. Crasmarita nu mai zise nici o vorba. gusta o picatura de vin. ci sta asa singura ca si frunza acatata d-un paianjen.. Crasmarita ?. pana ce sosi si imparatul si navali cu ceata cea stralucita asupra crasmei. Crasmarita isi tocmi catrinta. ca unul sa stranga si altul sa franga. si. ei cu totii se sculara in picioare si facura adica cum fac oamenii de treaba cand are sa fie lucru cu cinste si mare.. porunci ca Florita de aci inainte sa nu mai iasa la fata soarelui. dar pe de-o suta si pe de-o mie de ori e mai frumoasa Florita.. nici in urzeala sa nu se faca crampita. si fel de fel de lucruri. Peste noua luni.. facuta jumatate din pazme. ca s-apropie. Era adica sa fie lucru mare si imparatesc!. . Se zicea cum ca acuma vine si feciorul imparatului..Frumoasa. noua saptamani si noua zile a muncit. se aseza pe prispa de dinaintea casei pentru ca s-astepte si sa vada sosirea imparatului. adica cu mare lucru si treaba cu multa socoteala.. incat tinea minte cand codrii erau ca iarba. ascunsa sub pamant si chinuita si flamanzita si batjocorita ca vai si amar de ea!. oglinda ? ... zau! muierile n-aleg la vorbe cand le-a trecut de gluma Vai si amar d-acela care in lume n-a avut parte de bine.. mai vie la privire si mai harnica. si pe cat muncea mai mult pe atata ti se parea mai rumena la fata. Si apoi. se vazu din departare ca vine. cum ca crasmarita nu e ca vestea Ce sa faci insa? si el dete pinteni la cal si se repezi mai departe cu ceata cea stralucita Dupa ce imparatul. crasmarita chema la sine pe Baba Boanta. incalecara apoi si se dusera inca mai repede decat cum au fost venit. si mai sprintena.Frumoasa sunt. Lasa apoi sa se faca un razboi cum nici inainte de aceea.. Era ca asta data nu numai copitele. Peste trei luni. venea insa incat copitele cailor nici nu faceau colb si pulbere. Poti sti acum. si mai dragastoasa.Imparatul veni. Florita. si apoi sa tese. un voinic. zisera '"buna ziua" si baura vin de cela bun. ci tot in pivnita cea mare din fundul gradinii sa munceasca. Crasmarita se gati inca mai cu tortoi decat in cel dintai rand si. oglinda ? . Daca Florita si-a facut lucrul. n-are taica. muntii ca musuroiul si . oamenii isi luara palariile din cap si se netezira la par. Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboi a trebuit apoi sa tese Florita pe toata ziua noua coti in lung. o panza in care urzeala era din fire incat nici nu le vedeai cu ochii. acuma de-a treia oara inaintea cautatoarei.. meat nici nasadeala sa nu se vada prin urzeala. zau! grai cautatoarea. grai o vorba cu crasmarita cea frumoasa si-si merse mai departe in cale. in supararea ei cea mare.. sarmana de Florita! ..ea trei luni.. ci si cozile si coamele cailor sa fie aurite. iarasi sosi vestea cum ca imparatul vrea sa treaca pe langa crasma cum inainte de asta n-a trecut inca. Iaca intr-un tarziu. asa cum era. ce e aceea cand vine chiar imparatul cu oamenii si feciorul sau!.. plina de ganduri amare si de necaz nestamparat. De Florita nimeni n-a intrebat. ci numai asa din stralucitul aurului celui mult samteai cum ca acusi va sa fie aici.. ochi ca si caprioara si trup ca si crinisorii. care era atata de batrana. dar pe de o suta si pe de o mie de ori e mai frumoasa Florita. de care inainte de asta nici nu s-a vorbit. ca acusi s-ajunga ceva ca si un nor stralucit. iar Florita toca din razboi.. fara sa planga o lacrama.. voinicii si feciorul de imparat s-au fost departat. si un ulcior de apa clocita la soare.. se scutura de colb si se supse la buze.. feciorul cel de imparat si voinicii cei mandri se coborara cu totii de pe cai. zau! raspunse cautatoarea.. o vrajitoare vestita.. sarmana de Florita.. pe care nici cele mai salbatice fiare nu le-ar fi putut rumpe. Baga sama.Frumoasa sunt. meat voinic trebuie sa fie acela care sa ti-o ridice de la pamant. Trei zile si trei nopti ea n-a stat in loc. Dupa ce si-au baut vinul si si-au zis vorbele. ea are sa capete o bucatica de pane. in intuneric. Crasmarita. cand se samti gatita. noua saptamani si noua zile. Imparatul. nici dupa aceea n-a fost altul: numai suveica era atata de mare. jumatate din cenusa.. pentru ca ea are fata ca marul. Florita noua luni. pentru ca ea are fata ca si fagurele topit. iar nasadeala din funii. n-are surori. nimeni nu s-a ingrijit. aceea nici n-o mai spun: stie acuma fiecare cum ca. care n-are maica. isi inghiti mania.

. doisprezece hoti .nu stia ce are sa i se faca. cum era ea. Ca nu cumva sa se intample ceva cu hotii. crasmarita se intelese cu Boanta ca asta sa lege pe Florita la ochi.nu stiu ce . Dar cum lucra ? . Multe zile si multe nopti a pribegit Florita asa singura prin codru. Mult sfat nu s-a facut dupa aceea. . cum si cat sa faci. ca omul din care scoti vorba cu frica.mai inainte il drese si numai dupa aceea il ciupeli si il opari. facu o zamuta buna si calda si arata ghebosului cum are sa faca de aici inainte. si toate le scapa din mana. ca sa spuie carciumaritei cum ca i-a scos de la Florita din cap. Ghebosul scapa si cutitul. ea nu se putu rabda ca sa nu mearga sa-l invete si sa-i ajute. ci. incat nici cu trasnetul n-ai fi putut sa-l trezesti de la lucru. vazu cum ca vede ceva asa ca o casa. astazi stiu ca nu m-or bate. ci numai si-o gandeste.. Acuma taie patru pui si-i fierse. cu nasul carlig.. Toate le facea intoarse si sucite. abia privi insa la Florita in fata si in ochi.Iar astazi te-or bate pentru ca le-ai fript prea putin. s-o duca in codru. a zis catre ghebos: . Cand ele ajunsera in adancul codrului.aplecat la pamant.. Cand Florita vazu cat de necioplit mi se misca ghebosul. pe Florita n-a vazut-o decat o data. . dezlega legatoarea cea neagra de pe ochii Floritei si facu.Bun lucru. Aide ca sa te invat eu ce..... Ieri le-am fript un juncan. Ghebosul privi indarat cand auzi. Ghebosul privi lung la Florita. Mai inainte il ciupeli si numai dupa aceea il opari cu apa fiarta . Boanta scoase cutitul cel mare. Ce sa faca ? Porni incotro o dusera ochii si norocul.. iar ei m-au batut c-a fost prea mult.. dragul meu. El lucra la un pui. si sta inaintea Floritei. si cel de-a dreapta. deodata.. Numai din cand in cand i se ivea cate o fiara salbatica in cale si asta ramanea insa privind din departare. lega pe Florita la ochi. si cum sari.. ea scapa cutitul din mana si stete uimita si incremenita . lua ochii cei de caprioara si-i duse. ii sarira din cap si cazura la Florita in poala... sa-i scoata ochii si s-o lase acolo. ca si omul adica care nu pricepe lucrul de care s-a prins.Vezi bine ca doara nu am atata pricepere. .. Cum Florita si Boanta stateau asa uimite. Florita ramase singura si parasita.. si eu am ramas acasa ca sa le fac de mancare. sari o caprioara dintr-un tufar. Multi ani a trait si multa lume a umblat Baba Boanta.sarmana! . pe cand se dezvelea ziua din noapte.Iaca asa. cum privi la ea. cu vorba vesela si ras pe buze.Am sa-l frig pentru tovarasi. cu parul parlit. daca Florita nu s-a infricosat. fara s-auda grai pamantesc. asa privi. mergea Intr-atatea si atatea zile. Inaintea casei lucra un om ghebos ceva . ca din pusca. mai cu inima. dar lucra.hoti de codru si grozavi. Ei s-au dus la hotii.cum sta omul cand mare lucru i se pune in cale.. . si pe toate laturile.il invata adica precum invata o maica buna si ingrijitoare. ca s-o manance fiarele si alte grozavenii de acelea din codru si de prin guduroaiele intunecoase. raspunse ghebosul cam cu jumatate de gura. si facu precum i s-a fost zis.vaile ca si cretaturile la ea pe fata atat de batrana era Boanta si de cand traieste n-a facut alta decat vraji si alte lucruri ascunse si nepricepute. cat Florita de frumoasa: cu gura ca grapa. incat i se parea c-acuma nici nu e ghebos mai mult. .. ca un om care ar vrea sa zica ceva si nu stie cum s-o scoata mai nimerit.. raspunse ghebosul facandu-se si el intelept. Nu e minune. Unde nici ea singura nu stia. Dar nici Florita nu sta la flori si frunze! Ghebosul era atat de had. si cand privi si vazu ce vede. zarindu-se printre frunzele copacilor. cu capitanul lor cel infricosat au locuit in asta casa si stie toata lumea cum ca hotii de codru se spala in toata dimineata cu sange de copil nebotezat si sange de fete mari iar in fata de om nu pot sa priveasca pentru ca samtesc junghi in spete. . Acuma era vorba ca sa faca ce va face cu sarmana de Florita. Florita mergea cantand mai departe. Asa e.. asa ca prin vis. cum trecu pe langa Florita. zau ca nu s-a infricosat. zise Florita sarind sprintena.Vezi casa asta ? zise el de la o vreme. tocmai in revarsatul zorilor. poate acum fiecare sa stie ce trebuie sa fie atunci cand un ghebos priveste in fata Floritei. mergea. . incat ochii amandoi.. pe unde fiinta omeneasca n-a calcat de cand e lumea. ca sa-si faca treaba. cu ochii ca ceapa. si puiul.nu ca alta lume. ii parea cum ca nici n-o vede. Baba Boanta multami lui Dumnezeu cum ca nu e silita sa faca un pacat mare. fara sa vada fiinta omeneasca. vorba cea dulce a Floritei. o urma o bucatica de cale si apoi se ascundea in tufele dese.. ce are sa pateasca. De frumoasa ce-o vedea. peste pragul casei. dar. . taie doi purcei si-i fripse. si asa si asa .. ghebosul spuse Floritei cum ca sa-i spuie lui pe cand are sa fie gata ..Ce tovarasi ? il intreba Florita. Dupa multa vorba si indelungata sfatuire.Ce ai de gand cu puiul ? intreba Florita dupa ce-i mai trecu ameteala. si-n cap. si cel de-a stanga. Asta e casa celor doisprezece hoti de codru. badita! grai Florita bland ca totdeauna.Un pui pentru doisprezece hoti ? Nici pe-o masea n-are sa le ajunga. Florita sta si ea uimita de ce vedea: ea . Boanta merse in pivnita.

iara capitanul de la o vreme incepu sa rasufle cu greu si sa manance cu taraita. caci n-ai vreme de fuga Ascunde-te sub pat. treaba sta rau. celelalte sunt ale voastre... saracul. Asa ceva pana acuma nici in vis n-a gustat. Sarmana de Florita! daca ar fi stiut ea cum ca asta are sa fie din mancarile cele bune..cu mancarile. Apoi lua lingura. le trecu de manie si iarasi le veni foamea.Mai prostule! grai catre ghebos. In adancul codrului hotii incepura sa flamanzeasca. Nu-mi prieste mancarea pana ce nu ma spal cu sangele tau.Sa nu fie cu suparare.Ce e aceasta ? intreba capitanul. .. taie la fiecare hot cate o bucatica si ce ramase isi tinu sie... .Pui. care cheama pe hoti la pranz. fugi la vatra si intra cu mancarurile in casa. mai curati. vin hotii! Fugi! Ba nu fugi. pentru ca mi-ai curatit casa. vorbira pana ce uitara de hoti.Mai oameni! grai catre cei de afara. .Zeama. mai netezi. Capitanul isi taie o bucatica.. acuma trebuia sa-l aduci tu pe acesta? Sa mi-l pui mie pe sara. purcelus fript! raspunse ghebosul. . Cum nu ? cand ei rabdau de foame. Capitanul gusta.se ascunse sub pat.. dete la fiecare hot cate trei linguri. lingandu-se pe buze. . grai catre ghebos.Mai. . ai zis ca ce vine e al nostru. ce sa faca ? . sa-l taie bucatele pe ghebosul.Ce e ? intrebara cei de-afara.Ce? sau n-ati zis voi ca puii sa vi-i dau? zise capitanul maniindu-se urat. .Vai! Sarmanul de mine! striga ghebosul inspaimantat... .Ce mancare e asta ? intreba dupa aceea. i se parea ca asta casa neteda si curata nu e a lui.Buna mancare! grai capitanul. Doamne. Lua dupa aceea lingura. grai unul dintre hotii cei flamanzi. noi vrem sa mancam din asta.. . sa porneasca catre casa Hei! Ghebosule. . si ce ramase isi tinu sie. sau n-ati avut si voi: asta o tin pentru mine . se asezara unul dupa altul la masa. hoti ca dansii! Ghebosul le iesi in cale. asta s-o fi adus tu mai inainte! Pentru ca ne-ai facut atat de bune mancari. Cand capitanul intra pe prag. de fluierita. Asa privind.Mai. el ramase stand uimit in loc. si dete puii la ceilalti hoti. noi cu totii te iertam! Dupa aceea lua cutitul. tu te-ai saturat: da-ne noua ce a ramas! . . veniti incoace! .Purcel. altii ca ceea. la particica capitanului. grai ghebosul. Hotii mancara bucatelele.Sa taci deloc! grai capitanul. Florita .Frate capitane. sa se supere si. puse vasele pe masa. ca sa-i roage de iertare si sa le spuna cum ca le-a facut mancaruri bune. si inca din departare s-auzea cum ziceau ca au sa-l ucida. Hotii isi mancara particica si dupa aceea privira. ei. Hm! aceea nu e gluma cand capitanul zice asa vorbe catre tovarasii sai flamanzi. si daca ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei fripti in casa. ghebosule. mai sunt inca si alte mancari. gusta si apoi grai catre ghebos: . Zburau. cu cinste sa fie zis.Veniti cand zic! Cand hotii pasira pe prag. de toate. . de acolea cate o bucatica cate un fir... numai de aici. Vorba din vorba: hotii incepura a se certa Unii ca asta.Ce e aceea ? intreba capitanul. lingandu-se pe degete. cutitele si fel de fel de .Sa ne dai purcei! graira hotii.. Ghebosul intra cu carnea cea de pui.. caci asta e buna!. Cand capitanul samti mirosul aburilor din zeama: . ca si omul care ar manca si nu mai poate manca de satul ce e. . . pui fript. ei privira inca mai uimiti decat capitanul la casa lor. Iar cei doisprezece hoti de codru veneau tot unul dupa altul. O vorba nu zic mai mult!. zau nu cred ca nu s-ar fi intamplat un lucru nesfarsit. sabiile. apoi se puse la vorba cu ghebosul si vorbira.. raspunse ghebosul. . Florita gati mancarea.Ce se samte aici? intreba Florita samtind ceva. ca si cand ar fi sange sau asa ceva .. Ghebosul ca si omul care era s-o pateasca. Poate acuma fiecare stie ce e aceea cand unsprezece hoti se bat cu capitanul lor!. dupa aceea incepura sa priveasca la bucatile capitanului.. care de care mai cu greu la inima.. gusta din zeama si o purta prin gura. mare necaz ti-ai facut! . iar ceilalti prinsera pe ghebos si-l facura nod. sa fuga cat o duc picioarele ca sa nu cada in manile hotilor caci el numai atunci va canta din fiuierasul cel mic.pentru ca s-o mananc deseara.. Dupa aceea intra in casa pentru ca s-aduca cutitul cel mare. . sa-l turteasca. se facu sprinten..Auziti voi? zise capitanul.de frica. facu casa incat numai de-un drag sa sezi in ea. raspunse ghebosul. te lasam pana dupa pranz.Ce ? li zise capitanul.. .Ba nu! graira hotii. Cand insa mirosul fripturii le intra in nas indata se stamparara. zeama calduta.

Florita nu se mai putu rabda ci iesi de sub pat si se puse tocmai in mijlocul lor.. ea isi lua carja de dupa cuptor si o sterse din cale.. caci ea era moarta. grai asupra lor cateva cuvinte ce sunau a vraja. Bun e sufletul bun! Doamne. si hotii cei din codru. sfaramau si prapadeau mai a pieire. Bun ca si darul si mana lui Dumnezeu! Cand hotii se bateau. Cand hotii intrara in casa si cand ceilalti sosira. Acuma Baba Boanta intra la Florita in casa.. zau! nici pentru o Boanta nu sunt lucru de gluma.dar de unde sa poata gandi rau prin capul ei! .. pana ce si cazu la pamant. Oare. care era cel mai sprinten dintre toti. Iti rade inima cand iti aduci aminte! Hei! dar lumea e rea. si. Ce-ti e muierea vicleana! nici in fundul inimii nu-ti lasa pace si trai bun. cum s-a facut. Peste septe luni.lucruri. cand se tem ca o vor pierde. Dupa ce Boanta isi facu treaba... iarasi intreba. Florita isi deschise ochii si se facu mai vie decat a fost candva.Nu va suparati. cel mai intelept dintre dansii. ca sa vada cum si ce. Le parea ca de aici inainte nici n-au ce sa cerce in lume. meat erai sa crezi c-a stat de vorba cu Sf. septe saptamani si septe . si mai caldute decat cum au fost cele de astazi. Doamne. tare si mult s-a intristat. sa faca adica pe placul si dorinta Floritei. le facu mancaruri bune.. Florita . cum auzira. In bucuria lor cea mare. si se bateau hotii precum se bat nourii in capete si se prapadesc. cutitele si fel de fel de lucruri ce aveau in mana: li se parea cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor lor.. iar altii sase aveau sa ramana acasa pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebosului si dorinta Floritei. pentru ca sa nu mai primeasca de la altii.. Crasmarita dupa multa vreme iarasi privi in cautatoare. Cand capitanul. Intr-o zi.... cand auzira vorba Floritei. batausi si hoti de codru. i-ar mai putea veni gand rau si neimpacat ?. vazura ceva ce inca nau vazut: inelul Boantei. n-avura incotro: hotarara s-o imbrace frumos pe Florita. ca daca doriti.... bun el. nici Dumnezeu nu vrea ca in lume sa fie numai bine!... Baba n-a suflat bine. ca sa-i traga la socoteala pentru pacatele lor cele multe in rautatea lor cea mare si infricosata si hoteasca iara Florita le grai in graiul ei cel bland: . s-ar mai putea bate si supara.. cand vede cineva pe Florita.a ca si moarta. Si apoi li se innebuneau mintile cand vedeau cum ca Floritei ii sare inima de bucurie cand dimineata isi afla carpele cele frumoase la capataiul patului. Cei mai isteti dintre hoti se dusera in cetatea imparatului si cumparara cu multi bani fel de fel de lucruri frumoase si le adusera. ii dete apoi un inel de aur. iar hotii nu se mai miscara de-acasa. asa parea de falos. Petru. afland. Hotii. De aici inainte fiecare hot voia sa fie cel mai harnic. sa-i faca un mormant.. sa ingrijeasca gradina cea cu flori. Cat ce trasera inelul de pe deget. mai de treaba si mai voinic... iarasi va fac mancarile inca mai bine. intre hotii cei infricosati.. ii ingriji. venea cu el in spate.. unul dupa altul. meat pietrele se misc. si muntii..... Ghebosul. badisorilor. si codrii. a stat acolo intre ei... ii imparti in doua. porni apoi in cale catre codrul cel vestit. pana ce frunzele se vestejira si hotii adormira toti sapte. Asa lucru n-a fost inca de cand e lumea! Si Florita ?. ca sa le puna la capataiul Floritei. Ea lua sapte frunze verzi de pe creanga unui stejar. sa mature. Si apoi grijeau Doamne! cum pot numai hotii sa grijeasca pe Florita. ii tinu la povesti frumoase si la vorbe blande.. sufla de trei ori asupra lor. Apoi nici unul nu voia sa se urneasca de acasa pentru ca sa castige ceva. sa spele. spuse cum ca-i aduce "sanatate si voie buna" de la maica sa cea buna.a numai Florita nu se misca. Cand era s-ajunga la casa hotilor. afla ca vede niste oameni vorbind: erau cei sase hoti ce stau cu ghebosul la sfat. ii curati. Hotii stetera toti incremeniti si amutira si scapara sabiile. fiindca stia cum ca multa vreme n-are sa treaca pana ce hotii se vor trezi din somn.. Asa curgea traiul hotilor de cand ei au dat de Florita si asa era traiul Floritei de cand ea a dat de hoti. vai s-amar cand vine pana intr-atata! Cum steteau ei insa asa langa mort. Florita merse in gradina cea cu flori. moart. Asa merse asta pana ce li se sfarsira mancarile: ajunsera ca abia mai aveau bucate pentru trei zile si trei nopti.. si afla ca un porc salbatec a facut mare zguduire printre straturi si. Nu-i venea la socoteala ca sa stea inca mult. Si cum s-a pus. Bag seama. afla cum si ce e cu Florita si unde se afla ea. sase insi trebuia sa mearga in toata ziua la castig. fiecare voia sa taie lemne.ea trase inelul pe degetul cel mijlociu si nici nu-l trase cum se trage. sa varuiasca. cu totii sarira la pustile cele ruginite si mersera si gonira si nu se oprira pana ce nu-l impuscara pe porcul cel salbatec. sa faca foc. frumos si rotund. Hotilor li se parea ca cerul s-a daramat asupra lor. cum s-a sfarsit. De aici inainte Florita ramase la casa hotilor. In durerea lor cea mare. hotii mersera in cealalta zi in satul imparatului si cumparara toate inelele si tot aurul ce se afla in targ si-l daruira Floritei. aceea e acuma treaba lor. asa ca nimeni sa nu stie cine le-a pus. stie acum fiecare ce e aceea cand doisprezece hoti de codru plang din ruptul sufletului. cautatoarea iarasi ii raspunse si iarasi facu vorba cu Baba Boanta. Ce-a fost dupa aceea. asa privea de mandru. Baba Boanta isi facu treburile.

adica de a doua oara de a treia oara. ca doara cumva sa invie pe Florita si de a treia oara. ci vraja cea mai mare si nemaipomenita. a se opinti din ruptul sufletului...zile.. iarasi chema la sine pe Baba Boanta si iarasi trimise primejdia asupra Floritei. si Boanta o pieptana. atata de frumos o pieptana. incat mintea curata nici nu le putea gandi. asa de frumos numai ea stie impleti cu degetele ei cele maruntele. in casa la Florita. Boanta facu ca si cellalt rand. ii dezbracara rochia.. aceea nu se poate spune. Peste noua luni. alesera cel mai frumos copac din codru. graind: . iarasi se fali catre cautatoare cu frumusetea sa. Cand Boanta intra. ti-a trimis-o maica-ta cea buna ca sa te impodobesti cu ea.Sa fereasca Dumnezeu! raspunse capitanul. Boanta i-a fost impletit firul mortii in par. nici n-aveau ce sa-si mai zica.Esti frumoasa. Cand hotii aflara cum ca iarasi nu e bine. vrajitorii si fel de fel de taine. ea acuma nu mai facu vraja cea mai mica.. ii luara salba de pe piept: dar Florita ramase moarta si hotii cei doisprezece . Boanta vazu ca acuma cu una. Boanta fugi mai iute. Ea lasa ca Boanta sa o pieptene. De asta data nici nu porni pe picioare. Dupa ce Boanta isi facu pacatul. si hotii.incet-incet. acuma de a treia oara. meat nici cu varful limbii nu puteai sa-l samtesti. ii puse fiecare cate un crinisor pe frunte. ii trasera inelele de pe degete. iar ingrijirea lor se facu pe de septe ori cate septe mai mare decat ce a fost candva.. unul dintre ei totdeauna trebuia sa se culce pe un pat de spini. . sa fie macar si moarta precum a fost mai frumoasa-n viata. cum inainte de asta nu s-a mai suflecat inca. De aci inainte hotii multa vorba nu facura. pana ce Florita si cazu moarta.S-o despletim! grai ghebosul. iara sub pat era jaratec viu si infocat. cum ei il stiau a face mai frumos. meat ti se ridica perii in varful capului cand te gandesti la ea. Pentru ca sa adoarma pe hoti. ea facu dar lucruri. mai moarta decat a fost candva in viata ei. Sa-ti pieptan eu parul si sa ti-l gatesc. si traieste ca o imparateasa. Nici nu trebuie sa spun ca asta data Florita cazu mai moarta. ei detera a fugi care incotro. Bune ganduri cu de-a buna seama nu le-a trecut prin minte. imbracara pe Florita in cele mai frumoase giulgiuri. si dupa ce adormira hotii iarasi intra la Florita. grai o multime de zicali incalcite.. . noua saptamani si noua zile crasmarita. ii zise "sanatate si voie buna" si ii dete o rochie de matase. ci stau de paza. ii raspunse cautatoarea. atat de frumos ii impleti parul.. Ce-au vorbit. crasmarita iarasi privi in cautatoare. asezara pe Florita in cosciug si-i aprinsera la cap o lumina de ceara . cum vorbesc adica babele cand voiesc sa-ti strice firea. ci alte vorbe care de care mai frumoase si mai dulci. crasmarita n-a mai chemat pe Boanta la sine. Daca a venit acuma pana intr-atata. nu cum plang copiii. dar Florita e mai frumoasa. ca de aci inainte nu mai are ce sa faca. da! zisera ceilalti hoti. adormira ca morti. acuma de a treia oara. facura un cosciug. de o suta si o mie de ori mai frumoasa decat ce-a fost ea insasi candva. Vai si amar de acela ce da de rau cu muierile! Boanta se sufleca. Lua un ac subtirel si mic. chiar si acela de pe spini si jaratec. impreuna cu ghebosul.Da. mi-a poruncit maica-ta cea buna. impunse doisprezece stejari cu acest ac. ci in miez de noapte. Florita. ci cum plange omul cand vede ca acuma toate s-au sfarsit. ci si-a legat catrinta si ea insasi s-a dus la coliba babei. cu frunzele de stejar. . imbraca rochia ca sa vada cum ii sade. meat i se incurcau ochii cand privea la ea si nu stia pe unde o vede mai framoasa. . ea zise nu numai "sanatate si voie bune". Mare primejdie trebuie sa fi fost in gandul ei ca s-a opintit atat de babeste! De cand Florita murise in doua randuri. hotii nu mai dormeau nici ziua. si aceea nu e gluma cand o vrajitoare ca si Boanta se sufleca. Pentru ca nu cumva sa-i cuprinda somnul. Acum hotii cumparara toate matasurile si frumusetile ce se aflau la negutatorii cei mari si imparatesti.Iaca..Sa te impodobesc ca pe o imparateasa.. ce n-au vorbit. de bucurie ca a primit veste de-acasa. iarasi auzi vorbele suparatoare. grai Boanta intr-un tarziu. iara Floritei ii sarea inima de bucuric cand auzea atata veste buna si frumoasa de la "ai sai".. hotii incetara a plange si ramasera cu totii incremeniti: li se opri suflarea si-i parasi sufletul. De unde ar putea Florita sa nu faca precum a dorit maica-sa cea dulce ?. incepura sa planga. unul dupa altul. acuma chiar de a treia oara. . cu doua n-are s-o ispraveasca. durerea hotilor fu mai mare si invierea mai puternica si mai imbucuratoare decat inainte de asta cu atatea saptamani. dar mic si subtirel.. Dar Boanta nici nu fuse gata cu pieptanul. calarind pe o prajina stramba. nici noaptea. se-ntoarse de trei ori peste cap. dar inca sa-1 vezi cu ochii. ea se sui pe prajina cea stramba si se departa mai rapede decat Vantoasele. Dupa aceste vorbe. ce sfaturi au facut.hoti grozavi din fundul codru-lui . toti doisprezece. Cand Florita fu cu totul dezbracata. cum stai cand de mare necaz si primejdie te temi.

Argatii venira si spusera ca s-au adunat cainii intr-o poiana inalta si luminoasa si.. Feciorul imparatului trimise pe cativa argati dintre cei mai tari la inima. sa grijeasca pe Florita zi si noapte. si apoi. toti. meat toata sa se sfarme. cu acesti doi impreuna scoasera pe Florita din mormant si o dusera prin ascuns la curtea imparatului. feciorul imparatului a venit cu multi oameni si cu mare treaba ca sa vaneze prin codru. mai la urma. Cand vazu dar ca Florita e moarta. si-si facu treaba mai departe. El alese cele mai frumoase douasprezece case ce se aflau in curtea imparatului. sa urle adica a primejdie. facura un mormant de trei ori mai adanc decat era de lat si de trei ori mai lat decat era de lung.. Cand era sa porneasca catre casa. Cele douasprezece fete ce aveau sa grijeasca pe Florita nu mai incetau a-si sparge capul asupra poruncii aspre ce li s-a dat. ... El a vazut multe fete de imparat: Florita e insa Florita.. cautara cea mai inalta poiana din codru si unde erau cele mai multe flori. ca sa vada ce e. ii scoasera firul mortii din par. ci sa urle. fugira care incotro.. mai frumoasa si mai sprintena decat ce a fost candva in viata ei. si cand se facu noapte..curata. "Daca n-am vazut-o vie. Hei! dar din loc nu se miscara pana ce nu pasi feciorul cel de imparat in florile cele frumoase!.. au inceput nu sa latre. "Oare pentru ce sa nu atingem crinisorii si pentru ce sa nu-i despletim parul ? si daca am face. Si cum o despletira. pana ce.. privira. Sarmanii de ei! mai c-au fost oameni de treaba.. unul dupa altul. Pamant pe trupul ei ? Nu va temeti de maica lui Dumnezeu ? Hotii..Ho! stati! grai ghebosul cand vazu ca hotii voiesc sa arunce pamant asupra Floritei. el se intrista. Acuma poate fiecare sa stie ce e aceea cand feciorul cel de imparat vede pe Floarea Codrilor chiar vie. sa o aseze intr-un leagan de aur si sa o legene ca si cand ar fi vie. atata de grozav se amari. dupa aceea se supara si.. pana cand el se trezeste. ori cand arde casa stapanului sau. topita tocmai din fagurele in care a fost matca albinelor. Feciorul imparatului doarme: haide sa atingem si sa despletim. Dupa ce Florita fu bine pusa. si o dusera .. care nu se multumeste cu una.. foarte multa vreme a stat Florita asezata in mormant.. Din larma ce facura se trezi si feciorul cel de imparat.porunci argatilor sa-l astepte si se duse ca sa vada el cu ochii si s-auda cu urechile lui de treaba cainilor. Doisprezece hoti au murit si ghebosul impreuna cu dansii. Deodata auzira cum fac cainii mare larma si mare latratura. cele mai sprintene.. noi iarasi facem precum a fost. au fost crescut tot flori din flori. de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. fecior de imparat. ca nici samanta sa nu rasara din ea!. nu se misca de langa leaganul Floritei: privea. Floarea Codrilor. cum urla cainele cand vede bufnita strigand pe hornul casei. ce s-ar face? cum ar fi ?" se intrebau ele in gandul lor. sarutara fiecare pe Florita in mijlocul fruntii si o luara.fecior de imparat adica. ca nimeni sa nu afle de ea.si apoi cand privi in mormant ?. privind. Cand samtira cainii apropierea stapanului lor... le venea sa intre in pamant de rusinea pacatului ce era sa faca. feciorul cel de imparat dete porunca aspra ca nimeni sa nu atinga crinisorii si parul.. Cand fetele vazura mortii razand. As a e muierea! n-are odihna pana ce nu afla ce ar dori sa stie.. se facu mai vie. cum si pentru ce. Numai doi oameni credinciosi tinu la sine. Multa. De aici inainte. Dupa ce le gatira astea. Se asezara dar jur imprejur pe langa mormantul Floritei si privira.. cu doua .. Fat-Frumosul Imparatesc. pe langa mormant. La astfel de lucruri multa vorba nu fac muierile: ele incepura sa despleteasca pe Florita. Feciorului de imparat ii para cum ca chiar si al lui suflet a impietrit cand vazu pe Floarea Codrilor. privea in fata cea frumoasa. inspaimantate si invrajbite. ele. nici unul nu putea sa faca inceputul: erau legati de pamant si samteau ca acasa nu au ce sa mai caute. care de care mai frumoase si nemaipomenite. suindu-se pe un damb cu flori. le porunci ca sa porneasca spre casa.. Fata Floritei si acuma era rumena.. priveste in ochii ei cei blanzi si aude vorba ei cea dulce. si chiar un fecior de imparat trebuie sa tresara cand ii vede printre flori . Feciorul cel de imparat ... feciorul imparatului porunci argatilor sa taca despre cele ce au facut si vazut si n-au mai vazut. lasara pamantul din mana. si apoi merse la argati. si florile nu cresc ca si buretii peste noapte. cu mic cu mare...Stiti voi ce ? grai cea mai sireata dintre ele.. Bag sama asa a fost sa fie. crinisorii de pe fruntea ei nici acuma n-au vestejit si parul ei si acuma tot atat de frumos era pieptanat si impletit. aseza pe Floarea Codrilor in cea mai frumoasa dintre ele. Ei! dar feciorii cei de imparat sunt scurti la vorba. incat ii venea ca sa ia lumea in gheare si asa sa deie cu ea de pamant. iara Florita. . unul dupa altul. doisprezece oameni impietriti nu sunt gluma! zau. pana ce adormea privind si cu ochii deschisi. Dupa multa vreme dara. ei incetara a da semn de primejdie si detera a-si misca cozile.. isi zise el. Fecior de imparat. pamantul ce sta in jurul gropii. s-o vad cel putin moarta". murira toti doisprezece. porunci ca douasprezece fete.

incat ii innegrira perii capului si injuni cu septezeci si septe de ani! Dupa ce oamenii se dezmeticira. ea porunci ca sa lase tot vinul sa curga. precum asculti la copilasi cand incep sa vorbeasca. si porni catre fiica sa cea draga si ginere-sau imparatesc. Imparatul cel batran asculta. pentru ca sa vada si vazand. . Pana si orbii si schiopii pornira in cale. iara feciorului i se facura vorbele nod si crampita tocmai pe varful limbii. ca sa vina. asculta adica incat ii sta rasuflarea in loc. ca s-a intamplat adica ce s-a intamplat cu minune si cu taina nepriceputa. cum ca nu-i ea cea mai frumoasa in tara. sa sparga toate vasele. cum numai ea stia.de-a septea oara. aau! raspunse cautatoarea. sa vada. de unde si pana unde. incat vestea despre ei ajunse chiar si pana la noi. imparatul porunci ca sa se faca o casa cu peretii de oglinda.Frumoasa. el tare si foarte mult se supara cand auzea cate toate despre suferintele sarmanei de Florita. cele mai frumoase neveste din tara si sa inchida pe crasmarita cea vicleana cu ele.. vestea despre cununia feciorului de imparat ajunse pana in cele patru colturi ale lumii. Florita nu zise nimic. Pana ce zici "una. cu vorba lui cea blanda si imparateasca: . iarasi intreba pe cautatoare.Fatul meu. adica toata intamplarea si patimile ei. ca sa le aiba si sa tina minte. iar dupa ce-au mancat si le duceau cu sine acasa. si nemaipomenit de frumos lucru trebuie sa fie asa ceva. Feciorul imparatului nici trei vorbe n-a grait pana ce a si mers vestea in curte cum ca "iaca asa si asa". acuma de a septea oara . si cand a venit imparatul cel batran ca sa vada ce e. sa se surpe in gandul ei. chiar si copiii cei de tigan mancau cu linguri de aur.Infricosat si grozav. ci privi numai asa cu coada ochiului la cel voinic frumos fecior de imparat. Crasmarita cea frumoasa nici ea nu se putea sa ramana acasa: se gati dar. asta nu e gluma! . o cununie si un ospat decat care mai vestit si mai minunat de cand e lumea n-a fost. si precum asculta. iara cand asta inceta cu vorba. sa imi fii mie nora si nevasta feciorului meu. draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca sa vii tu la casa mea.. Iar Florita si feciorul cel de imparat traita fericiti si fara suparare. cum traiesc oamenii buni la suflet si intelepti la minte. si cand fuse gatita. Florita stete de vorba cu ei si le spuse cum si ce. Dupa nunta.. dar Florita e mireasa de imparat! Cand crasmarita auzi aceste vorbe.. si sa nu mai uite cat vor trai. doua. el atat de tare s-a speriat. sa se adune. el grai catre ea si feciorul de imparat. cum si pentru ce. Se facu apoi o nunta. iaca incoace si incolo. trei".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful