Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ce graieste cineva unei persoane care intreaba: „Cum imi pot mantui sufletul?”
Cum poate atunci cineva sa paseasca pe calea poruncilor fara sa se abata din
drum?
c) In aceasta nevointa mai ales sa iti pazesti inima de cugetele si simtirile cele
rele – mandria, slava desarta, mania, judecarea celorlalti, ura, invidia,
dispretul, deznadejdea, atasamentul fata de lucruri si de oameni, ganduri
imprastiate, neliniste, toate placerile simturilor si tot ceea ce desparte mintea
si inima de Dumnezeu.
d) Pentru a rezista in nevointa aceasta, hotaraste inainte de toate sa nu te
retragi din ceea ce recunosti ca este trebuincios, chiar de ar insemna moartea.
Pentru a dobandi aceasta, cand te-ai hotarat sa faci astfel, daruieste-ti viata
lui Dumnezeu pentru a nu mai trai de dragul tau, ci doar pentru Dumnezeu.
e) Sustinerea unei vieti dusa astfel este o jertfa smerita a sinelui catre vointa
lui Dumnezeu, si a nebizuirii pe sine; arena duhovniceasca in care aceasta viata
se savarseste este rabdarea sau sederea neabatuta in randul vietii
rascumparate, cu indurarea plina de bucurie a tuturor nevointelor si
neplacerilor care sunt legate de aceasta.
g) Armele unei astfel de vieti sunt: rugaciunile in biserica si acasa, mai ales
rugaciunea mintii, postirea pe masura puterii fiecaruia si a randuielilor
Bisericii, trezvia, singuratatea, muncile fizice, marturisirea deasa a pacatelor,
Sfanta Impartasanie, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si a scrierilor Sfintilor
Parinti, discutii cu oameni tematori de Dumnezeu, cercetarea deasa a
parintelui duhovnicesc asupra tuturor intamplarilor vietii launtrice si
exterioare. Temelia tuturor acestor nevointe in masura, vreme si loc este
intelepciunea, cu povata celor experimentati.
Randuieste-ti viata in acest chip si, cu harul lui Dumnezeu, te vei mantui.