Elementele endocrine ale glandelor sexuale Glandele sexuale testiculele i ovarele conin pe lng elemente germinative, ce produc celule

le sexuale, i formaiuni glandulare endocrine, ce elimin n snge o serie de hormoni. Celulele endocrine ale testiculului, numite celule interstiiale Leydig, se afl n esutul conjunctiv lax ce completeaz spaiul dintre ansele tubilor seminiferi contori, alturi de capilarele sangvine i limfatice. Ele secret hormonii 489 sexuali masculini androgeni. Testosteronul i ali androgeni exercit o anumit aciune biologic asupra fiecrui esut din organism. Ei stimuleaz dezvoltarea organelor genitale externe i a hipotalamusului la ft, influeneaz creterea liniar a corpului i determin dezvoltarea muchilor scheletici la adolesceni; stimuleaz maturizarea spermatozoizilor, maturizarea i dezvoltarea la aduli a organelor genitale externe i interne, dezvoltarea laringelui i modificarea vocii; determin caractere sexuale secundare masculine, un comportament agresiv, facilitarea libidoului i poteniei sexuale. n testicule se sintetizeaz i o cantitate mic de estrogeni (hormoni sexuali feminini) Funcia endocrin a testiculului. Celulele interstiiale Leydig ale testiculului, veritabile celule glandulare formeaz glanda intestiial testicular cu rol endocrin. Aceast gland produce principalul hormon masculin testosteronul. Testosteronul este metabolizat la nivelul ficatului i eliminat apoi prin urin sub form de androsteron sau dehidroandrosteronul. Funcii testosteronulului constau n: dezvoltarea caracterelor sexuale primare i secundare, maturizarea sexual, pubertatea, creterea organismului, sexualizare psihologic de tip masculin (comportamentul i interesul pentru sexul feminin). Caracterele sexuale primare la brbat sunt reperezentate de: testicule, penis, prostat i vezicule seminale. Caracterele sexuale secundare la brbat sunt: prul (barba), mustile, perii de pe tegument, dezvoltarea muchilor i a formelor corpului, schimbarea vocii, modificarea psihicului. Pubertatea repprezint starea funcional, caraterizat prin posibilitatea producerii de spermatozoizi sub dependena hormonilor sexuali, cu stimularea instinctului sexual, a reflexelor de erecie i de ejaculare, creterea organismului, dezvoltarea sa armonioas i viril. Se observ o modificare a psihicului, a comportamentului i o cretere a interesului pentru sexul feminin. Reglarea spermatogenezei i a funciei endocrine testiculare are loc pe cale nervoas i pe cale umoral. Reglarea pe cale nervoas se face prin intermediul centrilor vegetativi hipotalamici. Reglarea pe cale umoral se face de ctre hipofiz prin hormonul luteinizant, care stimuleaz secreia de testosteron, cnd scade concentraia acestuia n snge (feed-back negativ). Secreia crescut de testosteron inhib producerea de hormon luteinizant (feed-back pozitiv). n aceast reglare, ntre testicul i hipofiz intervine hipotalamusul. Testiculul este n corelaie funcional i cu alte glande cu secreie intern (suprarenala i tiroida). BIBLIOGRAFIE 1. Baciu. I, Fiziologie, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1997 2. Crmaciu R. i colab., Anatomia i fiziologia omului, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983 3. Groza P., Fiziologie, Ed, Medical, Bucureti, 1991 4. Guyton Arthur G., Fiziologie, Ed. Medical, Bucureti, 1996 5. Hulic I., Fiziologie uman, Ed. Medical, Bucureti, 1996 6. Micalencu D., Maxim Gh. i colab., Anatomia omului, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983

7. Teodorescu - Exarcu I., Fiziologia i fiziopatologia reproducerii umane, Ed. Medical, Bucureti, 1977 8. Voiculescu I.C., Petricu I.C., Anatomia i fiziologia omului, Bucureti, 1971 6. ENDOCRINE SYSTEM http://www.univ-st-etienne.fr/lbti/Mednucl/AtlasEnd/aindex.htm 7. ENDOCRINOLOGY LINKS http://www.il-st-acad-sci.org/health/endolink.html 8. Endocrinology Links http://www.fpnotebook.com/END79.htm 9. Google http://www.google.com/ 10. Hardin MD : Endocrine System, Endocrinology & Hormones http://www.lib.uiowa.edu/hardin/md/endocrin.html 11. Harrison's Online: Home http://harrisons.accessmedicine.com/ 12. IDF - International Diabetes Federation http://www.idf.org/home/ 13. Links to Endocrinology Resources. http://www.geocities.com/medcin/endocrn.html Testiculul Testiculul endocrin la adult reprezint un organ ovoid cu dimensiunile de 3,5-5,5 x 2,0-3,0 cm. El exercit funcia endocrin prin secreia de an drogeni i reproductiv prin spermatogenez. Funcia endocrin este asigurat de: 1. Celulele Leydig care produc hormoni sexuali: androgeni: testosteron (T) i dihidrotestosteron (DHT); cantiti foarte reduse de 17-P-estradiol i progestageni; celulele Leydig secret i mici cantiti de oxitocin, lipotropin, (3-endorfin, angiotenzin i prostaglandine. 2. Celulele Sertoli, paralel cu spermatogenez exercit i funcia de hormonogenez, producnd hormoni polipeptidici: hormonul de inhibiie miilerian (MIH); inhibinele A i B. Biosinteza androgenilor presupune urmtoarele etape: colesterol > l7-0H-pregnenolon~^ 17-OH-progesteron androstendion testosteron. Controlul biosintezei este asigurat de hormonul luteinizant (LH). Testi culele produc zilnic circa 10-20 mg de T i n cantiti mai reduse DHT, androsteron i androstendion. Transportul plasmatic al hormonilor este asigurat n proporie de 98% de proteinele de transport (SHBG - sex hormon binding globulin, repre zentate de globuline - 44% i albumine - 54%) i doar 2% din total circul n stare liber. Sinteza proteinelor de transport este stimulat de hormonii tiroidieni i estrogeni, i inhibat de T Metabolismul testosteronului const n transformarea lui la nivelul fi catului n 17-cetosteroizi urinari (androsteron i etiocolanolon), iar a DHT - n androstendiol i androstentriol. La nivelul celulelor int, T acioneaz direct ori prin conversia n DHT (un metabolit cu mult mai activ) prin intermediul fermentului 5a-reductaza. n unele esuturi (ficat, creier, esutul celuloadipos), T este aromatizat n estradiol. La nivelul creierului estrogenii determin com

portamentul sexual masculin. Din totalul de androgeni la brbai, 2/3 le revin testiculelor i 1/3 - corticosuprarenalelor (prin dehidroepiandrosteron i androstendiol). Aciunile fiziologice ale androgenilor Testosteronul separat, iar la unele etape ale funciei testiculare prin asociere cu DHT ori cu estradiolul, stimuleaz instalarea sexului neurohormonal masculin prin dezvoltarea duetelor Wolff i formarea organelor genitale interne, inhibiia definitiv a secreiei ciclice a gonadoliberinei (RH-LH) i conservarea secreiei tonice (lunile 1V-VI prenatal), sexualizarea neuro-comportamental a hipotalamusului, dezvoltarea complet a organelor genitale interne i externe (OGI i OGE), iniierea i meninerea spermatogenezei, stimularea libidoului i potentei. Complexul dihidrotestosteron-receptor (DHT-R) regleaz virilizarea prenatal a sinusului urogenital, organelor genitale externe la pubertate, stimuleaz creterea pilozitii androgen-dependente dup modelul mas culin i este responsabil pentru dezvoltarea i meninerea semnelor sexuale secundare pe tot parcursul vieii. Testosteronul accelereaz creterea n nlime la pubertate, dar pe msura creterii secreiei spre finele pubertii favorizeaz osificarea car tilajelor de cretere. Testosteromul, de asemenea, stimuleaz dezvoltarea scheletului centurii scapulare, muchilor pectorali i ai umrului, instalarea morfotipului masculin, favorizeaz eritropoieza. Asupra metabolismului proteic T are un efect anabolic puternic, stimuleaz retenia de azot n organism, inhib catabolismul proteic. In ceea ce privete metabolismul lipidic, are un efect aterogen prin creterea lipidelor microdisperse (LDL) i scderea celor macrodisperse (HDL), intensific utilizarea i distribuia esutului adipos de tip android. Influena asupra metabolismului glucidic se manifest prin sporirea acumulrii glicogenului i ATP-ului n muchi, iar a celui mineral - n favorizarea reinerii calciului n oase. Controlul hipotalamo-hipofizar al secreiei de androgeni testiculari La brbai este conservat numai funcia centrului cu secreie tonic a RH-LH din hipotalamusul medio-bazal, care const n unde secretorii cu o anumit amplitud i o durat de 8-16 minute, repetate la interval de 90120 de minute. Undele RH-LH (GnRH - gonadotropin realising hormon) stimuleaz producerea i eliberarea de LH din depozitul celulelor gonadotrope adenohipofizare, care la nivelul celulelor Leydig stimuleaz captarea coles terolului, activeaz fermentul 20-22 desmolaza, i, respectiv, sinteza de androgeni. Prin mecanismul feed-back, testosteronul inhib secreia LH, iar prin aciune la nivelul hipotalamusului inhib eliberarea GnRH (dup aromatizarea T n estradiol). T reduce amplitudinea i frecvena undelor pulsatile de secreie a GnRH, iar estradiolul reduce amplitudinea lor. Controlul spermatogenezei Eliberarea de GnRH, paralel cu LH-ul, stimuleaz producerea i elibe rarea FSH-ului, necesar pentru iniierea spermatogenezei la pubertate i pentru dezvoltarea complet a spermatidelor pe parcursul vieii. In cadrul sistemului hipofiz-tubi seminiferi, controlul feed-back este asigurat de inhibinele A i B, care au proprietatea de a inhiba secreia de FSH fr a afecta pe cea a LH. Celulele Sertoli dispun de o informare per manent asupra cantitii i intensitii spermatogenezei, iar la obinerea

efectului scontat secret inhibine, care influeneaz negativ FSH-ul. Ce lulele Sertoli au calitatea de a aromatiza androgenii n estradiol care la fel inhib secreia de FSH. Hormonul FSH stimuleaz formarea receptorilor pentru LH n celulele Leydig, influeneaz producerea de androgeni (T i DHT), necesari pentru stimularea meiozei i meninerea spermatogenezei iniiate de FSH. La nivelul celulelor Sertoli, FSH induce producia unei proteine de transport similare cu SHBG denumit ABP (androgen Einding protein), care asigur transportarea T i DHT de la nivelul celulelor Leydig spre tubii seminiferi, unde androgenii ating concentraii mari necesare pentru spermatogenez. Hormonii gonadotropi (FSH i LH) acioneaz sinergie. Pentru obine rea efectului scontat, creterea secreiei uneia din gonadotropine necesit i un nivel bazai al secreiei celeilalte, prin urmare lipsa secreiei uneia din ele nu va permite aciunea complet a altei gonadotropine. Secreia testosteromului variaz i manifest ritmicitate sezonier, lu nar, nictemeral etc. Variaiile circadiene de secreie ale testosteronului se prezint astfel: variaiile circorare datorit secreiei pulsatile de Gn-LH; variaiile nictemerale reprezentate printr-un pic maximal ntre orele 5.00 i 9.00 i o scdere ntre orele 24.00 i 4.00; variaii circanuale cu titru maxim n luna mai. Explorarea funciei testiculelor Se determin dezvoltarea scheletului, musculaturii caracteristice morfotipului masculin. Raportul segmentului biacromial fa de cel bitrohanterian este mai mare dect unitatea, iar ntre anvergura braelor i nlime - 0,96; distana vertex-pubis > pubis-sol. Penisul la natere e de 3 cm, majorndu-se lent pn la 5-6 cm la 11-12 ani, i 8-10 cm n stare de flaciditate la adult. Dimensiunile testiculului adult sunt de 3,5-5,5 x 2-3 cm, dur-elastic, dureros la palpare. Scrotul este bine dezvoltat, hiperpigmentat, plicaturat. Norme absolute referitor la dimensiunile penisului i testiculilor nu exist. Se vor aprecia distribuia esutului adipos, vocea, pilozitatea sexual dependent. Evaluarea paraclinic n cazul suspectrii unei disgenezii gonadale se va determina cromatina sexual, cariotipul. Prin metodele radio-imunologice se determin concentraia plasmatic a hormonilor: FSH, LH, T, DHEA (dehidroepiandrosteronul de origine corticosuprarenal), estradiolul. Metaboliii androgenilor- 17-cetosteroizii. Laparascopia, laparatomia (n cazul reteniei abdominale a testiculelor). Biopsia testicular. Vrsta osoas. Spermatograma. Teste dinamice. A. Testul de stimulare cu LH-RH. Prin testul de stimulare cu LHRH se determin rezerva adenohipofizar de a produce LH i FSH. Se administreaz LH-RH 100 u.g i/v n bolus. Creterea valorilor gonadotropinelor de 2-3 ori la un interval de 30 i 120 de minute de la administrare pledeaz n favoarea hipogonadismului de origine hipotalamic. B. Testul cu gonadotropin corionic. Se administreaz 4 zile (la pu-

bertat 4000UI, la copil lOOUI/kg, la adult 5000UI/m2 ). Secreia de testosteron crete n hipogonadismul central. C. Testul de stimulare cu clomifen (antiestrogen) care stimuleaz eliberarea LH-RH. Se determin secreia de T, FSH i LH nainte i dup 10 zile de administrare zilnic a 100 mg clomifen citrat. n norm, secreia acestor hormoni crete semnificativ, n hipogonadismele hipogonadotrope - fr modificri, n cele hipergonadotrope valorile FSH i LH cresc exagerat, T- nu se modific. Testosteronul favorizeaz dezvoltarea musculaturii masculine

Testosteronul stimuleaz libidoul

Hormon specific masculin, testosteronul are rol esenial n apariia caracterelor masculine, dar i n dezvoltarea musculaturii. De aceea, scderea nivelului de testosteron este asociat cu diminuarea libidoului, cu reducerea densitii osoase i a masei musculare. Totodat, crete riscul de depresie. Acest hormon este prezent i la femei, ns ntr-o cantitate de zece ori mai mic dect la brbai. Cu toate acestea, n cazul femeilor, testosteronul este o surs de energie, stimuleaz memoria i contribuie la meninerea tonusului. n general, creteri ale nivelului testosteronului apar la femeile trecute de 40 de ani i la cele care au suferit intervenii de extirpare a ovarelor sau care folosesc pe termen lung contraceptive orale.

Informatii generale AMH membru al familiei factorului de transformare a cresterii (TGF-), denumit si substanta inhibitorie mlleriana a fost studiat in principal pentru rolul sau de reglare a diferentierii sexului masculin in perioada embrionara. Astfel, hormonul produs de catre celulele Sertoli ale testiculului fetal induce regresia ductelor mlleriene, elementele primordiale ale tractului reproductiv feminin, si prin aceasta contribuie la dezvoltarea normala a organelor genitale masculine. La fetii de sex feminin lipseste AMH, ceea ce duce la dezvoltarea organelor genitale interne feminine. O data cu inceperea pubertatii, AMH, la fel ca si inhibina B, este produs de celulele stratului granulos ale foliculilor de crestere din ovar si nu de catre foliculii primordiali, nici de catre foliculii antrali in faza finala de crestere (aflati sub reglarea directa a FSH). Datorita exprimarii specifice la nivelul celulelor stratului granulos din foliculii de crestere neselectionati (foliculii primari si secundari potential fertili), AMH constituie un marker ideal pentru estimarea rezervei ovariene4. AMH exercita un efect inhibitor atat asupra recrutarii foliculilor primordiali cat si asupra raspunsului foliculilor de crestere la hormonul foliculo-stimulant FSH. Modul in care se exercita controlul hormonal al secretiei AMH nu este bine definit. Studiile efectuate pe modele animale si umane au aratat ca in absenta AMH foliculii primordiali sunt recrutati cu o rata mai mare, astfel ca rezerva acestora se epuizeaza prematur, iar ciclul menstrual se intrerupe la o varsta mai tanara. Pe de alta parte, pe baza nivelului FSH scazut in prezenta unui numar mai mare de foliculi de crestere,

s-a formulat ipoteza ca, in absenta AMH, foliculii sunt mai sensibili la actiunea FSH. AMH atenueaza cresterea activitatii aromatazei FSH dependente si exprimarea receptorului pentru LH. Astfel, efectul inhibitor asupra sensibilitatii la FSH a foliculilor ar putea juca un rol in procesul de selectie1. Se crede ca fiecare folicul prezinta propriul prag pentru concentratia FSH, care trebuie depasit pentru a facilita selectia acestuia. O expresie AMH scazuta la nivelul foliculilor va diminua pragul pentru FSH, ceea ce face ca foliculii sa-si continue cresterea si sa ovuleze in ciclul urmator1;2. O data cu inaintarea in varsta nivelul AMH scade continuu la femei in corelatie cu rezerva functionala ovariana. Scaderea sa este semnificativa cu cativa ani inainte de o crestere evidenta a FSH. Din acest motiv AMH poate identifica mai bine femeile a caror fertilitate este in scadere si poate oferi indicatii asupra tranzitiei catre menopauza in urmatorii 4 ani8;9. Rolul AMH ca semnal periferic al marimii rezervei de foliculi in crestere poate avea avantaje importante din punct de vedere clinic. La pacientele care urmeaza tratamente pentru infertilitate imbatranirea ovariana se caracterizeaza printr-un raspuns scazut la administrarea exogena de gonadotropine si la o sansa redusa de a obtine o sarcina. Identificarea corecta a persoanelor care prezinta o rezerva ovariana redusa si astfel un raspuns slab la tratamentele de stimulare este importanta, pentru a evita ca acestea sa fie incluse inutil in programele de fertilizare in vitro. Pe de alta parte, evaluarea rezervei ovariene prezinta utilitate la pacientele care sunt in mod normal excluse din aceste programe datorita varstei inaintate4. Cateva studii au aratat ca AMH este un marker foarte bun pentru a stabili raspunsul ovarian in cadrul programelor de fertilizare in vitro. Determinarile hormonului in faza foliculara precoce (ziua a 3-a a ciclului menstrual) intr-un grup de paciente neselectionate au aratat ca nivelurile AMH sunt mai mici la pacientele cu raspuns ovarian slab in comparatie cu cele cu raspuns normal, raspunsul ovarian fiind definit ca numarul ovocitelor recuperate. S-a demonstrat de asemenea ca nivelurile serice ale AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali inaintea tratamentului si cu numarul ovocitelor recuperate ca urmare a stimularii ovariene6;7. Absenta controlului AMH de catre FSH a fost confirmata atat la om cat si la animale, sugerand faptul ca hormonul actioneaza mai degraba ca un factor paracrin decat ca unul sistemic si nu face parte parte din circuitul feed-back negativ in care sunt implicate gonadotropinele. Astfel, tratamentul cu o doza unica mare de agonist de gonatropin-releasing hormone (GnRH) care determina o crestere a productiei de FSH si LH endogene nu afecteaza nivelurile serice AMH. Intrun mod similar, in sarcina AMH ramane constant, acesta nefiind influentat de statusul gonadotropinelor, reflectand doar populatia foliculara4;7. Pe langa rolul sau de marker al rezervei ovariene, nivelurile serice AMH pot fi importante si in patologia ovariana, respectiv in sindromul ovarelor polichistice. Desi acest sindrom cuprinde un spectru larg de manifestari clinice si caracteristici biochimice, o anomalie comuna este reprezentata de perturbarea selectiei foliculului dominant cu anovulatie consecutiva. Acest mecanism de selectie deficitara conduce la acumularea de foliculi antrali mici, care contribuie semnificativ la productia AMH. S-a formulat ipoteza ca la pacientele cu sindromul ovarelor polichistice activitatea aromatazei ar putea fi scazuta datorita faptului ca foliculii nu produc suficient estradiol. AMH inhiba de asemenea activitatea aromatazei, sugerand ca acesta contribuie la severitatea acestui sindrom4. Un procent semnificativ de paciente cu sindromul ovarelor polichistice prezinta obezitate, rezistenta la insulina si hiperinsulinemie compensatorie. Nivelurile crescute de insulina sunt in parte responsabile de hiperandrogenismul asociat acestui sindrom. La aceste paciente, tratamentul

cu medicamente care reduc nivelul de insulina (de exemplu, metformin) si afecteaza astfel indirect productia de androgeni poate avea efecte favorabile3. In concluzie, nivelurile serice AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali; prin extrapolare se poate considera ca acestea reflecta marimea rezervei de foliculi primordiali. Evaluarea rezervei ovariene prezinta importanta atat pentru clinicile de fertilizare in vitro cat si pentru orice pacienta care se adreseaza specialistului in vederea evaluarii potentialului de fertilitate4. Recomandari pentru determinarea AMH -evaluarea potentialului de fertilitate: nivelurile de AMH reflecta statusul ovarian (se coreleaza cu numarul foliculilor antrali, ca si nivelurile de inhibina B din ziua a 3-a a ciclului menstrual); spre deosebire de FSH si inhibina B, nivelurile serice de AMH nu prezinta variatii ciclice, astfel incat proba poate fi recoltata in orice zi a ciclului menstrual; -evaluarea fenomenului de imbatranire ovariana: nivelurile bazale scazute de AMH semnaleaza o rezerva ovariana redusa asociata cu raspuns slab la tehnicile de fertilizare in vitro; -valoare predictiva asupra debutului menopauzei: nivelurile AMH prezinta valoare predictiva asupra instalarii perioadei de tranzitie catre menopauza; -evaluarea sindromului ovarelor polichistice: nivelurile serice de AMH sunt crescute in sindromul ovarelor polichistice si pot constitui un marker util pentru evaluarea gradului de extindere a acestei afectiuni4;5. Pregatire pacient - jeun (pe nemancate)5. Specimen recoltat - sange venos5. Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator5. Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8C sau la -20C5. Volum proba minim 0.5 mL ser5. Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat5. Stabilitate proba - 7 zile la 2-8C; 6 luni la -20C; nu decongelati/recongelati5. Metoda ELISA5 Valori de referinta -femei de varsta fertila: 1-8 g/L -postmenopauza: <0.4 g/L -barbati adulti:1.5-4.3 g/L5. Interpretarea rezultatelor

Valorile cuprinse intre 0.4-1.0 g/L indica o rezerva functionala ovariana redusa si un raspuns slab la stimularea ovariana. Pacientele cu valori AMH scazute necesita doze mai mari de rFSH fata de cele cu niveluri crescute/normale. In cazul valorilor <0.4 g/L functia ovariana este in mod evident redusa. Valorile crescute (>8 g/L) pot fi un indiciu de sindrom de ovar polichistic. Sub terapie cu metformin valorile pot inregistra scaderi pe termen lung5.

Bibliografie 1. Durlinger ALL et al. Control of primordial follicle recruitment by Anti-Mllerian hormone in the mouse ovary. In Endocrinology 1999, 140. 5789-5796. 2. Durlinger ALL et al. Regulation of ovarian function: the role of Anti-Mllerian hormone. In Reproduction (2002), 124, 601-609. 3. Fleming R, et al. Metformin reduces serum mllerian- inhibiting substance levels in women with polycystic ovary syndrome afeter protracted treatment. In Fertility and Sterility, 2005, 83, 130-160. 4. Jenny A Visser, et al. Anti-Mllerian hormone: a new marker for ovarian function. In Reproduction (2006), 131 1-9. 5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog. 6. Seifer DB, et al. Early follicular serum mllerian- inhibiting substance levels are associated with ovarian response during assisted reproductive technology cycles. In Fertility and Sterility, 2002, 77, 468-471.
HORMONII GONADOTROPI (FSH si LH)

Hormonii gonadotropi: hormonul foliculostimulator (FSH) si hormonul luteinizant (LH) sau ICSH (interstitial cell-stimulating hormone) sunt doi hormoni adenohipofizari secretati de celulele gonadotrope, cu actiune asupra gonadelor, cu structura glicoproteica si mase moleculare n jur de 26 000. Au molecula formata, ca si TSH-ul, din doua catene: , - alfa - formata din 90 de aminoacizi, identica pentru FSH si LH (si foarte apropiata de a TSHului), specifica speciei; - beta - diferita ca structura si numar, care determina activitatea biologica. FSH, la barbat, are un nivel plasmatic de 1,5-15 mUI/ml, iar la femeie la debutul fazei foliculare a ciclului este de l ,5-15 mUI/ml, pentru ca n timpul ciclului sa creasca la 6080 mUI/ml la ovulatie.

LH - la barbat nivelul plasmatic se situeaza n jur de 5-25 mUI/ml, iar la femeie n faza foliculara de debut 5-25 mUI/ml, pentru ca mediociclic sa prezinte picul ovulatoriu de aproximativ 60-100 mUI/ml. Actiuni FSH actioneaza asupra formatiunilor germinale: - la femeie: comanda si provoaca cresterea si maturarea foliculului De Gr'af; singur este incapabil sa provoace ponta ovulara, pentru care necesita si prezenta LH-ului; la barbat: dezvolta tubii seminiferi si controleaza primele si ultimele etape ale spermatogenezei, provoaca multiplicarea^si cresterea spermatogoniilor pna Ia stadiul de sperm'atffcit'de ordinul II si trecerea de la spermtide la spermatozoid, 229

- stimuleaza, activitatea secretorie a celulelor Sertpli care elibereaza inhibina, sintetizeaza o proteina specifica de transport intratubular al testosteronului si produc aromatoza, enzima implicata n procesul de estrqgene.za orhitica; - FSH-ul controleaza sinteza proteica la nivelul glandelor tinta, asigurnd formarea de DNA si apoi de RNA ribozomal. , ,,, LH: actioneaza asupra tuturor celulelor secretoare gonadale; - la femeie: ; . .,

- stimuleaza celulele tecii interne si granuloasei, antrennd producerea de estrogeni si progesteron, - n sinergism cu FSH-ul, determina,declansarea ovulatiei si comanda formarea corpului galben, - la nivelul ovarului determina Cresterea productiei'de cAMP, creste sinteza de proteine, activeaza fosforilarea, elemente ce explica acti'Vftatea majorata manifestata prin productia hormonala n prezenta LH-ului; - la barbat: ' <.,' ;

- stimuleaza celulele Leydig producatoare de testosteron si-estradiol (actiune ce necesita si prezenta FSH-ului), - intervine indirect prin testosteron n procesul de spermatogeneza n trecerea spermatocitului de ordinul II la spermatida; - subunitatea beta este apropiata de cea a gonadotropinei corionice (HCG), de unde existenta unei identitati de actiune biologica. Reglarea - se realizeaza n esenta prin factorul hipotalamic: Gn-RH (gonadotrop regleasing hormone) sau LRH, decapeptid, care comanda concomitent secretia si eliberarea celor doi gonadotropi: FSFf si LHLa barbat secretia este continua, permanenta, tonica, iar la femeie secretia este ciclica n functie de ciclul menstrual cu pic ovulatoriu. Exista variatii circadiene si circaorare. n reglare intervin si: - retrocontrolul negativ - feed-back-ul negativ specific, exercitat de steroizii sexuali: estradiol, testosteron si inhibina, asupra secretiei hipotalamice de LRH, la nivelul centrilor median si posterior, a caror sensibilitate este variabila de la vrsta fetala pna la pubertate; - retrocontrolul pozitiv = feed-back-ul pozitiv prin care estrogenii determina descarcarea medio-ciclica de FSH si LH la pubertate; - modulatori ai sensibilitatii centrilor hipotalamici: catecolaminele, serotonina, neurotransmitatorii epifizari: melatonina.

Deficitul gonadotropilor prin scaderea frecventei si amplitudinii pulsatiilor secretorii sau scaderea lor n valoare absoluta antreneaza tulburari ncadrate n h i p o g o n a d i s m u l hipogonadotrop manifestate: - la femeie, prin infertilitate (lipsa ovulatiei), tulburari ale ciclului menstrual (hipomenoree, oligo-, bradispaniomenoree pna la amenoree secundara), cu regresia caracterelor sexuale secundare; - la barbat: diminuarea libidoului, tulburari de.dinamica sexuala, impotenta, tulburari ale spennatogenezei, infertilitate; - la copil, prepuber: ntrzierea (lipsa) Dezvoltarii pubertate., eunpcoidism.
230

, ,n. Tabloul patologiei hipofizare a adultului este dpminat de a d e n o a m e l e h i p, o f i z a r e = rumori epiteliale benigne ale adenohipofizei, exceptional maligne. Uneori, la copil, n special, se pot dezvolta tumori disembrioplazice din resturile pungii lui Rathke, ce se pot calcifica si degenera chistic, numite c r a n i o fa r i n-g i o am e. Adenoamele hipofizare pot fi secretante si sa prezinte clinic semnele excesului hormonal secretat (prolactinoame, tumori secretante de somatotrop, boala Cushing etc.) sau nesecretante. In ambele situatii prin cresterea tumorii pot aparea clinic elementele sindromului tumoral hipofizar (cefalee, tulburari vizuale - sindrom optochiasmatic, paralizii de nervi'cranieni, sindroame hipotalamice, hipertensiune intracraniana), precum si semnele clinice de insuficienta hipofizara-panhipopituitarism, datorate compresiei tumorii asupra celularitatii vecine adenohipofi/ure. Panhipopituitarism poate aparea de asemenea secundar unei leziuni hipotalamice a tijei hipotalamo-hipofizare sau printr-o leziune primara la nivel hipo fi/ar, care, n afara tumorilor, pot fi necroza ischemica: postpartum (sindrom Shcchiin), vasculara, infiltrativa, infectioasa, inflamatorie, iatrogena, autoimuna, idiop;ilu:il Inhibinele sunt hormoni polipeptidici heterodimerici care suprima selectiv secretia hipofizara de hormon foliculo-stimulant (FSH) si exercita actiuni paracrine locale asupra gonadelor. Formele finale ale moleculelor de inhibine au o greutate moleculara de aproximativ 32-36 kD si sunt alcatuite din 2 lanturi distincte si unite prin punti disulfidice. Inhibina B este produsa de celulele Sertoli testiculare la barbati si de catre celulele granuloasei foliculului ovarian la femei. Principala functie a acestui hormon consta in reglarea gametogenezei printr-un mecanism de feed-back negativ exercitat asupra productiei de FSH. Numeroase studii atesta utilitatea determinarii de inhibina B ca marker endocrin pentru monitorizarea functiei gonadale la ambele sexe3. La fetite, nivelul de inhibina B creste odata cu progresia pubertatii, determinarea sa fiind utila in stabilirea maturitatii gonadale precum si in diagnosticul pubertatii precoce. Dupa atingerea varstei reproductive, concentratiile de inhibina B variaza in raport cu fazele ciclului menstrual. Nivelele sunt maxime la mijlocul fazei foliculare cu un varf in momentul ovulatiei, dupa care se reduc la valorile bazale in cursul fazei luteale. In perioada postmenopauza concentratiile de inhibina B diminua la <5 ng/L4. Inhibina B poate fi determinata impreuna cu FSH si LH pentru a evalua functia ovariana. Deoarece este produsa de tesutul gonadal se considera a fi un marker mai direct al activitatii gonadale decat hormonii hipofizari1. Fertilitatea feminina se reduce odata cu inaintarea in varsta ca urmare a reducerii numarului de foliculi ovarieni (rezerva ovariana). Deoarece inhibina B este un produs direct al foliculilor mici in dezvoltare, constituie un indicator important al rezervei ovariene. Aceasta evaluare este esentiala in aplicarea tehnicilor de reproducere asistata, pentru a estima sansele recuperarii cu succes a ovocitelor. Studiile efectuate au demonstrat ca nivelurile de inhibina B din faza foliculara a ciclului menstrual indica numarul de ovocite care vor fi recuperate dupa tratamentele de stimulare hormonala. O valoare crescuta a inhibinei B este asociata cu o rezerva ovariana mai buna si cu un numar mai mare de foliculi (respectiv ovocite) dezvoltati ca raspuns la stimularea hormonala1;2;4. Mai mult, Seifer si colaboratorii sai au comunicat ca valorile foliculare de inhibina B <45 ng/L la femeile supuse fertilizarii in vitro se asociaza cu o rata de obtinerii a sarcinii de 7% si o rata de avort de 33% in comparatie cu o rata a sarcinii de 26% si o rata de avort de 3% la femeile cu niveluri de inhibina in ziua 3 a ciclului menstrual > 45 pg/mL1. Femeile cu niveluri foarte reduse

de inhibina B (<20 ng/L) prezinta cel mai adesea un raspuns ovarian foarte slab, astfel ca acestea trebuie sa fie consiliate pentru a opta catre donarea de ovocite sau adoptie2. Pe de alta parte, in cursul fertilizarii in vitro este important sa se aleaga nivelul corect de stimulare ovariana. Stimularea insuficienta poate conduce la un raspuns slab iar stimularea excesiva la sindromul de hiperstimulare ovariana. Nivelurile de inhibina B pot depista sindromul de hiperstimulare ovariana si pot fi utile in controlarea acestei conditii periculoase1. In tumorile granuloasei se inregistreaza valori foarte crescute ale inhibinei B, fiind un test util atat pentru diagnostic cat si pentru detectarea recurentelor tumorale. La copiii mici de sex masculin nivelurile de inhibina B sunt relativ crescute, dupa care diminua treptat la grupa de varsta 6-10 ani. In perioada copilariei, concentratiile serice bazale de inhibina B constituie un indicator direct al prezentei si functionalitatii tesutului testicular si pot fi aplicate in diagnosticul pacientilor cu criptorhidrie si ambiguitate genitala. La barbati, inhibina B constituie un marker direct al functei celulelor Sertoli si al spermatogenezei. S-a constatat ca nivelurile serice de inhibina B se coreleaza cu volumul testicular si densitatea spermei. Astfel, barbatii cu o productie de sperma absenta sau neglijabila prezinta valori foarte scazute de inhibina B. Determinarea combinata de FSH si inhibina B reprezinta un indicator mai bun al spermatogenezei decat testarea izolata a acestora4. Pregatire pacient - jeun (pe nemancate). Pacientele vor mentiona data ultimei menstruatii3. Specimen recoltat - sange venos3. Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator3. Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la -20C3. Volum proba minim 0.5 mL ser3. Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat3. Stabilitate proba 5 zile la 2-8C; 1 luna la -20C; nu decongelati/recongelati3. Metoda - ELISA3. Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex3;4: Barbati:120-400 ng/L Femei: - ziua 1-2 a ciclului menstrual: 15-70 ng/L - ziua 3-5 a ciclului menstrual: 45-120 ng/L - faza foliculara tarzie: 30-90 ng/L - ovulatie: 80-200 ng/L

- faza luteala: <50 ng/L - postmenopauza/ovariectomie: <10 ng/L. Intervalul optim de efectuare a testului: zilele 3-5 ale ciclului menstrual. Limita de detectie - 7ng/L3. Interpretarea rezultatelor In ziua a 3-a ciclului menstrual o valoare > 45 ng/L indica o rezerva ovariana normala2. La barbati, o valoare <60 ng/mL indica o disfunctie testiculara cu afectarea spermatogenezei (de exemplu, sindrom Kalmann, sindrom Klinefelter)4. Bibliografie 1. Ann M.Gronowski. Pregnancy Loss. In Handbook of Clinical Laboratory Testing During Pregnancy. Totowa, NJ: Humana Press ed. 2004, 332-333. 2. Geralyn Lambert-Messerlian. Inhibin B: Its Value for Predicting Success in IVF. Resolve: The National Infertility Association. 3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog. 4. Laboratory Corporation of America. Inhibin B. Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication. Fiziologia hormonilor testiculari La nivel testicular se sintetizeaza hormoni cu structura sterolica - androgeni (testosteron, dihidrotestosteron, androstendiona) si cantitati reduse de estrogeni. Testosteronul este principalul hormon sexual masculin, fiind secretat la nivelul celulelor Leydig. Secretia sa debuteaza n perioada intrauterina (fiind stimulata de gonadotropina corionica umana secretata de placenta) si dupa nastere diminua semnificativ pna la pubertate, cnd este reluata ntr-un ritm crescut. La persoanele vrstnice secretia este redusa. Testosteronul se secreta n cantitate de 6-7 mg/zi. Productia variaza pe durata zilei (dimineata este cu 30-50% mai mare dect seara). n plasma circula legat de ABP (androgen binding protein), proteina secretata de celulele Sertoli din epiteliul tubilor seminiferi. Functia testosteronului este de dezvoltare a organelor sexuale masculine n perioada intrauterina si de dezvoltare a caracterelor sexuale primare si secundare la pubertate. n timpul vietii intrauterine, testosteronul stimuleaza dezvoltarea penisului, scrotului, cailor genitale si glandelor accesorii, inhiba dezvoltarea organelor sexuale feminine si determina coborrea testiculelor n scrot. La pubertate produce dezvoltarea organelor sexuale masculine, stimuleaza spermatogeneza si determina aparitia si ulterior mentinerea caracterelor sexuale secundare (tonalitate joasa a vocii, pilozitate crescuta, cresterea n naltime, dezvoltarea masei musculare, comportamentul masculin). Testosteronul creste de asemenea metabolismul bazal, creste stinteza proteica, stimuleaza eritropoeza si produce retentie hidroelectrolitica. Reglarea secretiei de testosteron se face prin bucle de feedback n cadrul axului hipotalamus - hipofiza - testicul. Cortizolul si prolactina au efect inhibitor asupra

secretiei de testosteron. LH (ICSH, hormonul de stimulare a celulelor interstitiale) stimuleaza celulele interstitiale Leydig sa secrete testosteron. Inhibina (secretata de celulele Sertoli) inhiba eliberarea de FSH. http://www.mymed.ro/breviar_endocrine6.html

FIZIOLOGIA SI REGLAREA FUNCTIEI TESTICU-LARE Testiculul prezinta doua componente: grupuri de celule interstitiale sau celule Leydig care sintetizeaza steroizii androgeni si un sistem de canale spermatogenice pentru productia si transportul spermei. CELULA LEYDIG Sinteza testosteronului Calea biochimica prin care colesterolul, sterol cu 27 atomi de carbon, este convertit in androgeni si estrogeni este descrisa in ura 336-l. Colesterolul este sintetizat de novo in celula Leydig sau deriva din lipoproteinele plasmatice. Cinci transformari enzimatice sunt necesare pentru conversia colesterolului in testosteron. in acest proces, lantul lateral al colesterolului este clivat in doua etape pentru a reduce dimensiunea de la 27 la 19 atomi de carbon, iar inelul A al steroidului este convertit la conuratia A4-3 -ceto. Cele cinci enzime de reactie sunt enzima de clivare a lantului lateral al colesterolului (P450scc), 3|3-hidroxisteroid dehidrogenaza/izomeraza (3| 3-HSD), 17a-hidroxilaza(P45017a), 17,20 liaza (P45017a) si 17|3-hidroxisteroiddehidrogenaza(17| 3-HSD). Atat activitatea 17a-hidroxilazei, cat si cea a 17,20 liazei sunt prezente intr-un singur citocrom P45017a. Primele patru reactii au loc atat in corticosuprarenala, cat si in testicul. Procesul ce limiteaza rata sintezei in sinteza testosteronului este conversia colesterolului in pregnenolon de catre P450scc; hormonul luteinizant (LH) din hipofiza regleaza activitatea acestei enzime si a altor enzime ce apartin acestei cai. Steroizi suplimentari, incluzand estradiolul, sunt sintetizati in cantitati mici in celulele Leydig. Secretia si transportul testosteronului Doar circa 70 nmoli (20 (ag) de testosteron sunt depozitati in testiculele normale, astfel incat continutul total de hormon realizat este de circa 200 ori mai mare pe zi pentru a furniza media de 17 pana la 20 [imoli (5 pana la 6 mg) cat este secretat in plasma la barbatul tanar normal (ura 336-2). Testosteronul este transportat in plasma legat de proteina, in mare parte de albumina si de o proteina specifica de transport, globulina ce leaga testosteronul (TeBG, de asemenea numita globulina de legare a hormonului sexual, SHBG). Fractiile legata si nelegata sunt in echilibru dinamic in plasma, doar aproximati1 pana la 3% fiind nelegata. Fractia testosteronului circulant disponibil pentru intrarea in tesuturi este aproximatisuma fractiilor libera si legata de albumina sau circa jumatate din testosteronul plasmatic total. Meolismul periferic al androgenilor Testosteronul serveste ca precursor circulant (sau prohormon) pentru formarea altor doua tipuri de hormoni care mediaza multe din procesele fiziologice implicate in actiunea androgenica ( ura 336-l). Testosteronul poate fi 5a-redus in dihidrotestosteron, care realizeaza multe din actiunile de diferentiere, de stimulare a cresterii si activitatile functionale implicate in diferentierea sexuala masculina si virilizare. Testosteronul (si androstendionul) circulant poate fi de asemenea convertit in estrogen in tesuturile extraglandulare. La barbati, estrogenii actioneaza in unele situatii concertat cu androgenii, dar au de asemenea efecte independente sau opuse celor ale androgenilor. in felul acesta, efectele fiziologice ale testosteronului sunt rezultatul efectelor combinate ale testosteronului si meolitilor activi androgenici sau estrogenici ai moleculei de baza. (La barbatii normali, cantitati mici de estradiol si dihidrotestosteron sunt de asemenea derivate din testicule prin secretie directa si din androgenul slab androstendion din corticosuprarenala, in mod indirect). Relatia cantitativa intre androgenii circulanti si formarea de estrogeni la barbatul tanar normal este ilustrata printr-o diagrama in ura 336-2. Ratele de productie a testosteronului si androstendionului sunt in medie de circa 20 si respecti10 [imoli (6 si 3 mg) pe zi. Toata productia de estrona - in medie 240 nmoli (66 (ag) pe zi - poate fi considerata ca fiind formata din precursori circulanti.

Productia medie de estradiol este de aproximati170 nmoli (45 (ag) pe zi; circa 35% provin din testosteronul circulant, 50% este derivat din estrona, iar 15% este secretat de catre testicule direct in circulatie. Cand nivelurile gonadotropinice sunt ridicate, cantitatea de estradiol secretat de testicule este marita. Meolitii 5a-redusi si cei estrogenici pot exercita actiuni locale (paracrine) in tesuturile in care sunt formati sau intra in circulatie si actioneaza ca hormoni in alte situsuri. Dihidro-testosteronul circulant este format in special in tesuturile tinta androgenice; formarea de estrogeni are loc in multe tesuturi, cel mai semnificatifiind tesutul adipos. Rata totala a formarii extraglandulare de estrogeni creste proportional cu varsta si cu cresterea cantitatii de tesut adipos. Testosteronul plasmatic si meolitii sai activi sunt cao-lizati in ficat si excretati predominant in urina; aproximatijumatate din turnover-ul zilnic este excretat sub forma de 17-cetosteroizi urinari (in principal androsteron si etioco-lanolona), iar restul este excretat ca meoliti polari (dioli, trioli si conjugati). Reglarea gonadotropinica si secretia de testosteron Secretia de testosteron este reglata de LH-ul hipofizar (ura 336-3). (Pentru detalii ale functiei hipofizare, modulul 328). Hormonul foliculostimulant (FSH) poate creste secretia de testosteron, probabil prin inducerea maturarii celulelor Leydig. Testosteronul regleaza de asemenea sensibilitatea hipofizei la factorul eliberat de hipotalamus, hormon eliberator de hormon luteinizant (LHRH, de asemenea numit hormon eliberator de gonadotropina, GnRH). Desi hipofiza poate converti testosteronul in dihidrotestosteron si in estrogeni, testosteronul insusi este reglatorul principal al secretiei gonadotropinice. Testosteronul actioneaza de asemenea in sistemul nervos central pentru a incetini rata formarii sau secretiei de LHRH si consecutipentru a scadea frecventa eliberarii pulsatile a LH. in conditii obisnuite, secretia de LH este extrem de sensibila la efectele de feedback ale testosteronului, cu supresia completa dupa administrarea unor cantitati de androgen exogen care aproximeaza rata secretorie zilnica normala a testosteronului (circa 20 [imoli sau 6 mg). In orice caz, cresterea prelungita a LH-ului plasmatic (ca in insuficienta testiculara) face ca hipofiza sa fie mai putin sensibila la controlul prin feedback negatiexercitat de androgenii exogeni. Nici concentratia plasmatica a testosteronului si nici cea a LH nu sunt constante, fiecare fluctuand intr-o maniera ce reflecta modificari ale ratelor de secretie (ura 336-4). Varfurile majore aparute in somn ale secretiei pulsatile atat a LH, cat si a testosteronului semnaleaza inceputul pubertatii masculine. La adultii tineri, variatia diurna in amplitudinea acestei secretii episodice a LH si testosteronului apare cu nivelurile de varf matinale ale testosteronului cu circa 25 pana la 30% mai ridicate decat valorile de dupa-amiaza tarziu. Actiunea androgenica Functiile majore ale androgenului sunt reglarea secretiei de LH, formarea fenotipului masculin in cursul diferentierii sexuale si inducerea maturizarii sexuale si a functiei sexuale la pubertate. Mecanismele celulare prin care androgenii realizeaza aceste functii sunt rezumate schematic in ura 336-5. Testosteronul (T) intra in celula prin difuziune pasiva. in interiorul celulei, T poate fi convertit in dihidro-testosteron (D) de enzimele 5a-reductaza 1 sau 2; 5a-reductaza 2 este responsabila pentru formarea dihidrotestosteronului in majoritatea tesuturilortinta androgenice. T sau D este atunci legat de proteina-receptor de androgen din nucleu (R). Complexul hormon-receptor (TR sau DR) se ataseaza de situsurile cromozomiale specifice; ca rezultat, este transcris un nou ARN mesager si apar noi proteine in interiorul citoplasmei celulare. Proteina-receptor de androgen este codificata de o gena de pe bratul lung al cromozomului X; ea contine 917 aminoacizi si are o masa moleculara de circa 110 kDa. Este similara structural cu alti receptori de hormoni steroidieni si are domenii distincte de legare a hormonului, legare a ADNului si functionale ( modulul 327). Estradiolul actioneaza printr-un mecanism similar cu acela al androgenilor, dar implicand propriul sau receptor ( modulul 337). Desi testosteronul si dihidrotestosteronul leaga acelasi receptor, rolurile lor fiziologice difera. Complexul testosteron-receptor regleaza secretia gonadotropinica, spermatogeneza si virilizarea canalelor wolffiene in timpul diferentierii sexuale ( modulul 339), in timp ce complexul

dihidrotestosteron-receptor este responsabil pentru virilizarea externa in cursul embriogenezei si pentru cea mai mare parte a actiunii androgenice in cursul maturizarii sexuale si al vietii sexuale a adultului. Mecanismul prin care cei doi hormoni pot interactiona cu acelasi receptor, dar cu efecte fiziologice diferite, de asemenea nu este bine inteles. Dihidrotestosteronul se leaga de receptor mult mai strans decat o face testosteronul si, in consecinta, formarea sa serveste la amplificarea semnalului hormonal. TUBIISEMINIFERI SI SPERMATOGENEZA Functionarea normala a tubului seminifer este dependenta de hipofiza si de celulele adiacente Leydig, atat FSH-ul, cat si androgenul fiind esentiali pentru spermatogeneza normala ( ura 336-3). Situsul major de actiune al FSH-ului este celula Sertoli din tubii seminiferi. Tubul seminifer contine de asemenea receptori androgenici. Androgenul pare a fi esential pentru spermatogeneza, in vreme ce FSH-ul este necesar pentru maturarea spermatidelor. De asemenea, se crede ca o serie de citokine si factori de crestere sunt implicati in reglarea spermatogenezei prin mecanisme paracrine si autocrine. Testiculele adultului normal produc peste 100 milioane spermatozoizi pe zi. Celula Sertoli nu poate sintetiza hormoni steroizi de novo si este dependenta de testosteronul care difuzeaza in interior din celulele Leydig adiacente. Celulele Sertoli pot converti testosteronul in estradiol siin dihidrotestosteron. Tubii seminiferi produc de asemenea hormonii peptidici: inhibina, care exercita un control prin feedback negativ, si activina, care realizeaza un feedback pozitipe secretia hipofizara de FSH ( ura 336-3). Testosteronul si estradiolul pot de asemenea sa inhibe secretia de FSH. Sistemul angrenat in care doi hormoni hipofizari regleaza functia testiculara asigura un mecanism precis de control dual prin semnale hormonale de la celulele Leydig si tubulii sperma-togenici, care exercita un feedback pe sistemul hipotalamo-hipo-fizar pentru reglarea propriei lor functii ( ura 336-3). http://www.medicultau.com/endocrinologie-si-metabolism/afectiuni-aletesticulelor/fiziologia-si-reglarea-functiei-testiculare--celula-leydig.php