TABLOU COMPARATIV INTRE LEGE SI OBICEI Rezumat Dreptul este un sistem de reguli ce se bazeaza pe concepte precum echitate, dreptate,

justitie si adevar si care coordoneaza modul de desfasurare a vietii sociale.Pentru a indeplini aceasta functie, dreptul trebuie sa tina cont de ideea de just existenta la un moment dat in societate. Legatura dintre cele doua fenomene se observa cel mai bine prin intermediul unor elemente de originalitate ce au influentat evolutia izvoarelor formale de drept in tara noastra. ABSTRACT Law is a system of rules which are based on concepts such as aequity, fairness, justice or truth and which coordinates the development of social life.To be able to accomplish this function it must take account the idea of just which exists at a certain moment in society. The connection between these two phenomenoses can best be observed some elements of originality which have influenced the evolution evolution of the formal sources of law in our country. Cuvinte cheie: drept, izvoare formale, evolutie norma juridical, lege, cutuma, obicei, just. Keywords : justice, formal sources, evolution, legal standard, law, customary law, custom, equity, just. Izvoarele dreptului romanesc, in special izvoarele formale, constituie baza stiintelor juridice care nu sunt altceva decat reguki de comportare in interiorul oricarei comunitati, reguli fara de care convietuirea nu ar fi posibila. Nu putem cunoaste dreptul si intrega sa evolutie daca nu-I cunoastem izvoarele si influentele care s-au exercitat asupra sa. Dreptul reprezinta scheletul in jurul caruia se cladeste intregul organism social, avand rolul de a coordona si a controla toate aspectele vietii sociale. O societate lipsita de reguli juridice sau in care aceste regu li nu sunt respectate, se va afla sub domnia haosului, a unei anarhii care va afecta pana la disparitie conditiile necesre unei bune convietuiri, otravind chiar iodeea de umanitate. Dreptul trebuie sa se materializeze in forme concrete mereu perfectibile, tinzand mereu spre o mai buna percepere a normelor de catre cei carora li se adreseaza. Drumul catre o societate umana rationala in totalitatea ei este unul perpetuu, fara o destinatie accesibila finite umane, care mereu va fi dominate de instincte primare. Putem insa , sa speram la o mai buna eficacitate a modalitatilor prin care norma juridical se face cunoscuta individului, prin care el o percepe. Din punc de vedere juridic, atunci cand vorbim de izvor de drept, ne referim la forma in care norma juridica este adusa la cunostinta celor carora li se adreseaza. Putem da ca exemplu: legea, cutuma, jurisprudenta, doctrina. Analizand clasificarea izvoarelor de drept in izvoare scrise si nescrise, putem evidential legea ca izvor scris si cutuma ca izvor nescris .

Avand in vedere faptul ca astazi izvorul principl al dreptului este legea consideram ca este natural sa incepem cu ea, dar cum de-a lungul timpului obiceiul a precedat legea, vom incerca sa punem fata in fata cele doua izvoare pentru a ne da seama de raporturile acestora atat in timp cat si in spatiu Am observat ca legea este o regula sociala obligatorie, stabilitta in permanenta de catre autoritatea publica si sanctionata de forta materiala, de obicei publica1,iar obiceiul de drept este regula de drept care se stabileste prin practicarea indelungata de catre popor a unor reguli pe care le considera obligatorii2 Ce au in comun si prin ce se disting cele doua izvoare? Ambele sunt reguli sociale, obligatorii, permanente , nerespectarea lor fiind sanctionata de forta materiala. Obiceiul nu are nu are caracter juridic fata de aceasta sanctiune ci el ramane pur si simplu o practica permanenta care intra in unui popor. Facand o retrospective de-a lungul istoriei, cutuma aparuta inca din perioada dreptukui geto-dac, aplicandu-se numai in masura in care nu contravenea dispozitiilor de ordine publica romane, cunoaste un rol deosebit in perioada feudalismului sub forma luiJus Valachicum sau Jus Valachorul reglementare recunoscuta in Tarile Romane, dar si in statele din jur. La Roma in epoca primitive cea mai mare parte a dreptului era formata din obiceiuri(mores majorum) care incetul cu incetul s-au stability si au dobandit autoritate de drept obligatoriu. Acel drept care reglementa organizarea familiei, a proprietatii, a procedurii nu era scris, el existand numai in memoria omenilor. De aici si numele de jus non scriptum pe care juristii romani dreptuluiOdata cu cu constituirea Romei intr-un stat unitary si democratic, dreptul incepe sa fie scris, spre a fi mai bine cunoscut de popor si acest drept il reprezinta legeajus scriptum care dupa unii autori, etimologic vine de la legue care inseamna a citi si deci legea este dreptul care se citeste3