Sunteți pe pagina 1din 5

DIVERSIFICAREA REFERENTILOR LIRICI Dan MNUC

Volumul Deschidere spre universalism. Literatura rom n din Basarabia postbelic (Chisinu, Editura Casa Limbii Romne, 2010, 336 p.) semnat de Ana Bantos, se nscrie n rndul tot mai numeroaselor cercetri de istorie si critic literar din spatiul pruto-nistrean si care atest o remarcabil tendint de racordare la actualele metode n special europene n domeniu. Este motivul pentru care voi ncepe prin a situa exegeza de fat ntr-un context mai larg, pentru a-i sublinia contributia substantial la ntrirea acestei tendinte.

Literatura din fosta Uniune Sovietic a avut un numr relativ mare de critici si istorici literari. Poate mai numerosi dec t scriitorii. Aceast situatie s-a datorat directiei impuse de dominanta totalitar a orientrii s i a inter pretrii literaturii. Inginerii sufletului omenesc (cum i mgulise Stalin pe scriitori) trebuiau nvtati, nvtati si, din nou, nvtati cum s scrie (ca s- l parafrazez si pe Lenin). Iar criticii erau doar simpli controlori de calitate ideologic si politic, simple automate ale cror sublere se nchideau si se deschideau n functie de comanda primit. Discursul literar si cel critic aveau un larg punct comun: ideologizarea. Nu cred c exist, n toat istoria criticii lit erare universale, o perioad at t de ntins n care s se poat observa cu o limpezime care d frisoane existenta unei foarte precis formulate si comun-generalizate unitti de msur. Toate scolile critice si-au pus si continu s-si pun aceeasi ntrebare fundamental: posed sau nu posed discursul critic o unitate de msur corespunztoa re discursului literar? Polemicile snt cr ncene. Numai stiinta literar oficial sovietic a fost singura care a gsit numitorul co mun: directivele Partidului Comunist (bolsevic) . C are erau schimbtoare si, deseo ri, uci gtoare. La propriu. nc t criticul trebuia s fie atent nu neaprat la nuantele textului literar, ci , mai ales, la nuantele direct ivelor. Pentru cele dint i, rm nea un grup extrem de restrns de car acterizri, reduse , de obicei, l a rolul de glazur ornamental (minunatul poem, desv rsita miestrie artistic , nlttoarele g nduri ale omului nou s.a.m.d.).

Criticii literari din Republica Sovietic Socialist Moldoveneasc s-au vzut constr nsi s se nscrie n a cest urias model nivelator, care nu ngduia nici afirmarea personalittii celui ce ar fi trebuit s fie un exeget, nici afirmarea personalittii scriitorului. Deosebirea fat de critica si istoria literar din dreapta Prutului era de-a binelea urias. A fcut si criticul din dreapta Prutului compromisuri, ncep nd cu 1950 si p n prin 1965, dar apoi nu a mai adoptat ideologizarea ca pe o modalitate unic de existent si de justificare a valorii. Exceptiil e snt putine si confirm regula. n st nga Prutulu i, ca si n fosta Germanie Democrat, n Cehoslovacia si n Bulgaria foste comuniste, trile cele mai obediente fat de modelul moscovit, nu au avut cum s apar critici de nt mpinare precum Eugen Simion si Nicolae Manolescu. Adic profesionisti care s aib propria lor atitudine si scar de valori. Foiletonistul rom n si permitea lecturi infidele . Cel de la Chisinu niciodat. Chiar si dac numai s-ar fi gndit la aceast posibilitate si tot ar fi fost hrzit unui sejur fr termen n preajma ursilo r albi.

Ultimul deceniu a cunoscut o eliberare a di scursului critico-literar din spatiul pruto-nistrean. Desi deajuns de lent. Cauzele lentorii snt numeroase. Amintesc doar existenta invocatei ideologizri, care a creat un mental colectiv extrem de rezistent, precum si preocuprile de ordin extra-literar. Exist, fireste, si exceptii. C tiva critici au stiut s gseasc o msur adecvat si s reziste disc ursului impus mult mai mult dec t au reusit altii. n zilele noastre, o nou generatie se ridic, fc nd proba ruper ii totale de metehnele sovietizrii. Modelul urmat nu este neaprat cel rom nesc, deoarece si acesta se afl n plin modificare. Se merge ctre critica de tip universitar, cu unele urme ale criticii de ntmpinare.

Ana Bantos se nscrie n acest amplu proces, pe de o parte, de modernizare a discursului critic si istoric literar, iar pe de al parte, de racordare a literaturii de limb rom n scris n spatiu l dintre Prut si Nistru la ceea ce eu am numit literatura rom n general .

Snt dou dintre motivele car e au cluzit structurarea volumului de fat, al crui prim capitol studiaz relatia dintre etnocentrism si universalism asa cum a fost vzut aceasta de o parte si alta a Prutului. Spre exemplificare au fost alese aici textele lui Vasi le Coroban si Mihai Cimpoi. Selectia pune n lumin cutrile autoarei de valorificare si de recuperare nu numai a actualittii, ci si a ceea ce a considerat drept valoros d in perioada sovietic. A titudine care va fi o constant a tuturor paginilor care vor urma si n care criteriul estetic, si nu acela ideologico-politic, va fi, pe mai departe, unul fundamental.

Un al doilea capitol are n vedere o chestiune spinoas, aceea a asa numitului regionalism. Despre acesta a nceput a se discuta n literatu ra rom n cu deosebire dup 1918, adic dup realizarea Unirii, c nd provinciile nou intrate n componenta statului rom n au dorit s si afirme individualitatea. Niciodat ns astfel de manifestri nu au avut caracter centrifug, nu au negat apartenenta la spatiul literar rom nesc. Promotorii lor au apreciat c, dimpotriv, este vor ba despre diversitate n ntregul numit literatura rom n . Ana Bantos se opreste asupra lui Mircea Eliade, pentru a exemplifica diversele aspecte ale acestui fenomen, pe care l consider drept unul aflat ntre etnocentrism si dialog intercultural.

Ana Bantos scrie mai de mult, primul su volum, aprut n 1985, intitul ndu-se Creatie si atitudine . D eschiderea politic de dup 1990 dintre Rom nia si Republica Moldova a ocazionat si o deschidere cultural, de care s-a bucurat si Ana Bantos: n noile conditii, a urmat un doctorat la Iasi si a putut lua legtura cu specificul miscrii critice rom nesti si occidentale. De aici, a rezultat o lucrare de neconceput, p n mai ie ri, pentru un cercettor din fosta RSSM: Ana Bantos a nceput s studieze prezenta sacrului, semn nd volumul Dinamica sacrului n poezia basarabean contemporan (Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romne, 2000). Constantin Stere er a de prere c basarabeanul ar fi caracterizat de misticism democratic. Snt ns convins c nu aici si are sorgintea preocupare a autoarei. Este vorba, mai curnd, de abordarea unui subiect interzis n ultimii cincizeci de ani n stnga Prutului. n mod cert, a contr ibuit si aparitia n limba rom n a unei bogate bibliografii n materie, precum cteva lucrri devenite clasice (Rudolf Otto, Mircea Eliade, Roger Caillois). Pe de alt parte, Ana

Bantos consider c aprofu ndarea acestei dimensiuni a liricii basarabene postbelice va contribui la eliberarea literaturii de sub dictatul extra-literar. n consens cu autorii invocati n bibliografie, autoarea este convins c nevoia de sacru consolideaz identitatea uman si, pornind de aici, face o paralel ntre evolutia liricii de pe cele dou maluri ale Prutului. Se urmreste s se demonstreze sincron izarea lor: Generatiei de poeti Nichita Stnescu Ana Blandiana, care se afirmau la nceputul deceniului al saselea, i corespunde, n Basarabia, generatia lui Grigore Vieru si Liviu Damian, care nu e strin de climatul mentionat, cu precizarea ca asa numitul pasoptism a durat aici mai mult.

Efortul este ludabil, cci tinde s afle puncte comune ntre termenii relatiei. Iar aceste puncte exist , f r ndoial, unele fiind discutate n exegeza analizat aici. Ar fi cu totul fastidios mcar s ne g ndim c le putem aborda, pe toa te. Snt tentat s gsesc, mai degrab, diferentele, spre a sublinia c t de dificil este integrarea cultural. Nu poate fi trecut cu ve derea si Ana Ban tos afirm limpede acest lucru amintita ideologizare profund din literatura sovietic moldoveneasc. Era o consecint a situatiei pe plan unional. Snt ns de prere c saizecistii basarabeni au fost mult mai puternic rupti de generat ia marilor n ostri creatori interbelici dec t afirm exegeta, iar refacerea legturii era anevoioas, dac nu cumva imposibil. n Romnia , ruptura a durat mult mai putin, iar Arghezi, Blaga sau Barbu au reintrat relativ repede n circu it. Cu alte cuvinte, saizecistii nostri snt mult mai apropiati de lirica interbelic, de la care preiau unele principii fundamentale. ndrznesc chiar s sustin c asemnrile dintre cele dou generatii de saizecisti se reduc la simpla situare n acelasi deceniu, exist nd, n schimb, numeroase deosebiri n plan profund literar.

Saizecistii nostri accentueaz c aracterul de artefact al versului, caracter ilustrat de Marin Sorescu si, cu deosebire, de Nichita Stnescu. Lor le este strin narativitatea. n schimb, saizecistii bas arabeni agree az logica vie a naratiunii . Procedeul este elogiat de un poet minor, precum George Meniuc. Acesta se formase n Rom nia anilor treizeci, dar la ntretierea psunismului cu modernismul. ntors la Chisinu , dev ine un clasic n viat, accentu ndu-si modalittile discursive. Venea astfel n ntmpinarea discursivi ttii civice, imperios reclamat de directivele unionale de partid. Este linia pe care , apreciaz subsemnatul, au mers saizecistii basarabeni.

Pe de alt parte, nici nu pot fi trecute cu vederea tentativele, subterane, de racordare la cealalt traditie, cea rom neasc. Exist prea numeroase fapte care confirm tendinta, despre care totusi nu se poate sustine c a fost nici g eneral si nici profund. Ea este sporadic si mai mult tematic, aflat la nivelul c torva motive, ntre care l-as considera drept principal pe acela pe care l-as numi sentimentul metafizic al originilor. Anatol Codru, spre exemplu, invoca, n 1967, ndrtnicia pietrei . Titlu semnificativ att pentru volumul semnat atunci de Anatol Codru, ct si pentru o ntreag grupare de creatori, precum Liviu Damian, Ion Had rc, Victor Teleuc, reuniti n capitolul Lupta cu orizontul nchis.

Pe acest tr m, Ana Bantos vine cu o perspectiv nou, aleg nd un alt referent. n general, teoreticienii si istoricii literari moldo-sovietici se opreau asupra lui Cantemir, Creang si Eminescu, ntre care strecurau minori nscuti ntre Prut si Nistru, precum Constantin Stamati. ns Eminescu era c mpul de referint ce l mai agreat d esigur, n varianta lui cenzurat drastic si n stil bolsevic. Cam asa c um se

nt mplase si la noi, p n prin 1955. Generatia saizecistilor basarabeni s-a folosit de ocazie, revendicndu-se, ca tip de discurs liric, din eminescianism. Era o modalitate de s alvare si de derogare , c t era posibil si admis, de la sovietisme.

Ana Bantos afl acum si alte nr uriri, scot nd n prim-plan poezia lui Lucian Blaga, convins fiind c n spatiul basarabean, Blaga st alturi de Eminescu . Conco rdantele, similitudinile si influenta s-ar fi amplificat la saptezecistii si, apoi, la asa zisii postmodern i din stnga Prutului. Propunerea este pe c t de ndrzneat, pe at t de insolit si trebuie luat n considerare, cu at t mai mult, cu c t si alti critici ai noii generatii apeleaz la marea noastr literatur interbelic pentru a cuta puncte de reazem (spre exemplu, Alexandru Burlacu a cercetat rsp ndirea lui Ion Barbu dincolo de Prut). Cu att mai mult, de asemenea, cu c t propunerea Anei Bantos este si serios argumentat. Exegeta este de prere c important se dovedeste schimbarea codurilor, nu a mijloacelor cu care se nfptuia aceasta. Decalajul dintre mijloacele de exprimare si lumea interioar, a eului intim, ca s-i spunem asa, i va preocupa pe poetii basarabeni de dup '80, mai exact, dup ce ecourile teatrului lui Eugen Ionescu au rzbtut aici, anihil nd inertia limbajului poetic ntepenit .

Aceste afirmatii constituie premisa principal de la care pleac Ana Bantos, care, mai departe, subliniaz c n poezia ultimelor dou decenii ale secolului al XX-lea se produce un fenomen de sincronizare si mai puternic, nsusi discursul fiind transformat n subiect liric .

Ana Bantos constat circulatia intens a unor motive care, prin persistent, devin un fel de simboluri obsedante: limba matern, mama, locul natal, izvorul, lacrima, piatra, teiul, Eminescu. Existenta tuturor acestora este exemplificat prin citate din autori de incontestabil valoare, precum Grigore Vieru, Gheorghe Vod, Ion Drut. Nu am ntlnit nici un rnd dedicat grafomanilor. Acest fapt ntreste credibilitatea opin iilor avansate n volumul Anei Bantos si c onstituie o generalizare deja c stigat pentru viitoarele cercetri asupra liricii basarabene.

Ana Bantos reuseste performanta de a -s i nscrie cercetarea n perspectiv general rom neasc, mai ales n capitolul despre Grigore Vieru, la care afl un spatiu al ludicului sacru . Desi trimiterea la Oda eminescian nu mi se pare prea potrivit, din cauza mijloacelor lirice diferite de realizare. La Eminescu, pe de o parte, si la Grigore Vieru, de cealalt parte, modernitatea nseamn altceva. Ceea ce este a bsolut firesc.

De asemenea, se constat c , dincolo de etichetele generalizatoare folosite, care, oriunde, introduc res trictii , caracterizarea poeziei de azi din Republica Moldova rm ne una exact, chiar riguroas. Evidentiez un fapt particular, asupra cruia autoarea nu insist, pentru c nu intra cu totul n vederile cercetrii . Este vorba despre relatiile dintre poeti i din Republica Moldova si cei din trile baltice. Este o problem de literatur comparat, dar, n egal msur, si de sociologie literar. De ce a fost posibil ca scriitori de limb rom n s se ndrepte ctre experienta literar a unor limbi (cele ugro-finice si baltoslave) cu totul strine de specificul limbilor romanice iat o ntrebare la care nu se poate rspunde nici

prea simplu si nici n grab. Dup cum nu este nici at t de simplu s se rspund la o alt ntrebare. Dup cum se cunoaste, n asa numitu l Banat s rbesc exist o puternic literatur de limb rom n. De ce aceasta nu s-a autointitulat niciodat literatur bntean si foloseste particularittile dialectale regionale numai pentru a obtine efecte umoristice si a lua n deriziune eventualele nzuinte etnofuge ? De ce, de asemenea, literatura de limb rom n scris n regiunea Cernuti nu se autointituleaz literatur bucovinean ?