Sunteți pe pagina 1din 8

STATUTUL

LOGIC AL DISCURSULUI

FICTIONAL

J Oml R. Searle
CRED CA a vorbi sau a scrie intr-o limba inseamna a praduce acte de varbire de un anume tip, specific, numite "acte ilacutionare". Acestea includ: a face asertiuni, a pune intrebari, a da ordine, a face' promisiuni, a cere scuze, a multumi !li altele. ered, de asemenea, ca existii un set sistematic de relatii intre sensurile cuvintelor 1;'ienunturilor pe car,e le rostim 1;'iactele enunturil. ilacutionare pe care le infaptuim in rostirea acestor cuvinte !li

Astfel, pentru aricine sustine un asemenea punct de vedere, existenta discursului fictional pune 0 problema dificila. Am putea pune prablema sub farma unui paradox: cum e pasibil ca, in aceTa!li timp, atlt cuvintele clt !li celelalte elemente ale unei pavestiri sa aiba sensul 1'01' obi!lnuit ~i, totu!li, regulile care se ata!leaza acestor cuvinte !li elemente, determinindu-le sensuI, sa nu fie respectate: cum se intimplii ca in "Scufita Ra!lie", in acela~i timp, "r0!lU" inseamna culoarea rO!lie!li, totu!li, actiunea regulUor ce careleaza culoarea ra!li'e cu "r0!lu" nu este in fana? Aceasta nu e decit a :ormulare preliminara a intrebarii naastre, insa va trebui sa abordam intrebarea cu mai multii vigoare inainte de a ajunge la 0 formulare pertinenta ,a ei. Inainte elementare. m distinctii de a praceda astfel, e necesar, tatu!li, sa 'Opera citeva Distinctia dintre jictiune $i literaturii: Unele opere fiction ale slnt literatura, altele nu. In zilele noastre, maj'Oritatea 'Ope,re1'01' literare sint fictianale, insa nu toate. Aproape toate cartile umoristice !li glumele sint fictiune, dar nu !li literatura. Cu singe rece !li Escadrilele noptii sint considerate ca literatura, dar nu sint ficti'Onale. Pentru ca majoritatea aperelor literare sint fictionale,exista posibilitatea de a confunda definitia fictiunii cu cea a literaturii, insa existenta exemplelar de fictiune care
210

sint 1;'iliteratura, precum ~i a celor de literatura care nu sint ~i fictianale, este suficienta pentru a demanstra ca aceasta e a grel?eala. $i, chiar daca nu ar exista astlel de exemple, tat ar fi a gre~eala, deaarece canceptul de literatura este un concept diferit de eel de fictiune. A1;'a, deexemplu, "Biblia ca literatura" indica a atitudine teolagica neutrfl, in timp ce expresia "Biblia ca fictiune" este tendentiaasa2 In cele ce urmeaza, vai incerca sa analizez canceptul de fictiune, nu insa ~i pe cel de literatura. Nu cred ca este pasibila, in realitate, a analiza a literaturii a~a cum a vai face pentru fictiune, ~i aceasta din trei mative interdependente. In primul rind, nu exista trasatura sau set de trasaturi pe care aperele literare sa le aiba in comun ~i care sa poata constitui conditii necesare 1;'isuficiente pentru ca acestea sa fie 'Opere lit'erare. Literatura, pentru a falasi terminalagia lui Wittgenstein, este 0 natiune "intuitiva" sau bazata pe "asemanari generi@e" ("family resemblance nation"). In al doilea rind, cred (de~i nu voi incerca sa demanstrez aid) ca "literatura" este numele unui set de atitudini pe care le luam fata de un segment (stretch) de discurs ~i nu numele unei praprietati interne a segmentului de discurs, de~i mativul pentru care luam atitudinile pe care le luam va il, desigur, cel putin in parte, a functie a proprietatilor discursului 1;'inu in intregime arbitrar. Pe scurt, daca a 'Opera este sau nu litera.tura, cititarul trebuie sa decida, iar daca 0 opera este fictiune sau nu, aceasta ramine la decizia autorului. Inal treilea rind, 'literarul' este cantinuu cu 'nonliterarul'. Nu numai ca aiei nu exista un hotar strict, ci nu exista nimic din ceea ce ar i Un hotar. Astfel, Thucydides l?i Gibban au scris 'Opere istarice pe care le putem trata sau nu ca 'Opere literare. Pavestirile cu Sherlack Holmes ale lui Conan Dayle sint in mad clar 'Opere fictionale, insa e a chestiune de interpretare daca ele pat fi cansiderate ca parte a literaturii engleze.
nU

Distinctia dintre limbajul fictional ~i limbajul jigurativ: E clar ca, a~a cum in limbajul fictional regulile semantice sint alterate sau suspendate intr-un mod pe care n mai avem InCa de studiat, tat a!la, in vorbirea figurata, regulile semantice sint alterate sau suspendate intr-un mod anume. E la fel de clar, insa, ca ceea ce se intimpla in limbajul fictional este destul de diferit !li independent totadata fata de figurile de limbaj. o metafara paate apare la fel de bine intr-o 'Opera nonfictio211

nala ca ~;;iintr-una fictionala. Ded, numai pentru a avea 0 terminologie cu care sa operam, sa zicem ca utilizari1e metaforice ale expresiilor sint "nonliterale", iar enunturile fictionale sint "nonserioase". Ca sa evi,tam Un caz tipic de intelegere gre~ita, vom spune ca aceasta terminologie nu urmare9te sa implice faptul ca scrierea unui roman fictional sau a unui poem nu ar fi 0 activitate serioasa ci, mai degraba, ca daca autorul unui roman ne spune ca afara ploua, de exemplu, el nu este obligat in mod serios opiniei ca, in momentul scrierii, afara ploua cu adevarat. Acesta este sensul in care fictiunea este nonserioasa. CJ:t.eva'exemple: "Scriu in clipa de fata un a1'ticol despre conceptul de fictiune", aceasta rem area este atH serioasa cit ~i literala. Daca spun: "Hegel eiSte un cal mort pe piata filosofidi", remarca este serioasa, dar nonlitera1<'i. Daca spun, incepind 0 poveste: "A fast odata intr-o imparatie indepartata un imparat intelept care avea 0 fata foarte frumoasa ... ", remarca este literala, dar nons'erioasa. Scopul acestei lucrari este acela de a analiza detaliat diferenta dintre enunturile fiction ale 9i cele serioase; scopul, deci, nu este acela de a analiza diferenta dintreenunturile figurative ~i cele literale, distinctie care este net independenta de prima. o ultima observatie inainte de a incepe analiza. Fiecare subiect de tratat i~i are propriile sale slogane care ne dau posibilitatea sa stopam procesul gindirii inainte de a fi gasit 0 solutie problemelor noastre. A~a cum sociologii ~i altH care cerceteaza schimbarile sociale considera ca pot sa renunte la a gindi prin recitarea de sintagme ca "evolutia previziunilor", tot astfel, ar fi u~or ~i pentru noi sa renuntam la a gindi despre statutul logic al discursului fictional daca am repeta slogane ca "suspendarea neincrederii" sau expresii ca "mimesis". Astfel de notiuni ,contin problem a noastra, dar nu ~i rezolvarea ei. Pe de-o parte, vreau sa spun, anume, ca, atunci dnd citesc un scriitor serios de ilocutiuni nonserioase ca To1stoi sau Thomas Mann, ceea ce nu suspend e tocmai neincrederea. Instinctul meu de neincredere este mult mai puternic fat a de Dostoievski, decit fata de un ziar ca San Francisco Chronicle. Pe de aIM parte, vreau sa spun ca "suspend neincrederea", insa problema noastra este aceea de a spune exact cum ~i de ce. Platon, conform unei comune gre~ite interpretari, credea ca fictiunea cQnsta din minciuni. De ce ar fi gre~it un astfel de punct de vedere?
212

n.
Sa incepem prin a compara d'Ouapasaje, alese la intimplare, pentru a ilustra distinctiadintre fictiune ~i nonfictiune. Primul, nonfictiune, este din New York Times (15 decembrie 1972), scris de Eileen Shanahan: Washington, 14 dec. - Un grup de functionari ai conducerii federale, de stat $ilocale au respins astlizi ideea pre$eelintelui Nixon ca guverrnul feeleral sa asigure ajutorrul financiar ce ar permite conducerilor locralesa reduca taxele ele proprietate. eel de-al doilea este dintr-un roman de Miss Murdoch, inti tulat "Ro~u ~i verde", care incepe: Inca zece zile de glorie fara cai! Astfel gtndea sublocotenentul Andrew Chase-White, recent numit in distinsul regiment King Edwards Horse, tn timp ce hoinarea multumit printr-o gr6elina elin tmprejurimile Dublinului, tntr-o du:pa-amiaza insorita ele duminica din aprilie 19163. Primul lueru de observat la ambele pasaje este acela ca, eu posibila eX'oeptie a unieului cuvint "hoinarea" ("pottered") din romanul lui Miss Murdoeh, to ate ocurentele cuvintelor sint literale. Ambeleautoare vorbesc (scriu) literal. Care sint atunci diferentele? Sa incepem prin a eonsidera pasajul din New York Times. Miss Shariahan face 0 asertiune. Asertiunea este un tip de act iloeutionar care se eonformeaza anumitor reguli semantice l1ipragmatice specifice. Acestea sint: (1) Regula esentiala: eel care face asertiunea i~i asuma adevarul propozitiei exprimate. (2) Regula pregatitoare: vorbitorul trebuie sa fie in masura sa furnizeze argumente sau dovezi privind adevarul propozitiei exprimate. (3) In eontextul enuntarii, adevarul propozitiei exprimate nu trebuie sa fie neaparat evident atH pentru vorbitor cit l1ipentru ascultator. (4) Regula sincertatii: vorbitorul se angajeaza fata de credinta in adevarul propozitiei exprimate4 Observati ca Miss Shanahan este facuta responsabila pentru indeplinirea tuturor acestor reguli. Daca nu reu~el1te sa inde213

plineasca vreuna din ele, vom spune ca asertiunea ei este defectiva. Daca nu reu:;;eEjte indeplineasca conditiile specificate sa de catre reguli, vom spune ca ceea ce a spus ea este fals sau incorect sau gre:;;it sau ca nu a avut dovezi suficiente in sprijinul celor spuse de ea sau ca era fara sens pentru ca noi oricum am fi aflat sau ca mintea pentruca nici ea nu credea in rea1itate ceea ce spunea. Acestea sint modalitatile in care asertiunile pot functiona gre:;;it, adica atunci dnd vorbitorul nu reu:;;e:;;te fie la inaltimea e1ialoanelor furnizate de reguli. Resa gulile stabilesc canoanele interne ale criticii enuntarii. Observati acum ca nici una dintre reguli nu se aplica pasajului din Miss Murdoch. Enuntarea ei nu este 0 angajare fata de adevarul propozitiei conform carei'a intr-o dupa amiaza insorita de duminica din aprilie 1916 un recent numit ofiter in regimentul King Edwards Horse, pe nume Andrew ChaseWhite, hoinarea prin gradina sa :;;ise gindea ca urma sa aiba InCa zece zile de glode fara cai. 0 astfel de propozitie poate fi adevarata sau nu, dar Miss Murdoch nu are nid 0 obligatie relativa la adevarul acesteia. i;)i iara:;;i, pot exista sau nu argumente pentru adevarul unei astfel de propozipi, iar ea poate avea sau nu argumente. Jnsa toate acestea sint complet irelevante pentru actul ei de vorbire care nu 0 ob1iga sa aiba argumente. i;)iiaraEji, daca nu exista obligatie fata de adevarul propozitiei, nu exista nici intrebarea daca noi sintem deja convinEji de adevarul ei, iar autoarea nu e considerata ca nesincera, daca, de fapt, nu crede nid un moment ca exista in rea1ita1ie la aeea zi. Dublin un personaj care sa se gindeasca la cai in Acum ajungem la miezul problemei: Miss Shanahan face o asertiune, iar asertiunile sint definite prin regulile constitutive ale activitatii de asertare; ce tip de act ar putea oare sa indeplineasca Miss Murdoch? In speta, cum ar putea fi acesta o asertiune daca nu se supune nici uneia dintre regulile specifice asertarii? Daca, a~a cum am sustinut, sensul propozitiei enuntate de Miss Murdoch este determinat de reguli lingvistice care se a1JaEjeaza lementelor acestei propozitii:;;i d'aca regulile e stabilesc caenuntarea literala a acestei propozitii este 0 asertiune :;;i daca, a~a cum am insistat, ea realizeaza 0 enuntare literala a propozitiei, atunci cu siguranta trebuie sa fie 0 asertiune, dar nu poate fi nici asertiune, de vreme ce nu se supunf' acelor reguli care sint specifice 9i constitutive asertiunilor. Sa incepem prin a analiza un raspuns gre~it la intrebarea noastra, un raspuns pe care unii autori, de fapt, I-au propll.':.
214

Conform acestui raspuns, Miss Murdoch sau oricare aIt autoI' de romane nu indeplinesc actul ilocutionar de a face 0 asertiune, ci actul ilocutionar de a spune 0 povestire sau de a scrie un roman. Dupa ,aceasta teorie, relatarile din ziare contin 0 dasa de acte ilocutionare (afirmatii, asertiuni, descrieri, explicatii), iar literatura fictionala contine 0 alta clasa de acte ilocutionare (scrierea povestirilor, romanelor, poemelor, a piese101',etc.). Scriitorul sau vorbitorul de fictiune poseda propriul sau. repertoriu de acte Hocutionare care smt solidal'e :;;i complementare eu actele ilocutionare standard de a pune intrebari, de a solicita, de a face promisiuni, de a face descrieri, f;liceleIalte. Cred ca aceasta analiza este incorecta. Nu voi dedi ca prea mult spatiu pentru a demonstra ca este incorecta, fiindca prefer sa-l cheltuiesc prezentind 0 aIternativa; insa, prin ilustrarea incorectitudinii sale, vreau sa mentionez 0 serioasa dificultate, eareia nici unuldintre cei care au dorit sa prezinte 0 alternativa nu i-au putut faee fata. In general, actul i1ocutionar realizat prin enuntarea propozitiei este 0 functie a sensului propozitiei. i;)tim, de exemplu, ca enuntarea propozitiei "John poate alerga 0 miIa" este realizarea unui tip de act ilocutionar f;lica enuntarea propozitiei "Poate John alerga 0 mila?" este realizarea unui alt tip de act ilocutiona1', deoa1'ece ~tim ca forma indicativa a propozitiei inseamna altceva decit forma sa interogativa. Daca insa propozitia ar fi utilizata intr-o opera fictionala pentru a infaptui acte de V'orbire complet diferi1ie fata de cele determinate de sensul 101'literal, ele ar trebui sa aiba un sens diferit. Af;lada1', ricine vrea sa sustina ca fictiunea cono tine acte ilocutionare diferite fata de cele nonfictionale este obligat sa-f;li asume punctul de vedere conform caruia cuvintele nU-f;lipastre,aza sensurile 101'normale atunci dnd apar in operele fictionale. Acest punct de vedere este eel putin prima Jacie 0 opinie imposibila, deoarece, daca ar fi adevarata, atunci nu a1' fi posibil ca dneva sa inteleaga 0 opera de fictiune fara sa invete Un nou set de sensuri pentru toate cuvintele ~i toate eelelalte elemente continute in opera de fictiune respectiva; f;li, deoarece orice propozitie poate sa 'apara in cadrulei, pentru a avea abilitatea de a citi orice opera de fictiune, vorbitorul unei limbi ar trebui sa inv'ete limba cu totul de la inceput, de vreme ce fiecare propozitie din limba ar avea atit un sens fictional cit f;liunul nonfictional. Pot sa-mi imaginez diversele cai pe care un aparatoral unui ,astfel de punct de vedere ar putea intimpina aceste obiectii, dar ele sint toate la fel de neplauzibile ca ~i teza originara ,ca fictiunea poseda vreo cate215

garie cu tatul naua deacte ilacutianare; eu insa nu voi starui asupra 1'01' aieL Inapai la Miss MUI'dach. Daca ea nu indepline:,?te actul ilacutianar de a scrie un raman, pentru ca nu exista un astfel de act, ce anume face ea in pasajul citat? Raspunsul mi se pare evident, de:,?inu u:,?orde farmulat cu precizie. S-ar putea spune ca ea pretinde ca face a asertiune sau ca actianeaza ca :,?icum ar face a asertiune sau ca trece prin mamentele realizarii unei asertiuni sau ca, in fine, imita praducerea unei asertiunl. Eu nu am vre'O preferinta deasebita pentru nici una din aceste expresii verbale, dar sa lucram cu "a pretinde", in masura in care e la fel de bun ca aricare a1tul. Cind spun ca Miss Murdach pretinde ,ca face 'asertiune, este crucial sa se distinga daua sensuri destul de diferite ale lui "a pretinde". Intr-un sens al lui "a pretinde", a pretinde a fi sau a face ceva ce cineva nu est!e sau nu face ins'eamna a angajare intr-a farma de amagire, dar in al dailea sens al lui "a pretinde", a pretinde a fi sau a faoe ceva inse,amna angajare intr-a ind'eplinire care este ca '$i cum cineva ar fi sau ar face acel lucru :,?ieste fara nici intentie de a in:,?ela,de a amagi. Daca pretind ca sint Nixan cu scopul de a induce in eraare Serviciul Secret :,?isa ma lase in Casa Alba, pretind in primul sens; daca pretind ca sint Nixon in cadrul unei partide de :,?arade, inseamna a pretinde in al doilea sens. Uzul fictianal al verbului a pretinde in dailea sens este cel eare va ramine in discutie. Miss Murdach se angajeaza intr-o pseudaindeplinire nandeceptiva, canstituita de pretinderea de a ne pavesti a serie de evenimente. Deci prima mea concluzie este aceasta: autorul unei opere fictionale pretinde ca realizeaza a sede de acte ilocutianare, de abicei de tipul "reprezentativ"5. "A pretinde" este un verb intentianal: adica este unul dintre verbele care contin in structura 1'01' canceptul de intentie. Cineva nu paate varbi despre pretentia IUl de a fi facut ceva pin a dnd nu a intentionat sa pretinda ca a facut acel lucru. A:,?adar,prima naastra cancluzie ne canduce imediat la cea de-a daua: criteriul prin care se identifica daca textul este sau nu 'Opera de fictiune trebuie in mod necesar sa se bazeze pe intentiile ilacutionare ale autarulul. Nu exista caracteristica textua1[l, sintactica sau semantica prin care sa se identifice textul ca 'Opera fictianala. Ceea ce face din ea a 'Opera fictianala este, sa zicem a:,?a,pazitia ilacutianara pe care autarul a ia in fatn ei, iar pozitia e '0 chestiune de intentH ilacutianare camplexf' pe care autorul le are dnd scrie sau campune 'Opera respec1ivii.
216

A cxistat a :,?caalaa criticii literare carecredea ca cineva ar putea: sa nu ia in consider are intentiile autarului atunci dnd examineaza 0 'Opera fictianala*. Poate ca exista vreun nivel la care aceastaopinie extraardinara sa fie plauzibila; paate ca cineva nu ar lua in cansiderare motivele ulteriaare ale unui autar atunci dnd ii analizeaza 'Opera, dar la nivelul eel mai adinc este absurd de presupus ca un critic paate ignara camplet intentiile autarului, de vreme ce chiar a identifica un text ca raman, ca paem sau chiar ca text inseamna a face deja a afirmatie despre intentiile lul. Pina acum am subliniat ca autarul de fictiune pretinde ca indepline:,?te acte ilocutianare pe care, de fapt, el nU le indepline~te. Dar acum intrebarea naastra se canvertef?te in: ce face pasibila aceasta farma particulara a pretentiei? La urma urmei, este ,un fapt cu tatul curios, particular :,?iuimitar al limbajului umanca acesta permite pasibilitatea fictiunii ca atare. Cu taat'e ace-stea, nici unii nu intimpinam vrea dificultate in a recunaaf?te :,?ia intelege 'Opere fictionale. Cum e posibil a:,?a ceva? In discutla noastra despre pasajul din New York Times a1 lui Miss Shanahan, am specificat un set de reguli canform carora enun~area ei se realizeaza ca asertiune (sineera :,?inon defectiva). Gasesc util sa cansider aceste reguli ca reguli ce coreleaza cuvinte (sau propazitii) cu lumea. Cansider aceste reguli ca reguli verticale ce stabilesc canexiuni intre Umba :;;1 realitate. Ceea ce face posibila fic~iunea, sugerez acum, este un set de conventii extralingvistice, nonsemantice, care rup conexiunea dintre cuvinte :,?ilume, stabilita prin regulile men~ionate anterior. Consider canven~iile discursului fictianalca fiind un set de canventii orizontale care rup canexiunile stabilite prin regulile verticale. Ele suspenda cerintele normale stabilite de catre aceste regulL Astfel de canventii arizantale nu sint regu1i de sens (meaning rules). Ele nu fac parte din competenta semantica a vorbitorului. Ca atare, ele nu altereaza sau schimba sensul niciunuia dintre cuvintele sau elementele limbiL Ceea ce fac ele mai degraba e sa permita vorbitorului sa folaseasca cuvintele eu sensurile 101' literale fara sa le supuna obligatiilor cerute in mod obif?nuit deacele sensuri. Cea de-a treia concluzie a meaeste aceasta: pretinsele ilocutiuni care constituie opera fktionala slnt posibilitate de existenta unui set de conventii ce suspenda operatia narmala a regulilor ce relationeaza <leteleilocutionare cu lumea. In acest sens, pentru a utiliza ter217

minologia lui Wittgenstein, a spune povestiri este un joc se~ parat al limbii (separate language game); ca sa fie jucat, el necesita un set separat deconventii, de:;;iacestea nu sint reguli de sens; jocul limbii nu este solidar cu jocurile ilocutionare de limba, ci parazitic fata de acestea. Acest punct va fi mai dar, poate, daca vom studia in contrast fictiunea 9i minciunile. Cred ca Wittgenstein nu avea dreptate dnd a spus ca a minti este Un joc al limbii care trebuie invatat ca 9i oricare altu16 Cred ca aceasta este 0 eroare, pentru ca a minti inseamna a viola una din regulile reglementntive in indeplinirea unui act de vorbire 9i oricare din regulile reglementative contine in sine notiunea de violare. De vreme' ce regula este cea care define9te ce anume constituie 0 violare, nu e necesar sa invatam mai intH sa ne conformam regulilor 9i de abia apoi sa ne insu9im 0 practica separata de a incaJca aceste reguli. In contrast, fictiunea este mult mai sofisticata declt minciuna. Pentru cineva care nu intelege conventiile spedfke fictiunii, fictiunea ar parea 0 simpIa minciuna. Ceea ce distinge insa fictiunea de minciuna este tocmai existenta unui set distinct de conventii care sa permita autorului sa treaca prin momentele producerii unei afirmatii despre care el 9tie ca nu este adevarata, chiar daca nu are intentia sa ingele. Am discutat pin a acum problema a ceea ce face posibil ca un autor sa utilizeze cuvintele literal 9i totu:;;i sa nu fie angajat in conformitate cu regulile care se atageaza sensului literal al acelor cuvinte. Orice raspuns la aceasta intrebare implica 0 alta: care sint mecanismele prin care autorul invoca conventiile orizontale - ce procedeuaplica? Daca, a9a cum am spus, autorul nu indepline9te in realitate acte ilocutionare, ci doar pretinde ca le indepline:;;te, cum este realizata aceasta pretentie? E 0 trasatura generala a conceptului de pretentie aceea ca se poate pretinde implinirea unui ordin superior sau a unei actiuni complexe prin indeplinirea in realitate a ordinelor inferioare sau a actiunilor mai putin complexe, care sint parti constitutive ale ordinelor superioare sau ale actiunilor complex('. Deci, spre exemplu, cineva poate sa pretinda ca love:;;te pe al tcineva fadnd in realitate acea mi:;;care a bratului :;;ia pumnlllui caracteristica lovirii cuiva. Lovirea este pretinsa, dar mi~carea bratului :;;ia pumnului este reala. In mod similar, copjij pretind ca conduc 0 ma:;;ina imobila stind in realitate pe ]()('1I1 conducatorului, rotind volanul, mi:;;dnd maneta de viteze ~.a.ln.(1. Acela:;;iprincipiu se aplica :;;ila scrierea fictiunii. AutOI'll! pI',.
218

tinde ca indepline:;;te acte ilocutionare enuntind (scriind) propozitii cll adevarat. tn terminologia din Speech Acts, actul ilocutionar este pretins, dar actul enuntarii este real. In terminologia lui Austin, autorul pretinde ca indepline:;;te acte ilocutionare indeplinind in realitate acte fonetice :;;ifatice. Actele de enuntare ale fictiunii sint identice eu actele de enuntare ale diseursului serios :;;iacesta este motivul pentru care nu exista proprietati textuale care sa identifice un segment (stretch) de discurs ca fiind opera de fictiune. Realizarea actului enuntarii eu intentia de a invoca conventiile orizontale este ceea ce constituie pretinsa realizare a actului ilocutionar. A patra concluzie a acestei sectii este a:;;adar 0 dezvoltare a eelei de-a treia: pretinsa realizare a actelor ilocutionare care constituie scrierea unei opere fiction ale eonsta in indeplinirea in realitate a actelor de enuntare cu intentia de a invoca conventii orizontale care susrpenda obligatiile ilocutionare normale ale enunturiLor. Acest punet va fi mai clar daca vom lua in eonsiderare doua -cazuri specia.le de fictiune: naratiunea la persoanaintli :;;ipiesa dramatica. Spusesem ca, in naratiunea la persoana a treia de tipul celei exemplificate prin romanul lui Miss Murdoch, autorul pretinde ca realizeaza acte ilocutionare. Dar sa consideram pasajul urmator din Sherlock Holmes: Era in anul '95 dnd 0 conjunctura de evenimente, asupra careia nu e cazul sa insist, ne-u determinat pe dl. Sherlock Holmes ~i pe mine sa petrecem dteva saptamini intr-unul din marile noastre ora$e universitare $i, in acest rastimp, a avut lac mica dar instructiva aventura despre care vreau sa vii vorbesc7

In acest pasaj, Sir Arthur nu pretinde pur 9i simplu ca face 0 asertiune, ci pretinde ca este John. Watson, M. D., ofiter in retragere al campaniei din Afganistan, care face asertiuni despre prietenul sau Sherlock Holmes. Adica, in naratiuni la persoana intii, autorul adesea pretinde ca este altcineva care face asertiuni. Textele dramatice ne furnizeaza un interesant caz special a1 tezei pe care 0 argumentam in acest artieol. Aici nu este atlt de mult autorul cel care exprima pretinderea dt personajele, in momentul jocului. Adica, textul piesei va consta din ni:;;te pseudoasertiuni, dar, simultan 9i in cea mai mare parte, el va
219

consta dintr-o serie de indicatii pentru actori asupra felului in care trebuie sa pretinda pentru a face asertiuni ;;i a realiza alte aetiuni. Actorul pretindeca estealtcineva dedt este el in realitate ;;i pretinde ca realizeaza acte de vorbire precum 9i alte acte ale personajului. Dramaturgul imagineaza acti unile reale ;;i pretinse precum 9i discursurile actorilor, insa rolul sau in scrierea textului piesei este asemanator mai degraba cu acela de a serie 0 reteta pentru pretentie dedt de angajarea sa intr-o forma de pretentie in sine. 0 povestire fictionala este o pretinsa reprezentare a unei stari de lucruri; dar 0 piesa, adka 0 piesa reprezentata, este nu 0 reprezentare a unei stari de lucruri, cl insa9i starea de lucruri pretinsa, actorul pretinde ca este personajul. In acest sens, autorul unei piese nu pretinde in general ca face asertiuni, el da indicatii de felul cum se monteaza 0 pretentie pe care actorii apoi le urmeaza. Considerati urmatorul pasaj din "Cutia de argint" (The Silver Box) a lui Galsworthy: Actul I, scena I. Cortina se ridica pe sufro.geria lui Barthwick, larga, moderna $i bine mobilatii. Perdelele s'int lCisate, lumina electrica arde. Pe largo. masa rotunda e a$ezata 0 tava eu whiskey, un sifon, 0 tabaehera de argint. E trecut de miezul noptii. 0 b'ijb'iialCi se aude afara. U$a e deschisa bruse; Jack Barthwick pare sa se prabu$easca in camera ... Jack: Buna! Am ajuns acasa teaf .. (sfidator)8. E instructiv de comparat acest pasaj cu cel al lui Miss Murdoch. Murdoch, am sustinut, ne spune 0 povestire; pentru a face aceasta, ea pretinde ca face 0 serie de asertiuni despre oamenii din Dublin din 1916. Ceea ce vizua1izam dnd citim pasajul este un om hoinarind prin gradina sa, gindindu-se la cai. Dar dnd Galsworthy scrie piesa sa, el nu ne of era 0 serie de pretinse aserti uni despre pi'esa. El ne da 0 sene de indicatii de felul cum lucrurile se petrec in realitate pe seena dnd piesa este jucata. Cind citim pasajul din Galsworthy, vizualizElDl scena, ridicarea cortinei, seena mobilata ca 0 sufragerie, ~i celelalte. Adica, ni se pare ca forta ilocutionara a textului piesei este ca 9i forta iIocutionara a unei retete de copt prajituri. I'; un set de instructiuni despre cum anume trebuie facut un lucru, cum trebuie jucata piesa. Elementul 'pretentie' circumscrie nivelul jocului scenic: actorii pretind ca slnt 111e111 i bri familiei Barthwkk facind cutare sau cutare lucru ~i .wind ('11tare sau cutare sentimente.
220

HI. Analiza sectiei precedente, dadi e corecta, ne va ajuta la rezolvarea citorva dintre enigmele tradition ale referitoare la ontologia operelor fictionale. Presupuneti ca spun: "Nu a existat niciodata 0 doamna Sherlock Holmes pentru ca Holmes nu a fost casMorit, dar a existat a doamna Watson pentru ca \Vatson a fost casatorit, de9i doamna Watson a murit nu mult dupa casatoria 101'." Este ceea ce am spus adevarat sau fals, sau lipsit de valoare de adevar sau ce? PentI'u a raspunde, e necesar sa distingem nu numai intre discursul serios ~i discursul fictional, a9a cum arm facut eu, ci sa le distingem i?i pe acestea amindoua de discursul serios despre fictiune. Luat ca un discurs serios, pasajul de mai sus nu este, desigur, adevarat, deoarece nici unul dintre acei?ti oameni (Watson, Eolmes, Mrs. Watson) nu a existat vreodata. Dar luata ca un discurs despre fictiune, afirmatia de mai sus este adevarata pentru ca relateaza exact istoria matrimoniala a celor doua personaje fictionale Holmes 9i Watson. Ea insa!?i nu este 0 fictiune din cauza ca nu eu sint autorul operelor fictionale respective. Eolmes !?i Watson nu au existat niciodata, ceea ce insa nu inseamna a nega ca ci exista in fictiune ;;i pot fi discutatl ca atare. Luat ca afirmatie despre fictiune, enuntul de mai sus se conformeaza regulilor constitutive produceI'ii unei afirmatii. Observati, de exemplu, ca eu pot verifica afirmatia de mai sus prin referi1'e la lucrarile lui Conan Doyle. Dar nu se pune problema ca Conan Doyle sa aiba posibilitatea sa verifice ceea ce spune despre Sherlock Eolmes ~i Watson, atunci dnd scrie povestiI'ile, deoarece el nu face nici 0 afirmatie despre ei, cl doar pretinde, ca 0 face. Fiindca autorul a creat aceste personaje fictionale, pe de alta parte, noi putem face afirmatii adevarate despre ele ca personaje fictionale. Dar cum e posibil pentI'u un autoI' sa "creeze" personaje fictionale din aer straveziu, dupa cum s-ar parea? Ca sa raspundem la aceasta, sa ne intoarce111. la al doilea pasaj din Miss Murdoch. A doua propozitie incepe: "Astfel gindea sublocotenentul Andrew Chase-White." In acest pasaj, Murdoch folose9te un nume propriu, 0 expresie reierentiala paradigmatica. A!?a cum in intreaga propozitie pretinde ca face 0 asertiune, in aeest pasaj ea pretinde ca refera (un alt act de vorbire). Una dintre conditiile pentru indeplinirea cu succes a actului de vorbire referential este aceea ca trebuie sa existe un obiect
221

la care vorbitorul se refera. Deci, pretinzind ca refera, ea pretinde ea exista obiectul la care face referinta.!n masura in care imparta~im -aceasta pretentie, vom pretindel?i fioi ca exista un sublacotenent numit AndI'ew Chase-White in Dublinul anului 1916. Pretinsa referinta -este cea care creeaza peI'sonajul fictional ~i pretentia imparta~ita, cea care ne permHe sa vorbim despre personaj in maniera pasajului despre Sherlock Holmes, citat mai sus. Structura logica a tuturor celor spuse pina acum este complicata, dar nu opaca. Pretinzind ca se refera la 0 persoana (9i ii repoveste9te aventurile), Miss Murdoch creeaza un personaj fictional. Observati ca ea nu se refera in realitate la un personaj fictional, pentru ca nu exista anterior un astfel de personaj, ci, mai degraba, pretinzind ca se refera la 0 persoana, ea creeaza 0 pe:rsoana fictionala. Odata creata, noi, care slntem in afara povestirii fictionale, putem sa ne referim cu adevarat la 0 persoana fiction ala. ObseI'vati ca in pasajul despI'e Sherlock Holmes de mai sus, eu m-am referit cu adevarat la Un personaj fictional (d.e., enuntul meu satisface regulile referintei). Nu am pretins ca ma refer la un Sherlock Holmes real. M-.am referit in realitate la un Sherlock Holmes fictional. o aWl trasatuI'a interesanta a referintei .fictionale este aceea ca nu toate referintele dintr-o opera fictionala vor fi pretinse acte de referinta; unele vor fi reiferinte reale, ca cea din pasajul lui Miss Murdoch unde se refera la Dublin sau in Sherlock Holmes dnd Conan Doyle se refera la Londra sau, in pasajul citat, dnd face 0 referinta voalata fie la OxfoI'd, fie la Cambridge, dar nu ne spune la care ("unul din marile noastre ora~e universitare"). Majoritatea povestirilor fictionale contin elemente nonfictionale: pe linga pretinsele referinte la Sherlock Holmes I?i Watson, exista in Sherlock Holmes referinte reale la Londra, Baker Street ~i Paddington Station; iara~i, in Riizboi i pace, povestea lui Petru _9i Nata~ei este 0 poveste fictionala, a despre fictiuni, dar Rusia din Riizboi $i pace este Rusia reala, iar razboiul impottiva lui Napoleon este un razboi impotriva lui Napoleon real. Care este testul pentI'u stabiliI'ea a ceea ce este 9i ce nu este fictional? Raspunsul este furnizat de disentia naastra despre difeI'entele dintl'e romanul lni Miss MUl"doch 9i articolul 1nl Miss Shanahan din New York Times. Testul pentru a stabili la ce anume este obligat autorul este cee ce conteaza ca gre!leala. Daca n-a existat vI'eodata un Nix()ll, Miss Shanahan (!li noi, ceilalti) am face 0 gl'e!leala. Dar da(,'1 nu a existat vrerodata un Andrew Chase-White, Miss Murdodl nu face nici 0 gre!leala. Din nou, daca Sherlock HolJncs ~ii
2~)')

Watson merg din Baker Street spre Paddington Station pe 0 I'uta geografic imposibila, noi vom !lti ca Conan Doyle a gre:;;it acum chiar daca nu gre~e:;;te in cazul in care nu ar fi existat un veteran al campaniei din Afganistan raspunzind descrierii lni John Watson, M. D.ln parte, anumite genuri fictionale sint definite prin obligatii~e nonfictionale incluse in opera fictionala. Diferenta, sa zicem, intl'e I'omanele natuI'aliste, basme, opere de antidpatie :;;tiintifica :;;ipovestil'i fantastice este definita, in parte, de masura impliearii autorului in starea reala de lucruri pe care 0 reprezinta, fie fapte specifiee despre locuri ca Londra, Dublin sau Rusia sau, in general, fapte despre ceea ce pot face oamenii, despre cum este lumea. De exemplu, daca Billy Pilgrim face 0 dilatorie pe invizibila planeta Trafalmadore intr-o microsecunda, 0 putem aceepta fiindca aceasta este pertinenta elementelor 9tiintifico-fantastice din Slaughterhouse Five, dar daca gasim un text unde Sherlock Holmes face acela9i lucru, vom l;iti fara indoiala ca textul este non pertinent corpusului original de noua volume al povestirilor lni Sherlock Holmes. Teoreticienii literari sint inclinati sa faca vagi remarci despre felul cum cre'eaza autoI'ul lumea fictlonala, 0 lume a romanului sau ceva asemanator. Cred ca sintem acum in masura sa dam sens acelol' remarci. Pretinzind ca se I'efera la oameni !li ca I'epoveste9te evenimente despre ei, autoI'ul creeaza personaje fictionale 9i evenimente. In cazul fictiunii realiste sau natuI'aliste, autorul se va referi la locuri 9~ evenimente reale, amestecind aceste referinte cu referinte fictionale, faclnd deci posibila tratarea povel;itii fiction ale ca extensie a cuno!ltintelor noastre existente. Autorul va stabiH cu cititorul un set de intelegeri despre dt de mult sint inca1cate regulile verticale ale limbajului serios de catre conventiile orizontale. In masura in care autorul este consecvent cu conventiile pe care le-a invocat, (in cazul formelor I'evolutionare ale literaturii), ramine in interiorul acestora. Atit timp cit posibilitatea ontologiei este vizata, totul merge: autorul poate erea orice personaj sau eveniment dore!lte. Atit timp cit este vizata ins a acceptabilitatea ontologica, coerenta este 0 problema cruciala. Orieum, nu exista cril.erii universale de coerenta: ceea ce conteaza ca 9i coerenta intr-o opera l;itiintifico-fantastica, nu va conta ca 9i coerenta intr-o opera naturalista. Ceea ce conteaza ca 9i coeI'enta va fi, III parte, 0 functie a contractului dintre autoI' ~i cititor referi 101' la conventiile orizontale.
223

Uneari autarul pave9tii fictianale va ins era enunturi care nu sint fictianale in cadrul pavestirii 9i care nu fac parte din paveste. Pentru a lua un faimos exemplu, Tolstai incepe Anna Karenina cu fraza: "Familiile feridte sint taate fericite in acela9i fel, familiile nefericite, nefericite in felul lar, separat, diferit". Eu iau aceasta ca enunt serias, dar nonfictianal. Este 0 asertiune genuina. Este parte a ramanului, dar nu parte a pave9tii fktionale. Cind Nabakov, la inceputul lui Ada, 11 denatureaza deliberat pe Talstai, spunind "Toate familiile fericite sint mai mult sau putin diferite; taate cele nefericite, mai mult sau mai putin asemanatoare", el contrazice in mad indirect :;;i11 impunge iranic pe Talstoi. Ambele sint asertiuni genuine, de:;;i cea a lui Nabakav este construita printr-a falsa citare a lui Tolstoi. Astfel de exemple ne silesc sa facem a distinctie inala, aceea dintre 'Opera fictional a :;;i discursul fictional. 0 'Opera fictianala nu are vale sa constea in intregime, 9i in general nu va consta in intregime, din discurs fictianal. IV. Analiza precedenta lasa fara raspuns 0 intrebare cruciala. De ce atita bataie de cap? Adica, de ce sa acardam atita impartanta ~i efart unor texte care contin acte de vorbire in sens larg pretinse? Cititarul care a urmarit argumentul meu de pin a acum nu va fi surprins sa auda ca eu nu cn~d ca exista vreun raspuns simplu sau chiar unk la aceasta intrebare. 0 parte a raspunsului ar fi in legatura cu rolul crucial, subestimat de obicei, pe care imaginatia 11 joaca in viata umana 9i rolul la fel de crucial pe care variatele praduse ale imaginatiei 11 joaca in viata social-umana. $i un aspect al rolului pe care astfe] de produse 11 joaca deriva din faptul ca actele serioase de varbire (d.e., nanfictianale) pot fi transmise prin texte fictianale, chiar daca actul de vorbire transmis nu este reprezentat in text. Apraape arice 'Opera de fictiune importanta transmite un "mesaj" sau "mesaje" care siut transmise prin text, insa nu se afla in text. Numai in unele pavestiri pentru capii, ce contin formula ,,~i marala pave9tii este ... " sau in plictisitorii autori didactici ca Tolstai, gasim cu adevarat a repr,ezentare explicita a actelor serioase de varbire pentru care aceasta es1,p punctul (sau punctul principal) de transmis al textului fiction,,1. Criticii literari au explicat pe baze ad hac ~i particlll:lIj,,:I.l'
224

modul in care autarul transmHe un act serios de vorbire prin indeplinirea actului de vorbire pretins care constituie 'Opera de fictiune, dar nu exista Inca 0 tearie generala a mecanismelar prin care asUe! de intentii ilocutionare serioase sa fie transmise prin ilocutiuni pretinse.

NOTE 1. Pentru 0 incereare mai detaliatii de elaborare a teoriei aeestor tipuri de relatii vezi J. R. Searle, Speech Acts, cap. 3-5. 2. IExistii 9i alte sensuri ale "fictiunii" 9i "literaturii" pe care ell nu am sa le disting. Intr-un sens, "fictiune" inseamnii falsitate, ca in "Marturia apii'rarrii e 0 tesaturii defi'ctiuni" 9i, tot intr-un sens, "literatura" inseamna tiparLturi, ca in "Literatura despre opacitatea referentialii este destul de vastii". 3. Iris Murdoch, "The Red and the Green" (New York, 1965), p. 3. Acest exemplu, ca 9i celelalte utilizate in acest articol, a fost ales in mod deliberat la intimplare, in credinta di teorilile limbii ar fi capabile sa se ocupe ell orice fel de text 9i nu numai cu exemple special selectate. [Pentru 0 opiniecontrara celei expuse de Searle in aceastii nota, vezi Stanley E. Fish, infra, p. 248]. 4. Pentru 0 expunere mal detaliata a acestor reguli 9i a unor reguli similare, vezi Searle, ibid., cap. 3. 5. Clasa ilocutionara a reprezentativelor include afirmatii (statements), asertiuni, descrieri, caracterizari, identificari, expUcatii 9i numeroase altele. Pentru 0 exp'licare a acestora 9i a notiunilor relation ate, vezi Searle, "A Classificcationof 11locutionary Acts", Minessota Studies in the Philosophy of Language, ed. K. Gunderson [Searle, 1976]. * Searle face aici 0 aluzie evidentii la New Criticism. 6. Wittgenstein, Philos@phicaZ Investigations (Oxford, 1953),pag. 249. 7. A. Conann Doyle, The Complete Sherlock Holmes (Garden City, N.I. 1932),lI, 596. 8. John Galswoa'thy, Reprezentative PZays (New York, 1924), p. 3.

Poetica

americana