Sunteți pe pagina 1din 28
Despre ateism CUVÂNT CĂ TRE CREŞTINII ORTODOCŞ I DESPRE ATEISM Moto: „Domnul din cer a
Despre ateism
CUVÂNT CĂ TRE CREŞTINII ORTODOCŞ I
DESPRE ATEISM
Moto: „Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, s ă vad ă de este cel
ce în ţ elege, sau cel ce caut ă pe Dumnezeu“ (Psalm 13:2).
Preot Ioan
Iubi ţ i credincio şi,
Ateu este cel ce nu crede în Dumnezeul cel adev ărat, Creator ş i
Mântuitor ş i în inv ăţătura Lui, revelat ă. Se face referire la ateism în
„Noul Testament“, o singură dat ă, acolo unde Sfântul Apostol Pavel le
spune efesenilor: „Era ţi, în vremea aceea, în afară de Hristos,
înstrăina ţi de cetăţenia lui Israel ş i străini de a ş eză mintele
făg ăduin ţei, lipsi ţ i de n ădejde ş i fără de Dumnezeu în lume“ (Efeseni
2:12). Erau aş adar, efesenii ca toate neamurile p ăgâne care credeau în
zei, fiin ţ e fictive ş i se închinau la idoli, la chipurile lor cioplite, adică :
„celor ce din fire nu sunt dumnezei“ (Galateni 4:8), necunoscând pe
adev ăratul Dumnezeu. Ei se numeau p ăgâni ş i atei în raport cu poporul
Israel cel vechi ş i cu Noul Israel - Biserica sau poporul creş tin. În ciuda
mul ţ imii de zeit ăţ i ş i de idoli pe care-i adorau, efesenii sunt numi ţ i „atei“
sau „făr ă Dumnezeu“, pentru că necunoscând pe Dumnezeul Cel
adev ărat, erau în căutarea lui, cum se constat ă din inscrip ţ ia de pe un
altar din Atena: „Dumnezeului necunoscut“ (Faptele Apostolilor
1
Despre ateism 17:23). De aceea spun comentatorii că ei nu cuno ş teau pe adev
Despre ateism
17:23). De aceea spun comentatorii că ei nu cuno ş teau pe adev ăratul
Dumnezeu, Care s ă le arate sensul vieţ ii ş i Calea. Ei nu cuno ş teau un
Mântuitor, Care s ă-i răscumpere, un Dumnezeu Care s ă-i înfieze
(Galateni 4:6-8) ş i s ă-i ridice la slava din care au căzut. Prin urmare,
în ţ elesul de ateu sau f ără Dumnezeu, nu se referă numai la cei ce nu cred
ş i t ăg ăduiesc existen ţ a lui Dumnezeu: „Zis-a cel nebun în inima sa: Nu
este Dumnezeu!“ (Psalm 13:1), ci se referă ş i la idolatri.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
„Ar fi trebuit s ă nu avem
nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci s ă avem o via ţă atât de
curată, încat Harul Duhului s ă fi ţ inut locul Scripturilor în sufletele
noastre. Şi dup ă cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneal ă, tot
a ş a ar fi trebuit ca inimile noastre s ă fi fost scrise cu Duhul Sfânt“.
Sfântul Vasile cel Mare spune că:
„lumea aceasta este o ş coal ă a
sufletelor înzestrate cu ra ţiune ş i un loc unde se poate înv ăţa
cunoa ş terea lui Dumnezeu“.
Psalmistul David
zice:
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu ş i
facerea mâinilor Lui o vesteş te tăria“ (Psalm 18:1).
Părintele Dumitru Staniloae spune că:
„Omul are în sufletul lui o
ra ţiune ş i o libertate, dar ele nu pot funcţiona în modul deplin decât
în unire cu Dumnezeu, decât ad ăpându-se din apa vie a Duhului
Dumnezeiesc“.
Credinţ a lui Dumnezeu în om
O temă arhidiscutat ă este credin ţa omului în Dumnezeu. Dar mai
exist ă o temă, aceea a Credin ţei lui Dumnezeu în om, care rezult ă din
următoarea istorioară. Autorul î ş i închipuie Sfatul Sfintei Treimi la
Facerea omului. Dumnezeu Tat ăl ar fi zis: S ă facem om dup ă chipul ş i
asemănarea noastr ă. Duhul Sfânt a spus: Da, dar omul acesta va cădea.
Dumnezeu Tat ăl a zis: Şi tu, Fiule, va trebui s ă mori pentru el (luând
trup din Fecioara Maria). S ă-l facem sau s ă nu-l facem? S ă-l facem! a
zis Fiul.
Iată n ădejdea pe care ş i-a pus-o Dumnezeu în om.
Credinţ a omului în Dumnezeu
Omul vrea s ă ş tie pentru ce exist ă, pentru ce trebuie s ă traiască. În
casa lui Zaheu vameş ul, Domnul nostru Iisus Hristos ne descoperă
scopul vieţ ii noastre atunci când spune: „Am venit s ă caut ş i s ă
mântuiesc pe cel pierdut“ (Luca 19:10). Femeii p ăcătoase care a sp ălat
2
Despre ateism cu lacrimi ş i a uns cu mir picioarele Domnului, El îi spune:
Despre ateism
cu lacrimi ş i a uns cu mir picioarele Domnului, El îi spune: Îndr ăzneş te,
fiică, credin ţ a ta te-a mântuit (Matei 9:22).
În ceea ce priveş te existen ţ a lui Dumnezeu ş i a lumii nev ăzute, nu
toat ă lumea crede. Unii cred că exist ă, al ţ ii nu. Exist ă o credin ţă pozitiv ă
ş i o credin ţă negativ ă. Sunt consideraţ i credincio ş i cei care au o credin ţă
pozitiv ă. Un p ărinte spunea că dac ă ne-ar îng ădui Dumnezeu, am vedea
sufletele oamenilor. Unele luminate ş i înfl ăcărate de focul credin ţ ei,
altele ca ni ş te candele pe jumătate aprinse având flacăra slab ă ş i
tremur ătoare, iar o alt ă parte negre ş i întunecate de necredin ţă . Iat ă ce
spune Sfântul Nicolae Velimirovici despre necredincio ş i
:
„În zadar
fugi de Dumnezeu, nu te po ţ i ascunde. El nu va alerga dup ă tine, dar
te va a ş tepta. Însa nu te va a ş tepta numai în locul în care L-ai
p ărăsit, El te va a ş tepta pe toate drumurile ş i la toate răscrucile
lumii. Pe orice drum vei apuca, vei întâlni pe Dumnezeu. La orice
u şă vei bate, Dumnezeu î ţi va deschide. Dacă îns ă nu-ţi deschide
Dumnezeu,
u ş a
nu
se
va
deschide“.
Iar
Fericitul
Augustin
mă rturiseş te: „Nelini ş tit este sufletul meu, Doamne, pân ă când nu se va
odihni întru tine“. Aceste cuvinte ale Fericitului Augustin au ajuns s ă fie
mereu citate de teologi pentru că sunt pline de adev ăr: sufletul omului
fiind duh, creat de Dumnezeu, în nimic altceva nu-ş i afl ă pl ăcerea,
lini ş tea, pacea, mângâierea ş i bucuria, decât numai în Dumnezeu. Atunci
când se desparte de El, e nevoit s ă-ş i caute pl ăcerea în f ăpturi ş i în patimi
felurite ş i este ca ş i cum cu ni ş te ro ş cove se hrăneş te (pilda Fiului
risipitor).
Tainele lui Dumnezeu nu le poate cuprinde mintea omenească. Este
unul
din
motivele
pentru
care
putem spune:
credinciosul
nu
are
întrebari,
iar
necredinciosul nu are răspunsuri.
Necredinţ a omului în Dumnezeu
Necredin ţa îi vine omului mai mult din voia lui liberă de a se lega
de lucrurile cele deş arte ş i trecătoare ale veacului de acum. Necredin ţ a îi
vine omului din inima necuvioas ă: „Lua ţ i seama fra ţ ilor, s ă nu fie
cumva, în vreunul din voi, o inimă viclean ă a necredin ţ ei, ca s ă vă
dep ărteze de Dumnezeul cel viu“ (Evrei 3:12); din inima împietrit ă: „La
urmă când cei unsprezece ş edeau la mas ă, li S-a ar ătat (Iisus Hristos)
ş i I-a mustrat pentru necredin ţ a ş i împietrirea inimii lor, căci n-au
crezut pe cei ce-L văzuser ă înviat“ (Marcu 16:14); din cauza abaterii de
la adev ărul revelat: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul ş i vreţi s ă
3
Despre ateism faceţi poftele tat ălui vostru. El, de la început a fost ucig ător
Despre ateism
faceţi poftele tat ălui vostru. El, de la început a fost ucig ător de
oameni ş i nu a stat întru adev ăr, pentru că nu este adev ăr întru el.
Când grăieş te minciuna, grăieş te dintru ale sale, căci este mincinos ş i
tatăl minciunii. Dar pe Mine (Iisus Hristos), fiindcă spun adev ărul
nu M ă credeţi“ (Ioan 8:44-46); din orbirea trimis ă de la Dumnezeu:
„Au orbit ochii lor ş i a împietrit inima lor, ca s ă nu vad ă cu ochii ş i
s ă nu în ţeleag ă cu inima ş i ca nu cumva s ă se întoarcă ş i s ă-i vindec“
(Ioan 12:40); din orbirea trimis ă asupra omului de la diavolul: „Iar dacă
Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierdu ţi, în
care Dumnezeul veacului acestuia a orbit min ţile necredincio ş ilor, ca
s ă nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este
chipul lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4:3-4); din cauza diavolului care
fură cuvântul: „
apoi vine diavolul ş i ia cuvântul din inima lor, ca
nu cumva crezând s ă se mântuiască“ (Luca 8:12); precum ş i din
căutarea slavei omeneş ti.
Necredin ţa este un act liber al omului prin care el nu voieş te s ă
cread ă în Dumnezeu: „ Şi, deş i a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei
tot nu credeau în Iisus Hristos“ (Ioan12:37). Tot aş a ş i ast ăzi exist ă
oamneni care, deş i a f ăcut Dumnezeu multe minuni cu ei, nu vor s ă
cread ă în existen ţ a ş i purtarea de grij ă a Celui Prea Înalt.
Ateismul este nebunie
Petre Ţ u ţ ea spune că:
„există dou ă căi: calea Domnului ş i calea
omului. Dacă devii filosof pur, devii ateu prin defini ţ ie“.
Mul ţ i dintre
cei care se declar ă atei, au studiat ş i iubesc mult filosofia. Putem afirma
că ateul merge pe calea omului, iar credinciosul merge pe calea
Domnului. Ateismul nu poate dovedi inexisten ţ a lui Dumnezeu, că ci ar
trebui s ă admit ă că lumea vine din neant, ceea ce este evident că ar fi nu
numai absurd, ci ş i ridicol. Lupta nebun ă a min ţ ii de a dovedi că nu
exist ă Dumnezeu este o absurditate. Sfântul Ambrozie spunea că
„a nu
crede
este
o
pedeaps ă“.
Daca
cineva
î ţ i
va
spune:
„Nu
exist ă
Dumnezeu!“, atunci s ă-l întrebi: „De ce te lup ţ i împotriva a ceea ce nu
exist ă?“ Cel ce se lupt ă împotriva lui Dumnezeu nu scap ă de
calificativul de nebun. În „Noul Testament“ apare termenul de nebun,
tradus din limba greacă, cu sensul de nechibzuit, iraţ ional, lipsit de bun ă
judecat ă. Textele în care apare termenul nebun se referă mai ales la cei
care eliminau din preocuparile lor viaţ a spiritual ă ş i grija pentru suflet:
«Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!“» (Psalm 52:1).
4
Despre ateism „Lucrurile cereş ti se cunosc prin Duhul Sfânt, iar cele p ă manteş
Despre ateism
„Lucrurile cereş ti se cunosc prin Duhul Sfânt, iar cele p ă manteş ti
prin minte. Cine vrea s ă cunoască pe Dumnezeu prin mintea lui, din
stiin ţă, acela este în în ş elare pentru că Dumnezeu este cunoscut
numai prin Duhul Sfânt“ (Sfântul Siluan Athonitul). Un om are dreptul
s ă se numească ateu numai dacă st ăpaneş te toat ă stiinta de pe lumea asta
inclusiv „Biblia“. Ori, aş a ceva este practic cu neputin ţă , fiindcă toat ă
ş tiin ţ a este la Dumnezeu, doar El este Atoateş tiutor. Şi de aceea pe ateu
l-am putea compara cu un peş tisor care spune c ă dincolo de lacul în
care trăieş te nu mai există nimic.
Odat ă, un ateu l-a întrebat pe un credincios: „Cât de mare este
Dumnezeul tău?“ Şi acesta i-a răspuns: „Dumnezeu nu este departe
de fiecare dintre noi. El este atât de mic, încât poate încăpea ş i în
inima noastră ş i este atât de mare, încât nu-L încape cerul ş i
p
ă mântul“.
Vorbind de cel care se declară ateu ne aducem aminte ş i-l asemăn ă m
cu acel om care avea un diamant (prin analogie Iisus Hristos este
diamantul) ş i nu-i cuno ş tea valoarea. El credea c ă nu este altceva decât o
piatră frumoas ă . Când i s-a dat pe el câţ iva bani, l-a vândut f ără s ă mai
stea pe gânduri. În urmă, în ţ elegând că a fost un diamant de o valoare
inestimabil ă, se plângea zicând: „A fost un diamant ş i eu credeam că
era numai o piatră frumoas ă; Ce nebunie s ă-l vând pe un preţ de
nimic!“ Omul a c ăutat pe cel căruia îi vânduse diamantul, dar era prea
târziu. Fără credin ţă în Mântuitorul Iisus Hristos, noi suntem ca
ni ş te „mări moarte“ ş i de aceea îndrăznim s ă spunem că
ATEISMUL ESTE NEBUNIE.
Ateismul este hul ă împotriva lui Dumnezeu
Ateismul, adică împotrivirea la adev ărul învederat ş i dovedit al
credin ţ ei creş tine este hul ă împotriva Duhului Sfânt după cum reiese din
înseş i cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Adev ărat, grăiesc vou ă că
toate vor fi iertate fiilor oamenilor, p ăcatele ş i hulele ce vor fi hulit.
Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci
este vinovat de osând ă veş nică“ (Marcu 3:28-29). Hula împotriva lui
Dumnezeu este necinstirea Lui prin gânduri, cuvinte sau atitudini
ofensatoare. Este p ăcatul direct opus religiozitătii, închin ării la
Dumnezeu. R ăd ăcina hulei este revolta creaturii împotriva Creatorului ei.
Hula poate culmina prin blesteme împotriva lui Dumnezeu. În „Vechiul
5
Despre ateism Testament“, hulitorul era ucis cu pietre: „Cine va blestema numele Domnului, cu moartea
Despre ateism
Testament“, hulitorul era ucis cu pietre: „Cine va blestema numele
Domnului, cu moartea s ă se omoare; cu pietre s ă-l ucid ă toată
adunarea lui Israel“ (Levitic 24:16). Deci,
ATEISMUL ESTE HUL Ă
IMPOTRIVA LUI DUMNEZEU.
Gre şe şte
Greş eş te cel care spune:
„Nu exist ă Dumnezeu“. Corect ar fi s ă
spun ă: „Nu-L am pe Dumnezeu“, fiindcă to ţ i ceilal ţ i din jurul s ău spun:
„EXIST Ă DUMNEZEU!“.
Greş eş te ca un bolnav cel care ar spune:
„Nu există s ăn ătate pe
lume“, când ar trebui s ă spun ă: „EU NU AM S Ă N Ă TATE!“.
Greş eş te ca un orb cel care ar spune:
„Nu există lumin ă pe
lume“, când ar trebui s ă spun ă: „EU NU AM LUMIN Ă !“.
Greş eş te ca un cerş etor cel care ar spune:
„Nu există aur pe
lume“, când ar trebui s ă spun ă: „EU NU AM AUR!“.
Greş eş te ca un ră ufăcător care ar spune:
„Nu există bun ătate pe
lume“, în loc s ă spun ă: „EU NU AM BUN Ă TATE!“.
Deci, totul atârn ă de voin ţa omului respectiv: DACĂ VREA S Ă
CREAD Ă , CREDE, IAR DAC Ă NU VREA S Ă CREAD Ă , NU
CREDE!
Sfântul Nicolae Velimirovici, îl numeş te pe ateu propriul s ău căl ău:
„Când omul î ş i întoarce fa ţa către Dumnezeu, toate drumurile duc
către Dumnezeu. Când omul î ş i întoarce fa ţa de la Dumnezeu, toate
drumurile duc spre prăpastie. Cine se leapad ă de Dumnezeu cu
buzele ş i cu inima, acela atrage asupra sa des ăvârş ita stricaciune
sufletească ş i trupească. De aceea nimeni s ă nu se grăbească s ă caute
un căl ău pentru necredincios. El l-a gasit în sinea lui ş i îi este mai de
încredere decât unul care i l-ar da lumea. Mul ţi dintre cei ce se
declară atei sunt foarte buni cunoscători ai filosofiei, dar nu în ţeleg
nimic din lucrurile spirituale. Ei hrănesc creierul lor, dar sufletul le
este fl ă mând“.
Ignorarea lui Iisus îl rupe pe om de Izvorul vieţii ş i îl face s ă nu
poat ă în ţ elege taina propriei sale existen ţ e. Cine î ş i bate joc de
Dumnezeu ş i de Sfin ţ ii S ăi, greş eş te ş i va fi biciuit de cel mai ascu ţ it
bici, trupesc ş i moral (cei mai mari atei cunoscu ţ i în istorie, Lucreţ iu,
Maupassant ş i Nietzsche au sfâr ş it prin a înnebuni).
6
Despre ateism De ce nu se mântuiesc ateii şi pă gânii ? Cei care socotesc
Despre ateism
De ce nu se mântuiesc ateii şi pă gânii ?
Cei care socotesc că se vor mântui to ţ i (protestantul, ateul zelos ş i
bun la inim ă ş i p ăgânul pios, integru moraliceş te), ar trebui s ă ş tie că pe
Dumnezeu, la ziua judecaţ ii, nu-L va impresiona că am iubit cu toat ă
inima un dumnezeu oarecare ş i nici că am dus o via ţă moral ă în acea
credin ţă . Dumnezeu ne-a aş teptat s ă avem angajament faţă de adev ărata
Evanghelie. Sfântul Apostol Pavel spune că vom fi mântui ţ i: „Întru
sfin ţirea duhului ş i întru credin ţa adev ărului“ (2 Tesaloniceni 2:13).
Pentru a l ă muri pe deplin aceast ă problemă , iat ă cum r ăspunde la acest ă
întrebare Sfântul Ignatie Briancianinov în lucrarea sa „C ăl ăuză
rug ătorului“: „Este limpede că prin această întrebare ş i obiec ţie este
desfiin ţat Hristos, este exprimată ideea că R Ă SCUMPĂ RAREA ŞI
R Ă SCUMPĂ R Ă TORUL nu sunt ceva neap ărat trebuincios pentru
oameni. Prin această obiecţie este lep ădat creş tinismul“. Sfântul
Ioan Evanghelistul precizează: Cel care are pe Fiul, are Via ţa (1 Ioan
5:12). Aici, cuvântul „via ţ a“ înseamn ă desigur Viaţ a în sensul în care
Biblia descrie mântuirea. Cine nu crede în Fiul nu se mântuieste. Şi apoi
Hristos a poruncit Sfin ţ ilor Apostoli (ş i urma ş ilor lor, episcopi ş i preo ţ i)
s ă propov ăduiască Evanghelia tuturor neamurilor: „Drept aceea,
mergând, înv ăţati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui ş i
al Fiului ş i al Sfântului Duh, înv ăţ ându-le s ă p ă zească toate câte v-
am poruncit vou ă, ş i iată Eu cu voi sunt în toate zilele, pân ă la
sfârş itul veacului. Amin“ (Matei 28:19-20).
Adev ă rul
În lumea aceasta zbuciumat ă , plin ă de mistere ş i contradicţ ii, sufletul
omenesc caut ă un adev ăr. Mai sunt ş i ast ăzi oameni ca Faraon, care au
auzit de Dumnezeu, dar au inima învârto ş at ă ş i nu vor s ă-L cunoască.
Adev ărul este unul singur! Adev ărul este persoana! Nu este o realitate
abstract ă. Atunci când Pilat l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?“,
acesta nu a răspuns. Sfin ţ ii P ărin ţ i explicând aceast ă t ăcere a lui Iisus,
spun că Hristos ar fi răspuns dacă Pilat L-ar fi întrebat: „Cine este
Adev ărul?“ (Sfântul Efrem, „Cuvânt din Sfântul Munte“). „Omul crede
că are o singură cale către Adev ăr: demonstra ţia. Ori, Adev ărul
absolut este indemonstrabil. El (Dumnezeu) este sau nu este. Da!
Adev ărul există! El este Hristos!“ (Petre Ţu ţ ea).
7
Despre ateism Concepţ ii contrare înv ăţă turii cre ştine 1. - PANTEISMUL este o
Despre ateism
Concepţ ii contrare înv ăţă turii cre ştine
1.
-
PANTEISMUL
este o concep ţ ie sistematizat ă la începutul
secolului al XVIII - lea care sus ţ ine ideea că Dumnezeu se afl ă în
interiorul crea ţ iei ş i se identifică cu ea.
2.
-
DEISMUL
este concep ţ ia conform căreia, Dumnezeu a creat
lumea ş i ulterior s-a retras, l ăsând-o s ă evolueze potrivit legilor proprii.
3.
-
ATEISMUL
neag ă
existen ţ a
lui
Dumnezeu,
considerat
produsul imaginaţ iei omului.
Cherchez la femme!
Francezii zic: „Cherchez la femme!“ în loc s ă zică : „Cherchez
Dieu!“. Oare femeia este cheia rezolv ării problemelor noastre sau
Dumnezeu care a f ăcut-o ş i pe ea, c ăci chiar El ne-a spus: „Fără mine
nimic nu pute ţi face“ (Ioan 15:5).
Setea de cunoa ştere
înstelate. Fie! Dar dincolo?
În discursul de primire în Academia franceză, Louis Pasteur se
întreba: „Ce există dincolo de această boltă înstelată? Alte ceruri
Mintea omenească mânat ă de o putere
nebiruit ă nu va înceta niciodat ă s ă se întrebe: „Ce se g ăseş te dincolo?“
întrebarea este: „De unde această sete de cunoa ş tere cu care este
înzestrat omul?“ De la Dumnezeu! Da, de la El!
Minunile lui Dumnezeu din zidiri
Pân ă ş i cele mai mici, cele mai umile f ăpturi au împaratul lor ş i
tocmai noi oamenii s ă nu avem Împaratul nostru? Putem înv ăţ a ş i dintr-
un lucru mărunt s ă cunoaş tem mă reţ ia lui Dumnezeu, s ă ne sporim
admiraţ ia ş i s ă înmul ţ im dragostea ce o purt ă m Creatorului. Spre
adeverire, iat ă câteva din minunile lui Dumnezeu din zidiri:
Furnica.
Toat ă vara adun ă f ără lenevire în că mările ei hran ă pentru
iarn ă. Pentru a nu încol ţ i ş i a se deprecia boabele de grâu, ea le crap ă.
Apoi le usucă când simte în aer stric ăciune ş i le scoate afară numai când
este senin statornic. Niciodat ă n-o să vedem grâul furnicii scos afară pe
timp ploios.
8
Despre ateism Fluturii. Sunt în număr de 16.000 de specii. Amintim fluturii ţ es ători
Despre ateism
Fluturii.
Sunt în număr de 16.000 de specii. Amintim fluturii
ţ es ători de mătase, fluturele Amiral, fluturele Cap de mort, N ălbarul
Păianjenii.
Amintim p ăianjenul cu 8 ochi care poate vâna ş i p ăs ări.
Dup ă cum spune Sfântul Vasile cel Mare: La p ăianjenul mic nu trimite
Dumnezeu o musc ă mare, ci una mic ă ca s ă nu-i strice nici pânza, nici s ă
ră mân ă fl ă mând.
Ursul.
R ănit fiind de vân ători, ş tie a se vindeca singur folosind o
plant ă numit ă Lumân ărica.
Vulpea.
Fiind rănit ă, se vindecă cu lacrima molidului.
Broasca ţestoas ă.
Dup ă ce mănâncă vipera, pentru a scăpa de
moarte, foloseş te o plant ă numit ă Cimbru.
Câinele.
Cocorii.
Îş i vindecă singur durerea de stomac, mâncând troscot.
Când dorm noaptea au câte un cocor de pază. Şi când î ş i
împlineş te vremea scoate un strig ăt pentru a-l chema pe cel care urmează
a face de straj ă.
Berzele.
Atunci când se ridică s ă plece din ţ ară , le petrec ciorile
care le ap ără ca ni ş te ostaş i împotriva altor p ăs ări care vor s ă le atace.
Turturica.
Dup ă ce i-a murit perechea, niciodat ă nu mai primeş te
alt ă înso ţ ire, ci petrece toat ă viaţ a sa în v ăduvie prin singurat ăţ i ş i locuri
pustii.
Gâ ş tele.
Sunt pururea f ără somn. Şi aş a fiind au salvat Cetatea
Romei, pentru c ă paznicii adormiseră.
Filosofi şi poeti
despre Dumnezeu şi credinţă
Petre Ţ u ţ ea, filosof român, spune: „Ateul este ca un animal
muritor care vine de nu ş tie unde ş i merge nu ş tie unde“.
Platon, filosof al antichit ăţ ii, zice: „Cetăţeanul care nu-L
cunoa ş te pe Dumnezeu este ciuma societăţii. Religia este
firmamentul statului“.
Goethe,
poet german, spune: „Via ţa unui popor ş i puterea lui
depind de atitudinea pe care a luat-o fa ţă de Biblie“.
Victor Hugo, scriitor francez, spune: „Cea dintâi trebuin ţă a
omului este credin ţa, vai de cel ce nu crede în nimica“.
Kant, filosof german, zice: „Cerul înstelat, ordinea lui ş i glasul
tainic din con ş tiin ţa mea mă fac s ă spun că există Dumnezeu“.
9
Despre ateism Heinrich Heine, poet evreu convertit la creş tinism, spune: „Biblia este o carte
Despre ateism
Heinrich Heine, poet evreu convertit la creş tinism, spune: „Biblia
este o carte care ca soarele ne încalzeş te ş i că pâinea ne hrăneş te.
Cine a pierdut pe Dumnezeul sau îl poate g ăsi în această carte“.
Sfântul Iustin Martirul ş i Filosoful spune că „singura filosofie
sigură ş i folositoare este creş tinismul“.
Voltaire zice: „Dacă este greu s ă crezi în Dumnezeu este o
absurditate s ă nu crezi“.
„Ferici ţ i cei ce n-au v ă zut şi au crezut“
S-au întâlnit odat ă doi prieteni, unul era foarte credincios ş i altul era
ateu. Vorbind despre Dumnezeu, ateul i-a spus prietenului s ău: „Dacă
mi-L arăti pe Dumnezeu voi crede ş i eu in El“. „Am s ă ţi-L arăt dacă
îmi vei răspunde la câteva întreb ări“. „De acord, a zis ateul“.
„Spune-mi te rog, tu ai creier?“ „Da, am!“ Şi ai putea s ă mi-l arăti ş i
mie ca s ă te pot crede?“ „Nu, acest lucru nu este cu putin ţă“. „Dar
gânduri ai?“ „Sigur că am!“ „Ai putea s ă-mi arăţi ş i mie mă car
câteva gânduri ca s ă te pot crede?“ „Nu, nu pot, gândurile nu sunt
palpabile!“ Apoi l-a întrebat credinciosul: „V ăd că becul este aprins în
camera în care stă m. Cine face s ă se aprind ă filamentul becului?“
„Curentul electric , răspunde ateul!“ „Bine, dar ai putea s ă-mi arăţi
ş i mie nu efectul, ci curentul electric, ca s ă te pot crede?“ „Nu,
categoric nu!“ Apoi credinciosul a luat un magnet ş i pilitură de fier.
Când a apropiat magnetul de pilitura de fier, la o anumit ă distan ţă ,
magnetul a atras pilitura. Credinciosul l-a întrebat pe ateu: „Spune-mi
cine a atras pilitura de fier?“ „Forţa electromagnetică!,“ a răspuns
ateul. „Dar ai putea s ă mi-o pui în palmă s ă o v ăd ş i eu?“ „Nu, nu
poate fi v ă zută forţa electromagnetică, ci doar efectul ei“. „Vezi,
drag ă prietene, din cele ce te-am întrebat rezultă c ă există lucruri
care pot fi v ă zute ş i lucruri care nu pot fi v ă zute“. În Biblie scrie:
„Duh este Dumnezeu“ (Ioan 4:42). Deci, ca ş i cele de mai sus
(gândurile, curentul
),
nici Dumnezeu nu poate fi v ăzut pentru că este
duh. Ne amintim de cuvântul Mântuitorului care îi spune Sfântului
Apostol Toma: „Pentru că M-ai vazut, ai crezut. Ferici ţ i cei ce n-au
v ăzut ş au crezut!“ (Ioan 20:29).
10
Despre ateism Blaise Pascal spune că există doar trei feluri de oameni: 1. Unii care
Despre ateism
Blaise Pascal spune că există doar trei feluri de oameni:
1.
Unii care îl slujesc pe Dumnezeu, g ăsindu-L. Acestia sunt
ra ţionali ş i ferici ţi;
2.
Al ţii care se străduiesc s ă-L caute, neg ăsindu-L. Aceş tia sunt
neferici ţi ş i ra ţionali;
3.
O
altă
parte,
care
trăiesc
fără
s ă-L caute ş i s ă-L g ăsească. Aceş tia sunt nebuni ş i neferici ţ i“.
Blaise Pascal
Dacă analiză m cu aten ţ ie, vedem c ă tot ce facem nu este pentru
momentul de faţă , ci veş nic ne aruncă m spre ceea ce este înainte.
Mâncă m s ă avem putere mai târziu, dormim noaptea s ă fim a doua zi
odihni ţ i, muncim 30 de zile ş i primim salariul la sfârş itul lunii, înv ăţă m
ca s ă ş tim mai târziu la examen.
Instinctul cel mai profund înrăd ăcinat în natura omului este
instinctul nemuririi. De la omul primitiv pân ă la contemporanii no ş tri,
toate popoarele, toate rasele f ără excep ţ ie, au crezut, ce-i drept în moduri
diferite, în nemurirea sufletului, în viaţ a de dincolo. Orice instinct natural
are un corespondent în realitate, instinctului de a bea îi corespunde apa,
instinctului de a manca îi corespunde mâncarea, instinctului de a iubi îi
corespunde cel ălalt sau cealalt ă . Şi oare, celui mai profund instinct s ă
nu-i corespund ă nimic în realitate? Speran ţ a nemuririi este pentru viaţ a
omului mai necesară decât aerul pe care-l respiră m.
Iat ă ce spune Blaise Pascal despre credin ţ a în Dumnezu: „Dacă cel
ce crede în Dumnezeu se în ş al ă ş i dup ă moarte nu există decât
tăcere ş i întuneric, el nu va ş ti niciodată că s-a în ş elat. Dacă în
schimb cel necredincios e cel care se în ş al ă, fiindcă Dumnezeu există,
dar se declară ateu, atunci el va suporta o veş nicie efectele
necredin ţei sale (osânda iadului)“.
În ceea ce priveş te Împaraţ ia lui Dumnezeu nu este de ajuns ca
cineva s ă se documenteze, ci trebuie s ă se hot ărasc ă s ă intre înauntru.
Sundar Singh a aflat c ă Hristos dă pacea
«Iat ă experien ţ a mea personal ă. Am încercat în casa tat ălui meu
s ă-mi satisfac sufletul prin desf ăt ările luxului ş i ale îndestul ării. Nimic nu
m-a putut mul ţ umi pe deplin. Apoi am încercat a căuta odihna prin
11
Despre ateism mijloacele puse la îndemân ă de religiile Indiei - Hinduismul, Budismul, Mahomedanismul Nici
Despre ateism
mijloacele puse la îndemân ă de religiile Indiei - Hinduismul, Budismul,
Mahomedanismul
Nici aici n-am g ăsit nimic. Am început a mă obi ş nui
s ă petrec ceasuri de rug ăciuni ş i meditaţ ii, dar aceasta nu mi-a servit la
nimic. Niciun ajutor de la aceste credin ţ e. Apoi am citit în Evanghelie:
Veni ţ i ş i v ă voi da odihn ă sufletelor voastre. Nu puteam s ă cred ş i am
strigat: Cum, credin ţ a noastră, hinduismul, care este cea mai frumoas ă
credin ţă din lume, nu-mi d ă pacea! Şi o alt ă credin ţă mi-o poate da!
Şi cu toate acestea, Hristos numai, poate s ă rostească aceste cuvinte,
nimeni nu poate s ă zică: „Veni ţ i la Mine ş i vă voi da odihn ă În acel
“.
timp îi uram pe cre ş tini. Când vedeam „Biblia“, îmi ziceam: Se poate s ă
fie lucruri bune în această carte care este contra credin ţei noastre.
Pentru aceasta am rupt-o. Când vedeam misionari venind s ă predice
Evanghelia, îmi ziceam: Aceş ti oameni fac rău, sunt veni ţi s ă ne facă
rău. Când treceau prin satul meu, luam pietre s ă arunc în ei ş i porunceam
servitorilor s ă arunce cu pietre în ei. Gândeam: Hristos n-a putut s ă
scape El, cum ar putea scăpa pe al ţii. Eram orb. Nu puteam s ă v ăd
slava Sa. Îmi amintesc ziua de 16.12.1904, când am aruncat în foc
„Biblia“, stropit ă cu petrol ş i am ars-o. Credeam c ă îmi fac datoria
ascultând de credin ţ a hindus ă, dar aceea nu mi-a f ăcut niciun bine. În
urmă am devenit a ş a de mâhnit ş i tulburat, încât m-am hot ărât s ă-mi pun
cap ăt zilelor. M-am hot ărât s ă mă omor la trecerea trenului de 5
dimineaţ a, căci nu puteam g ăsi pacea sufletului meu. Mai întâi am voit s ă
mai rog pe Dumenezeu s ă-mi arate calea mântuirii. M ă gândeam: Dacă
nimic nu mi se va arăta, dacă nici de ast ă dat ă nu voi întelege nimic, mă
voi sinucide, pentru a g ăsi pe Dumnezeu în cealalt ă lume. M-am rugat
între orele 3 ş i 4 şi
deoadat
ă am v ă zut o lumin ă în camera mea. Foarte
mirat, crezând că este foc, am deschis u ş a ş i m-am uitat, dar n-am v ăzut
niciun foc. Am închis u ş a din nou să mă rog. Atunci ca dintr-un nor am
v ăzut faţ a strălucitoare a lui Hristos. Nu puteam ş ti c ă e El, pentru că
nu-L cuno ş team, dar El mi-a zis: „Pân ă când M ă vei prigoni tu? Eu
am murit pentru tine. Pentru tine mi-am dat via ţa“. Am în ţ eles că
sunt în faţ a lui Hristos viu. Cu trei zile în urmă, eu îl uram pe Hristos,
arsesem „Biblia“ ş i acum, deodat ă, eu îl v ăd înaintea mea. Hristos a
disp ărut, dar eu, plin de bucurie am alergat la tat ăl meu ş i deş teptându-l
i-am spus: Sunt creş tin! El n-a vrut s ă mă cread ă. Ţ i-ai pierdut capul,
du-te ş i te culcă! Alaltaieri, tu ai ars „Biblia“ ş i acum eş ti creş tin? Tat ăl
mi-a zis iarăşi: Dar tu te-ai dus s ă te sinucizi! M-am sinucis, acel
12
Despre ateism Sundar Singh este mort, eu sunt un om nou! A cunoaş te lucruri
Despre ateism
Sundar Singh este mort, eu sunt un om nou! A cunoaş te lucruri despre
Hristos nu înseamn ă nimic, ci trebuie s ă-L cuno ş ti pe El Însu ş i».
M ă rturiile unui ateu
La dou ă feluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni: celor care „zic
că nu este Dumnezeu“ (Psalm 52:1) ş i bogaţ ilor, cărora stomacul le este
„dumnezeul“ lor (Filipeni 3:9). În ambele categorii este una ş i aceeaş i
cugetare greş it ă : nu cunosc scopul vieţ ii omului ş i nu pun acest scop mai
presus de lumea aceasta ş i de stomacul lor. Ei t ăg ăduiesc existen ţ a lui
Dumnezeu, ceea ce este totuna cu domnia haosului sau a anarhiei
universale. Dar lumea este în ordine. F ără ordine este mintea celui care o
vede f ără St ăpân. Felix d-Artec, profesor de biologie la Sorbona, în
„L 'Athéisme“, declară : „Sunt ateu precum sunt breton, cum este
cineva blond sau ş aten, fără s ă fi vrut Oricât îmi scotocesc
amintirile, eu nu g ăsesc în ele ideea de Dumnezeu. Aceasta este o
infirmitate, o monstruozitate“. Iat ă ateismul recunoscut de un ateu, cu
toat ă sinceritatea, că este o infirmitate, o monstruozitate ş i o eroare
fundamental ă a naturii umane. Dup ă un cuvânt al „Bibliei“, dacă l-ai pisa
pe un ateu cu dovezile, ca pis ălogul în piu ă boabele, ş i tot nu-l vei
desface pe nebun de la nebunia sa (Pilde 22:27). Mintea care cuget ă că
nu exist ă Dumnezeu, cade în propria sa sentin ţă : va trebui s ă se
tăg ăduiască pe sine, fiindcă neexistând Creatorul (Dumnezeu) nu
exist ă nicidecum creatura (omul). Voltaire spunea:
„Universul mă
încurcă ş i nu pot gândi măcar că există ceasul fără ceasornicar“.
Este un Domn, o credinţă şi un botez
Celor care spun că exist ă mai multi dumnezei trebuie s ă le amintim
versetul biblic care spune: „Este un Domn, o credin ţă, un botez. Un
Dumnezeu ş i Tat ăl tuturor, Care este peste toate ş i prin toate ş i întru
to ţi“ (Efeseni 4: 5-6). Dacă ar fi mai mul ţ i dumnezei, ar însemna că
fiecare om ş i-ar face câte un dumnezeu potrivit cu sine ş i ar fi numărul
dumnezeilor egal cu numărul oamenilor. Acestora Sfântul Ioan
Damaschin le spune: „ dacă vom spune că sunt mul ţi dumnezei,
este necesar s ă se observe deosebirea între cei mul ţi, căci dacă nu
este deosebire între ei, este mai degrab ă unul ş i nu mai mul ţ i. Iar
dacă este deosebire între ei, unde este des ăvârş irea“.
În vremea când Copernic a declarat că p ă mântul este o planetă
rotund ă, unii oamenii î ş i închipuiau că p ământul este plat, al ţii că
13
Despre ateism este fără margini, al ţii că este o emisferă ce stă pe ap
Despre ateism
este fără margini, al ţii că este o emisferă ce stă pe ap ă ş .a.m.d. Dar
feluritele închipuiri nu au putut în niciun fel s ă schimbe forma real ă
a p ă mântului. Columb vorbea despre existen ţa unor p ă mânturi
dincolo de ocean, iar lumea râdea de el. Newton vorbea despre
nenumă rate roiuri de stele ş i despre atracţia interstelară, dar
oamenii nu-l luau în serios. Asemenea acestora, episcopii, preo ţii ş i
diaconii ne aduc la cuno ş tin ţă adevărul despre existen ţa real ă a unui
singur Dumnezeu, dar unii vor s ă-i cread ă, iar al ţii nu.
Ră spuns încuietor
Odat ă a spus cineva următoarea anecdot ă: Un oarecare om de ş tiin ţă ,
dup ă destul ă argumentaţ ie în a arăta că nu exist ă Dumnezeu, a spus:
Dacă exist ă Dumnezeu, s ă mă omoare în clipa asta! Şi deoarece nu s-a
întâmplat nimic, a continuat: Vedeţ i? Dacă ar fi existat, m-ar fi omorât.
Atunci o b ătrân ă l-a întrebat: Ave ţ i copii? Da, a răspuns el. Câ ţ i aveţ i?
Trei copii. Sunt cumin ţ i? Ee, nu to ţ i
Doi mă ascult ă, dar al treilea
Adică, a întrebat, b ătrâna. Iat ă, cel de-al treilea îmi vorbeş te împotrivă,
nu ascult ă de cele ce-i spun, e capricios Atunci trebuie s ă-l omorâ ţ i,
i-a spus b ătrâna. Pe fiul meu? Atunci cum stau lucrurile? Dacă
dumneavoastr ă nu vreţ i s ă vă omorâ ţ i copilul, cum vă puteţ i închipui
că vă va omorâ Dumnezeu pe dumneavoastr ă, Dumnezeu Care vă
iubeş te nemăsurat mai mult decât vă iubi ţ i dumneavoastr ă copilul?
Dac ă Îl voi vedea pe Dumnezeu, poate voi începe să cred
Unii oameni, f ără s ă fi f ăcut în viaţ a lor semnul Sfintei Cruci, f ără s ă
fi f ăcut o rug ăciune cât de mică , se bat cu pumnii în piept în faţ a
credincio ş ilor ş i zic: Unde este Dumnezeul Acesta al vostru, că eu nu-l
văd? Dacă Îl voi vedea poate voi începe s ă cred.
Pe un om care cugeta astfel, este bine s ă-l trimitem pe marginea unui
lac. S ă-l punem sa privească! Acest om pu ţ in credincios, ar putea
întreba: Unde este Împ ăr ăţ ia cerurilor, că eu mă uit mereu în sus ş i văd
doar o întindere de cer?“ Şi trebuie s ă-i răspundem aş a: „Priveş te acest
lac! Întinderea i-o vezi ş i cu privirea poate po ţ i chiar s ă o măsori, dar
eş ti tu în stare să ghiceş ti adâncimea acestei ape? Cum s ă fim noi
capabili s ă deslu ş im lucrurile cereş ti, dacă nici pe cele p ă mânteş ti nu le-
am deslu ş it?
14
Despre ateism Despre chipul necredinciosului „Necredinciosul este cel mai nefericit dintre oameni, deoarece este
Despre ateism
Despre chipul necredinciosului
„Necredinciosul este cel mai nefericit dintre oameni, deoarece este
lipsit de cel mai important bun pamântesc, care este credin ţ a, singura
cale către adev ăr ş i fericire. Necredinciosul este nefericit deoarece este
lipsit de speran ţă , care ne este unicul sprijin de-a lungul întregii noastre
vieţ i; el este lipsit de iubirea oamenilor, singura alinare a inimii întristate;
el este lipsit de frumuse ţ ea divin ă, de chipul dumnezeiesc al Creatorului,
pe care doar credin ţ a îl descoperă în inima noastră . Necredinciosul
recunoaş te ca unic principiu doar materia, reduce adev ărata fericire a
omului la cercul strâmt al pl ăcerilor trecătoare ş i î ş i orientează toate
străduin ţ ele numai spre aflarea acestora. Bucuria izvorât ă din cultivarea
virtu ţ ilor îi este străin ă ş i nu se poate împ ărt ăşi de harul ei. El ignoră
astfel, adev ăratul izvor al fericirii ş i se îndreapt ă către izvoarele
amăr ăciunii. Pl ăcerea îl conduce la saturaţ ie ş i dezgust, apoi la plictiseal ă
ş i la tristeţ e. Tristeţ ea îl conduce la suferin ţă , iar aceasta din urmă la
dezn ădejde. Astfel, este lipsit de orice bucurie. Pentru că toate pl ăcerile
lumeş ti, fiind trec ătoare, sunt incapabile s ă îi ofere celui necredincios
fericirea. Inima omului a fost f ăcut ă spre a se împlini în ea binele suprem
ş i numai prin gustarea acestuia tresare ş i se bucură. Pentru că în acesta îl
afl ă pe Dumnezeu. Ori ş tim că Dumnezeu p ărăse ş te inima celui
necredincios” (Sfântul Nectarie din Eghina).
Câteva texte din Psaltire despre Dumnezeu
„Iat ă Domnul r ămâne în veac; g ătit-a scaunul lui de judecat ă“
(Psalm 9:7).
„Lua ţ i aminte, ca nu cumva s ă Se mânie Domnul ş i s ă pieri ţ i din
calea cea dreapt ă, când se va aprinde degrabă mânia Lui ! Ferici ţ i to ţ i
cei ce n ăd ăjduiesc în El“ (Psalm 2:12).
„Iar Tu, Doamne, în veac r ămâi ş i pomenirea Ta din neam în
neam“ (Psalm 101:13).
„Dintru început Tu, Doamne, p ământul L-ai întemeiat, ş i lucrul
mâinilor Tale sunt cerurile“ (Psalm 101:26).
● „Cunoa ş teţ i că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a
făcut pe noi ş i nu noi“ (Psalm 99:2).
„În ăl ţ a ţ i
pe
Domnul
Dumnezeul
nostru
ş i
v ă
închina ţ i
a ş ternutului picioarelor Lui, că Sfânt este“ (Psalm 98:5).
„Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea. Domnul este înt ărirea mea
ş i scăparea mea ş i izb ăvitorul meu“ (Psalm 17:1).
15
Despre ateism ● „Dumnezeul meu, ş i voi n ăd ăjdui spre Dânsul“ (Psalm 17:2).
Despre ateism
„Dumnezeul meu, ş i voi n ăd ăjdui spre Dânsul“ (Psalm 17:2).
„Ap ăr ătorul meu ş i puterea mântuirii mele ş i sprijinitorul meu.
Lăudând voi chema pe Domnul, ş i de vr ăjma ş ii mei mă voi izbăvi“
(Psalm 17:4).
„Frica de Domnul este curat ă, r ămâne în veacul veacului“
(Psalm 18:10).
„Iar eu către Tine am n ăd ăjduit, Doamne, zis-am: Tu eş ti
Dumnezeul meu!“ (Psalm 30:14).
„Domnul mă pa ş te ş i nimic nu-mi va lipsi. La loc cu p ăşune
acolo m-a s ăl ăş luit; la apa odihnei m-a hr ănit. Sufletul meu l-a întors,
povăţ uitu-m-a pe căr ările drept ăţ ii pentru numele Lui. C ă de voi umbla
ş i în mijlocul mor ţ ii nu mă voi teme că Tu cu mine eş ti“ (Psalm 22:1-
4).
Dumnezeu este p ărintele luminilor ş i a tot darul des ăvâr ş it.
Numai iubind pe Dumnezeu vom fi ferici ţ i.
„Dacă este greu s ă crezi în Dumnezeu este o absurditate s ă nu
crezi“ (Voltaire).
Dupa cuvântul Sfântului Grigorie de Nyssa, „scopul vieţ ii noastre
este cunoa ş terea lui Dumnezeu (Teognosia)“.
Ironia sor ţ ii
Un om din Nepal, în Hymalaia, a fost cerş etor pân ă la sfârş itul vieţ ii.
St ătea aş ezat într-un anumit loc ş i cerş ea cu gândul de a se îmbog ăţ i.
Totu ş i a murit s ă rac, iar oamenii, închipuindu-ş i că el ascunsese banii s ăi
acolo unde st ătea s ă cerş ească , au s ăpat. Au g ăsit comoara unui împ ărat
care murise demult. Cerş etorul care dorise s ă se îmbog ăţ ească, nu ş tiuse
că st ătuse pe o asemenea bog ăţ ie. Tot astfel creş tinii cei fal ş i, doresc
Împ ăr ăţ ia lui Dumnezeu ş i î ş i închipuie că bog ăţ ia îi va mul ţ umi. Cu
câţ iva ani în urmă, pe marginea monedelor din ţ ara noastră scria: „Nihil
sine deo“, adica „Nimic fără Dumnezeu“. Azi nu mai este scris acest
îndemn iar în sufletele unora dup ă pofta de îmbog ăţ ire cu orice chip, se
pare că scrie „Nihil sine euro“, adică „Nimic fără euro“.
Tertulian a spus că „sufletul omului din fire este creş tin“. Viaţ a
este ca un pustiu de-a lungul căruia trebuie s ă trecem. „Într-o societate
secularizată, cum este cea în care trăim, omul se declară autonom, îl
elimin ă pe Dumnezeu din crea ţia Sa, adică din lume. Iubirea de sine
a luat locul iubirii de Dumnezeu ş i de aproapele. Sunt date uitării
înv ăţăturile Sfintei Biserici“ (Dr. George Stan, „Teologie ş i bioetică“).
16
Despre ateism Credinţ a în Dumnezeu Credin ţ a este primul pas în viaţ a
Despre ateism
Credinţ a în Dumnezeu
Credin ţ a este primul pas în viaţ a duhovnicească. Credin ţ a este prin
fire începutul virtu ţ ilor. Credin ţ a o avem prin harul dumnezeiesc. Deci
începutul bun este pus în noi de Dumnezeu la Botez. Credin ţ a fiind o
raportare a omului la Dumnezeu nu se poate înt ări decât începând s ă ne
gândim cât mai des la El. Credin ţ a devine în faza iubirii o contemplare a
lui Dumnezeu precum ş i iubirea este contemplare. De la starea
primordial ă a credin ţ ei ş i pân ă la contemplare este o cale lung ă, pentru
eliberarea min ţ ii de întunecare prin patimi. Dar nu credin ţ a se naş te din
frica de Dumnezeu, ci frica de Dumnezeu se naş te din credin ţă . Ca s ă-ţ i
fie frică de Dumnezeu trebuie s ă crezi în El. Credin ţ a nu se poate
dezvolta f ără s ă treacă prin frică. Frica de Dumnezeu este opusul fricii de
lume. Unde este Dumnezeu? Acolo unde este l ăsat s ă intre! Totul atârn ă
de credin ţ a pe care o ai. Vrei s ă crezi, crezi. Nu vrei s ă crezi, nu crezi. În
existen ţ a fiecărui om exist ă un drum al Damascului, adică un apel de a-L
urma pe Dumnezeu.
Albina
Ce simpl ă pare o albin ă! Are cap, torace, abdomen, dou ă perechi de
aripi ş i trei perechi de picioare. Pân ă aici, niciun motiv de uimire. Dar
fiecare ochi al albinei este un sistem optic
format din 4000- 5000 de omatidii (ochi
simpli). Fiecare omatidie este un sistem optic
complet ce cuprinde o cornee, un cristalin ş i o
retin ă compus ă din opt celule sensibile la
lumin ă . În afara ochilor compu ş i albina are trei
oceli cu rol în măsurarea intensit ăţ ii luminii.
Cele dou ă antene ale albinei par, la prima vedere foarte simple. În
realitate, o anten ă con ţ ine 3600 - 6000 pl ăci poroase, sensibile la
mirosuri ş i 8500 de organe speciale sensibile la vibraţ ii. Datorit ă
antenelor albina se poate orienta în întunericul stupului, recunoaş te
parfumul florilor ş i al mierii. În co ş uleţ ele aflate la picioarele posterioare
albinele transport ă polenul florilor. Polenul con ţ ine to ţ i aminoacizii
esen ţ iali necesari organismului omenesc, amelioreaz ă irigarea creierului,
mă reş te acuitatea vizual ă ş i randamentul efortului fizic ş i intelectual.
Marea mul ţ ime de date poate conduce la o mul ţ ime de întreb ări. Aceste
întreb ări pot îndrepta gândul la Dumnezeu.
17
Despre ateism Iat ă ce spune împ ăratul David despre cei necredincio ş i: „Pentru
Despre ateism
Iat ă ce spune împ ăratul David despre cei necredincio ş i: „Pentru ce
s-au întărâtat neamurile ş i popoarele au cugetat deş ertăciuni?
Ridicatu-s-au împ ăra ţii p ă mântului ş i căpeteniile s-au adunat
împotriva Domnului ş i a Unsului S ău, zicând: S ă rupem leg ăturile
lor ş i s ă lep ăd ăm de la noi jugul lor. Cel ce locuieş te în ceruri va râde
de dan ş ii ş i Domnul îi va batjocori pe ei!“ (Psalm 2:1-4).
Am v ăzut inscrip ţ ionat pe o maş in ă: „Drum bun!“ „Cu siguran ţă !“
Eu aş fi scris putin altfel:
„Drum bun!“ „Cu ajutorul lui Dumnezeu,
cu siguran ţă!“,
punându-mi n ădejdea în ajutorul lui Dumnezeu.
Omul poate fi privit din trei perspective: Cosmocentric, Teocentric
ş i Antropocentric.
Ca s ă intre aer curat în ăuntru trebuie s ă deschizi fereastra, ca s ă te
bronzezi trebuie s ă ieş i la soare. La fel este ş i cu credin ţ a, nicicum nu ne
vom atinge scopul stând în comoditatea noastră ş i aş teptând, spun Sfin ţ ii
P ărinti. S ă lu ă m aminte pilda fiului risipitor. El „s-a sculat ş i s-a dus“
(Luca 15).
Mic cod moral din opera „Pă storul lui Herma“
1.
Crede în Dumnezeu ş i teme-te de El.
2.
Fii
simplu
ş i
nevinovat,
asemenea
copiilor,
fii
serios
ş i
milostiv.
3.
4.
Iubeş te adev ărul.
Fii cast ş i opreş te-ţi cugetul de la femeia străin ă, gândeş te-te
numai la a ta.
5.
6.
7.
Fii răbd ător ş i cuminte ş i vei domina faptele rele.
Încrede-te în îngerul bun care se opune celui rău.
Teme-te de Dumnezeu ş i p ă zeş te-I poruncile, nu te teme de
diavol ş i de faptele lui.
8.
9.
Ab ţine-te de le orice rău ş i fă tot binele.
Ai încredere în Dumnezeu.
10.
11.
12.
Îndep ărtează triste ţea care este sora îndoielii ş i a mâniei.
Nu te încrede în profe ţi mincino ş i, ci în cei adev ăra ţi.
Îndep ărtează pofta cea rea de la tine.
O, cât de schimb ătoare este inima omului! Dar dintre toate
schimb ă rile, cea mai ru ş inoas ă este aceea când din credincios, omul se
18
Despre ateism face necredincios! Şi iarăşi, nu este niciuna mai sl ăvit ă decât aceasta:
Despre ateism
face necredincios! Şi iarăşi, nu este niciuna mai sl ăvit ă decât aceasta: ca
omul necredincios s ă se întoarcă ş i s ă se facă credincios.
E vremea s ă revenim la Evanghelia lui Hristos, exprimat ă în Predica
de pe Munte, Fericirile. Cu ce s ă începem? Cei care suntem răspunzători
de educaţ ie, mai întâi s ă d ă m jos afirmaţ iile principiale ale corifeilor
atei ş ti. Manualele ş colare s ă înlocuiască propaganda ateist ă. Autorit ăţ ile
s ă sprijine introducerea înv ăţă mântului religios în ş coal ă la toate nivelele
educaţ iei. Sfintele Biserici Ortodoxe s ă se bucure de toat ă cinstea, iar cei
care le-au vizitat pân ă acum ca pe ni ş te edificii muzeistice s ă intre în ele
ca închin ători, cu evlavia cuvenit ă, aş a cum se cuvine lui Dumnezeu,
care este prezent aici. E casa lui Dumnezeu ş i casa lui este casa de
închinare a tuturor.
Dup ă Sfântul Ioan Damaschin sunt trei categorii de oameni:
1.
2.
3.
Oameni care-L caută pe Dumnezeu ş i l-au g ăsit;
Oameni care-L caută pe Dumnezeu dar nu L-au g ăsit;
Oameni care nu-L caut ă ş i nu L-au g ăsit pe Dumnezeu.
Unii au răt ă cit neş tiind scripturile.Al ţ ii au răt ă cit din încrederea prea
mare în propriile puteri.Al ţ ii au răt ăcit din râvna de a în ţ elege pe
Dumnezeu f ără Dumnezeu. Al ţ ii au ră t ăcit pur ş i simplu din trufia min ţ ii
lor.
„C ăci b ărbatul necredincios se sfin ţ eş te prin femeia credincioas ă
ş i femeia necredincioas ă se sfin ţ eş te prin b ărbatul credincios“
(1Corinteni 7:14).
Napoleon Bonaparte, împ ăratul Fran ţ ei spunea: „F ăr ă religie ş i
făr ă Dumnezeu, adică făr ă teama ş i respectul de Dumnezeu, unde ar
ajunge omenirea?“
Iar U. Kreig zicea: „Dacă Dumnezeu nu exist ă via ţ a poate fi
considerat ă absurd ă, ea nu are nici sens, nici valoare, nici scop“.
Ce răspuns vom da celor care spun că Hristos F ăcătorul de minuni
nu poate încăpea în logica omeneasc ă? Le vom răspunde aş a: Spuneţ i că
Hristos nu poate încăpea în logica omenească , voi îns ă încăpeţ i în logica
Lui. În logica Lui încape toat ă veş nicia ş i toat ă dimensiunea timpului ş i
chiar ş i voi, cei care afirmaţ i aş a ceva. Dacă butoiul nu poate s ă încap ă
într-un degetar, degetarul în schimb u ş or încape într-un butoi. Sfântul
Clement Alexandrinul spune: „To ţ i filosofii sunt copii pân ă când devin
b ărbaţ i în Hristos. C ăci adev ărul nu st ă doar în cugetare“. Hristos a venit
s ă-l îndrepte pe om cu logica lui cu tot, căci Hristos este Logosul ş i
19
Despre ateism logica noastră. De aceea noi suntem cei care trebuie s ă ne direcţ
Despre ateism
logica noastră. De aceea noi suntem cei care trebuie s ă ne direcţ ion ă m
gândirea dup ă El ş i nu El dup ă noi. El este îndrept ătorul gândirii noastre.
Nu soarele se învârte dup ă ceasul nostru, ci ceasul nostru se învârte după
soare.
„C ăci nimeni nu poate pune alt ă temelie, decât cea pus ă, care este
Iisus Hristos“(1Corinteni 3:11).
Iudeii zic: „Moise e temelia“.
Musulmanii zic: „Mahomed este temelia“.
Naturali ş tii miopi zic: „Natura este temelia“.
Creş tinii întreab ă:
Au s-a sculat Moise din morţi? În ăl ţatu-s-a
Mahomed la ceruri? Purcede Duhul Sfânt, Mângâietorul, din mediul
înconjurător? Moise nu a înviat din mor ţi. Mahomed nu s-a în ăl ţat
la ceruri. Iar mediul ş i natura înconjurătoare nu numai că nu este în
stare s ă trimită pe Duhul Sfânt asupra oamenilor, ci ea mai vârtos
sufl ă asupra lor suflarea urii ş i a morţii, urlând la ei ş i arătându-le
ghearele ei sinistre.
Temelia lumii nu poate consta în cineva care s-a
n ăscut în p ăcat, ş i însu ş i a p ăcătuit dup ă aceea; care prin puterea altcuiva,
a lucrat anumite minuni; al cărui trup s-a risipit în p ă mânt; al cărui nume
nu face altceva decât s ă semene confuzie când este vorba despre adev ăr,
despre viaţă , ş i despre calea de urmat. Moise ş i Mahomed s-au n ăscut în
p ăcat ş i au fost supu ş i p ăcatelor în vieţ ile lor; ei au c ăutat sfaturi de la
femei; cu ajutorul altora ei au lucrat anumite minuni. De aceea, nicăieri
nu putem afla alt ă temelie decât cea a St ăpânului Iisus Hristos, Cel Care
S-a n ăscut f ără de p ăcat; Cel Care p ăcat nu a cunoscut toat ă viaţ a lui; Cel
Care nu a fost nedumerit nicicând, nici nu a căutat sfat de la cineva; Cel
Care prin propria putere a lucrat preaminunate minuni; Cel Care nu a
cunoscut putreziciunea morţ ii; Cel al C ărui Nume nu i-a l ăsat nicicum ş i
niciodat ă nel ă muri ţ i pe oamenii care au voit s ă afle adev ărul, viaţ a ş i
calea de urmat.
S ă lu ă m aminte c ă Hristos cel înviat, ca un Atotputernic asupra
morţ ii, nu s-a îngrijit s ă se răzbune pe cei care L-au torturat ş i L-au
răstignit ci, l ăsându-i pe aceş tia în ale lor, Se grăbeş te s ă-i întâlnească ş i
s ă-i înt ărească pe prietenii Lui cei însp ăimântaţ i. Ast ăzi ca ş i pururea, El
Cel Atotbun ş i Blând, nu Se grăbeş te s ă Se răzbune pe cei ce nu cred în
El, ci Se gr ăbeş te în ajutorul celor care cred pururea în El.
Cum poate rezista încercărilor p ă mânteş ti un om care nu crede în
Dumnezeu, în înviere?
20
Despre ateism Deş i teoretic mul ţ i oameni mai cred înca în Dumnezeu în
Despre ateism
Deş i teoretic mul ţ i oameni mai cred înca în Dumnezeu în practică, ei
sunt atei. Indiferen ţ a ş i spiritul acestei lumi domnesc pretutindeni. Care
este motivul acestei st ări? Motivul este ră cirea iubirii. Iubirea de
Dumnezeu nu mai arde în inimile omeneş ti ş i, ca urmare, iubirea dintre
noi este moart ă ş i ea. Care este cauza sl ăbirii iubirii oamenilor pentru
Dumnezeu? R ăspunsul, desigur, este p ăcatul. P ăcatul este norul întunecat
ş i care nu mai îng ăduie luminii lui Dumnezeu s ă ajung ă la ochii no ş tri.
Dar p ăcatul a existat întotdeauna. Cum s ă ajungem îns ă pân ă acolo încât
nu numai s ă -L igonoră m pur ş i simplu pe Dumnezeu, dar chiar s ă -L ş i
urâm? Atitudinea omului faţă de Dumnezeu nu este de fapt una de
ignoran ţă sau de indiferen ţă . Dacă examin ă m oamenii cu aten ţ ie, vom
observa că igonoran ţ a ş i indiferen ţ a lor este atins ă de o adâncă ură. Dar
nimeni nu urăşte ceva ce nu exist ă. To ţ i oamenii au o adâncă con ş tiin ţă a
existen ţ ei Lui Dumnezeu. Ateismul lor nu este o necredin ţă real ă ci, mai
curând, o aversiune faţă de cineva pe care îl cunoaş tem foarte bine, dar
pe care îl uram din toat ă inima, exact aş a cum fac demonii. Negaţ ia
ateilor este ura lor, ateismul este răzbunarea lor. De ce îl urăsc oamenii
pe Dumnezeu? Îl urăsc pentru că faptele lor sunt întunecate, în timp ce
Dumnezeu este lumin ă . Credin ţa este totuna cu ADEVĂ RUL iar
necredin ţa este totuna cu MINCIUNA. „Cel ce nu crede a ş i fost
judecat“ (Ioan 3:18). Hristos este st ăpânitor ş i Împ ărat peste to ţ i (iudei,
neamuri ş i demoni). „Pentru că acestuia i se va pleca tot genunchiul,
al celor cereş ti ş i al celor p ă mânteş ti ş i al celor dintru adânc“
(Filipeni 2:10). Adică to ţ i se vor închina ş i se vor pleca Lui.
Dacă n-am avea credin ţa,
Spre altare s ă ne poarte,
Am fi ni ş te viermi ce-am merge
Pe-ntuneric pân-la moarte.
Cugetare
Oare de ce unii oameni educaţ i la ş coli înalte ş i botezati în Numele
lui Hristos, se dep ărtează de creş tinism ş i se d ăruiesc cu totul filosofiei ş i
teoriilor omeneş ti, afirmând că ele con ţ in mai mult adev ăr decât
creş tinismul? Din dou ă motive se întâmpl ă aceasta: fie dintr-o în ţ elegere
cu totul superficial ă a creş tinismului, fie din cauza p ăcatelor. Mintea
superficial ă nu-L poate primi pe Hristos, ea fuge de El precum criminalul
de curtea de justi ţ ie. Creş tinii p ăcăto ş i ş i superficiali au fost de-a lungul
timpurilor tot atât de revoltaţ i împotriva creş tinismului ca ş i p ăgânii.
21
Despre ateism Celor superficiali ş i culpabili le-a fost întotdeauna mai comod s ă se
Despre ateism
Celor superficiali ş i culpabili le-a fost întotdeauna mai comod s ă se
scalde în b ăltoaca noroioas ă a cuget ării omen ş ti, decât s ă se arunce în
adâncurile credin ţ ei în Hristos. Pe cei care Îl urmează cu credin ţ a,
Hristos îi cheamă mereu la adâncimi tot mai mari, precum i-a spus
Sfântului Apostol Petru: „Mân ă mai la adânc“ (Luca 5:4). (Sfântul
Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida).
Dacă ne-ar îng ădui Dumnezeu am vedea sufletele oamenilor, unele
luminate ş i înfl ăcărate de focul credin ţ ei, altele pâlpâind ca ni ş te fl ăcări
slabe ş i tremură toare, unele ca ş i candelele pe jumătate stinse iar altele
negre ş i întunecate de necredin ţă .
Înlocuitor la moarte
La începutul unuia dintre războaiele mondiale ieş ise o lege că po ţ i
lipsi de la război dacă î ţ i g ăseş ti un înlocuitor. Greu de găsit un înlocuitor
la
moarte. Era undeva un om, cu o cas ă de copii, dar necredincios ş i
trebuia s ă plece la război. Când la plecare iat ă vine la el un tân ăr ş i-i
spune: „Eu sunt singur, chiar dacă mor dup ă mine nu plânge nimeni;
merg eu în locul dumitale la r ăzboi“. S-a dus tân ărul. Dup ă oarecare
vreme tân ărul a fost rănit de moarte ş i cum a ajuns acas ă a murit.
Mormântul s ău era mereu împodobit cu flori ş i nimeni nu ş tia cine i le
pune, pân ă când într-o noapte a fost g ăsit necredinciosul că-i ducea flori
la mormânt. Bine, dar tu nu crezi în Dumnezeu! Ba da, acum cred,
fiindcă numai Dumnezeu i-a putut da tân ărului acestuia iubire de mine ş i
de copiii mei, ca s ă mearg ă el în locul meu la moarte, ş i asta numai
Dumnezeu a mai f ăcut-o, când a trimis pe Fiul S ău să moară în locul
nostru. Este preferabil s ă ai o speran ţă ş i s ă iei în calcul ni ş te promisiuni
decât s ă nu ai nimic.
Ce spun înv ăţ a ţ ii despre Dumnezeu
Din cercetarea ş i contemplarea cauzei prime a lumii, a materiei, a
mi
ş cării, a vieţ ii ş i a omului; din cercetarea ş i contemplarea planurilor,
legilor, rânduielilor ş i scopurilor raţ ionale pe care le întâlnim în lumea
corpurilor raţ ionale ş i a fiin ţ elor vieţ uitoare; din cercetarea ş i
contemplarea credin ţ elor istorice ş i a normelor morale dup ă care s-a
condus omenirea în curgerea veacurilor; ş i în fine, din cercetarea ş i
contemplarea ideilor cuprinse în mintea sanatoas ă, precum a senzaţ iilor,
emo ţ iilor ş i ş oaptelor misterioase care se ridică ş i ne grăiesc din adâncul
inimii curate, - oamenii cei mai aleş i ai omenirii, înv ăţ aţ ii cei mai mari,
22
Despre ateism filosofii ş i savan ţ ii, au crezut cu t ărie ş i
Despre ateism
filosofii ş i savan ţ ii, au crezut cu t ărie ş i au mă rturisit cu smerenie că
Dumnezeu exist ă ş i că îndoiala în adev ărul existen ţ ei lui este nelogică,
neş tiin ţ ifică ş i deci nejustificat ă.
Mărturia înv ăţ aţ ilor omenirii, pentru noi este foarte preţ ioas ă ş i
deosebit de concludent ă. Înv ăţ aţ ii cei mai mari, geniile omenirii sunt mai
pu ţ in p ărtinitori ş i mai pu ţ in supu ş i greş elilor. De aceea, noi ne punem
sub autoritatea lor. Trebuie s ă ţ inem cont de concluziile lor TEISTE ş i s ă
le preţ uim pentru veritatea ş i forţ a lor demonstrativ ă. Dar ş i în privin ţ a
aceasta întâlnim un fapt de o covârş itoare însemn ătate ş i anume: înv ăţ aţ ii
cei mari sunt una cu noi cei mici; cu to ţ ii suntem una în credin ţ a ş i
mă rturisirea adev ă rului existen ţ ei lui Dumnezeu. Iat ă câteva nume ş i
mă rturisiri, din vechime ş i pân ă ast ăzi, l ăsând la o parte Sfin ţ ii, care - din
omenirea întreag ă sunt cele mai alese modele de credin ţă în Dumnezeu:
Aristotel
: „Dumnezeu, care nu poate fi văzut de muritori, se
vădeş te din lucrurile sale“.
Cicero
:
„Cele dintâi datorii le avem fa ţă de Dumnezeu“.
Thales
: „Mai vechi decât orice este Dumnezeu, fiindcă nu este
n ăscut; mai frumoas ă lumea, fiindcă e opera lui Dumnezeu; mai mare
spa ţ iul, deoarece cuprinde totul; mai repede gândul, fiindcă str ăbate
universul; mai tare nevoia, fiindcă învinge totul; mai în ţ elept timpul,
fiindcă descopere toate. Dumnezeu este fiin ţ a făr ă de început ş i făr ă de
sfâr ş it“.
Socrate
: „Atenieni, vă stimez mult ş i vă iubesc. Totu ş i voi
asculta mai mult de Dumnezeu care îmi porunceş te, decât de voi
(Pentru credin ţ a în Dumnezeu a mers pân ă la moarte)“.
Descartes
: „Existen ţ a lui Dumnezeu este mai sigur ă decât cea
mai sigur ă dintre toate teoremele geometriei“.
Kepler
:
„În crea ţ ie eu parcă pip ăi cu mâinile pe Dumnezeu“.
Leibnitz
: „Aceste legi (ale naturii), nu depind de principiul
necesit ăţ ii, ca adevăruri logice, aritmetice sau geometrice, ci de
principiul în ţ elepciunii. Şi aceasta este una din cele mai eficace probe
despre existen ţ a lui Dumnezeu “
Newton
: „Acest minunat aranjament al soarelui, planetelor ş i
cometelor, nu poate fi decât opera unei fiin ţ e Atotputernice ş i
inteligente
Aceasta Fiin ţă infinit ă guverneaz ă totul, nu ca suflet al
lumii, ci ca st ăpân al tuturor lucrurilor. Din cauza acestei împ ăr ăţ ii,
Dumnezeu se numeş te Pantocrator, adică Domnul totului “
23
Despre ateism ► Voltaire : „Dacă e o greutate s ă crezi în Dumnezeu, e
Despre ateism
Voltaire
: „Dacă
e
o
greutate s ă crezi în Dumnezeu, e o
absurditate s ă nu crezi“.
La Bruyère
: „Eu simt că un Dumnezeu exist ă ş i nu pot în ţ elege
deloc, că s-ar putea s ă nu existe
Sunt îns ă suflete, care se depărtează
de credin ţă . Aceasta dovedeş te că în lume sunt ş i mon ş tri“.
Spinoza
:
„Cea mai înalt ă satisfacţ ie a sufletului nostru const ă
în a recunoa ş te pe Dumnezeu“.
Faraday
:
no ţ iunea
ş i
respectul
lui
Dumnezeu
parvin
sufletului meu, pe căi tot a ş a de sigure, ca ş i acelea care conduc la
adevărurile de ordin fizic“.
Boyle
: „Adevăratul cercet ător al naturii nicăieri nu poate
p ătrunde în cunoa ş terea tainelor crea ţ iei făr ă a vedea degetul lui
Dumnezeu“.
Lavoisier
:
„Odat ă
cu
lumina
revars ă
Dumnezeu
asupra
p ământului ş i principiul vieţ ii, simţ irii ş i cuget ării“.
Liebig
: „Lumea este istoria atotputerniciei ş i în ţ elpciunii unei
fiin ţ e nesfâr ş it de superioare. Cunoa ş terea naturii este calea către
admirarea măririi Creatorului; ea ne d ă adevăratele mijloace de
observare a măreţ iei lui Dumnezeu“.
Darwin
:
„Nici în momentele de supremă îndoial ă nu am fost
ateu în adevăratul în ţ eles al cuvântului, a ş a ca s ă fi negat exis ţ enta lui
Dumnezeu“.
Gothe
: „Timpul îndoielii a trecut. A ş a cum se îndoieş te cineva
de sine însu ş i tot a ş a de pu ţ in ca ş i de Dumnezeu“.
Fabre
: „Dacă cred în Dumnezeu? Eu nu cred în El, eu îl văd“.
Pasteur
:
„Va veni ziua când se va râde de prostia filozofiei
noastre contemporane materialiste. Cu cât studiez mai mult natura, cu
atât mai adânc mă cuprinde o uimire evlavioas ă fa ţă de lucrurile
Creatorului“.
Barrois
:
„Geologia
n-a
ajuns
în
zilele
noastre
decât
s ă
modernizeze probele clasice ale existen ţ ei lui Dumnezeu“.
Heim
: „Cel mai mic mu ş chi
spune cu
glas tare cei ce-l
cunoa ş te, ca ş i cerul înstelat: Este un Dumnezeu“.
Guizot: „Cred în Dumnezeu ş i-l ador, făr ă s ă încerc a-l
în ţ elege. Îl văd pretutindeni, de fa ţă ş i activ, nu numai în cârmuirea
veş nică a vieţ ii ş i în via ţ a l ăuntrică a sufletului omenesc, ci ş i în istoria
popoarelor ş i a omenirii“.
24
Despre ateism ► Nicolae Paulescu : „A demonstra existen ţ a unei cauze primare a
Despre ateism
Nicolae Paulescu
: „A demonstra existen ţ a unei cauze primare a
vieţ ii - cauz ă imaterial ă, unică ş i infinit în ţ eleapt ă - iat ă ţ inta supremă
către care tinde filosofia. Aceast ă cauz ă primar ă este Dumnezeu. Omul
de ş tiin ţă nu poate deci s ă se mul ţ umească a zice: Cred în Dumnezeu,
ci trebuie s ă afirme: Ştiu că este Dumnezeu“.
Nicolae Iorga
: „Dumnezeu? Toat ă lumina de soare ş i toat ă
lumina de suflet, care a fost, care este ş i care poate s ă fie“.
Am citat numai câteva nume ş i mărturisiri ale înv ăţătilor, culmi ale
în ţ elepciunii, care sunt tot atâtea probe pentru dovedirea existen ţ ei lui
Dumnezeu. Ele sunt îns ă nenumărate ş i în absolut ă majoritate faţă de
unicul ş i neînsemnatul număr al înv ăţ aţ ilor necredincio ş i. Noi nu putem
s ă nu primim mărturia înv ăţ aţ ilor când e vorba de dovedirea adev ărului
existen ţ ei lui Dumnezeu. Dimpotriv ă , suntem datori s ă-i ascult ă m, s ă ne
punem sub autoritatea lor ş i s ă primim.
Ră spuns înţ elept
Un vânzător ambulant, care vindea portocale, privea într-o duminică
un grup de tineri care treceau pe lâng ă tejheaua lui. I-a întrebat: „De
unde veni ţ i?“ „Venim de la Sfânta Liturghie,“ au răspuns ei. „A ş a
deci? Atunci a ş dori s ă vă pun o întrebare“. A luat o portocal ă ş i a zis:
„Aceast ă portocală este a ta dacă îmi spui unde este Dumnezeu“. F ă ră
s ă se simt ă stânjenit de întrebarea vânzătorului, credinciosul i-a spus:
„Eu vă dau dou ă portocale, dacă îmi spuneţ i unde nu este Dumnezeu“.
Surprins vânzătorul a l ăsat în jos mâna în care avea portocala ş i a pus-o
pe tejghea. „Unde nu este Dumnezeu?“ a repetat el f ăcând ochii mari.
B ăiatul i-a dat îns ă imediat r ăspunsul pe care tocmai îl auzise în Sfânta
Biserică: „Dumnezeu nu este în inima necredinciosului“!!! Vânzătorul
a luat dou ă portocale ş i i le-a dat b ăiatului.
Calcule nepotrivite
Un ateu l-a provocat pe un credincios la o disput ă publică pe tema:
Exist ă sau nu Dumnezeu? Credinciosul i-a răspuns într-o scrisoare: De
ce s ă avem o disput ă? Aduceţ i-mi 12 oameni care prin necredin ţă au
reu ş it s ă se lase de obiceiurile lor p ăcătoase ş i au devenit mai buni. Eu,
de asemenea, voi aduce 12 oameni care au fost eliberaţ i, prin credin ţ a în
Dumnezeul cel viu, de patimile lor rele ş i au devenit astfel de oameni.
Dup ă ce a citit scrisoarea, ateul a renun ţ at la disput ă, deoarece a ş tiut că
va trebui s ă caute mult pân ă va g ăsi, nu 12 oameni, ci unul singur, în
25
Despre ateism viaţ a căruia necredin ţ a s ă fi produs o asemenea schimbare.
Despre ateism
viaţ a căruia necredin ţ a s ă fi produs o asemenea schimbare. A ş adar,
necredin ţa aduce cu sine nenorocire în sufletele oamenilor, iar în
final, judecata lui Dumnezeu.
Iat ă cum descrie poetul Puskin, cu lacrimi în ochi pe omul p ătima ş :
Ce vrăjma şă st ăpânire
Smulsu-m-a din a mai fi
Pus-a-n suflet p ătimire
Şi în minte a mă-ndoi.
Stelele
Un revolu ţ ionar francez ateu a spus unui ţă ran: O s ă d ărâmă m
toate turlele Bisericilor voastre creş tine, ca s ă nu mai aveţi nimic
care s ă v ă aducă aminte de această credin ţă a voastră. Ah, a răspuns
ţăranul, dar nu veţi putea ş terge strălucirea stelelor. Cât adev ăr este
în aceast ă mă rturisire simpl ă a credin ţ ei! Stelele sunt lucrarea lui
Dumnezeu. Ele vestesc f ără cuvinte lucrarea măreaţă a Creatorului. Ele
vestesc puterea veş nică ş i divinitatea lui Dumnezeu.
Întrebare pentru un ateu
Spunea un ateu că el crede în existan ţ a lui Satan. Asta înseamn ă că
este satanist? Apoi anticrist este cel care lupt ă împotriva lui Hristos, deci
nu poate lupta împotriva a ceva ce nu exist ă. Deci, dacă este ateu ş i totu ş i
crede în existen ţ a lui Satan, atunci crede ş i în existen ţ a lui Hristos. E o
contradicţ ie de termeni. Ar trebui s ă explice de fapt ce este: ateu sau
satanist? Amândou ă în acelaş i timp, nu se poate. Acelaş i ateu mai spunea
aş a: Sunt ateu ş i din fericire, sunt propriul meu st ăpân! Dumnezeu
s ă-l ierte!
Iubi ţ i credincioşi,
Sfântul Ignatie Briancianinov în lucrarea sa, „Cuvânt despre om“,
defineş te omul ca fiind o biserică îndumnezeit ă, creat ă de Dumnezeu cu
trup ş i suflet. Exist ă oameni
credincio ş i,
oameni
pu ţin credincio ş i
ş
i
oameni
necredincio ş i.
Ei se deosebesc unul de altul cum se deosebeş te
apa fierbinte de cea căldu ţă ş i respectiv de cea rece. Credinciosul cu
anevoie calcă poruncile lui Dumnezeu, cel pu ţ in credincios calcă cu
26
Despre ateism u ş urin ţă poruncile, iar cel necredincios le calcă f ără sfial
Despre ateism
u ş urin ţă poruncile, iar cel necredincios le calcă f ără sfial ă.
„Omul firesc
nu primeş te cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt
nebunie ş i nu poate s ă le în ţeleag ă, fiindcă
ele se judecă
duhovniceş te“ (1 Corinteni 2:14).
În cazul celor care spun că sunt atei,
putem spune că sunt mai mult decât în în ş el ăciune, ei sunt într-o beţ ie a
în ş el ăciunii.
Vai ş i amar dac ă petrecem timpul f ăr ă de folos, căci nu ne vom mai
întâlni cu el. S ă-l rug ă m pe Dumnezeu s ă ne deş tepte din somnul
nep ăs ării. S ă ne aprindem duhul credin ţ ei pentru Hristos. Credin ţ a în
Hristos este izvor de fericire. Sfin ţ ii au biruit prin credin ţă . Dar noi avem
oare credin ţă ? R ăspunsul la aceast ă întrebare ş i-l d ă fiecare. Omul
trebuie s ă-ş i întoarcă faţ a (chipul) către Dumnezeu pentru ca ş i
Dumnezeu s ă fac ă s ă str ălucească peste el faţ a Sa:
„Dumnezeule,
întoarce-ne pe noi ş i arată fa ţa Ta ş i ne vom mântui“ (Psalm 79:41).
Nu exist ă probleme multe sau pu ţ ine, mari sau mici. Singura problemă
este absen ţ a lui Hristos din viaţ a noastră. Este un lucru minunat s ă citim
cât mai multe că rţ i religioase creş tin ortodoxe.
Un p ărinte i-a spus unui ucenic care nu voia s ă citească cărţ i religioase:
„Curăţă unul din aceste vase“. Ucenicul a sp ălat unul. „Care-i mai
curat?“ l-a întrebat p ărintele. „Cel sp ălat, a răspuns ucenicul“.
„Vezi, astfel se întâmpl ă ş i cu citirea cărţilor dumnezeieş ti, chiar
dacă nu aplică m tot ceea ce citim. Toate cărţile ortodoxe ce s-au
tip ărit, ne vor sta mărturie la Înfrico ş ata Judecată“.
Oamenii au căzut în necredin ţă ş i din cauză că s-au lipsit de duhul
rug ăciunii sau fiindcă nu l-au avut niciodat ă. Într-un cuvant, pentru că nu
se roag ă. De aceea, inima acestor oameni devine câmpul în care poate
lucra în voie st ăpânul lumii acesteia, diavolul. Petre Ţ u ţ ea spunea că:
„Poarta către Dumnezeu este credin ţa, iar forma prin care se intră
la Dumnezeu este rug ăciunea“. Uitarea rug ăciunii este pricina
decăderii morale. Mântuitorul i-a îndemnat pe ucenicii s ăi: „Priveghea ţi
ş i v ă ruga ţi ca s ă nu cădeţi în ispit ă. C ăci duhul este osârduitor, dar
trupul neputincios“ (Matei 26: 41).
Nu trebuie s ă-i osândim pe atei ş i pe predicatorii răului, fiindcă
dintr-un sânge a f ăcut Dumnezeu tot neamul omenesc. A ş adar, to ţ i
oamenii sunt fraţ i întru Hristos, de aceea s ă ne rug ă m pentru ei fiindcă
printre ei exist ă ş i mul ţ i oameni foarte buni. „Cu cel necredincios când
vrea s ă vin ă la credin ţă, cu mare blândeţe s ă vorbeş ti cu el, căci
chipul întoarcerii ş i al dobândirii sufletelor este numai cel al
27
Despre ateism blândeţii“ (Sfântul Efrem Sirul). Nimeni nu este neschimb ător ş i în orice
Despre ateism
blândeţii“ (Sfântul Efrem Sirul). Nimeni nu este neschimb ător ş i în orice
lucru pe care îl facem în viaţ a aceasta s ă ne temem de cădere:
„Cine
crede că stă s ă ia aminte s ă nu cad ă (1 Corinteni 10:12).
Cu Dumnezeu ne îtâlnim cel mai u ş or ş i mai bine în Sfanta Biserică
ş i în Sfintele Taine. De aceea cercetarea Bisericii este poruncă
dumnezeiască, poruncă bisericească ş i în acelaş i timp obligaţ ie moral ă.
Pentru orientarea noastră în lume ni s-a dat credin ţ a ş i un model perfect -
Iisus Hristos. Iat ă ce zice Sfântul Maxim M ărturisitorul:
„Cel ce crede se teme, cel ce se teme, se smereş te, se
îmblânzeş te, cel blând p ă zeş te poruncile, cel ce p ăzeş te
poruncile se luminează, cel luminat se împ ărtăş eş te de tainele
Cuvântului dumnezeisc. Amin!“
ÎN TRAN Ş EE NIMENI NU MAI ESTE ATEU!!!
BIBLIOGRAFIE: Biblia,E.I.B.M.,Bucureş ti, 1994; Preot Dr. Ioan Mircea, Dicţ ionar al
Noului Testament, E.I.B.M., Bucureş ti, 1995; Episcop Nicolae Velimirovici, Învăţă turi despre
bine ş i r ă u, Editura Sofia, Bucureş ti, 2001; Sundar Sing, Apostolul secolului XX, Editat de
Mân ă stirea Port ă ri ţ a, Satu Mare, 1999; P ă rintele Arsenie Boca, Talan ţ ii Împ ă r ăţ iei, Editura
Pelerinul, Iaş i, 2002; Ion Vladucă , Elemente de apologetică ortodox ă , Editura Bizantin ă ,
Bucureş ti,1998; Arhimandrit Ilie Cleopa, Îndrum ări duhovniceş ti pentru vremelnicie ş i veş nicie,
Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004; Mitrop. Dr. Nicolae Mladin, Prof. Diac. Dr. Orest
Bucevschi, Prof. Dr. Constantin Pavel, Pr. Dr. Ioan Zagrean, Teologia moral ă ortodox ă , Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2003.
28