Sunteți pe pagina 1din 6

EMBRIOGENEZA

Embriologia disciplina care se ocupa cu studiul dezvoltarii fiintei vii, de la origine pana la realizarea unui organism viabil care este expulzat din organismul matern. Planul de studiu al embriologiei contine doua parti, una ce prezinta fenomenele fecundarii si ale transformarii oului fecundat, pana la formarea corpului embrionului, si alta care prezinta dezvoltarea organelor. Prima parte se numeste embriologie generala sau embriogeneza, iar a doua parte poarta numele de embriologie speciala sau organogeneza. Evolutia organismului a fost impartita in doua perioade: perioada prenatala (intrauterina) si perioada postnatala (extrauterina). Perioada prenatala cuprinde: - perioada preembrionara in care se formeaza celulele sexuale mature (gametogeneza); - perioada de ou incepe cu fecundarea (zigotogeneza), se constinua cu segmentatia si se termina la sfarsitul primei saptamani cand incepe gastrulatia; - perioada embrionara incepe cu formarea embrionului (embriogeneza) si se termina la sfarsitul celei de-a doua luna cand incepe organogeneza; - perioada fetala cuprinde organogeneza. Perioada postnatala cuprinde: - perioada de nou-nascut tine de la nastere pana la finele saptamanii a doua - perioada de sugar de la sfarsitul saptamanii a doua pana la sfarsitul primului an - perioada copilariei de la inceputul celui de-al doilea an pana la varsta de 15-16 ani - perioada pubertatii intre 16 si 18 ani - perioada de adolescent tine pana la 22 ani - perioada de adult intre 22 si 60 de ani - perioada de batranete dupa 60 de ani, perioada de regres a organismului dupa care urmeaza moartea.

Organele de reproducere
Organele de reproducere sunt diferite dupa sex si sunt alcatuite din mai multe segmente. Organele sexuale feminine - constau in doua ovare, drept si stang, care sunt glandele producatoare de ovule. Au forma ovala la adult si sunt asezate in pelvis in fosa ovarica. Ovarele Indeplinesc doua functii: - secretarea estogenului si progesteronului, hormonii sexuali feminini - producerea ovulului matur

La nastere, ovarele contin aproape 400.000 de ovule si acestea sunt toate ovulele pe care o femeie le va avea. Oricum numarul este mai mult decat va avea nevoie o femeie, din moment ce numarul de cicluri menstruale este aproximativ de 500. Trompele uterine Dupa ce ajunge la maturitate un singur ovul coboara pe tubul falopian, o calatorie de 3 sau 4 zile aceasta fiind perioada de fertilitate maxima a unei femei si in care o sarcina poate aparea. Ovulele care nu sunt fecundate sunt eliminate in perioada de menstruatie. De fiecare parte a fundului uterin se desprind trompele uterine sau trompele lui Fallope. Sunt doua tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 12 centimetri si cu diametrul interior putin mai mare decat grosimea unui fir de par. Ele se termina la nivelul fiecarui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii capteaza ovocitul eliberat la suprafata ovarului. Trompele uterine reprezinta locul de "randez - vous" dintre ovocit si spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supravietuirea si trecerea spermatozoizilor si a ovocitului, spre locul de fecundatie si trecerea ovocitului fecundat inapoi spre uter, unde se va implanta in endometru. Uterul Reprezinta principalul organ de reproducere feminin. Captuseala uterului se numeste endometru, care creste si se modifica in timpul ciclului menstrual pregatindu-se astfel pentru a primi un ovul fecundat, unde acesta isi va continua dezvoltarea ca embrion si fat. Uterul este alcatuit din muschi puternici, miometru,care ajuta la expulzarea copilului in timpul nasterii. Vaginul Pe uter se insera vaginul, organ cavitar ce deserveste actul copulatiei. Are peretii elastici cu o mucoasa cutata transversal si se deschide la exterior in vestibulul vaginal printrun orificiu strajuit de membrana himenala. Este inconjurat de organele erectile, glandele lui Bartholin care produc cantitati mici de lichid lubrifiant pentru exterior si glandele himenului care secreta lichid lubrifiant pentru intreaga lungime a canalului vaginal.

Organele sexuale masculine


Testicolul este asezat in scrot si reprezinta glanda sexuala producatoare de spermii; prezinta un sistem de tuburi si canale ce se unesc si formeaza canalul epididimar cuprins in epididim, o formatiune ce imbraca marginea posterioara a testicolului si care reprezinta o "punga colectoare" unde spermatozoizii produsi de tuburile seminale se maturizeaza. Acestia stau in epidem pana la ejaculare sau pana ce se produc polutii nocturne. Capatul caudal al epididimului se continua cu canalul deferent, apoi cu canalul ejaculator, ce strabate prostata si se termina in uretra prostatica, urmeaza apoi uretra peniana ce este incorporata in organul copulator, penisul. La nivelul canalului ejaculator se deschid si veziculele seminale cele care produc lichidul seminal, lichid ce activeaza si protejeaza spermatozoizii dupa ce acestia parasesc penisul prin ejaculare. Glanda prostatica produce si ea un lichid ce intra in compunerea lichidului seminal. Ea etanseaza canalul uretrei si o separa de vezica urinara, prevenind astfel amestecarea urinei cu sperma lucru care ar putea dezechibra valoarea pH-ului ceruta de spermatozoizi. Glandele Cowper - secreta o cantitate mica de lichid inante de ejaculare si/sau orgasm. Acest lichid neutralizeaza aciditatea din uretra. Inmultirea sau Reproducerea Inmultirea este un fenomen complex de care se leaga multe manifestari morfologice, fiziologice si fizico-chimice, cat si anumite considerente teoretice. Inmultirea fiintelor vii se face pe doua cai: - reproducerea sexuata - reproducerea asexuata Reproducerea sexuata implica doua sexe diferite: feminin si masculin. Ovulul produs de ovar si spermatozoidul produs de testicul vin in contact in tractul genital al femeii, in trompa uterina, unde are loc fecundarea. Din cei doi gameti se formeaza oul (zigotul) care ajunge in uter unde se implanteaza in grosimea mucoasei uterine (endometru) pana in perioada expulziei. Reproducerea asexuata este caracteristica organismelor inferioare si se face prin inmugurire, sciziparitate si sporulatie.

Formarea celulelor sexuale

Spre varsta de 13-15 ani, testiculele incep sa functioneze sub influenta secretiei hipofizei. Testiculele produc hormonul testosteron, care asigura aparitia caracterelor sexuale secundare. Secretia testosteronului, o data inceputa, se va continua toata viata. In acelasi timp cu producerea testosteronului incepe si fabricarea spermiilor, care isi incep drumul catre caile genitale. Spermiile au nevoie de aproximativ 2-5 luni pentru a parcurge lungul drum care separa testiculul in care sunt formati de extremitatea uretrei prin care sunt eliminati in timpul ejacularii. Ei traverseaza finele canale ale epididimului, canalul deferent si raman stocati in veziculele seminale inainte de a fi eliminati in timpul raportului sexual. Atunci, spermiile se amesteca cu secretiile prostatei si formeaza sperma ce se elimina in vagin. De aici, aceasta trece in uter si mai departe in trompa uterina, in treimea superioara a acesteia, unde poate avea loc fecundatia. Lichidul spermatic contine proteine, glucide, acizi organici: acid citric, acid ascorbic si hormoni, substante care asigura supravietuirea spermiilor. Toata viata barbatului, de la pubertate pana la moarte, testiculele fabrica spermii in numar deosebit de mare. Aceasta producere a spermiilor se diminueaza sau se opreste doar in caz de boala grava sau de o stare severa de oboseala. Deci, in timp ce o femeie nu produce decat un ovul pe luna, un barbat elimina in timpul unei ejaculari circa 350 de milioane de spermii. De asemenea, in timp ce, in mod obisnuit, femeia este fertila doar in timpul ovulatiei, barbatul este fertil toata viata. Spermatogeneza Spermatogeneza are loc in testicul. Testiculul este format din tubi seminiferi care au luat nastere prin proliferarea zonei medulare a glandei sexuale embrionare. In peretele acestor tubi se gasesc: - spermatogoniile primare, celulele susa a liniei seminale masculine, mari, putine la numar - celulele indiferente, celule mici, mai numeroase Spermatogonia primara este o celula mare, sferica, a carei protoplasma contine un aparat Golgi, un aparat mitocondrial asezat in jurul unei portiuni de protoplasma omogena, care cuprinde in interiorul ei centrozomii. Nucleul este mare, rotund, avand in interior nucleolul si reticolul cromatic. La pubertate spermatogonia primara intra in proliferare, divizandu-se prin mitoza obisnuita si este continua pana la batranete. Spermiogeneza Dupa formarea spermatidelor in interiorul lor se petrec o serie de modificari morfologice care duc la aparitia spermatozoizilor. Ele constau in principal in cndensarea nucleului si in formarea aparatului cinetic, ambele transformari reprezentand adaptari functionale ale gametului masculin pentru deplasare si functia sa de a fecunda ovulul. Spermatozoidul reprezinta gametul masculin, este o celula foarta mica, flagelata si dotata cu miscari proprii vii. Capul spermatozoidului are o lungime de 406 microni, este ovalar, aproape eliptic, acoperit de o teaca subtire protoplasmatica. Gatul spermatozoidului formeaza un segment foarte scurt 0,4 microni, care uneste capul cu coada; in interior se gasesc centrozomii proximal si distal. Coada are o lungime de 45-55 microni si este strabatuta in intregime de un manunchi de fibrile foarte fine ce constituie flagelul sau filamentul axial. Exista si numeroase forme atipice ale spermatozoizilor umani: - fara cap - cu doua sau mai multe capete - cu doua sau mai multe cozi - cu alterari ale cromatinei - cu forme anormale ale intregului spermatozoid: pitici, uriasi, cu toate structurile anormale Numarul de spermatozoizi din lichidul seminal este de 60-100 milioane/cm.

Ovogeneza

Dezvoltarea ovocitelor ncepe din luna a doua a vieii embrionare, cnd din epiteliul germinativ, ce acoper viitorul ovar, n adncul lui ncolesc, iar apoi se desprind acumulri sferice de celule - foliculii primordiali (foliculi ovarieni primari) , n interiorul crora se afl i ovocitele nematurizate, iar mai trziu sub form de structuri cavitare secundare (foliculi ovarieni secundari) i foliculi (teriari) maturi. Ovocitul Ovocitul din foliculul matur, iniial de ordinul I, deci diploid, sufer, nainte de ovulaie, prima diviziune de maturare (diviziune meiotic) i devine ovocit secundar, celul haploid, sub care form este expulzat de la suprafaa ovarului n timpul ovulaiei, i ptrunde n trompa uterin, unde devine apt pentru fecundare. A doua diviziune meiotic (i expulzia celui de-al doilea globul polar) este realizat doar dac ovocitul este fecundat. Ovulul astfel format este o celul de mari dimensiuni ce conine practic toat citoplasma ovocitulului de ordinul I. Raportul existent intre fecundare si terminarea diviziunii de maturatie este o consecinta a legii economiei de efort: daca nu este posibila formarea unui ou, este inutila cheltuiala de energie pentru maturarea ovulului. Aceasta lege este de fapt o consecinta a selectiei naturale. Din numrul enorm de foliculi ovarieni prezeni la natere (200.000-400.000, n cele dou ovare), n decursul vieii sexuale active a femeii (de la pubertate, care se instaleaz la vrsta de 12-14 ani, pn la menopauz, la vrsta de 45-52 ani) numai 300-400 foliculi ajung n stadiul de maturare, restul involueaz i se cicatrizeaz. Transformarea foliculilor primari n foliculi maturi i ieirea din ei a ovocitelor (ovulaia) ncepe doar din momentul maturitii sexuale. Un asemenea folicul cu diametrul de 100 mm, se ridic la suprafaa ovarului i poart denumirea de folicul de Graaf (folliculus ovaricus vesiculosus). Soarta foliculilor cavitari este diferit: majoritatea lor involueaz i numai unul sau cel mult doi ajung n stadiul final de folicul matur. Dup ruperea foliculului matur i eliminarea ovulului din interiorul lui, pereii foliculului colabeaz, cavitatea lui se umple cu snge i celule de o culoare glbuie lund natere corpul galben (corpus luteum), care funcioneaz ca o gland endocrin temporar, secretnd n snge hormonul progesteron. Evoluia acestui corp galben este diferit dup cum ovulul a fost sau nu fecundat. n cazul n care ovulul a fost fecundat, corpul galben ia o mare dezvoltare, constituind corpul galben de sarcin sau gestativ, n caz contrar evoluia sa ntrerupndu-se, avand dimensiuni mai mici, se decoloreaz i dispare peste cteva sptmni i poart denumirea de corpus albicans, care cu timpul dispare definitiv. Insamantarea Insamantarea este procesul prin care se da posibilitatea spermatozoizilor sa vina in contact cu ovulul matur. Insamantarea la om este interna, iar fecundarea are loc in prima portiune a trompei uterine. Ovulul fecundat paraseste trompa pentru a se fixa in uter, unde isi continua dezvoltarea. Insamantarea artificiala se caracterizeaza prin aceea ca inocularea spermatozoizilor este artificiala, iar fecundarea are loc in vivo. Se practica in caz de sterilitate feminina sau masculina. Se realizeaza prin introducerea ovocitului proaspat prelevat in mediul de cultura, unde acesta va fi pus in contact cu spermatozoizii. Urmeaza apoi transferul de embrioni ce consta in introducerea in cavitatea uterina a ovulelor fecundate. Sunt cazuri cand ovulul fecundat se fixeaza in trompa, continuandu-si dezvoltarea aici. Este ceea ce numim o sarcina extrauterina tubara, a carei consecinte sunt grave datorita faptului ca embrionul, ajungand la o anumita marime,rupe peretele trompei, care nu se mai poate destinde si produce o hemoragie interna importanta.

Fecundarea In timpul actului sexual, spermatozoizii sunt proiectati in vagin - care este un loc foarte neprimitor pentru acestia. In timp ce ei calatoresc catre uter, trebuie sa treaca prin colul uterin.

Cateva zile inainte de ovulatie, colul uterin este inchis si protejat de un "mucus" dens. Acest mucus protejeaza uterul impotriva infectiilor si impiedica intr-o anumita masura intrarea spermei. Imediat dupa ovulatie, acest mucus devine gros, impermeabil si devine benefic pentru spermatozoizi. Nu numai ca acest mucus actioneaza ca un lubrifiant perfect pentru vagin, dar furnizeaza si un mediu prin care spermatozoizii pot circula cu usurinta prin colul uterin catre uter Inainte de a intra in uter, mucusul "insamanteaza" sperma, hranind celulele astfel ca ele vor fi mai puternice. Numarul spermatozoizilor scade inainte de intrarea in tubul falopian ; numai cei puternici il vor atinge. Acestia continua sa calatoreasca in sus, prin tubul falopian catre ovar, unde se afla ovulul. Din nenumaratii spermatozoizi care ajung in jurul ovulului numai unul singur este destinat sa patrunda in interiorul acestuia. Fecundarea contopirea celor doi gameti, a celui masculin si a celui feminin, pentru a da nastere unui ou fecundat sau zigot. Odata ce ovulul a fost fecundat, celulele incep imediat sa se divida. Embrionul astfel format se va fixa pe peretele uterului (endometru) unde va fi hranit si protejat. Scopul fecundarii: -de a activa ovulul -de a reface numarul diploid de cromozomi -de a stabili sexul noului individ -de a transmite caracterele ereditare -de a perpetua specia