Afacerea Dreyfus

In 1894,Ministerul de Razboi Francez ajunge la concluzia ca documente secrete sunt communicate serviciilor germane de informatii.Pentru a stabili filiera,serviciul francez de informatii a plasat o agenta,o femeie de serviciu la Ambasada Germana.Misiunea agentei era de a recupera toate hartiile pe care le va gasi in cosurile de hartii sau sobele ambasadei. La 25 septembrie 1894,printer hartiile remise se afla si dovada pertinenta ca in Statul Major General Francez se afla un tradator. Documentul va purta denumirea Borderou.Banuielile s-au concentrate prea repede asupra lui Dreyfus.Principalul indiciu impotriva lui Dreyfus era asemanarea dintre scrisul acestuia si cel de pe borderou.Probele administrate in cauza erau atat de inconsistente si precare,incat daca nu ar fi existat o campanie dezlantuita de presa antisemita,acesta nu ar fi fost condamnat. La 10 octombrie 1894,rezultatele anchetei provizorii sunt comunicate. Conducerea armatei se intruneste pentru a decide daca Dreyfus trebuie trimis in judecata pentru inalta tradare.Se cade de accord asupra necesitatii de a lua in prealabil avizul a doi grafologi: Gobert- care a aratat ca scrisul poate apartine si altei personae decat a lui Dreyfus-si-Bertillon-care a fost categoric in a atribui scrisul de pe borderou lui Dreyfus,argumentand ca asemanarile si deosebirile dintre scrisul lui Dreyfus si cel din borderou sunt o proba indiscutabila a vinovatiei,deoarece in cazul deosebirilor si-ar fi putut modifica deliberat scrisul pentru a nu fi recunoscut. Dreyfus este arestat de Ministerul de Razboi.Este pus sa scrie sub dictare frazele de pe borderou si I se sugereaza ca solutia optima este sa se sinucida. Maiorul Paty,care a instrumentat cauza,atrage atentia asupra fragilitatii probelor care oblige la masura achitarii.Cu toate acestea Dreyfus este trimis in judecata pentru delictul de inalta tradare. In timpul procesului,singura proba a acuzarii,raportul expertului Bertillon a fost concludent inlaturat de aparare.Au fost prezentate acte secrete,neaduce la cunostiinta nici a apararii nici a acuzarii.Un act provenea de la atasatul Militar Italian,era adresat atasatului military german si facea mentiuni la planurile furnizate de un anume D. Tribunalul l-a identificat cu Dreyfus.Al doilea inscris are o telegrama cifrata adresata de atasatul military Italian sefului sau de stat major,prin care solicita o dezmintire ca Dreyfus ar fi avut relatii cu el. Inscrisul a fost interpretat tendentious.In baza acestor elemente,Dreyfus a fost condamnat la deportare pe viata si degradare. Recursul este respins,iar la 13 aprilie 1895,Dreyfus este imbarcat si transportat pe Insula Diavolului unde ramane pana in 1899,supravegheat in permanenta si maltratat. Dupa deportare,familia capitanului sustinuta de cativa ofiteri si unele ziare ale vremii au declansat o campanie de reabilitare.Acestora li se alatura si Emile Zola prin ziarul sau. La 1 martie 1896 este interceptata o telegrama a atasatului militar german adresata maiorului E. furniza Ambasadei Germane informatii secrete.Cercetarea destinatarului telegramei,examinarea scrisului acestuia,identic cu cel de pe borderou,conduce spre adevaratul tradator-maiorul Esterhazy ofiter de informatii din armata franceza. Incercarile de a restabili adevarul se izbesc de rezistenta indarjita a celor care au contribuit,unii de buna credinta,iar altii intentionat,la grava eroare judiciara La 4 decembrie 1897,Consiliul de razboi incepe instructia in afacerea E.E. este achitat.