łăranul Român 1

Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Ianuarie 2006

Revistă a sindicatului Ianuarie / 2006

“Cultivatorii direcŃi din
România”

Dacă împărtăşiŃi convingerea

noastră că înfiinŃarea acestui
sindicat corespunde unei
necesităŃi vitale, vă rugăm să
completaŃi cererea de adeziune
de la sfârşitul revistei şi să o
łăranul
trimiteŃi prin poştă Biroului
Central.

Numai împreună vom reuşi!

Sediul sindicatului
Român
Sat: Priponeşti de Jos, nr.3
comuna: Priponeşti,
judeŃul: GalaŃi
telefon: 0724.38.98.37
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
Cuvântare de deschidere a Adunării Generale de
Constituire a Sindicatului
Agricultorilor din România
În toate Ńările civilizate Ńăranii au fost şi
sunt respectaŃi. De ce la noi cuvântul Ńăran a ajuns
de ruşine? A fi Ńăran înseamnă cumva a fi leneş, a
fi nepriceput, a fi lipsit de cultură, a fi un cerşetor?
Nu Ńăranii, prin munca lor, hrănesc tot poporul?
Numele Ńăran vine de la cuvântul Ńară căci pe
umerii Ńăranilor s-a sprijinit Ńara şi dacă mai există
astăzi România acest miracol a fost posibil doar
pentru că au existat Ńărani români.
Domnitorii fanarioŃi şi calicii aduşi de ei
din mahalalele łarigradului au răpit pământurile
Ńăranilor, i-au îngenuncheat şi i-au umilit timp de
200 de ani făcându-i sclavi şi iobagi la ei în Ńară!
Dar ăştia erau străini, erau greci. La ce ne puteam
aştepta de la ei? Vroiau doar să se îmbogăŃească
pe spinarea Ńăranului român.
Reforma agrară al lui A.I. Cuza a fost doar
începutul renaşterii demnităŃii Ńăranului român.
łăranul român a fost repus în drepturile lui
legitime în 1922 prin Marea împroprietărire
înfăptuită de regele Ferdinand I. În doar câŃiva ani
România Mare a devenit, după Polonia, cel mai
mare producător de cereale din Europa. Şi
producea nu doar cereale! În 1938 România se
număra printre primele 10 Ńări dezvoltate ale
lumii. Acest lucru pare de necrezut astăzi văzând
starea jalnică în care am ajuns, dar există
documente statistice doveditoare. Aveam toate
motivele să privim cu încredere spre viitor. Dar a
venit ciuma comunistă.
De data aceasta conducătorii Ńării nu mai
veneau de la Stambul ci de la Moscova. Însă şi
aceştia s-au comportat la fel de rău ca şi fanarioŃii.
Au subordonat interesele României şi ale
poporului român intereselor Imperiului Sovietic,
lovind în primul rând şi în al doilea rând şi mereu
în Ńăranul român. Pe cei mai harnici şi mai
gospodari dintre ei i-au declarat chiaburi, duşmani
ai poporului, când ei erau poporul, şi i-au
persecutat şi i-au aruncat în închisori. De ce?
Pentru că ei păstrau vie fiinŃa neamului românesc
care trebuia distrus ca naŃiune după politica
URSS-ului.
A urmat colectivizarea agriculturii după
modelul sovietic încheiată în 1962 şi iarăşi Ńăranii
au ajuns de râs şi de batjocură. Munca lor era cea
2
Ianuarie 2006
mai prost plătită iar pensiile lor o luare în râs.
Pentru oameni care au muncit o viaŃă întreagă se
dădeau pensii derizorii, multe doar de un leu, cât
să-şi cumpere bietul Ńăran o lumânare! Iar
Decretul 362/1981 a readus Ńăranul român la
starea de iobăgie. Prin acest decret plata Ńăranului
era limitată doar la 60 kg. porumb şi 150 kg. grâu
indiferent de recoltă! Sustragerea oricărei cantităŃi
de cereale sau produse alimentare era pedepsită cu
închisoare de la 2 la 5 ani conform acestui decret.
Iar neexecutarea obligaŃiilor de muncă, pentru că
acum, prin acest decret, Ńăranii erau obligaŃi să
muncească chiar neplătiŃi, se pedepsea cu
închisoare de la 2 la 5 ani. Şi au început oamenii
să părăsească satele pentru că aici nu se mai putea
trăi.
În decembrie 1989, prin jertfa a mii de
tineri, regimul comunist antinaŃional a fost
răsturnat deschizându-se o nouă pagină în istoria
României. SperanŃele au renăscut şi în obiditul
Ńăran român. În martie 1991 a fost promulgată
Legea 18 care reda pământul foştilor proprietari,
adică Ńăranilor. Şi guvernul de atunci a promis că
în luna octombrie a aceluiaşi an va privatiza şi
SMA-urile ca să aibă oamenii cu ce îşi lucra
pământul.
Dar noii fanarioŃi şcoliŃi la Moscova şi
care nu vroiau renaşterea Ńăranului român, în luna
septembrie au adus minerii la Bucureşti şi au
răsturnat guvernul legal. În locul acestuia au
format un guvern de aşa zişi ’’specialişti’’ în
frunte cu Theodor Stolojan. În ce erau specialişti
membrii noului guvern? În distrugerea agriculturii
româneşti, şi au reuşit să o facă în numai 3 ani,
opera începută de Stolojan în 1991 fiind
continuată de guvernul Văcăroiu după octombrie
1992.
În primul rând au scumpit tractoarele şi
maşinile agricole pentru ca Ńăranii să nu le poată
cumpăra. În aprilie 1991 un tractor U650 costa
130.000 lei, în septembrie 1991 costa 480.000 lei
iar in decembrie 1991, 2.000.000 lei.
Au declanşat o inflaŃie artificială galopantă
care a atins 400% în 1993 distrugând practic
economiile întregii populaŃii. În toŃi aceşti ani
negri, CEC-ul unde îşi aveau economiile de o
viaŃă Ńăranii a oferit dobânzi de maxim 5%.
În 1991 şi 1992 guvernul român a importat
cantităŃi uriaşe de grâu şi porumb din SUA şi
Canada la preŃuri mari, când ogrăzile şi podurile
Ńăranilor gemeau de cereale. De ce?
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
În 1992 guvernul a stabilit preŃuri fixe la
20 de produse de bază (produse alimentare, adică
la produsele Ńăranilor) lăsând să fluctueze liber
preŃurile la toate celelalte produse controlate de
stat şi care au crescut de peste 1.000 de ori în
numai câŃiva ani. Şi astfel au fost aduse în stare de
faliment şi distruse complexele de creştere a
porcilor, a vacilor, a păsărilor, au fost distruse
serele legumicole, livezile, viile şi
agricultorii au ajuns pe drumuri. De ce?
De ce dacă, în anii ’80, România creştea
aproximativ 16 milioane de porci anual am ajuns
astăzi să importăm 75% din necesarul de carne de
porc destinată consumului? S-a dorit binele
agriculturii şi bunăstarea Ńăranului român? Aici
este vorba de incompetenŃa guvernelor din ultimii
15 ani sau este acelaşi dispreŃ fanariot faŃă de
Ńăranul român? Boieri precum Crisoveloni venit
pe jos şi cu iminei sparŃi în picioare din mahalale
Stambulului au fost împroprietăriŃi cu mii de
hectare de pământ din proprietatea Ńăranilor doar
pentru că erau rude s-au prieteni ai domnitorilor
vremelnici numiŃi de Poarta otomană pe tronurile
Ńărilor române.
De unde au apărut marii latifundiari de
astăzi proprietari pe mii şi zeci de mii de hectare
gen TriŃă FăniŃă şi Porumboiu? De ce au ajuns
Ńăranii români în sapă de lemn încât de nevoie au
împânzit Ńările Europei în căutarea unei bucăŃi de
pâine pentru ei şi pentru copiii lor?
Eu cred că putem trăi bine şi în Ńara
noastră, pe pământul nostru, din munca noastră.
Dar pentru asta trebuie să ne unim într-un sindicat
al agricultorilor ca să ne putem sprijini reciproc şi
uniŃi să ne apărăm drepturile.
Legea nr. 54 din 01 august 1991 cu privire
la sindicate prin art. 4 dădea dreptul agricultorilor
individuali să se organizeze într-un sindicat
propriu cu toate drepturile ce decurg din asta. De
ce Legea nr. 54 din 24 ianuarie 2003 a sindicatelor
a abrogat acest articol şi nu mai dă dreptul
agricultorilor să se organizeze şi să-şi constituie
un sindicat propriu? Pe cine sperie perspectiva de
a vedea 4.000.000 de Ńărani uniŃi şi bine
organizaŃi? De ce ne-au lăsat doar dreptul de a
adera la o organizaŃie sindicală existentă? La care
sindicat pot adera agricultorii pentru a-şi apăra
drepturile; la sindicatul marinarilor sau poate al
minerilor?
Eu propun să votăm înfiinŃarea sindicatului
agricultorilor cu denumirea de CULTIVATORII
DIRECłI DIN ROMÂNIA, iar dacă vom avea
3
Ianuarie 2006
greutăŃi în justiŃie privind înregistrarea acestui
sindicat vom cere sprijinul Parlamentului
european de la Strasburg, a Uniunii Europene şi a
Tribunalului InternaŃional de la Haga.
Scopul înfiinŃării sindicatului agricultorilor
din România este creşterea bunăstării materiale,
spirituale şi a siguranŃei membrilor săi prin munca
cinstită şi corectă a fiecărui membru cât şi prin
într-ajutorarea şi solidaritatea între membri.
Fiecare în parte suntem în stare să ne descurcăm
în viaŃă mai mult sau mai puŃin, mai bine sau mai
rău, dar împreună vom fi o forŃă care va dubla sau
va tripla forŃele individuale. Ştim cu toŃii că nu
este atât de greu să producem dar apar greutăŃi
mari în depozitarea, prelucrarea şi comercializarea
produselor noastre. Din cauză că nu suntem
organizaŃi şi nu avem propriul nostru sistem, prin
care produsele să ajungă de la producător la
consumator, ne trezim că am muncit pentru alŃii şi
de multe ori nu recuperăm nici măcar costul
lucrărilor agricole iar munca noastră se iroseşte în
zadar. Nu doar că nu ne putem dezvolta, dar de
multe ori mergem în regres. Cum putem depăşi
această stare de lucruri?
Sindicatul îşi propune înfiinŃarea de
asociaŃii ale producătorilor, cooperative pentru
prelucrarea şi comercializarea produselor agricole,
o cooperativă de credit agricol şi asigurarea
asistenŃei contabile şi juridice a membrilor săi
pentru evidenŃa financiară, completarea dosarelor
de pensii, completarea dosarelor privind sprijinul
financiar de la stat şi de la UE prin fondurile
SAPARD, şcolarizarea tinerilor fermieri ş.a.
Avem noi mijloacele materiale pentru a
pune în practică aceste proiecte? Din păcate nu le
avem şi de aceea am cerut sprijinul sindicatelor
agricultorilor din Belgia şi din Italia. Dânşii ne-au
promis tot sprijinul posibil. Dar aici ne-am lovit
de marea problemă: nu suntem organizaŃi. Dânşii
nu pot discuta şi trata cu fiecare agricultor în parte
din România ca să ştie de ce are nevoie, ce
proiecte de viitor are, cum vrea să fie ajutat şi cum
poate fi ajutat în mod concret. De aceea ultima
dată când am fost în Italia, în toamna anului
trecut, m-am informat cum sunt organizaŃi
agricultorii de acolo, am mers la sediile mai
multor organizaŃii, am participat la unele şedinŃe
ale dânşilor şi împreună cu persoane din
conducere am vizitat câteva ferme legumicole,
floricole, viticole şi ferme de creştere a vacilor de
lapte şi a porcinelor. Am vizitat de asemenea şi
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
câteva centre de prelucrare şi de comercializare a
produselor agricole.
Acum noi trebuie să facem primul pas şi să
ne organizăm într-un sindicat al agricultorilor.
Acest sindicat odată înfiinŃat va cere în mod
oficial, prin intermediul persoanelor cu care am
luat legătura în Italia sprijin logistic pentru
înfiinŃarea asociaŃiilor şi cooperativelor pe care ni
le-am propus şi de care avem nevoie cât şi sprijin
material pentru membrii sindicatului.
De ce să nu obŃinem şi pentru agricultorii
individuali din România recunoaşterea ca vechime
la pensie a anilor lucraŃi în gospodăria şi pe
pământul propriu, ca în alte Ńări, dacă în toŃi aceşti
ani au produs hrană pentru ei, pentru familiile lor
şi pentru ceilalŃi cetăŃeni ai Ńării?
Să nu uităm că Legea 18/1991 obliga
proprietarii de pământ să-şi cultive terenurile, cu
pierderea dreptului de proprietate dacă îl lăsau
necultivat 2 ani consecutiv, în prima variantă a
legii sau erau amendaŃi în varianta modificată a
Legii. Dar despre garantarea preŃurilor sau
garantarea veniturilor agricultorilor Legea nu
vorbeşte.
De ce? Nu este vorba cumva de acelaşi
dispreŃ faŃă de Ńăranul român adus de grecii din
Fanar, preluat de comunişti şi perpetuat de
guvernele post-revoluŃionare?
Manole Benieamin
Statutul sindicatului
Denumirea Sindicatului este:
’’CULTIVATORII DIRECłI DIN ROMÂNIA’’.
Membrii Sindicatului pot fi: agricultori, persoane
care prestează servicii către agricultori, persoane
care transportă, depozitează, prelucrează şi
comercializează produse agricole.
Scopul Sindicatului este să sprijine membrii
săi în exercitarea profesiunii în scopul ridicării
nivelului de trai material şi spiritual al acestora
prin:
a. înfiinŃarea de asociaŃii specializate privind
cultura cerealelor şi a plantelor tehnice,
legume, fructe, flori, viticultură, apicultură
şi creşterea animalelor;
b. înfiinŃarea de cooperative pentru
depozitarea, prelucrarea şi comercializarea
produselor agricole;
c. înfiinŃarea unei cooperative de credit
agricol;
4
Ianuarie 2006
d. înfiinŃarea unor centre zonale pentru
consultanŃă de specialitate, asistenŃă
contabilă şi juridică.
Sediul Sindicatului este în satul
Priponeşti de Jos, nr.3, comuna Priponeşti,
judeŃul GalaŃi.
Calitatea de membru al Sindicatului se
dobândeşte prin cerere scrisă adresată
preşedintelui Sindicatului şi care trebuie să
cuprindă următoarele: numele şi prenumele,
profesia, domiciliul, seria şi numărul cărŃii de
identitate, CNP şi semnătura solicitantului.
Calitatea de membru al Sindicatului
încetează prin cerere scrisă adresată Preşedintelui
Sindicatului şi care trebuie să cuprindă
următoarele: numele şi prenumele, profesia,
domiciliul, seria şi numărul cărŃii de identitate,
CNP şi semnătura solicitantului.
Membrii care se retrag din Sindicat nu pot
cere restituirea sumelor depuse drept cotizaŃie sau
a sumelor or bunurilor donate.
Dacă un membru nu respectă statutul sau
regulamentul de funcŃionare, conducerea
Sindicatului poate hotărî, pe baza unui raport scris
prezentat de Comisia de disciplină a Sindicatului,
încetarea calităŃii de membru al persoanei în
cauză.(…)
(Continuare în numărul viitor)
Uniunea europeană lărgită – unitate în diversitate
În 9 mai 1950, Robert Schuman prezintă
propunerea sa privind organizarea Europei,
indispensabilă pentru menŃinerea raporturilor
paşnice între diferite Ńări. Această propunere,
cunoscută sub numele de ’’ declaraŃia Schuman’’
este considerată actul de naştere al Uniunii
Europene. Astăzi, 9 mai a devenit simbolul
european (ziua Europei) care ca şi moneda unică
(euro), drapelul şi imnul, identifică Uniunea
Europeană ca entitate politică. Ziua Europei este o
ocazie pentru a organiza activităŃi şi sărbători cu
scopul de a reapropia Europa cetăŃenilor săi şi
popoarelor sale.
DeclaraŃia din 9 mai 1950
’’Europa nu se va putea face dintr-o dată,
nici nu va putea fi construită toată împreună; ea va
izvorî din realizări concrete care creează înainte
de toate o solidaritate de fapt. Uniunea naŃiunilor
cere eliminarea contrastului secular dintre FranŃa
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
şi Germania; acŃiunea întreprinsă trebuie să
implice în prima linie FranŃa şi Germania.
În acest sens guvernul francez propune să
concentreze imediat acŃiunea pe un punct limitat
dar decisiv: guvernul francez propune să pună
împreună producŃia franco-germană de cărbune şi
oŃel sub o comună Înaltă Autoritate, în cadrul unei
organizaŃii la care pot să adere şi alte Ńări
europene.
Unirea producŃiilor de cărbune şi oŃel va
asigura imediat constituirea bazelor comune
pentru dezvoltarea economică, prima etapă a
FederaŃiei europene şi va schimba destinul acestor
regiuni care pentru prea mult timp s-au dedicat
fabricării de arme şi cărora le-au fost în mod
constant victime.
Solidaritatea producŃiei realizată în acest
mod va face ca orice război între FranŃa şi
Germania să devină nu doar de negândit dar şi
imposibil din punct de vedere material. Crearea
acestei puternice unităŃi de producŃie, deschisă
tuturor Ńărilor care vor vrea să adere, este făcută
cu scopul de a furniza tuturor Ńărilor reunite în ea
elementele de bază a producŃiei industriale în
condiŃii egale, va pune fundaŃiile reale unificărilor
economice. Această producŃie va fi oferită integral
fără discriminare nici excludere pentru a contribui
la ridicarea nivelului de trai şi a progresului
operelor de pace. (…)
Aşa va fi efectuată, rapid şi cu mijloace
simple, fuzionarea intereselor necesare instaurării
unei comunităŃi economice şi va introduce
fermentul unei comuniuni mai profunde între Ńări
pentru prea mult timp supuse unei sciziuni
sângeroase.
Această propunere, punând în comun
producŃiile de bază şi instituind o nouă Înaltă
Autoritate, ale cărei decizii vor fi urmate de
FranŃa, Germania şi Ńările care vor adera, va
constitui primul nucleu concret a unei FederaŃii
europene indispensabilă pentru menŃinerea păcii.’’
Drapelul european nu este doar simbolul
Uniunii Europene ci şi al unităŃii şi identităŃii
Europei într-un sens mai larg. Cercul stelelor aurii
reprezintă solidaritatea şi armonia între popoarele
Europei. Numărul stelelor nu depinde de numărul
Statelor membre. Stele sunt 12 pentru că această
cifră este în mod tradiŃional un simbol al
perfecŃiunii, al plinătăŃii şi al unităŃii. În
consecinŃă drapelul rămâne acelaşi independent de
lărgirile Uniunii Europene.
5
Ianuarie 2006
Imnul european este extras din A Noua
Simfonie compusă în 1823 de Ludwig van
Beethoven. Pentru ultima mişcare din această
simfonie, Beethoven a pus pe muzică ’’Imnul
bucuriei’’ scris în 1785 de Friedrich von Schiller.
Această poezie exprimă viziunea idealistică pe
care Schiller o avea despre rasa umană, o viziune
de fraternitate a tuturor oamenilor pe care şi
Beethoven o împărtăşea. Prin intermediul
limbajului universal al muzicii, imnul evocă
idealurile de libertate, pace şi solidaritate,
încarnate de Europa.
În 1985 şefii statelor şi guvernelor Uniunii
Europene l-au declarat imn oficial al Uniunii. El
nu este destinat să substituie imnurile naŃionale
ale statelor membre ci să celebreze valorile tuturor
adică unitatea în diversitate.
Manole Benieamin
Criteriile de la Copenhaga (menŃionate în tratatul
de la Amsterdam)
łara candidată trebuie să fie:
- o democraŃie stabilă, care garantează respectul
drepturilor omului şi tutelarea minorităŃilor;
- să posede o economie viabilă în măsură să facă
faŃă presiunilor concurenŃiale şi forŃelor pieŃei în
interiorul Uniunii;
- să poată îndeplini obligaŃiile legislative legate de
adeziune; asta înseamnă acceptarea normelor şi
regulilor Uniunii în propria legislaŃie naŃională şi
aplicarea lor eficientă prin intermediul structurilor
administrative adecvate.
Pentru toate Ńările candidate, contactele
luate cu UE se concretizează în acorduri de
asociere, în parteneriate de adeziune, în elaborarea
de sisteme naŃionale privind acceptarea hotărârilor
comunitare.
Acestor proceduri sunt legate ajutoarele
specifice (finanŃări PHARE, ISPA sau SAPARD)
şi a ajutoarelor specifice a Băncii Europene de
InvestiŃii (BEI). În această fază de pre-adeziune,
Ńările participă la programele şi agenŃiile UE: sunt
de exemplu, asociaŃi ai lucrătorilor AgenŃiei
europene a mediului înconjurător sau a celor ai
’’Observatorului european al drogurilor şi toxico-
dependenŃei’’ sau a multora încă.
Pentru toate Statele candidate, dar în
ritmuri diverse contactele luate cu UE se
finalizează în acorduri de asociere, în parteneriate
de adeziune, în elaborarea de sisteme naŃionale de
adoptare a acquis-ului comunitar. Acquis-ul
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
comunitar reuneşte mai mult de 80.000 de pagini
de sisteme comunitare în vigoare în UE. Textele
sunt împărŃite în 31 de capitole: libera circulaŃie a
bunurilor, capitalurilor şi a persoanelor, libertatea
de a presta servicii, legislaŃie relativă la firme
(întreprinderi), politica concurenŃei, agricultură,
pescuit, politica transporturilor, fiscalitate,
uniunea economică şi monetară, statistică, politică
socială şi ocupaŃie, energie, politică industrială,
întreprinderi mici şi mijlocii, ştiinŃă şi cercetare,
educaŃie şi formare profesională, telecomunicaŃii
şi tehnologia informaŃiei, cultură şi politică audio-
vizuală, politică regională şi coordonarea
instrumentelor structurale, mediul înconjurător,
tutelarea consumatorilor şi a sănătăŃii, cooperare
în sectoarele justiŃiei şi a afacerilor interne, uniune
vamală, relaŃii externe şi de securitate comună,
control financiar, dispoziŃii financiare şi de bilanŃ,
şi altele.
EnunŃarea listei, în sine, ilustrează
importanŃa UE în viaŃa noastră de zi cu zi.
Manole Benieamin
ImportanŃa sectorului agricol
Agricultura şi silvicultura acoperă o mare
parte din suprafaŃa totală a UE şi au un rol
important în organizarea, dezvoltarea şi
conservarea lumii satului şi a echilibrului său.
Lărgirea UE va influenŃa viaŃa cotidiană a fiecărui
cetăŃean fie din Europa celor 15 cât şi din noile
State membre, în particular în sectorul agricol.
ProducŃia agricolă se distinge de celelalte
sectoare ale economiei, ca de exemplu industria şi
serviciile, pentru că depinde de ciclurile de viaŃă
ale plantelor şi animalelor, de anotimpuri şi climă,
de fertilitatea solului şi aprovizionarea cu apă…
Agricultura stă la baza lanŃului alimentar.
Acest sector este deci esenŃial şi are ca prim
obiectiv să producă alimente pentru om şi pentru
animale, furnizând şi produse ne-alimentare
industriei. Are obligaŃia de a respecta normele
metodelor de producŃie (tradiŃionale sau
biologice) şi de a garanta calitatea şi siguranŃa
sanitară a alimentelor.
În afară de faptul că ei produc resurse
alimentare indispensabile vieŃii, agricultorii au un
rol important pentru mediul înconjurător întrucât
ei sunt primii care trebuie să protejeze bogăŃia
peisajelor şi a bio-diversităŃii. Agricultura
contribuie de asemenea la vitalitatea zonelor
rurale şi la menŃinerii unei dezvoltări teritoriale
echilibrate:
6
Ianuarie 2006
- garantează conservarea peisajelor şi
drumurilor, întreŃinerea pădurilor şi păşunilor
pentru a limita catastrofele naturale,
- păstrează bio-diversitatea europeană,
fauna şi flora,
- luptă împotriva deşertificării zonelor
rurale şi suprapopularea oraşelor,
- favorizează dezvoltarea mediului rural şi
extinderea infrastructurilor la sate, - dezvoltă
activităŃi economice în zone puŃin populate şi
creează locuri de muncă în zonele rurale.
FaŃă de Europa celor 15 unde în
agricultură lucrează doar 4% din forŃa de muncă
activă şi 13,4% în noile Ńări membre ale UE, în
România lucrează în agricultură 37,7% din forŃa
de muncă activă (fără a lua în calcul pensionarii şi
locuitorii din oraşe care au gospodării şi pământ la
Ńară).
În agricultura românească întâlnim mare
întreprinderi şi asociaŃii agricole născute în cursul
procesului de restructurare agricolă, orientate
către piaŃă, dar care din cauza metodelor de
producŃie utilizate adesea sunt ineficiente
economic. Se poate ca în timp acest mod de a
lucra pământul să suporte alte restructurări şi ca
importanŃa lor să scadă.
Pe de altă parte avem mici ferme familiale
care, în mod frecvent, au mai ales ca obiectiv
autoconsumul familial. Astăzi, aceste mici ferme
trebuie să facă faŃă limitărilor de ordin tehnologic
şi financiar. Pot totuşi crea, în viitor, cu sprijinul
corespunzător de care au nevoie o clasă de
agricultori privaŃi cu o orientare comercială.
Ce numim ’’agricultură sustenibilă’’?
La întâlnirea la vârf de la Rio în 1992
apare conceptul de ’’dezvoltare sustenibilă’’.
Acest concept aplicat agriculturii constituie o
sfidare pentru agricultură care trebuie:
- să rămână din punct de vedere economic
eficientă,
- să furnizeze produse salubre şi de
calitate,
- să respecte resursele naturale cum ar fi
apa, soarele şi aerul, aplicând metode de producŃie
care protejează mediul înconjurător,
- să permită agricultorilor să trăiască în regiunile
lor, lucrând în ferma agricolă a lor.
Trebuie ’’să se practice o agricultură care
răspunde necesităŃilor noastre fără să compromită
resursele naturale pentru generaŃiile viitoare’’.
Manole Benieamin
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
Politica agricolă comună, una din politicile UE
Obiectivul politicii agricole comune
(PAC) este acela de a permite agricultorilor să se
bucure de un nivel de viaŃă rezonabil şi de a
furniza consumatorilor produse alimentare de
calitate la preŃuri accesibile (sustenibile pentru
consumatori şi remunerative pentru producători).
În cursul anilor, fără să abandoneze aceste
obiective, au apărut noi preocupări: în particular
siguranŃa alimentelor, protejarea mediului rural şi
un mai bun raport între calitate şi preŃ.
1. De la crearea Europei celor 6 (PiaŃa
Comună), membrii fondatori au decis să
actualizeze o politică agricolă comună. PAC a fost
prevăzută de tratatul din Roma în 1957 şi a fost
organizată începând din 1962. A ajutat mult
Europa în creşterea producŃiei sale alimentare,
agricultorii europeni în modernizarea fermelor lor
agricole şi să ajungă la un nivel de viaŃă mai bun.
PAC răspundea atunci diverselor obiective:
- Să crească producŃia pentru a garanta
alimentarea europenilor. După al II-lea Război
Mondial era o prioritate pentru că, în acea vreme,
cele 6 Ńări ale PieŃei Comune importau 20% din
produsele pe care le consumau, lucru care le făcea
foarte dependente de Ńări străine.
- Să garanteze un nivel de viaŃă
satisfăcător populaŃiei agricole. Agricultorii erau
foarte numeroşi dar produceau puŃin şi veniturile
lor erau mici. Pentru a garanta un venit minim
agricultorilor preŃurile anumitor produse erau
susŃinute.
- Să garanteze aprovizionarea alimentară
asigurând preŃuri raŃionale pentru consumatori.
- Să garanteze stabilitatea preŃurilor.
OrganizaŃiile pieŃei principalelor produse
agricole erau fără îndoială instrumentul cel mai
important utilizat de CEE, devenită astăzi UE,
pentru a garanta stabilitatea preŃurilor. Aceste
organizaŃii a pieŃelor garantau producătorilor un
preŃ superior celui al pieŃei mondiale pentru
produsele lor. Au fost astfel introduse taxe la
import cu scopul de a proteja producătorii
europeni împotriva importării de produse
concurente mai ieftine. Când preŃurile interne
coborau sub un nivel determinat organizaŃiile
pieŃei dispuneau de diverse instrumente pentru a
interveni pe piaŃă şi a restabili astfel echilibrul.
2. Cum a evoluat PAC ?
Până la jumătatea anilor ’70 PAC obŃine
rezultate foarte bune:
7
Ianuarie 2006
- producŃia ComunităŃii creşte în mod
regulat; siguranŃa furnizării este asigurată;
- Ńările membre al CEE schimbă produsele
lor agricole fără să se teamă de concurenŃa
din restul lumii;
- agricultorii se bucură de preŃuri garantate.
Succesul fu atât de mare încât s-a pus imediat
problema controlării producŃiei într-un anumit
număr de sectoare (pentru că preŃurile produselor
agricole sunt garantate producătorii au tendinŃa de
a produce mereu mai mult pentru a avea câştiguri
mai mari).
A fost imediat clar că această politică nu
convenea unei situaŃii în care agricultura
europeană devenise excedentară; CEE era atunci
exportatoare netă pentru o serie de produse.
Statisticile revelează aceste faimoase excedente: ‚‚
munŃi ’’ de unt, cereale şi carne bovină, ‚‚fluvii’’
de lapte, vin… Cheltuielile în creştere
vertiginoasă şi conflictele cu partenerii comerciali
au urmat drept consecinŃă. CEE începe să
instaureze restricŃii cantitative pentru a limita
oferta. Introducerea în 1984 a unui sistem de cote
în sectorul produselor lactate este un exemplu
reuşit ca şi cantitatea maximă pentru cereale
(QMG).
PAC a fost revăzută de trei ori: în 1992, în
1999 şi în 2003. În 1992, din cauza crescândelor
conflicte comerciale între marii exportatori de
produse agricole, presiunile internaŃionale pentru
o reformă a politicii agricole comune se fac tot
mai insistent. În contextul GATT, în timpul
negocierilor din Uruguay (Uruguay Round), PAC
vine adesea denunŃată. În interiorul OrganizaŃiei
Mondiale a ComerŃului (creată în 1995) s-a
convenit ca recurgerea la primele de export şi a
ajutoarelor interne trebuie să scadă ca şi taxele
asupra produselor importate de UE. A fost deci
necesară o nouă adaptare la PAC care să respecte
acordurile convenite. Această adaptare se bazează
pe două elemente, adică reducerea preŃurilor
garantate şi compensarea acestor scăderi ale
preŃurilor sub forma ajutoarelor directe date
agricultorilor. Scopul principal era acela de a
alinia în mod progresiv preŃurile aplicate în
interiorul UE la nivelul (cel mai jos) al preŃurilor
mondiale.
În 1999 PAC este reformată din nou, dar de
această dată ca urmare nu doar a presiunilor din
raŃiuni externe, cum se întâmplase deja, ci şi din
raŃiuni interne; în prospera Europă a noastră de
astăzi cetăŃeanul nu se mai preocupă de
 łăranul Român 8
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Ianuarie 2006
disponibilitatea alimentelor pentru că o consideră În plus, majoritatea mijloacelor financiare
deja un drept câştigat. Se arată în schimb foarte vor fi puse în concordanŃă cu dezvoltarea rurală
preocupat şi critic pentru modul în care alimentele pentru a garanta o dezvoltare progresivă şi
sale sunt produse, acordând de exemplu mai multă echilibrată în toate zonele rurale europene.
atenŃie mediului înconjurător, siguranŃei Această politică va fi întărită cu noi măsuri
alimentare, calităŃii alimentelor şi bunăstării privind respectarea normelor, încurajarea unei
animalelor. producŃii de calitate şi bunăstarea animalelor. Va
Reforma din 1999, numită ’’Agenda fi subliniată importanŃa rolului tinerilor agricultori
2000’’ prevede: în zonele rurale şi vor fi crescute ajutoarele pentru
- diminuarea preŃurilor garantate a unor produse a favoriza stabilitatea acestora.
agricole şi compensarea parŃială a cestei reduceri Manole Benieamin
prin intermediul ajutoarelor directe în venitul
agricultorilor; Problemele celei de a cincea lărgiri europene
- atenŃia, ca axă importantă a PAC, dezvoltării
rurale.
ConstrucŃia europeană, cum au demonstrat
Astfel, statele membre pot să aibă
primele trei etape ale sale, încearcă să împace
iniŃiative în favoarea acestei dezvoltări; pot să
popoare pentru prea mult timp rivale şi în stare de
acorde ajutoare financiare agricultorilor pentru a
război valorizând solidaritatea. S-a stabilit de
încuraja reînnoirea generaŃiilor, promovarea
comun acord să nu se repună în discuŃie în mod
restructurării fermelor agricole şi îmbunătăŃirea
unilateral frontierele stabilite de al II-lea Război
competenŃei umane, ajutarea fermelor agricole
Mondial atâta timp cât se respectă existenŃa
situate în regiuni defavorizate şi în regiuni cu
minorităŃilor naŃionale.
limitări ambientale, să încurajeze transformarea şi
Lărgirea zonei de libertate şi de
comercializarea produselor agricole, să ajute
democraŃie pluralistică care reprezintă Europa,
adecvarea şi dezvoltarea zonelor rurale. Pe de altă
este posibilă doar dacă Statele cad de acord asupra
parte a devenit obligatoriu pentru statele membre
următoarelor valori: acele care sunt enunŃate în
să aducă ajutoare agro-ambientale agricultorilor
preambulul Cartei ONU, acelea indicate în
care întreprind proiecte ce respectă mediul
ConvenŃia europeană a drepturilor
înconjurător.
omului,elaborată de Consiliul Europei încă din
Ultima reformă a PAC, adoptată în iunie
1950 şi în Carta socială europeană din 1989.
2003 urmează logica reformei din 1999 şi va fi
Aceste teste fundamentale, astăzi sunt ratificate de
aplicată începând cu 2005. Această reformă
aproape toate Statele continentului. Această bază,
modifică modalitatea de finanŃare a sectorului
construită pe ereditatea spirituală şi culturală
agricol al UE. PreŃurile garantate vor scădea şi vor
comună, lasă spaŃiu diversităŃii popoarelor în
deveni ’’ReŃele de siguranŃă’’ (preŃuri joase
măsura în care nu se reînchid într-o repliere
asigurate agricultorilor în caz de criză pentru a
intolerantă şi xenofobă; este un ideal de unire în
evita falimentul). Majoritatea ajutoarelor directe
diversitate.
va fi acum vărsată indiferent de volumul
Această uniune deschide perspectivele
producŃiei. Pentru a evita ca producŃia să dispară
creşterii economice şi dezvoltării sociale pentru
în anumite regiuni statele membre vor putea
450 de milioane de locuitori într-un spaŃiu al
menŃine, dacă doresc, ajutoare limitate la
liberii circulaŃii. Nu toŃi vor fi inseraŃi în acelaşi
producŃie. Astfel, agricultorii vor primi subvenŃii
mod în civilizaŃia post-industrială; marea parte a
pentru serviciile pe care le furnizează societăŃii,
Ńărilor din Europa Centrală şi Orientală au un PIB
respectând un anumit număr de condiŃii:
pe locuitor inferior cu cel puŃin 75% mediei
protejarea mediului înconjurător, siguranŃa
Europei Occidentale şi disproporŃia se reîntâlneşte
alimentară, bunăstarea animalelor. Agricultorii
şi în indicele dezvoltării umane.
care nu vor respecta aceste condiŃii vor fi
Sosirea noilor State membre impune
penalizaŃi cu o reducere a ajutoarelor directe.
reexaminarea echilibrelor laborios negociate de
Ca urmare a acestei reforme, agricultorii
Europa Occidentală pentru că toate Ńările Europei
au acum libertatea de a produce în baza
Centrale şi Orientale aşteaptă ajutoare pentru a-şi
oportunităŃilor pieŃei şi nu în funcŃie de
depăşi propria înapoiere. Ele vor să tragă beneficii
oportunitatea subvenŃiilor (ajutoare directe).
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
din politica agrară comună sau din dezvoltarea
regională. Unii gândesc că UE nu va putea să-şi
asume financiar costul inclus, să menŃină în
acelaşi timp nivelul de susŃinere convenit cu cei
15 şi să extindă beneficiul fondurilor structurale
noilor membri ale căror necesităŃi sunt
considerabile.
Trebuie să se facă o analiză, în termenii
avantajelor comparative, asupra problemelor
’’costului lărgirii’’; ce spunem de costul unei ne-
lărgiri, mai ales dacă ar fi însoŃită de impulsuri
super-naŃionaliste, mereu posibile?
Manole Benieamin
O propunere indecentă
Comisia Europeană are în vedere o
disciplină comunitară pentru zahăr care ar putea
expune la riscuri filiera sfecla de zahăr – zahăr
naŃională.
Ipotezele care circulau au fost confirmate:
Comisia Europeană a prezentat în mod oficial în
cadrul Consiliului Agricol din 22 iunie 2005 o
propunere de regulament comunitar pentru a
reforma sectorul sfeclei de zahăr, care va avea
consecinŃe grave privind venitul întreprinzătorilor
(fermelor n.t.) agricoli interesaŃi şi de
supravieŃuire pentru întregul sector al zahărului
care a fost mereu un punct strategic în sectorul
agroalimentar italian. ConsecinŃele unei asemenea
propuneri se vor vedea în viitor prin îngreunarea
balanŃei comerciale italiene către exterior. Tocmai
din aceste motive preşedintele nostru naŃional,
Paolo Bedoni a luat iniŃiativa abordându-l direct
în această problemă pe vicepreşedintele Comisiei
Europene, Franco Frattini, reamintind că ’’deşi
conştienŃi de necesitatea reformării sectorului ,
având în vedere necesara deschidere către pieŃele
mondiale şi noile politici ale UE faŃă de Ńările în
curs de dezvoltare, trebuie evitat riscul
restructurării sectorului la nivel european şi
trebuie Ńinut cont de specificitatea şi interesele
producătorilor în întreaga filieră a sfeclei de zahăr
italiene’’.
Într-adevăr, noua propunere nu poate
penaliza acele Ńări ca Italia care au menŃinut
mereu echilibrul între cota zahărului produs şi
tensiuni internaŃionale (ce ar fi rezultat).
În regiunea Veneto filiera sfeclei de zahăr
se compune din 8.000 de producători agricoli, o
9
Ianuarie 2006
suprafaŃă cultivată de peste 40.000 ha care
alimentează patru centre de
prelucrare (Pontelongo şi Portoviro în Veneto,
Bondeno şi Pontelagoscura în Emilia Romangna)
şi este o sursă deloc de neglijat care dă de lucru la
câteva sute de oameni. Acum mai mult ca
niciodată va trebui căutat consensul politic maxim
pentru a apăra cu forŃă producŃia şi filiera italiană
în delicatele tratative care va implica executivul
european în lunile următoare. Nu este vorba să
ridicăm baricade, suntem în favoarea modificării
normelor care regularizează la nivel european
sectorul zahărului, cu condiŃia ca să prevadă
introducerea unui ajutor direct producătorilor ca o
compensare parŃială a reducerii preŃului care se
prevede pentru zahăr ca urmare a deciziilor
OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului, cu condiŃia
ca fiecare stat membru să menŃină cotele istorice
de producŃie cu condiŃia ca să se introducă un
ajutor în susŃinerea reconversiei fabricilor şi
acestea să fie garantate prin norme şi surse
financiare ale reformei cel puŃin până în 2013 în
conformitate cu restanŃa Politică Agricolă
Comună.
În timp ce pe acest cadru de referinŃă
organizaŃia noastră acŃionează la orice nivel
instituŃional în apărarea întreprinderilor (fermelor)
agricole şi a filierei zahărului italian, asumă
motivaŃiile semnificative ulterioare (sindicatului)
Coldiretti în a vrea să încheie tratativele privind
propunerea precedentă şi cu interlocutori diverşi
într-o Comunitate a 15 Ńări. Un punct de meditaŃie
şi un avertisment pentru cei care în 2004 au
obstrucŃionat ,(…) procesul de reformă definit de
precedenta Comisie, care foarte probabil ar fi
garantat continuitatea producŃiei şi în mod
progresiv ar fi făcut competitivă industria de
prelucrare printr-un program de restructurare
ghidat în timp.
Giorgio Piazza, Presidente Coldiretti Venezia
(Articol publicat în revista ’’ il Coltivatore
veneziano’’ din iunie 2005)
Aşa îşi apără agricultorii italieni
interesele; prin sindicatele în care s-au
organizat. Cum îşi pot apăra interesele şi
agricultorii din România? De aceea s-a
înfiinŃat sindicatul ’’CULTIVATORII
DIRECłI DIN ROMÂNIA’’ pentru a apăra
interesele tuturor. Dar ca să avem succese
trebuie să fim mulŃi, uniŃi şi bine informaŃi.
Conducerea Sindicatului, prin
instrumentele sale prevăzute în Statut şi
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
Regulamentul de funcŃionare vă stă la
dispoziŃie.
Manole Benieamin
O lege incompletă
Legea 416/2001 privind venitul minim garantat
Art.1. (1) Familiile şi persoanele singure, cetăŃeni
români, au dreptul la un venit minim garantat ca
formă de asistenŃă socială.
(2) Venitul minim garantat se asigură prin
acordarea ajutorului social lunar, în condiŃiile
prevăzute de prezenta lege.
Această lege este bună dar după părerea
mea este incompletă pentru că în cuprinsul ei nu
se vorbeşte şi despre Ńăran, agricultorul individual
care prin Legea 18 este obligat să-şi lucreze
pământul. Prin Legea 18/1991, proprietarul de
teren arabil care îşi lăsa pământul nelucrat doi ani
consecutivi era pedepsit cu pierderea dreptului de
proprietate asupra terenului respectiv iar prin
prevederile Legii 18 modificate în ’97,
proprietarul de teren, adică agricultorul individual,
este pedepsit doar cu amendă dacă îşi lasă
pământul nelucrat doi ani consecutivi. Dar despre
garantarea unui venit minim, Legea 18 nu spune
nimic.
Art.8. (2) Dacă familia are în proprietate
terenuri, clădiri, spaŃii locative sau alte bunuri,
mobile ori imobile, la stabilirea venitului net
lunar al familiei se iau în considerare arenda
chiriile, alte fructe civile, naturale sau industriale,
produse de acestea, precum şi veniturile care se
pot obŃine din valorificarea bunurilor respective,
sub condiŃia păstrării unei locuinŃe minime şi a
bunurilor necesare nevoilor familiale.
Doar în acest articol 8(2) se pot recunoaşte
şi agricultorii individuali prin termenii pe care i-
am subliniat. Dar cum se stabileşte venitul net
lunar prevăzut la art.5(1) pentru proprietarii de
terenuri şi de bunuri mobile şi imobile (să
presupunem că legiuitorul a avut în vedere
utilajele agricole, animalele, albinele, viile,
livezile, serele ş.a.) legea nu ne spune. Terenurile
agricole se diferenŃiază în funcŃie de relief,
calitatea solului, supuse sau nu eroziunii,
inundaŃiilor, alunecărilor de teren ş.a. Legea nu
vorbeşte despre cheltuielile cu înfiinŃarea
culturilor,întreŃinerea şi recoltarea acestora,
cheltuieli pentru transportul, depozitarea şi
comercializarea produselor.
10
Ianuarie 2006
În art8(2) se spune că „la stabilirea
venitului net lunar al familiei se iau în
considerare… veniturile care se pot obŃine din
valorificarea bunurilor.” Dar dacă preŃul de piaŃă
minim pentru produsele agricole nu este garantat
de stat cum se pot calcula „…veniturile care se
pot obŃine din
valorificarea bunurilor.”? Prin bunuri se înŃelege
„…alte fructe civile, naturale sau industriale…”
prevăzute la art. 8(2).
Nu trebuie prevăzută o metodologie de
calcul pentru venitul obŃinut pe hectar la grâu,
porumb, floarea-soarelui, vii, livezi, legume, etc.
în funcŃie de calitatea solului, cheltuielile şi preŃul
de vânzare al producătorilor oferit pe piaŃă? Că de
multe ori acest preŃ nu acoperă nici măcar
cheltuielile cu înfiinŃarea culturii. Agricultorii
lucrează în pierdere şi Guvernul se miră că nu-şi
asigură culturile. Cu ce bani? Acum Guvernul
vrea de la proprietarii de terenuri, impozit agricol!
Când agricultorii lucrează în pierdere şi fac
protecŃie socială în România oferind produse de
calitate la preŃuri derizorii.
Unde este protecŃia socială a agricultorilor
individuali? Dacă legea îi obligă să-şi lucreze
pământul şi ei şi-l lucrează, de ce munca
agricultorilor nu se recunoaşte ca vechime la
pensie? Agricultorul trebuie să moară pe câmp, cu
sapa în mână? Acum mai există bătrânii care au o
pensie şi cu banii din pensie acoperă pierderile din
agricultură şi fac protecŃie socială în România.
Dar când ei nu vor mai fi, cine va mai face
agricultură în această Ńară care a fost cândva
grânarul Europei?
Statul român nu trebuie să sprijine tinerii
fermieri? Nu asta prevede Politica Agricolă
Comună (PAC) a UE? Sau Guvernul nostru vrea
să devenim un popor de emigranŃi? łăranul român
îşi respectă pământul şi îl munceşte. Dar munca
Ńăranului român cine o respectă?
Manole Benieamin
De ce UE cere reforma justiŃiei în România?
(ca o condiŃie necesară înaintea aderării)
Când în ianuarie 1990 Silviu Brucan
spunea că România are nevoie de 20 de ani pentru
a ne elibera de comunism, pentru a scăpa de răul
pe care comunismul l-a produs în mentalitatea
noastră, a românilor, a fost un mare scandal.
Cum? 20 de ani? Noi, românii, în doar câŃiva ani
ne vom reforma moral şi spiritual.
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
Acum suntem în ianuarie 2006. Ne-am
vindecat? Eu personal nu ştiu dar tare mă tem că
Silviu Brucan a fost optimist.
În 1992 am vrut să fac un SRL, am
pregătit documentele cerute de lege şi m-am
prezentat la Tribunal dar judecătorul de serviciu
mi-a spus că documentele nu sunt bune, pentru
simplu fapt că am scris „proprietarul SRL-ului
este Manole Benie-amin”. După opinia dânsului
(întemeiată de altfel pe legea societăŃilor
comerciale din acea vreme) trebuia să scriu
„asociat unic Manole Benieamin”. Deci pentru a
nu „întina valorile socialismului” folosind
cuvântul proprietar s-a preferat călcarea în
picioare a limbii române. Cum mă pot asocia cu
mine însumi, că doar nu sunt „Sfânta Treime”.
În 2004, împreună cu tatăl şi fiul meu am
vrut să înfiinŃăm o asociaŃie agricolă dar legea
cere ca pământul membrilor să fie cel mult în
patru tarlale. Fiul meu are aproape 10 ha. în 12
tarlale şi deci, după lege, nu se poate asocia nici
cu el însuşi!
Ce să spunem despre legea cooperativelor
agricole din octombrie 2004 care cere în mod
explicit ca membrii cooperatori să aibă părŃi
sociale egale. Cu alte cuvinte, să aibă aceeaşi
suprafaŃă de pământ (de aceeaşi calitate şi aceeaşi
valoare pe piaŃă), acelaşi număr de tractoare ( de
acelaşi tip, an de fabricaŃie, grad de întreŃinere),
acelaşi număr de animale (de aceeaşi rasă, vârstă,
sex), acelaşi număr de pomi, butuci de vie… Au
avut oare legiuitorii înminte cooperativa de tip
colhoz? Ori au legiferat o cooperativă a
proletarilor care se ştie de la K. Marx că „nu au de
pierdut decât lanŃurile”. Eu nu ştiu, dar se pare că
legiuitorii nu au auzit de cooperative ale
proprietarilor particulari.
Legea garantării venitului minim pe
economie nu vorbeşte nimic despre agricultorii
individuali: cum li se calculează acestora venitul?
Se Ńine cont de calitatea solului, de costurile
înfiinŃării, întreŃinerii şi recoltării culturilor
agricole? Se iau în calcul cheltuielile de transport,
depozitare şi preŃul de piaŃă al produselor
agricole? Ştim doar că Legea 18 ne obligă să
cultivăm pământul (altfel vom fi amendaŃi) şi din
2006 că trebuie să plătim impozit agricol doar
pentru că suntem proprietari, nu?
În octombrie 2005 mă aflam în Italia şi mă
plângeam unui prieten, avocat Ezio Zanon, şef
birou juridic la Prefectura regiunii Veneto, de
necazurile pe care le avem noi Ńăranii români şi el
11
Ianuarie 2006
mi-a spus că vina este a noastră; trebuia să ne
organizăm într-un sindicat puternic al
agricultorilor individuali şi să ne apărăm
drepturile. Am mers împreună la sediile a două
sindicate ale agricultorilor italieni, m-am informat
despre modul cum s-au organizat şi cum
funcŃionează dânşii şi m-am întors în Ńară să pun
ideea în practică.
Ştiam că Legea 54/1991 art.4 permite şi
persoanelor care desfăşoară activităŃile
independente să se organizeze în sindicate, dar nu
ştiam că Legea 54 a fost modificată în ianuarie
2003, că art.4 a dispărut iar la art.2, agricultorilor,
în mod explicit, nu li se dă dreptul să se
organizeze într-un sindicat al lor. De ce? Nu ştiu.
Şi totuşi un sindicat al agricultorilor în
România este o necesitate vitală aşa că am lăsat
art.2, am organizat Adunarea Generală de
constituire a sindicatului şi am pregătit toate
documentele cerute de Legea 54/2003 pe care le-
am prezentat la Judecătoria Tecuci pentru
înregistrarea sindicatului. Aici au început
surprizele. Judecătorul de serviciu ne-a cerut
legalizarea la notariat a documentelor sindicatului:
procesul verbal de şedinŃă, Statutul sindicatului,
tabelele nominale cu membrii fondatori şi
organele de conducere… Cum se poate legaliza la
notariat o adunare generală de constituire a unui
sindicat? Trebuia să invităm la şedinŃa de
constituire şi un notar ori trebuia să Ńinem şedinŃa
de constituire într-un birou de notariat? Eu nu ştiu
ce gândea judecătorul de serviciu şi pe ce temei
legal ne-a cerut o asemenea năzdrăvănie. A
dispărut cumva din justiŃie proba cu martori şi
prezumŃia de nevinovăŃie, ca pe timpul
„împuşcatului”?
Dar să revenim la întrebarea din titlu. Nu
credeŃi că UE are dreptate când cere reforma
justiŃiei? Eu cred că are. Şi am să le cer să ne
recomande şi un tratament pentru a ne vindeca de
comunism, că aşa nu se mai poate.
Manole Benieamin
Se numeşte „Asperger”,
sindromul genialităŃii
Michelangelo, Andy Warhol, Al-bert
Einstein, Isaac Newton până şi Bill Gates. Ce
aveau în comun? Pentru profesorul Michael
Fitzgerald, departamentul de psihiatrie Trinity
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
College Dublin, ar fi fost afectaŃi de sindromul
„Asperger”.
O disfuncŃie neurobiologică ce îşi ia
numele de la psihiatrul austriac Hans Asperger
care în 1944 a identificat un deficit în abilitatea
comunicativă şi socială la unii din copiii săi
pacienŃi. Considerată în ea însăşi sau inclusă în
autism, din 1944 sindromul a intrat în sistemele
oficiale de clasificare ca disfuncŃie a dezvoltării.
Profesorul Fitzgerald - autorul cărŃii
„Autism şi creativitate” – arată că subiecŃii
afectaŃi de sindrom au cote intelectuale atât de
ridicate încât se impune o strânsă legătură între
autism şi „artă”. De fapt subiectul „Asperger” are
o inteligenŃă în norme şi un limbaj bine dezvoltat
şi de aceea dificultăŃile sale sunt luate drept
„ciudăŃenii”. Persoana „Asperger” se exprimă cu
raŃionamente sofisticate, posedă o atenŃie
obsesivă, o memorie focalizată pe imagini vizuale
şi pe detalii şi de aceea Hans Asperger şi-a numit
pacienŃii „micii profesori”.
Aceşti indivizi au dificultăŃi serioase în a
influenŃa şi gestiona (a se adapta) schimbările.
prezintă reflexe de tip obsesiv şi pot avea Ńeluri în
care tind să atingă un nivel de specializare foarte
înalt. Le este greu totuşi să abordeze o comunicare
non-verbală, limbajul corpului, aşa cum au
greutăŃi în a înŃelege subînŃelesuri, aluzii, ironie.
Doamna doctor Susanna Villa, afiliată la „IRCS
Eugenio Medea”, „Associazione la Nostra
Familia di Conegliano” care se ocupă de sindrom
explică: „Sindromul este o modalitate de
funcŃionare mentală, nu este o boală. Până acum
în Italia nu au fost făcute teste epidemiologice
specifice asupra sindromului. De fapt cred că este
încă sub-diagnosticat, confundat adesea cu alte
disfuncŃii neuropsihiatrice”. Chiar şi părinŃii au
greutăŃi în a înŃelege. „Cu intrarea în şcoală
dificultatea este mai evidentă: copilul este altfel
decât cei de vârsta lui. Chiar dacă dificultăŃile sale
sunt greu de interpretat (înŃeles) pentru că nu are o
întârziere mentală şi asta derutează părinŃii şi
profesorii. Un clopoŃel de alarmă? DificultăŃi în
situaŃii banale. Există structuri în măsură să pună
diagnostic şi să furnizeze consultanŃă şcolii şi
familiei dar foarte puŃine intervin din punct de
vedere reabilitativ”. Dar atunci ce relaŃie ar fi între
sindrom şi creativitate artistică? „Anumite
persoane reuşesc să dezvolte o creativitate ridicată
în interiorul unei preocupări specifice” lămureşte
Susanna Villa „aceşti subiecŃi dezvoltă o
12
Ianuarie 2006
cunoaştere, de obicei, foarte noŃionistică şi de tip
clasificator”.
Pentru Laura Imbimbo, Presidente del
Gruppo Asperger Associazione Onlus şi
îngrijitoare a cărŃii „Asp… Asper… Asperger?”,
romanul lui Mark Haddon este o frumoasă
poveste. „Mai degrabă exemplificativ privind
problemele de comunicare şi limbajul pe care îl
prezintă copiii noştri. Este vorba de o ficŃiune
literară şi de aceea anumite aspecte, cum ar fi
geniul matematic, sunt foarte infatilizate. Haddon
totuşi nu a „folclorizat” sindromul şi a prins chiar
„drama unei condiŃii complexe”. Laura Imbimbo,
mamă a unui copil „Asperger” arată că sindromul
se relevă numai din analiza comportamentului.
„Sunt dificultăŃi în a accepta (înŃelege) sindromul
mai ales dacă fiul este inteligent. Chiar profesorii
nu înŃeleg: spun că băiatul este distrat în timp ce
el are disfuncŃionalităŃi senzoriale, de comunicare.
Se refugiază în izolare, pare un marŃian; este
împrejmuit de ceaŃă. Vede lucrurile dar le
confundă şi deci reacŃionează cu teamă,
neîncredere. A socializa este obstacolul cel mai
mare. Şi nu există terapie! Sunt persoane fragile şi
extrem de vulnerabile”.
Pentru informaŃii: Gruppo Asperger
www.asperger.it
www.camiciepigiami.it
IRCS Eugenia Medea, Associazione Nostra
Familia, Conegliano, Treviso, dott.ssa Susanna
Villa
Centro diagnosi, cura e ricerca per l’autismo, Ulss
20 Verona, dottor Maurizio Brighenti
Revista „La Piazza del Nord Est, nov.-dic. 2005
Tradus şi prescurtat de Manole Benieamin
Despre cele trei metamorfoze
Trei metamorfoze eu vă numesc ale
spiritului; cum spiritul devine cămilă, şi leu,
cămila, şi copil la sfârşit leul.
Multe lucruri apăsătoare sunt pentru spirit,
pentru spiritul puternic şi răbdător în care
locuieşte veneraŃia: forŃa sa cere greutăŃi de purtat
şi greutăŃile cele mai grave.
Ce este apăsător? Aşa întreabă spiritul
dintre toate, o voi eroi? Aşa întreabă spiritul
răbdător. Ca să-l pot lua asupra mea şi să fiu
mândru de forŃa mea. Nu este: să cobori, pentru a
face rău propriei mândrii? Să faci să strălucească
propria voastră prostie, pentru a lua în râs propria
înŃelepciune?
 łăranul Român
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate -
Sau este: să te desparŃi de propria cauză,
când ea îşi celebrează victoria? Să urci pe munŃi
înalŃi pentru a tenta tentatorul?
Sau este să te hrăneşti cu ghinda şi iarba
cunoaşterii şi, din dragoste pentru cunoaştere, să
suferi de foame în suflet?
Sau este: să fii bolnav şi să trimiŃi acasă
consolatorii şi să strângi prietenia cu surzii, care
niciodată nu aud ceea ce tu vrei?
Sau este să cobori în apa murdară, când
este apa adevărului, fără să îndepărtezi de tine
broaştele reci şi arzătoare? Sau este: să iubeşti
pe cei care dispreŃuiesc şi să întinzi mâna
fantasmelor când vor să ne înspăimânte?
Toate aceste lucruri foarte grele vrea să le
ia asupra spiritul răbdător: ca o cămilă ce aleargă
încărcată în deşert, aşa aleargă şi el în deşertul
său. Dar în deşertul cel mai solitar are loc a doua
metamorfoză: aici spiritul devine leu. El vrea să
devină stăpân pe propria sa libertate şi să se ştie
domn în deşertul său.
Caută aici ultimul sau domn: vrea să-i
devină inamic, lui şi ultimului său zeu, vrea să
lupte pentru victorie cu marele dragon. Care este
marele dragon pe care spiritul nu mai vrea să-l
numească domn şi zeu? „Tu trebuie” se numeşte
marele dragon. Dar spiritul leului zice:”Eu vreau”.
„Tu trebuie” îi blochează pasul, scânteind
ca aurul. Este un animal solzos şi pe fiecare solz
străluceşte ca aurul „tu trebuie”.
Valori milenare strălucesc pe aceşti solzi şi
aşa vorbeşte cel mai puternic dintre toŃi dragonii.
„Orice valoare a lucrurilor străluceşte în mine”.
„Orice valoare a fost deja creată şi orice
valoare creată sunt eu. Într-adevăr, nu trebuie să
mai fie nici un „Eu vreau!”
Aşa vorbeşte dragonul.
FraŃilor, de ce mai este nevoie de leul
spiritului? De ce nu ajunge animalul de povară
care renunŃă şi venerează?
A crea noi valori – asta nu o poate face
nici chiar leul: dar să-şi creeze libertatea pentru o
nouă creaŃie – asta poate potenŃa leului.
Aşi crea libertatea este un sfânt. Nu chiar
în faŃa datoriei: pentru asta, fraŃilor, este nevoie de
leu.
Aşi lua dreptul pentru noi valori – şi acesta
este cel mai teribil a lua pentru spiritul răbdător,
asta este pentru el o pradă şi felul de a acŃiona a
unui animal de pradă.
Ca lucrul său cel mai sacru el iubea într-o
vreme „Tu trebuie”: acum trebuie să gândească
13
Ianuarie 2006
fantezia şi arbitrariul chiar în lucrurile cele mai
sacre, pentru a răpi libertatea iubirii sale: este
nevoie de leu pentru această prădăciune.
Dar spuneŃi, fraŃilor, ce anume ştie să facă
încă un copil ce nici măcar leul nu ştia să facă? De
ce trebuie încă leul prădător trebuie să devină
copil?
InocenŃă este copilul şi uitare, un a
reîncepe, un joc, o roată care se învârte de la sine,
un prim impuls, un sfânt a spune da.
Da, pentru jocul de a crea, fraŃilor, este
nevoie de un sfânt a spune da: acum spiritul îşi
vrea propria voinŃă, pierdutul – pentru – lume
cucereşte pentru sine lumea sa.
Trei metamorfoze v-am nominat ale
spiritului: cum spiritul devine cămilă, şi leu
cămila, şi leul la urmă copil.
Aşa grăita Zarathustra.
Friederich Nietzsche
„Cosi parlò Zarathustra”
Fabbri Editori
Traducere de Manole Benieamin
„FiŃi ca nişte copii care se bucură
şi se minunează de orice. Dar când
veŃi fi plini de pesimism şi roşi de
cinism, Domnul aibă în pază sufletele
voastre de moşneag. Anii ridează
pielea, dar renunŃarea la ideal ridează
sufletul.”
George Enescu
De vânzare
Un plug cu 3 brazde fabricat la Craiova. RelaŃii la
telefon: 0743.17.22.25
Manole Benieamin
Preşedintele sindicatului
„Cultivatorii direcŃi din
România”