łăranul Român 1

Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006

Revistă a sindicatului
“Cultivatorii direcŃi din România”

Dacă împărtăşiŃi convingerea noastră că

înfiinŃarea acestui sindicat corespunde
unei necesităŃi vitale, vă rugăm să
completaŃi cererea de adeziune de la
sfârşitul revistei şi să o trimiteŃi prin
poştă Biroului Central.

Numai împreună vom reuşi!

Sediul sindicatului

Sat: Priponeşti de Jos, nr.3

comuna: Priponeşti,
judeŃul: GalaŃi
telefon: 0724.38.98.37
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006

Economia de piaŃă
1.1. DefiniŃia economiei de piaŃă

Economia de piaŃă este acel mod de organizare şi desfăşurare a activităŃii economice în cadrul unui
sistem concurenŃial protejat în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile prioritare în
producerea bunurilor şi serviciilor, metodele de organizare şi combinare a factorilor de producŃie, regulile de
conduită ale persoanelor sau categoriilor de persoane care au acces la aceste bunuri şi servicii prin
mijlocirea preŃurilor.

Economiile Ńărilor lumii constituie un veritabil mozaic în care predomină economiile de schimb
bazate pe proprietatea privată. Acestea sunt cunoscute astăzi sub denumirea de economii de piaŃă, stadiu de
organizare şi structurare spre care evoluează şi economia României.
Economia de piaŃă este o economie de schimb în care:
a. proprietatea privată este dominantă;
b. raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de stabilire a:
- priorităŃii economice;
- relaŃiilor economice de piaŃă, obiectivele ce se urmăresc prin actele de vânzare-cumpărare;
- metodelor de organizare şi producere prin:
- pârghii economico-financiare
- reglementări juridice corespunzătoare;
c. preŃul este cel mai important instrument de reglare a accesului la bunurile economice.

1.2. Trăsăturile fundamentale ale economiei de piaŃă

PiaŃa, în sistemul economiei de piaŃă, se manifestă ca un sistem de pieŃe concurenŃiale în care agenŃii
întreprinzători intră în relaŃiile economice de vânzare-cumpărare libere şi directe.

Trăsăturile fundamentale ale economiei de piaŃă sunt următoarele:

a. pluralismul formelor de proprietate, în care predomină proprietatea privată. Astfel, s-a creat posibilitatea
de eliminare a fenomenelor de economie planificată şi accentuarea unor interese colective în detrimentul
intereselor individului;
b. piaŃa este cadrul general prin care se stabileşte ce, cât, şi pentru cine să se producă, în condiŃiile libertăŃii
de acŃiune a agenŃilor economici;
c. concurenŃa sau competiŃia dintre agenŃii economici constituie factorul principal al progresului. Economia
de piaŃă asigură echilibrul dintre producător şi consumator pe baze reale, eliminând monopolul
producătorului;
d. motivaŃia participării la activitatea economică o reprezintă realizarea intereselor agenŃilor economici:
- pentru producători: maximizarea profitului;
- pentru consumatori: maximizarea utilităŃii;
e. formarea liberă a preŃurilor bunurilor economice, pe baza cunoaşterii de către agenŃii economici a
cererii şi ofertei;
f. existenŃa statului democratic (de drept), având ca rol:
- asigurarea cadrului instituŃional al economiei de piaŃă;
- supravegherea funcŃionării normale a acesteia.
Restrângerea rolului economic al statului în economia de piaŃă doar la nivelul pârghiilor economico-
financiare vine să înlăture monopolul de stat generat de o formă preponderentă de proprietate.
g. economia de piaŃă se bazează pe producŃia şi circulaŃia mărfurilor. Consumatorul are posibilitatea efectivă
să exercite presiuni asupra producătorului, obligându-l să aducă acele produse care satisfac integral cererea,
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
iar prin relaŃiile şi impulsurile pieŃei, producătorul trebuie să se conformeze acesteia printr-o conduită care
să vină în întâmpinarea consumatorului;
h. economia de piaŃă presupune deschiderea largă a economiei către exterior prin integrarea economiei
naŃionale în economia mondială;

1.3. Legile de funcŃionare a economiei de piaŃă

1.3.1. Legea cererii şi ofertei

Se manifestă prin acŃiunea legii cererii şi ofertei pe piaŃa bunurilor economice, fenomen fără de care
nu pot exista fluxuri de vânzare-cumpărare şi nu se pot manifesta celelalte componente ale mecanismului de
piaŃă: concurenŃa, preŃul profitul, motivaŃiile oricărui agent economic. Prin raportul dintre cerere şi ofertă se
asigură alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor indiferent de natura lor.

1.3.2. Legea valorii şi preŃului

În sistemul de raporturi economice care intervin în economia de piaŃă, legea valorii şi preŃului are o
importanŃă deosebită prin impactul asupra celorlalte componente ale sistemului de legităŃi.
Odată cu producŃia de mărfuri apare şi se dezvoltă piaŃa, prin intermediul căreia se realizează
legăturile dintre producători şi consumatori şi se verifică opŃiunile obiective şi subiective cu privire la un
bun sau altul prin confruntarea cererii cu oferta acelui bun.
Pe de o parte, producătorii vor încerca să vândă scump şi la un preŃ care să le acopere toate
cheltuielile şi să obŃină un profit cât mai mare, iar pe de altă parte, cumpărătorii vor dori să cumpere cât mai
mult la un preŃ cât mai mic, eficienŃa acŃiunii lor fiind mai mare cu cât dintr-un volum de venituri vor
dobândi o cantitate mai mare de mărfuri. Confruntarea dintre vânzători şi cumpărători va duce la cedarea şi
de o parte şi de cealaltă până la nivelul preŃului de echilibru şi al cantităŃii de echilibru care corespunde celui
mai ridicat nivel de satisfacere şi a unora şi a altora.

1.3.3. Legea circulaŃiei băneşti

În economia de piaŃă, diviziunea muncii face ca fluxurile economice între agenŃii economici să se
manifeste nu doar în formă materială ci şi sub formă bănească.
Pe lângă determinarea cantităŃii de bani, legea circulaŃiei băneşti face referiri şi la credit, finanŃe,
precum şi la politicile corespunzătoare acestora. Legea esenŃializează procese şi tendinŃe legate de
emisiunea şi circulaŃia banilor, de formele şi mecanismele de realizare ale acestora, de structurile şi fluxurile
băneşti.

1.3.4. Legea concurenŃei

Legea concurenŃei constă în stabilirea relaŃiilor care îi determină pe agenŃii economici să se preocupe
continuu de perfecŃionarea activităŃii, să promoveze tehnologiile şi produsele care să asigure o poziŃie
favorabilă faŃă de ceilalŃi competitori.
ConcurenŃa stimulează tendinŃa de inovaŃie, de înnoire, dar în acelaşi timp şi de eliminare a celor
care nu fac faŃă competiŃiei, ca urmare a slabei eficienŃe în utilizarea şi combinarea factorilor de producŃie.
Ea face posibil ca, prin mecanismul cererii şi ofertei, societatea să tindă să producă ceea ce este cerut de
către consumator, într-o cantitate cât mai mare la un cost cât mai scăzut.

2. Proprietatea
2.1. DefiniŃia şi atribuŃiile proprietăŃii
 łăranul Român 3
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006

Proprietatea reprezintă o relaŃie între oameni, un contract social cu privire la bunurile materiale,
spirituale şi de altă natură existente în societate sau obŃinute din activitatea economică.

AtribuŃiile proprietăŃii sunt:

- dreptul de posesiune;
- dreptul de utilizare;
- dreptul de dispoziŃie;
- dreptul de uzufruct1.

Atributele proprietăŃii pot fi înstrăinate:

a. în totalitate:
- pe bază de contra echivalent (exemplu: prin actul de vânzare-cumpărare);
- fără echivalent ( exemplu: prin moştenire sau donaŃie);
b. parŃial: înstrăinarea uneia sau mai multora din cele patru atribute (exemplu: înstrăinarea atributelor de
posesiune şi utilizare, pe diferite durate, generează relaŃii de închiriere, arendare2, locaŃie de gestiune, etc.);

2.2. Formele de proprietate

În raport de titularul subiectului proprietăŃii, se disting:

a. proprietate privată aparŃinând subiecŃilor persoane fizice sau juridice; ea poate fi:
- proprietate individuală (mică, mijlocie, mare);
- proprietate asociativă (societăŃi pe acŃiuni şi cooperative);
b. proprietate publică aparŃinând statului; cuprinde unităŃi care produc bunuri şi servicii cu destinaŃie socială
şi culturală
c. proprietate mixtă aparŃinând atât proprietarilor privaŃi individuali sau în asociaŃie, cât şi statului;

Pluralismul formelor de proprietate reprezintă coexistenŃa în cadrul unei economii a principalelor

forme de proprietate aflate în interdependenŃă, şi totodată într-o permanentă evoluŃie.

Ele îşi modifică locul şi rolul în funcŃie de eficienŃa dovedită în utilizarea obiectului proprietăŃii.
Pluralismul generează competiŃie între formele de proprietate pentru menŃinere şi afirmare. ConsecinŃele
pluralismului, care în cele din urmă avantajează consumatorul, sunt:
- reducerea cheltuielilor de producŃie;
- ridicarea calităŃii bunurilor;
- sporirea volumului producŃiei;
- promovarea progresului tehnic.
Pluralismul proprietăŃii este necesar şi posibil în orice economie modernă.

3. Libera iniŃiativă
3.1. EsenŃa şi formele de concretizare a liberei iniŃiative

Libera iniŃiativă constituie expresia libertăŃii agentului economic de a poseda bunuri, de a le utiliza
şi de a dispune de ele şi uzufructul lor. În esenŃă, libera iniŃiativă exprimă dreptul agenŃilor economici de a
acŃiona pentru realizarea propriilor interese, dar în aşa fel încât să nu afecteze cu nimic libertatea celorlalŃi.

Libera iniŃiativă se concretizează în dreptul agenŃilor economici:

- de a dezvolta, menŃine sau restrânge acŃiunile;

1
Dreptul de uzufruct – este dreptul de a beneficia de rezultatele obŃinute din folosirea bunurilor aflate în proprietate.
2
Arendare – contract prin care una din părŃi, proprietarul unui bun oarecare, dă celeilalte părŃi, arendaşul, în folosinŃă temporară
respectivul bun în anumite condiŃii. Pentru folosirea acestui bun, arendaşul plăteşte o arendă, care cuprinde renta şi dobânda la
capitalul investit în bunul respectiv.
 łăranul Român 4
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
- de a se manifesta ca întreprinzători;
- de a se angaja în mod liber în acte de schimb, asociaŃii, cooperative şi societăŃi cu caracter economic;
- de a se adopta decizii privind acŃiunile şi bunurile lor.
Fundamentul libertăŃii de acŃiune în economie îl constituie proprietatea, sursă de interese şi
motivaŃii pentru entităŃile economice.

3.2. EvoluŃia şi consecinŃele liberei iniŃiative

Libera iniŃiativă cunoaşte cea mai mare
dezvoltare în condiŃiile proprietăŃii private, determinând
realizarea unei activităŃi eficiente pentru proprietar şi
pentru societate. dimpotrivă, ea este îngrădită sau
eliminată, încetând a mai fi sursă de eficienŃă şi
reabilitate:
- în Ńările în care proprietatea este depersonalizată prin:
- existenŃa unor monopoluri3. În ceea ce priveşte
monopolul, el dispune de o anumită putere de
intervenŃie asupra preŃului. El fixează un preŃ superior
costului marginal şi prin urmare, vinde mai scump,
produce mai puŃin şi realizează mai multe profituri
decât o piaŃă concurenŃială;
- măsuri dictatoriale;
- în economiile în care nu există un sector privat
puternic şi preponderent.
Urmărindu-şi interesele, în condiŃiile libertăŃii de
acŃiune, agenŃii economici îşi orientează eforturile şi
resursele spre:
- ceea ce este necesar şi eficient;
- acoperirea nevoilor sociale reale;
- promovarea unor activităŃi utile.
În condiŃiile proprietăŃii private şi ale liberei iniŃiative, veniturile sunt inegal distribuite datorită
inegalităŃii eficienŃei agenŃilor economici, determinată la rândul ei de diferenŃele dintre oameni.

4. Sistemul de preŃuri
4.1. PiaŃa produselor

PiaŃa produselor exprimă relaŃiile economice dintre oameni în cadrul cărora se confruntă cererea de
bunuri materiale cu oferta, se formează preŃurile şi au loc acte de vânzare cumpărare.4

ParticipanŃii la relaŃiile de vânzare-cumpărare sunt producătorii de factori de producŃie, de bunuri de

consum, distribuitorii de bunuri materiale, iar pe de altă parte cumpărătorii.
Sub aspectul comportamentului participanŃilor, piaŃa produselor poate fi:
a. fluidă – atunci când nu există restricŃii la intrarea sau ieşirea de pe piaŃă. Pentru producători ideea de
fluiditate Ńine de mobilitatea specifică a factorilor de producŃie;
b. rigidă – determinată de elementele de constrângere ce pot să apară pe acest segment al pieŃei.
Din punct de vedere al mediului, piaŃa poate fi:
a. transparentă - atunci când toŃi subiecŃii posedă o perfectă cunoaştere a elementelor pieŃei produselor;

3
Monopol – întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează o parte atât de mare a producŃiei şi desfacerii unei
mărfi, încât are posibilitatea să îngrădească libera concurenŃă, să domine piaŃa şi să impună preŃuri de monopol, de regulă mai
mari comparativ cu cele practicate de alte întreprinderi. Prin extensie: situaŃie în care pentru un anumit bun sau serviciu există un
singur producător care poate impune cantitatea şi mai ales preŃul bunului.
4
Teorii şi politici economice pentru România, volumul I, Editura Junimea, Iaşi, 2001
 łăranul Român 5
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
b. opacă – cu diverse grade, în care accesul la informaŃie din partea agentului economic este dificil.
După natura produselor:
a. pieŃe agroalimentare;
b. pieŃe industriale.
După modul de organizare şi desfăşurare a schimbului, piaŃa produselor include:
a. comerŃul interior şi exterior;
b. bursele de mărfuri.
După destinaŃia lor, pieŃele se structurează în:
a. piaŃa mijloacelor de producŃie, caracterizată prin:
- grad ridicat de concentrare a activităŃii datorită numărului limitat de parteneri;
- preponderenŃă a mobilurilor raŃionale de manifestare a cererii;
- corelaŃie strânsă între cerere şi ofertă.
b. piaŃa bunurilor de consum se caracterizează prin:
- aria geografică foarte întinsă;
- atât agenŃii economici cât şi populaŃia apar în calitate de cumpărători;
- corelarea cererii cu oferta are o modalitate mult mai ridicată.

4.2. Rolul şi funcŃiile pieŃei produselor

Rolul pieŃelor produselor în sistemul economic bazat pe libera iniŃiativă decurge din funcŃiile pe care
le îndeplineşte.
Prin piaŃa produselor, activitatea economică se autoreglează, sensul său autoreglator constă în sensul
că pe piaŃă prin infinitatea actelor de vânzare-cumpărare se modelează structura şi dinamica producŃiei, a
ofertei de bunuri economice.
PiaŃa produselor asigură echilibrul economic pe termen lung, în principal, echilibrul ofertă-producŃie
şi cerere-consum, astfel încât se realizează transformarea intereselor proprii ale indivizilor în cea mai bună
opŃiune pentru societate privind folosirea resurselor existente la un moment dat şi realizarea unei economii
moderne, diversificate, inovatoare şi eficiente, în care dezvoltarea economică să fie cu adevărat creatoare de
bunuri, bază a creşterii nivelului de viaŃă al oamenilor.
Îndeplinirea rolului şi funcŃiile pieŃei produselor cere asigurarea şi respectarea condiŃiilor următoare:
a. autonomia de decizie a agenŃilor economici, libertatea economică în ceea ce priveşte alocarea resurselor,
organizarea şi conducerea procesului economic, precum şi valorificarea rezultatelor economice;
b. pârghiile economice ale pieŃei şi anume preŃurile, profitul, salariile, dobânzile, trebuie să reflecte fidel
modificările din economie, astfel încât funcŃionarea lor să permită realizarea funcŃiei de regulator principal
al activităŃilor agenŃilor economici;
c. reglementarea indirectă a activităŃilor economice de către stat prin intermediul politicii bugetare şi fiscale,
sociale, de investiŃii monetare şi de credit.

SISTEMUL BANCAR ÎN ROMÂNIA

Istoria sistemului bancar

Sistemul bancar reprezintă ansamblul de bănci diferit organizat în jurul şi sub conducerea băncii
centrale în vederea coordonării operaŃiunilor de scont şi re-scont de credite, de plasamente şi de administrare
a depozitelor bancare.

Sistemul bancar include banca centrală, toate băncile comerciale, băncile de afaceri, de depozit, de
credit, industriale, agricole şi alte instituŃii de credit existente într-o Ńară, diferenŃiate prin atribuŃiile şi
particularităŃile funcŃionarii lor prin prerogativele conferite prin lege.
Conceptul de bancă poate fi definit, în esenŃă, ca o instituŃie care mobilizează mijloace băneşti
disponibile, finanŃează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi
 łăranul Român 6
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
plăŃile în cadrul economiei naŃionale şi în relaŃiile cu celelalte state, în scopul obŃinerii de profit. Deşi, unii
istorici afirmă existenŃa unor instituŃii de tip bancar încă din antichitate, totuşi o mai largă recunoaştere în
accepŃiunea modernă a conceptului amintit o au băncile italiene din epoca medievală – considerate drept
veritabilii precursori ai organizaŃiilor moderne de profit. Dintre acestea s-au remarcat băncile veneŃiene, cele
din Genova sau FlorenŃa. Acestora le-au succedat băncile din łările de Jos şi Germania, cu legături ce
Ńineau de economia nordului Europei.
În evoluŃia acestor instituŃii, tradiŃia şi literatura de specialitate acordă un loc important zarafului –
preŃuitor al monedelor şi intermediar al circulaŃiei monetare. AgenŃii economici deŃinători ai monedelor
aveau în acestea un sprijin important în desfăşurarea schimburilor şi în dezvoltarea economică, însă
utilizarea banilor se lovea şi de unele impedimente sau deficienŃe.
Primele dovezi cu privire la o activitate bancară pe teritoriul României au fost descoperite între anii
1786 – 1855, reprezentate prin 55 plăci de piatră, gîsite într-o zonă de mine aurifere. Aceste plăci conŃin
detalii referitoare la contractul de infiinŃare a unei institutii bancare.
Raporturile comerciale cu Occidentul acŃionau ca un pivot. Ele cereau adaptarea instituŃiilor publice,
a sistemului politic la un nivel apropiat Ńărilor partenere de comerŃ. De pildă Ńările române nu puteau măsura
şi cântări cu vechile lor sisteme de măsuri şi greutăŃi şi în acelaşi timp vinde cu metrul şi kilogramul.
Trebuiau apoi create legi comerciale sigure, modernizată viaŃa juridică. În acelaşi timp, partenerele de
comerŃ occidentale cereau, pentru garantarea nu numai a comerŃului lor, dar şi a împrumuturilor acordate, un
sistem politic adaptat formelor occidentale. Evident, întregul proces nu s-a desfăşurat atât de simplu. Şi nu a
fost nici de cum o simplă imitaŃie, fără participarea factorului local. Specificarea însoŃeşte modernizarea în
momentul începutului. Nu s-a preluat orice ci s-a preluat cu o măsură care, în cazul când a fost depăşită, a
intervenit puterea de corecŃie a realităŃii existente. Odată momentul începutului trecut, tendinŃa integratoare
şi cea specificatoare devin divergente.
Modernizarea nu a început în toate domeniile în acelaşi timp şi nu a avut aceeaşi cuprindere în toate.
NecesităŃile economice au determinat adaptarea celor mai multe din instituŃiile politice şi culturale
burgheze. Mai întâi a celor pur economice: Codul comercial, camerele de comerŃ, legile de libertate a
comerŃului, sistemul metric, etc. În urmă şi a celorlalte, în prelucrarea cărora au lucrat deopotrivă şi factorii
ideologici, nu numai cei economici: organizarea administrativă, a învăŃământului, instituirea unui sistem
parlamentar. Adaptarea s-a făcut pe cale evolutivă.
În epoca modernă, primele încercări de creare a unei bănci au fost la începutul secolului XIX.
I.C.Brătianu susŃinea în 1861 că ,,ce mult şi dureros se simte lipsa unui aşezământ financiar puternic şi
serios care să poată da Ńării existenŃa băneasca în vremuri de nevoie”. În 1880 la 27 februarie Bratianu
depune în Camera proiectul unei banci naŃionale care trebuia să ajute economia naŃională mai mult ca
oricare instituŃie. La 17 aprilie 1880 proiectul devine lege de statornicire a normelor de organizare a Bancii
NaŃionale a României, care urma sa-şi inceapă activitatea la 1 iulie 1880. Banca NaŃională a Romaniei este
cea mai importanta bancă înfiinŃată în acea perioada, care, din punct de vedere organizatoric, a fost
concepuă dupa modelul Bancii NaŃionale a Belgiei. Acesta a fost începutul dezvoltării unui sistem bancar
nou şi modern.
În anii ‘40 sistemul bancar a fost dominat de 5 bănci principale:
- Banca Româneasca;
- Banca de Credit Român;
- Banca Comerciala Română ;
- Banca Comercială Italiană şi Română;
- Societatea Bancară Română;
Până în 1947, sistemul bancar românesc cunoaşte o dezvoltare remarcabilă. Băncile deŃineau resurse
importante şi funcŃionau conform standardelor internaŃionale; personalul bancar era format din specialişti
pregatiŃi în condiŃii de concurenŃă şi standarde profesionale foarte ridicate, aşa cum erau stabilite de Banca
NaŃională.
După 1947, sistemul bancar a fost restrâns datorită trecerii la economia centralizată şi intrării
României în zona de influenŃă sovietică.
Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare parte similar cu cea a celorlalte
economii din Europa Centrală şi de Est, totuşi în anumite privinŃe era mai rigidă şi a avut un rol pasiv în
 łăranul Român 7
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
economie. Sistemul bancar românesc dinainte de reformă consta din Banca NaŃională a României, care juca
rolul atât de Bancă Centrală cât şi comercială şi din Băncile specializate pentru investiŃii, comerŃ exterior,
agricultură şi economii.
Până în anul 1989 în România existau 4 banci:
- Banca NaŃională a României,
- Banca Română de ComerŃ Exterior,
- Banca de InvestiŃii,
- Banca Agricola, la care se adauga şi C.E.C –ul.
Reforma sistemului bancar a început în 1990-1991, prin elaborarea şi abordarea unei noi legislaŃii
bancare privind organizarea şi funcŃionarea băncii centrale şi a băncilor comerciale. Sistemul bancar din
România este structurat pe doua nivele – o bancă centrală şi instituŃiile financiare, cărora prin lege li s-a
acordat statutul de bănci.
Banca NaŃională a României este banca centrală a Ńării, instituŃia de emisiune a statului român. Prin
noile reglementări, BNR încearcă să creeze un sistem bancar modern şi, în acelaşi timp, să-şi îndeplinească
rolul de bancă centrală. OperaŃiunile comerciale îndeplinite până la 1989 de Banca Centrala au fost
transferate unei noi bănci comerciale (B.C.R.).
După 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, în
sensul că resimte cel mai puternic şocurile induse în economie. Sistemul bancar românesc, deşi afectat de
falimentul câtorva bănci private, s-a dovedit a avea cea mai bună evoluŃie, prestaŃia Băncii NaŃionale
influenŃând hotărâtor atât băncile comerciale cât şi evoluŃia economiei în ansamblu. Reforma sistemului
bancar românesc a început în 1991 prin crearea unui sistem pe două nivele, în care Banca NaŃională îşi
pierde caracterul de bancă comercială.
În perioada scursă din 1990, în pofida unor sincope ale câtorva bănci, receptate negativ de către
populaŃie, sistemul bancar românesc este vizibil mai stabil şi mai bine reglementat decât restul economiei în
ansamblul prin: prezenŃa unor bănci străine alături de băncile cu capital mixt român-străin, cerinŃe de capital
minim stabilit de BNR, crearea Bursei de Valori, reglementări prudenŃiale cum ar fi maximul împrumutului
pe un singur client, plasamentele în societăŃii nebancare, cumpărarea pachetelor de acŃiuni ce depăşesc 5 %
din capital; asigurarea depozitelor populaŃiei la bănci, cerinŃe de rezerve minime obligatorii, constituirea
fondului de rezervă şi a provizioanelor specifice de risc deductibile fiscal, înfiinŃarea sistemului de decontări
interbancare prin intermediul Casei de CompensaŃie, reglementări în domeniul valutar.
Dubiile care au planat asupra modalităŃii de acordare a creditelor de către băncile comerciale au dus
la perfecŃionarea normelor de creditare a societăŃilor bancare, la scăderea riscului general de creditare în
sistemul bancar şi la apariŃia unor fonduri specializate de garantare a creditelor. Ca urmare a şocului resimŃit
de industria bancară românească în urma dificultăŃilor majore întâmpinate de unele bănci cauzate şi de
retragerile masive ale depozitelor populaŃiei, Banca NaŃională a instituit Fondul de Garantare a Depozitelor
Bancare, apariŃia Legii nr. 83/1997 privind privatizarea societăŃilor comerciale bancare la care Statul este
acŃionar. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1998 – legea bancară şi a Legii nr. 101/1998 privind statutul
Băncii NaŃionale a României, cadrul legal privind autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenŃială a
băncilor a fost lărgit şi îmbunătăŃit. Începând cu luna ianuarie 1998 realizarea obiectivelor de supraveghere a
fost facilitată de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar 1998 – 1999 privatizarea
primelor două bănci cu capital majoritar de stat, prin achiziŃionarea pachetului majoritar de către investitorii
străini. Crearea AVAB constituie premisele reducerii substanŃiale a volumului creditului restant din bilanŃul
băncilor, prin preluarea de către AVAB a unui volum important de credite neperformante. Si după crearea
sistemului pe două nivele şi deschiderea domeniului noilor operatori, băncile specializate rămase nu au fost
reconfigurate, iar sistemul bancar românesc a fost dominat până în 1999 de cele cinci bănci de stat care
iniŃial aveau o poziŃie de monopol în sectoarele respective.
Printre carenŃele sistemului bancar românesc se numărau :
- restructurarea inadecvată a băncilor comerciale româneşti;
- lipsa unui culturi adecvate în domeniu atât în rândul populaŃiei cât şi a personalului bancar;
- creditele neperformante şi legislaŃia în curs de formare;
- conducerea corporatistă în formare la nivelul întregii economii.
 łăranul Român 8
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
Chiar dacă bilanŃul băncilor pare sănătos în termenii contabili – aceasta este în parte pentru că
băncile au fost reŃinute în extinderea creditului, alegând să se concentreze mai curând pe venitul din
comision, decât pe cel din rata dobânzii.
MenŃinerea distorsiunilor în sectorul real, fluctuaŃiilor ratelor dobânzilor, ale cursului de schimb al
monedei naŃionale, precum şi ale preŃurilor de consum şi-au pus amprenta asupra sectorului bancar,
influenŃând negativ performanŃele financiare ale băncilor şi indicatorii de prudenŃă bancară în sensul
creşterii ponderii veniturilor nerealizate din dobânzi şi din influenŃe de curs valutar în totalul profitului brut.
EvoluŃia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detaşată de situaŃia generală a economiei
naŃionale care s-a confruntat cu disfuncŃionalităŃi majore atât la nivel microeconomic, cât şi macroeconomic.
Începând cu anul 2000 apar primele realizări în sistemul bancar:
- continuarea procesului de restructurare şi privatizare;
- creşterea calităŃii serviciilor prestate şi educarea populaŃiei;
- stimularea atragerii economiilor agenŃilor economici şi populaŃiei în sistemul bancar;
- modernizarea sistemului de plăŃi prin dezvoltarea sistemului electronic de plată;
- intensificarea operaŃiunilor de piaŃă de capital;
- dezvoltarea de instituŃii financiare specializate pentru activităŃi de leasing, brokeraj, asigurări, investment
banking, fonduri de investiŃii, fonduri de pensii.

Transformări în privinŃa funcŃiilor şi rolului sistemului bancar

În perioada contemporană, locul şi rolul extrem de complexe deŃinute de bănci în economie pot fi
rezumate prin prezentarea funcŃiilor principale ale acestor instituŃii :
a. funcŃia de depozit, care constă în :
- efectuarea de operaŃiuni de depozit la vedere şi la termen, în cont, cu numerar şi cu titluri, constând
în atragerea resurselor băneşti de la persoanele fizice şi juridice, în vederea păstrării şi fructificării lor;
- efectuarea de operaŃiuni de depozitare şi trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea
persoanelor fizice şi juridice;
b. funcŃia de investiŃii care constă în :
- acordarea de credite în lei şi în valută, persoanelor fizice şi juridice din Ńară şi străinătate;
- participarea în calitate de acŃionar la înfiinŃarea unor instituŃii bancare sau nebancare în Ńară sau în
străinătate;
- achiziŃionarea de active în nume propriu;
c. funcŃia comercială, care constă în :
- realizarea de încasări şi plăŃi, în valută şi în lei, generate de activităŃi de export, import, prestări
servicii, turism intern şi internaŃional, efectuarea de operaŃiuni cu caracter financiar, necomercial şi alte
operaŃiuni legate de încasări şi plăŃi între persoane fizice şi juridice din Ńară şi străinătate;
- cumpără şi vinde, în Ńară şi în străinătate, valută şi efecte de comerŃ exprimate în lei şi valută;
- efectuează operaŃiuni de scontare şi re-scontare a efectelor de comerŃ;
- efectuează operaŃiuni de schimb valutar şi operaŃiuni de arbitrajare pe pieŃele monetare
internaŃionale, pe cont propriu sau în numele clienŃilor;
- participă la tranzacŃii financiare externe de plăŃi şi de credit, încheie cu bănci şi instituŃii financiare
străine angajamente şi convenŃii de plată;
- cumpără şi vinde, în Ńară şi străinătate, monede, aur şi metale preŃioase;
- emite efecte de comerŃ (bilete la ordin, CEC-uri, cambii sau trate) în favoarea unor beneficiari din
Ńară şi străinătate;
- efectuează operaŃiuni de vânzare-cumpărare şi alte operaŃiuni cu titluri emise de stat;
- prestează servicii bancare, expertizare tehnică, economică şi financiară a diferitelor proiecte, acordă
consultanŃă şi asistenŃă în probleme de gestiune financiară şi evaluare;
- organizează lansarea de obligaŃiuni, asigură mobilizarea împrumuturilor prin emisiunea de
obligaŃiuni, garantează emisiunea şi plasează obligaŃiunile pe piaŃa secundară.
 łăranul Român 9
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
Din cele prezentate mai sus, se desprinde calitatea esenŃială a băncilor şi anume cea de principal
intermediar în relaŃia economii – investiŃii, relaŃie hotărâtoare în creşterea economică. InstituŃiile în cauză
creează premizele unei ample redistribuiri de capitaluri disponibile, a căror vehiculare constituia privilegiul
exclusiv, în structura sistemului bancar în formare, al băncilor comerciale sau de depozit, iar mai apoi, fiind
realizată preponderent prin intermediul acestui tip de bănci.
Locul băncilor în economie este caracterizat de creaŃia monetară ca factor specific al funcŃionalităŃii
acestor instituŃii; acest element definitor le dă posibilitatea de a pune în circulaŃie creanŃe asupra lor înseşi,
ceea ce sporeşte masa mijloacelor de plată şi volumul circulaŃiei monetare. Trăsătura semnificativă a acestor
intermediari este transformarea activelor nemonetare în monedă. Emisiunea de monedă, funcŃie iniŃial
deschisă tuturor băncilor şi restrânsă ulterior numai la banca centrală, reprezintă forma principală a creaŃiei
monetare şi cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetareO dată cu începerea perioadei de
tranziŃie în 1990 şi cu restructurarea economiei româneşti, s-a încercat în primul rând revirimentul economic
al sectorului bancar, considerându-se în mod firesc că acesta trebuie să acŃioneze ca un „vârf de lance” în
înfăptuirea tranziŃiei.
Pentru a creşte rolul băncilor în economia de piaŃă, printre primele sectoare restructurate se numără
şi cel bancar. Această restructurare a vizat următoarele aspecte :
- desfiinŃarea monopolului statului asupra sectorului bancar;
- reorganizarea băncilor de stat ca societăŃi pe acŃiuni;
- capitalizarea băncilor;
- privatizarea băncilor de stat sau cu capital majoritar de stat;
- înfiinŃarea unui număr foarte mare de bănci;
- diversificarea tipurilor de bănci;
- diversificarea produselor şi serviciilor bancare;
- extinderea reŃelei teritoriale;
- realizarea unui management performant, participativ şi efectiv;
- informatizarea bancară;
- deschiderea către colaborare cu băncile străine;
- sprijinirea activităŃii de investiŃii şi de creditare, ca instrumente majore ale construcŃiei economiei de piaŃă;
- perfecŃionarea relaŃiilor cu clienŃii.
Desigur că unele din aceste obiective nu au fost realizate în totalitate, dar au fost făcute unele
progrese şi toŃi factorii de răspundere (politici, economici, specialişti, etc. ) sunt de părere că rolul sectorului
bancar va fi hotărâtor pentru intrarea în economia de piaŃă.
În ceea ce priveşte aderarea României la structurile economice şi monetare internaŃionale, criteriile
de convergenŃă stabilite în Tratatul de la Maastricht pentru formarea Uniunii Monetare Europene implică
respectarea anumitor parametri macroeconomiei, ceea ce presupune adoptarea la nivel naŃional de natură
financiară, fiscală şi, mai ales, monetară. România trebuie să procedeze la reforma structurală, atât a
economiei reale (prin modificarea ponderii proprietăŃii private în sensul creşterii ei, prin redimensionarea
ramurilor economiei naŃionale, prin ajustări tehnice şi tehnologice care să susŃină produsele româneşti în
competiŃia de pe piaŃa comunitară), cât şi a normelor şi instrumentelor de factură legislativă, fiscală,
monetară, necesare pentru realizarea restructurării economiei.
Din cele prezentate, se observă că principalele funcŃii ale sistemului bancar sunt chiar cele două
laturi ale intermedierii, respectiv mobilizarea resurselor şi distribuirea creditelor, acestea fiind secondate
îndeaproape de calitatea de centru al efectuării plăŃilor între titularii de cont (fapt ce permite băncilor să
controleze fluxurile circulaŃiei monetare scripturale). Îndeplinirea acestor prerogative presupune efectuarea
unor operaŃiuni specifice – considerate şi reunite, după sensul lor, în active şi pasive.
 łăranul Român 10
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006

MICROFERMA
Se studiază o microfermă din zona colinară, ne-irigabilă, ce cuprinde următoarele:
- o suprafaŃă de 10 hectare, din care:
- arabil, din care:
- porumb – 4,2 ha;
- grâu – 1 ha;
- floarea soarelui – 1 ha;
- cartofi – 1 ha;
- vie - 0,30ha;
- lucernă-1,5ha;
- animale: - 5 vaci cu lapte;
- viŃei, din care: 3 tăuraşi pentru îngrăşat;
2 junici pentru prăsilă;
- 10 oi cu miei;

Porumb, 4,2ha
- din care: - 1,5 ha soi timpuriu;
- 2,7 ha soi semi-târziu;
Cheltuieli
Tip lucrare Cheltuieli / ha Cheltuieli / 4,2 ha
Arătură de toamnă 150,00 630,00
Discuit 75,00 315,00
Semănat 75,00 315,00
SămânŃă (20kg/ha) 80,00 336,00
Îngrăşăminte
 łăranul Român 11
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
Fungicide şi erbicide
Praşile mecanice 2 x 35,00 = 70,00 294,00
I. 9 zile x 20,00 = 180,00 756,00
Praşile manuale
II. 6 zile x 20,00 = 120,00 504,00
Recoltat mecanizat sau manual 200,00 840,00
Transport 70,00 210,00
Depozitare (amortizare hambar) 100,00
Eliberarea terenului de resturi vegetale 882,00
+ transport 6 zile x 20,00 + 3 x 30,00 = 210,00
Total 1.230,00 5.166,00 lei
Venituri:
- producŃia obŃinută în 2005: 12.600 kg porumb x 0,3lei/kg = 3.780,00 lei; din care jumătate pentru comerŃ.
12.000 kg coceni (bază furajeră) x 0,05 lei/kg = 600,00 lei;

Total venituri – cheltuieli = 4.380,00 lei – 5.166,00 lei = -786 lei

Grâu, 1ha
Cheltuieli
Tip lucrare Suma
Arătură de toamnă 150,00
Discuit 75,00
Semănat 75,00
SămânŃă (200kg/ha) 800,00
Îngrăşăminte
Fungicide şi erbicide
Recoltat mecanizat 200,00
Transport 70,00
Depozitare (amortizare hambar) 100,00
Eliberarea terenului de resturi vegetale
(balotat + transport) 500 lei + 70 lei = 570,00 lei
Total 2.040,00 lei
Venituri:
- producŃia obŃinută în 2005: 3.000 kg grâu x 0,35lei/kg = 1050,00 lei; pentru comerŃ.
200 baloŃi x 0,05 lei/kg = 10,00 lei;

Total venituri – cheltuieli = 1060,00 lei – 2.040,00 lei = -980,00 lei

Floarea soarelui, 1ha

Cheltuieli
Tip lucrare Suma
Arătură de toamnă 150,00
Discuit 75,00
Semănat 75,00
SămânŃă (5kg/ha) 20,00
Îngrăşăminte
Fungicide şi erbicide
Recoltat mecanizat 200,00
Transport 70,00
Depozitare (amortizare hambar) 100,00
 łăranul Român 12
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
Eliberarea terenului de resturi vegetale 6 zile x 20,00 + 3 x 70,00 = 330,00
+ transport lei
Total 1.020,00 lei
Venituri:
- producŃia obŃinută în 2005: 1.300 kg floarea soarelui x 0,65lei = 845,00 lei; pentru comerŃ.

Total venituri –cheltuieli = 845,00 lei – 1.020,00 lei = -175,00 lei

Cartofi, 1ha
Cheltuieli
Tip lucrare Suma
Arătură de toamnă 150,00
Discuit 75,00
Semănat 75,00
SămânŃă (3.000kg/ha) 7.500,00
Îngrăşăminte
Fungicide şi erbicide 300,00 lei
Praşile mecanice 2 x 35,00 lei= 70,00 lei
Recoltat mecanizat 2.000,00 lei
Sortat + ambalat în saci de 20 kg 15pers x 20,00 lei = 300,00
Transport 240,00
Saci (600 bucăŃi) 300,00
Total 2.550,00 lei
Venituri:
- producŃia obŃinută în 2005: 15.000 kg cartofi x 1,20lei = 18.000,00 lei; pentru comerŃ.
3.000 kg cartofi mici şi tăiaŃi x 0,4lei/kg = 1.200,00 lei;

Total venituri – cheltuieli = 19.200,00 lei – 2.550,00 lei = 16.650,00

ViŃa de vie, 0,30 ha

- Sistem de cultură joasă;
- hibridă;

Cheltuieli
Tip lucrare Suma
Dezgropat 0
Tăiat 7 zile x 20lei = 140 lei
Arat 45,00 lei
Săpat 2 zile x 20 lei = 40 lei
Conducere şi legat 6 zile x 20 lei = 120 lei
Cules 8 oameni x 20 lei = 160 lei
Total 610 lei

Venituri
- producŃia obŃinută este de aproximativ 3.000 kg din care 2.000 kg pentru consum intern, 1.000 kg pentru
vânzare;
- la un randament de 60%, rezultă:
⇒ Consum intern: 1.200 litri vin = 1.800 lei;
⇒ Vânzare: 600 litri vin = 900 lei;
 łăranul Român 13
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
⇒ ProducŃie totală = 2.700 lei

Total venituri – cheltuieli = 2.700,00 lei – 610,00 lei = 2.090,00 lei

Lucerna, 1,5 ha
- producŃia obŃinută în sistem neirigat este de aproximativ 9 tone pe an;

Cheltuieli
Cultură nou înfiinŃată 0,5 ha:
Tip lucrare Suma
Arat + discuit + semănat 75,00 lei + 35,50 lei + +35,50 lei = 150,00 lei
SămânŃa (20 kg/ha) 180,00 lei
Plantă protectoare (ovăz – 120 kg/ha + semănat) 24,00 lei + 35,50 lei = 61,50 lei
Recoltare mecanizată (50,00 lei/ha) 25,00 lei x 3 recolte = 75,00 lei
Balotare (9 t/ha = 360 baloŃi) 180 baloŃi x 2,50 lei/buc = 450,00 lei
Transport (100 baloŃi/transport) 70,00 lei x 3 recolte = 210,00 lei
Manoperă 3 oameni x 3 recolte x 20,00 lei/zi = 180,00 lei
Depozitare (amortizare fânar) 1.000,00 lei
Total 2.236,50 lei

Cheltuieli
Cultură existentă, 1 ha:
Tip lucrare
Recoltare mecanizată (50,00 lei/ha)
Balotare (9 t/ha = 360 baloŃi)
Transport (100 baloŃi/transport)
Manoperă
Depozitare (amortizare fânar)
Total
Suma
50 lei x 4 recolte = 200,00 lei
360 baloŃi x 2,5 lei/buc = 900,00 lei
70 lei x 3 recolte = 210,00 lei
3 oameni x 4 recolte x 20,00 lei/zi = 180,00 lei
1.000,00 lei
2490,00

Venituri
- producŃia obŃinută este de 540 baloŃi pentru consum intern;
540baloŃi x 25kg/balot x 0,4 lei/kg = 5.400,00 lei

Total venituri – cheltuieli = 5.400,00 lei – 2.236,50 – 2.490,00 lei = 673,50 lei

Animale
Cheltuieli:
Tip cheltuială Cheltuieli / animal / an Total cheltuieli
Vaci cu lapte: 5 capete
Taxă păşunat 120,00 600,00
Impozit 30 150,00
Medicamente profilactice 15,00 65,00
Tăuraşi pentru îngrăşat: 3 capete
Taxă păşunat 120,00 360,00
Impozit 30 90,00
Medicamente profilactice 15,00 45,00
Junici pentru prăsilă: 2 capete
Taxă păşunat 120,00 240,00
 łăranul Român 14
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - Iunie 2006
Impozit 30 60,00
Medicamente profilactice 15,00 30,00
Total 1.640,00 lei
Venituri:
- lapte 6 litri / zi x 365 zile x 0,5 lei / litru = 840 lei / animal;
producŃie totală = 4.200 lei an.
- tăuraşi pentru îngrăşat: aproximativ 250kg bucata x 4,50 lei x
3 capete = 3.375,00 lei
Total venituri: 7.575,00 lei

Total venituri – cheltuieli = 7.575,00 lei – 1.640,00 lei

De ce?
De ce minŃiŃi?
Când e adevărat,
De ce urâŃi?
Când este de iertat,
De ce loviŃi?
Când e de mângâiat.

Vă temeŃi,
Că veŃi fi minŃiŃi?
Vă temeŃi,
Că veŃi fi urâŃi?
Şi credeŃi,
Că veŃi fi loviŃi?

Să te cunoşti pe tine,
Să vezi ce este bine.
S-avem o viaŃa bună
S-avem aici, nu-n lună