Sunteți pe pagina 1din 10

TESTELE PSIHOLOGICE POSIBILITILE I VALOAREA LOR

CUPRINS:
1. Introducere.................................................................................................................... 3 2. Istoric al psihodiagnosticului......................................................................................... 3 3. Terminologii...................................................................................................................... 7 4. Personalitatea psihologului examinator. Trsturi de preferat... 8 5. Funciile psihodiagnozei. 9 6. Bibliografia .. 10

Introducere
Psihologia i-a nceput dezvoltarea nc din perioada antic, fiind subramur a filosofiei (acest statut s-a schimbat abia n sec. VIII - IX ) odat cu apariia unui laborator psihologic, unde a aprut i primele teste psihologice, care au pus fundamentul pentru dezvoltarea psihologiei ca tii aparte, independent i exact. Putem afirma c testele psihologice sunt pilonii, datorit crora psihologia a pus o baz sigur, incontestabil i se dezvolt intens pn n prezent. Abia dup apariia testelor, a fost posibil msurarea numeroaselor variabile, ce ne afecteaz pe fiecare din noi, datorit creia avem posibilitatea de a ne cunote i a identifica particularitile, i ne familiarizeaz cu aspecte specifice tiinei psihologia. In sens larg psihodiagnosticul este o colecie de tehnici i strategii constituite pentru a permite o evaluare sistematic i realist a condiiei psihice procese, dispoziii, abiliti i aptitudini, trsturi de personalitate, structuri tipologice, structuri relaionale ale unei persoane sau grup de persoane. In sens restrans: utilizarea testelor psihologice in examinarea psihologic.

Istoric al psihodiagnosticului
Testul psihologic este o invenie a societilor industrializate de tip urban i a aprut din necesitatea de a economisi timp i efort in cunoaterea personalitii individului. Testul psihologic ne ofer o msura standardizat a anumitor caracteristici ale omului, relevante pentru societate sau pentru el insui. Iat o serie de intrebri la care poate rspunde testul psihologic: cat de inteligent este individul? cat de stabil sau instabil este emoional? cat de rapid este in reaciile lui? cat de activ sau pasiv este in relaiile interpersonale? Istoric vorbind, nevoia de teste psihologice a fost presimit iniial in principal in zona educaional i clinic. Aceast nevoie iniial de a aplica teste se referea mai precis la nevoia unei identificri clare a copiilor cu handicap mental pentru a fi inclui in clase speciale. Astfel, un medic francez Esquirol, in 1838, era preocupat in a face distincia intre nebunie i retardul mental. Nebunia, in sensul clasic al termenului, implic o form de dezorganizare mintal, cu impact asupra multor planuri de existen (maniacul este opus depresivului). Pe de alt parte, retardul mental implic un deficit la nivel intelectual (o intarziere). Esquirol a incercat s gseasc nite criterii prin care s diferenieze retardul mental fa de copii normali. Una din
3

concluziile lui Esquirol, care este valabil i astzi, este c folosirea limbajului este cel mai bun criteriu in evaluarea nivelului intelectual. El a incercat s construiasc o prob care avea un coninut verbal. Un alt medic francez, Seguin, in 1848, a lansat idea c retardul mental al copiilor ar putea fi ameliorat. El a incercat s contribuie la dezvoltarea copiilor cu handicap mental folosind nite tehnici de discriminare senzorial sau de dezvoltare a controlului motor. Ex.: placa formelor cutie in care apar diferite forme din metal i alturi o alt cutie cu decupaje in forma pieselor. Tot in seccolul XIX, un biolog englez, Fransis Galton s-a ocupat de diferenele dintre oameni in ceea ce privete anumite caracteristici ale individului. El a msurat o serie de parametri antropometrici, cum ar fi: inlimea, greutatea, a studiat diferite forme ale feei, raportul dintre lungimea capului i trunchi, rapiditatea reaciilor .a.m.d., interest fiind s vad care sunt acele caracteristici pe care le motenim sau care se modific de-a lungul vieii i nu se transmit. i el a realizat nite teste de discriminare senzorial pentru a-i putea depista pe copii cu retard. De exemplu, el a observat c deficienele mentale foarte grave sunt asociate cu incapacitatea copilului de a simi adecvat frigul, durerea sau cldura, adic dac simurile unui om nu funcioneaz bine inseamn c nu are un nivel de inteligen ridicat. Adevrul este undeva la mijloc. F. Galton mai este cunoscut i a rmas in istoria psihologiei i pentru c a fost primul care a incercat s organizeze i s ordoneze datele msurtorii pentru a fi semnificative sau pentru a servi unui anumit scop. Un psiholog american, J.M. Cattell a folosit pentru prima oar noiunea de test mental (mental test) pentru instrumentele pe care le-a conceput pentru a evalua funciile intelectuale. La fel ca i Galton, el considera c putem cunoate inteligena subiectului dac tim cat de bine sau de ascuite ii sunt simurile. Ca atare, el a crezut c msurarea inteligenei se face folosind tot tehnici de discriminare senzorial sau de timpi de reacie. O alt etap in in istoria psihodiagnosticului au fost studiile lui Emil Kraepelin. In 1880 a folosit pentru prima dat in evaluarea psihiatric anumite probe care s msoare integritatea funciilor psihice. Testul Kraepelin cifre 1-9; subiectul trebuie s fac urmtorul lucru: dac prima cifr este mai mic decat a doua trebuie s le adune, i invers. Acest test msoar: atenia, capacitatea vizual, memoria i rbdarea i rezistena la monotonie. In secolul XX, cel care a inventat testul mental in accepiunea lui modern, este Alfred Binet, in 1905. Era preocupat i a fost insrcinat cu discriminarea copiilor cu handicap mental fa de cei normali. Aspecte prin care Binet se difereniaz de predecesorii lui:

a. A folosit pentru msurarea inteligenei nu probe sau nu numai probe senzoriale motorii ci i probe care se adresau mai direct funciilor cognitive superioare, adic judecata, raionamentul, rezolvarea de probleme, limbajul (ex.: buturuga mic rstoarn carul mare). b. A incercat pentru prima dat s asigure standardizarea i obiectivitatea msurtorilor testului. A ajuns la dimensiunea de nivel mental sau varst mental. Varsta mental poate fi independent de cea cronologic a subiectului. Cu alte cuvinte, un copil de 4 ani care rezolv uor probe pentru 5 ani este precoce i are varsta mental a celor de 5 ani. Prima variant a testului realizat de Binet a fost ulterior imbuntit i revizuit, de un alt psiholog american, Terman care a folosit pentru prima dat termenul de coeficient de inteligen (IQ) exprimat ca un raport intre varsta mental (adic rezultatul la test) i varsta cronologic a subiectului. In 1917, un psiholog american, Yerkes a incercat s foloseasc pentru prima dat un test de inteligen de grup in cadrul armatei, pentru a recruta, incorpora sau pentru a promova anumite cadre militare. O variant a testelor folosite de el se mai folosete i astzi (cuburile Yerkes cuburile incomplete urmrete reprezentarea spaial, pentru a rezolva aceast sarcin, subiectul trebuie s numere i cuburile care nu se vd). El a compus dou variante de test: 1. army alfa pentru vorbitorii de limba englez, deci aveau i itemi verbali; 2. army beta pentru analfabei sau pentru emigranii care nu cunoteau limba englez (fr itemi verbali). Odat ce probele de inteligen s-au rspandit tot mai mult (SUA, America) fiind folosite in scopuri de selecie profesional, s-a observat c ele nu erau eficiente pentru o bun selecie pentru c nu vizau decat factorul general inteligen sau aptitudine. Atunci au inceput s apar i alte categorii de teste suplimentare care s msoare aptitudinile special (de ex.: aptitudini mecanice, aptitudini muzicale /artistice). De-a lungul vremii aceste tipuri de teste s-au dezvoltat foarte mult. Pan acum am discutat despre testele de performane. Au inceput s apar, prianii 1920, i alte tipuri de teste pe care astzi le denumim generic teste de personalitate. De exemplu, aceste teste msoar strile emoionale, relaiile interpersonale, diferite tipuri de motivaie, interese sau atitudini. Unii din precusorii acestor teste este G. Jung. El a construit testul de asociere verbal prin care incerca s detecteze complexele individului (incerca s detecteze care sunt acele zone de
5

conflict din viaa subiectului). Se prezint subiectului un cuvant cuvant inductor i subiectul trebuia s de-a un raspuns rapid i foarte logic (dac nu reaciona repede sau deloc G. Jung le interpreta). De exemplu: la cuvantul spital muli subieci se blocau pentru c acest cuvant evoca o suferin dureroas a subiectului sau a cuiva foarte apropiat. In 1921, a urmat un alt test de personalitate, i anume testul lui Rorschach. El a elaborat testul petelor de cerneal, un test proiectiv compus din nite pete de cerneal ambigue (alb/negru i color). Culoarea este un indicator al reactivitii emoionale de exemplu, daca la rou subiectul d rspunsuri bizare, inseamn c acest stimul l-a atins puternic afectiv. In afara celor dou teste menionate, s-au dezvoltat foarte mult aa numitele chestionare de personalitate (self report test). Unul dintre aceste teste ii aparine psihologului american Robert Woodworth i a fost realizat tot pentru a folosi in cadrul armatei la recrutare, pentru a-i depista pe cei cu probleme psihiatrice. Practic, acest test este compus dintr-o serie de intrebri care vizeaz o serie de disfuncii sau simptome ale subiectului. Aceste tipuri de chestionare sunt folosite i astzi in unitile militare in procesele de recrutare, de incorporare.

Folosim aceste teste in mai multe medii:

1. Mediul clinic cabinetul individual, spitalele. Ele ne pot furniza informaii despre cat
de deteriorat mintal este individul sau care este starea lui emoional, sau ce tipuri de simptome sau disfuncii prezint, sau in ce tip de personalitate se incadreaz individul. Din acest punct de vedere, testele psihologice sunt folosite de psiholog nu de psihiatru, ca mijloc diferenial, adic precizarea unei anumite boli (interviul clinic).

2. Mediul educaional tot ceea ce inseamn psihologie colar sau educaional. De


exemplu: identificarea copiilor cu probleme emoionale sau intelectuale; identificarea copiilor supradotai ca inteligen sau ca alt tip de aptitudini; pentru orientarea colar i vocaional, deci pentru consilierea in acest sens (aptitudini i interes); pentru evaluarea dinamicii grupului de colari in scopul ameliorrii relaiilor interpersonale; cel mai des, pentru evaluarea nivelului de cunotine.

Practic, intr-un anumit sens, orice examen pe care-l dm se adreseaz acestui tip de teste (memorie, inteligen, limbaj).
6

3. In psihologia muncii i organizaional in procesele de selecie, recrutare de


personal, in ce msur subiectul trebuie pensionat. Atunci cand este vorba de grup potenialul de leader sau de stilul managerial, sau pot fi folosite testele pentru a evalua impactul condiiilor de munc asupra individului.

4. In psihologia judiciar de exemplu: in studiul personalitii criminalului; in studiul


efectului deteniei asupra deinutului.

5. In psihologia militar in promovare, in orientarea spre arma adecvat. 6. In cercetare in psihologie de exemplu: dac vrei s evaluezi efectele unei variabile
asupra grupului experimental, de cele mai multe ori se aplic teste (de ex.: cum influeneaz anxietatea memoria se aplic un test de memorie).

7. In consiliere i psihoterapie clinic in general (in afara spitalului) se poate evalua


eficiena unei psihoterapii.

Terminologie
Testare psihologic este o procedur folosit in procesul de evaluare; reprezint procesul de administrare, scorare i interpretare a testelor psihologice destinat obinerii unui eantion de comportament. Evaluare psihologic se refer la strangerea unor date psihologice integrate cu scopul de a realiza o evaluare psihologic. Aceast strangere de date este realizat prin utilizarea mai multor procedee precum testarea, intervievarea, studiul de caz, observaia comportamentului i a unor aparate i proceduri de msurare specifice. Testul este o procedur sau un instrument utilizat pentru a msura variabile psihologice (intrument, prob) In ceea ce privete scopul testrii, ea, testarea se face doar cand exist o problem specific, suficient de bine definit. Cand se face o testare psihologic, se obin informaii care s sprijine psihologul in rezolvarea unei probleme prezente (in consiliere, selecie, psihoterapie, expertiz...) In testarea psihologic este necesar ca examinatorul s aib capacitatea a traduce informaia dat de test in prescripii cu sens, practice i adecvate, precum i de a formula recomandri pentru cel testat. Este necesar s se conceap strategii specifice in funcie de tipul de beneficiar care poate fi subiectul insui, profesor, pacient, consilier, angajator, medic etc. Este necesar evitarea unor pericole ale testrii i evalurii, cum ar fi:
7

1. Invadarea vieii private a subiectului, 2. Creterea nivelului de anxietate pentru subiectul examinat, 3. Interpretrile greite, diagnostice eronate datorate unei tendine de autoindeplinire a 4. perceperii subiective, 5. Decizii pe baza unei singure probe, 6. Imaturitatea i nesigurana emoional a examinatorului.

Personalitatea psihologului examinator. Trsturi de preferat


sntate i siguran emoional; umor; flexibilitate; abilitatea de a intra in legtur cu oamenii; interes pentru rezolvarea problemelor prin intermediul aplicrii rezultatelor conceptuale sau clinice ale testelor (opus interesului exclusiv pentru performana cantitativ); s-i dezvolte o orientare teoretic compatibil cu explicarea unui comportament; astfel poate conceptualiza problema prezent a subiectului intr-un mod teoretic care are sens i consisten (nu incoerent i bazat pe presupuneri). Rezultatele testrii pot fi influenate de: Caracteristici ale testului ca stimul i anume: Coninutul testului in sine Formatul testului: vitez, simplitate, manier de a rspunde Efecte secvenale sau de model a unor pri anterioare ale testului Caracteristici care in de cultur

Caracteristici ale situaiei de testare: Metoda de administrare Contextul interpersonal; include i influena celui care examineaz Contextul fizic: lumin, zgomot, distractori posibili Context social: singur, in grup; observat sau nu Metoda de inregistrare a rspunsurilor Scopuri personale pentru care d testarea Stil de rspuns: claritate, aprri i rezistene, dezirabilitate social Condiii fiziologice: oboseal, disabiliti, condiia de sntate
8

Caracteristici ale persoanei testate:

Fluctuaii de atenie i / memorie, distractori interni Abilitatea de a inelege instruciunile la test i itemii testului; abilitatea de a citi Probleme psiho-sociale in inelegerea testului i a scopurilor sale norocul intampltor in ghicirea rspunsului sau dorina de a ghici Abiliti interpersonale i atribute caracteristice ale personalitii (trsturi, motive, conflicte etc.)

Funciile psihodiagnozei
Surprinderea corect a trsturilor i capacitilor psihice individuale, evidenierea variabilitii comportamentale intragrupale: psihodiagnoza diferenial, individualizat Evidenierea cauzelor care au condus la o anume realitate psihocomportamental (mai ales in cazul unor destructurri: psihodiagnoza cauzal Formularea unui prognostic, anticiparea evoluiei psiho-comportamental a subiectului in anumite condiii Utilizarea datelor in consilierea educaional i profesional (privind cariera) preum i in selecia profesioal Utilizarea in consilierea psihologic i in psihoterapie Evidenierea cazurilor de abatere in sens pozitiv / negativ de la graficul dezvoltrii normale Evaluarea i validarea unor programe de invare i formare profesional Formularea unor capaciti de cunoatere i autocunoatere

BIBLIOGRAFIE: 1. Albu, Monica, 1998, Construirea i utilizarea testelor psihologice, Cluj-Napoca: Clusium 2. Bogdan, Corina, 2008, Elemente de psihodiagnoz - curs universitar, Editura Harvia, Tulcea 3. M. Minulescu, 2001, Bazele psihodiagnosticului, Editura Titu Maiorescu, Bucureti 4. Kulcsar, T., 1980, Lecii practice de psihodiagnostic, Cluj-Napoca: Litografia UBB. 5. Mitrofan, Nicolae, Mitrofan, Laureniu, 2005, Testarea psihologic. Inteligena i aptitudinile, Editura Polirom, Iai 6. Corina Bogdan, Tehnici proiective, Bucureti 7. Ursula, chiopu, 2004, Introducere n psihodiagnostic, Editura Humanitas, Bucureti

10