Poveste sentimental Pe urm ne vedeam din ce n ce mai des. Eu stteam la o margine-a orei, tu - la cealalt, ca dou toarte de amfor.

Numai cuvintele zburau intre noi, nainte i napoi. Vrtejul lor putea fi aproape zrit, i deodat, mi lsam un genunchi, iar cotul mi-infigeam n pmnt, numai ca s privesc iarba-nclinat de caderea vreunui cuvnt, ca pe sub laba unui leu alergnd. Cuvintele se roteau, se roteau ntre noi, nainte i napoi, i cu ct te iubeam mai mult, cu att repetau, ntr-un vrtej aproape vzut, structura materiei, de la-nceput.