Referat

la Politologie tema: Gindirea politica in Grecia Antica

Bibliografie: 1.,,Politologie de rdea Bogdan, Noroc Larisa 2.,,Ideile politice din perioada preclasica a gindirii antice grecesti de Petre Dumitrescu

Plan: -Geneza politicii -Conceptele fundamentale ale gindirii politice -Ideile politice in perioada antica- Platon, Aristotel, Cicero,Marcus Tullius) -Concluzie personala

1.Geneza politicii

In perioada primitiva nu exista politica, fiindca integritatea societatii si comportamentul solidar se baza pe interesele natural, punindu-se accent pe supravietuirea fizica. Dar odata cu perfectionarea uneltelor de munca, diviziunea sociala a muncii, cristalizarea proprietii private, apar clase cu interese economice contrarii, intre care se isca conflicte, fapt ce a dictat emergenta unor institutii sociale, fortind indivizii sa respecte ordinea sociala. Aceste institutii sunt statul si politica. In Orient, aparitia politicii a fost conditionata nu de diferentierea sociala, ci de necesitatea de a asigura populatia cu alimente, de a apara teritoriul de barbari, si de a construi si asigura functionarea normal a canalelor, fara de care ar fi fost imposibila existenta. Concluzia la care ajungem este ca doar intr-o societate primitiva sau una perfecta politica este de prisos. Intr-o societate complexa, comunitatea este rezultatul actiunii politice si ea este mentinuta de institutiile politice. 2. Conceptele fundamentale ale gindirii politice n gndirea politica si, ca atare, n constituirea si dezvoltarea politologiei ca stiinta, Grecia antica detine un loc de prim ordin. Este perioada n care s-au format si lansat idei politice de importanta deosebita, a caror valoare este si n prezent de actualitate.

Despre greci s-a spus c ei au inventat politica, au iniiat cercetarea tiinific i filosofic a politicii i i-au dat i numele, pentru c termenul politica vine de la grecescul polis prin care se intelege statulcetate sau statul-ora. Odat cu Grecia antic putem spune c a aprut "cultura", care a inventat politica. n afar de cuvntul republic, toi ceilali termeni politici (monarhie, aristocraie, oligarhie, democraie, etc.) sunt de origine greac. Grecia reprezint, de fapt, locul apariiei discursului teoretic despre politic, care este un discurs logic, raional, construind justificri i adevrate sisteme politice. Odat cu Grecia antic apare un alt mod de receptare i asumare a lumii. De asemenea, grecii au fost primii care au realizat un tip de "stat" (polis) care cerea din partea tuturor cetenilor liberi o participare real la viaa politic. n secolul VIII .Hr. polisul era deja constituit, iar ceea ce distinge polisul grec de alte tipuri de stat este faptul c membrii si au dreptul, atunci cnd se adun (ecclesia), de a discuta problemele statului. De aici i pasiunea pe care o aveau grecii pentru politic. Apariia tiinei politice n Grecia se datoreaz ndeosebi nivelului ridicat de contientizare a problemelor pe care le pune existena comunitar.

Dintr-o perspectiv istoric, putem distinge paralel cu evoluia gndirii filosofice - mai multe etape ale afirmrii ideilor politice n Grecia antic:

1.etapa mitologic; In etapa mitologic se remarc n mod special Homer (Iliada, Odiseea). n continutul operei homerice, "Iliada" si "Odiseea", se ntlnesc multe elemente politice valoroase care depasesc pe cele expuse n tratatele propriu-zise. Astfel, exista referiri privind conducerea cetatii pe timp de pace si razboi, se mentioneaza trei forme de guvernamnt ca firesti - monarhia, aristocratia, democratia - si trei forme corupte - tirania, oligarhia si demagogia. Homer nclina spre monarhie. Puterea regal este asimilat cu cea patern, regii deinnd puterea militara si juridic. Bunstarea i salvarea poporului este principala lor datorie. Existau adunri ale btrnilor, ale efilor militari sau chiar adunri populare, care ns nu delibereaz, ci doar aprob. 2. etapa filosofic structurat, la rndul ei, n urmtoarele faze: A. faza preclasic (presocratic), caracterizat prin orientarea gndirii spre cercetarea naturii;

este vorba de etapa cosmocentric, cnd omul caut s se cunoasc prin investigarea cosmosului, ncercnd s-i defineasc chipul prin acesta. B. faza clasic (socratic), ilustrat de figurile epocale ale lui Socrate, Platon i Aristotel; o dat cu acetia s-a structurat nsi cultura i filosofia european. n aceast faz, omul caut adevrul despre sine i lume nu n natur, ci n interioritatea sa

cea mai adnc, unde se pot identifica condiiile de posibilitate ale cunoaterii, existenei i aciunii. 2. faza elenistic, n care gndirea politica pune accentul pe problemele eseniale de via ale individului. n antichitatea greac nu exista o distincie clar ntre filosofie i politic, de aceea putem vorbi mai degrab de o filosofie politic. n genere, gndirea antic greac este caracterizat prin sincretism, nefiind nc separate ntre ele diferitele domenii ale spiritului. Filosofia, tiina, morala, arta, politica, religia formeaz, n cadrul gndirii antice greceti, un tot unitar. 3. Ideile politice in perioada antica Un loc de seama n gndirea politica l detine Herodot (sec. V d.Hr.) care, dupa unii politologi, ar trebui considerat nu numai parinte al istoriei,

ci si al politologiei. Herodot defineste formele de guvernamnt: democratie, oligarhie si monarhie, analiznd totodata cu argumente, virtutile si neajunsurile fiecarei forme de guvernamnt. Pitagora (c. 580-500 .Hr.), matematician, om politic si filosof grec. Se remarca si printr-o serie de idei legate de organizarea si conducerea politica a societatii, ndeosebi, privind forma de guvernamnt. Pitagora gasea forma de guvernamnt aristocratica cea mai corespunzatoare. Heraclit (c. 540-475 .Hr.), filosof materialist. Conceptia politica a lui Heraclit se referea la faptul ca guvernarea trebuie sa fie exercitata de catre cele mai bune persoane pentru ca acestea cunosc adevarul. Conducerea societatii, considera Heraclit, trebuie sa se bazeze pe legi scrise care sa fie respectate de catre toti.

Democrit (c. 460-370 .Hr.), filosof, reprezentant al materialismului si ateismului. Referitor la politic, argumenteaza necesitatea statului si dreptului, care sa fie concepute si organizate pe baze democratice. n perioada clasica a Greciei antice (sec. V-IV .Hr.), s-a afirmat gruparea sofistilor. Sofistii au formulat o serie ntreaga de metode si mijloace privind organizarea si conducerea statului, unii sustinnd aristocratia, altii democratia.

Protagoras (c. 485-415 .Hr.) este considerat cel mai de seama reprezentant al sofistilor. Finalitatea practica a rationamentului lui Protagoras despre politica conduce spre o conotatie democratica: toti cetatenii trebuie sa participe n masura egala la rezolvarea treburilor politice. Socrate (469-399 .Hr.), filosof si mare gnditor politic. Se numara printre primii cugetatori care considera politica o arta, o arta regeasca prin care o minoritate de ntelepti si nvatati comanda oamenii pe calea autoperfectionarii. Cu toate acestea, cei mai reprezentativi filozofi care au abordat subiectul politicii sunt Platon, Aristotel, Cicero. Platon (427-347 i.Hr.) Opiniile sale politice sunt expuse in lucrarile ,,Republica, ,,Omul politic, ,,Legile. In opera sa filozofica, Platon porneste de la ideea ca exista lumea ideilor obiective, primare, si exista lumea materiala care este o copie infidela a lumii ideilor. Diferenta e ca statul in lumea ideilor este unul ideal. Filosoful evidentiaza diferite forme de guvernare: timocratia- puterea celor cu onoare oligarhia- puterea celor bogati, caracteristic le era nerespectarea legilor democratia- puterea maselor

tirania- produs al rascoalei maselor, conditionat de excesul de libertate Toate aceste forme de guvernare sunt negative, pentru ca in locul tendintei spre idealurile supreme ale societatii, apare dorinta de putere in scopuri meschine. In viziunea lui Platon, statul trebuie sa fie condus de filosofi, fiindca ei detin intelepciunea, militarii trebuie sa apere statul, fiindca ei detin curajul; iar mestesugarii si agricultorii fac parte din sfera nepolitica, avind totusi un rol la fel de important, fiindca ei asigura securitatea alimentara si gospodareasca a statului. Aristotel (388-322 i.Hr) este considerat intemeietor al stiintei politice. Cele 2 valoroase lucrari ale lui sunt: ,,Politica si ,,Etica. El este unul dintre primii care distinge diferite forme de guvermare in functie de numarul celor ce detin puterea(1, putini, multi), de natura lor morala (buna, rea). In conformitate cu acest criteriu, Aristotel evidentiaza monarhia si tirania, aristocratia si oligarhia. Statul trebuie sa fie condus de cetateni cu nivel mediu al venitului(sunt exclusi sclavii si femeile). De fapt, anume Aritotel vine cu ideea ca clasa de mijloc asigura stabilitatea statului. Cicero, Marcus Tullius (de orogine romana)(10643 i.Hr.) este autorul unor scrieri despre teoria politica: ,,Despre republica, ,,De legibus, cercetind, in mod detaliat, problema statului si a egalitatii in fata legii. La baza emergentei statului se afla necesitatea de protectie a proprietatii. Cicero evidentiaza 3 forme de

guvernare: puterea regala, puterea optimus(aristocratia), puterea populara (democratia). In viziunea lui Cicero, forma mixta este cea ideala, avantajele careia este existenta consululilor, senatelor, aunarilor populare, egalitatea cetatenilor in fata legii. Conducerea ideala a unui stat ar trebui realizata de un singur om. 4.Concluzie personala In perioada antica, gindirea politica se manifesta prin incercarile autorilor antici de a define anumite forme de guvernare, de a elabora modele deguvernare care ar face mai eficienta functionarea sitemului politic. Totusi gindirea politica antica are un character totalitar, individual fiind privit ca o parte integra a societatii, avind drepturi politice si sociale.