Sunteți pe pagina 1din 2

Poligamia la traco-geto-daci

Casatoria este unul dintre pilonii centrali ai societatii moderne. Dar de unde isi trage aceasta institutie radacinile? Casatoria ca forma de convietuire exista in apropoape orice tip de societate si a aparut cu mult inaintea crestinismului, jucand un rol crucial din punct de vedere social si economic din cele mai vechi timpuri. Povestea casatoriei isi trage primele radacini din perioada getodacilor. In aceasta perioada casatoria si conceptul de familie a evoluat in functie de diversi factori economici si sociali. Societatea geto-daca era una cu o structura matriarhala, ceea ce inseamna ca pozitia de baza in societate o ocupau femeile. In cadrul gintei matriarhale s-a trecut de la familia inrudita prin sange avand la baza casatoria pe grupe, adica un grup de barbati erau sotii unui grup de femei de o anumita generatie, la familia bazata pe casatoria pereche, adica sotul avea o sotie principala printre mai multe sotii, iar sotia avea un sot principal printre mai multi soti , acest lucru se numeste poligamie. Poligamia traco-geto-dacilor este o tema putin comentata de istoricii romni contemporani. Subiectul a fost evocat n mai multe izvoare scrise, care au pus n evidenta cunostintele istoricilor antici despre spatiul tracic. Prima informatie consistenta este oferita de Herodot (sec. V .Hr.). n fragmentul care descrie obiceiurile tracilor, citim: "... fiecare tine n casatorie mai multe femei... nevestele si le pazesc cu strasnicie...". Cunoscator direct al tracilor din zona Marii Negre, Heraclid din Pont (sec. IV .Hr.) scria despre ei: "Fiecare se casatoreste cu trei si patru femei. Sunt unii care au treizeci de sotii"2. Menandru (sec. IV .Hr.), cunoscut autor de comedii, citat de Strabon (sec. II), evoca poligamia tracilor: "Iata ce spune despre ei Menandru, desigur fara a plasmui ceva, ci respectnd realitatea istorica: Asa suntem noi, tracii toti, si mai ales getii - ma mndresc ca ma trag din neamul acestora din urma - nu suntem din cale afara de cumpatati... Nici unul dintre noi nu ia o singura femeie, ci zece, unsprezece sau douasprezece, si unii chiar mai multe. Cnd se ntmpla sa moara

cineva care n-a avut dect patru sau cinci neveste, cei din partea locului spun despre el: bietul de el n-a fost nsurat, n-a cunoscut iubirea" . Societatea a evoluat cu timpul de la matriarhat la aparitia gintei patriarhale si incepe sa aseze accentul pe barbat ca centru al familiei dacice dar pastreaza poligamia ca linie directoare pentru casatorii. Odata cu cresterea proprietatii private si transformarile din sistemul succesoral, familile monogame au inceput sa castige teren. Acest fapt este atestat de doua pretioase documente, columna lui Traian si monumentul de la Adamclisi, unde barbatii geto-daci sant infatisati cu cate o singura femeie. In final familia dacica a devenit, pe langa monogama si patrilocala si patrilineara adica, sotia locuia in casa barbatului iar descendenta se stabilea pe linie paterna, copii ramanand in familia tatalui dupa moartea acestuia. In viata de zi cu zi de cresterea copiilor mici se ocupau cu predilectie mamele, dar de la o anumita varsta , de educarea copiilor pentru viata se ocupau barbatii in cazul baietilor si mamele in cazul fetelor. Este posibil sa se fi practicat si cumpararea fetei de catre barbat, de la parintii acesteia printr-o licitatie publica sau individuala. Mirele aduce astfel daruri din partea mamei ca pret de rascumparare a miresei. In cadrul familiei monogame rascumpararea fetei se mentinea prin oferirea de daruri sau prin prestarea de munci familiei acesteia. Pretul platit se fixa in functie de frumusetea si cinstea fetei. Cumpararea sotiei constituie o caracteristica intalnita si la alte popoare, acolo unde sotia contribuia prin munca proprie la veniturile familiei. Desi poate fi greu de crezut, acest obicei s-a pastrat pana in zilele noastre la targul de fete de pe Muntele Gaina. La ncheierea casatoriei fata era nzestrata ; de altfel termenul, de zestre din limba romna provine din limba geto-daca. Statutul femeii n familie era caracterizat prin totala subordonare fata de sot: ei i reveneau toate sarcinile gospodariei, era pedepsita exemplar pentru infidelitate, era uneori sacrificata pe mormntul sotului. Despre pedepse aflam de la Horatiu soarta sotiei adultere, dar nu ncape ndoiala ca si alte ncalcari ale legii au fost sanctionate cu moartea.