CURS 1. 1. Adolescena: introducere 1.

1 Definiii ale adolescenei Adolescena este o etap a schimbrilor, definit ca vrsta raiunii dar si varsta crizelor, a nesiguranei, varsta integrrii sociale, etc Adolescena1 este o perioad a vieii foarte dificil, in care adolescenii sunt puternic stresai si instabili afectiv, datorit faptului c trebuie s fac fa unor schimbri enorme in viaa lor, atat pe plan biologic, cat si pe plan psihologic si social. Unele dintre aceste schimbri se refer la schimbri fizice si fiziologice importante care au loc pubertate si modificrile consecutive acesteia care apar la nivelul comportamentului sexual. Etimologic, termenul adolescen are originea n verbul latin adolescere care inseamn a creste, a se dezvolta, punand accent in special pe maturizarea biologic si dezvoltarea psihologic specific acestei varste. Odat cu acestea, pe plan subiectiv, psihologic are loc un proces de schimbare a imaginii de sine, care intr in conjuncie cu tendina adolescentului de a se autodefini. Aceast creare a unei noi identiti are loc, adesea, prin opoziiafa de imaginea adultului si adoptarea unor norme sociale si de grup prezente la ceilai tineri din aceasi generaie. Schimbri majore apar si in plan social:adolescenii petrec tot mai mult timp cu alte persoane de aceasi varst si petrec mult mai puin timp cu prinii si familia decat atunci cand erau copii. Totodat, adolescen este perioada in care se iau decizii importante pentru dezvoltarea persoanei si se fac planuri cu privire la viitor, in perspectiva alegerii unui traiect professional. Chiar dac adolescena este varsta unor importante schimbri in viaa un

ei persoane, nu este obligatoriu s fie insoit asa cum s-a susinut adesea de conflicte si crize adaptative dramatice. Cercetrile realizate in ultimii ani asupra adolescenei au artat cu claritate faptul c aceste caracteristici depind mai ales de aspectul si calitatea (autenticitatea) relaiilor cu familia, scoala si grupul de prieteni, de contextul mai larg, cultural si social in care adolescentul se dezvolt. 1.2. Adolescena: stadiul premergtor varstei adulte Dac privim in urm, observm c toat copilria noastr este marcat de pregtirea pentru varsta adult si incercarea de a rspunde la intrebarea cevoi fi / ce voi face cand voi fi mare? Copilul trebuie s parcug patru sau cinci stadii de dezvoltare pentru a deveni adult2. Majoritatea autorilor sunt de acord c adolescena acoper intervalul de varst cuprins intre 12-14 si 18-20 de ani, in timp ce unii autori vorbesc chiar despre o adolescen prelungit chiar pan la 25 de ani. Totusi, fetele intr in etapa pubertii la varsta de 10 sau 11 ani si, practic, devin adolescente inainte de a atinge limita de varst amintit mai sus. Pe de alt parte, exist numerosi tineri care depsesc 20 ani si continu s manifeste multe dintre semnele caracteristice adolescenei. Ca urmare, adolescena nu poate fi definit doar in termeni de varst: exist persoane care intr sau ies din acest etap mai devreme saumai tarziu decat alii. Prima copilrie (de la nastere la 3 ani), copilria mic (de la 3 la 8 ani), cop ilria mare (de la 9 la 12 ani) si adolescena (de la 12 la 18 ani). In societatea modern persoanele care depsesc 18 ani (varsta majoratului) sunt considerate aduli. Principalele sarcini ale dezvoltrii in adolescen

In aceast etap de via, adolescentul trebuie s realizeze o sarcin major: aceea de a isi crea o identitate stabil si de a deveni un adult matur, complet si productiv (Perkins, Adolescence: Developmental Tasks, 2001). Pe msur ce isi dezvolt o constiin de sine clar, experimenteaz diferite roluri si se adapteaz la schimbrile pe care le trieste, adolescentul realizeaz o serie de pasi in aceast direcie, pasi care reprezint ei insisi sarcini importante ale dezvoltrii. Practic, aceste asa-numite sarcini ale dezvoltrii reprezint definiia pe care cultura si societatea in care trim le dau termenului de dezvoltare normal caracteristic unor diferite momente ale vieii. Pentru adolescen este vorba despre: Dezvoltarea de noi relaii sociale, in special cu ceilai biei si fete care fac parte din aceasi generaie, relaii mai mature, bazate pe intimitate, incredere si respect fa de alte persoane,. Adolescenii inva treptat, experimentand, s interacioneze cu ceilali intr-o manier mai apropiat de cea a adulilor. De reinut este si faptul c maturitatea fizic joac un rol important in relaiile cu egalii: adolescenii care se maturizeaz mai lent (sau mai rapid) decat ceilai vor fi eliminai din grupul de covarstnici si vor intra in grupuri cu nivel similar de maturitate fizic si relaional. Dezvoltarea rolului social de brbat, respectiv femeie. In aceast etap adolescenii dezvolt o definiie proprie cu privire la ce inseamn a fi brbat sau femeie. Ursula Schiopu explic faptul c limitele sunt imprecise deoarece debutul si durata adolescenei variaz relativ in condiii geografice si de mediu socioeconomic si sociocultural, dar mai ales socio-educativ (1997, p.51) 4 Ralph Linton (1936) defineste doi termeni fundamentali in psihosociologia personalitii: status si rol. El acord termenului de status inelesul de loc al individului insocietate, definitorie fiind colecia de drepturi si datorii, care este asociat

poziiei sociale a individului. Rolul, in concepia autorului, reprezint aspectul dinamic al status-ului. Majoritatea adolescenilor tind s se conformeze la rolurile de sex masculin sau feminin impuse de contextul cultural in care triesc si se dezvolt (de exemplu, in cultura european, brbatul vzut ca fiind puternic, activ, inteligent, independent, iar femeia este de cele mai multe ori caracterizat ca fiind delicat,lipsit de for (fizic), afectoas, pasiv, cu toate c in ultimii ani acesteroluri tind s fie tot mai puin clar conturate). Acceptarea modului in care arat (infisarea fizic). Pubertatea si viteza schimbrilor fizice care au loc in adolescen prezint variaii inter-individuale puternice. Cat de dificil (sau usor) ii este adolescentului s fac fa acestor schimbri depinde si de msura in care el reuseste s se incadreze in sabloanele determinate cultural (stereotipuri) bine definite, ale corpului perfect. Castigarea independenei emoionale in relaie cu prini si a unui nou statut in cadrul familiei. In cursul dezvoltrii lor, copii internalizeaz valorile si atitudinile prinilor. Adolescentul este pus in situaia de a redefini toate acestea, dezvoltand treptat sentimentul increderii in sine, in propriile valori, judeci si sentimente. Pentru ambele pri, aceast trecere este mai lin atuncicand prinii si adolescentul reusesc s ajung la un acord privind acordarea unui nivel de autonomie mutual acceptabil care se va amplifica treptat. Pregtirea pentru cstorie si viaa de familie. Maturizarea sexual si emoional reprezint un element de baz pentru realizarea acestei sarcini de dezvoltareextrem de dificil (aceasta cu atat mai mult cu cat, adesea, adolescenii

confund tririle de natur sexual cu intimitatea autentic) si care, de cele mai multe ori, continu si la varsta adult. Pregtirea pentru cariera profesional. In societatea actual, adolescentul este considerat adult atunci cand ea sau el devine independent si din punct de vedere financiar. Cum astzi, independena financiar si cariera profesional sunt interdependente, rezolvarea aceastei sarcini este in unele cazuri extrem de dificil. Avand in vedere c piaa muncii este in continu schimbare, c solicitrile in ceea ce priveste nivelul de educaie si competenele profesionale sunt tot mai inalte, practic, dac in unele cazuri independena financiar poate fi obinut la sfarsitul adolescenei, in multe cazuri ea apare cel mai probabil, in prima etap a perioadei adulte.

Dezvoltarea simului etic si a unui sistem de valori propriu. Dezvoltarea unui sistem de credine si valori, a unei ideologii care s ghideze comportamentul in diferite contexte si situaii reprezint unul dintre cele mai importante aspect ale dezvoltrii adolescentului, cu determinri profunde pentru cursul dezvoltrii sale ulterioare.

Dorina de a dezvolta un comportament social responsabil. Familia reprezint primul cadru in care copiii se definesc pe ei si lumea in care triesc. Definirea unui status si a rolului social pe care il ocup in cadrul comunitii din care fac parte, dincolo de contextul familiei de origine, reprezint o realizare important pentru adolesceni si tineri. Consecutiv, capacitatea de autonomie emoional, decizional si comportamental in contextul unei lumi tot

mai largi, care depseste cu mult cadrul familiei restranse, permite adolescentului s defineasc si s se angajeze in noi roluri sociale. Cele patru intrebri-cheie ale adolescenei

1.3.

Dezvoltarea intelectual si trecerea de la gandirea concret la gandirea abstract ofer adolescentului instrumentele mentale necesare autodescoperirii si autodefinirii propriei persoane. Perkins (2001, Adolescence: The Four Questions) arat c in incercarea de a se defini pe sine si, in acelasi timp, de a redefini relaiile lor cu lumea, adolescenii sunt preocupai s gseasc rspunsul la cateva intrebri majore: Cine sunt eu? Cum rspund la acest intrebare, cu referire in primul rand la asumarea noilor roluri sociale si sexuale? Sunt o persoan normal? Altfel spus, in ce msur m incadrez intrun anumit grup pe care eu (sau alii, a cror opinie conteaz) il consider() normal? Sunt o persoan competent? Sunt capabil s realizez ceva care este valorizat de ctre prini mei, de ctre cei de aceeasi varst cu mine, de societate in general?

Sunt iubit? Si, mai ales, Sunt demn de a fi iubit? Altfel spus, ar putea cineva s m iubeasc (in afar proprii mei prini)? In capitolele urmtoare vom explora cateva trsturi-cheie ale fiecruia dintre aceste aspecte ale dezvoltrii.

Dezvoltarea psihic a adolescentului

La aceast vrst se rezolv problema autodeterminrii sociale i personale, care de fapt reprezint o contradicie social. Pe de o parte are loc o ndeprtare de lumea adulilor, iar pe de alta o apropiere prin determinarea unui loc i rol n via precum l au adulii. Acest proces psihosocial stimuleaz dezvoltarea unor noi interese, aptitudini, a contiinei prin constituirea imaginii de sine, a concepiei despre lume i societate.

2.1 Dezvoltarea funciilor cognitive n perioada adolescenei se dezvolt raionamentul ipotetico-deductiv, capacitatea de abstractizare, gndirea analitico-sintetic, abilitatea de a identifica i de a soluiona probleme, aspecte concretizate n urmtoarele capaciti ale adolescentului: 1. s separe operaiile logice de obiectele acestora 2. s clasifice ideile, noiunile independent de coninutul lor

3. s neleag i s deduc legturile de cauz i efect 4 s reflecte singularul n general i generalul n particular O alt caracteristic specific adolescenei este schimbarea atitudinii fa de nvare. Atingerea maturitii fizice i psihologice, contientizarea faptului c se afl n pragul independenei de a-i determina viitorul i face pe adolesceni s-i dea sama de necesitatea cunotinelor, de mbogirea lor n contextul orientrilor de via. Conform studiilor tiinifice atitudinea adolescenilor fa de obiectul de studiu colar este determinat de semnificaia conceptual ( de msura n care asigur legitilor dezvoltrii lumii), social, cognitiv i practic a obiectului de studiu.. Exist ns i situaii n care se remarc o scdere a interesului pentru nvare, cauzele putnd fi sintetizate astfel: 1. 2. pregtirea slab fa de munca de sine stttoare, creativ orientarea pedagogului la nivelul mediu de pregtire a clasei: cel actualmente are loc orientarea la venit i nu la nivel pregtirii rolul profesorului ca surs extracolar de informaie scade de la interesul fa de carte este substituit de alte forme de ocupaie a

puternic nu au pentru ce depune efort, cei slabi nu au cum reui 3.

intelectuale. 4. o clas la alta. 5.

timpului care nu presupun efort Ct privete procesele cognitive atenia la aceast vrst aproape c n ntregime este sub influena controlului din partea contiinei, a sarcinilor i scopului vieii.

2.2.

Contiina de sine

Cea mai important schimbare la vrsta adolescent este stabilirea contiinei de sine i a imaginii de sine condiionate de: schimbrile survenite n situaia social noile roluri i relaii necesit intensificarea autocontrolului i a

autoreglrii Iar pentru aceasta: 1. Se cere cunoaterea lumii interioare: cum gndete, cum

reacioneaz, de ce se ntmpl aa ceva, adic ncearc a contrapune. 2. Perceperea i aprecierea oamenilor se face cu precdere din punct de vedere psihologic, raportndu-se la aspecte de natur calitativ i nu cantitativ. 3. n autoapreciere apare tendina spre unicitate, deosebire de alii. Aceasta l determin pe adolescent s caute asemnri cu semenii i s-i demonstreze apartenena la grup, la un noi, care de fapt se materializeaz n apariia unui stereotip de cohort: mod, jargon, ocupaii ale timpului liber. Apare o acut necesitate de intimitate care le-ar da posibilitile s-i exprime propriul Eu (Impunerea, evidenierea Eu-lui) ptrunderea n lumea altuia i n propria lume. 4. Specific al contiinei de sine la adolesceni este i faptul c pe

msura autoderminrii i a autoafirmrii adolescentul are tendina crescnd de a se analiza i a se aprecia de sine, propria persoan, comportarea i activitatea sa, putnd avea o imagine de sine net superioar celei n reale i de aceea pot

reaciona cu suspiciune la observaiile celor din jur, manifest vanitate, nfumurare, arogan, alii din contra se vd mediocriciti, inferiori, fr valori. Un alt specific al contiinei de sine la vrsta adolescenei este c ea genereaz trebuina n autoeducare, care este orientat nu numai la nvingerea unor neajunsuri de conduit ori la dezvoltarea unor trsturi pozitive (caracteristic vrstei preadolescente), ci i la formarea personalitii integrale, conform idealurilor deja conturate. 5. La aceast vrst autoeducarea face ca adolescentul din obiect s

devin treptat i subiect al educaiei, ns, autoeducarea adesea poate lua orientare greit, prin formarea unor trsturi de temeritate, de conducere nerezonabil a mijloacelor de transport, de aciuni impulsive, riscante. 6. Dezvoltarea moral n adolescen se deosebete de cea

preadolescent prin sporirea rolului convingerilor morale, apariia contiinei morale ( a noiunilor i reprezentrilor morale, a montagelor psihologice morale). Anume la aceast etap a vieii are loc i contientizarea necesitii de modelare a comportrii n dependen de situaie i mprejurri. 7. Conform cercetrilor psihologice precum preadolescentele aa i

adolescentele sunt mai predispuse fa de influenele persoanelor mature, pe cnd bieii de vrstele date reacioneaz cu vehemen la observaiile celor maturi. Cu naintarea n vrst influena semenilor devine din ce n ce mai puternic, dect a maturilor. 8. Un element important al contiinei de sine este identificarea

psihosexual. Adolescenii atribuie o mare importan gradului de corespundere a lor cu:

etalonul de masculinitate; etalonul de feminitate

2.3. Formarea imaginii de sine Necesitatea de comunicare motiveaz individul n folosirea resurselor sale iar n interrelaionarea cu alii, omul se descoper pe sine nsui, uneori chiar se uimete de sine. Cunoaterea de sine se petrece deja pe la trei ani, cnd copilul apeleaz la pronumele personal Eu. Preadolescenii contientizeaz propriile caliti i nsuiri psihice i morale, ndeosebi cele ce in de relaiile cu semenii (onestitatea, falsitatea, minciuna, curajul, laitatea etc), de activitatea de nvare (asiduitatea, lenevia, indisciplina, ordonat). n adolescen imaginea de sine face salt calitativ individul descoper lumea lui intern. Unii consider c descoperirea de (pe) sine are loc sub influena factorilor externi, alii o consider drept rezultat al impulsurilor, imboldurilor interne. Probabil c un rspuns univoc nu poate fi acceptat i nici nu poate exista. Mai degrab poate fi vorba despre o complementaritate reciproc. Adolescentul ncepe a-i da seama de sine din diferite perspective. Luate mpreun aceste perspective duc la formarea imaginii propriului Eu. ns aceast formare decurge n mod diferit. n al doilea rnd, care este i cel mai important, la o bun parte din indivizi, aceast imagine a Eu-lui nu se integreaz ntr-un tot ntreg.

Exemplu: mi dau seama c ntotdeauna sufr eec din cauza lipsei de abilitate n comunicare i totui nu-mi ajunge voina ca s m ocup de depirea acestei probleme. Pentru muli adolesceni este dificil s contientizeze ce prezint ei din punct de vedere psihologic. i mai complicat este a-i construi imaginea propriului Eu. i acest lucru este destul de firesc. Ar fi foarte simplu dac imaginea Eu-lui s-ar forma numai n baza cunoaterii de sine, sau n baza autoaprecierii nsuirilor de personalitate prezente i absente, a faptelor, a trsturilor. Ambele aspecte cunoaterea de sine i autoaprecierea, sunt necesare n formarea imaginii Eu-lui, ns nu sunt ndeajuns i nu-o determin complet. Problema const n aceea c imaginea Eu-lui este n primul rnd atitudinea subiectului fa de sine nsui. i aceast atitudine se formeaz n procesul i n urma mpletirii influenelor reciproce, a complementrii reciproce, a nterptrunderii, a legturii reciproce a mai multor componente. ntlnim i cazuri inverse: individul i d seama de calitile i aprecierile sale, comportamentul corespunde cerinelor, dar imaginea Eului nu este format nc. Comunicnd cu maturii, semenii, cu copiii mai n vrst i cu cei mai mici adolescentul primete aprecieri directe sau indirecte despre cunotinele, priceperile i deprinderile sale, despre trsturile de personalitate etc. El i dezvolt abilitile i nsuete altele noi. Astfel se creeaz premise de cunoatere a propriului Eu. O alt form a imaginii de sine este stima de sine care poate fi inferioar i superioar; nalt sau joas. Stima de sine nalt nu nseamn c persoana se instaleaz mai presus ca ceilali, c nu-i d seama de

neajunsurile sale. Ea poate demonstra c individul se stimeaz pe sine, i are o atitudine pozitiv fa de sine. Din contra o subestimare de sine vorbete despre o nemulumire de sine, de o apreciere negativ a propriei personaliti, n cazuri excepionale, despre un dispre fa de sine, chiar i la o aparen fericit. Cu ct aspiraiile sunt mai nalte ntr-un domeniu, cu att mai mari vor fi succesele i ca urmare i stima de sine va fi nalt. Firete, stima de sine poate fi asigurat i prin coborrea nivelului de aspiraii. n acest caz ea capt caracter de aprare(nu productiv) mprejurrilor ea poate fi ameninat din nou. Adesea n acelai scop de pstrare a stimei de sine se recurge la aa numitele mecanisme de aprare, prezente n psihicul fiecrui individ. Esena lor const n aceea c ele n mod contient oprim (refuleaz) i nu admit n contientul omului aceea informaie, care vine n contradicie cu reprezentrile despre sine nsui, despre ceea ce este bun i ru, ce este corect i incorect. Aceste mecanisme psihologice de aprare sunt: nlocuirea. n cazul funcionrii acestuia din psihicul omului n care provoac i n cazul schimbrii

mod contient este substituit impulsul informaia ncadrarea i nelinitea.

Formarea reaciei contrare. n cazul dat se recurge la o form de

comportament contrar celei acceptate de majoritate. De ex: pentru a atrage atenie, se pune piedic, trage de cosie. Sau neavnd posibilitatea de a fi la mod, cel mai bine este a nega moda.

Proiecia. ncercarea incontientului de a se debarasa de dorinele,

tendinele, aspiraiile, obsedante, care nu sunt n concordan cu sistemul de valori contiente ale omului fiind atribuite altor persoane. De ex: zgrcitul nu se va considera astfel, atribuind aceast calitate altcuiva. Una din cele mai rspndite forme ale proieciei trebuie considerat substituirea. Aceasta este o reorientare incontient a sentimentelor i dorinelor de la un obiect (de obicei inaccesibil) la altul, mai accesibil. De ex: neplcerile de la coal pot fi revrsate n familie. Raionalizarea, adic ncercarea contient sau incontient de a argumenta logic pornirile, ideile, faptele. De ex: o fapt necuviincioas poate fi explicat prin lipsa de cunotine. Sublimarea readresarea energiei dintr-un domeniu n altul. De ex: energia atraciei sexuale poate fi canalizat n activitate sportiv, practic. Aadar imaginea Eu-lui dorit i autoaprecierea , stima de sine sunt acei doi factori principali ce stau n baza autoeducaiei la orice etap de vrst.