Sunteți pe pagina 1din 15

Termodinamic

Termodinamica studiaz din punct de vedere energetic proprietile generale ale substanelor i legile care guverneaz micarea termic, fr a se ine seama de natura micrilor i interaciilor moleculare. Metodele termodinamicii nu au la baz nici un model de reprezentare atomo-molecular a substanei i din acest motiv termodinamica este o tiin fenomenologic. n cadrul termodinamicii se stabilesc relaii ntre mrimi direct observabile, adic ntre mrimi msurabile n experiene macroscopice, cum ar fi volumul, presiunea, temperatura, concentraia soluiilor, intensitatea cmpului electric i magnetic, etc. Astfel, studiul diverselor procese din termodinamic nu impune cunoaterea mecanismului fenomenelor ce conduc la procesele respective.

Sistemele termodinamice. Parametri de stare. Echilibru termodinamic. Procese termodinamice.


Termodinamica opereaz cu o serie de noiuni i mrimi, cu ajutorul crora se definete orice proces sau fenomen termic. Una dintre acestea este noiunea de sistem termodinamic. Se tie c prin sistem fizic n general se nelege o poriune de univers. Sistemele fizice pot fi alctuite numai din substan, numai din cmp, sau att din substan ct i din cmp. Sistemul termodinamic reprezint un sistem fizic macroscopic ale crui dimensiuni spaiale i existen n timp permit efectuarea unor procese normale de msurare. Sistemele termodinamice pot fi:

izolate, dac sistemul termodinamic nu sufer nici o interaciune cu mediul nconjurtor; nchise, dac exist interacie cu mediul nconjurtor, dar nu exist schimb de substan ntre sistem i mediul nconjurtor; deschise, dac sistemul schimb i substan cu mediul nconjurtor.

Starea unui sistem termodinamic poate fi complet caracterizata printr-un numar finit de parametrii, numiti parametrii de stare. Parametrii de stare reprezinta valorile instantanee ale marimilor fizice ce caracterizeaza atat sistemul considerat cat si interactiile dintre sistem si mediul inconjurator. Parametrii de stare ai unui sistem pot fi:

interni, bj (j=1,2,...) care depind de proprietatile interne ale sistemului, adica de miscarea de ansamblu si de distributia particulelor ce compun sistemul; externi, ai (i=1,2,...) care depind si de pozitia corpurilor exterioare care nu fac parte din sistemul considerat.

Ansamblul valorilor grupului complet al parametrilor de stare ai sistemului determina starea sistemului la un moment dat. Marimile fizice Ak care nu depind de starile anterioare ale sistemului ci sunt determinate numai de starea sistemului la momentul dat, fiind functie de grupul complet al parametrilor de stare independenti
Ak=Ak(ai, bj)

se numesc functii de stare. Avem functii de stare ca energia interna, entropia, energia libera etc. Determinarea parametrilor de stare si a functiilor de stare se face in raport cu un sistem de referinta dat. In termodinamica clasica parametrii de stare se determina fata de referentialul a carui origine se gaseste in centrul de masa al sistemului. Daca parametrii de stare ai unui sistem termodinamic raman constanti in timp, cand nu se schimba conditiile exterioare, sistemul se afla in echilibru termodinamic. Parametrii ce caracterizeaza sistemul in starea sa de echilibru termodinamic se numesc parametrii termodinamici, care la randul lor pot fi:

extensivi, ca de exemplu, volumul, energia, entropia etc. care sunt proportionali cu numarul de particule din sistem; intensivi, ca presiunea, temperatura etc., care nu depind de numarul particulelor din sistem.

Starea de echilibru termodinamica este o stare ideala deoarece presupune ca parametrii macroscopici care caracterizeaza starea sistemului cu valori riguros constante atat in timp cat si pe tot cuprinsul sistemului. In realitate, valorile acestor paramterii nu sunt constante, ci efectueaza anumite oscilatii, numite fluctuatii, in jurul valorilor medii. Existenta unui gradient de temperatura sau denistate intr-un sistem termodinamic conduce la aparitia unor fluxuri de caldura, de substanta, etc. Prin urmare starile sistemului termodinamic in care gradientul unei marimi fizice ca temperatura, densitatea etc. este diferit de zero nu raman neschimbate daca nu sunt mentinute din exterior. Aceste stari se numesc stari de neechilibru. Prin proces termodinamic se intelege trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare de echilibru initiala la o alta stare finala, trecand printr-o succesiune continua de stari intermediare. Intr-un proces termodinamic, unii din parametrii de stare ai sistemului variaza in timp. De exemplu variatia volumului unui gaz produce o variatie a presiunii acestuia daca temperatura ramane constanta.

Orice proces termodinamic este caracterizat de marimi specifice numite marimi de proces care depin in genereal de "drumul urmat', adica de toate starile intermediare ale sistemului. Starile intermediare ale unui sistem pot fi stari de echilibru sau nu. Clasificarea proceselor termodinamice se poate face din mai multe puncte de vedere. a. Dupa marimea variatiei relative a parametrilor de stare avem:

procese diferentiale, pentru care viariatia relativa a parametrilor de stare este foarte mica; procese finite, cand cel putin un parametru de stare sufera o variatie relativ mare.

b. Din punctul de vedere al naturii starilor intermediare:


procese cvasistatice(de echilibru), in care starile intermediare pot fi considerate suficient de apropiate de starile de echilibru, in tot cursul procesului; procese nestatice, pentru care starile intermediare ale sistemului nu pot fi complet caracterizate din punct de vedere al termodinamicii.

Un sistem termodinamic scos din starea de echilibru, revine la starea initiala dupa un timp numit timp de relaxare. Exsita un timp de relaxare specific pentru fiecare parametru de stare. Timpul de relaxare pentru sistemul termodinamic reprezinta tipul de relaxare specific cel mai mare. Daca intr-un sistem termodinamic procesele au loc cu viteze mai mici dect viteza de relaxare , in orice etapa a procesului, parametrii de stare au valori care corespund starii respective de echilibru si deci procesul este un proces cvasistatic. Procesele reale sunt nestatice, iar procesele cvasistatice sunt numai o aproximatie a proceselor reale. Procesele cvasistatice pot fi reprezentate pe o diagrama de exemplu p-V cu ajutorul unei curbe continue intre starea initiala si starea finala (fig.1), iar procesele nestatice nu pot fi reprezentate printr-o curba (fig.2), deoarece in starile interemediare de neechilibru parametrii de stare nu au o valoare unica pentru intregul sistem. c. Din punct de vedere al trecerii sistemului din starea initiala I in starea finala F si invers avem:

procese termodinamice reversibile, daca trecerea sistemului din starea I in starea F poate fi parcursa si invers exact pe acelasi drum.

Pentru realizarea unui astfel de proces, conditiile exterioare trebuie sa se modifice extrem de lent, astfel incat sistemul sa aibe timp sa se adapteze progresiv la noile variatii la care este supus treptat;

proceste termodinamice ireversibile in care prin trecerea din starea F in starea I nu se ating toate punctele curbei obtinute la trecerea din starea I in starea F.

In realitate nu exista procese reversibile. Procesul poate fi considerat reversibil daca starile intermediare in trecerea de la F la I sunt suficient de apropiate de starile intermediare obtinute prin trecerea de la I la F. d. Dupa legatura dintre starea initiala si starea finala se disting:

procese ciclice cand starea finala a sistemului coincide cu cea initiala; procese neciciclice (deschise), cand starea finala a sistemului difera de cea initiala.

e. dupa parametrii ce raman constanti in timpul unui proces termodinamic avem:


procese izobare (P=constant) procese izocore (V=constant) procese izoterme (T=constant) procese adiabatice (fara schimb de caldura cu exteriorul) procese politrope (cand caldura specifica a sistemului ramane constanta).

Ecuaii de stare
Parametrii de stare nu sunt independenti, ci legati prin una sau mai multe ecuatii de stare. De exemplu, starea termodinamica a unui gaz poate fi caracterizata prin parametrii p, V, T iar ecuatia de stare este f(p,V,T) = 0 (1)

Forma ecuatiei de stare nu poate fi determinata in cadrul termodinamicii, aceasta putand fi obtinuta numai pe cale experimentala. In unele cazuri ecuatia de stare, dupa cum vom vedea poate fi dedusa in cadrul fizicii statice. Experimental s-a constatat ca in starea de

echilibru termodinamic presiunea p, volumul V si temperatura T se afla in legatura functionala nu numai pentru gazul ideal sau real ci si pentru orice corp omogen si izotop. Ecuatia (2) poate fi rezolvata exprimand unul din parametrii in functie de ceilalti doi V = V(p,T) (2) Variatia volumului putand fi scrisa sub forma

(3)

Variatiile dp si dT pot fi independente sau legate prin anumite conditii; Daca procesul este izocor, atunci

si deci

(4) sau

(5)

Aceste relatii permit obtinerea unor legaturi intre marimi fizice importante, din punct de vedere experimental, fara a cunoaste forma explicita a ecuatiei de stare (2). Sa introducem parametrii a. coeficientul termic de dilatare volumica

(6) b. coeficientul termic al presiunii

(7) c. modulul de compresibilitate

(8) Introducand acesti parametrii in (5) obtinem

(9)

Postulatele termodinamicii
La baza termodinamicii stau doua postulate si trei principii care rezulta din generalizarea datelor experimentale.

[modific] Primul postulat al termodinamicii. (Principiul general al termodinamicii)


"Un sistem termodinamic izolat ajunge intotdeauna, dupa un interval de timp oarecare in starea de echilibru termodinamic si nu poate iesi niciodata de la sine din aceasta stare". Acest postulat indica prin urmare sensul proceselor termodinamice intr-un sistem izolat aflat in starea de neechilibru termodinamic. In cadrul fizicii statice se va arata ca exista fluctuatii si ca aceste fluctuatii sunt cu atat mai mari cu cat numarul particulelor din sistem este mai mic. Termodinamica se ocupa de acele sisteme macroscopice pentru care fluctuatiile pot fi neglijate.

[modific] Postulatul al doilea al termodinamicii. (Principiul Zero). Temperatura empirica.


Experimental se constata ca daca doua sisteme termodinamice A si B sunt puse in contact termic (adica intre ele este posibil un schimb de caldura) atunci independent de valorile parametrilor de stare externi ai, sistemele ori raman mai departe in starea de echilibru termodinamic initial, ori starile de echilibru ale sistemelor sunt perturbate, iar dupa un anume timp, in urma schimbului de caldura, se stabileste o alta stare de echilibru termodinamic pentru sistemele A si B. Daca punem apoi sistemul compus (A+B) in contact termic cu un al treile sistem C, in mod analog, fie ca echilibrul stabilitintre sistemele A si B nu se modifica fie ca acest echilibru este perturbat si dupa un anumit timp t, toate cele trei sisteme trec intr-o noua stare de echilibru termodinamic. Aceasta experienta ne conduce la concluzia ca odata cu stabilirea echilibrului termodinamic a sistemului A cu sistemul B. Este pusa astfel in evidenta proprietatea de tranzitivitate a echilibrului termodinamic. Astfel putem enunta postulatul al doilea al termodinamicii sub forma: "tranzivitatea este o proprietate generala a echilibrului termic". Din proprietatea de tranzitivitate a echilibrului termic rezulta ca starea de echilibru termodinamic a unui sistem este determinata, in afara parametrilor externi si de un parametru intern ce caracterizeaza starea interna a sistemului. Postulatul al doilea al termodinamicii mai poate fi formulat si sub forma: "Starea de echilibru termodinamic a unui sistem este determinata de parametrii externi a1, a2 ... si de o marime numita temperatura empirica, ce caracterizeaza starea interna a sistemului". Temperatura la echilibru fiind aceeasi pentru toate sistemele aflate in contact termic si ramane neschimbata dupa intreruperea contactului termic, proprietatea de tranzivitate a echilibrului termic permite compararea valorilor parametrului pentru diferite sisteme fara a le pune in contact nemijlocit, ci folosind un alt corp ca intermediar. Al doilea postulat al termodinamicii mai poate enuntat astfel: "Toti parametrii interni bj ai unui sistem aflat in echilibru termodinamic sunt functie de parametrii externi ai si de temperatura " (10)

Din cele prezentate rezulta ca daca doua sisteme puse in contact nu-si schimba starile termodinamice initiale, inseamna ca cele doua sisteme sunt caracterizate de aceeasi temperatura empirica , iar daca starile initiale se schimba cele doua corpuri au temperaturi empirice diferite. Pentru a stabili care dintre doua sisteme are temperatura mai mare sa introducem o conditie suplimentara: "Daca prin contactul termic dintre sistemele A si B energia trece de la sistemul A la sistemul B, atunci A > B". Determinarea practica a temperaturii impune folosirea unei scari de temperatura legata de o anumita substanta. Daca consideram ca starea termodinamica a substantei alese este

complet determinata de parametrul extern ai, parametrul intern bj si temperatura , atunci din (10) obtinem (11)

Se poate stabili un sistem standard, numit termometru astfel incat temperatura sa depinda de un parametru X (intern sau extern). Sistemul termodinamic se alege astfel incat sa fie o functie liniara de X (X) = CX (12)

C fiind Se impune introducerea unei izoterme de referinta (13)

constanta.

si deci

(14)

Dupa modul de alegere a isotermelor avem diferite scari de temperaturi. La scara Celsius se stabilesc doua izoterme de referinta corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii (0oC)si temperaturii de fierbere a apei pure la presiune normala (100oC). Prin conventia internationala din anul 1954 se considera izoterma de referinta corespunzatoare punctului triplu al apei careia ii corespunde valoarea T=273,15K.

Principiile termodinamicii
In afara de cele doua postulate, la baza termodinamicii stau si trei principii.

Primul principiu al termodinamicii


Principiul intai al termodinamicii constituie o extindere a legii conservarii energiei la procesele in care intervine miscarea termica a materiei, adica miscarea dezordonata a unui numar mare de particule (atomi, molecule etc.).

[modific] Energie interna. Lucrul mecanic si caldura. Energia unui sistem fizic alcatuit dintr-un numar mare de particule in continua miscare, care interactioneaza permanent intre ele este egala cu suma tuturor energiilor particulelor respective. Energia totala a sistemului reprezinta suma dintre energia externa (compusa din energia cinetica si cea potentiala) si energia interna.

W = Wc + Wp + U (15)

unde Wc este energia cinetica a sistmului luat ca un intreg, Wp este energia potentiala a sistemului ca urmare a existentei sale intr*un camp de forte (de ex. gravitational). Prin energie interna se intelege energia unui sistem masurata in raport cu un sistem de referinta solidar cu sistemul termodinamic si cu originea in centrul de inertie al sistemului. Energia interna a unui sistem se compune din energia cinetica amoleculelor aflate intr-o continua miscare desordonata (intr-un sistem de referinta fata de care sistemul macroscopic este in repaus) si energia potentiala datorita interactiunii dintre molecule. Intr-un gaz ideal aflat in repaus energia interna este suma dintre energiile interne ale moleculelor, miscarii lor de rotatie, vibratie, etc. Energia interna se noteaza de obicei cu U si este o functie de stare in sensul ca fiecarei stari a sistemului ii corespunde o valoare bine determinata a energiei interne. Pin urmare energia interna este o functie de stare care, ca si temperatura, volumul sau presiunea face parte din categoria parametrilor macroscopici. Ca urmare a interactiunii dintre sistemul fizic si mediul exterior poate avea loc un transfer de energie. Acest transfer de energie se poate face cu sau fara variatia parametrilor externi. In cazul in care interactiunea are loc cu variatia parametrior externi, avem de-a face cu un proces mecanic sau cu o actiune mecanica iar energia transportata se numeste lucru mecanic. Un proces de interactiune are loc si in alte situatii cand parametrii externi care variaza sunt inductia electrica, inductia magnetica etc. Daca interactiunea are loc fara variatia parametrilor externi, transmiterea energiei se numeste schimb de caldura sau proces termic iar energia transmisa se numste caldura. De aici rezulta ca desii lucrul mecanic si caldura au dimensiunile unei energii, ele nu sunt forme de energie, si doua moduri diferite de transmitere a energiei de la un sistem la altul sau in exterior si din acest motiv nu sunt echivalente. Aceasta rezulta si din faptul ca lucrul mecanic este o forma macrofizica (ordonata) de transmitere a energiei de la un sistem la altul, in timp ce caldura este o forma microfizica (neordonata) de transmitere a energiei. Formularea principiului nti al termodinamicii.

Principiul nti constitue o extindere a legii conservrii energiei la procesele n care intervine micarea termic a materiei. Acest principiu a fost enunat pentru prima dat de ctre R.J.Mayer n 1842. La baza acestui enun a stat observaia experimental c lucrul mecanic se poate transforma n cldur i invers. Transformri ale lucrului mecanic n cldur se ntlnesc n toate fenomenele de frecare ntre corpuri, la comprimarea i dilatarea gazelor, la transformarea lucrului mecanic n energie electric i apoi n cldur prin efect Joule etc. Transformarea cldurii n lucru mecanic se realizeaz prin intermediul mainilor termice. Dac considerm un sistem izolat adiabatic de mediul nconjurtor, adic ntre sistem i mediul nconjurtor a nu aib loc achimb de cldur, atunci starea unui astfel de sistem se poate schimba prin efectuarea unui lucru mecanic, asupra sa de ctre mediul nconjurtor i invers. In acest caz primul principiu poate fi scris sub forma

T = U = U2 U1 (16)

Dac se consider schimbarea strii unui sistem neizolat adiabatic atunci, n general, lucrul mecanic L efectuat asupra sistemului nu va fi egal cu variaia energiei sale interne. In acest caz are loc i un schimb de cldur ntre sistem i mediul nconjurtor, astfel nct principiul nti al termodinamicii (care exprim legea conservrii energiei) se exprim prin relaia

U = Q L (17) sau Q = U + L

Din aceast relaie rezult c: variaia energiei interne a sistemului este egal cu diferenta dintre cantitatea de cldur schimbat de sistem cu mediul nconjurtor i lucrul mecanic efectuat asupra sistemului (sau de ctre sistem ctre exterior). Relaia (17) exprim principiul nti al termodinamicii pentru cazul unor schimbri finite, pentru schimbrile infinitezimale, aceast ecuaie se scrie sub forma

U = Q L (18)

In cadrul calculelor ce le vom face este oportun sa facea urmtoarea convenie: lucrul mecanic sau cantitatea de caldura sunt pozitive dac sunt primite de sistem din exterior, i negative dac sunt cedate de sistem exteriorului. Aceast convenie este ca orice convenie arbitrar i la locul ei poate fi aleas o alta. O consecin a primului principiu este aceea c este imposibil s funcioneze un perpetuum mobile de spea nti. Prin perpetuum mobile de spea intai nelegand un sistem termodinamic (maina termic) capabil s furnizeze lucru mecanic exteriorului fr a primi energie sub form de cldur din exterior. S considerm n acest scop un sistem ce sufer o transformare ciclic, adic o transformare n care starea final coincide cu starea iniial. Energia intern fiind o mrime de stare, variaia ei ntr-o astfel de transformare este nul, ceea ce conduce la

0 = Q L (19) sau L = Q (20)

ceea ce in conformitate cu convenia stabilit impune ca sistemul s primeasc cldura de la exterior pentru a efectua lucrul mecanic asupra acestuia. [modific] Aplicaii ale principiului nti al termodinamicii la gazele perfecte. Capaciti calorice ale gazelor Se numete capacitate caloric a unui sistem ntr-un anumit proces considerat i la o anumit temperatur cldura necesar pentru a ridica cu un grad temperatura sistemului (fr achimbarea strii de agregare)

(21) Unitatea de msur a lui C n Sistemul Internaional de uniti este Joule/Kelvin. Capacitatea caloric raportat la unitatea de mas dintr-o substan omogen se numete cldur masic sau cldur specific.

(22)

Unitatea de msura a lui c, n Sistemul Internaional de uniti este Joule/kg.Kelvin. Cldura kilomolar, folosit mai des la gaze, reprezint capacitatea caloric a unui kilomol de gaz. Deoarece cantitatea de cldur nu este o funcie de stare, valoarea capacitii calorice va depinde de modul n care se nclzete sistemul. In fizic cele mai folosite sunt cldurile molare la volum constant (Cv) si la presiune constant (Cp) care se definesc prin cantitatea de cldur necesar nclzirii cu un grad a unui mol de gaz cand se menine constant volumul i respectiv presiunea. Energia intern a unui gaz este, n general, o funcie att de T ct i de V i prin urmare:

(23) Dac considerm o transformare la volum constant (dV = 0 < / math), < math > L = 0 i din relaia (18) rezult:

(24) conform definiiei, cldura molar la volum constant va fi:

(25) n mod analog cldura molar la presiune constant este dat de relaia:

(26) Din relaiile (25) i (26) rezult legtura dintre cldurile la volum i respectiv presiune constant

(27) Pentru un gaz ideal energia intern depinde numai de temperatur U = U(T); aceasta se explic prin aceea c volumul ocupat de moleculele i interaciile dintre ele pot fi neglijate.

Atunci din relaia (27) se obine:

(28) ultima egalitate provenind din folosirea ecuaiei de stare pV = RT (pentru un mol de gaz). Relatia (28) este cunoscuta sub denumirea de relatia lui Mayer.

Daca se tine cont de expresia energiei interne a unui mol de gaz perfect unde I este numarul gradelor de libertate, atunci:

(29) Un rol important in descrierea comportarii gazelor il joaca raportul dintre caldura molara la presiune constanta si caldura molara la volum constant:

Acest raport este denumit coeficient adiabatic si din (29) rezulta urmatoarele valori:

- gaze monoatomice:

(He, Ne, Ar, Kr ...)

- gaze biatomice:

(N2, O2 ...)

- gaze tri sau poliatomice: = [modific] Transformarea izoterm

(H2O, NH3, CH4 ...)

La transformarea izoterma cantitatea de caldura primita de gazul ideal este egala cu lucrul efectuat de acesta:
Qt=Lt

Transformarea izobar L=nRT=PT [modific] Transformarea izocor L=0 P*V=constant

Principiul al doilea al termodinamicii


Variaia energiei interne ntr-un sistem fizic izolat depinde doar de starea initial i final a sistemului, fiind independent de strile intermediare. Ciclul Carnot A fost propus de inginerul francez Sadi Carnot in scopul imbunatatirii randamentului motoarelor termice. Este un ciclu teoretic , alcatuit din doua transformari adiabatice si doua izoterme. motorul imaginat de Carnot folosea drept combustibil gaz ideal ce suferea transformari cvasistatice. Qcedat=Qabsorbit Temperatura termodinamica Formularea principiului al doilea al termodinamicii. Entropia Formularea lui W. Thomson (lord Kelvin) Nu este posibil un proces ciclic reversibil prin care s fie transformat n lucru mecanic cldura primit de la o singura surs de cldur. Formularea lui Clausius Cldura nu trece,,de la sine de la un corp cu temperatura mai mic la un corp cu temperatura mai mare. Formularea lui Caratheodory In vecintatea unei stri arbitrare a unui sistem termodinamic n stare de echilibru exist stri care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile. Formularea lui Caratheodory sugereaz existenta unei functii de stare a crei valoare este constant pentru transformrile adiabatice. Vom numi aceast functie de stare entropie empiric si o vom nota prin . Entropia empiric se modific n toate procesele care au loc cu schimb de caldura. Cldura infinit zecimal schimbat de sistem poate fi scris sub forma
Q = Td

Principiul al treilea al termodinamicii


Al treilea principiu al termodinamicii a fost formulat mai nti de ctre Nernst in 1906 i a fost denumit "teorema lui Nernst", iar apoi a fost reformulat de catre Planck. Principiul al

treilea nu conine funcii de stare, dar el face ca funciile de stare s poat fi determinate numeric, i deci, s poat fi utilizate n practic. Principiul al III-lea al termodinamicii se refer la modul cum se comport entropia unui sistem n vecintatea temperaturii de zero absolut : "Cnd temperatura absolut a unui sistem tinde ctre zero, entropia sa tinde ctre o constant universal, finit, care, pentru sistemele pure condensate, poate fi egal cu zero".

Termodinamica proceselor ireversibile


Termodinamica clasic se ocup n special de procesele cvasistatice i de starea de echilibru ale sistemelor nchise. Ea nu poate da relaii cantitative pentru procese naturale, care sunt n general ireversibile i au loc n sistemele deschise. Pentru studiul acestor procese a fost nevoie de o nou dezvoltare a termodinamicii care are ca obiect studiul proceselor naturale. Aceast dezvoltare a permis descoperirea a o serie de legi noi care permit scrierea primelor dou principii ale termodinamicii i pentru procesele ireversibile, care se desfoar n sistemele deschise, naturale. Aceste noi legi exprim proporionalitatea ntre aa-numitel fore termodinamice i fluxurile lor corespunztoare. Prin fore termodinamice se neleg cauzele care provoac fenomenele ireversibile, de exemplu gradientul concentraiei, gradientul temperaturii etc. Caracteristicile cantitative ale fenomenelor ireversibile corespunztoare, provocate de forele termodinamice, se numesc fluxuri; de ex. fluxul de difuzie, fluxul de cldur etc. Prin nici un experiment nu se poate atinge temperatura de 0K