ORTOPEDIE TRAUMATOLOGIE-CURS 1 ORTOPEDIA SE OCUPA DE CORECTIA SI TRATAREA AFECTIUNILOR CE APAR LA NIVELUL SCHELETULUI ORTO = DREPT PEDOS = PICIOR TRAUMATOLOGIA

A SE OCUPA DE EFECTELE AGRESIUNILOR AGENTILOR TRAUMATICI DIRECTI SI INDIRECTI LA NIVELULUL SCHELETULUI OSOS TRAUMATOLOGIA

FRACTURI GENERALITATI, ENTORSE, TRAUMATISME TENDOANE SI TRAUMATISME MUSCULARE LUXATII FRACTURILE MEMBRULUI SUPERIOR SI A CENTURII SCAPULARE FRACTURILE MEMBRULUI INFERIOR FRACTURILE COLOANEI VERTEBRALE SI A CENTURII PELVINE POLITRAUMATISMELE

PROTEZAREA MEMBRELOR ORTOPEDIA DIFORMITATILE COLOANEI VERTEBRALE OSTEODISTROFII: OSTEONECROZE, OSTEOCONDROZE; OSTEOPOROZA, OSTEOLIZA, OSTEOMALACIA ARTROZELE INFECTIILE OSOASE TUMORILE OSOASE LUXATII CONGENITALE, MANIFESTARI OSOASE DIN COLAGENOZE

FRACTURI DEFINITIE

Fractura o solutie de continuitate la nivelul osului, produsa in urma unui traumatism de o oarecare violenta; uneori, fractura se produce in urma unui traumatism de mai mica importanta, care actioneaza asupra unui os fragilizat printr-o suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa, osteita etc.). Fracture

Fracture

ETIOLOGIE Frecventa. Se apreciaza ca fracturile reprezinta 10% din totalul traumatismelor si sunt de 10 ori mai frecvente decat luxatiile. Aceasta frecventa creste in mod deosebit in cazuri de catastrofe, accidente de circulatie. Varsta: frecventa cea mai mare se situeaza intre 2040 de ani. La copii frecventa lor este mai mica, daca le raportam la numarul mare de traumatisme pe care acestia le sufera. Aceasta se explica prin elasticitatea mai mare a oaselor, prin greutatea mai mica a corpului si prin masa musculara mai redusa. In schimb decolarea epifizara este mai obisnuita. La batrani, fractura se produce si dupa un traumatism mai putin violent, din cauza fragilitatii particulare a osului prin osteoporoza. MECANISME DE PRODUCERE DIFERA IN FUNCTIE DE STRUCTURA OSULUI: OS SANATOS OS BOLNAV: - OSTEOPOROZA - METASTAZA OSOASA MECANISME DE PRODUCERE directe si indirecte 1.Fracturile directe. Fractura se produce la nivelul la care actioneaza forta reprezentata prin zdrobire, compresiune sau soc violent. Acestea sunt fracturile din marile accidente care se asociaza cu leziuni mai mult sau mai putin grave ale partilor moi. MECANISME DE PRODUCERE 2.Fracturile indirecte. Fractura se produce in alt loc decat acolo unde a actionat agentul traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase si, dupa modul de aplicare a traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomopatologice de fracturi. MECANISME DE PRODUCERE compresiune in lungul axului osului, ducand la fractura epifizei, ca in fracturile de astragal sau de pilon tibial, in urma caderilor de la inaltime; flexiune, cand forta se exercita asupra unei extremitati osoase, cealalta fiind fixata. Se produce o tendinta la exagerarea sau redresarea unei curburi osoase care, depasind elasticitatea normala, rupe osul la maximum de curbura ; tractiune, in urma contractiilor musculare violente care duc la smulgerea unor fragmente osoase, ce reprezinta zone de insertie tendinoasa, sau fracturile parcelare ale epitfizelor prin tractiune ligameretara ;

torsiune, cand forta vulneranta produce o rasucire a membrului, determinand totodata o fractura spiroida sau helicoidala.

FRACTURI PRIN TORSIUNE TIPURI DE FRACTURI Fracturile incomplete se observa mai ales la copii si se prezinta sub urmatoarele forme : deformarea osului in grosime, care are loc printr-un mecanism de presiune in lungul osului. In aceste conditii se produce mai mult o dislocare trabeculara in regiunea metafizara care se traduce radiografic printr-o usoara ingrosare fusiforma sau in inel;

ruperea incompleta sau inflexiunea se observa la copii, cand datorita elasticitatii osului si a grosimii 'periostului, se produce un traiect de fractura care intereseaza numai corticala dinspre convexitatea osuiui. Este clasica fractura en bois vert . FRACTURILE COPILULUI Deformarea n grosime ruperea incompleta sau inflexiunea se observa la copii, cand datorita elasticitatii osului si a grosimii 'periostului, se produce un traiect de fractura care intereseaza numai corticala dinspre convexitatea osuiui. FRACTURA IN LEMN VERDE

ANATOMIE PATOLOGIC Traiect de fractur Transversal ANATOMIE PATOLOGIC Traiect de fractur Cu al treilea fragment Bifocal Cominutiv Deplasarea fragmentelor este variabila, uneori minora, alteori este complexa. Aceasta deplasare se poate face : prin translatie, cand unul din fragmente este deplasat inainte, inapoi, intern sau extern fata de celalalt fragment; - prin ascensiunea unui fragment in lungul celuilalt, producand incalecarea lor; - prin rotatie, cand un fragment se roteste in jurul axului sau longitudinal, in vreme ce celalalt ramane imobil, sau ambele fragmente se rotesc unul fata de celalalt; in aceste cazuri exista decalajul, fragmentelor ; - prin unghiularea unui fragment fata de celalalt.

ANATOMIE PATOLOGIC Deplasri Translaie nclecare Fr deplasare Translaie nclecare Angulaie Diastazis Deplasari combinate Translaie-Angulaie nfundare

Angulaie

Rotaie

SEDIUL FRACTURII este important pentru diagnostic, prognostic si tratament; unui os lung i se disting: diafiza, doua metafize si doua regiuni epifizare; intre metafiza si epifiza, la copil exista placile de crestere; fractura diafizara are o suprafata redusa de contact; fractura metafizara si epifizara are suprafata mai intinsa de contact; fracturile epifizare au uneori traiectul situat articular, in acest caz se numesc fracturi intraarticulare. Diafizar

Metafizar Articular Semne de probabilitate deformare scurtare echimoz durere la palpare EXAMEN RADIOLOGIC

Doua incidente avand intre ele un unghi de 90 (fata si profil); rareori sunt necesare si incidente oblice; Doua articulatii vecine focarului de frctura; Radiografii ale celor doua membre comparativ (necesare relativ rar);

Imediat dupa traumatism, unele traiecte de fractura sunt dificil de descoperit (exemplu: fractura de scafoid); pentru a evita o greseala se vor executa in astfel de cazuri doua radiografii: in urgenta si la 10-14 zile dupa accident. ! radiografiile trebuie sa fie de buna calitate EXAMENE PARACLINICE Scintigrafia EXAMENE PARACLINICE Rezonana magnetic nuclear Fractur osteocondral condil femural EVOLUTIE fractura evolueaza catre sudura extremitatilor fracturate printr-o formatie denumita calus. PATRU FAZE EVOLUTIVE

HEMATOM Complicatiile generale imediate.

Ele sunt consecinta traumatismului si sunt dependente de violenta acestuia si de teren. Congestia pulmonara se instaleaza la batrani repede dupa traumatism, ducand la bronhopneumonie grava. Tulburari urinare apar la batrani cu adenom de prostata care, pana la accident urinau multumitor.

Infectia urinara, care urmeaza retentiei de urina cu azotemia consecutiva, poate sa pericliteze viata accidentatului. Complicatii locale, imediate

1.Fractura deschisa. Comunicarea focarului de fractura cu exteriorul se poate face printr-o plaga produsa din afara de catre agentul vulnerant. In acest caz plaga este mare, adesea anfractuoasa, cu corpi straini inclusi si practic infectata. Alteori, comunicarea focarului cu exteriorul se face dinauntru, prin inteparea pielii si a tesuturilor moi de catre unul din fragmentele osoase, cu ocazia unei mobilizari imprudente a fragmentelor sau in urma unei tentative de reluare a mersului, imediat dupa accident. In aceste cazuri plaga este punctiforma si fractura poate sa fie considerata neinfectata. Comunicarea focarului de fractura cu exteriorul face ca hematomul fracturar sa se scurga (si prin aceasta se intarzie procesul de cicatrizare), iar pe de alta parte se deschide poarta pentru infectie. Leziune primar COMPLICAIILE FRACTURILOR Leziune arterial Lipsa crepitaiei osoase

Diastazis Complicatii locale tardive 1.Calusul vicios se intalneste cand fractura nu a fost corect redusa sau cand deplasarea s-a reprodus sub aparatul gipsat. Desi fractura s-a vindecat, restabilirea continuitatii osoase s-a facut in asa fel, incat ea antreneaza tulburari functionale. 2.Intarzierea de consolidare. Intarzierea de consolidare a fracturilor poate sa tina de o reducere imperfecta a fragmentelor sau de o contentie insuficienta a lor. Trei tipuri anatomopatologice de pseudartroze: 1.Pseudartroza fibrosinoviala realizeaza o adevarata articulatie rudimentara, cu extremitatile osoase operculate si modelate unul pe celalalt, cu o capsula articulara si legaturi fibroase interfragmentare si adesea cu o cavitate sinoviala. Aceasta varietate de pseudartroza este rara. 2.Pseudartroza fibroasa este cea mai frecventa. Extremitatile osoase sunt densificate, uneori efilate, mai frecvent sunt ingrosate, in picior de elefant, cu canalul medular operculat. Intre, fragmente se gaseste un tesut fibros dens si dur, ceea ce face ca focarul de pseudartroza sa fie putin mobil si impotenta functionala redusa, bolnavul putand, sa mearga cu pseudartroza. Alteori, extremitatile osoase sunt largi, dar rarefiate, cu osteoporoza; aceasta varietate, din punct de vedere terapeutic, este favorabila. 3. Pseudartroza flotanta. Spatiul interfragmentar este mult mai larg, ajungand la 812 cm si este umplut cu tesut fibros. Extremitatile osoase sunt efilate, eburnificate, cu obliterarea canalului medular. PSEUDARTROZA FIBROASA PSEUDARTROZA FIBROSINOVIALA Pseudartrozele, in marea lor majoritate, se datoresc greselilor de tratament, starii generale a bolnavului si caracterului traumatismului. Caracterul traumatismului. Pierderea de substanta osoasa produsa prin traumatismul initial sau prin interventia chirurgicala; Infectia. Daca fractura s-a infectat, consolidarea poate sa esueze ajungand la pseudartroza. Necroza. Traumatismul poate sa suprime vascuiarizarea unui fragment osos (fractura dubla, fractura colului femural) si sa intarzie sau sa impiedice consolidarea; Osteoporoza posttraumatica

Aceasta osteoporoza, cunoscuta si sub denumirea de sindromul Sdeck-Leriche, se instaleaza in urma fracturilor sau a entorselor. Evolutia acesteia este legata de factorul determinant care este traumatismul si de factorii favorizanti cum sunt cel psihic si cel endocrin. FRACTURA PE OSTEOPOROZA EXAMEN RADIOGRAFIC TRATAMENTUL FRACTURILOR

Obiectivul principal al tratamentului fracturilor il constituie restabilirea functiei si, pe cat posibil, si a formei membrului. De aceea tratamentul trebuie sa realizeze: Refacerea, pe cat posibil anatomica, a osului fracturat, prin reducerea fracturii si imobilizarea ei pana la formarea unui calus solid.

Metode: 1. tratamentul ortopedic, fara deschiderea focarului de fractura 2. tratamentul chirurgical. reducerea fracturii.: usurata daca contractura musculara este anihilata prin anestezie sau prin tractiune continua, timp suficient imobilizarea ei.: aparatul gipsat trebuie sa imobilizeze cel putin o articulatie deasupra si o alta sub focarul de fractura, evitand astfel miscarile de rotatie in ax. Membrul trebuie sa fie imobilizat, pe cat posibil in pozitie functionala, pentru a preveni redorile, atrofia musculara si osoasa. PRIMUL AJUTOR

Prima etapa este la locul accidentului: calmarea durerii

degajarea corecta a bolnavului cu evitarea unor miscari care pot produce complicatii (exemplu: evitarea flexiei in traumatismele coloanei vertebrale) refacerea aproximativa a anatomiei regiunii prin tractiunea in ax; imobilizarea provizorie, care in aceasta etapa este de cele mai multe ori improvizata: se utilizeaza mijloace avute la indemana (bete, scanduri, cartoane, usa) A doua etapa a primului ajutor este acordata de persoane specializate administrarea unui calmant eventual pansament (fractura deschisa) reducerea aproximativa prin tractiune in ax imobilizare provizorie corecta a fracturii eventuala seroprofilaxie antitetanica (fractura deschisa)

garou in cazul leziunilor vasculare (ora aplicarii garoului va fi mentionata pe biletul de trimitere) TRATAMENTUL CONSERVATOR metoda ortopedica pura metoda extensiei continue metoda functionala METODA ORTOPEDICA PURA intrebuintata in cazul fracturilor stabile sau fara deplasare se face in trei timpi: reducerea, imobilizarea si reeducarea functionala. Timpul I: reducerea fracturii deplasate anestezie adecvata care inlatura durerea si spasmul reducere prin extensie, contraextensie si manipulare in focar reducerea instrumentala Timpul II: contentia (imobilizarea) fracturii se face cu ajutorul aparatului gipsat aparatul gipsat va respecta urmatoarele reguli: sa fie necaptusit, bine mulat sa cuprinda o articulatie deasupra si alta sub focarul de fractura sa fie aplicat in pozitie functionala sa lase extremitatile libere Timpul III: reeducarea functionala METODA EXTENSIEI CONTINUE

indicata in fracturile instabile (oblice lungi, spiroide sau cominutive) reducerea se obtine in timp se face printr-un sistem compus din brosa si potcoava, cablu, scripeti, greutati contraextensia se face prin inclinarea patului bolnavului pot fi necesare manipulari in focar cu benzi circulare sau saculeti cu nisip

combinarea extensiei continue cu aparatul gipsat: dupa reducerea fracturii prin extensie continua in primele 14-21 zile, imobilizarea se va continua cu aparatul gipsat

METODA TRATAMENTULUI FUNCTIONAL

propusa de Lucas-Championniere se bazeaza pe principiul abandonarii fracturii in scopul salvarii vietii

permite mobilizarea bolnavului in absenta tratamentului fracturii TRATAMENTUL CHIRURGICAL Metoda de tratament care vizeaza restabilirea continuitatii osului fracturat (sectionat sau rezecat) cu ajutorul unor materiale biologice sau metalice poarta numele de osteosinteza Osteosinteza ridica trei probleme: indicatia metodei, alegerea materialului de fixare si tehnica de introducere TIPURI DE OSTEO SINTEZA TIPURI DE OSTEOSINTEZA TIPURI DE OSTEOSINTEZA OSTEOSINTEZA CU FIXATOR EXTERN PROTEZE Indicatiile tratamentului chirurgical: Indicatii absolute: Fracturile ireductibile Fracturile intraarticulare deplasate la adult Fracturile asociate cu leziuni vasculare Indicatii relative: deplasarile secundare fracturile osului bolnav fracturile cunoscute ca imposibil de tratat cu metode inchise (antebrat, Monteggia, Galeazzi, col femural) diverse asocieri fracturare (fracturi etajate, polifracturi) MATERIALE DE OSTEOSINTEZA

OSTEOSINTEZA CENTROMEDULARA: -cui Gamma - tija Kunther - tija Ender

OSTEOSINTEZA CU PLACI SI SURUBURI: - complex DHS sau DCS - placi si suruburi - suruburi - brose, saibe CUI GAMMA FOLOSIT PENTRU OSTEOSIN-TEZA CENTROME-DULARA OSTEOSINTEZA CENTROMEDULARA CU TILA KUNTHER ZAVORATA Osteosinteza cu tije Ender COMPLEX DHS DE FIXARE A FRACTURILOR PROXIMALE DE FEMUR LAMA PLACA LA 95 GRADE VERSUS COMPLEX OCS TIPURI DE PLACI DE FIXARE A FRACTURILOR EPIFIZARE TIPURI DE PLACI PENTRU REZOLVAREA FRACTURILOR DE TREIME INFERIOARA DE FEMUR: IN STANGA, LAMA PLACA LA 95 GRADE, IAR IN DREAPTA, PLACA SPECIALA PLACI SPECIALE DE RECONSTRUCTIE OSTEOSINTEZE CU PLACI SI SURUBURI SI BROSE CENTROMEDULARE FIXATOR ELIZAROV ALTE TIPURI DE FIXATOARE EXTERNE FOLOSITE IN FRACTURILE DESCHISE PROTEZE BIPOLARE SI UNIPOLARE CU INDICATIE IN FRACTURILE DE COL FEMURAL TIPURI DE PROTEZE: PROTEZA MOORE IN STANGA, IAR IN DREAPTA PROTEZA TOTALA CIMENTATA PROTEZA TOTALA DE GENUNCHI