Sunteți pe pagina 1din 2

In cadrul realizarii activitatii economice agentii economici, atat in calitate de consumatori cat si de producatori sunt obligati sa lupte pentru

sadisfacerea nevoilor cu resursele limitate. Astfel spus, viata este guvernata de legea raritatii resurselor. Legea raritatii resurselor exprima starea de tensiune dintre dinamica nevoilor si dinamica resurselor. Conform legii raritatii resurselor dinamica structurii si calitatea resurselor se modifica mai incet decat dinamica structurii si intensitatea nevoilor. In alegerile efectuate pentru sadisfacerea nevoilor cu resurse limitate trebuie sa tinem cont de urmatoarele principii economice: a) principiul rationalitatii - conform acestui principiu oamenii actioneaza in functie de propriul interes urmarind fie obtinerea utilitatii totale maxime, fie obtinerea profitului maxim. b) principiul eficientei si optimalitati - eficienta economica presupene ca raporturile efect asupra efort sa fie maxim (supraunitar) sau efort/efect sa fie minim (subunitar). Orice individ maximizeaza efectele obtinute la un efort dat sau minimizarea cheltuielilor efectuate pentru obtinerea rezultatelor dorite. c) principiul ecologic - atat in calitate de consumator cat si in calitate de producator oamenii sunt obligati, datorita resurselor limitate, sa aleaga dintre multitudinea variantelor avute la dispozitie cea mai buna alternativa. Sacrificarea unei alternative in favoarea alteia presupune un cost numit cost de oportunitate sau cost al alegerii sau cost al sanselor sacrificate. Costul de oportunitate reprezinta costul celei mai bune dintre alternativele sacrificate. Costul de oportunitate (CO) este un cost relativ pentru ca masoara castigul prin pierdere si real pentru ca se exprima prin valoarea celei mai bune dintre sansele sacrificate.

valoarea bunului la care se renunta valoarea bunului ales pentru consum In procesul de productie costul de oportunitate se evidentiaza cu ajutorul frontierei posibilitatilor de productie sau curbei transformarii. Frontiera posibilitatilor de productie (FPP) evidentiaza posibilitatile de alegere in productia a doua bunuri economice.

FPP este un instrument de analiza cu ajutorul careia se ilustreaza modul de alocare eficienta a resurselor pentru obtinerea productiei dorite. Analizand frontiera posibilitatilor de productie se observa: - orice punct de pe curba transformarii productiei semnifica cea mai buna varianta de productie in conditiile date. Orice punct de pe curba obtinandu-se prin utilizarea eficienta si rationala a resurselor avute la dispozitie. - deplasarea spre stanga (in interior) a frontierei semnifica obtinerea unei productii mai mici, risipa resurselor avute la dispozitie sau neutilizarea lor integrala. - deplasarea spre dreapta (in exterior) a frontierei nu se poate realiza in conditiile date, deplasarea spre dreapta presupune obtinerea unei productii mai mari de bunuri economice; productie ce nu se poate realiza cu resursele economice avute la dispozitie. Obtinerea unei productii mai mari se poate realiza pe cale intensiva, prin cresterea eficientei utilizarii factorilor de productie si pe cale extensiva prin cresterea volumului resurselor economice. Situatiile in care apare costul de oportunitate - atunci cand venitul disponibil este utilizat pentru a consuma bunurile A si B; cresterea cantitatii consumate din bunul A presupune reducerea cantitatii consumate din bunul B. - cand utilizam resursele avute la dispozitie pentru a ne sadisface nevoile A si B, cresterea sadisfacerii nevoi A presupune sadisfacerea nevoii intr-o mai mica masura a nevoii B. - cand utilizam resursele pentru a produce bunurile A si B cresterea cantitatii din bunul B presupune reducerea cantitatii din bunul A. Costul de oportunitate reprezint valoarea celei mai bune dintre ansele sacrificate, la care se renun atunci cnd se face o alegere oarecare. Cu alte cuvinte, el msoar cea mai mare pierdere dintre variantele sacrificate, considerndu-se c alegerea facut constituie ctigul. Este valoarea sacrificiilor alegerilor efective, n condiiile resurselor date. Costul de oportunitate al unui bun este dat de ceea ce se sacrifica pentru a obtine acest bun. Alegerile sau deciziile au un anumit cost, deoarece atunci cnd se ia o anumit decizie i se opteaz n favoarea unei opiuni, sunt sacrificate celelalte. Preul de oportunitate exprim evaluarea cantitii de bunuri care nu vor putea fi produse, deoarece s-a luat decizia de a produce un alt bun. Luarea n calcul a costului de oportunitate i permite ntreprinztorului s se orienteze spre afacerea care i aduce cel mai mare profit. Totodat, acest cost permite determinarea limitei pna la care ar fi rentabil sporirea volumului produciei, sau modernizarea ntreprinderii. Chiar dac banii cheltuii n alt afacere ar putea aduce ctiguri mai mari, ntreprinzatorul nu va purcede la modernizarea intreprinderii sau la extinderea produciei pe acea temelie. Orice activitate are un cost de oportunitate. Acest concept are un continut mai cuprinzator decat cel de cost din exprimarea curenta, obisnuita. El nu se limiteaza la simpla cheltuiala baneasca, ci desemneaza o estimare subiectiva a oportunitatilor sacrificate, care pot insemna mai mult decat banii cheltuiti.