Plimbindu-ma in timpul diminetii de-a lungul drumului, am inceput sa ma indoiesc de judecata mea, si nu erau niste indoieli vagi , cum

avusesem pina acum , ci motive precise si convingatoare Am vazut nebuni; am cunoscut pe unii din ei care ramineau inteligenti , lucizi , clarvazatori in toate problemele vietii , cu exceptia unui singur punct. Vorbeau pe orice teme foarte clar, cu finite si profunzime , si brusc gindirea lor , izbindu-se de stinca submarina a nebuniei , s facea tandari se scufunda in oceanul cel groaznic si furios, cu valuri spumeginde , cu ceturi si vijelii , care se chema dementa. Desigur m-as crede nebuna, cu totul scrintita la minte, daca nu as fi constienta si nu as sti cit se poate de bine in ce stare ma aflu, cercetind-o si analizind-o cu deplina luciditate. Nu sunt decit doar o victim a halucinatiilor, o victim care in cele din urma poate sa rationeze e doar o tulburare necunoscuta care s-a produs in creerul meu , una din tulburarile pe care incearca sa o consemneze si s-o precizeze fiziologii in ziua de azi! Si tulburarea asta o fi determinat in spiritual meu, in ordinea si logica ideelor mele o adinca spartura! Fenomene asemanatoare se produc in timpul somnului , cind ratacim prin fantasmagoriile cele mai de necrezut , fara a ne mira citusi de putin, deoarece aparatul nostru de verificare , simtul controlului doarme, in timp ce facultatea de imaginatie este treaza si isi executa functiile. Nu s-ar putea ca una din clapele imperceptibile ale clavirului meu cerebral sa fie paralizate? Exista oameni care in urma unor accidente , uita nume proprii, vorbe, cifre sau numai date. Localizarea tuturor sectoarelor gindirii este astazi dovedita prin probe. Or , ce-i de mirare in faptul ca facultatea mea de a controla irealitatea unor halucinatii este in clipa de fata amortita? Sunt sigura ca singuratatea este primejdioasa pentru mintile inteligente si care lucreaza u incordare . In jurul nostru trebuie sa fie oameni care gindesc si vorbesc. Cind raminem singuri un timp mai indelungat , populam golul format cu fantasme. De cind omul cugeta , de cind este in stare sa-si inchipuie gindurile, el se simte confruntat de un mister de nepatruns pentru simturile lui grosolane si imperfect si incearca sa inlocuiasca neputinta organelor sale printr-un efort de inteligenta. Cita vreme aceasta inteligenta ramiine la o stare inca rudimentara, confruntarea cu fenomenele invizibile a luat forma celei mai neobisnuite spaime. De aici provin credin