Sunteți pe pagina 1din 3

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiuni implicnd

fabulosul si supusa unor stereotipii n care binele iese ntotdeauna nvingator n lupta cu raul. Georg 121m122b e Calinescu defineste aceasta creatie ca un "gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, etc." Lumea basmului fiinteaza ntr-un spatiu si o durata nedeterminate. n basmul cult, stilul este elaborat, se mbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea. esut pe universala tema a confruntarii binelui cu raul, "Povestea lui Harap-Alb" este frumoasa poveste culta n care feciorul de mparat - fara nume si mezin al familiei - va pleca la unchiul sau Verde mparat pentru a mosteni mparatia. Personajele din basmul cult "Povestea lui Harap-Alb" (oameni dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul n diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se ncheie ntotdeauna, n basm, prin victoria fortelor binelui. Chiar daca pastreaza tipologia personajelor din basmul popular si simbolistica acestora, Creanga de ndeparteaza de modelul sau, prin constructia unor personaje complexe, originale, inconfundabile.Personajul principal, Harap-Alb, ca de altfel si celelalte este individualizat prin comportament, prin limbaj, prin nume. Reactiile diverse, starile ce reies din diferite situatii denota o psihologie tipic umana, indiferent daca sunt personaje cu puteri supranaturale sau nu. Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici nsusiri excetionale (vitejie, drzenie, istetime), dar dobndeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale (valori etice, mila, bunatatea, generozitatea) necesare unui mparat, n viziunea autorului. Sensul diactic al basmului este exprimat de Sfnta Duminica: "Cnd vei ajunge si tu odata mare si tare, i cauta sa judeci lucrurile de-a fir a-par si vei crede celor supriti si necajiti si asupriti, pentru ca stii acum ce e necazul". Numele personajului reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initiere), ntre starea de inocenta (negru) si "nvierea" spirituala a celui ce va deveni mparat (alb). Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu nsusiri supranaturale (Sfnta Duminica), animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor), fapturi himerice (cei cinci tovarasi) sau obiecte

miraculoase (aripile craieselor) si se confrunta cu raufacatorul, personajul antagonist, Spnul care are si functia de trimitator. Acesta nu este doar o ntruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un "rau necesar". De aceea calul nazdravan nu-l ucide nainte ca initierea eroului sa se fi ncheiat: "si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cteodata, pentru ca fac oamenii sa prinda la minte". Nu doar naratorul, ci si personajele, par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-l traverseze protagonistul. Personajele ndeplinesc deci, prin raportare la erou, o serie de functii: antagonistul, ajutoarele, donatorii, ca si n basmul popular, dar sunt invidualizate prin atribute exterioare si prin limbaj. Cu exceptia eroului care este vazut n evolutie, celelalte personaje sunt reductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului se ironizeaza defecte umane (frigurosul, mncaciosul, etc.), dar aspectul lor grotesc ascunde calitati precum bunatatea si prietenia. Aceste personaje fantastice sunt creatii originale ale lui Creanga, fiind individualizate n maniera clasica, printr-o trasatura fizica sau morala dominanta. Portretele lor hiperbolizate sunt realizate cu ajutorul augmentativelor si al diminutivelor utilizate cu sens contrar: Gerila era o "dihanie de om" care ngheta totul cu "buzoaiele" lui; Flamnzila era o "namila de om" si "un sac fara fund"; Setila reprezenta o "aratare de om" care avea "un grozav burdahan si un nesatios gtlej" (epitete hiperbolice); Ochila este comparat cu un ciclop privind prin "ochiul mare ct o sita si aratnd frumusel bot chilimbot". Eroii par coborti din opera lui Rabelais "Gargantua si Pantagruel", formnd un alai plin de vivacitate si umor.Victoria lui Harap-Alb si a tovarasilor lui nu este una solitara, ci reprezinta biruinta fraternitati spirituale asupra individualismului omenesc. mparatul Ros si Spnul sunt rai si vicleni, iar Sfnta Duminica este nteleapta. Personajele se individualizeaza prin limbaj: "Spnul traieste cu adevarat n replici [...] Foarte vii sunt fabulosii tovarasi de drum ai eroului si cteva scene, cum ar fi aceea din casa de arama, sunt memorabile. [...] Personajele nu ies nici o clipa din schematismul lor, nsa, retraind n fiecare, Creanga umple schema de viata". Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului. Protagonistuleste un "om de soi bun", care traverseaza o serie de probe, nvata din greseli si progreseaza, se

maturizeaza pentru a merita sa devina mparat, basmul putnd fi astfel considerat un bildungsroman. Concluzia poate fi reprezentata n mod elocvent de catre afirmatia criticului Geoge Calinescu: "basmul cult este [...] o oglindire a vietii n moduri fabuloase [...]. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice, animale [...]. Cnd dintr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici, n-avem de a face cu un basm".