Universitatea de Vest Facultatea de Chimie, Biologie si Geografie Sectia Geografie Specializarea: Stiinta Mediului, Anul I

UNIVERSUL PRIMA SECUNDA

Prof. Cord Asistent doctorand Florina Ardelean

Student Pacsa Ovidiu Flavius

Timisoara 2011
1

Cuprins: Cap I. Introducere

1. Definire si caracteristici generale 2. Metode de cercetare

Cap II.
1. 2. 3. 4.

Geneza Universului

Istoric Varsta Universului Big Bangul si Modelul Inflationist Faza Cosmica -era hadronica -era leptonica -era radiativa

Cap IV.

Concluzie

Cap I.

Introducere

The cosmos is all there is, or ever was, or ever will be. Our contemplation of the cosmos stirs and wonders. There is tingling in the spine as catching the voice of faint sensation as of a distant memory of falling from a great height. You know we are approaching the grandest of mysteries. The size and age of the cosmos are beyond ordinary human understanding. Lost somewhere between immensity and eternity is our tine planetary home the Earth. (Sagan, Carl 1980)

Scopul acestei lucrari este de a prezenta o informatie structurata despre inceputul Universului, in vederea unei bune intelegeri a aparitiei materiei. Voi oferii o definire a Cosmosului prezenta pe langa si anumite caracteristici ale acestuia. Mai departe voi introduce in tema conceptul de Big Bang care contureaza cel mai avansat model despre originea Universului pana in prezent. Acest concept atrage dupa el Teoria Inflationista care de asemenea este cel mai recunoscut model fizico-matematic al expansiunii Cosmosului de catre comunitatea stiintifica. Apoi voi aprofunda notiunile post inflationiste pana in primele secunde dupa Big Bang si care descriu decuplarea celor patru forte din Univers si formarea particulelor elementare. Acestea compun sau alcatuiesc toata materia din Cosmos iar cele patru forte definesc legile prin care ea interactioneaza. Important de precizat si de altfel aspect ce printer altele urmaresc sa-l evidentiez prin aceasta lucrare, este ca evenimentele care s-au petrecut din momentul 10-43 pana in primele secunde de la Explozie sunt mult mai semnificative si numeroase comparativ cu cele care au urmat dupa, timp de 15 x 109 ani. 1. Definire si caracteristice generale Universul sau Cosmosul defineste realitatea totala multidimensionala ale carui limite sunt imperceptibile, ingloband tridimensionalitatea spatiului si dimensiunea temporala unita in conceptual de spatiu-timp care se afla in continua expansiune accelerate. Spatiu-timp gazduieste material care se afla organizata on structure si forme ce defines grade diferite de evolutie extrem de variabile. Ceea ce este observabil atat liber cat si prin instrumente poarta numele de Univers Observabil sau Metagalaxie (fig). Dincole de Metagalaxie si pe care o include se afla Universul Fizic. Mai poate fi descries ca intreaga lume, nemarginita in timp si spatiu, infinit diversificata caracterizata printr-o multitudine de forme ale materiei, ponderale sau radiante, aflata in diferite stadii de dezvoltare, Universul cuprinzand totalitatea obiectelor, evenimentelor, relatiilor si energiile existente in mod obiectiv. Universul este considerat transparent, caracteristica pe care a dobandit-o la cca un million de ani de la Big Bang. Este omogen intrucat, la scara lui diversele component apar ca fiind distribuite uniform. Volumul Cosmosului este apreciat la 1080 m3 in continua expansiune accelerate, cu o masa aproximata la 2,5 x 1054 kg si este compus din particule elementare sau atomi, materie intunecata si energie intunecata (vezi fig). Densitatea materie si energiei ce insumeaza 4% este de 2,5 x 10-26 kg/m3 , valoare extreme de care explica supozitia ca apare ca vid. Sunt predominanti atomi de H si He peste 98%, urmand O, C, Netc. (autor). Univesul relationeaza si este guvernat prin patru forte:
3

gravitatia, forta electromagnetica, si forta nucleara puternica sau slaba. Universul observabil cuprinde cam circa 1011 galaxii ce sunt grupate in roiuri-pana la cateva mii- sau spuper roiuri de galaxii-cateva zeci de roiuri- (vezi fig) 2. Metode de cercetare In present cele mai frecvente metodete de amplificare a intelegeri noastre despre Univers sunt modele fizico-matematice de a exprima prin ecuatii diferite posibile evenimente sau interactiuni. Evident daca acestea se dovedesc a fi mathematic valide se va incerca cu a jutorul instrumentelor si tehnici sa se gaseasca dovezi sau se se simuleze experimente ce reproduce fenomene din Cosmos. (Fig). Ceea mai populara si eficiente medota de cunostere a omului este observatia, care este facuta direct prin ochiul nostrum capabil se receptioneza radiatia de lumina si care in ultimul secol este amplificata prin telescoape din ce in ce mai performante. Observatia cu ajutorul tehnologiei se poate face si indirect metoda, de altfel mult mai precisa si detaliata, prin Radiotelescope care pot receptiona si masura informatii din intraga lungime a spectrului. Acestea tripleaza raza partii accsebile a Cosmosului, adica a materiei observabile la o distanta de 15 mil. ani lumina. Totusi cunoasterea nostra despre Univers este limitata de constanta vitezei si de geometria finita a acestuia, ingloband deasemenea anumite principia cum ar fi cel al omogenitatii, uniformitatii, universalitatii, etc Stiinta care se ocupa cu intelegerea Universului este Cosmologia care studiaza structura si evolutia universului in ansamblu, bazanduse pe datele astronomiei extragalactice sip e teoriile si relazile fizico-matematice, referitoare la natura spatiu-timp si a fortelor universal (Urdea, 1994).

Cap II.

Geneza Universului

1. Istoric In anul 1922 matematicianul rus Alexander Friedmann ofera un model prin care galaxiile se indeparteaza una de alta, ceea ce reprezinta o schimbare radical fata de modelul static. Situatia se prezinta ca un balon cu mai multe pete pictate pe suprafata lui si care este umflat in mod constant. Cu cat balonul este umflat mai mult cu atat distanta dintre oricare doua pete devine mai mare, dar nu exista nici o pata care sa poata fi considerate centrul expansiunii. Deasemena se observa cu cat creste distanta cu atat mai repede se vor indeparta petele unele de altele. Deci in acest model tridimensional, Friedmann arata ca viteza de indepartre dintre doua galaxii este direct proportionala cu distanta la care se gaseste fata de centrul de observatie. Fara sa stie de modelul lui Friedmann, in 1924 Edwin Hubble face cea mai mare descoperire a stiintei din sec. XX, confirmand ceea ce prevazuse teoria generala a relativitati publicata de Einstein in 1915, si anume ca Universul nu este stationar. Hubble observa pe baza efectului Doppler (variatia frecventei undei luminoase in functie de deplasarea sursei), ca majoritatea galaxiilor se indeparteaza unele fata de altele cu o viteza care se poate exprima prin forma:

V=H*d; unde H este constanta lui Hubble (H=877km*s-1 *Mpc-1) iar d este distanta dintre galaxii (Mpc=megaparsec=106 pc; pc=3,0856*1013 km). Din aceasta formula reiese ca practic, galaxiile se indeparteaza unele fata de altele cu o viteza din ce in ce mai mare, cu cat distanta dintre ele creste.) (vezi FIG). Acest concept intuieste idea expansiunii Universului dintr-un moment initial, ajunganduse astfel la conceptul unei explozii initiale numite Big Bang. Astfel in acest repect Alpher si Herman in 1948 au emis ipoteza ca o asemenea dovada ar putea constitui radiatia remanenta provenita de la respectivul fenomen, radiatie care dupa calculele effectuate de ei ar trebui sa aiba in jur de 5 grade peste zero absolut. Nu a trecut mult ca 1965 Armo Penzias si Robert Wilson au descoperit intamplator un camp de micro unde avand aceasi intensitate in toate directiile si temperature egala 2,7 K si care a fost explicate ca fiind radiatia fosila ramasa de la Big Bang. In 1989, masuratorile asupra intensitatii acestei radiate de fond a satelitului COBE (Cosmic Background Explorer) lansat cu acest scop au aratat ca spatiul se dilata uniform in toate directiile, demonstarnd izotropia expansiunii si omogenitatea spatiala a Cosmosului Barrow, 1994) (vezi FIG). 2. Varsta Universului Odata acceptata teoria expansiunii Universului se poate pune intrebarea cand a inceput a ceasta expansion. Explicatia pentru orice din Cosmos poate implica numai lucruri ce exista de asemenea in Univers. Una dintre consecintele acestui concept se refera la definirea sau descrierea oricarei entitati din interiorul Universului se poate face doar in raport cu alte lucruri sau referinte din acelasi Univers. De exemplu daca un puct are o pozitie, acesta pozitie poate fi definita doar in raport cu alte puncte din Cosmos, sau daca are o miscare, atunci aceasta miscare poate fi descrisa numai analizand modificarile pozitiei sale in raport cu alt reper sau punct din Metagalaxie. In acest respect spatiul si timpul sunt vazute ca si componente interdependente si intrinseci ale Cosmosului, nu ca ceva in afara acestuia. Comform celor spuse se poate preciza ca lumina care vine de la stele cu o viteza constanata de 299,792 km/s are nevoie de timp sa ajunga pe Terra ceea ce inseamna ca atunci cand privim la aceste stele indepartate de fapt privim in trecut vazand istoria lor. O esteimare a momentului cand totul a inceput a fost facuta prin trei metode independente si converg aproximativ spre a celasi rezultat. 1) Miscarea galaxiilor indica dupa formula lui Hubble un timp T=d/v=1/H=14-18 miliarde ani -(unde d= distanta dintre galaxii, v=viteza de indepartare a galaxiilor intre ele, iar H=constanta lui Hubble vezi pag. 4)2) Varsta celor mai vechii stele. In general varsta unei stele poate fi estimata dupa analiza elemetelor chimice care se consuma determinand gradul de stralucire a stelei. In galaxia noastra si in cele vecine, cele mai vechi stele au intre 14-16 miliarde ani. 3) Prin diferite modele matematice si tehnici radiocronologice, varsta Universului vizibil a fost estimata la 153 miliarde ani.

3. Big Bangul si Modelul Inflationista In privinta formari si evolutiei Cosmosului modelul cosmologic care se impune si care este acceptat pe larg de comunitatea stiitifica este cel al Big Bangului, cuprins in teoria Universului fierbinte. Dupa 1970 acest model s-a impus ca paradigma generala a cosmologieim, fondata cum am mai precizat pe baza teoriei Universului in expansiune. Aceasta teorie a fost demonstrata finalmente si ca fiind una accelerata anul acesta independent de catre Saul Perlmutter pe de o parte si de catre Brian Schimdt si Adam Reiss pe de alta parte fapt pentru au primit Premiul Nobel pentru Fizica in 2011. Aceasta expansiune se manifesta doar dincolo de scara marilor roiuri galactice, deoarece numai aici expansiunea poate invinge atractia locala a gravitatiei. Se considera ca initial Universul aflat intr-o stare hiperdensa de materie neutronica particula primordial- si la o temperature foarte ridicata, explicate prin uriasul potential energetic corespunzator acestei stari a explodat continut fiind ejectat in toate directiile cu viteze foarte mari. Anterior momentului 0 si 10-43 Universul cum am spus mai sus era redus la partica extreme de mica densa si fierbinte numita Holon, acesta trece printr-o serie lunga de transformari si faze in pofida timpul infintizimal de mic. La inceputu existentei sale Cosmosul numit chiar Big Bang, ar fi putut avea chair un diametru de 10-30 m si o temperature egala cu 1032 K. In acesta faza cele patru forte fizice fundamentale (vezi pag.4 ) erau unite in una singura (Ureche 1987). Pe masura ce are loc descresterea temperaturii, are loc si o descrestere a energiei fotonice astfel ca procesul de generare de particule din fotoni se desfasoara in mod gradat limitat la particule cu masa din ce in ce mai mica. In functie de aceasta limitare gradata a procesului de substantializare se distinge o periada inflationista urmata de patru ere neconventionale: era hadronica, leptonica, radiativa si stelara. In continuare ma voi ocupa de descrierea acestor faze de evolutia a Cosmosului pana la era radiativa inclusiv, deoarece acesta se incheie prima etapa foarte importanta a Universului si anume Big Bangul. In 1979, Alan Guth emite coneptul Universului Inflationar. Idea de baza este accea ca la un moment dat, in primile fractiuni de secunda dupa Marea Explozie, Cosmosul a crescut brusc cu un coefficient urias (inflatie) de la 1mm la dimensiunea sa actuala. Aceasta scurta perioada de expansiune accelerate cand marimea Universului a crescut in mod exponential, este rezultatul uni process antigravitational, instabil si trecator, ca effect, al exploziei initiale, care a determinat o puternica excitare a vidiului ( Posea G, Armas I, 1998). In functie de energia disponibila, sunt descries mai multe stari de vid. Cel mai de jos nivel din punct de vedere energetic il reprezinta vidul adevarat care deasemenea este stabil si care I cunoastem astazi ca ceea ce noi numim vid . nivelurile mai ridicate ale vidului sunt numite vid fals fiin de altfel stari excitate si instabile ce tind sa decada spre un nivelul energetic cel mai scazut. Aceasta stare de vid a fost posibila imediat dupa explozie, fiind generata de procesul inflationist si avand o energie foarte mare, dar si o instabilitate pe masura. Aceasta imensa energie de vid fals avea un puternic effect gravitational datorita celebrei ecuatia E=MC2 , care daca nespune ca energia are masa atunci in consecinta exercita atractie gravitationala. Energia vidului fals era in acelasi timp asociata unei tot mai mari presiuni negative- cu efect de respingere, ce determina producerea unei imense forte antigraviationala. Pe de alta parte actiunea gravitationala a vidului fals, implica o competitive intre cele doua forte opuse de atactie si respingere. In final presinuea isi demonstraza superioritatea in putere iar ca si consecinta s-a

creat o imensa forta de respingere care a provocat expansiunea accelerate a Universului timpuriu (vezi FIG). Cand vidul fals s-a dezintegrad, Cosmosul si-a reluat expansiunea reala. Aceasta expansiune prin inflatia duce si la motivul uniformitatii actuale a Universului, prin faptul ca aorice neregularitati initiale au fost eliminate prin diltarea spatiului. Deasemena dilatarea produsa de inflatia a racit tot o data Cosmosul la o T=-2730 C. Radiatia termica de fond nefiind altceva decat reincalzirea postinflatinosta prin elibarea energiei inmagazinate in vidul fals (vezi FIG). La momentul t=1043s unde si temperature era extreme de ridicata T=1032 K are totusi loc o decuplara intre forta gravitationala si cea electronucleara. Ulterior la momentul t=10 -35s sa aiba loc o noua rupere de simtrie prin decuplarea fortei elctronucleare in forta elctroslaba si tare. Aici se declasnseza perioada inflationara si care se desfasoara pana la momentul t=10-32s. In constituta Universului se descrie o supa dequarcuri, lepton si antiparticulele lor, la care deasemenea se adauga fotoni. Materia si radiatia se aflau in echilibru iar temperature scade la valoarea de 1027K. 4) Faza Cosmica Se considera ca in prime secunde dupa Big Bang, Universul era constitui dintr-un amestec de5 particule elemnetare (protoni, neutron, fotoni si neutrini), care dincauza temperature exterm de mari se aflau intr-o agitatie intense. Coleziunile erau numeroase si ca rezultat dupa un timp cuantic, se formeaza nuclee de Deuterium-izotop al Hidrogenului, dar care practice erau distruse imediat de fotoni cu energie foarte mare. Cam dupa o secunda cand temperratura ajunge in jurul valori de 109 grade C iar energia particulelor devine comparabila cu cea a legaturilor nucleare numarul si viata nucleelor de deuterium creste. Acestia au putut capta protoni si neutroi determinand ca in cateva minute de la marea explozie sa se formeze primele nuclee de H si 4He si in cantitate foarte mult de mica nuclele de 3He si Li. (Autor) Aceasta faza este impartita pentru o mai buna intelegera si structurare in trei ere fiecare diferentiata prin niste evenimente si caracteristice specifice: era hadronica, era leptonica si era radiativa. Era Hadronica se desfasoara dupa perioada inflationara, numita de catre uni specialist si haos, deoarece nu poate fi descrisa din punct de vedere fizic din punct de vedere fizic, pana la momentul t=10-4s. Este definita prin predominarea hadronilor (hadron=particular cu intercatiune tare, incluzand baronii si mezonii), prin toate speciile lor leptoni-particula cu intercatiune slaba- si care cuprinde electroni, neutrino, miuon. Fotonii avand suficienta energie au inceput sa genereze perechi de barion-antibarion. La momentul t=10-12 are loc o noua rupere de simetrie de data aceasta forta electroslaba ducuplandu-se in forta electro magnetica si forta slaba. Se considera ca pornind de la quarcuri iau nastere nucleoni(neutron si protoni), insa acestia erau mai putin numerosi comparative cu fotoni (la un nucleon se gasea 109 fotoni). Aproximativ la momentul t=10-6 s temperature Cosmosului a scazut la valoarea de 1013K, iar nivelul energiei medii a particuleleor si fotonilor se situa in jur de 103MeV, corespunzatoare energiei medii a barionilor. Acest fapt determiana ca particulele quark si antiquark sa se uneasca in protoni, neutron si antiparticulele lor. Pe intreaga durata a erei hadronice Universul s-a racit de la 1032K la 1012K si s-a rarefiat, prin dilatere de la o densitate de 1097k/m3 la una de 1017 Kg/m3 .

Era leptonica incepe la momentul de t=10-4 cand temperature ajunge la valori de 1012 k, iar energia particulelor scade la 100MeV, prea scazuta pentru producerea de mezoni. Aceasta era incepe cu dezintegrarea ultimilor hadroni in miuoni. De asemenea numarul de neutron este egal cu numarul de protoni, pentru ca mai tarziu prin dezintegrarea nuetronilor, ceialalti se numara mai multi. Temperatura scazuta dar suficient de ridicata a permis formarea de electroni, pozirtroni si neutrini, in numar foarte mare. E posibil ca in acesta perioda sa se fi format si primele cantitati de hydrogen si deuterium. La sfarsitul acestei era densitatea Cosmosului ajunge la aproximativ 1kg/m3 iar temperature inca destul de ridicata la 109K. (Urdea P, 1994) Era radiativa isi are inceputul in momentul in care temperature scade sub T=109K, iarenergia particulelor sub 1MeV. Denumirea acestei ere vina de la faptul ca pentru acea perioada component fotonica era prodominanta fata de substanta, mai pricis fata de particulele care poseda masa de repaus. Raportul era undeva la 109 fotoni la un proton. La momentul t=102, universal era constituit din protoni, din nuclee de heliu-cam 20%-30% din numarul de protoni-, electroni si fotoni care erau majoritari. La T=104K are loc o recombinare a electronilor cu protonii si helionii, formandu-se Hidrogenul si ulterior Heliu neutru, acest eveniment marcand momentul final al erei radiativa. Aceasta era sa intins pe o perioada temporala cuantica incepand de la t=1s si pana in momentul t=1012. In acest interval Universul devine tot mai transparent, densitatea sa ajungand la 10-20kg/m3. Finalul erei radiativa marcheaza de fapt sfarsitul perioadei prestelare cunoscuta sub numele de Big Bang sau Universul fierbinde

Cap IV.

Concluzie

De la primele nuclee care s-au sintetizat conturand primii atomi care in raport cu nucleele lor dobandesc proprietati diferite, process care se intampla in inima primelor stele supergigant si care incep sa se curteze intre ele formand primele galaxy, la aparitia unor clase de stele medii care au determinat sisteme solare; de la nasterea acelor stele in cadrul a carora sisteme iau nastere planete, majoritatea juviene dar si telurice, planeta care, minim una, se pozitioneaza optim fata de steau ei si care in timp gazduieste apa in stare lichida, la activitatea vulcanica de pe ea si aparitia atmosferei; de la activitatea vulcanica si atmosfera incarcata electric care determina aparitia materiei organice care prin fotosinteza produce oxigen, oxygen care in timp formeza stratul de ozon ce face uscatul favorabil vietii, la inceputul evolutiei organice; de la evolutie la om care priveste si observa in jur si pre cer si se intreaba inca de la inceputuri unde se afla si de ce. Tot acest effort doar pentru a constientiza acest effort, dar in esenta acesta poate fi scopul si motivul real al existentei nostre de a intelege si cunoaste Universul. Iar prin noi si nu numa, Cosmosul se poate explica.

Bibliografie: Barrow J.D. (1994) Originea Universului, Editura Humanitas, Bucuresti. Ielenicz Mihai (2005) Geografie Fizica Generala Editura Humanitas Bucuresti Grigore Posea si Iuliana Armas, (1998), Geografie Fizica- Terra Camin al Omenirii si Sistemul Solar, Editura Encilopedica Bucuresti Olaru Leonard (2008) Geologie fizica Editura Enciclopedica Bucuresti Petru Urdea, (1994), Elemente de Astronomie pentru Geografi, Tipografia Universitatii de Vest Timisora. Raileanu Grigore (1998) Geologie Generala Tipografia Bucuresti. www.wikipedia.org http://www.windows2universe.org