Criza rachetelor din Cuba (octombrie 1962) Fost colonie spaniol, insula Cuba a fost n prima parte a secolului

XX sub protectoratul Statelor Unite. Americanii deineau proprieti pe insul i aveau n concesiune elemente de infrastructur (ci ferate, telecomunicaii). Economia cubanez, orientat exclusiv ctre vecinul din nord, era una de monocultur (zahr, tutun, bumbac). Problemele sociale erau severe, omajul atingnd 30%, n unele perioade ale anului. Polarizarea societii, ntr-o ptur bogat i marea majoritate a populaiei srac, a favorizat dezvoltarea unui curent intelectual contestatar. Limbajul era, inevitabil, unul de stnga, din moment ce se clama reducerea disparitilor sociale i nlturarea imperialismului. Purttorul de cuvnt al micrii a devenit Fidel Castro, membru al unei familii aristocratice, educat n mediul iezuit. Revoluia cuban a reuit n 1959, ndeprtnd de la putere pe dictatorul Fulgencio Batista. Fidel Castro, conductor al noii republici, s-a ntreptat ctre Statele Unite, solicitnd un plan Marshall n America Central pentru a reduce decalajul fa de rile dezvoltate. Refuzul american a radicalizat poziia lui Castro care a naionalizat societile americane din insul i a solicitat sprijinul Uniunii Sovietice pentru a scoate ara din criz. Conducerea de la Kremlin nu a pierdut prilejul de a ptrunde n sfera de influen american. ncercarea de contrarevoluie organizat de americani (euat dup debarcarea din Golful Porcilor din 1961) a fost urmat de amplasarea de ctre sovietici a rachetelor cu raz medie de aciune pe teritoriul Cubei (octombrie 1962). Descoperirea rampelor de lansare de ctre un avion american de spionaj a condus la cea mai grav criz a rzboiului rece. Statele Unite au blocat n larg vasele sovietice ce veneau spre Cuba, ameninnd totodat cu bombardarea insulei dac rachetele sovietice nu vor fi retrase. Kremlinul a fost nevoit s fac pasul napoi, sub presiunea Consiliului de Securitate ONU i a statelor din Occidentul Europei (care s-au aliniat, n frunte cu preedinte Franei, De Gaulle, n spatele Statelor Unite). Dei americanii i-au asumat unele angajamente internaionale echivalente (au dat asigurri c nu vor invada Cuba i c i vor retrage rachetele din Turcia), Uniunea Sovietic a pierdut din creditul internaional. Lumea a mers pn pe marginea prpastiei *nucleare+, dar sovieticii clipiser primii, declara secretarul de stat american Dean Rusk. Dup criz, cele dou superputeri au depus eforturi pentru gsirea unor mijloace care s evite n viitor o asemenea confruntare la vrf: n august 1963, ntre Casa Alb i Kremlin, ntre J.F. Kennedy i N.S. Hruciov, se stabilea o legtur telefonic direct (firul/telefonul rou).Probabil cea mai grava criza postbelica a avut loc in Cuba. In 1959, revolutionarul cubanez Fidel Castro a preluat controlul asupra insulei; apoi, in urma unor dispute cu SUA, s-a mutat in tabara comunista. SUA nu agrea prezenta unui aliat sovietic in aceasta regiune considerata intotdeauna ca facand parte din sfera sa de influenta; in plus, Cuba se afla la o distanta destul de mica fata de coasta SUA. Apoi dupa esecul rusinos al unei invazii a SUA in Cuba, sustinuta de oponentii exilati ai lui Castro, pe insula au fost instalata rachete sovietice.Cand SUA au descoperit ce se intampla, presedintele John F.Kennedy a ordonat o blocada navala pentru a impiedica alte rachete sovietice care deja seaflau pe drum sa ajunga in Cuba. Pentru o perioada de timp s-a crezut ca temutul razboi mondial era pe punctul de a izbucni; dar in cele din urma URSS a fost de acord sa-si retraga rachetele. Acesta a fost o infrangere pentru sovietici, dar Kennedy a evitat sa-l umileasca pe Hrusciov. Evident, acum ambele parti erau constiente de pericolele confruntarii si au luat masuri pentru evitarea ei. Dar in pofida intelegerilor limitate si temporale, cursa inarmarilor a continuat, si relatiile americanosovietice oscilau intre perioade de detenta(relaxare a tensiunii) si de reinnoite ostilitati.