Sunteți pe pagina 1din 14

Exist numeroase clasificri ale sistemelor de calcul. Cea prezentat n continuare urmreste cu preponderent aspectele functionale ale acestora.

Calculatoarele electronice se pot clasifica dup:

tip - exist calculatoare numerice (cele uzuale), n care informatiile se reprezint prin numere sau calculatoare analogice, n care informatia se reprezint prin mrimi fizice (de exemplu: lungime, arie, tensiune). Ultimele sunt compuse din dispozitive elementare care efectueaz anumite operatii si sunt conectate astfel nct s rezolve problemele dorite. capacitate - se msoar numrul de operatii care pot fi efectuate ntr-o unitate de timp (viteza de lucru) si volumul de date care se pot retine n memoria intern destinatie - exist calculatoare universale, care rezolv tipuri variate de probleme sau calculatoare specializate n rezolvarea unui anumit tip de problem, cum ar fi de exemplu, editarea de texte sau un proces tehnologic arhitectur(modul de structurare a componentelor) - n evolutia cronologic a calculatoarelor electronice se remarc cteva configuratii principale: sistemele de calcul independente, reprezentate de sistemele medii-mari (corespunztoare generatiei a treia de calculatoare), minicalculatoare, microcalculatoare si supercalculatoare sisteme de calcul cuplate la procese tehnologice sistemele de calcul formate din mai multe calculatoare interconectate retelele de calculatoare.

Sisteme de tip centru de calcul (sisteme medii-mari)


Sistemele medii-mari au aprut dup anii '50, avnd un cost ridicat si dimensiuni apreciabile. Componentele lor fiind dispuse n una sau mai multe ncperi care alctuiau un centru de calcul. Erau sistemeneinteractive, adic nu exista un dialog ntre utilizator si calculator: un operator uman realiza interfata dintre calculator si utilizatori. Acesta lansa n lucru calculatorul si i supraveghea activitatea, ceea ce era necesar fiindc sistemul de operare al acestor calculatoare era destul de complicat si necesita lansarea n executie de ctre operator, conform configuratiei dorite. Operatorul era cel care introducea programele pe cartele n cititorul de cartele; n urma executiei fiecrui program se obtinea un listing care era returnat utilizatorului. Astfel, corectarea unor erori de compilare putea dura uneori cteva zile. Totusi, trebuie remarcat faptul c n sistemul de operare (SIRIS) era implementat conceptul de multiprogramare: la un moment dat n memoria calculatorului se gseau de obicei mai multe programe ale utilizatorului, la care unitatea central lucra pe rnd,

n cuante de timp bine determinate. Operatiile de intrare-iesire sunt gestionate de un procesor specializat unitatea de schimburi multiple care permite unittii centrale s continue executia altor programe aflate n memorie n timpul desfsurri unei operatii de citire/scriere ntr-un anumit program. Erau calculatoare pe 32 de biti, adic o instructiune masin prelucrat de unitatea central avea aceast dimensiune. Dintre reprezentantii sistemelor medii-mari amintim: IBM-360 si familia de calculatoare romnesti FELIX (C 256, 512, 1024 dup capacitatea memoriei interne).

Minicalculatoare
Minicalculatoarele au aprut dup 1970, avnd costuri ridicate; numele lor provine din formularea "configuratie minim de calcul". Erau sisteme interactive utilizatorii aflati n fata unor terminale se aflau n dialog cu calculatorul - si multiutilizator: la un moment dat mai multi utilizatori (cteva zeci sau chiar cteva sute) putea folosi calculatorul prin intermediul terminalelor. Aceast caracteristic impune un sistem de operare (numit RSX) performant, care s poat gestiona la un moment dat programele mai multor utilizatori si s ofere mecanisme de protectie a memoriei (s nu se suprapun mai multe programe n aceeasi zon de memorie) [Boi88]. n situatia n care programele utilizatorilor, mpreun cu soft-ul accesat de ele, nu ncpeau simultan n memorie, erau evacuate temporar pe un disc magnetic (mecanism de swap). Sistemul de calcul lucra deci n regim de multitasking (multiprogramare): desi la un moment dat era executat un singur program, printr-o politic de servire a tuturor utilizatorilor, acestia aveau acces pe rnd la resursele sistemului. Exist diversi algoritmi de servire a programelor care se gsesc n memoria intern n diverse stri (eventual n cursul unui proces de citire sau scriere de date de la / la un dispozitiv periferic) asteptnd s fie lansate n continuare n executie [Boi94]. Dac sistemul de calcul nu era solicitat la un moment dat de un numr prea mare de utilizatori, acestia puteau avea impresia c sunt unicii beneficiari ai resurselor de calcul. Pentru structurarea informatiilor utilizatorilor aflate sub form de fisiere pe suporturile magnetice, apare notiunea de director (repertoar de fisiere). Existau doar dou niveluri de directoare, spre deosebire de directoarele arborescente din UNIX si DOS. Programarea pe minicalculatoare era mai anevoioas dect pe microcalculatoarele care au aprut ulterior din cauza unei insuficiente dezvoltri a produselor soft destinate programrii: procesele de editare, compilare, link-editare si executie a programelor erau realizate separat, prin aplicatii independente, care necesitau adesea o cantitate destul de mare de memorie disponibil iar aceast conditie putea fi adesea mai dificil de ndeplicit n conditiile n care multi utilizatori exploatau simultan

sistemul de calcul. Mediile de programare, specifice diverselor limbaje, care nglobeaz facilitti pentru toate etapele de realizare a programelor, inclusiv cea de depanare (corectare a erorilor de conceptie) au aprut mai trziu, pentru microcalculatoare. Din punctul de vedere al arhitecturii, caracteristic pentru minicalculatoare este existenta unei "magistrale de informatii", numite BUS, prin intermediul creia se realizeaz comunicarea ntre procesor, memorie, terminale (un rol special l are terminalul operatorului) si alte periferice. Comunicrile sunt arbitrate de controler-ul de BUS, care preia astfel functiile canalului de intrare-iesire. Acesta d dreptul de initiere a unei comunicri de ctre o entitate conectat la BUS cu o alta, n functie de proritatea asociat primeia. Minicalculatoarele lucrau pe 16 si 32 de biti. Dintre reprezentantii lor amintim: VAX 8600, VAX 8650, PDP 11 si calculatoarele romnesti CORAL si INDEPENDENT. Evolutia minicalculatoarelor a condus la sisteme multiutilizator mai performante, care pot fi exploatate simultan de mai multe sute sau chiar mii de utilizatori acestea sunt referite n literatura de specialitate sub numele de mainframes. Din punctul de vedere al performantei, ele se apropie cel mai mult de supercalculatoare, la cellalt pol gsindu-se calculatoarele personale. Totusi, se poate spune c diferentele ntre minicalculatoarele mari si mainframe-urile mici nu sunt sesizabile [PC-Web].

Microcalculatoare
Microcalculatoarele sunt calculatoare a cror unitate central este un microprocesor. Primele microprocesoare au aprut n anii '70 dar s-au dezvoltat mai ales n anii '80 si continu s evolueze; ele lucreaz pe 8, 16 sau 32 de biti (cazul calculatoarelor folosite n prezent). Sunt sisteme interactive, monoutilizator (la un moment dat sunt exploatate de un singur utilizator). Microcalculatoarele s-au rspndit curnd ca urmare a evolutiei tehnologiei care a redus foarte mult costurile lor de fabricatie. De alftel, aceste costuri sunt n continu scdere iar performantele evolueaz tot mai mult. Primele microcalculatoare au fost calculatoare personale familiale: Sinclair Spectrum, Commodore sau cele romnesti Prae, aMIC, HC, TIMS, Cobra. Aceste calculatoare puteau lucra direct n limbajul Basic fiindc memoria lor intern cuprindea o parte care nu se stergea n absenta curentului electric si n care utilizatorul nu putea scrie (ROM), unde era nregistrat din fabricatie un interpretor Basic (un program care traduce n limbaj masin si execut fiecare instructiune, o dat ce aceasta a fost scris). Cel mai uzual periferic al acestor calculatoare era casetofonul, a crui fiabilitate lsa uneori de dorit.

Ulterior au aprut calculatoarele personale (PC) profesionale. Dintre primele microcalculatoare profesionale romnesti amintim: M18, M118, CUBZ, M216 (de remarcat c acesta din urm putea lucra att sub sistemul de operare CP/M, ct si sub DOS); ulterior a aprut familia Felix PC. Pe plan mondial amintim calculatoarele Apple MacIntosh, cu o interfat foarte prietenoas cu utilizatorul, create mai ales pentru neprofesionisti si calculatoarele de tip IBM PC, care au nregistrat o evolutie tehnologic de-a dreptul spectaculoas, bazat n principal pe evolutia microprocesoarelor (cele mai cunoscute sunt realizate de firma Intel). Cresterea performantelor tehnice a fost ndeaproape urmat de evolutia soft-ului, ntr-o spiral din ce n ce mai dinamic. Pentru calculatoarele personale cu performante ridicate, care sunt dotate cu cte un microprocesor mai puternic si un monitor de calitate nalt, cu facilitti grafice deosebite, se foloseste uzual denumirea destatii de lucru (workstations). Cele mai cunoscute statii de lucru au fost create de firmele SUN, Hewlett-Packard si DEC. Statiile de lucru se folosesc uzual pentru aplicatii profesionale, dezvoltare de soft, probleme care necesit facilitti grafice performante, cum ar fi proiectarea inginereasc si pot fi conectate n retele de calculatoare. Treptat ns, calculatoarele personale de tip MacIntosh si PC au ajuns la performante similare cu ale statiilor de lucru, astfel nct diferentele dintre cei doi termeni care desemneaz microcalculatoare s-au estompat [PC-Web]. Cel mai rspndit sistem de operare al microcalculatoarelor este DOS, care are la baz primul sistem de operare al microcalculatoarelor, CP/M, mbunttit cu principii din UNIX (cum ar fi structura arborescent a directoarelor). Datorit mediilor de programare, calculatoarele personale au devenit instrumente de lucru mai convenabile pentru informaticieni. n plus, mai ales n ultimul deceniu, produsele soft au evoluat foarte mult, dezvoltndu-si o interfat din ce n ce mai accesibil, care a atras tot mai mult si utilizatorii neprofesionisti. n acest sens, exemplul sistemelor Windows, devenite si ele din ce n ce mai performante, este foarte concludent. Astfel, calculatoarele personale au devenit un instrument de prelucrare a informatiei larg utilizat att pentru prelucrri de birotic, ct si pentru aplicatii profesionale. Adesea, pentru crearea de sisteme de calcul cu performante mai ridicate si un cost relativ redus, se opteaz pentru conectarea calculatoarelor personale n retele de calculatoare.

Supercalculatoare
Supercalculatoarele [PC-Web] au o memorie intern si o vitez de lucru foarte mari: pot executa pn la cteva sute de milioane de instructiuni pe secund, fiind cele mai rapide tipuri de calculatoare. De obicei sunt utilizate pentru aplicatii specifice, care necesit calcule matematice complexe, mari consumatoare de timp si memorie, cum

ar fi, de exemplu, grafica animat, prognozele geologice sau meteorologice, probleme complexe de fizic pentru care se doreste aplicarea unor algoritmi matematici rigurosi (algoritmi simbolici [And96]) dinamica fluidelor, fizica nuclear. Cel mai cunoscut tip de supercalculator este CRAY [Cray]. Supercalculatoarele lucreaz pe 32 si 64 de biti si au o arhitectur performant, nengrdit de principiile clasice (de exemplu, sisteme multiprocesor cu mai multe unitti centrale). n SUA exist un institut specializat pe cercetri n domeniul supercalculatoarelor, numit NCSA (National Center for Supercomputer Applications). Pentru arhitectura calculatoarelor multiprocesor se foloseste conceptul de arhitectur paralel: mai multor procesoare sunt interconectate pentru realizarea acelorasi sarcini. Procesoarele pot s realizeze n acelasi timp secvente de operatii independente, pentru ca apoi rezultatele intermediare obtinute s fie combinate corespunztor. n mod obisnuit, exist un procesor principal, numit master, care le coordoneaz pe celelalte, dndu-le spre executie sarcini independente din programul utilizatorului sau punndule n asteptare. Sistemele proiectate ca arhitecturi paralele pot fi clasificate:

dup fluxurile de date si de instructiuni n sisteme cu: un flux de instructiuni si un flux de date, un flux de instructiuni si mai multe fluxuri de date, mai multe fluxuri de instructiuni si un flux de date sau mai multe fluxuri de instructiuni si mai multe fluxuri de date dup numrul de procesoare (granularitatea): zeci de procesoare autonome conectate ("ferme") sau sute, pn la zeci de mii de procesoare conectate n paralel ("cuburi") dup modul de folosire a memoriei interne de ctre procesoare: partajate sau proprii.

Dezvoltarea algoritmilor paraleli, adic studierea posibilittilor de descompunere a algoritmilor n secvente care s poat fi executate independent sau chiar conceperea de noi algoritmi paraleli constituie o directie nou si fertil a informaticii. Un algoritm de rezolvare a unei probleme va fi mai rapid dac este implementat ntr-o versiune paralel si executat pe o masin paralel (operatiile independente se execut n paralel, dup care rezultatele obtinute se combin).

Calculatoare de proces
Calculatoarele de proces controleaz procese tehnologice sau diverse analize experimentale asistate de calculator, prelucrnd informatii numerice sau analogice despre procesul studiat si furniznd iesiri numerice sau analogice cu rol de reglare a

procesului. Pentru comunicarea ntre calculator si procesul despre care se culeg informatii si respectiv la care trebuie s ajung iesirile generate de calculator exist o interfat capabil s converteasc informatii analogice n numerice si invers.

Structura unui calculator de proces

Aceste sisteme de calcul functioneaz n timp real, adic timpul de rspuns al calculatorului este compatibil cu constantele de timp ale procesului gestionat. Se pot face lesne analogii cu un proces chimic, n care modificarea defavorabil a unui parametru trebuie s fie rapid remarcat si remediat de calculatorul de proces sau cu sistemele de calcul aplicate n medicin, biochimie si fizic (de exemplu, acceleratoarele de particule sunt controlate si ele de calculatoare de proces). Un calculator de proces exercit functii de control si comand / reglare asupra procesului pe care l conduce, n sensul supravegherii lui si a prelucrrii datelor de proces culese, respectiv al schimbrii strii acestuia n caz c prin prelucrarea informatiilor culese se constat c acest lucru este necesar.

Retele de calculatoare
n vederea cresterii capacittii de prelucrare a sistemelor de calcul si a crerii mijloacelor de accesare de ctre mai multi utilizatori a unor baze de informatii create n anumite centre, a aprut ideea natural a conectrii calculatoarelor. Noul model de sistem de calcul va fi format dintr-un anumit numr de calculatoare autonome, interconectate, care realizeaz prelucrri specifice si care formeaz o retea de calculatoare.

Precursoarele retelelor de calculatoare au fost sistemele de calcul care realizau prelucrri la distant, numite sisteme de teleprelucrare. Acestea asigur folosirea calculatoarelor de ctre mai multi utilizatori prin intermediul unor terminale locale sau la distant (n acest caz, politica de transmitere a datelor este gestionat de fiecare calculator). n functie de rolul atribuit sistemelor de teleprelucrare, acestea pot fi privite ca: sisteme de centralizare a datelor (n care calculatorul colecteaz datele de la terminale si le prelucreaz), sisteme de difuzare a datelor (n care informatiile circul n sens invers, de exemplu, anumite servicii de turism) sau sisteme conversationale (n care calculatorul transmite "ntrebri" si receptioneaz mesaje de rspuns, de exemplu, n diagnoza medical, sisteme de rezervri de bilete etc.). Retelele de calculatoare se obtin prin interconectarea calculatoarelor n conditiile n care operatiile de gestiune a retelei se execut fizic de ctre procesoare specializate si logic de un soft de comunicatie instalat pe retea. O retea de calculatoare este un ansamblu de calculatoare autonome, interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie care asigur folosirea n comun, de ctre un numr mare de utilizatori, a tuturor resurselor fizice si logice (soft de baz si aplicativ) si informationale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare interconectate. Mediile de comunicatie [Tan97] care conecteaz calculatoarele din punct de vedere fizic pot fi constituite din diverse tipuri de cabluri: cablu coaxial, fibr optic, linie telefonic etc., din unde (ghid de unde) cu benzi specifice de frecvent sau chiar sateliti de comunicatii. Se spune despre dou calculatoare c sunt interconectate dac sunt capabile s fac shimb de informatii prin mediul fizic de conectare. Autonomia calculatoarelor se refer la faptul c ele pot functiona independent, astfel nct pornirea sau oprirea unui calculator nu le influenteaz pe celelalte; un calculator din retea nu le controleaz n mod fortat pe celelalte. Nu se vorbeste despre o retea n cazul unui calculator cu mai multe terminale (minicalculatoarele) sau n cazul mai multor unitti aservite la o unitate de control. Mentionm faptul c sistemele cu procesoare multiple (sau memorii multiple) pot s fie structurate si ca arhitecturi paralele, n care sarcinile sunt mprtite pe procesoare n vederea realizrii unui scop comun dar n acest caz procesoarele nu sunt autonome. Termenul profesional folosit pentru accesarea unor resurse comune este partajarea resurselor: se pot partaja resurse fizice, cum ar fi discurile de retea, imprimantele sau resurse logice: aplicatii sau bazele informationale aflate la distant. Astfel, retelele de calculatoare pot fi folosite ca instrumente moderne de informare si comunicare fiindc permit realizarea de transferuri de informatii n retea si ofer diverse facilitti de comunicare ntre utilizatorii retelei. ntr-o retea de calculatoare, utilizatorii se conecteaz la o anumit masin n mod explicit iar executia proceselor la distant sau

transferul de fisiere se specific de asemenea explicit. Pentru exploatarea retelelor de calculatoare este foarte important soft-ul de retea, care controleaz buna functionare a retelei. Comunicarea ntre dou calculatoare dintr-o retea de arie larg se poate realiza [PilPop95] prin stabilirea unor legturi fizice permanente ntre nodurile respective (retea cu comutare de circuite, caz n care capacitatea de transfer este constant iar costul legturii este fix, indiferent de rata de transfer a informatiei) sau a unor legturi dinamice, prin intermediul altor noduri, n functie de configuratia retelei si gradul de ocupare (retea cu comutare de pachete). Acest ultim model este cel mai des utilizat n practic, are un debit mare de transfer pe legturile dintre noduri si presupune divizarea fisierele de transmis prin retea n componente mai mici, de cteva sute de octeti, numite pachete. Acestea contin informatia util transferat si adresa nodului destinatie, unde vor fi reunite (multiplexate) cu ajutorul unui soft specializat, pentru a forma fisierul transmis. Astfel, pot exista comunicatii simultane ntre noduri prin partajarea de ctre calculatoarele care comunic a conexiunilor fizice existente. Nodurile retelei care au rol n dirijarea (comutarea) pachetelor se numesc routere. Dac traficul creste foarte mult, este posibil s se satureze reteaua iar calculatoarele s trebuiasc s astepte nainte de a putea emite din nou. O retea de calculatoare este sustinut, de un soft de retea, absolut indispensabil, capabil s rezolve probleme de comunicare complexe. Cele mai cunoscute soft-uri de retea sunt Novell Netware si Windows NT pentru retelele locale si sisteme de tip UNIX (Linux) mai ales pentru conectarea subretelelor n retele de arie mai larg. Problemele de comunicare la nivel elementar sunt rezolvate de protocoalele de comunicatie, care mascheaz diferentele tehnologice dintre retele si permit realizarea conexiunilor independent de tehnologiile folosite. Un protocol este un set de reguli care descriu relatiile dintre activittile cu obiective comune [PilPop95]. De exemplu, ntre dou noduri trebuie s existe un protocol de transmisie nod-la-nod care controleaz: transmiterea datelor, detectia si corectia erorilor, mprtirea si/sau reasamblarea mesajelor n/din pachete si dirijarea spre destinatie a pachetelor. Scrierea protocoalelor de comunicatie necesit cunostinte de strict specialitate si are un grad ridicat de standardizare; cel mai cunoscut protocol de comunicatie folosit n Internet se numeste TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol)[Tan97]. Retelele locale de calculatoare folosesc protocoale specifice (cum ar fi IPX/SPX, NetBEUI) nglobate n softul de retea. Clasificarea geografic a retelelor de calculatoare

Clasificarea geografic a retelelor se refer la aria lor de acoperire. n functie de aceast arie, se aleg metodele de transmisie si diverse moduri de dispunere a nodurilor retelei, caracteristic numit topologia retelei. Retelele locale (Local Area Networks - LAN) sunt localizate ntr-o singur cldire sau ntr-un campus de cel mult ctiva kilometri. Ele sunt frecvent utilizate pentru conectarea calculatoarelor personale dintr-o firm, fabric, departament sau institutie de educatie etc. astfel nct s permit partajarea resurselor (imprimante, discuri de retea) si schimbul de informatii. Retelele locale se deosebesc de alte tipuri de retele prin caracteristici legate de: mrime, tehnologie de transmisie si topologie. 1) Retelele locale au dimensiuni reduse, n consecint timpul de transmisie poate fi prevzut cu usurint si nu exist ntrzieri mari n transmiterea datelor. Astfel, administrarea retelei se simplific. 2) Cea mai frecvent tehnologie de transmisie foloseste un singur cablu la care sunt atasate toate masinile. Vitezele de funtionare variaz ntre 10 si 100Mbps (bps = biti pe secund), chiar cteva sute n retelele mai noi; ntrzierile de transmisie sunt mici iar erorile - putine. n msurtorile de vitez preluate din bibliografie [Tan97], se consider c 1Mbit=106biti (si nu 220biti, cum se obisnuieste pentru msurarea informatiei). 3) Retelele locale cu difuzare folosesc diverse tipuri de topologii, cele mai frecvente fiind tipul magistral (bus) si tipul inel (ring). Retelele metropolitane (Metropolitan Area Networks - MAN) sunt de fapt versiuni extinse de LAN-uri si utilizeaz tehnologii similare cu acestea. Ele se pot ntinde pe cteva birouri sau pe suprafata unui ntreg oras si pot fi private sau publice. Permit transmiterea de secvente sonore si pot fi conectate cu retele locale de televiziune prin cablu. Au un mod simplu de proiectare, bazat pe unul sau dou cabluri de legtur (o versiune de magistral), fr s contin elemente de comutare care s devieze pachetele. Retelele cu arie larg de rspndire geografic (Wide Area Networks WAN) acoper o arie extins (o tar, un continent). Reteaua contine masini care execut programele utilizatorilor (aplicatii), numite masini gazd sau sisteme finale. Gazdele sunt conectate printr-o subretea de comunicatie care transport mesajele de la o gazd la alta (ca n sistemul telefonic, ntre doi vorbitori). Separarea activittilor de comunicare (subretele) de cele referitoare la aplicatii (gazde) simplific proiectarea retelei.

O subretea este format din linii de transmisie (circuite, canale, trunchiuri) care asigur transportul datelor si elemente de comutare (noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de date), numite cel mai frecvent routere. Cnd sosesc date pe o anumit linie si ajung ntr-un nod de comutare, acesta trebuie s aleag o nou linie pentru retransmisia datelor. Dac se conecteaz mai multe LANuri, atunci fiecare ar trebui s aib o masin gazd pentru executarea aplicatiilor si un router pentru comunicarea cu alte componente ale retelei globale; routerele conectate vor apartine subretelei. WAN-urile pot contine cabluri sau linii telefonice ntre routere. Dou routere pot comunica nu numai direct, ci si prin intermediul altor routere; acestea retin fiecare pachet primit n ntregime si l retransmit cnd linia de iesire cerut devine liber. O subretea care functioneaz pe aceste principii se numeste punct-la-punct (sau memoreaz si retransmite sau cu comutare de pachete). Acest tip de retele este foarte rspndit. O problem important este topologia de conectare a routerelor din subretele: stea, inel, arbore, complet, inele intersectate, neregulat. Retelele locale astfel proiectate folosesc de obicei topologii simetrice iar retelele de arii largi - topologii neregulate. Comunicarea dintre routere se mai poate face prin intermediul satelitilor de comunicatii sau folosind sisteme radio terestre (routerele sunt dotate cu antene de emisie-receptie). Retele radio. Se pare c domeniul cu cea mai rapid evolutie din industria tehnicii de calcul este reprezentat de calculatoarele mobile. Posibilitatea conectrii acestora la LAN-uri sau WAN-uri este foarte important cnd posesorii lor se deplaseaz frecvent, folosind diverse mijloace de transport. Comunicatiile digitale fr fir au aprut n 1901, cnd fizicianul italian G. Marconi a realizat legtura dintre un vapor si un punct pe coast folosind telegraful fr fir si codul Morse (n esent digital). Performantele sistemelor radio moderne sunt mbunttite dar ele au la baz aceeasi idee. Retelele radio sunt adesea folosite n armat, n regiuni geografice unde sistemul telefonic a fost distrus sau este dificil de instalat. Prin conectarea calculatoarelor portabile la retele de calculatoare se poate folosi posta electronic, se pot trimite si primi fax-uri, se pot accesa fisiere aflate la distant etc. Retelele fr fir si echipamentele de calcul mobile sunt nrudite dar nu identice. Calculatoarele portabile pot comunica si prin intermediul firelor - ele se pot conecta la mufa de telefon (sau pur si simplu, dac persoana care detine calculatorul mobil nu se deplaseaz pe o distant mare, poate folosi un cablu de legtur). Exist ns si

calculatoare fr fir neportabile - de exemplu, un LAN fr fir instalat ntr-o cldire prin montarea unor antene (solutie preferat uneori instalrii de cabluri). Performantele LAN-urilor fr fir sunt ns inferioare celor uzuale: au o vitez de doar 1-2 Mpbs si o rat de eroare mai mare iar transmisiile dintre calculatoare pot s interfereze. Oricum, calculatoarele portabile sunt utile n multe situatii n care instalarea cablurilor de comunicatie este neconvenabil (de exemplu, sli de conferint, biblioteci, firme cu mai multe sedii situate ntr-o arie geografic limitat). Se pot conecta retele diferite (teoretic incompatibile) prin intermediul unor masini numite gateways (porti de comunicare). Acestea realizeaz conectarea si asigur translatrile necesare din punct de vedere hard si soft. O colectie de retele interconectate se numeste inter-retea sau internet. O inter-retea ar putea fi constituit din mai multe LAN-uri conectate printr-un WAN. Dac comunicrile se realizeaz exclusiv prin routere, este vorba de o subretea, pe cnd dac apar n plus gazde si utilizatori proprii, este un WAN. Un LAN contine doar gazde si cabluri, deci nu are o subretea. Internet-ul - cea mai cunoscut retea mondial - este un internet specific, care conecteaz universitti, birouri guvernamentale, firme si chiar persoane particulare. Mediul Internet [PilPop95] este o retea de retele si un mediu informational si de calcul cu resurse si servicii extrem de bogate, biblioteci si baze de date; el reuneste, prin facilittile de informare si comunicare oferite, o comunitate de persoane din toate domeniile vietii economico-sociale, rspunznd la solicitri diverse. Avantajele utilizrii retelelor de calculatoare Retelele de calculatoare permit accesarea unor baze informationale cu localizri geografice diverse si constituie un mediu de comunicare ntre persoanele aflate la distant. ntr-o institutie / firm cu mai multe compartimente, instalarea unei retele de calculatoare faciliteaz schimbul si corelarea informatiilor (ntre diverse departamente sau n cadrul aceluiasi departament). Importanta retelelor de calculatoare ca medii de comunicare va creste tot mai mult n viitor. Retelele de calculatoare asigur partajarea resurselor de calcul fizice si logice, astfel nct programele, echipamentele si mai ales datele s fie disponibile pentru orice utilizator conectat la retea, indiferent de localizarea lui. Aceast facilitate este foarte important n cadrul unei firme fiindc permite, de exemplu, mai multor persoane aflate n puncte geografice diferite, s ntocmeasc mpreun un raport. O schimbare efectuat de un angajat ntr-un document poate fi vizibil instantaneu si celorlalti angajati. Astfel, colaborarea dintre grupuri de oameni aflati la distant devine foarte simpl. Practic, un utilizator cu orice localizare geografic (acoperit de retea) poate

utiliza datele ca si cnd ar fi locale. Aceast caracteristic atinge scopul retelelor, formulat plastic, de "distrugere a tiraniei geografice". Folosirea retelelor de calculatoare, n raport cu sistemele mari de calcul, are un cost redus - sistemele mari de calcul sunt cam de 10 ori mai rapide dect calculatoarele personale dar cost de aproximativ 1000 de ori mai mult. Astfel, a aprut un model de retea n care fiecare utilizator s poat dispune de un calculator personal iar datele de retea s fie pstrate pe unul sau mai multe servere de fisiere partajate (folosite n comun). Modelul se numeste client-server [Tan97] iar utilizatorii si sunt numiti clienti. Se poate spune c pe masina client se desfsoar procesul client, care lanseaz o cerere pe masina server (de care este legat). Mesajul cerere este prelucrat de procesul server, de pe masina server, iar rspunsul este furnizat procesului client, sub forma unui mesaj de rspuns. Uzual, numrul de clienti este mare iar numrul de servere este mic. Retelele asigur o fiabilitate mare prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative (de exemplu, fisierele pot fi copiate pe dou sau trei calculatoare astfel nct, dac unul din ele nu este disponibil, s fie utilizate copiile fisierelor). Dac un procesor se defecteaz, sarcina sa poate fi preluat de celelalte, astfel nct activitatea s nu fie ntrerupt ci dus la bun sfrsit, chiar dac cu performante reduse. Acest lucru este esential pentru activitti strategice din domeniile militar, bancar, controlul traficului aerian, siguranta reactoarelor nucleare etc. O retea de calculatoare poate s se dezvolte n etape succesive, prin adugare de noi procesoare: pe msur ce se face simtit aceast necesitate, se pot introduce noi servere sau clienti. Prin comparatie, performantele sistemelor de calcul mari, centralizate, nu se pot mbuntti dect prin nlocuirea cu un sistem mai mare, operatie care produce neplceri utilizatorilor si implic costuri mari. Se poate concluziona c utilizarea retelelor de calculatoare de ctre institutii si firme, n locul sistemelor de calcul mari care s foloseasc terminale (rspndite n anii '70 si la nceputul anilor '80), este motivat economic si tehnologic. Retelele de calculatoare personale au devenit populare n anii '80, n momentul n care dezvoltarea lor tehnologic le-a fcut foarte avantajoase sub aspectul raportului pret/performant. n anii '90, retelele de calculatoare [Tan97] au nceput s furnizeze servicii la domiciliu, pentru persoane particulare. Acestea se refer la [And98]:

accesul la baze informationale aflate informatie la distant comunicare ntre persoanele conectate la o retea de calculatoare divertisment interactiv.

Prin intermediul retelelor de calculatoare se pot accesa informatii de natur divers. Cea eficient mai modalitate de consultare a informatiilor din domenii diverse este sistemul World Wide Web [And98], creat la CERN (Geneva). Aceste informatii apartin unor domenii foarte variate: art, afaceri, politic, sntate, istorie, recreere, stiint, sport, cltorii, hobby-uri, gtit etc. n unele cazuri, se pot realiza nu numai consultri, ci, prin procedee interactive, se pot realiza actiuni care uzual ar fi necesitat prezenta fizic a persoanei ntr-un anumit loc (plti, rezervri de bilete, cumprturi etc). Un asemenea exemplu de domeniu, care este tot mai mult transformat de progresul electronic, este cel bancar. Se vorbeste din ce n ce mai mult de banking virtual - bncile pun la dispozitie produse (n special soft) prin care serviciile specifice mbrac o form nou, electronic. Oamenii si pot plti taxele sau si pot administra conturile la distant, prin metode electronice. Mii de firme si pun la dispozitie cataloagele pentru consultri on-line astfel nct practica de a face cumprturi la domiciliu, prin metode electronice, devine tot mai rspndit. n acest sens, comertul electronic [AndDea00] a evoluat foarte mult, dezvoltnd, prin mijloace electronice, anumite directii specifice: marketing, management, plti digitale, securitatea tranzactiilor. 1. Presa ncepe s fie tot mai mult disponibil direct, electronic. Mai mult, ea devine tot mai personalizat: o persoan va putea comunica unui ziar subiectele sale de interes astfel nct sa-i fie trimise doar articolele legate de acestea. Pasul urmtor va fi crearea de biblioteci digitale cu reviste, publicatii stiintifice etc. Trecerea de la crtile tiprite la crtile electronice poate fi comparat cu trecerea, n evul mediu, de la manuscrise la tiprituri. n ultimii ani, se dezvolt din ce n ce mai mult forme de educatie la distant (nvtmnt la distant) [AnToBo00], care utilizeaz cel mai adesea facilittile sistemului World Wide Web. 2. Posta electronic sau e-mail-ul este un sistem de comunicare electronic bazat pe mesaje scrise, care se adaug astzi la mijlocul clasic de comunicare, prin intermediul telefonului, vechi de mai bine de 100 de ani. Mentionm aici faptul c ntre facilittile postei electronice este inclus si posibilitatea ca anumite mesaje s fie trimise unui ntreg grup. Mesajele electronice contin deja n mod curent secvente audio si video. Posta electronic n timp real, adic prin dialog direct, aproape instantaneu (mecanisme de tip talk, chat), va permite utilizatorilor chiar s se vad sau s se aud unul pe cellalt. Aceast tehnologie face posibile ntlnirile n timp real, numite videoconferinte, ntre persoane aflate n pozitii geografice diferite. ntlnirile virtuale pot fi folosite pentru educatie la distant, sfaturi medicale, ntlniri de afaceri

sau politice. Comunicatiile vor prelua din ce n ce mai mult anumite tipuri de servicii realizate deocamdat prin intermediul transporturilor, asa cum posta electronic a nlocuit deja, n mare parte, scrisorile obisnuite. Deja s-au format grupuri mondiale de interes pe anumite domenii prin subscrierea la facilittile de informare si comunicare oferite de grupurile de stiri si se pare c ntreaga omenire va fi antrenat n asemenea tipuri de comunicatii, pe diverse tipuri de subiecte. 3. Divertismentul reprezint la ora actual o industrie n plin dezvoltare, n care se dezvolt noi tehnologii. Aplicatia cu cel mai mare succes pn acum este video-ul la cerere, prin care vom putea selecta orice film sau program de televiziune iar acesta s ne apar imediat pe ecran. Filmele viitorului, prevzute cu scenarii alternative, ar putea deveni interactive iar spectatorul s joace un rol activ n desfsurarea actiunii. Spectacolele de televiziune se vor putea desfsura si ele interactiv, cu contributia direct a telespectatorilor. Un domeniu al divertismentului care a nregistrat un succes urias si al crui viitor se prevede la fel de promittor este industria jocurilor. Exist deja jocuri pentru mai multe persoane cu simulare n timp real. Realitatea virtual, creat prin animatie tridimensional de calitate, va putea deveni partajat. Toate aceste aplicatii noi sunt posibile prin tehnologii moderne de comunicare, bazate pe retele de calculatoare.