P. 1
Totusi Ce Naiba-i Energia Libera

Totusi Ce Naiba-i Energia Libera

|Views: 9,268|Likes:
Published by florin0101

More info:

Published by: florin0101 on Oct 27, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/17/2013

pdf

text

original

Dragi cititori, toţi am fost, sau unii chiar mai suntem copii. Vă amintiţi cumva de gândacii pe
care-i găseaţi prin iarbă, de fluturii albinele şi bondarii pe care-i priveaţi fascinaţi admirându-le
zborul ?

Dar aţi observat că majoritatea insectelor cu excepţia fluturilor par a avea aripile prea mici
comparativ cu masivitatea corpului ? Nu v-aţi întrebat niciodată cum reuşesc să zboare atât de rapid,
de precis şi de uşor insecte ca cele din fotografiile următoare ?

Ei bine dragi cititori aflaţi că lumea insectelor ascunde un secret de o importanţă capitală,
secret pe care dacă unii entomologi îl cunosc, nu prea sunt lăsaţi să-l facă public.
În primul rând insectele, spre deosebire de noi, au schelet extern, acesta e un lucru banal
cunoscut de orice entomolog. Nu există nici o insectă pe planetă care să aibă măcar un os. Toate
insectele au un înveliş extern dur, de care se prind la interior toţi muşchii şi care protejează întregul
corp al insectei. Asta face ca la prima vedere să creeze impresia de masivitate. O gândire simplă ne
spune că o fiinţă care este învelită în ceva dur este grea, masivă la fel cum erau în evul mediu
cavalerii înveliţi în armurile lor metalice.
Ei bine aflaţi că structura chimică a învelişului insectelor nu se bazează pe calciu. Deci
scheletul insectei nu este greu nefiind formată din os ci este o substanţă mult, mult mai uşoară,
anume chitina. Este aceiaşi substanţă din care sunt făcute unghiile şi părul nostru. Părul lung al
Mariei Dragomiroiu, ( ca să luăm cel mai cunoscut exemplu al unei femei cu părul lung ) deşi îi
trece de brâu, este foarte uşor raportat la volumul ocupat. Aceasta e o caracteristică de bază a
chitinei.

Un alt fapt pe care nu-l cunosc decât cei care au fost, la un moment dat în viaţă, interesaţi de
studiul insectelor este faptul că plăcile chitinoase ale exoscheletului insectelor sunt formaţiuni
poroase, sau cavernoase. Insectele au chitina formată oarecum asemănător cu structura fagurelui de
albine. Un fagure de albine este făcut din ceară, are câteva zeci de grame dar când este încărcat
complet cu miere suportă foarte bine o greutate de circa patru kilograme. Asta datorită structurii
sale, a miilor de hexagoane lipite care îi dau o rezistenţă aparte. Este structura cea mai rezistentă din
natură cu minimum de consum material.
Structura chitinei este deci oarecum asemănătoare unui fagure căpăcit, dar care nu conţine
miere ci e complet gol. Gol fiind are o rezistenţă sporită raportat la greutatea sa.

Simpo PDF Password Remover Unregistered Version - http://www.simpopdf.com

Cătălin Dan Cârnaru „Totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”

Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe (copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)

169

Acesta e unul din motivele
pentru care insectele mari deşi par
grele în masivitatea lor, sunt mult mai
uşoare decât ne-am putea închipui noi.
Iată o fotografie a structurii
chitinei insectelor, făcută la microscop
electronic:

Pornind de la studiul chitinei
unor insecte, un entomolog rus numit Viktor Stepanovici Grebennikov ( 1927 – 2001 ), din
Novosibirsk a făcut întâmplător o descoperire fantastică.
Viktor, pictor talentat, entomolog cult, inteligent, mare iubitor al naturii voind la un moment
dat să cerceteze structura unei aripi de insectă a plasat pe masa microscopului un fragment de aripă
peste un alt fragment care se afla deja acolo. În acel moment cel de-al doilea fragment în loc să cadă
şi să se aşeze peste fragmentul deja aflat sub obiectivul microscopului, a făcut un salt în aer şi după
o întoarcere a căzut jos, pe masă. S-a comportat exact cum se comportă doi magneţi puşi faţă în faţă
cu acelaşi pol. Intrigat de fenomen, Viktor Grebennikov l-a studiat atent. Si l-a studiat temeinic
vreme de mai mulţi ani. Astfel a ajuns să cunoască în amănunt ce determină comportarea ciudată a
aripii de insectă, în ce condiţii se manifestă şi se repetă această comportare şi unde e prezentă în
natură. Fenomenul este prezent în întreaga natură, în toată lumea insectelor şi se datorează tocmai
structurii celulare a chitinei. Acest fenomen se manifestă de asemenea la toate construcţiile
multicelulare făcute de insecte, dar este prezent şi în lumea vegetală unde florile atrag insectele prin
manifestarea fenomenului.

Fenomenul constă în slăbirea gravitaţiei pe direcţia axelor longitudinale a oricărei structuri
celulare, fie ea un fagure, un grup de tuburi sau structura celulară a
chitinei din care sunt făcute aripile şi elitrele insectelor, prin emiterea de
unde gravitaţionale.

Tot datorită emiterii undelor de natură gravitaţională de către
structura celulară a fagurelui aflat în subteran, speciile de albine şi bondari
de pământ îşi găsesc fără greş cuibul în imensitatea unei poieni acoperite
de verdeaţă. Practic fenomenul se manifestă până la mari distanţe în faţa
mănunchiului de celule reprezentat de fagurii cuibului, asta însemnând
distanţe ce pot ajunge chiar la 1-2 m deasupra. A dat nume acestui efect şi
a încercat să breveteze nişte aparate care utilizează efectul. Nu a reuşit însă, şi a fost ridiculizat şi
oarecum marginalizat de comunitatea academică.
Efectul structurilor cavitare este omniprezent în lumea insectelor şi este principalul motiv
care-i permite bondarului din imaginea centrală de sus, care are aripile mai mici de jumătate din
lungimea corpului să zboare normal ca orice albină care are aripile mult mai lungi raportate la
lungimea corpului ei.

Viktor Grebennikov a murit în 2001 după ce a pus la punct o
serie întreagă de dispozitive medicale bazate pe acest efect precum
şi un aparat foarte controversat de zbor.
În 1996 a scris o carte intitulată „Lumea mea” (moy mir )
carte care, din păcate, nu a fost tradusă în nici o limbă de circulaţie
internaţională. Este o carte fascinantă, bogat ilustrată cu fotografii,
desene şi picturi superbe făcute de el, şi în care se pare că descrie
cu lux de amănunte tot felul de lucruri interesante din lumea
insectelor. Sincer, acum regret că nu am studiat în şcoală limba
rusă. De asemenea descrie pe scurt şi o parte din experienţele sale
pe care le-a trăit zburând cu aparatul pe care l-a inventat şi
construit pornind de la efectul structurilor cavernoase. Din păcate
deşi a dorit să facă publică invenţia sa, i s-a interzis să publice
orice descriere tehnică, aşa că a fost nevoit să publice cartea fără

Simpo PDF Password Remover Unregistered Version - http://www.simpopdf.com

Cătălin Dan Cârnaru „Totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”

Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe (copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)

170

explicaţii. Există însă în carte câteva fotografii ale platformei sale gravitaţionale şi unele explicaţii
sumare care au putut rămâne în carte pentru că el deja le oferise publicului larg atunci când
publicase cartea în foileton la o revistă locală.

A fost marginalizat de către comunitatea ştiinţifică pentru că a avut curajul să aplice un
fenomen natural la ceva ce lumea ştiinţifică oficială nu poate recunoaşte. Platforma lui atingea
viteze de zbor de 1500 – 2000 km pe oră, zburând la înălţimi de până la 200 – 300 m timp în care
atât pilotul cât şi aparatul deveneau invizibile sau arătau ca nişte sfere sau discuri luminoase. În
timpul acestor zboruri se manifestau fenomene spaţio temporare greu de explicat. Practic o parte
din OZN-urile raportate în acea perioadă în zonă se numeau Viktor Grebennikov. După moartea sa
aparatul a fot distrus prin furtul părţii celei mai importante a lui, anume platforma de lemn în care se
afla structura cavitară antigravitaţională.
Acum la muzeul de entomologie dedicat vieţii şi activităţii lui Grebennikov se mai află doar
ghidonul aparatului, picturile şi diferitele exponate ştiinţifice legate de insecte pe care le-a pregătit
Viktor.

Dar nu despre enigma aparatului său de zbor vreau să discutăm acum ci vreau să vă propun
construirea unui perpetuu mobile natural care va da pe spate pe orice om de ştiinţă plin de sine şi
atoateştiutor prin faptul că va funcţiona fără greş ani de zile pe baza efectului structurilor cavitare.
Priviţi imaginea de mai jos:

În stânga vedeţi un con de hârtie plin cu spice de grâu. Ei bine, să ştiţi că în faţa acestui con se
manifestă o împingere suficient de puternică pentru a putea mişca din loc un pai, un cărbune de
desen sau un creion, aflat într-un borcan pentru a nu fi influenţate de alte forţe. Fenomenul este
ilustrat în imaginea din centru – pe fond albastru. Pe fundul borcanului trebuie să fie un strat subţire

Simpo PDF Password Remover Unregistered Version - http://www.simpopdf.com

Cătălin Dan Cârnaru „Totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”

Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe (copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)

171

de apă pentru a sigura o anumită încărcătură statică, iar paiul sau creionul trebuie să fie suspendat
de un fir foarte subţire.

Ei bine, dacă în jurul borcanului se plasează mai multe asemenea conuri orientate cu grijă se
poate ajunge la situaţia în care creionul se va mişca continuu. Scăpând de influenţa unui con va intra
în raza de influenţă a următorului con şi tot aşa la infinit. Priviţi imaginea din dreapta de sus. Acolo
conul cu paie e înlocuit cu suluri de clişeu foto roluite conic.
Această experienţă poate fi făcută la orice dimensiune. Iar dacă creionul va avea la unul din
capete un mic magnet care se va roti în preajma unor bobine aşezate cu grijă în jurul lui se va obţine
un mic generator perpetuu de curent acţionat de un efect
natural cunoscut de miliarde de ani de către insecte dar
recunoscut cu reticenţă de ştiinţa actuală…
Se poate şi altfel. Ştiţi că clădirile înalte, de peste 100 m
oscilează ca urmare a împingerii dată de vânturile
atmosferice ? O clădire de 100 de etaje având circa 300 de
metri înălţime oscilează cu o amplitudine de aproape 1 m.
Plecând de aici se poate concepe un mic generator
perpetuu, acţionat de vântul gravitaţional dat de un con cu
paie ( pot fi şi paie de plastic pentru băut sucuri ). Se va fixa
pe fundul borcanului, cu un chit puternic o lamelă foarte
subţire şi elastică care va purta la capătul de sus doi magneţi
cilindrici cu diametrul de 2 mm care vor intra şi vor ieşi din
două bobine ca urmare a oscilaţiei lamei….
Sau… imaginaţi-vă o roată care poartă de jur împrejur
conuri cu paie… nu cumva vom obţine o roată gravitaţională ?...

Articol scris azi 9 noiembrie 2011 la ora 11 de către CÂRNARU Cătălin Dan.

Simpo PDF Password Remover Unregistered Version - http://www.simpopdf.com

Cătălin Dan Cârnaru „Totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”

Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe (copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)

172

Şi tot de la gândaci…

Despre Gebennikov am aflat tangenţial în urmă cu câţiva ani pe când căutam ceva legat de
farfuriile zburătoare. Dar pentru că pagina respectivă era în limba rusă, din care eu nu numai că nu
ştiu o iotă dar nici nu ştiu citi vrunul din semnele ei grafice, nu am dat nici o atenţie acelui om
sprijinit pe o cutie reprezentând un bondar. Tabloul său mi-a părut atunci o cutie… Şi nici
fotografia reprezentându-l în picioare pe platforma sa nu mi-a spus nimic în acel moment.
În urmă cu câteva luni când am găsit pe nişte pagini în limba engleză informaţii despre el mi
s-a părut ciudat de cunoscut numele lui. Din păcate nu reuşeam să-mi dau seama de ce… Am gândit
că probabil dată fiind rezonanţa fonetică rusească a numelui ( acea
terminaţie „kov” ) mi-am zis că e probabil o confuzie sau o asociere
inconştientă cu alt nume rusesc, aşa că nu m-am mai preocupat de
problemă. Dar de ceva timp voind să aflu mai multe amănunte în
vederea scrierii articolului precedent am descoperit într-o traducere a
capitolului 5 a cărţii lui o imagine care aparent reprezenta o lunetă
astronomică. Dar ce m-a lăsat mască, a fost fraza care însoţea
fotografia:

« Conul mare cu “umplutură” artificială de faguri şi 3 magneţi
pe vârf
. Magneţii sânt orientaţi unul spre altul, luând în considerare
pozi
ţia soarelui. Două conuri de acest gen: unul după zona Isilikul şi
altul în zona Novosibirsk, în diminea
ţa de 23 aprilie 1991, au fost
împr
ăştiate şi mutilate (cel de-al doilea a fost răsturnat şi ticsit în
peretele unui ascunzi
ş subteran în pădure, iar magneţii au dispărut).
Concomitent, într-un apartament din Omsk s-au produs mi
şcări a
obiectelor de uz casnic (ziarul “Omsk-ul de seara”, 26 aprilie;
emisiuni la TV din Omsk
şi Moscova). Datorită acestei coincidenţe,
acela
şi ziar, din 5 august 1991, a numit aparatul de pe foto:
“hiperboloidul Grebennikov”. O “acumulare” de unde electronice
între ambele structuri putea s
ă se formeze, de altfel, exact acolo, pe cheiul Itas.»
Şi atunci mi-am amintit clar de unde-mi părea cunoscut numele lui Grebennikov. Cuvântul
hiperboloid a fost declanşatorul.
Hiperboloidul, pentru cei care nu ştiu este suprafaţa rezultată ca urmare a mişcării de rotaţie a
unei hiperbole în jurul axei sale.
Cu ani în urmă auzisem fireşte ca orice om cu oarecare cultură de cartea lui A.N. Tolstoi
intitulată „Hiperboloidul inginerului Garin” pe care însă trebuie să ştiţi că nu am citi-o. Dar ce a
făcut să mi se întipărească în memorie numele lui Grebennikov a fost asocierea cuvântului
hiperboloid cu numele său într-o ştire auzită de mult din care rezulta că undeva în fosta U.R.S.S. ar
exista o armă minune care e bazată pe nişte necunoscute legi ale unei ştiinţe de frontieră şi care ar
distruge orice de la mari distanţe…
Îmi amintesc cum a ajuns la urechile mele acest zvon. Faptul mi-a fost povestit de un coleg de
serviciu, iar acesta mi-a spus că această armă s-ar numi „hiperboloidul lui Grebennikov”. Mi-
amintesc de asemenea că i-am reproşat imediat că e vreo mare minciună care pleacă de la cartea lui
Tolstoi, dar el afirma sus şi tare că nu, că ar fi citit într-o revistă. Îmi spunea el foarte impresionat
că ştirea era intitulată „Hiperboloidul lui Grebennikov a lovit din nou” şi se spunea în ea că această
armă ar fi distrus un hotel dintr-o localitate din Rusia. Tipul era genul acela de oameni care nu au
citit în întreaga lor viaţă decât poveşti siropoase de dragoste şi ziare de scandal. De altfel în măreţia
inculturii sale nici nu auzise de Tolstoi… Prin nu ştiu ce ciudăţenie a funcţionării creierului nostru
numele lui Grebennikov a rămas cumva întipărit în mintea mea…
Din păcate nu ştiu să vă spun când anume a avut loc conversaţia aceasta… cred că undeva
între 1991 şi 1992. Lucram atunci în secţia „Sticlărie” a întreprinderii „Romlux”din Târgovişte iar
invazia americană în Iraq era în toi…

Simpo PDF Password Remover Unregistered Version - http://www.simpopdf.com

Cătălin Dan Cârnaru „Totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”

Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe (copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)

173

De ce vă spun eu acum toate acestea ? Poate că nu are relevanţă prea mare, dar citind
traducerea unui articol apărut în revista „New Energie Technologies #3 (22) 2005” articol
referitor la Grebennikov, am găsit acolo referiri precum că radiaţia emisă de structura multicavitară
a cuiburile de insecte şi a învelişului lor chitinos ar fi de fapt un flux de leptoni ( particule
subatomice răspunzătoare de existenţa gravitaţiei ), şi aceasta ar fi de fapt acelaşi lucru cu eterul
despre care vorbeau oamenii de ştiinţă de acum două secole, ( amintiţi-vă de generatoarele eterice
ale lui Worrell Keelly ) şi de asemenea ar fi tot una cu orgonul descoperit de Willhelm Reich.
Se explică acolo, şi acest fapt m-a făcut să scriu acest articol, că existenţa emisiei sau
absorbţiei energiei orgonice se poate demonstra uşor folosindu-ne de nişte dispozitive extrem de
simple făcute cu ajutorul unei ţevi de cupru cu diametru mic ( 4mm ) şi a unei sfori de bumbac sau
cânepă.

Astfel iată în partea stângă e reprezentat un dispozitiv emiţător de ESC iar în dreapta unul
absorbant de ESC (Efect de structură cavitară ). Haşurul reprezintă sfoara de bumbac care trebuie
înfăşurată strâns – spiră lângă spiră – în jurul ţevii de cupru. În cazul desenului din dreapta se poate
folosi o ţeavă din hârtie sau carton care să intre fest în cea metalică care trebuie să fie mai largă, sau
se poate folosi de asemenea o ţeavă de plastic pe care se bobinează bumbacul, după care se
introduce cu totul în ţeava metalică care a fost unsă la interior pe capete cu un adeziv, după care se
extrage ţeava din plastic astfel încât să rămână în interior doar bumbacul.
Dacă privim o altă imagine care reprezintă un alt dispozitiv emiţător de ESC destinat
experimentării creşterii diferenţiate a plantelor în prezenţa ESC vom vedea că avem de-a face cu
acelaşi tip de construcţie este un mănunchi de ţevi metalice învelite fiecare în lână sau hârtie în care
se află alte ţevi din carton subţire:

Dacă pe de altă parte vom studia acumulatoarele orgonice ale lui Reich vom constata că au o
structură asemănătoare, adică sunt compuse din straturi concentrice de materiale metalice materiale
organice sau nemetalice. Structurile astfel realizate sunt de fapt nişte condensatori. Lucru pe care
probabil că profesorii noştri de fizică din ciclul primar şi gimnazial nu-l ştiu este că condensatorul
nu e doar un acumulator de sarcini electrice ci el poate acumula variate alte tipuri de câmpuri de
natură energetică. Însuşi Reich a afirmat că de fapt acumulatoarele sale orgonice sunt nişte

Simpo PDF Password Remover Unregistered Version - http://www.simpopdf.com

Cătălin Dan Cârnaru „Totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”

Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe (copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)

174

condensatori. Acum priviţi imaginea următoare care reprezintă câteva modele de tunuri orgonice
aşa numite spărgători de nori:

Deşi nu seamănă cu o lunetă astronomică aflaţi că sunt făcute din mai multe ţevi metalice între
care se află materiale nemetalice, sau sunt pachete de ţevi metalice şi nemetalice înmănunchiate. De
altfel se vede şi o schiţă a structurii unui asemenea „spărgător de nori”.
Din schiţă se poate înţelege că avem dea face tot cu un condensator uriaş făcut din mai multe
ţevi. Priviţi acum imaginea următoare:

Este conul mare al lui Grebennikov. Este format din mai multe ţevi conice concentrice între
care se află material nemetalic. La capătul larg al conului astfel format se află un grătar metalic
peste care e întinsă o pânză sintetică iar deasupra ei sunt fixaţi patru magneţi aşezaţi la 120º de cerc.
În dreapta este fotografia dispozitivului aflat la acelaşi muzeu unde este şi ce a mai rămas din

copia gravitoplanului său.

Lungimea totală a dispozitivului este de 88 cm cu diametrul mare de 16,5 cm iar cel mic de
3,5 cm. În interior sunt cinci ţevi tronconice cu diametre variabile şi grosimea peretelui de 2,5 mm.
Deci după cum vedem tot un fel de condensator asemănător oarecum tunurilor orgonice ale lui
Reich. Nu vă spun decât că se pare că emisia ESC a acestui dispozitiv este extrem de mare… şi vă
las pe dumneavoastră să vă gândiţi la eventualele lui aplicaţii…
În timp ce scriam rândurile acestea am aflat că ar fi apărut într-adevăr un articol cu titlul care
cuprindea „hiperboloidul lui Grebennikov” într-un număr din revista „Magazin istoric” dar nu am
putut afla în care număr…

Articol scris azi 10 noiembrie 2011 la ora 17 de către CÂRNARU Cătălin Dan.

Simpo PDF Password Remover Unregistered Version - http://www.simpopdf.com

Cătălin Dan Cârnaru „Totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”

Acesta-i un manuscris şi se supune legislaţiei drepturilor de autor şi conexe (copierea şi reproducerea lui fără acordul scris al autorului sunt interzise)

175

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->