Indicatori caracteristici pentru stabilirea necesarului de energie electrica al consumatorilor (energia activa)

1. Puterea activa Una din problemele deosebite, care preocupa furnizorii de electricitate la aparitia noilor consumatori consta n evaluarea (estimarea) ct mai apropiata de necesarul real al energiei electrice pe care o vor solicita acestia n viitoarele etape de functionare. O determinare ct mai apropiata de viitorul consum real prezinta o serie de avantaje tehnico-economice 444e43e privind n mod deosebit, dimensionarea corecta, fara exagerari, dar si pentru valori mai reduse dect cele reale, a tuturor instalatiilor de alimentare, att a celor din exteriorul incintei consumatorilor, ct si a celor de distributie proprii. Rezolvarea acestei probleme conduce la o substantiala reducere a investitiilor att n cazul supraevaluarilor, ct si n cazul subevaluarilor, cnd apar necesare lucrari suplimentare fata de cele initiale, asigurndu-se n acelasi timp conditii optime de functionare pentru consumatori. Pentru rezolvarea corecta a acestor probleme este necesar un volum de informatii foarte mare, att n legatura cu aspectele interne ale consumatorilor, precum si din exterior, privind alti consumatori aflati deja n functiune, din acelasi sector economic si domeniu de activitate. De fapt marea majoritate a acestor informatii o constituie o serie de indicatori sau marimi caracteristice care se stabilesc pentru fiecare consumator n parte si, respectiv, pentru un numar foarte mare de consumatori repartizati pe productii cu acelasi specific sau apropiat. Toate acestea se sistematizeaza, se prelucreaza statistic, se stabilesc valori medii, minime, maxime, dispersii, etc. si se folosesc n fiecare caz n care apar cte un nou consumator. n acelasi sens este deosebit de necesar sa se determine n mod corespunzator toate marimile respective si indicatorii pentru fiecare nou consumator, ct mai corect, pentru ca folosind informatiile exterioare sa se rezolve toate problemele privind alimentarea noilor consumatori, adoptnd solutii optime. Se precizeaza ca elementul fundamental, care sintetizeaza influenta tuturor indicatorilor, fie proveniti din informatiile privind alti consumatori existenti, intrati n functiune anterior, fie din informatiile privind propriul echipament energotehnologic si

programele de functionare, pentru consumatorii care se realizeaza si urmeaza sa intre n functiune, l constituie curba de sarcina a puterii active. Este vorba de curba de sarcina, n principal cea zilnica, pentru o zi de lucru, care este foarte indicat sa fie prognozata ct mai aproape de cea care se va realiza n realitate n situatie de operare normala, de durata, a consumatorului nou aparut. Aceasta problema s-a pus desigur n fata specialistilor electroenergeticieni si a fost rezolvata, dar nu ntotdeauna la nivelul cerintelor. Trebuie mentionat ca practic, n foarte multe cazuri, ca sa nu spunem ca n toate, s-au facut supraevaluari care au condus la supradimensionarea instalatiilor de alimentare ceea ce a condus la o eficienta scazuta a acestora. Rezultatul este o functionare cu grad mic de ncarcare, sau chiar foarte mic a instalatiilor respective, si deci ne-economicitatea exploatarii. Pentru a evita astfel de situatii este necesar sa se examineze foarte atent cele doua categorii de informatii amintite. n fapt, informatiile privind consumatorii care sunt deja n functiune, rezultate practic dupa masuratori si analize efectuate dupa intrarea n functiune pe intervale de studiu ct mai lungi, izolndu-se tendintele de periodicitate, sunt n mare parte publicate n literatura de specialitate. Deci se poate spune ca acestea sunt la dispozitia specialistilor. Este indicat ca aceste informatii sa fie organizate pentru un numar ct mai mare de grupe de consumatori reprezentativi pentru a putea astfel identifica mai corect si cu acuratete mai ridicata modul de comportare a noilor consumatori care se examineaza. Procedeul consta de fapt n folosirea tuturor indicatorilor determinati pentru consumatorii existenti n functiune, n urma unui numar de masuratori ct mai mare si a caracteristicilor tehnice si de functionare viitoare, care se apreciaza, de dorit ct mai precis posibil; cu acestea determina indicatorii, sa-i numim de proiect, ai noilor consumatori. Pe baza acestora se traseaza si curba sau curbele de sarcina active si binenteles se dimensioneaza toate instalatiile de alimentare si de distributie. Este de dorit, ceea ce de altfel se si cauta, ca dupa realizarea si intrarea n functiune a noilor consumatori prin masuratorile care se vor efectua si asupra lor, sa se constate daca solutiile adoptate pentru fiecare element n parte sunt optime si se poate vorbi de o utilizare rationala a energiei si de eficienta maxima. n continuare se prezinta si se examineaza principalii indicatori si modul de determinare a lor pentru noii consumatori. Se va constata ca pentru o determinare, care sa fie

ct mai aproape de realitate, dupa intrarea n functiune, examinarea va trebui sa fie ct mai detaliata. a. Puterea instalata este puterea nominala a receptorului considerat, mentionata pe placuta indicatoare sau n cartea tehnica, cu urmatoarele precizari: - pentru motoarele electrice, puterea n kW, nscrisa pe placuta indicatoare, reprezinta puterea dezvoltata la arbore la tensiunea nominala; n calcule de dimensionare trebuie sa fie introdusa asa-numita "putere conectata", egala cu puterea la borne, obtinuta prin mpartirea puterii nominale la randamentul nominal; - pentru alte receptoare cum ar fi de exemplu: cuptoare cu rezistenta, instalatii de electroliza, receptoare de iluminat, puterea absorbita la tensiunea si frecventa nominala; - pentru transformatoarele cuptoarelor electrice, marimea conventionala:

(1) unde Sn, n sunt valorile nscrise n cartea tehnica pentru puterea nominala si factorul de putere nominal al transformatorului; - pentru receptoarele cu regim de lucru intermitent, puterea P n regim de scurta durata DAn%, indicata n cartea tehnica, se raporteaza la functionarea de durata DA=100%, dupa relatia:

(2) unde DA este durata activa a ciclului, exprimata n unitati relative:

(3) - pentru transformatoare de sudare, marimea conventionala Pn raportata la regim de lunga durata:

(4) Puterea instalata totala este suma puterilor instalate (nominale) raportate la DA=100 %, a tuturor receptoarelor de energie electrica ce pot functiona simultan (nu sunt luate n considerare de pilda motoarele de rezerva care pot exista la o anumita linie tehnologica):

(5) Receptoarele monofazate, fixe sau stationare, alimentate dintr-o retea trifazata, intra n calculul puterii instalate ca receptoare trifazate n cazul n care sunt repartizate uniform pe cele trei faze. n cazul n care ncarcarea unei faze depaseste ncarcarea celorlalte faze cu mai mult de 15% este necesar sa se ia n considerare puterea instalata n reteaua trifazata:

, unde P1(max) este puterea instalata pe faza cea mai ncarcata.

(6)

Determinarea puterilor instalate ale unei ntreprinderi noi se poate face n diferite moduri, n functie de datele disponibile. n fazele preliminare de proiectare, cnd nu sunt definitivate receptoarele electrice, calculul acestora se poate efectua fie pe baza puterilor instalate specifice (pe metrul patrat) ale diverselor activitati industriale, fie pe baza consumului specific de energie electrica pentru produsul fabricat si a datelor privind cantitatile de produse planificate anual si numarul de ore de utilizare anuala a puterii instalate n industria respectiva. n fazele mai avansate de proiectare puterea instalata se determina pe baza puterilor nominale a receptoarelor electrice sau a caracteristicilor utilajelor antrenate. b. Coeficientul de cerere, kc. n timpul functionarii receptoarelor electrice si ndeosebi a motoarelor, puterile absorbite din retea sunt mai mici dect puterile instalate Pi, ele variind dupa anumite curbe de sarcina (fig.1). Dintre aceste puteri prezinta importanta cea care corespunde ncarcarii maxime Pmax (Pc) a fiecarui agregat, format din motorul de actionare si mecanismul antrenat sau unor grupe de agregate.

Coeficientul de cerere kc stabilit prin raportul:

(7) unde: Pc este puterea ceruta; Pi - puterea instalata, pune n evidenta ncarcarea maxima a agregatului sau grupelor de agregate, pentru care se determina, fata de puterea instalata a acestora.

Fig.1. Stabilirea puterii cerute. Puterea ceruta denumita si putere de calcul, se foloseste pentru efectuarea diferitelor calcule n cazul cnd instalatiile respective nu sunt n functiune, ntreprinderea fiind n stadiul de proiectare si reprezinta puterea maxima consumata, preluata efectiv din retea pentru instalatiile n functiune, ale unei ntreprinderi existente ntr-un anumit interval de timp dintr-o perioada de functionare. Intervalul de timp este ales, n general, de 15 sau 30 minute, justificat de faptul ca sunt apropiate de constanta de timp termica a conductoarelor si echipamentelor parcurse de puterea maxima, iar ca perioada de functionare se considera 24 de ore. Rezulta deci ca puterea consumata sau ceruta reprezinta valoarea maxima a unei puteri medii pentru 15 sau 30 minute, n timpul unei zile. Pentru determinarea ei se pot folosi fie contoarele, care trebuie sa fie citite dupa fiecare 15(30) minute sau de preferat echipamente de tip data-logger, pentru monitorizarea consumurilor si memorarea valorilor de consum maxim. Folosind aceasta valoare pe care o asociem puterii consumate Pc (fig.1) si cunoscnd puterea instalata Pi se determina coeficientul de cerere kc.

Valorile coeficientilor de cerere sunt subunitare si se grupeaza n jurul unor valori medii care se stabilesc prin prelucrare statistica a unui numar ct mai mare de valori obtinute prin masuratori si care caracterizeaza diferite tipuri de agregate, ateliere sau sectii n care se realizeaza diferite procese tehnologice. Cunoasterea coeficientilor de cerere, determinati pentru instalatiile existente, n functiune, prezinta importanta, pe de o parte pentru aceste instalatii, mai ales daca s-au efectuat masuratori n companii de acelasi tip, realizate n perioade diferite, putndu-se constata o evolutie a coeficientilor kc n sensul cresterii, adica al mbunatatirii gradului de ncarcare a agregatelor si pe de alta parte, pentru companiile similare care se gasesc n faza de proiectare. Pentru aceste companii se cunosc, n urma stabilirii proceselor tehnologice si a instalatiilor corespunzatoare, puterile instalate ale receptoarelor si folosind valorile coeficientilor de cerere, determinati pentru companii existente similare, cu ajutorul relatiei (7) se pot determina puterile cerute, de calcul, pentru noile instalatii. c. Coeficientul de utilizare a puterii instalate, ku. Acesta este determinat de raportul:

(8) unde: Pmed este puterea medie considerata pentru perioada de calcul; Pi - puterea instalata a agregatelor, si arata, ca si coeficientul de cerere kc, gradul de ncarcare a receptoarelor. Diferenta consta n faptul ca, n timp ce kc reduce examinarea la un interval de timp scurt din perioada de functionare, ku exprima gradul de ncarcare a receptoarelor pentru toata durata aleasa de functionare (fig.2). innd seama de forma generala a curbelor de sarcina, n care exista puteri maxime si minime, rezulta ca practic totdeauna kc ku. Coeficientul de utilizare se poate determina pentru diferite durate de functionare si anume: o ora, un schimb (n general, pentru schimbul cel mai ncarcat), o zi, o saptamna, o luna, un an.

Fig.2 Diferite tipuri de curbe de sarcina: a - curba aplatisata; b - curba neaplatisata. ntruct

(9) unde: Tf este durata de functionare pentru care se determina ku; Wa - energia activa consumata n aceasta perioada rezulta ca, pentru determinarea coeficientului de utilizare corespunzator unei anumite perioade, nu este necesar sa se cunoasca forma curbei de sarcina, ci numai energia activa, Wa, consumata n perioada respectiva, ceea ce este mai simplu, putnd fi utilizate citirile unor contoare simple. Determinnd apoi, cu expresia (9) puterea medie, cu aceasta se calculeaza ku, folosind relatia (8). Este necesar ca n companiile existente sa se determine ct mai multe valori ale coeficientului de utilizare a puterii instalate pentru anumite agregate mai importante, pentru ateliere, sectii si la nivelul companiei, ndeosebi pentru schimbul cel mai ncarcat din diferite zile caracteristice, att pentru a urmari mbunatatirea utilizarii utilajelor proprii, ct si pentru a furniza un volum de informatii ct mai mare pentru calculele care se fac la proiectarea noilor companii similare.

Fig.3 Determinarea puterii medii patratice pentru o curba de sarcina d. Coeficientul de aplatisare kapl, sau de umplere, reprezinta raportul:

(10) si are valori subunitare. Este cu att mai mic cu ct n curba de sarcina apar vrfuri de consum pentru perioade scurte (fig.2,b) si se apropie de unitate n cazul curbelor cu variatii mici ale puterilor preluate din retea (fig.2,a). Este necesar ca acest ultim tip de curba de sarcina, ct mai aplatisat, sa fie realizat de ct mai multe companii, obtinndu-se astfel coeficienti globali de aplatisare ct mai apropiati de unitate. e. Coeficientul de forma al curbei de sarcina kf este raportul dintre puterea medie patratica si puterea medie din acelasi interval de timp:

(11) Pentru o anumita curba de sarcina (fig.3), puterea medie patratica se calculeaza cu expresia:

(12) n care P1, P2,., Pn sunt puteri medii n intervalele de timp t1, t2,., tn pentru care energiile consumate sunt Wa1, Wa2,., Wan.

Daca se iau intervale de timp egale, respectiv t1 = t2 =.= tn = t, se obtine:

(13) innd seama ca puterea medie este data de relatia:

(14) si nlocuind expresiile (13) si (14) n (11) se obtine pentru coeficientul de forma expresia:

(15)

Pentru curbele de sarcina frecvent ntlnite la companiile industriale, Kf ia valori n gama 1 1,1. f. Coeficientul de simultaneitate, ks se poate stabili pentru doua sau mai multe receptoare care functioneaza simultan si exprima raportul dintre puterea maxima a curbei de sarcina rezultante, a tuturor receptoarelor n functiune si suma puterilor maxime corespunzatoare curbei de sarcina a fiecarui receptor sau grupe de receptoare. Acest coeficient pune n evidenta pozitia reciproca n timp a puterilor maxime ale curbelor de sarcina componente si se stabileste cu expresia:

(16) unde: Pmax rez este puterea maxima a curbei rezultante; Pmax comp i - puterea maxima a fiecarei curbe de sarcina componenta. Coeficientul de simultaneitate se poate determina pentru un grup de receptoare, de exemplu, la nivelul unui atelier cu expresia:

(17)

unde:

Pmax a este puterea maxima corespunznd curbei de sarcina pe atelier;

Pmax r i - suma puterilor maxime corespunzatoare fiecarei curbe de sarcina a celor n receptoare. n figura 4 sunt reprezentate doua curbe de sarcina C1 si C2 care pot fi pentru doua receptoare, ateliere sau sectii, precum si curba rezultanta C12, indicndu-se puterile maxime Pmax 1 si Pmax 2, precum si puterea maxima simultana Pmax 12.

Fig.4. Determinarea coeficientului de simultaneitate Valorile coeficientului de simultaneitate sunt subunitare si se gasesc, n general, n domeniul 0,7 0,95 depinznd de gradul de aplatizare al curbelor de sarcina componente si de dispersia puterilor maxime ale acestora n perioada pentru care s-au trasat curbele de sarcina. Pentru stabilirea coeficientilor de simultaneitate este suficient sa se cunoasca numai valorile puterilor maxime, nu si momentul preluarii lor din retea, fapt care permite utilizarea unor contoare mai putin pretentioase. Determinarea coeficientului de simultaneitate pentru un numar ct mai mare de situatii din ntreprinderile industriale formeaza un volum de informatii deosebit de necesar pentru realizarea instalatiilor de alimentare cu energie electrica a noilor ntreprinderi industriale. g. Durata de utilizare a puterii maxime, Tmax reprezinta timpul necesar, n cazul cnd consumatorii ar prelua din retea o putere constanta si egala cu Pmax, pentru a consuma aceeasi cantitate de energie Wa ca n functionare normala, dupa curba de sarcina reala (fig.5) si este dat de relatia:

(18)

Fig.5 Stabilirea duratei de utilizare a puterii maxime Valoarea lui Tmax este o marime caracteristica pentru companiile industriale, privind numarul de schimburi; pentru companiile care lucreaza ntr-un schimb - Tmax = 20002500 ore/an, pentru cele care lucreaza n doua schimburi - Tmax = 40004500 ore/an, pentru cele care lucreaza n trei schimburi - Tmax = 55006600 ore/an si Tmax =65007000 ore/an pentru cele care lucreaza n flux continuu, avnd sarcinile pe cele trei schimburi foarte apropiate. Cunoasterea duratei de utilizare a puterii maxime este necesara pentru determinarea pierderilor de energie electrica.

Fig.6. Determinarea coeficientului pentru diferite curbe de sarcina: a - cu puterile medii pe schimburi mult diferite; b - cu puterile medii pe schimburi apropiate h. Coeficientul anual de utilizare a energiei electrice, se determina folosind relatia:

(19) unde: Wa an este energia activa consumata ntr-un an; Pmed m - puterea medie pentru schimbul cel mai ncarcat; Tf - numarul real de ore de functionare ntr-un an.

Acest coeficient, care are valori subunitare, pune n evidenta gradul de ncarcare al fiecaruia din cele trei schimburi de lucru, avnd valori mai mici cnd puterile medii ale celor trei schimburi difera mult ntre ele (fig.6, a), cum sunt cele ale companiilor cu obiect de activitate metalurgia feroasa, care au = 0,7 si este mai mare pentru curbele de sarcina cu ncarcarile pe schimburi apropiate ca valoare (fig.6, b), cum este curba de sarcina a unei uzine pentru producerea aluminiului cu = 0,95.

Calculul instalatiilor electrice de JT Dimensionarea instalatiei electrice interioare a unui consumator, se refera la dimensionarea sectiunii conductoarelor de alimentare precum si alegerea echipamentului de protectie a receptoarelor. n dimensionarea conductoarelor parcurse de curent apar doua elemente care conditioneaza sectiunea lor: - ncalzirea prin efect termic al curentului electric - caderea (pierderea) de tensiune datorita rezistentelor elementelor de circuitul prin care circula curentul electric. n instalatiile interioare unde de regula distantele sunt mici, se determina sectiunea la ncalzire si se verifica la pierderea de tensiune, calculul tinand seama si de natura receptoarelor alimentate (forta, lumina, de curenti slabi). Sectiunile conductoarelor electrice se dimensioneaza pentru a satisface conditia de stabilitate termica la ncalzirea n regim permanent sau intermitent, n functie de regimul de lucru al receptoarelor alimentate. Sectiunile determinate vor fi verificate la conditiile de pierdere de tensiune. n cazul instalatiilor de forta, coloanele si circuitele vor fi verificate si la conditiile de ncalzire n regim de scurta durata la pornire. Dispozitivele de protectie se vor prevedea: - la plecarile din tablorile de distributie - la intrarea n tabloul de distributie, cu putere instalata mai mare de 8 kW, alimentate prin coloane magistrale - la intrarea n tabloul de lumina sau forta cu mai mult de cinci circuite, alimentate direct din reteaua de joasa tensiune a furnizorului - la iesirea din contorul de tarifare al societatii furnizoare de energie electrica, daca lungimea coloanei pna la tabloul de distributie este mai mare de 20 m - n toare punctele n care sectiunea coloanei descreste - la ramificatiile spre receptoarele individuale. Fac exceptie de la acesta prevedere ramificatiile din circuitul de alimentare a receptoarelor de mica putere (de exemplu corpurile de iluminat, aparate de uz casnic), daca sunt asigurate la plecarile din tabloul cu maxim 16 A la tensiune de 380/220 V si cu maxim 20 A la tensiune de 230V - la plecarile racordate la tablourile de distributie naintea sigurantei generale ale acestuia sau direct la bornele de intrare n tablou (de exemplu coloana ascensorului, coloana pompelor de incendiu, circuitul sau coloana iluminatului de siguranta, etc.) - pe circuitele secundare de comanda, de protectie si de semnalizare. n cazul utilizarii sigurantelor fuzibile pentru protectie, ele vor fi montate pe toate fazele sau polii instalatiei electrice respective. Se interzice montarea dispozitivelor de protectie: - pe conductoarele instalatiei de protectie (pamnt, nul, etc.) - pe conductele utilizate ca nul de lucru. Fac exceptie instalatiile monofazate din locuinte sau alte constructii n care este asigurata ntretinerea instalatiei prin personal calificat, la care se vor monta dispozitive de protectie (sigurante sau ntrerupatoare automate) si pe conductorul de nul de lucru. Calculul curentului nominal pentru circuite si coloane 1.Circuite monofazate pentru iluminat Curentul nominal se determina cu relatia: In = Pi/U*cos Pi este puterea instalata a receptoarelor de lumina; aceasta nu poate depasi 1.5kW, iar pe circuit pot fi conectate cel mult 12-15 corpuri de iluminat; La lampile cu incandescenta puterea instalata este identica cu puterea activa absorbita de acestea, iar cos = 1 La lampile cu descarcare puterea instalata este formata din: Pi = Pn + Pnb Pn - puterea nominala a lampii;

Pnb - puterea nominala a balastului corespunzator cos = 0,95 pentru lampi fluorescente sau lampi cu descarcare 2. Circuite monofazate de forta Aceste circuite sunt folosite pentru alimentarea unor receptoare de forta monofazate fie direct, fie printr-un racord flexibil de la o priza. Curentul nominal este: In = Pi/*U*cos Pi - puterea instalata (puterea receptorului de forta). cos - factorul de putere al acestuia. - randamentul receptorului. 3. Circuite monofazate de prize (utilizare generala) Normativul I-7 stabileste urmatoarele conditii pentru aceste circuite: - pe un circuit se prevede maximum 8 prize simple sau duble - puterea instalata pe un circuit de priza se considera Pi = 2 kW. Curentul nominal se determin cu relatia: In = Pi/U*cos, unde cos =0,8. 4. Circuite trifazate pentru receptoare de forta Astfel de circuite asigura alimentarea, de regula, a unui singur receptor de forta, dar in conditii speciale, pe astfel de circuite, se pot alimenta mai multe receptoare trifazate, de putere mica, cu aceeasi utilizare si n numar limitat. Curentul nominal se determin cu relatia: In =Pi/*1.73*U*cos Pi este puterea instalata a receptorului de forta. U reprezinta tensiunea de alimentare a receptorului cos si sunt factorul de putere si randamentul receptorului n regim normal de functionare. 5. Coloane monofazate pentru tablourile generale de alimentare Acestea sunt utilizate pentru alimentarea tablourilor electrice, de mica putere, cum ar fi cele din cladirile de locuit, cladirile administratice etc. Curentul nominal se determin pe baza puterii instalate Pi a tabloului. Aceasta rezulta din nsumarea puterilor instalate ale circuitelor electrice alimentate din tablou. Pentru coloanele magistrale, coloanele firidelor de alimentare din cladirile de locuit sau coloanele tablourilor generale, avem formula: In = cs*Pi/1.73*U*cos, unde: cs este coeficientul de simultaneitate al receptoarelor alimentate de coloana

Tratarea neutrului

ntr-o reea electric trifazat perfect izolat, potenialul neutrului nu are o valoare fix, ci poate lua orice valoare cuprins ntre zero i tensiunea reelei. n funcionarea normal, dac reeaua este ncrcat simetric (curenii din faze sunt egali i decalai cu 1200 unul fa de cellalt), potenialul punctului neutru este egal cu zero i coincide cu potenialul pmntului (toate fazele au capacitile fa de pmnt, rezistenele de izolaie i tensiunile egale). n aceste condiii, conductoarele neutre, nu vor fi parcurse de curent, iar punctele neutre ale transformatoarelor cu nfurrile legate n stea, vor avea potenial fa de pmnt zero. n acest caz de

simetrie, este indiferent dac neutrul transformatoarelor este legat sau izolat fa de pmnt. Dac apare o punere accidental la pmnt a unei faze, sau a dou faze ale unei linii, comportarea reelei este diferit n funcie de modul cum este tratat neutrul transformatoarelor, putnd aprea fie supratensiuni, fie supracureni solicitnd n mod diferit izolaia echipamentelor electrice. Din acest punct de vedere exist trei metode de tratare a neutrului - neutru izolat fa de pmnt (o reea al crei neutru nu are nici o legtur special fcut cu pmntul). - neutru legat la pmnt printr-o bobin sau rezisten (o reea al crei neutru este legat la pmnt printr-o bobin a crei reactan are o astfel de valoare nct, la o punere la pmnt, curentul inductiv de frecven industrial care circul ntre punctul de defect i bobin, neutralizeaz practic componenta capacitiv la frecvena reelei a curentului de defect). - neutru legat direct la pmnt (o reea al crui neutru este legat direct la pmnt, sau printr-o impedan de valoare mic, care reduce oscilaiile tranzitorii i permite trecerea unui curent suficient de mare pentru a asigura selectivitatea proteciei). Fiecare din aceste metode se aplica n functie de caracteristicile si tensiunea nominala a retelei, prezentnd avantaje si dezavantaje. 1. Reele cu neutru izolat fa de pmnt - o astfel de funcionare este aleas pentru reelele electrice de 6 - 10 KV

n cazul extrem cnd apare o legtur accidental cu pmntul a unei faze, aceasta capt potenialul pmntului. Potenialul punctului neutru al transformatorului nu mai este zero, devenind egal cu tensiunea de faz, trebuind s fie izolat

corespunztor. Tensiunea fazelor neafectate crete de 3 ori fa de situaia normal, adic atinge tensiunea dintre faze. Punerea la pmnt a unei faze ntr-o reea cu neutrul izolat determin apariia unor supratensiuni care solicit izolaia fazelor sntoase, dar nu i cureni de scurtcircuit monofazat. Reelele de cabluri de 6 -10 KV, pot fi exploatate cu neutrul izolat fa de pmnt, cu condiia ca la locul defectului curentul s nu depeasc 10 A. Arcul electric rezultat n momentul punerii la pmnt a unei faze la locul de defect, se poate stinge poate stinge la prima trecere prin zero i nu se mai reaprinde la revenirea tensiunii dac are valori sub 5 A. Pentru valori mai mari, acesta se poate reaprinde dup fiecare trecere prin zero a curentului, provocnd distrugeri ale izolaiei.

2. Reele cu neutru legat la pmnt prin bobin de stingere Rolul bobinei, este de a stinge arcul electric la prima trecere prin zero a curentului i de a nu permite reaprinderea acestuia. Astfel toate defectele de punere la pmnt cu caracter trector sunt eliminate fr intervenia proteciei. Tratarea neutrului prin bobin de stingere, nu elimin dezavantajul indicat n cazul neutrului izolat i anume creterea tensiunilor fazelor fa de pmnt pn la valoarea tensiunii ntre faze.

3. Reele cu neutrul legat direct la pmnt n reelele cu tensiuni nalte i foarte nalte, n cazul meninerii neutrului izolat sau tratat prin bobin de stingere, curenii capacitivi devin foarte mari, iar supratensiunile aprute creeaz mari dezavantaje economice.

Prin legarea neutrului direct la pmnt, bobinajele transformatoarelor care se afl n apropierea neutrului nu vor avea fa de pmnt un potenial prea mare n momentul defectului, nfurarea transformatorului, corespunztoare fazei puse la pmnt este practic scurtcircuitat, rezultnd un scurtcircuit monofazat. Valorile curenilor de scurtcircuit monofazat depesc cu mult valorile admisibile reelei i pentru a se evita deteriorarea elementelor reelei se impune ca linia s fie deconectat n scurt timp, ducnd bineneles la ntreruperea alimentrii consumatorilor de pe faza defect, linia continund s funcioneze n dou faze. Funcionarea liniei n dou faze nu este permis un timp ndelungat, dar se are n vedere c scurtcircuitele monofazate se datoreaz n mare parte unor cauze care dispar repede, fiind posibil ca faza liniei pe care a aprut defectul, dup ce a fost deconectat la ambele capete de protecie i a fost meninut un timp necesar ca arcul electric aprut la locul defectului s se sting, s poat fi reanclanat. Acest procedeu este cunoscut sub numele RAR (reanclanare automat rapid), RARM, daca se aplica unei faze si RART, daca se aplica tuturor fazelor

Pa=Pi*Ks unde: Pa=puterea absorbita, Pi=puterea instalata si Ks=coeficient de simultaneitate. Ks=0,38 Pa=12000*0,38=4560W = 4,56KW Iabs=4560/230*0,8=24,78A. Iabs=curentul absorbit. Intrerupatorul general din tabloul de distributie va fi astfel de 32A. Asta inseamna ca in BMP vei avea o siguranta de 40A/2P.