Sunteți pe pagina 1din 5

NAPOLEON BONAPARTE

1. PRIZONIERUL Napoleon nu a vrut sa se transforme in regele Jacqueriei .A respins cererea poporului parizian care i-a cerut sa-l conduca la lupta .El nu era deccat imparat ,nu revolutionar .Si chiar atunci cand a facut pe revolutionarul ,gandea ca viitorul imparat .a preferat sa abdice a doua oara,si,convins ca face bine ,gestul era demn si maret,s-a ppredat celui mai constant ,dar nu si mai generos ,dintre dusmani sai,Angliei. Si tocmai ca Temistocle -i scria Napoleon regentului Anglieivin sa caut refugiu in tara poporului britanic.Ma pun sub ocrottirea legilor dv.si rog pe Alteta Voastra Regala ,ca pe cel mai puternic ,mai statornic si mai generos dintre duusmanii mei,sami acorde aceasta protectie Dar intelegerea unui asemenea act depaasea posibilitatile burgheziei engleze ,care nu daduse niciodata dovada de sentimentalism si slaabiciune .Nimeni nu uitase in Anglia ca omul care se predase adusese aproape aceasta natiune mandra pe marginea prapastiei .caci el nu se reprezenta pe sine.El reprezenta interesele adverse ale burgheziei franceze .Si trebuia nimicit sau facut inofensiv odata pentru totdeauna instrumentul genial al acestor interese . Napoleon a ascultat tacut sentinta sa de moarte .Urma sa fie internat pentru tot restul vietii in insula Sfanta Elena ,undeva in sudul Oceanului Atlantic .Protestul sau , care izbucneste spontan ,este pentru posteritate ,pentru istorie.Dupa zece zile de sedere la Plymouth, Northumberland ,pe care afost imbarcat impreuna cu ai sai ,ridica ancora indreoptandu-se spre Sfanta Elena .Seara Europa pe care a stapaanit-o ,disparu in zare .De jur imprejur se intindea

doar vastitatea oceanului pe care nu putuse niciodata sa-l stapaneasca .Si tocmai ca in Egipt , Napoleon priveste tacut inainte ,numai inainte. Putine persoane il urmasera pe imparat in exilul sau .Guvernul englez nu admisese decat trei ofiteri ,un medic si 12 servitori .Se aflau cu el maresalul Bertrand cu sotia,generalul conte de Montholon cu sotia ,generalul Gourgaud si Las Cases cu fiul .Din 1816 ,in locul amiralului Cockburn ,guvernator al insulei a fost numit Hudson Lowe.Insula Sfanta Elena aparuse cu mii de ani in urma dupa o eruptie vulcanica . Clima in general este buna. Cu exceptia unei campii goale situata la 500 de metri deasupra marii pe partea vantoasa a insulei,unde,din cauza ceturilor care se abat asupra ei ,totul este umed ,fapt ce face ca viata sa fie grea.Regiunea aceasta in care cativa arbori de cauciuc gem mereu sub bataia vantului si pe care oamenii au numit-o Padurea Mortilor adaposteste Longwood-ul , locul unde urma sa-si petreaca restul vietii imparatul Napoleon .Aici zilele trec greu si,in noapte,adesea se profileaza pe geamul dormitorului umbra imparatului ,care se plimba in sus si in jos , neputand adormi.Era intotdeauna insotit de spionii guvernatorului,aceasta sinistra paiata care-si faurea vesnicia din hartuiala si jignirile aduse marelui sau prizonier si din functia de calau pe care o indeplinea in numele burgheziei engleze ,care candva fusese animata nu numai de sentimente marete ,dar si capabila de aceste fapte deschizatoare de istorie ,incrustate in actele marii revolutii engleze din 1642-1649. Napoleon a dat dovada de o tarie remarcabila.Isi ascundea tristetea si durerea pe care o resimtea din cand in cand.Simtea o placere deosebita cand discuta cu insotitorii sai sau dicta lui Las Cases ,memoriile sale .Totul era prezentat cu o mare grija ,pentru posteritate . De o mare importanta erau observatiile scrise sau dictate cu privire la razboaiele sale ,la aprecierile asupra altor militari contemporani sau disparuti ,la chestuni militare .Vorbea cu entu-

ziasm de Austerlitz ,de Wagram ,de campania din Italia si despre cea din 1814. Regreta retragerea din Egipt si faptul ca s-a oprit in fata Acrei. Dupa un an pleaca din insula Las Cases .Il urmeaza apoi contesa Moonthelon cu copii si Generalul Gourgaud Cu timpul durerile care il framantau devenisera mai frecvente .Iesea din ce in ce mai rar .De calatorit nu mai era vorba de mult.Devenise taciturn.Oboseala se facea vizibila .In mijlocul lunii aprilie ,Napoleon i dicteaza lui Montholon ,cu usile zavorate testamentul .totul era migalos conceput .Averea sa de 200 de milioane de franci o lasase jumatate ofiterilor si soldatilor care au supravietuit razboaielor sale ,iar restul ,comunelor si oraselor care au avut de suferit din cauza invaziilor straine.Critica cu severitate oligarhia engleza si pe asasinii sai platiti si cere ca ramasitele sale pamantesti sa se odihneasca pe malurile Senei ,in mijlocul poporului francez . Moartea era aproape .La 5 mai incepu agonia .Napoleon se zvarcolea ,insa,fara sa geama. Brusc ,un puternic uragan se dezlantuie scotand copacii din radacini ,zguduind cu furie conacul de la Longwood. In seara zilei de 5 mai ,Napoleon a auzit ultimele sale cuvinte : France-tte darme Dupa 4 zile avea loc inmormantarea.Doi copaci strajuiau mormantul .Intr-o parte si alta doi soldati englezi faceau de garda.In 1840 ,insa corpul imparatului va reveni pe pamantul iubit al Frantei si dus la Domul Invalizilor din Paris. 2. CARACTERUL SI SCOPURILE RAZBOAIELOR NAPOLEONIENE Politica expansionista dusa de Napoleon in numele marii burghezii franceze a ridicat impotriva lui Europa dinastica ,semifeudala,in descompunere ,care s-a aparat cu mare greutate de loviturile nimicitoare ale marelui comandant de osti .In acelasi timp cu distrugerea feudalis-

mului ,avea loc cotropirea tarilor Europei de catre armatele franceze ,cotropire ce era insotita de reversul ei ,constand in cresterea nemaiintalnita a miscarii de eliberare nationala .Teoria si practica militara a lui Napoleon a fost pe aceasta linie intr-o anumita masura executorul sau testamentar .El a dus la culmi nemaiintalnite tactica si strategia militara ,folosind cu pricepere uriase mase de oameni inarmati ,aruncandu-i si retragandu-i dupa necesitati , concentrand in punctul de ruptura o forta de foc de o putere colosala,ce-i permitea ruperea centrului dusman, incercuirea si apoi nimicirea prin urmarire . Napoleon stia cu o pricepere inegalabila sa aleaga locul cel mai propice pentru darea bataliei si sa sileasca inamicul sa primeasca lupta in acel loc.Era un neintrecut cunoscator al hartii ,pe care stia sa o foloseasca cu deosebita abilitate .El a beneficiat pentru efectuarea planurilor sale de o situatie aproape unica.El s-a gasit timp de 15 ani in postura de stapan asupra unei tari burgheze foarte puternice ,dispunand de resurse umane si materiale imense. Conducerea unica era considerata de Napoleon ca o conditie absoluta a succesului .Este mai de folos un singur comandant suprem slab-spunea el-decat doi comandanti buni. Napoleon a rasturnat teoriile militare ale epocii .El a pus pe primul plan al victoriei artileria. El a folosit tactica liniilor mobile de tragatori ,sustinute de artilerie ,care curatau calea pentru coloanele de asalt ,coloane care la randul lor trebuiau de asemenea sustinute printr-un puternic baraj de artilerie O minte lucida ,o vointa de fier ,care spunea totul ,o geniala intelegere a ansamblului facuta pe baza unei ample si aprofundate documentari ,si o hotarare de neinfrant din momentul luarii deciziei l-au caracterizat pe Napoleon. Dictatura contrarevolutionara a lui Napoleon a modificat insa considerabil caracterul razboaielor duse de Franta transformandu-le dinrazboaie de eliberare in razboaie de cuce-

riri.Scopul principal al razboaielor napoleoniene consta in asigurarea hegemoniei comercialoindustriale si militaro-politice a Frantei burgheze asupra restului Europei .Napoleon a inrobit o serie de state nationale mari si viabile ,supunandu-le la plata unor imense sume de bani,transformandu-le in surse de materii prime pentru industria franceza si in piete de desfacere pentru produsele franceze . Este adevarat ca razboaiele napoleoniene au avut si o latura progresista .Victoriile lui Napoleon in Italia ,Germania ,Austria ,Prusia si in alte state din Europa centrala si rasariteana au contribuit la zdruncinarea oranduirii feudale dominante din aceste tari ,iar reformele cu caracter burghezo-liberal facute de francezi au curatat calea pentru dezvoltarea raporturilor capitaliste. Dar fata de scopurile de acaparare si jefuire , extrem de agravate in ultimii ani ai imperiului ,aceasta latura progresista este trecuta pe un plan cu totul secundar .Pe masura ce fostul generalul al guvernului revolutionar francez era umbrit de imparatul francez de monarhul universal ,actiunea sa de eliberarea popoarelor din lanturile feudalismului devenea tot mai sovaitoare si,paralel cu aceasta lupta pentru supunerea popoarelor si a guvernelor bunului sau plac devenea tot mai categorica si mai indarjita ,facand ca la primul prilej Europa sa reactioneze cu si mai multa hotarare impotriva asupritorului universal.

S-ar putea să vă placă și