Username / Parola inexistente

email

******


Am uitat parola x Creaza cont nou












































REZISTENTA SI RIGIDITATEA -
ELEMENTELOR DE TIP BARA
REZISTENTA SI RIGIDITATEA - ELEMENTELOR DE TIP BARA
1. ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE SI
COMPRESIUNE CENTRICA
1.1. INTINDEREA SI COMPRESIUNEA CENTRICA.
DEFINITIE; EXEMPLE
Intinderea/compresiunea centrica este solicitarea simpla n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata printr-o pereche de forte axiale (fig.3.1).

fig.3.1.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul axului ei genereaza ntre punctele de aplicatii
ntindere/compresiune centrica (fig.3.2). Forta axiala N are
intensitatatae P a fiecaruia din cele doua forte exterioare

















Fig.3.2.
In practica, ntinderea/compresiunea centrica este solicitarea
caracteristica barelor grinzilor cu zabrele (si n general sistemelor
alcatuite din bare drepte articulate la capete, ncarcate cu forte n
punctele de articulare), numai sub forma de ntindere, ea este proprie
firelor (drepte, poligonale sau curbe).
1.2. REZISTENTA BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CENTRIC
1.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Studiul geometric (privind modul de deformare). Pe suprafetele
laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza
un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si transversale
(perpendiculare pe axa). In regim de solicitare (fig.3.3) liniile
transversale se departeaza /aproape (prin translatii) ramnnd
drepte, paralele ntre ele si normale pe cele longitudinale.

Fig.3.3.
Observatia corespunde ipotezei Bernoulli (sectiuni transversale
plane si normale pe axa ramn plane si normale tot timpul deformarii),
confirmnd-o (cu putin pe suprafata - vizibila - a barei)
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0) caci unghiurile retelei nu
se modifica
- prezenta unor deformatii liniare egale n toate fibrele



longitudinale ale barei (Al = const., deci c = const.).
Studiul fizici consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor.
Sinteza studiu geometrica - studiu fizic. Daca = 0, rezulta t =
0. Daca c = const., rezulta = const. Pe sectiunea transversala,
interactiunea punctuala este exprimata prin eforturi unitare normale t
egale (uniform distribuite) (fig.3.4).

Fig.3.4.
Studiul static. Efortul sectional N si sistemul de eforturi unitare
sunt masura aceleasi interactiuni. Studiul static consemneaza
echivalenta dintre cele doua moduri de exprimare ale ei:
N = o dA
Sinteza studiu geometric - studiu static. Intruct o = const.
N = o dA = t
A,

de unde:
o = (3.1).
Marimea efortului unitar o depinde de doi parametri:
- forta axiala N, parametrul global al interactiunii din sectiune,
masura solicitarii
- aria A, parametrul geometriei sectiunii transversale.
I.2.2. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ntinse/comprimate centric
1.2.2.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare,
capacitate portanta. Conditia de rezistenta impusa
de metoda rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a

Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care apar an procesul celor trei factori care apar n procesul proiectarii
sectiunii:
- solicitarea, exprimata prin forta axiala N;
- materialul, exprimat prin rezistenta sa admisibila t
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin aria
A. 737h72h
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametrii cunoscuti sau
necunoscuti), proiectaread mbraca trei aspecte: verificarea,
dimensionarea si determinarea capacitatii portante a sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sunt prezentate sintetic n
tabelul 3.1 si comentate n continuare.
Tabelul
3.1.
Parametri
cunoscuti
Parametri
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare N, o
a
, A -
s o
a

Dimensionare N, o
a
Aria necesara
A
nec

A
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, A forta capabila
N
cap

N
cap
= o
a
A
In problemele de dimensionare, dupa stabilirea ariei necesare
A
nec
, dimensiunile sectiunii (carora le va corespunde aria efectiva Aef)
se aleg astfel, nct, indiferent de forma ei , A
ef
> A
nec
.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin forta
axiala - numita forta capabila, N
cap
- corespunzatoare unor eforturi
unitare egale cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei este asigurata
daca efortul axial N corespunzator solicitarii (determinat n functie de
ncarcari) nu depaseste efortul capabil N s N
cap
.
1.2.2.2. Observatie privind proiectarea barelor comprimate.
Barele comprimate se pot distruge mai nainte cu eforturile
unitare (determinate cu raport ntre forta axiala si aria sectiunii
transversale) sa atinga limita de rupere sau de curgere a materialului,
prin fenomenul numit flambaj*. In principiu, pericolul flambajului este
cu att mai mare cu ct barele sunt mai svelte. Numai barele robuste
(cu lungimea redusa si sectiuni transversale desvoltate) pot fi
proiectate la compresiune n conditiile analizate n capitolul de fata.
1.2.3. Concentrari de eforturi
In sectiuni transversale foarte apropiate de punctul de aplicatie
a fortei exterioare axiale (fig.3.8) ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane.) este infirmata de experiment. Fibrele longitudinale din preajma
axei barei, cu deformatii longitudinale mai mari, vor fi mai puternic
solicitate;

*) Flambajul va fi analizat pe larg n unul din capitolele urmatoare ale
cursului.

Fig.3.8.
fig.3.8 prezinta distributia eforturilor unitare o n trei sectiuni (a, b, c)
aflate la distante diferite de punctul de aplicatii a fortei exterioare.
In sectiuni transversale suficient de departate de punctul de
aplicatie a fortelor exterioare, distributia n sectiune a eforturilor unitare
nu este influentata de modul de aplicare a acestor forte (principiului
Saint-Venant).
Neuniformitatile n distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala apar si la variatii ....ale formei sectiunii (gauri, crestaturi
etc.) (fig.3.9).
Concentratiile de eforturi din sectiunile slabite de gauri sau
crestaturi au consecinte diferite la materialele casante si ductile.
La materialele casante bara se rupe brusc cnd "vrful"
eforturilor atinge tr (deci la o valoare a efortului mediu mult mai mica
dect tr (fig.3.10). La materialele ductile (cu curgere, sau cu deformatii
plastice mari) ruperea este un proces ndelungat, care se sfrseste
chiar dupa ce, treptat, pe masura ce creste solicitarea, toate eforturile
unitare din sectiune ating rezistenta de curgere; distributia eforturilor
unitare n cteva faze premergatoare ruperii unei bare alcatuite din
material ductil este prezentata n fig.3.11.

fig.3.10

fig.3.10

fig.3.11.
1.3. DEFORMATIILE BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CETRIC
1.3.1. Calculul deformatiilor
Intre deformatii si eforturi exista legatura liniara exprimata de
legea lui Hook o = Ec; de aici se deduce expresia formatiilor specifice
liniare c:
c =
Deformatia specifica liniara c este proportionala cu solicitarea
(N) si invers proportionala cu factorul de rigiditate la ntindere
/compresiune (produsul EA); acesta, la rndul lui, depinde de doua
categorii de parametri: modulul de elasticitate E (care exprima
rigiditatea materialului) si aria suprafetei sectiunii transversale A (care
exprima rigiditatea sectiunii).
Cum c reprezinta deformatia unitatii de lungime, deformatia
ntregii unitati de lungime, deformatia ntregii bare (alungirea sau
scurtarea Al) e proportionala cu lungimea l:
Al = cl
(3.3)
Al =
(3.4)
1.3.2. Efectul static al variatiilor de temperatura n bare
O bara libera, cu lungimea l, supusa unei variatii de
temperatura At
o
se dilata/contracta (alungeste/scurteaya) cu cantiatea.
Al
t
= At
o
o l
(3.5)
unde o este coeficientul de dilatatie termica al materialului; pentru otel,
o = 1,2 . 10
-5

Aplicatie. La o variatie de temperatura de 30
o
, o bara de otel de
8 m lungime se alungeste/scurteaza cu
Al
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 8000 mm = 2,88 mm
Daca dilatatia/contractia barei este mpiedicata de legaturile
acesteia n sistem, n bara apar eforturi t
t
de compresiune/ntindere
corespunzatoare alungirii/scurtarii blocate (ca si cum eforturi axiale de
compresiune N ar constrnge bara dilatata cu cantitatea Al
t
sa revina
la pozitia initiala printr-o scurtare Al
N
egala
Al
t
= Al
N
;
At
o
. o . l = ,
de unde
o
t
= = At . o . E
(3.6)
Aplicatie. Pentru bara din exemplul precedent, blocarea
deformatiilor de dilatare/contractie genereaya eforturi unitare care
consuma mai mult de jumatate din reyistenta admisibila a materialului:
o
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 2,1 . 10
6
= 755 Kgf/cm
2

De remarcat ca n expresia eforturilor unitare (3.6) nu intervine
geometria barei (nici aria sectiunii transversale, nici lungimea).
Eforturile nu pot fi moderate prin dimensionare, ci printr-o conformare
de ansamblu a structurii care sa permita deformatii libere.
In sistemul static determinate (cu numar minim de legaturi)
deformatiile de dilatare/contractie se produc liber (fig.3.12.a), deci fara
consecinte asupra starii de efort din bare.
Legaturile suplimentare ale sistemelor static nedeterminate
ngradesc libertatea de deformare, genernd n bare eforturi
(fig.3.12.b).
Podurile
metalice sunt totdeauna structuri simplu rezemate (cu un reazem fix si
altul mobil), cu posibilitatea de dilatare sau contractii neblocata n
lungul axului podului.
fig.3.12
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2.1. FORFECARE PURA. DEFINITIE; EXEMPLE.
Forfecarea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche
de forte taietoare (fig.3.14).

Fig.3.14.
Doua forte P, paralele, egale si de sens contrar, actionnd, la
distanta neglijabila ntre ele, normal pe axul barei, genereaza forfecare
pura (fig.3.15). Forsa taietoare T are intensitatea P a fiecareia din cele
doua forte exterioare.

Fig.3.14.
2.2. CADRUL PROBLEMEI

Sub forma pura (sau macar aproximativ) solicitarea apare rar.
In cele ce urmeaza studiul se limiteaza la cazane curent al
forfecarii pieselor cu sectiuni transversale mici (mituri, buloane,
cordoane de sudura , etc. - folosite la mbinarile elementelor din metal)
la care efectul unor solicitari secundare este redus.
2.3. APROXIMATIV SI IPOTEZE SIMPLIFICATOARE
A. Chiar si n cazul din fig.3.15 forfecarea lor nsotita la
ncovoiere; momentul cuplului este mic nsa si se neglijeaza.
B. La forfecarea pieselor cu suprafata sectiunii redusa se
admite ca forta taietoare este rezultanta unor eforturi elementare
tangentiale paralele, a caror masura este un efort unitar t cu
intensitate constanta.
2.4. EFORTURI UNITARE PE SECIUNEA TRANSVERSALA
In conditiile ipotezei B facuta n paragraful precedent (t =
const),
T = A;
de unde,
t =
(3.7)
2.5. PROBLEME DE FORFECARE LA O IMBINARE CU
NITURI SOLICITATA AXIAL
2.5.1. Descrierea imbinarii
O mbinare realizeaza legarea elementelor ntr-un ansamblu
indeformabil.
Imbinarilse cu nituri solicitate axial blocheaza deplasarile
relative n lungul unui ax comun celor doua elemente. Fig.3.16
prezinta o astfel de mbinare.

Fig.3.16.
Niturile sunt piese din otel (rezistenta otelului nitului este putin
inferioara celei a otelului pieselor care se mbina) cu forma din
fig.3.17.a. Imbinarea se realizeaza prin introducerea niturilor ncalzite
la rosu n gauri date n prealabil si formarea, prin baterie, a celui de-al
doilea cap (fig.3.17.b.).

fig.3.17.
2.5.2. Proiectarea mbinarilor cu nituri
2.5.2.1. Modul de lucru. Sub actiunea fortelor P, de sens
contrar, care solicita mbinarea, cele doua elemente au tendinta de a
luneca relativ (fig.3.18). Ca urmare, mbinarea se poate distruge n
doua feluri:

fig.3.18
- prin forfecarea tijei sitului n sectunea transversala din dreptul
planului de separatie a celor doua elemente;
- prin strivirea tijei pe suprafata de contact dintre tija si peretii
gaurii de nit.
"Transportul" fortelor prin mbinare (adica efectul lor pe
suprafata forfecata si pe suprafata strivita) este reprezentat n fig.3.19
prin forte interioare de legatura.

fig.3.19.
Se remarca echilibrul care controleaza parametrii tuturor
acestor forte.
Forta pe care o poate transmite mbinarea prin intermediul unui
singur nit (numita rezistenta nitului) depinde de rezistenta la forfecare
Rf (n sectiunea transversala a tijei) si de rezistenta la strivire Rs (pe
suprafata de contact dintre dija si elementele mbinate.
2.5.2.2. Rezistenta nitului la forfecare. Capacitatea de
rezistenta n sectiunea transversala a tijei depinde de aria sectiunii
forfecate, Af, si de rezistenta admisibila la forfecare, t
af
, a materialului
tijei. In baza relatiei (3.7);
Rf = Af . af
Rf = af, (3.8)
unde d este diametrul nitului.
Pe baza experimentale, se considera
af = 0,8 ta,
unde ta este rezistenta admisibila la compresiune a materialului
elementelor care se mbina. Pentru elemente din OL37 (cu nituri din
OL34), af = 0,8 x 1500 = 1200 Kgf/cm
2
.
2.5.2.3. Rezistenta nitului la strivire. Presiunile reciproce dintre
tija si peretii gaurii au distributia neuniforma din fig.3.2 pentru
simplificarea calculelor, volumul matizat, avnd o distributie uniforma,
pe edeala, de forma dreptunghiulara, a unui plan diametral (fig.3.20.b).

fig.3.20
In aceste conditii simplificatoare, capacitatea de rezistenta la
strivire Rs depinde de aria sectiunii strivite.
As = dt
si de rezistenta admisibila la strivire de peretii gaurii de nit tag. Daca
elementele care se mbina au grosimi diferite (t1ft2), aceeasi forta P se
distribuie pe suprafete cu arii diferite; eforturile unitare de strivire fiin
mai mari pe piesa mai subtire, n determinarea ariei As se va
considera tmin :
Rs = dt
min
t
ag

(3.9)
Rezistenta admisibila la strivire t
ag
se considera dat n raport cu
rezistenta admisibila t
a
a materialului elementelor de mbinat:
ag = 2 a
Pentru OL37, ag = 2 x 1500 = 3000 Kgf/cm
2

2.5.2.4. Rezistenta nitului. Rezistenta nitului (forta P pe care o
poate transmite mbinarea prin intermediul unui singur mit), R, este
cea mai mica dintre valorile Rf si Rs definite anterior.
2.5.2.5. Rezistenta nitului cu mai multe sectiuni de
forfecare. La o mbinare de trei elemente (fig.3.21) forta P se
transmite prin forfecare a doua sectiuni. Rezistenta nitului la forfecare
Rf se va dubla, caci numai jumatate din forta P trebuie echilibrata de
eforturile tangentiale dintr-o sectiuune transversala a tijei. La limita de
rezistenta,
= Af . af,
de unde
Rf = 2 af
Pentru mai multe sectiuni de forfecare, daca nf este numarul lor

Rf = ng af
(3.10)
La determinarea rezistentei nitului la strivire, interactiunile ce
apar la contactul tijei cu elementele cu tendinte de lunecare opuse

Fig.3.21.
se considera separat; strivirea maxima apare pe suprafeta minima si
aceasta este suprafata care intervine n determinarea rezistentei Rs
Rs = d (Et) min ag
(3.11)
unde (Et) min este suma minima a grosimilor elementelor care tind sa
se deplaseze n acelasi sens.
2.5.2.6. Determinarea numarului de nituri. La mbinarea
elementelor solicitate la ntindere sau compresiune centrica se admite
ca forta transmisa prin mbinare se repartizeaza n mod egal tuturor
niturilor. In aceasta ipoteza, numarul necesar de nituri, n, se determina
mpartind forta P care "traverseaza" mbinarea la rezistenta R a unui
singur mit:
n = (3.12)
Diametrul nitului (care intervine n calculul rezistentei sale) se
alege n functie de grosimea celui mai subtire element din pachet, pe
baza unor prevederi constructive cuprinse n standarde (cu
aproximatie, d = 2t). Tot standardele precizeaza reguli privind
propozitia niturilor n mbinare.
Desi calculul mbinarilor nituite are un caracter conventional
(fiind condus pe baza mai multor ipoteze simplificatoare), rezultate
obtinute corespund capacitati reale de rezistenta, ntruct rezistentele
admisibile acceptate sunt determinate, experimental, tocmai prin
ruperea unor astfel de mbinari.
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
La mbinarea elementelor metalice se folosesc doua categorii
de buloane:
- buloane obisnuite (buloane brute, cu tija neprelucrata , care se
introduc liber n gauri cu diametrul mai mare si buloane pasuite, cu tija
prelucrata, introduse fortat n gauri de acelasi diametru);
- buloane de nalta rezistenta, pretensionate la montaj.
Imbinarea cu buloane obisnuite se comporta la foc cu
mbinarea cu nituri (cu rezistente admisibile identice celor folosite la
mbinarile cu nituri - n cazul buloanelor pasuite - sau cu rezistente
ceva mai mici - n cazul buloanelor brute).
La mbinarea prin buloane de nalta rezistenta, transmiterea
fortelor prin mbinare se bazeaza pe frecarea dintre elementele strivite
puternic prin intermediul buloanelor. In aceste conditii bulonul este
solicitat la ntindere.
2.7. PROBLEME DE FORFECARE LA IMBINARI SUDATE
SOLICITATE AXIAL
2.7.1. Descriere
Solidarizarea elementelor sudate se realizeaza cu material topit
sub forma unui cordon.
Dupa pozitia relativa a elementelor care se mbina, rndurile se
mpart n doua categorii:
- suduri n adncime, folosite la mbinarea cap la cap a doua
elemente n prelungire (fig.3.22);
- suduri n relief sau de colt, executate la elemente suprapuse
(fig.3.23).

fig.3.22 fig.3.23
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2.1. Modul de lucru. Se constata experimentul ca sudurile
n relief se distrug prin forfecarea cordonului de sudura n planul sau
bisector; fig.3.24 prezinta ruperea unui cordon lateral, iar fig.3.25 -
ruperea unui cordon frontal.

fig.3.24 fig.3.25
2.7.2.2. Conditii de rezistenta. Capacitatea de rezistenta a
cordonului de sudura (forta taietoare din planul suprafata forfecate
corespunzatoare unei distributii de eforturi unitare egale cu
rezistenta admisibila) depinde de aria forfecata As si rezistenta
admisibila a materialului sudurii, as, admitnd ca eforturile
tangentiala t se distribuie uniform pe suprafata forfecata, capacitatea
cordonului este
T = t
as
A
Se considera ca rezistenta admisibila la forfecare a cordonului
de sudura tas este doua treimi din rezistenta admisibila t
a
a
materialului pieselor mbinarii; pentru OL 37, t
as
= 2/3 . 1500 = 1000
Kgf/cm
2
.
Suprafata forfecata a cordonului de sudura este un dreptunghi
cu latura mica egala cu grosimea cordonului, de sudura si latura mare
egala cu lungimea cordonului de sudura. Grosimea de calcul, a, se
considera, acoperitor, egala cu naltimea triunghiulara isoscel nscris
n forma sectiunii transversale prin cordon (fig. 3.2.b) : a ~ 0,7 b; ea
corespunde sectiunii forfecate cu aria (deci si capacitate de rezistenta)
minima. Lungimea de calcul, l, rezulta din lungimea efectiva ls a
cordonului prin

fig.3.26
scaderea zonelor de capat (fiecare cu o lungime aproximativ egala cu
grosimea de calcul a) unde sudura este de slaba calitate : l = ls - 2a.
Cu observatiile de mai sus:
As = El . a
Alegnd grosimea unui cordon (se recomanda b s t
min
), rezulta
lungimea sa, astfel nct capacitatea nsumata a tuturor cordoanelor
forfecate sa fie superioara fortei axiale transmise prin mbinare.
x
Sudurile n adncime lucreaza la ntindere, si sunt solicitate la
eforturi normale t.
3. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE PURA
3.1. DEFINITIE; EXEMPLE
Incovoierea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala interactiunea este exprimata printr-o pereche
de momente ncovoietoare (vectori cuplu cuprinsi n planul sectiunii).
Sub forma pura, ncovoierea apare iar. Doua cazuri sunt
furnizate la situatiile particulare de ncarcare din fig.3.27; tronsoanele
1 - 2 ale celor doua grinzi (unde T=0) sunt solicitate la ncovoiere pura.

Fig.3.27
De obicei, ncovoierea apare nsotita de forfecare; sub aceasta
forma, tipica grinzilor va fi tratata n subcapitolul 4.
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere pe doua directii sau ncovoiere oblica (cazul
general), cnd directia vectorului cuplu este oarecare fata de directia
axelor;
- ncovoiere pe o directie sau ncovoiere simpla (cazul
particular), cnd directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din
axe.
Grinzile cu sectiuni simetrice (n raport cu cel putin o axa),
ncarcate cu forte n planul de simetrie longitudinal, sunt solicitate la
ncovoiere pe o singura directie (fig.3.28). Este cazul cel mai des
ntlnit n practica si el va fi studiat n continuare.
O pava de acoperis (fig.3.29) este solicitata la ncovoiere oblica
(pe doua directii) ; dar fiecare din cele doua componente Mx si My (pe
directiile principale de

fig.3.28
inertie) este masura unei solicitari de ncovoiere simpla.

fig.3.29
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2.1. EFORTURI UNITARE PE SECTIUNEA
TRANSVERSALA. FORMULA LUI NAVIER
Studiul geometric. Pentru a evidentia modul de deformare, pe
suprafetele laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara
se traseaza un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si
transversale (perpendiculare pe axa) (fig. 3.30.a). In regim de
solicitare (fig.3.30.b) liniile longitudinale se curbeaza n liniile
transversale se curbeaza n liniile transversale se rotesc, ramnnd -
n spiritul ipotezei lui Bernoulli - drepte si normale pe cele
longitudinale.
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata:
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0), caci unghiurile retelei nu
se modifica;
- prezenta unor deformatii liniare pe directia axei barei.
In zonele cu ncovoiere pozitiva (cazul din figura) fibrele
longitudinale de la partea inferioara se alungesc, iar cele de la partea
superioara se scurteaza. Se intuieste prezenta unui plan de fibre (fibre
neutre) care se curbeaza fara

Fig.3.30
a-si modifica lungimea; intersectia dintre acest plan si planul sectiunii
transversale se numeste axa neutra.
Doua sectiuni aflate la distanta elementara dz se rotesc cu
unghiul elementar d (fig.3.31.a); pe desen s-au pus n evidenta fibra
neutra AB cu lungimea neschimbata (AB = dz) si raza de curbura a
fibrei neutre (OA = OB = ).
Variatia de lungime a unei fibre oarecare (MNN') aflata la cota y'
fata de firbra neutra este pusa n evidenta n fig. 3.31.b prin segmentul
NN'. Din asemanarea triunghiurilor OAB si BNN' rezulta:

sau
;
primul raport (dintre alungirea fibrei si lungimea ei initiala) este
deformatia specifica c si relatia de asemanare devine:
c = >'; (3.13)
deformatiile specifice c, nule n dreptul axei neutre, variaza liniar pe
naltimea sectiunii transversale (fig.3.32.a).

fig.3.31
Studiul fizic consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor:
o = Ec
t = 6
Sinteza studiu geometric - studiu fizic. Daca = 0, t = 0. Pe
sectiunea transversala, interactiunea este masurata numai prin eforturi
unitare normale t. Introducnd relatia (3.13) n legea lui Hooke,
rezulta:
o = E y';
(3.14)
ca si deformatiile specifice c, eforturile unitare normale t, nule n
dreptul axei neutre, variaza liniar pe naltimea sectiunii transversale
(fig.3.32.b si 3.32.c). Axa neutra mparte sectiunea n doua zone: una
comprimata si alta ntinsa (fig.3.32.d).
Studiul static consemneaza echivalenta dintre cele doua moduri
de exprimare a interactiunii: prin eforturi

a - diagrama de distributie a deformatiilor specifice c
b - diagrama de distributie a eforturilor unitare normale
c - masura interactiunii: prin eforturi unitare normale si prin momentul
ncovoietor M
d - sectiunea transversala si axa neutra
Fig.3.32
sectionale (Mx = 0; N = 0) si prin eforturi unitare ( ) (fig.3.33):

Fig.3.33
N = S
A
td
A
= 0;
(3.15)
Mx = S
A
td
A
. y
(3.16)
Sinteza studiu geometric - studiu fizic - studiu static. Cu (3.24),
prima relatie de contravalenta devine
N = E . S
A
y'd
A

adica
S
A
y'd
A
= 0
Integrala reprezinta un moment static (al suprafetei sectiunii
transversale fata de axa neutra a sectiunii); din faptul ca e nul, rezulta
ca axa neutra trece prin centrul de greutate al suprafetei sectiunii; ea
coincide cu axa x, motiv pentru care y si y' masoara aceeasi distanta.
Cu (3.14) a doua relatie de echivalenta devine:
Mx = E S
A
y
2
dA
sau
Mx = E S
A
Ix,
(3.17)
unde Ix reprezinta momentul de inertie ale suprafetei sectiunii n raport
cu axa x. Revenind la relatia (3.14), din care rezulta
E
(3.17) devine
Mx =
t =
(3.18)
Expresia (3.18) cunoscuta sub numele de formula lui Navier
precizeaza marimea efortului unitar normal t ntr-un punct M situat la
distanta y fata de axa neutra (fig.3.34).

Fig.3.34
3.2.2. EFORTURI UNITARE MAXIME
Valorile maxime ale eforturilor unitare se dezvolta n fibrele
extreme (cele mai departate de axa neutra). Daca Ymax este distanta
de la fibra extrema la axa neutra rezulta
t
max
= Y
max


t
max
=
unde la numitor apare expresia modulului de rezistenta Wx al
suprafetei sectiunii n raport cu axa netura x (2.9). Cu aceasta
observatie,
t
max
=
(3.19)
Marimea efortului unitar maxim deprinde de doi parametri:
- momentul ncovoietor M, parametrul global al interactiunii din
sectiune, masura solicitarii;
- modulul de rezistenta W, parametrul geometriei sectiunii
transversale.
3.2.3. Trei forme ale interactiunii sectionale
Rezultanta fortelor interioare de legatura de pe zona ntinsa, Fi,
si comprimata, Fc, sunt doua forte egale si de sens contrar (fig.3.35);
ele formeaza un cuplu al carui

Fig.3.35.
moment este echivalent cu momentul ncovoietor M. Momentul
ncovoietor M, cuplul fortelor Fc si Fi (rezultantele fortelor interioare de
legatura) si sistemul de forta interioare de legatura cu distributie
continua (a caror masura sunt eforturile unitare normale o) reprezinta
trei forme ale aceleasi interactiuni.

3.2.4. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ncovoiate
3.2.4.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare;
capacitate portanta
Conditii de rezistenta impusa de metoda de calcul a
rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a
(3.20)
Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care intervin n procesul proiectarii sectiunii barelor ncovoietoare:
- solicitarea, exprimata prin momentul ncovoietor M;
- materialul , exprimat prin rezisnteta sa admisibila o
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin
modulul de rezistenta W, determinat n raport cu axa neutra (axa
principala centrala de inertie ce coincide cu suportul vectorului
moment).
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametri cunoscuti sau
necunoscuti), proiectarea mbraca trei aspecte; verificarea rezistentei
sectiunii, dimensionarea sectiunii si determinarea capacitatii portante a
sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sectiunii sunt sintetic n tabelul
3.2.
Tabelul
3.2.
Parametrii
cunoscuti
Parametrii
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare M, o
a
,W -
so
a

Dimensionare M, o
a
modulul de
rezis- tenta
necesar W
nec

W
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, M momentul
capabil M
cap

M
cap
= o
a
W

La materialele cu rezistente admisibile diferite la ntindere si la
compresiune (de ex. fonta) sunt necesare doua verificari: una n zona
ntinsa, alta n zona comprimata a sectiunii.
In problemele de dimensionare dimensiunile sectiunii se aleg
astfel, nct
W
ef
> W
nec
, (3.21)
unde W
ef
este modulul de rezistenta efectiv (al sectiunii propuse prin
proiectare). Pentru bare cu sectiune circulara,
> W
nec

de unde rezulta diametrul. Pentru bare cu sectiunea dreptunghiulara,
> W
nec
;
relatia contine doua necunoscute - b si h; determinarea lor se face
propunnd fie una din ele, fie cu anumit raport (orientativ) ntre ele.
Pentru barele cu sectiuni stadardizate care se confectioneaza ntr-un
numar limitat de tipuri (cazul profilelor laminate din otel, sau al
majoritatii grinzilor din lemn cu sectiune dreptunghiulara), sectiunea
rezulta direct prin compararea valorii W
nec
cu valoarea W
ef
din tabelele
de caracteristici ale fiecarui tip de sectiune. Pentru sectiuni de alte
forme, dimensionarea se face prin ncercari, verificnd relatia (3.2)
pentru diferite sectiuni propuse.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin momentul
ncovoietor (numit moment capabil, Mcap), caruia i corespunde un
efort unitar maxim egal cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei n
sectiunea analizata este asigurata daca momentul ncovoietor M
generat de ncarcare nu depaseste momentul capabil: M s M
cap
.
Verificarea si dimensionarea cu momentul ncovoietor maxim.
3.2.4.2. Criterii de conformare. Sectiuni rationale;
randamentul sectiunii.
Criteriul de rezistenta W
nec
= M/o
a
aplicat la dimensionarea
sectiunii ofera o infinitate de solutii. El poate fi satisfacut de sectiuni cu
forme si arii diferite; urmnd reducerea consumului de material se
prefera formele cu arie minima. Pe de alta parte, la arii egale, forme
diferite asigura capacitati diferite; forma rationala va corespunde
capacitatii maxime.
Capacitatea sectiunii (exprimata ca moment al cuplului
rezultantelor fortelor interioare de legatura) este proportionala cu
valoarea - egala - a celor doua rezultante (Fc = Fi) si cu bratul lor de
prghie Z (fig.3.36).
A. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea valorii
rezultantelor fortelor interioare de legatura

Suprafata sectiunii nu este solicitata uniform. Cu ct o parte ct
mai mare din suprafata sectiunii se va afla n zonele cele mai solicitate
(cu eforturi unitare mari), cu att rezultanta fortelor interioare de
legatura (ca suma a produselor dintre efortul unitar si elementul de
arie) va fi mai mare.
Pentru o sectiune dreptunghiulara cu aria A,
Fc = Fi = o
a
; Fc = Fi = o
Pentru o sectiune fictiva, ideala, cu aceeasi arie, cu suprafata
concentrata n mod simetric la cele doua extremitati (acolo unde toate
eforturile unitare ating rezistenta admisibila ) (fig.3.37.b), rezultanta va
fi dubla;
Fc = Fi = o
a


Fig.3.36

Fig.3.37
B. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea bratului de
prghie.
Este evident ca bratul creste odata cu cresterea naltimii
sectiunii.
Dar cresterea naltimii h este limitata de diferite considerente
(functionale, estetice, etc.). La naltimea constanta, bratul creste (ca si
rezultantele fortelor interioare de legatura) tot prin ndepartarea
materialului axa neutra.
Pentru sectiunile de forma dreptunghiulara, indiferent de
proportiile lor,
Z = h
(3.22)
Bratul de prghie maxim, z = h, corespunde sectiunii ideale cu
suprafata concentrata la cele doua extremitati.
Iata acum, pentru cele doua tipuri de sectiune luate ca repere n
exemplele precedente, valoarea capacitatii portante, Mcap, ca produs
ntre rezultantele fortelor interioare de legatura si bratul de prghie:
- pentru sectiunea dreptunghiulara,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
- pentru sectiunea ideala,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
Daca sectiunile au aceeasi arie, aceeasi naltime si sunt
alcatuite din aceleasi material, capacitatea sectiunii ideale este de trei
ori mai mare dect capacitatea sectiunii de forma dreptunghiulara.
O sectiune nationala tinde, prin conformarea ei, catre forma
ideala descrisa mai sus. Aceasta forma constituie reperul sectiunilor
de tip I sau U ale parapetelor laminate sau ale grinzilor din otel "cu
sectiune compusa", confectionate prin sudare sau solidarizarea cu
nituri (fig.3.38).

Fig.3.38
Este de semnalat si tipul de grinda metalica "expandata",
realizata prin sudarea, n poziie decalata, a doua jumatati de inima
taiate dupa o linie poligonala (fig.3.39).

Fig.3.39
Caracteristica geometrica a suprafetei sectiunii care determina
nemijlocit capacitatea portanta este modelul de rezistenta W:
N
cap
= W o
a
;
capacitatea este direct proportionala cu modulul de rezistenta.
In legatura cu sectiunea ideala se defineste modulul de
rezistenta ideal:
W
ideal
=
W
ideal
=
Raportul dintre modulul de rezistenta W al unei sectiuni de
forma data si modulul de rezistenta ideal reflecta raportul dintre
capacitatile portante ale celor doua sectiuni si se numeste randament
al sectiunii:
r =
(3.23)
Randamentul sectiunii dreptunghiulare este doar 1/3.
Randamentul sectiunii profilelor laminate de tip I si U este aproape
2/3, deci dublu.
3.3. DEFORMAREA BARELOR INCOVOIATE
3.3.1. Parametrii deformarii
3.3.1.1. Parametrii fundamentali (privind deformatia unui
volum elementar)
Parametrii care definesc deformarea unui volum elementar sunt
deformatia specifica liniara c si de formatia specifica unghiulara . In
elementele solicitate de ncovoiere pura, deformatiile unghiulare sunt
nule ( = 0) iar deformatiile liniare c, masurate n lungul axului barei,
variaza liniar pe naltimea sectiunii, cu valori nule n dreptul axei
neutre (care o mparte n doua zone: una comprimata, cu fibre
scurtate, alta ntinsa, cu fibre alungite) (fig.3.40).

Fig.3.40
3.3.1.2. Parametrii globali (privind deformarea unui tronson
elementar de baza. Parametrii globali sunt raza de curbura barei 1/o,
rotirea elementara dp (rotirea elementara a doua sectiuni aflate la
distanta elementara dz), rotirea specifica cu (rotirea relativa a doua
sectiuni aflate la distanta unitara( (fig. 3.41).


Fig.3.41.
3.3.1.3. Parametrii practici ai deformarii (privind deformatiile
absolute ale bazei). Parametrii practici ai deformarii sunt rotirea m
(rotirea absoluta a unei sectiuni) si sageata v (deplasarea, pe directia
normala la axa barei, a centrului de greutate al unei sectiuni )
(fig.3.42).

Fig.3.42 Fig.3.43
3.3.1.4. Relatii ntre parametrii deformarii. Deformatia specifica
c este proportionala cu curbura 1/p (conform relatiei 3.24):
c =
Din fig.3.41 se deduce relatia dintre parametrii globali ai
deformarii:
(3.24)
Din fig.3.43, care prezinta un tronson elementar de bara n
doua pozitii - nainte si dupa deformarea barei, se deduce relatia dintre
cei doi parametri practici ai deformarii:
(3.25)
De unde, prin derivare, considernd si relatia (3.24), rezulta:
(3.26)
care face legatura ntre toti parametrii deformarii.
3.3.2. Determinarea parametrilor deformarii
3.3.2.1. Relatii ntre parametrii statici si parametrii
geometrici ai raspunsului si schema relatiilor;
expresia curburii.
parametrul
parametrii global o
=
statici parametrul
fundamental t
Parametrii o
= cE
raspunsului
parametrul
fundam. c
parametrii c =
y
geometrici parametrul
global 1/p
Introducnd n legea lui Hooke (relatia dintre parametrii
fundamentali ai raspunsului - t si c) expresiile lor n functie de
parametrii globali M si 1/p, rezulta
(3.27)
Curbura barei este proportionala cu solicitarea, masurata prin
momentul ncovoietor M. Produsul EI, numit factor de rigiditate la
incovoiere introduce n expresia curburii att rigiditatea materialului,
prin modulul de elasticitate E, ct si rigiditatea formei sectiunii, prin
momentul de inertie I al suprafetei sectiunii n raport cu axa neutra.
De remarcat faptul ca expresia rotirii specifice
e = ,
care deriva din (3.27) si (3.24), are aceeasi structura cu expresia
alungirii/scurtarii specifice c la solicitarea de ntindere/compresiune
centrica (3.2).
3.3.2.2. Ecuatia axei elastice a barei (a axei bazei n regim de
deformare liniar - elastic) Cu (3.2b) relatia (3.27 devine
(3.28)
Intruct pentru momente ncovoietoare pozitive (n prezenta
carora sagetile sunt pozitive) concavitatea barei este ndreptata spre
sensul negativ al axei v, derivata a doua a sagetii trebuie sa fie
negativa, cu aceasta observatie, relatia (3.28) devine
(3.29)

Fig.3.44
3.3.2.3. Determinarea rotirii si sagetii prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice. prin integrarea succesiva a ecuatiei (3.29) se
obtin expresiile rotirii,
m(z) =
si sagetii v(z)
Urmatoarea aplicatie va urmari stabilirea ecuatiei elastice a
barei si determinarea expresiilor rotirii si sagetii pentru o consola
ncarcata cu o forta concentrata la extremitatea ei (fig.3.45)

Fig.3.45 Fig.3.46
Intr-o sectiune S, la distanta z de ncastrare, momentul
ncovoietor are expresia
M (z) = - P (l - z) (3.30)
Cu (3.30) ecuatia axei elastice devine
(l - z)
Integrnd de doua ori, se obtine pe rnd :
m = (l
z
- ) + C
1,

v = + C
iz
+ C
2

Pentru z = 0 (n ncastrare), si rotirea si sageata sunt nule; de
unde, C1 = 0 si C2 = 0. Epresiile generale ale rotirii si sagetii sunt
deci:
m(z) =
v(z) =
La capatul liber al consolei (pentru z = l), si sageata si rotirea
sunt maxime (fig.3.46):
m
max
= (3.31)
v
max
= (3.32)
3.3.2.4. Determinarea rotirii si sagetii prin metoda grinzii
conjugate (fictive). In paralel cu grinda reala (fig.3.49), pentru care
urmeaza sa se determine parametrii deformarii m si v, se considera o
grinda fictiva, conjugata celei reale (fig.3.50).
Intre sageata v, rotirea m si momentul ncovoietor M (parametrii
ai situatiei reale) exista relatia, dedusa anterior.
(3.33)
Intre ncarcarea p, forta taietoare T si momentul ncovoietor M
(parametri ai situatiei fictive) exista relatia dedusa n partea a III-a a
cursului.

Fig.3.49 Fig.3.50

Daca
p = ;

si

iar n conditiile n care constantele de integrare sunt nule,
v = M (3.34)
si
m = T (3.35)
Ceea ce nseamna ca, n orice sectiune a grinzii reale, sageata si
rotirea sunt egale cu momentul ncovoietor si forta taietoare din
sectiunea corespunzatoare a unei grinzi fictive, conjugata celei reale,
supusa ncarcarii
p (z) =
Anularea constantelor de integrare este conditionata de un
anume mod de rezemare a grinzii fictive n functie de rezemarea
grinzii reale. Unei ncastrari a grinzii reale (cu m = 0 si v = o) n
corespunde n grinda fictiva un capat liber (caci numai ntr-o astfel de
situatie si T si M sunt nule); unui capat liber al grinzii reale (cu m = 0 si
v = 0) i corespunde n grinda fictiva o ncastrare (care asigura F = 0 si
M = 0) ; unui reazem simplu sau articulat (cu m = 0 si v = 0) la capatul
grinzii reale i corespunde n grinda fictiva acelasi tip de reazem
(pentru care F = 0 si M = 0). Modul de rezemare a grinzii fictive este
sintetizat n tabelul de mai jos.

Grinda reala Grinda fictiva

Urmatoarea aplicatie va urmari determinarea sagetii si rotirii
maxime pentru o consola ncarcata cu o forta concentrata la
extremitatea ei (fig.3.51).

Fig.3.51
T
max
= ,
m
max
= T
max
=
M
max
=
v
max
= M
max
=
Aceleasi rezultate s-au obtinut si prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice, n cadrul aplicatiei de la punctul 3.3.2.3.
3.3.2.5. Formule uzuale pentru cazuri particulare de rezemare
si ncarcare. Tabelul urmator prezinta expresiile actiunii maxime si
sagetii maxime pentru grinda simpla rezemata si grinda ncastrata n
doua situatii particulare de ncarcare.

m
max
v
max











3.3.3. Proiectarea rigiditatii barelor ncovoiate
Functionarea corecta a unei constructii este conditionata si de o
anume rigiditate a elementelor sale. Deformatii mari dauneaza
exploatarii, chiar daca rezistenta este asigurata.
Proiectarea rezistentei trebuie dublata de proiectarea rigiditatii.
Conditia de rigiditate care se impune de obiecei urmareste
limitarea sagetilor. Cu o sageata mare ste perceptibila numai n raport
cu o deschidere relativ mica, conditia de serie sub forma
s
(3.36)
unde f este sageata maxima, l - deschiderea iar k - un coeficient care
depinde de functiunea elementului, de importanta sa etc. Valorile sale
curente sunt cuprinse ntre 200 si 400.
4. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE CU FORTE
TAIETOARE. EFECTULA FORTEI TAIETOARE IN GRINZI

4.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Incovoierea cu forte taietoare este o solicitare compusa n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata prin doua tipuri de efort sectional: moment ncovoietor si
forta taietoare.
Incovoierea cu forte taietoare este tipica elementelor de tip
grinda (bare drepte ncarcate cu forte normale pe axul lor). (fig.3.53).

Fig.5.53.
Intre momentul ncovoietor si forta taietoare exista relatia
stabilita anterior (partea a III-a)
= T
aceasta nseamna ca prezenta fortei taietoare atrage dupa sine
variatia momentului ncovoietor.
Efectul momentului ncovoietor (raspunsul barelor solicitate la
ncovoiere pura) a fost analizat n paragraful precedent. In paragraful
de fata va fi analizat efectul fortei taietoare.
4.2. EFECTUL FORTEI TAIETOARE. FORFECAREA SI
LUNECAREA
Echilibrul tronsonului elementar din fig.3.54.a este asigurat,
alaturi de fortele exterioare a-i revin, de eforturile sectionale M, T, M +
dm, T + dT.

Fig.3.54
Cele doua cupluri (M si M + dm) introduc n lungul fibrelor
longitudinale compresiuni, respectiv ntinderi, cu valori diferite n cele
doua sectiuni (conf. schemei din fig. 3.54.b). Aceasta diferenta de
valoare este sursa unei tendinte de lunecare de-a lungul oricarui plan
longitudinal ce separa (imaginar) elementul de bara. Tendinta de
lunecare este consecinta variatiei momentului ncovoietor, deci a
prezentei fortei taietoare n zona. (Pe zonele de bara cu forta taietoare
nula, momentul ncovoietor este constant si tendintele de lunecare
sunt nule).
Masura interactiunii dintre partea superioara si cea inferioara a
elementului este perechea fortelor de lunecare dL; restabilind
echilibrul fiecarei parti, fortele de lunecare blocheaza lunecarea si
asigura integritatea formei.
Pe un element de bara aflat deopotriva sub regimul fortelor
taietoare si al fortelor de lunecare, interactiunea este masurata prin
eforturi unitare tangentiale (fig.3.55). Conform principiului dualitatii
eforturilor unitare tangentiale, eforturile unitare sunt egale si
formeaza, mpreuna cu cele de pe fetele opuse ale elementului ,
cupluri egale si de sens contrar (fig.3.56)

Fig.3.55 Fig.3.56
4.3. REZISTENTA GRINZILOR IN PREZENTA FORTEI
TAIETOARE
4.3.1. Eforturi unitare tangentiale. Formula lui Juravski
Se considera volumul ABCD, decupat din bara (fig.3.57).
Echilibrul de translatii pe directia axului barei (fig.3.58) este asigurat
de fortele de interactiune a caror masura, pe sectiunea transversala
este sistemul eforturilor unitare o, iar pe sectiunea longitudinala - forta
elementelor de lunecare
dL = tbdz (3.37)

Fig.3.57


Fig.3.58
In prezenta unor momente ncovoietoare pozitive, la partea
superioara a barei, eforturile unitare t masoara compresiuni. Pe cele
doua sectiuni transversale compresiunile sunt diferite, caci n prezenta
fortei taietoare momentul ncovoietor variaza. Cresterea de a
rezultantei volumului de compresiuni este echilibrata de forta
elementara de lunecare dL:
dL = dC (3.38)
Rezultanta volumului de compresiune cu expresia
C = S
A
, odA
unde A' este aria sectiunii transversale aflate n interactiune, nlocuind
efortul o cu expresia (3.18), se obtine
C = S
A'
,

C =
unde S'
x
este momentul static al suprafetei partiale A' a sectiunii
transversale n raport cu axa x; de aici
dC = dMx (3.39)
Din (3.37), (3.38) si (3.39) rezulta
bdz = dMx
=
si
= (3.40)
In expresia (3.40), care poarta numele lui Juravski, o reprezinta
efortul unitar tangential yz din planul longitudinal egal cu efortul unitar
tangential zy din planul sectiunii transversale; ambele planuri trec
prin punctul C n care ne-am propus determinarea efectului fortei
taietoare (fig.3.57 si 3.58). Semnificatia parametrilor din membrul drept
al formulei lui Juravski este urmatoarea:
T - forta taietoare din sectiune;
S'
x
- momentul static n raport cu axa x (axa neutra a sectiunii)
al suprafetei partiale A' determinate pe sectiunea transversala de
planul longitudinal ce trece prin punctul C (punctul n dreptul caruia se
defineste efortul tangential); momentul static al suprafetei A' este egal
cu momentul static al suprafetei" (S'x + S"x = Sx = 0, caci Sx
reprezinta momentul static al unei suprafete n raport cu o axa ce trece
prin centrul de greutate; n valoare absoluta, S'x = S"x);
b - latimea sectiunii transversale n dreptul punctului considerat;
Ix - momentul de inertie al suprafetei sectiunii n raport cu axa x
(axa neutra a sectiunii).

Fig.3.58
4.3.2.1. Distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala; eforturi unitare tangentiale maxime. Asa cum rezulta din
formula lui Juravski, parametrii care determina variatia eforturilor
unitare . pe sectiunea transversala sunt b si S. La sectiunile
dreptunghiulare (cu latime constanta), variatia eforturilor este
determinata doar de variatia momentului static. Expresia momentului
static, n functie de cota y a planului de lunecare, este (fig.3.59):
S(y) = b (
Ei - si deci si efortului unitar - i corespunde o variatie
parabolica, simetrica n raport cu axa x, cu valori nule pentru y = h/2
(la extremitatile sectiunii) si valoarea

Fig.3.59
maxima pentru y = 0 (n dreptul axei x, axa neutra a sectiunii).
Pentru y = 0
S
max
=
t
max
=

t
max
= 1,5 = 1,5 t
med
(3.41)
unde o med s-a notat efortul unitar (fictiv) corespunzator unei distributii
uniforme pe sectiunea transversala.
La sectiunile de tip I si asimilate, cu sectiunea talpilor si a inimii
de forma dreptunghiulara, distributia eforturilor unitare este cea din
fig.3.60.a. Variatia parabolica este ntrerupta de salturi n dreptul
modificarii bruste a latimii sectiunii.

Fig.3.60 Fig.3.61
In realitate aceasta variatie brusca a formei este sursa unor perturbatii
n distributia teoretica a eforturilor unitare si generaeza concentraii de
eforturi (fig.3.60.b). Pentru atenuarea vrfului de efort, sectiunile
profilelor laminate de acest tip au laturile unite prin racordari (fig. 3.61).
4.3.2.2. Verificarea rezistentei la forfecare. La grinzi cu sectiune
de forma dreptunghiulara eforturile unitare tangentiale sunt mici n
comparatie cu eforturile unitare normale. Aplicatia din fig.3.ba este
edificatoare.

Fig.3.62
o
max
=
t
max
= 1,5
de unde

Se vede ca pentru grinzi cu proportie normala, raportul t
max

este net n favoarea efortului unitar t; de aceea aceste grinzi se
verifica numai la ncovoiere.
In mod curent verificarea la forfecare nu este necesara nici n
cazul grinzilor cu sectiune I sau asimilata acesteia, desi eforturile
unitare tangentiale sunt mai mari ca cele corespunzatoare sectiunii
dreptunghiulare.
4.3.3. Rezistenta barelor n sectiuni longitudinale
(rezistenta la lunecare)

4.3.3.1. Determinarea fortei de lunecare. Variatia fortei de
lunecare
Observatie privind ipteza lui Bernoulli. Forta elementara de
lunecare a fost determinata n paragraful 4.3.1.
dL = dM
Pe lungimea finita cuprinsa ntre doua sectiuni (A si B),
L
AB
=
L
AB
=
L
AB
= A
T

(3.42)
unde A
T
este aria diagramei de forte taietoare cuprinsa ntre sectiunile
A si B.
La grinzile cu sectiune constanta (cazul curent), forta de
lunecare este proportionala cu aria diagramei de forte taietoare, deci
maxima spre reazemele grinzii.
In planuri situate la cote diferite, forta de lunecare este
proportionala cu momentul static, deci maxima n dreptul planului
neutru. In fig.3.b se exprima aceasta variatii prin deplasari relative
diferite ntre fsii longitudinale de bara.

Fig.3.63
Imaginea obtinuta infirma ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane..).
Tipul de deformatie din fig.3.b3 este doar una din cele trei
componente ale deformatii complexe cu care bara raspunde solicitarii
de ncovoiere cu forte taietoare; ele sunt prezentate n fig.3.64.

Fig.3.64
4.3.3.2. Probleme practice privind asigurarea interactiunii
longitudinale. Cnd dimensiunile prea mari ale sectiunii transversale
nu permit realizarea grinzii dintr-o singura bucata, n planurile
longitudinale care separa elementele componente ale grinzii se
manifesta tendinte de lunecare (fig.3.65). In cele ce urmeaza se
prezinta

Fig.3.65
modul particular de blocare a acestor lunecari (asigurarea interactiunii
longitudinale) la diferite tipuri de astfel de grinzi.
I. Grinzi de lemn cu sectiune compusa
La acest tip de grinda asigurarea interactiunii longitudinale se
realizeaza, traditional, prin intermediul penelor (fig.3.66). Distanta
dintre pene depinde de capacitatea lor la forfecare si de marimea de
capacitatea lor la forfecare si de marimea fortelor de lunecare.
La grinzile de mare deschidere sau n cazul n care forta
taietoare prezinta variatii mari n lungul grinzii, se urmareste ca prin
asezarea penelor la distante diferite (mici n zonele cu forta taietoare
mare, deci lunecari puternice si mari zonele cu forta taietoare redusa)
sa se realizeze o ncarcare uniforma a penelor.

fig.3.66
Istoria constructiilor si sistemul din fig.3.68, marcabil prin
eleganta solutiei.

fig.3.68
II. Grinzi metalice cu sectiune compusa de tip I sau asimilata.
Asigurarea n turatiuni longitudinale ntre inima si talpi - elementele
componente ale grinzii - se realizeaza prin mbinari sudate (fig.3.69)
sau nituite (3.70)

fig.3.69

fig.3.70
III. Grinzi cu zabrele. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de legaturi de tip pendul, asigurate de bare transversale
simple, articulate la capete, compuse n sistem cu ochiuri triunghiulare
(fig.3.71 si 3.72)

Fig.3.71 Fig.3.72
Barele transversale (denumite, n functie de orientarea lor,
diagonale sau montanti) sunt alternativ comprimate si ntinse (pentru
sensul tendintei de lunecare precizat n fig.3.71, diagonala din stnga
este comprimata, iar cea din dreapta ntinsa).
IV. Grinzi Vierendel. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de montanti robusti, ncastrati la capete, formnd, mpreuna cu
talpile, sisteme cu ochiuri dreptunghiulare (fig.3.73 si 3.74). Montantii
sunt forfecati si ncovoiati.

Fig.3.73 Fig.3.74
V. Grinda de beton armat.
Grinda de beton armat (fig.3.75 si 3.76) poate fi asimilata cu o grinda
cu zabrele: talpa superioara (comprimata) este alcatuita din beton
simplu (doar pe cca un sfert din naltimea sa grinda de beton armat
este comprimata), talpa inferioara (ntinsa) este alcatuita din bare
longitudinale de otel (armaturi) iar elementele transversale "de
coasere" ale celor doua talpi - din "vine" de beton comprimat si
armaturi ntinse (n doua variante: bare nclinate, de tip diagonale si
etrieri, de tip montanti).

Fig.3.75 Fig.3.76
5. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE
(INTINDERE) EXCENTRICA

5.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Compresiunea (ntinderea) excentrica este o solicitare
compusa, n prezenta careia, pe sectiunea transversala, interactiunea
este reprezentata de o forta axiala si un moment ncovoietor (vector
cuplu cuprins n planul sectiunii).
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere oblica cu forta axiala (cazul general de
compresiune sau ntindere excentrica), cnd directia vectorului
cuplu este oarecare fata de directia axelor;
- ncovoiere simpla cu forta axiala (cazul particular), cnd
directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din axe.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul unui suport paralel cu axa barei genereaza, ntre punctul de
aplicatie, compresiune (ntindere) excentrica (fig.3.77). In aria sectiuni
transversala, masura interactiunii este o forta normala A = P, aplicata
excentrica, de-a lungul suportului.

Fig.3.77
fortelor exterioare, ea se reduce n centrul de greutate al sectiunii la o
forta axiala N = P si un cuplu M = Pl, unde e este excentricitatea
punctului de aplicatie a fortei interioare.
Cnd punctul de aplicatie se afla pe una din axele principale de
inertie (fig.3.78) se genereaza cazul particular de compresiune
excentrica - ncovoierea simpla cu forta axiala.

fig.3.78
In practica, compresiunea excentrica este solicitarea
caracteristica a stlpilor de cadru n regim gravitantional de solicitare
(fig.3.79).

Fig.3.79
5.2. INCOVOIEREA SIMPLA CU FORTE AXIALE
5.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Determinarea eforturilor unitare pe sectiunea transversala se
face prin suprapunerea efectelor celor doua solicitari (simple)
componente: compresiunea (ntinderea) centrica si ncovoierea ..
Ambele genereaza pe sectiunea transversala eforturi unitare normale
t (fig.3.80).

Fig.3.80
Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar corespunzator
solicitarii compuse se obtine prin nsumarea eforturilor unitare
corespunzatoare fiecarei solicitari simple.
t = t
N
+ t
M

La distanta y de axa x , cu semnele corespunzatoare sensului
eforturilor unitare
t =
5.2.2. Semnele eforturilor si conditiile de ncarcare

Eforturile unitare nsumate pot avea acelasi semn (cnd domina
efectul fortei axiale) sau semne diferite (cnd domina efectul
momentului ncovoietor). Daca elementele supuse la compresiune
excentrica (stlpi, arce etc) sunt alcatuite din materiale nerezistente la
ntindere (piatra, caramida, etc.) se urmareste ca sectiunea sa fie
comprimata n totalitatea ei. Pentru aceasta este necesar ca (n
valoare absoluta) ......, unde ..... reprezinta efortul maxim de ntindere
corespunzator momentului ncovoietor:

de unde
l =
(3.43)
La o sectiune dreptunghiulara, indiferent de proportiile ei,

(3.44)
Pentru excentricitati inferioare valorii h/b adica pentru pozitii ale fortei
de compresiune cuprinse n treimea mijlocie a sectiunii
dreptunghiulare, eforturile vor avea acelasi semn (compresiuni).
Tipurile de diagrama, n corespondenta cu pozitia fortei fata de
treimea mijlocie, sunt prezentate n fig.3.87.

Fig.3.81

5.3. INCOVOIERE OBLICA CU FORTA AXIALA
5.3.1. Descompunerea solicitarii compuse in solicitari
simple
Forta P aplicata n punctul P (xo,y) se reduce n centrul de
greutate al sectiunii la o forta axiala N = P si doua momente
ncovoietoare: Mx Pyo si My = Pxo. Reducerea s-a facut n doua
etape. din punctul P n punctul P1 si din P1 n centrul de greutate;
etapele sunt prezentate n fig.3.82.

fig.3.82
Cele trei eforturi sectionale (N, Mx, My) le corespund eforturi
unitare normale . Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar
corespunzator solicitarii compusa se obtine prin nsumarea eforturilor
unitare corespunzatoare fiecarei solicitari simple:
t = t
n
+ t
Mx
+ t
my

In punctul M (x,y),
t = + ,
t = - ,
t = - ,
(3.45)
5.3.2. Axa neutra
5.3.2.1. Ecuatia axei neutre. Axa neutra este locul geometric al
punctelor cu eforturi unitare nule. Din conditia t = 0 rezulta ecuatia
axei:
1 + = 0
= 1
sau, cu notatiile
- = a si - = b (3.46)
= 1
(3.48)
Axa neutra este o dreapta care taie axele de referinta la distantele a si
b de originea aflata n centrul de greutate al sectiunii (fig.3.83)

fig.3.83
5.3.2.2. Proprietatile axei neutre.
A. Intruct, conform relatiilor (3.46), la valori pozitive ale
coordonatelor xo, yo corespund valori negative ale distantelor a si b,
fata de punctul de aplicatie a fortei, axa neutra se afla de cealalta
parte a centrului de greutate (fig.3.84).
B. Punctelor de aplicatie a fortei aflate pe o dreapta ce trece
prin centrul de greutate le corespund axe neutre parafele, caci
= const.
Conform relatiilor (3.46) , axa neutra se apropie de centrul de
greutate cnd punctul de aplicatie se departeaza (fig.3.85).

fig.3.84

fig.3.85
C. Punctelor de aplicatie ale fortei aflate pe o dreapta care nu
trece prin centrul de greutate le corespund axe neutre concurente
(fara demonstratie) (fig.3.86).

fig.3.86
5.3.4.3. Smburele central al unei sectiuni dreptungiulare. Fie
sectiunea dreptunghiulara din fig. 3.88, cu dimensiunile laturilor B si H.

fig.3.87
conform (3.46)
xo = - ,
yo = -
Pozitiei (1) a axei neutru, tangenta la una din laturile mici ale sectiunii
(cu a o si b = - H/2), i corespunde punctul 1 de aplicatie a fortei, cu
coordonatele.
xo = 0
yo = -
Pozitiei (2) a axei neutre, tangenta la una din laturile mari ale sectiunii,
i corespunde punctul 2 cu coordonatele
xo =
y = o
Cnd axa neutra se roteste n jurul punctului A, punctul de
aplicatie a fortei parcurge segmentul 1-2. Prin anologie, se deduce

Fig.3.88 Fig.3.89.
si pozitia punctelor simetrice 3 si 4 si segmentele 2-3, 3-4 si 4-1 care
nchid smburile central.
Acesta este un romb cu diagonalele egale cu o treime din
lungimea laturilor dreptunghiului (fig.3.89).
5.3.4.4. Smburele central al unei sectiuni circulare este un
cerc cu diametrul egal cu un sfert din diametrul sectiunii (fig. 3.90 si
3.91):
yo =

Fig.3.90 Fig.3.91

5.4. Eforturi unitare pe talpa unei fundatii
Pamntul este un material nerezistent la ntindere. De aceea, la
contractul dintre fundatie si teren, interactiunea nu poate fi realizata
dect prin eforturi de compresiune.
Daca forta este aplicata n interiorul smburelui central,
distributia presiunilor se face pe toata suprafata talpii, dupa legea
trapezoidala precizata anterior (fig.3.92).
Daca forta este aplicata n afara smburelui central, distributia
presiunilor se face pe o zona limitata a suprafetei talpii, numita zona
activa (fig.3.93).

Fig.3.92 Fig.3.93
Suprafata zonei active si valoarea efortului unitar maxim se
determina din conditia ca forta P, aplicata exentric si rezultanta R a
volumului de presiuni sa formeze un sistem echilibrat. Daca P calca pe
una din axele de simetrie ale unei fundatii dreptunghiulare, la distanta
C de marginea fundatiei (fig. 3.93), latimea zonei active este d = 3 c,
iar efortul unitar maxim, de doua ori mai mare dect efortul mediu
o
max
= 2








Username / Parola inexistente



email

******


Am uitat parola x Creaza cont nou












































REZISTENTA SI RIGIDITATEA -
ELEMENTELOR DE TIP BARA
REZISTENTA SI RIGIDITATEA - ELEMENTELOR DE TIP BARA
1. ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE SI
COMPRESIUNE CENTRICA
1.1. INTINDEREA SI COMPRESIUNEA CENTRICA.
DEFINITIE; EXEMPLE
Intinderea/compresiunea centrica este solicitarea simpla n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata printr-o pereche de forte axiale (fig.3.1).

fig.3.1.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul axului ei genereaza ntre punctele de aplicatii
ntindere/compresiune centrica (fig.3.2). Forta axiala N are
intensitatatae P a fiecaruia din cele doua forte exterioare

















Fig.3.2.
In practica, ntinderea/compresiunea centrica este solicitarea
caracteristica barelor grinzilor cu zabrele (si n general sistemelor
alcatuite din bare drepte articulate la capete, ncarcate cu forte n
punctele de articulare), numai sub forma de ntindere, ea este proprie
firelor (drepte, poligonale sau curbe).
1.2. REZISTENTA BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CENTRIC
1.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Studiul geometric (privind modul de deformare). Pe suprafetele
laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza
un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si transversale
(perpendiculare pe axa). In regim de solicitare (fig.3.3) liniile
transversale se departeaza /aproape (prin translatii) ramnnd
drepte, paralele ntre ele si normale pe cele longitudinale.

Fig.3.3.
Observatia corespunde ipotezei Bernoulli (sectiuni transversale
plane si normale pe axa ramn plane si normale tot timpul deformarii),
confirmnd-o (cu putin pe suprafata - vizibila - a barei)
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0) caci unghiurile retelei nu
se modifica
- prezenta unor deformatii liniare egale n toate fibrele



longitudinale ale barei (Al = const., deci c = const.).
Studiul fizici consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor.
Sinteza studiu geometrica - studiu fizic. Daca = 0, rezulta t =
0. Daca c = const., rezulta = const. Pe sectiunea transversala,
interactiunea punctuala este exprimata prin eforturi unitare normale t
egale (uniform distribuite) (fig.3.4).

Fig.3.4.
Studiul static. Efortul sectional N si sistemul de eforturi unitare
sunt masura aceleasi interactiuni. Studiul static consemneaza
echivalenta dintre cele doua moduri de exprimare ale ei:
N = o dA
Sinteza studiu geometric - studiu static. Intruct o = const.
N = o dA = t
A,

de unde:
o = (3.1).
Marimea efortului unitar o depinde de doi parametri:
- forta axiala N, parametrul global al interactiunii din sectiune,
masura solicitarii
- aria A, parametrul geometriei sectiunii transversale.
I.2.2. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ntinse/comprimate centric
1.2.2.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare,
capacitate portanta. Conditia de rezistenta impusa
de metoda rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a

Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care apar an procesul celor trei factori care apar n procesul proiectarii
sectiunii:
- solicitarea, exprimata prin forta axiala N;
- materialul, exprimat prin rezistenta sa admisibila t
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin aria
A. 737h72h
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametrii cunoscuti sau
necunoscuti), proiectaread mbraca trei aspecte: verificarea,
dimensionarea si determinarea capacitatii portante a sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sunt prezentate sintetic n
tabelul 3.1 si comentate n continuare.
Tabelul
3.1.
Parametri
cunoscuti
Parametri
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare N, o
a
, A -
s o
a

Dimensionare N, o
a
Aria necesara
A
nec

A
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, A forta capabila
N
cap

N
cap
= o
a
A
In problemele de dimensionare, dupa stabilirea ariei necesare
A
nec
, dimensiunile sectiunii (carora le va corespunde aria efectiva Aef)
se aleg astfel, nct, indiferent de forma ei , A
ef
> A
nec
.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin forta
axiala - numita forta capabila, N
cap
- corespunzatoare unor eforturi
unitare egale cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei este asigurata
daca efortul axial N corespunzator solicitarii (determinat n functie de
ncarcari) nu depaseste efortul capabil N s N
cap
.
1.2.2.2. Observatie privind proiectarea barelor comprimate.
Barele comprimate se pot distruge mai nainte cu eforturile
unitare (determinate cu raport ntre forta axiala si aria sectiunii
transversale) sa atinga limita de rupere sau de curgere a materialului,
prin fenomenul numit flambaj*. In principiu, pericolul flambajului este
cu att mai mare cu ct barele sunt mai svelte. Numai barele robuste
(cu lungimea redusa si sectiuni transversale desvoltate) pot fi
proiectate la compresiune n conditiile analizate n capitolul de fata.
1.2.3. Concentrari de eforturi
In sectiuni transversale foarte apropiate de punctul de aplicatie
a fortei exterioare axiale (fig.3.8) ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane.) este infirmata de experiment. Fibrele longitudinale din preajma
axei barei, cu deformatii longitudinale mai mari, vor fi mai puternic
solicitate;

*) Flambajul va fi analizat pe larg n unul din capitolele urmatoare ale
cursului.

Fig.3.8.
fig.3.8 prezinta distributia eforturilor unitare o n trei sectiuni (a, b, c)
aflate la distante diferite de punctul de aplicatii a fortei exterioare.
In sectiuni transversale suficient de departate de punctul de
aplicatie a fortelor exterioare, distributia n sectiune a eforturilor unitare
nu este influentata de modul de aplicare a acestor forte (principiului
Saint-Venant).
Neuniformitatile n distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala apar si la variatii ....ale formei sectiunii (gauri, crestaturi
etc.) (fig.3.9).
Concentratiile de eforturi din sectiunile slabite de gauri sau
crestaturi au consecinte diferite la materialele casante si ductile.
La materialele casante bara se rupe brusc cnd "vrful"
eforturilor atinge tr (deci la o valoare a efortului mediu mult mai mica
dect tr (fig.3.10). La materialele ductile (cu curgere, sau cu deformatii
plastice mari) ruperea este un proces ndelungat, care se sfrseste
chiar dupa ce, treptat, pe masura ce creste solicitarea, toate eforturile
unitare din sectiune ating rezistenta de curgere; distributia eforturilor
unitare n cteva faze premergatoare ruperii unei bare alcatuite din
material ductil este prezentata n fig.3.11.

fig.3.10

fig.3.10

fig.3.11.
1.3. DEFORMATIILE BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CETRIC
1.3.1. Calculul deformatiilor
Intre deformatii si eforturi exista legatura liniara exprimata de
legea lui Hook o = Ec; de aici se deduce expresia formatiilor specifice
liniare c:
c =
Deformatia specifica liniara c este proportionala cu solicitarea
(N) si invers proportionala cu factorul de rigiditate la ntindere
/compresiune (produsul EA); acesta, la rndul lui, depinde de doua
categorii de parametri: modulul de elasticitate E (care exprima
rigiditatea materialului) si aria suprafetei sectiunii transversale A (care
exprima rigiditatea sectiunii).
Cum c reprezinta deformatia unitatii de lungime, deformatia
ntregii unitati de lungime, deformatia ntregii bare (alungirea sau
scurtarea Al) e proportionala cu lungimea l:
Al = cl
(3.3)
Al =
(3.4)
1.3.2. Efectul static al variatiilor de temperatura n bare
O bara libera, cu lungimea l, supusa unei variatii de
temperatura At
o
se dilata/contracta (alungeste/scurteaya) cu cantiatea.
Al
t
= At
o
o l
(3.5)
unde o este coeficientul de dilatatie termica al materialului; pentru otel,
o = 1,2 . 10
-5

Aplicatie. La o variatie de temperatura de 30
o
, o bara de otel de
8 m lungime se alungeste/scurteaza cu
Al
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 8000 mm = 2,88 mm
Daca dilatatia/contractia barei este mpiedicata de legaturile
acesteia n sistem, n bara apar eforturi t
t
de compresiune/ntindere
corespunzatoare alungirii/scurtarii blocate (ca si cum eforturi axiale de
compresiune N ar constrnge bara dilatata cu cantitatea Al
t
sa revina
la pozitia initiala printr-o scurtare Al
N
egala
Al
t
= Al
N
;
At
o
. o . l = ,
de unde
o
t
= = At . o . E
(3.6)
Aplicatie. Pentru bara din exemplul precedent, blocarea
deformatiilor de dilatare/contractie genereaya eforturi unitare care
consuma mai mult de jumatate din reyistenta admisibila a materialului:
o
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 2,1 . 10
6
= 755 Kgf/cm
2

De remarcat ca n expresia eforturilor unitare (3.6) nu intervine
geometria barei (nici aria sectiunii transversale, nici lungimea).
Eforturile nu pot fi moderate prin dimensionare, ci printr-o conformare
de ansamblu a structurii care sa permita deformatii libere.
In sistemul static determinate (cu numar minim de legaturi)
deformatiile de dilatare/contractie se produc liber (fig.3.12.a), deci fara
consecinte asupra starii de efort din bare.
Legaturile suplimentare ale sistemelor static nedeterminate
ngradesc libertatea de deformare, genernd n bare eforturi
(fig.3.12.b).
Podurile
metalice sunt totdeauna structuri simplu rezemate (cu un reazem fix si
altul mobil), cu posibilitatea de dilatare sau contractii neblocata n
lungul axului podului.
fig.3.12
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2.1. FORFECARE PURA. DEFINITIE; EXEMPLE.
Forfecarea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche
de forte taietoare (fig.3.14).

Fig.3.14.
Doua forte P, paralele, egale si de sens contrar, actionnd, la
distanta neglijabila ntre ele, normal pe axul barei, genereaza forfecare
pura (fig.3.15). Forsa taietoare T are intensitatea P a fiecareia din cele
doua forte exterioare.

Fig.3.14.
2.2. CADRUL PROBLEMEI

Sub forma pura (sau macar aproximativ) solicitarea apare rar.
In cele ce urmeaza studiul se limiteaza la cazane curent al
forfecarii pieselor cu sectiuni transversale mici (mituri, buloane,
cordoane de sudura , etc. - folosite la mbinarile elementelor din metal)
la care efectul unor solicitari secundare este redus.
2.3. APROXIMATIV SI IPOTEZE SIMPLIFICATOARE
A. Chiar si n cazul din fig.3.15 forfecarea lor nsotita la
ncovoiere; momentul cuplului este mic nsa si se neglijeaza.
B. La forfecarea pieselor cu suprafata sectiunii redusa se
admite ca forta taietoare este rezultanta unor eforturi elementare
tangentiale paralele, a caror masura este un efort unitar t cu
intensitate constanta.
2.4. EFORTURI UNITARE PE SECIUNEA TRANSVERSALA
In conditiile ipotezei B facuta n paragraful precedent (t =
const),
T = A;
de unde,
t =
(3.7)
2.5. PROBLEME DE FORFECARE LA O IMBINARE CU
NITURI SOLICITATA AXIAL
2.5.1. Descrierea imbinarii
O mbinare realizeaza legarea elementelor ntr-un ansamblu
indeformabil.
Imbinarilse cu nituri solicitate axial blocheaza deplasarile
relative n lungul unui ax comun celor doua elemente. Fig.3.16
prezinta o astfel de mbinare.

Fig.3.16.
Niturile sunt piese din otel (rezistenta otelului nitului este putin
inferioara celei a otelului pieselor care se mbina) cu forma din
fig.3.17.a. Imbinarea se realizeaza prin introducerea niturilor ncalzite
la rosu n gauri date n prealabil si formarea, prin baterie, a celui de-al
doilea cap (fig.3.17.b.).

fig.3.17.
2.5.2. Proiectarea mbinarilor cu nituri
2.5.2.1. Modul de lucru. Sub actiunea fortelor P, de sens
contrar, care solicita mbinarea, cele doua elemente au tendinta de a
luneca relativ (fig.3.18). Ca urmare, mbinarea se poate distruge n
doua feluri:

fig.3.18
- prin forfecarea tijei sitului n sectunea transversala din dreptul
planului de separatie a celor doua elemente;
- prin strivirea tijei pe suprafata de contact dintre tija si peretii
gaurii de nit.
"Transportul" fortelor prin mbinare (adica efectul lor pe
suprafata forfecata si pe suprafata strivita) este reprezentat n fig.3.19
prin forte interioare de legatura.

fig.3.19.
Se remarca echilibrul care controleaza parametrii tuturor
acestor forte.
Forta pe care o poate transmite mbinarea prin intermediul unui
singur nit (numita rezistenta nitului) depinde de rezistenta la forfecare
Rf (n sectiunea transversala a tijei) si de rezistenta la strivire Rs (pe
suprafata de contact dintre dija si elementele mbinate.
2.5.2.2. Rezistenta nitului la forfecare. Capacitatea de
rezistenta n sectiunea transversala a tijei depinde de aria sectiunii
forfecate, Af, si de rezistenta admisibila la forfecare, t
af
, a materialului
tijei. In baza relatiei (3.7);
Rf = Af . af
Rf = af, (3.8)
unde d este diametrul nitului.
Pe baza experimentale, se considera
af = 0,8 ta,
unde ta este rezistenta admisibila la compresiune a materialului
elementelor care se mbina. Pentru elemente din OL37 (cu nituri din
OL34), af = 0,8 x 1500 = 1200 Kgf/cm
2
.
2.5.2.3. Rezistenta nitului la strivire. Presiunile reciproce dintre
tija si peretii gaurii au distributia neuniforma din fig.3.2 pentru
simplificarea calculelor, volumul matizat, avnd o distributie uniforma,
pe edeala, de forma dreptunghiulara, a unui plan diametral (fig.3.20.b).

fig.3.20
In aceste conditii simplificatoare, capacitatea de rezistenta la
strivire Rs depinde de aria sectiunii strivite.
As = dt
si de rezistenta admisibila la strivire de peretii gaurii de nit tag. Daca
elementele care se mbina au grosimi diferite (t1ft2), aceeasi forta P se
distribuie pe suprafete cu arii diferite; eforturile unitare de strivire fiin
mai mari pe piesa mai subtire, n determinarea ariei As se va
considera tmin :
Rs = dt
min
t
ag

(3.9)
Rezistenta admisibila la strivire t
ag
se considera dat n raport cu
rezistenta admisibila t
a
a materialului elementelor de mbinat:
ag = 2 a
Pentru OL37, ag = 2 x 1500 = 3000 Kgf/cm
2

2.5.2.4. Rezistenta nitului. Rezistenta nitului (forta P pe care o
poate transmite mbinarea prin intermediul unui singur mit), R, este
cea mai mica dintre valorile Rf si Rs definite anterior.
2.5.2.5. Rezistenta nitului cu mai multe sectiuni de
forfecare. La o mbinare de trei elemente (fig.3.21) forta P se
transmite prin forfecare a doua sectiuni. Rezistenta nitului la forfecare
Rf se va dubla, caci numai jumatate din forta P trebuie echilibrata de
eforturile tangentiale dintr-o sectiuune transversala a tijei. La limita de
rezistenta,
= Af . af,
de unde
Rf = 2 af
Pentru mai multe sectiuni de forfecare, daca nf este numarul lor

Rf = ng af
(3.10)
La determinarea rezistentei nitului la strivire, interactiunile ce
apar la contactul tijei cu elementele cu tendinte de lunecare opuse

Fig.3.21.
se considera separat; strivirea maxima apare pe suprafeta minima si
aceasta este suprafata care intervine n determinarea rezistentei Rs
Rs = d (Et) min ag
(3.11)
unde (Et) min este suma minima a grosimilor elementelor care tind sa
se deplaseze n acelasi sens.
2.5.2.6. Determinarea numarului de nituri. La mbinarea
elementelor solicitate la ntindere sau compresiune centrica se admite
ca forta transmisa prin mbinare se repartizeaza n mod egal tuturor
niturilor. In aceasta ipoteza, numarul necesar de nituri, n, se determina
mpartind forta P care "traverseaza" mbinarea la rezistenta R a unui
singur mit:
n = (3.12)
Diametrul nitului (care intervine n calculul rezistentei sale) se
alege n functie de grosimea celui mai subtire element din pachet, pe
baza unor prevederi constructive cuprinse n standarde (cu
aproximatie, d = 2t). Tot standardele precizeaza reguli privind
propozitia niturilor n mbinare.
Desi calculul mbinarilor nituite are un caracter conventional
(fiind condus pe baza mai multor ipoteze simplificatoare), rezultate
obtinute corespund capacitati reale de rezistenta, ntruct rezistentele
admisibile acceptate sunt determinate, experimental, tocmai prin
ruperea unor astfel de mbinari.
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
La mbinarea elementelor metalice se folosesc doua categorii
de buloane:
- buloane obisnuite (buloane brute, cu tija neprelucrata , care se
introduc liber n gauri cu diametrul mai mare si buloane pasuite, cu tija
prelucrata, introduse fortat n gauri de acelasi diametru);
- buloane de nalta rezistenta, pretensionate la montaj.
Imbinarea cu buloane obisnuite se comporta la foc cu
mbinarea cu nituri (cu rezistente admisibile identice celor folosite la
mbinarile cu nituri - n cazul buloanelor pasuite - sau cu rezistente
ceva mai mici - n cazul buloanelor brute).
La mbinarea prin buloane de nalta rezistenta, transmiterea
fortelor prin mbinare se bazeaza pe frecarea dintre elementele strivite
puternic prin intermediul buloanelor. In aceste conditii bulonul este
solicitat la ntindere.
2.7. PROBLEME DE FORFECARE LA IMBINARI SUDATE
SOLICITATE AXIAL
2.7.1. Descriere
Solidarizarea elementelor sudate se realizeaza cu material topit
sub forma unui cordon.
Dupa pozitia relativa a elementelor care se mbina, rndurile se
mpart n doua categorii:
- suduri n adncime, folosite la mbinarea cap la cap a doua
elemente n prelungire (fig.3.22);
- suduri n relief sau de colt, executate la elemente suprapuse
(fig.3.23).

fig.3.22 fig.3.23
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2.1. Modul de lucru. Se constata experimentul ca sudurile
n relief se distrug prin forfecarea cordonului de sudura n planul sau
bisector; fig.3.24 prezinta ruperea unui cordon lateral, iar fig.3.25 -
ruperea unui cordon frontal.

fig.3.24 fig.3.25
2.7.2.2. Conditii de rezistenta. Capacitatea de rezistenta a
cordonului de sudura (forta taietoare din planul suprafata forfecate
corespunzatoare unei distributii de eforturi unitare egale cu
rezistenta admisibila) depinde de aria forfecata As si rezistenta
admisibila a materialului sudurii, as, admitnd ca eforturile
tangentiala t se distribuie uniform pe suprafata forfecata, capacitatea
cordonului este
T = t
as
A
Se considera ca rezistenta admisibila la forfecare a cordonului
de sudura tas este doua treimi din rezistenta admisibila t
a
a
materialului pieselor mbinarii; pentru OL 37, t
as
= 2/3 . 1500 = 1000
Kgf/cm
2
.
Suprafata forfecata a cordonului de sudura este un dreptunghi
cu latura mica egala cu grosimea cordonului, de sudura si latura mare
egala cu lungimea cordonului de sudura. Grosimea de calcul, a, se
considera, acoperitor, egala cu naltimea triunghiulara isoscel nscris
n forma sectiunii transversale prin cordon (fig. 3.2.b) : a ~ 0,7 b; ea
corespunde sectiunii forfecate cu aria (deci si capacitate de rezistenta)
minima. Lungimea de calcul, l, rezulta din lungimea efectiva ls a
cordonului prin

fig.3.26
scaderea zonelor de capat (fiecare cu o lungime aproximativ egala cu
grosimea de calcul a) unde sudura este de slaba calitate : l = ls - 2a.
Cu observatiile de mai sus:
As = El . a
Alegnd grosimea unui cordon (se recomanda b s t
min
), rezulta
lungimea sa, astfel nct capacitatea nsumata a tuturor cordoanelor
forfecate sa fie superioara fortei axiale transmise prin mbinare.
x
Sudurile n adncime lucreaza la ntindere, si sunt solicitate la
eforturi normale t.
3. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE PURA
3.1. DEFINITIE; EXEMPLE
Incovoierea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala interactiunea este exprimata printr-o pereche
de momente ncovoietoare (vectori cuplu cuprinsi n planul sectiunii).
Sub forma pura, ncovoierea apare iar. Doua cazuri sunt
furnizate la situatiile particulare de ncarcare din fig.3.27; tronsoanele
1 - 2 ale celor doua grinzi (unde T=0) sunt solicitate la ncovoiere pura.

Fig.3.27
De obicei, ncovoierea apare nsotita de forfecare; sub aceasta
forma, tipica grinzilor va fi tratata n subcapitolul 4.
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere pe doua directii sau ncovoiere oblica (cazul
general), cnd directia vectorului cuplu este oarecare fata de directia
axelor;
- ncovoiere pe o directie sau ncovoiere simpla (cazul
particular), cnd directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din
axe.
Grinzile cu sectiuni simetrice (n raport cu cel putin o axa),
ncarcate cu forte n planul de simetrie longitudinal, sunt solicitate la
ncovoiere pe o singura directie (fig.3.28). Este cazul cel mai des
ntlnit n practica si el va fi studiat n continuare.
O pava de acoperis (fig.3.29) este solicitata la ncovoiere oblica
(pe doua directii) ; dar fiecare din cele doua componente Mx si My (pe
directiile principale de

fig.3.28
inertie) este masura unei solicitari de ncovoiere simpla.

fig.3.29
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2.1. EFORTURI UNITARE PE SECTIUNEA
TRANSVERSALA. FORMULA LUI NAVIER
Studiul geometric. Pentru a evidentia modul de deformare, pe
suprafetele laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara
se traseaza un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si
transversale (perpendiculare pe axa) (fig. 3.30.a). In regim de
solicitare (fig.3.30.b) liniile longitudinale se curbeaza n liniile
transversale se curbeaza n liniile transversale se rotesc, ramnnd -
n spiritul ipotezei lui Bernoulli - drepte si normale pe cele
longitudinale.
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata:
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0), caci unghiurile retelei nu
se modifica;
- prezenta unor deformatii liniare pe directia axei barei.
In zonele cu ncovoiere pozitiva (cazul din figura) fibrele
longitudinale de la partea inferioara se alungesc, iar cele de la partea
superioara se scurteaza. Se intuieste prezenta unui plan de fibre (fibre
neutre) care se curbeaza fara

Fig.3.30
a-si modifica lungimea; intersectia dintre acest plan si planul sectiunii
transversale se numeste axa neutra.
Doua sectiuni aflate la distanta elementara dz se rotesc cu
unghiul elementar d (fig.3.31.a); pe desen s-au pus n evidenta fibra
neutra AB cu lungimea neschimbata (AB = dz) si raza de curbura a
fibrei neutre (OA = OB = ).
Variatia de lungime a unei fibre oarecare (MNN') aflata la cota y'
fata de firbra neutra este pusa n evidenta n fig. 3.31.b prin segmentul
NN'. Din asemanarea triunghiurilor OAB si BNN' rezulta:

sau
;
primul raport (dintre alungirea fibrei si lungimea ei initiala) este
deformatia specifica c si relatia de asemanare devine:
c = >'; (3.13)
deformatiile specifice c, nule n dreptul axei neutre, variaza liniar pe
naltimea sectiunii transversale (fig.3.32.a).

fig.3.31
Studiul fizic consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor:
o = Ec
t = 6
Sinteza studiu geometric - studiu fizic. Daca = 0, t = 0. Pe
sectiunea transversala, interactiunea este masurata numai prin eforturi
unitare normale t. Introducnd relatia (3.13) n legea lui Hooke,
rezulta:
o = E y';
(3.14)
ca si deformatiile specifice c, eforturile unitare normale t, nule n
dreptul axei neutre, variaza liniar pe naltimea sectiunii transversale
(fig.3.32.b si 3.32.c). Axa neutra mparte sectiunea n doua zone: una
comprimata si alta ntinsa (fig.3.32.d).
Studiul static consemneaza echivalenta dintre cele doua moduri
de exprimare a interactiunii: prin eforturi

a - diagrama de distributie a deformatiilor specifice c
b - diagrama de distributie a eforturilor unitare normale
c - masura interactiunii: prin eforturi unitare normale si prin momentul
ncovoietor M
d - sectiunea transversala si axa neutra
Fig.3.32
sectionale (Mx = 0; N = 0) si prin eforturi unitare ( ) (fig.3.33):

Fig.3.33
N = S
A
td
A
= 0;
(3.15)
Mx = S
A
td
A
. y
(3.16)
Sinteza studiu geometric - studiu fizic - studiu static. Cu (3.24),
prima relatie de contravalenta devine
N = E . S
A
y'd
A

adica
S
A
y'd
A
= 0
Integrala reprezinta un moment static (al suprafetei sectiunii
transversale fata de axa neutra a sectiunii); din faptul ca e nul, rezulta
ca axa neutra trece prin centrul de greutate al suprafetei sectiunii; ea
coincide cu axa x, motiv pentru care y si y' masoara aceeasi distanta.
Cu (3.14) a doua relatie de echivalenta devine:
Mx = E S
A
y
2
dA
sau
Mx = E S
A
Ix,
(3.17)
unde Ix reprezinta momentul de inertie ale suprafetei sectiunii n raport
cu axa x. Revenind la relatia (3.14), din care rezulta
E
(3.17) devine
Mx =
t =
(3.18)
Expresia (3.18) cunoscuta sub numele de formula lui Navier
precizeaza marimea efortului unitar normal t ntr-un punct M situat la
distanta y fata de axa neutra (fig.3.34).

Fig.3.34
3.2.2. EFORTURI UNITARE MAXIME
Valorile maxime ale eforturilor unitare se dezvolta n fibrele
extreme (cele mai departate de axa neutra). Daca Ymax este distanta
de la fibra extrema la axa neutra rezulta
t
max
= Y
max


t
max
=
unde la numitor apare expresia modulului de rezistenta Wx al
suprafetei sectiunii n raport cu axa netura x (2.9). Cu aceasta
observatie,
t
max
=
(3.19)
Marimea efortului unitar maxim deprinde de doi parametri:
- momentul ncovoietor M, parametrul global al interactiunii din
sectiune, masura solicitarii;
- modulul de rezistenta W, parametrul geometriei sectiunii
transversale.
3.2.3. Trei forme ale interactiunii sectionale
Rezultanta fortelor interioare de legatura de pe zona ntinsa, Fi,
si comprimata, Fc, sunt doua forte egale si de sens contrar (fig.3.35);
ele formeaza un cuplu al carui

Fig.3.35.
moment este echivalent cu momentul ncovoietor M. Momentul
ncovoietor M, cuplul fortelor Fc si Fi (rezultantele fortelor interioare de
legatura) si sistemul de forta interioare de legatura cu distributie
continua (a caror masura sunt eforturile unitare normale o) reprezinta
trei forme ale aceleasi interactiuni.

3.2.4. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ncovoiate
3.2.4.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare;
capacitate portanta
Conditii de rezistenta impusa de metoda de calcul a
rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a
(3.20)
Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care intervin n procesul proiectarii sectiunii barelor ncovoietoare:
- solicitarea, exprimata prin momentul ncovoietor M;
- materialul , exprimat prin rezisnteta sa admisibila o
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin
modulul de rezistenta W, determinat n raport cu axa neutra (axa
principala centrala de inertie ce coincide cu suportul vectorului
moment).
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametri cunoscuti sau
necunoscuti), proiectarea mbraca trei aspecte; verificarea rezistentei
sectiunii, dimensionarea sectiunii si determinarea capacitatii portante a
sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sectiunii sunt sintetic n tabelul
3.2.
Tabelul
3.2.
Parametrii
cunoscuti
Parametrii
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare M, o
a
,W -
so
a

Dimensionare M, o
a
modulul de
rezis- tenta
necesar W
nec

W
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, M momentul
capabil M
cap

M
cap
= o
a
W

La materialele cu rezistente admisibile diferite la ntindere si la
compresiune (de ex. fonta) sunt necesare doua verificari: una n zona
ntinsa, alta n zona comprimata a sectiunii.
In problemele de dimensionare dimensiunile sectiunii se aleg
astfel, nct
W
ef
> W
nec
, (3.21)
unde W
ef
este modulul de rezistenta efectiv (al sectiunii propuse prin
proiectare). Pentru bare cu sectiune circulara,
> W
nec

de unde rezulta diametrul. Pentru bare cu sectiunea dreptunghiulara,
> W
nec
;
relatia contine doua necunoscute - b si h; determinarea lor se face
propunnd fie una din ele, fie cu anumit raport (orientativ) ntre ele.
Pentru barele cu sectiuni stadardizate care se confectioneaza ntr-un
numar limitat de tipuri (cazul profilelor laminate din otel, sau al
majoritatii grinzilor din lemn cu sectiune dreptunghiulara), sectiunea
rezulta direct prin compararea valorii W
nec
cu valoarea W
ef
din tabelele
de caracteristici ale fiecarui tip de sectiune. Pentru sectiuni de alte
forme, dimensionarea se face prin ncercari, verificnd relatia (3.2)
pentru diferite sectiuni propuse.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin momentul
ncovoietor (numit moment capabil, Mcap), caruia i corespunde un
efort unitar maxim egal cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei n
sectiunea analizata este asigurata daca momentul ncovoietor M
generat de ncarcare nu depaseste momentul capabil: M s M
cap
.
Verificarea si dimensionarea cu momentul ncovoietor maxim.
3.2.4.2. Criterii de conformare. Sectiuni rationale;
randamentul sectiunii.
Criteriul de rezistenta W
nec
= M/o
a
aplicat la dimensionarea
sectiunii ofera o infinitate de solutii. El poate fi satisfacut de sectiuni cu
forme si arii diferite; urmnd reducerea consumului de material se
prefera formele cu arie minima. Pe de alta parte, la arii egale, forme
diferite asigura capacitati diferite; forma rationala va corespunde
capacitatii maxime.
Capacitatea sectiunii (exprimata ca moment al cuplului
rezultantelor fortelor interioare de legatura) este proportionala cu
valoarea - egala - a celor doua rezultante (Fc = Fi) si cu bratul lor de
prghie Z (fig.3.36).
A. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea valorii
rezultantelor fortelor interioare de legatura

Suprafata sectiunii nu este solicitata uniform. Cu ct o parte ct
mai mare din suprafata sectiunii se va afla n zonele cele mai solicitate
(cu eforturi unitare mari), cu att rezultanta fortelor interioare de
legatura (ca suma a produselor dintre efortul unitar si elementul de
arie) va fi mai mare.
Pentru o sectiune dreptunghiulara cu aria A,
Fc = Fi = o
a
; Fc = Fi = o
Pentru o sectiune fictiva, ideala, cu aceeasi arie, cu suprafata
concentrata n mod simetric la cele doua extremitati (acolo unde toate
eforturile unitare ating rezistenta admisibila ) (fig.3.37.b), rezultanta va
fi dubla;
Fc = Fi = o
a


Fig.3.36

Fig.3.37
B. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea bratului de
prghie.
Este evident ca bratul creste odata cu cresterea naltimii
sectiunii.
Dar cresterea naltimii h este limitata de diferite considerente
(functionale, estetice, etc.). La naltimea constanta, bratul creste (ca si
rezultantele fortelor interioare de legatura) tot prin ndepartarea
materialului axa neutra.
Pentru sectiunile de forma dreptunghiulara, indiferent de
proportiile lor,
Z = h
(3.22)
Bratul de prghie maxim, z = h, corespunde sectiunii ideale cu
suprafata concentrata la cele doua extremitati.
Iata acum, pentru cele doua tipuri de sectiune luate ca repere n
exemplele precedente, valoarea capacitatii portante, Mcap, ca produs
ntre rezultantele fortelor interioare de legatura si bratul de prghie:
- pentru sectiunea dreptunghiulara,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
- pentru sectiunea ideala,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
Daca sectiunile au aceeasi arie, aceeasi naltime si sunt
alcatuite din aceleasi material, capacitatea sectiunii ideale este de trei
ori mai mare dect capacitatea sectiunii de forma dreptunghiulara.
O sectiune nationala tinde, prin conformarea ei, catre forma
ideala descrisa mai sus. Aceasta forma constituie reperul sectiunilor
de tip I sau U ale parapetelor laminate sau ale grinzilor din otel "cu
sectiune compusa", confectionate prin sudare sau solidarizarea cu
nituri (fig.3.38).

Fig.3.38
Este de semnalat si tipul de grinda metalica "expandata",
realizata prin sudarea, n poziie decalata, a doua jumatati de inima
taiate dupa o linie poligonala (fig.3.39).

Fig.3.39
Caracteristica geometrica a suprafetei sectiunii care determina
nemijlocit capacitatea portanta este modelul de rezistenta W:
N
cap
= W o
a
;
capacitatea este direct proportionala cu modulul de rezistenta.
In legatura cu sectiunea ideala se defineste modulul de
rezistenta ideal:
W
ideal
=
W
ideal
=
Raportul dintre modulul de rezistenta W al unei sectiuni de
forma data si modulul de rezistenta ideal reflecta raportul dintre
capacitatile portante ale celor doua sectiuni si se numeste randament
al sectiunii:
r =
(3.23)
Randamentul sectiunii dreptunghiulare este doar 1/3.
Randamentul sectiunii profilelor laminate de tip I si U este aproape
2/3, deci dublu.
3.3. DEFORMAREA BARELOR INCOVOIATE
3.3.1. Parametrii deformarii
3.3.1.1. Parametrii fundamentali (privind deformatia unui
volum elementar)
Parametrii care definesc deformarea unui volum elementar sunt
deformatia specifica liniara c si de formatia specifica unghiulara . In
elementele solicitate de ncovoiere pura, deformatiile unghiulare sunt
nule ( = 0) iar deformatiile liniare c, masurate n lungul axului barei,
variaza liniar pe naltimea sectiunii, cu valori nule n dreptul axei
neutre (care o mparte n doua zone: una comprimata, cu fibre
scurtate, alta ntinsa, cu fibre alungite) (fig.3.40).

Fig.3.40
3.3.1.2. Parametrii globali (privind deformarea unui tronson
elementar de baza. Parametrii globali sunt raza de curbura barei 1/o,
rotirea elementara dp (rotirea elementara a doua sectiuni aflate la
distanta elementara dz), rotirea specifica cu (rotirea relativa a doua
sectiuni aflate la distanta unitara( (fig. 3.41).


Fig.3.41.
3.3.1.3. Parametrii practici ai deformarii (privind deformatiile
absolute ale bazei). Parametrii practici ai deformarii sunt rotirea m
(rotirea absoluta a unei sectiuni) si sageata v (deplasarea, pe directia
normala la axa barei, a centrului de greutate al unei sectiuni )
(fig.3.42).

Fig.3.42 Fig.3.43
3.3.1.4. Relatii ntre parametrii deformarii. Deformatia specifica
c este proportionala cu curbura 1/p (conform relatiei 3.24):
c =
Din fig.3.41 se deduce relatia dintre parametrii globali ai
deformarii:
(3.24)
Din fig.3.43, care prezinta un tronson elementar de bara n
doua pozitii - nainte si dupa deformarea barei, se deduce relatia dintre
cei doi parametri practici ai deformarii:
(3.25)
De unde, prin derivare, considernd si relatia (3.24), rezulta:
(3.26)
care face legatura ntre toti parametrii deformarii.
3.3.2. Determinarea parametrilor deformarii
3.3.2.1. Relatii ntre parametrii statici si parametrii
geometrici ai raspunsului si schema relatiilor;
expresia curburii.
parametrul
parametrii global o
=
statici parametrul
fundamental t
Parametrii o
= cE
raspunsului
parametrul
fundam. c
parametrii c =
y
geometrici parametrul
global 1/p
Introducnd n legea lui Hooke (relatia dintre parametrii
fundamentali ai raspunsului - t si c) expresiile lor n functie de
parametrii globali M si 1/p, rezulta
(3.27)
Curbura barei este proportionala cu solicitarea, masurata prin
momentul ncovoietor M. Produsul EI, numit factor de rigiditate la
incovoiere introduce n expresia curburii att rigiditatea materialului,
prin modulul de elasticitate E, ct si rigiditatea formei sectiunii, prin
momentul de inertie I al suprafetei sectiunii n raport cu axa neutra.
De remarcat faptul ca expresia rotirii specifice
e = ,
care deriva din (3.27) si (3.24), are aceeasi structura cu expresia
alungirii/scurtarii specifice c la solicitarea de ntindere/compresiune
centrica (3.2).
3.3.2.2. Ecuatia axei elastice a barei (a axei bazei n regim de
deformare liniar - elastic) Cu (3.2b) relatia (3.27 devine
(3.28)
Intruct pentru momente ncovoietoare pozitive (n prezenta
carora sagetile sunt pozitive) concavitatea barei este ndreptata spre
sensul negativ al axei v, derivata a doua a sagetii trebuie sa fie
negativa, cu aceasta observatie, relatia (3.28) devine
(3.29)

Fig.3.44
3.3.2.3. Determinarea rotirii si sagetii prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice. prin integrarea succesiva a ecuatiei (3.29) se
obtin expresiile rotirii,
m(z) =
si sagetii v(z)
Urmatoarea aplicatie va urmari stabilirea ecuatiei elastice a
barei si determinarea expresiilor rotirii si sagetii pentru o consola
ncarcata cu o forta concentrata la extremitatea ei (fig.3.45)

Fig.3.45 Fig.3.46
Intr-o sectiune S, la distanta z de ncastrare, momentul
ncovoietor are expresia
M (z) = - P (l - z) (3.30)
Cu (3.30) ecuatia axei elastice devine
(l - z)
Integrnd de doua ori, se obtine pe rnd :
m = (l
z
- ) + C
1,

v = + C
iz
+ C
2

Pentru z = 0 (n ncastrare), si rotirea si sageata sunt nule; de
unde, C1 = 0 si C2 = 0. Epresiile generale ale rotirii si sagetii sunt
deci:
m(z) =
v(z) =
La capatul liber al consolei (pentru z = l), si sageata si rotirea
sunt maxime (fig.3.46):
m
max
= (3.31)
v
max
= (3.32)
3.3.2.4. Determinarea rotirii si sagetii prin metoda grinzii
conjugate (fictive). In paralel cu grinda reala (fig.3.49), pentru care
urmeaza sa se determine parametrii deformarii m si v, se considera o
grinda fictiva, conjugata celei reale (fig.3.50).
Intre sageata v, rotirea m si momentul ncovoietor M (parametrii
ai situatiei reale) exista relatia, dedusa anterior.
(3.33)
Intre ncarcarea p, forta taietoare T si momentul ncovoietor M
(parametri ai situatiei fictive) exista relatia dedusa n partea a III-a a
cursului.

Fig.3.49 Fig.3.50

Daca
p = ;

si

iar n conditiile n care constantele de integrare sunt nule,
v = M (3.34)
si
m = T (3.35)
Ceea ce nseamna ca, n orice sectiune a grinzii reale, sageata si
rotirea sunt egale cu momentul ncovoietor si forta taietoare din
sectiunea corespunzatoare a unei grinzi fictive, conjugata celei reale,
supusa ncarcarii
p (z) =
Anularea constantelor de integrare este conditionata de un
anume mod de rezemare a grinzii fictive n functie de rezemarea
grinzii reale. Unei ncastrari a grinzii reale (cu m = 0 si v = o) n
corespunde n grinda fictiva un capat liber (caci numai ntr-o astfel de
situatie si T si M sunt nule); unui capat liber al grinzii reale (cu m = 0 si
v = 0) i corespunde n grinda fictiva o ncastrare (care asigura F = 0 si
M = 0) ; unui reazem simplu sau articulat (cu m = 0 si v = 0) la capatul
grinzii reale i corespunde n grinda fictiva acelasi tip de reazem
(pentru care F = 0 si M = 0). Modul de rezemare a grinzii fictive este
sintetizat n tabelul de mai jos.

Grinda reala Grinda fictiva

Urmatoarea aplicatie va urmari determinarea sagetii si rotirii
maxime pentru o consola ncarcata cu o forta concentrata la
extremitatea ei (fig.3.51).

Fig.3.51
T
max
= ,
m
max
= T
max
=
M
max
=
v
max
= M
max
=
Aceleasi rezultate s-au obtinut si prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice, n cadrul aplicatiei de la punctul 3.3.2.3.
3.3.2.5. Formule uzuale pentru cazuri particulare de rezemare
si ncarcare. Tabelul urmator prezinta expresiile actiunii maxime si
sagetii maxime pentru grinda simpla rezemata si grinda ncastrata n
doua situatii particulare de ncarcare.

m
max
v
max











3.3.3. Proiectarea rigiditatii barelor ncovoiate
Functionarea corecta a unei constructii este conditionata si de o
anume rigiditate a elementelor sale. Deformatii mari dauneaza
exploatarii, chiar daca rezistenta este asigurata.
Proiectarea rezistentei trebuie dublata de proiectarea rigiditatii.
Conditia de rigiditate care se impune de obiecei urmareste
limitarea sagetilor. Cu o sageata mare ste perceptibila numai n raport
cu o deschidere relativ mica, conditia de serie sub forma
s
(3.36)
unde f este sageata maxima, l - deschiderea iar k - un coeficient care
depinde de functiunea elementului, de importanta sa etc. Valorile sale
curente sunt cuprinse ntre 200 si 400.
4. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE CU FORTE
TAIETOARE. EFECTULA FORTEI TAIETOARE IN GRINZI

4.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Incovoierea cu forte taietoare este o solicitare compusa n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata prin doua tipuri de efort sectional: moment ncovoietor si
forta taietoare.
Incovoierea cu forte taietoare este tipica elementelor de tip
grinda (bare drepte ncarcate cu forte normale pe axul lor). (fig.3.53).

Fig.5.53.
Intre momentul ncovoietor si forta taietoare exista relatia
stabilita anterior (partea a III-a)
= T
aceasta nseamna ca prezenta fortei taietoare atrage dupa sine
variatia momentului ncovoietor.
Efectul momentului ncovoietor (raspunsul barelor solicitate la
ncovoiere pura) a fost analizat n paragraful precedent. In paragraful
de fata va fi analizat efectul fortei taietoare.
4.2. EFECTUL FORTEI TAIETOARE. FORFECAREA SI
LUNECAREA
Echilibrul tronsonului elementar din fig.3.54.a este asigurat,
alaturi de fortele exterioare a-i revin, de eforturile sectionale M, T, M +
dm, T + dT.

Fig.3.54
Cele doua cupluri (M si M + dm) introduc n lungul fibrelor
longitudinale compresiuni, respectiv ntinderi, cu valori diferite n cele
doua sectiuni (conf. schemei din fig. 3.54.b). Aceasta diferenta de
valoare este sursa unei tendinte de lunecare de-a lungul oricarui plan
longitudinal ce separa (imaginar) elementul de bara. Tendinta de
lunecare este consecinta variatiei momentului ncovoietor, deci a
prezentei fortei taietoare n zona. (Pe zonele de bara cu forta taietoare
nula, momentul ncovoietor este constant si tendintele de lunecare
sunt nule).
Masura interactiunii dintre partea superioara si cea inferioara a
elementului este perechea fortelor de lunecare dL; restabilind
echilibrul fiecarei parti, fortele de lunecare blocheaza lunecarea si
asigura integritatea formei.
Pe un element de bara aflat deopotriva sub regimul fortelor
taietoare si al fortelor de lunecare, interactiunea este masurata prin
eforturi unitare tangentiale (fig.3.55). Conform principiului dualitatii
eforturilor unitare tangentiale, eforturile unitare sunt egale si
formeaza, mpreuna cu cele de pe fetele opuse ale elementului ,
cupluri egale si de sens contrar (fig.3.56)

Fig.3.55 Fig.3.56
4.3. REZISTENTA GRINZILOR IN PREZENTA FORTEI
TAIETOARE
4.3.1. Eforturi unitare tangentiale. Formula lui Juravski
Se considera volumul ABCD, decupat din bara (fig.3.57).
Echilibrul de translatii pe directia axului barei (fig.3.58) este asigurat
de fortele de interactiune a caror masura, pe sectiunea transversala
este sistemul eforturilor unitare o, iar pe sectiunea longitudinala - forta
elementelor de lunecare
dL = tbdz (3.37)

Fig.3.57


Fig.3.58
In prezenta unor momente ncovoietoare pozitive, la partea
superioara a barei, eforturile unitare t masoara compresiuni. Pe cele
doua sectiuni transversale compresiunile sunt diferite, caci n prezenta
fortei taietoare momentul ncovoietor variaza. Cresterea de a
rezultantei volumului de compresiuni este echilibrata de forta
elementara de lunecare dL:
dL = dC (3.38)
Rezultanta volumului de compresiune cu expresia
C = S
A
, odA
unde A' este aria sectiunii transversale aflate n interactiune, nlocuind
efortul o cu expresia (3.18), se obtine
C = S
A'
,

C =
unde S'
x
este momentul static al suprafetei partiale A' a sectiunii
transversale n raport cu axa x; de aici
dC = dMx (3.39)
Din (3.37), (3.38) si (3.39) rezulta
bdz = dMx
=
si
= (3.40)
In expresia (3.40), care poarta numele lui Juravski, o reprezinta
efortul unitar tangential yz din planul longitudinal egal cu efortul unitar
tangential zy din planul sectiunii transversale; ambele planuri trec
prin punctul C n care ne-am propus determinarea efectului fortei
taietoare (fig.3.57 si 3.58). Semnificatia parametrilor din membrul drept
al formulei lui Juravski este urmatoarea:
T - forta taietoare din sectiune;
S'
x
- momentul static n raport cu axa x (axa neutra a sectiunii)
al suprafetei partiale A' determinate pe sectiunea transversala de
planul longitudinal ce trece prin punctul C (punctul n dreptul caruia se
defineste efortul tangential); momentul static al suprafetei A' este egal
cu momentul static al suprafetei" (S'x + S"x = Sx = 0, caci Sx
reprezinta momentul static al unei suprafete n raport cu o axa ce trece
prin centrul de greutate; n valoare absoluta, S'x = S"x);
b - latimea sectiunii transversale n dreptul punctului considerat;
Ix - momentul de inertie al suprafetei sectiunii n raport cu axa x
(axa neutra a sectiunii).

Fig.3.58
4.3.2.1. Distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala; eforturi unitare tangentiale maxime. Asa cum rezulta din
formula lui Juravski, parametrii care determina variatia eforturilor
unitare . pe sectiunea transversala sunt b si S. La sectiunile
dreptunghiulare (cu latime constanta), variatia eforturilor este
determinata doar de variatia momentului static. Expresia momentului
static, n functie de cota y a planului de lunecare, este (fig.3.59):
S(y) = b (
Ei - si deci si efortului unitar - i corespunde o variatie
parabolica, simetrica n raport cu axa x, cu valori nule pentru y = h/2
(la extremitatile sectiunii) si valoarea

Fig.3.59
maxima pentru y = 0 (n dreptul axei x, axa neutra a sectiunii).
Pentru y = 0
S
max
=
t
max
=

t
max
= 1,5 = 1,5 t
med
(3.41)
unde o med s-a notat efortul unitar (fictiv) corespunzator unei distributii
uniforme pe sectiunea transversala.
La sectiunile de tip I si asimilate, cu sectiunea talpilor si a inimii
de forma dreptunghiulara, distributia eforturilor unitare este cea din
fig.3.60.a. Variatia parabolica este ntrerupta de salturi n dreptul
modificarii bruste a latimii sectiunii.

Fig.3.60 Fig.3.61
In realitate aceasta variatie brusca a formei este sursa unor perturbatii
n distributia teoretica a eforturilor unitare si generaeza concentraii de
eforturi (fig.3.60.b). Pentru atenuarea vrfului de efort, sectiunile
profilelor laminate de acest tip au laturile unite prin racordari (fig. 3.61).
4.3.2.2. Verificarea rezistentei la forfecare. La grinzi cu sectiune
de forma dreptunghiulara eforturile unitare tangentiale sunt mici n
comparatie cu eforturile unitare normale. Aplicatia din fig.3.ba este
edificatoare.

Fig.3.62
o
max
=
t
max
= 1,5
de unde

Se vede ca pentru grinzi cu proportie normala, raportul t
max

este net n favoarea efortului unitar t; de aceea aceste grinzi se
verifica numai la ncovoiere.
In mod curent verificarea la forfecare nu este necesara nici n
cazul grinzilor cu sectiune I sau asimilata acesteia, desi eforturile
unitare tangentiale sunt mai mari ca cele corespunzatoare sectiunii
dreptunghiulare.
4.3.3. Rezistenta barelor n sectiuni longitudinale
(rezistenta la lunecare)

4.3.3.1. Determinarea fortei de lunecare. Variatia fortei de
lunecare
Observatie privind ipteza lui Bernoulli. Forta elementara de
lunecare a fost determinata n paragraful 4.3.1.
dL = dM
Pe lungimea finita cuprinsa ntre doua sectiuni (A si B),
L
AB
=
L
AB
=
L
AB
= A
T

(3.42)
unde A
T
este aria diagramei de forte taietoare cuprinsa ntre sectiunile
A si B.
La grinzile cu sectiune constanta (cazul curent), forta de
lunecare este proportionala cu aria diagramei de forte taietoare, deci
maxima spre reazemele grinzii.
In planuri situate la cote diferite, forta de lunecare este
proportionala cu momentul static, deci maxima n dreptul planului
neutru. In fig.3.b se exprima aceasta variatii prin deplasari relative
diferite ntre fsii longitudinale de bara.

Fig.3.63
Imaginea obtinuta infirma ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane..).
Tipul de deformatie din fig.3.b3 este doar una din cele trei
componente ale deformatii complexe cu care bara raspunde solicitarii
de ncovoiere cu forte taietoare; ele sunt prezentate n fig.3.64.

Fig.3.64
4.3.3.2. Probleme practice privind asigurarea interactiunii
longitudinale. Cnd dimensiunile prea mari ale sectiunii transversale
nu permit realizarea grinzii dintr-o singura bucata, n planurile
longitudinale care separa elementele componente ale grinzii se
manifesta tendinte de lunecare (fig.3.65). In cele ce urmeaza se
prezinta

Fig.3.65
modul particular de blocare a acestor lunecari (asigurarea interactiunii
longitudinale) la diferite tipuri de astfel de grinzi.
I. Grinzi de lemn cu sectiune compusa
La acest tip de grinda asigurarea interactiunii longitudinale se
realizeaza, traditional, prin intermediul penelor (fig.3.66). Distanta
dintre pene depinde de capacitatea lor la forfecare si de marimea de
capacitatea lor la forfecare si de marimea fortelor de lunecare.
La grinzile de mare deschidere sau n cazul n care forta
taietoare prezinta variatii mari n lungul grinzii, se urmareste ca prin
asezarea penelor la distante diferite (mici n zonele cu forta taietoare
mare, deci lunecari puternice si mari zonele cu forta taietoare redusa)
sa se realizeze o ncarcare uniforma a penelor.

fig.3.66
Istoria constructiilor si sistemul din fig.3.68, marcabil prin
eleganta solutiei.

fig.3.68
II. Grinzi metalice cu sectiune compusa de tip I sau asimilata.
Asigurarea n turatiuni longitudinale ntre inima si talpi - elementele
componente ale grinzii - se realizeaza prin mbinari sudate (fig.3.69)
sau nituite (3.70)

fig.3.69

fig.3.70
III. Grinzi cu zabrele. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de legaturi de tip pendul, asigurate de bare transversale
simple, articulate la capete, compuse n sistem cu ochiuri triunghiulare
(fig.3.71 si 3.72)

Fig.3.71 Fig.3.72
Barele transversale (denumite, n functie de orientarea lor,
diagonale sau montanti) sunt alternativ comprimate si ntinse (pentru
sensul tendintei de lunecare precizat n fig.3.71, diagonala din stnga
este comprimata, iar cea din dreapta ntinsa).
IV. Grinzi Vierendel. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de montanti robusti, ncastrati la capete, formnd, mpreuna cu
talpile, sisteme cu ochiuri dreptunghiulare (fig.3.73 si 3.74). Montantii
sunt forfecati si ncovoiati.

Fig.3.73 Fig.3.74
V. Grinda de beton armat.
Grinda de beton armat (fig.3.75 si 3.76) poate fi asimilata cu o grinda
cu zabrele: talpa superioara (comprimata) este alcatuita din beton
simplu (doar pe cca un sfert din naltimea sa grinda de beton armat
este comprimata), talpa inferioara (ntinsa) este alcatuita din bare
longitudinale de otel (armaturi) iar elementele transversale "de
coasere" ale celor doua talpi - din "vine" de beton comprimat si
armaturi ntinse (n doua variante: bare nclinate, de tip diagonale si
etrieri, de tip montanti).

Fig.3.75 Fig.3.76
5. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE
(INTINDERE) EXCENTRICA

5.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Compresiunea (ntinderea) excentrica este o solicitare
compusa, n prezenta careia, pe sectiunea transversala, interactiunea
este reprezentata de o forta axiala si un moment ncovoietor (vector
cuplu cuprins n planul sectiunii).
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere oblica cu forta axiala (cazul general de
compresiune sau ntindere excentrica), cnd directia vectorului
cuplu este oarecare fata de directia axelor;
- ncovoiere simpla cu forta axiala (cazul particular), cnd
directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din axe.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul unui suport paralel cu axa barei genereaza, ntre punctul de
aplicatie, compresiune (ntindere) excentrica (fig.3.77). In aria sectiuni
transversala, masura interactiunii este o forta normala A = P, aplicata
excentrica, de-a lungul suportului.

Fig.3.77
fortelor exterioare, ea se reduce n centrul de greutate al sectiunii la o
forta axiala N = P si un cuplu M = Pl, unde e este excentricitatea
punctului de aplicatie a fortei interioare.
Cnd punctul de aplicatie se afla pe una din axele principale de
inertie (fig.3.78) se genereaza cazul particular de compresiune
excentrica - ncovoierea simpla cu forta axiala.

fig.3.78
In practica, compresiunea excentrica este solicitarea
caracteristica a stlpilor de cadru n regim gravitantional de solicitare
(fig.3.79).

Fig.3.79
5.2. INCOVOIEREA SIMPLA CU FORTE AXIALE
5.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Determinarea eforturilor unitare pe sectiunea transversala se
face prin suprapunerea efectelor celor doua solicitari (simple)
componente: compresiunea (ntinderea) centrica si ncovoierea ..
Ambele genereaza pe sectiunea transversala eforturi unitare normale
t (fig.3.80).

Fig.3.80
Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar corespunzator
solicitarii compuse se obtine prin nsumarea eforturilor unitare
corespunzatoare fiecarei solicitari simple.
t = t
N
+ t
M

La distanta y de axa x , cu semnele corespunzatoare sensului
eforturilor unitare
t =
5.2.2. Semnele eforturilor si conditiile de ncarcare

Eforturile unitare nsumate pot avea acelasi semn (cnd domina
efectul fortei axiale) sau semne diferite (cnd domina efectul
momentului ncovoietor). Daca elementele supuse la compresiune
excentrica (stlpi, arce etc) sunt alcatuite din materiale nerezistente la
ntindere (piatra, caramida, etc.) se urmareste ca sectiunea sa fie
comprimata n totalitatea ei. Pentru aceasta este necesar ca (n
valoare absoluta) ......, unde ..... reprezinta efortul maxim de ntindere
corespunzator momentului ncovoietor:

de unde
l =
(3.43)
La o sectiune dreptunghiulara, indiferent de proportiile ei,

(3.44)
Pentru excentricitati inferioare valorii h/b adica pentru pozitii ale fortei
de compresiune cuprinse n treimea mijlocie a sectiunii
dreptunghiulare, eforturile vor avea acelasi semn (compresiuni).
Tipurile de diagrama, n corespondenta cu pozitia fortei fata de
treimea mijlocie, sunt prezentate n fig.3.87.

Fig.3.81

5.3. INCOVOIERE OBLICA CU FORTA AXIALA
5.3.1. Descompunerea solicitarii compuse in solicitari
simple
Forta P aplicata n punctul P (xo,y) se reduce n centrul de
greutate al sectiunii la o forta axiala N = P si doua momente
ncovoietoare: Mx Pyo si My = Pxo. Reducerea s-a facut n doua
etape. din punctul P n punctul P1 si din P1 n centrul de greutate;
etapele sunt prezentate n fig.3.82.

fig.3.82
Cele trei eforturi sectionale (N, Mx, My) le corespund eforturi
unitare normale . Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar
corespunzator solicitarii compusa se obtine prin nsumarea eforturilor
unitare corespunzatoare fiecarei solicitari simple:
t = t
n
+ t
Mx
+ t
my

In punctul M (x,y),
t = + ,
t = - ,
t = - ,
(3.45)
5.3.2. Axa neutra
5.3.2.1. Ecuatia axei neutre. Axa neutra este locul geometric al
punctelor cu eforturi unitare nule. Din conditia t = 0 rezulta ecuatia
axei:
1 + = 0
= 1
sau, cu notatiile
- = a si - = b (3.46)
= 1
(3.48)
Axa neutra este o dreapta care taie axele de referinta la distantele a si
b de originea aflata n centrul de greutate al sectiunii (fig.3.83)

fig.3.83
5.3.2.2. Proprietatile axei neutre.
A. Intruct, conform relatiilor (3.46), la valori pozitive ale
coordonatelor xo, yo corespund valori negative ale distantelor a si b,
fata de punctul de aplicatie a fortei, axa neutra se afla de cealalta
parte a centrului de greutate (fig.3.84).
B. Punctelor de aplicatie a fortei aflate pe o dreapta ce trece
prin centrul de greutate le corespund axe neutre parafele, caci
= const.
Conform relatiilor (3.46) , axa neutra se apropie de centrul de
greutate cnd punctul de aplicatie se departeaza (fig.3.85).

fig.3.84

fig.3.85
C. Punctelor de aplicatie ale fortei aflate pe o dreapta care nu
trece prin centrul de greutate le corespund axe neutre concurente
(fara demonstratie) (fig.3.86).

fig.3.86
5.3.4.3. Smburele central al unei sectiuni dreptungiulare. Fie
sectiunea dreptunghiulara din fig. 3.88, cu dimensiunile laturilor B si H.

fig.3.87
conform (3.46)
xo = - ,
yo = -
Pozitiei (1) a axei neutru, tangenta la una din laturile mici ale sectiunii
(cu a o si b = - H/2), i corespunde punctul 1 de aplicatie a fortei, cu
coordonatele.
xo = 0
yo = -
Pozitiei (2) a axei neutre, tangenta la una din laturile mari ale sectiunii,
i corespunde punctul 2 cu coordonatele
xo =
y = o
Cnd axa neutra se roteste n jurul punctului A, punctul de
aplicatie a fortei parcurge segmentul 1-2. Prin anologie, se deduce

Fig.3.88 Fig.3.89.
si pozitia punctelor simetrice 3 si 4 si segmentele 2-3, 3-4 si 4-1 care
nchid smburile central.
Acesta este un romb cu diagonalele egale cu o treime din
lungimea laturilor dreptunghiului (fig.3.89).
5.3.4.4. Smburele central al unei sectiuni circulare este un
cerc cu diametrul egal cu un sfert din diametrul sectiunii (fig. 3.90 si
3.91):
yo =

Fig.3.90 Fig.3.91

5.4. Eforturi unitare pe talpa unei fundatii
Pamntul este un material nerezistent la ntindere. De aceea, la
contractul dintre fundatie si teren, interactiunea nu poate fi realizata
dect prin eforturi de compresiune.
Daca forta este aplicata n interiorul smburelui central,
distributia presiunilor se face pe toata suprafata talpii, dupa legea
trapezoidala precizata anterior (fig.3.92).
Daca forta este aplicata n afara smburelui central, distributia
presiunilor se face pe o zona limitata a suprafetei talpii, numita zona
activa (fig.3.93).

Fig.3.92 Fig.3.93
Suprafata zonei active si valoarea efortului unitar maxim se
determina din conditia ca forta P, aplicata exentric si rezultanta R a
volumului de presiuni sa formeze un sistem echilibrat. Daca P calca pe
una din axele de simetrie ale unei fundatii dreptunghiulare, la distanta
C de marginea fundatiei (fig. 3.93), latimea zonei active este d = 3 c,
iar efortul unitar maxim, de doua ori mai mare dect efortul mediu
o
max
= 2








Username / Parola inexistente



email

******


Am uitat parola x Creaza cont nou












































REZISTENTA SI RIGIDITATEA -
ELEMENTELOR DE TIP BARA
REZISTENTA SI RIGIDITATEA - ELEMENTELOR DE TIP BARA
1. ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE SI
COMPRESIUNE CENTRICA
1.1. INTINDEREA SI COMPRESIUNEA CENTRICA.
DEFINITIE; EXEMPLE
Intinderea/compresiunea centrica este solicitarea simpla n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata printr-o pereche de forte axiale (fig.3.1).

fig.3.1.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul axului ei genereaza ntre punctele de aplicatii
ntindere/compresiune centrica (fig.3.2). Forta axiala N are
intensitatatae P a fiecaruia din cele doua forte exterioare

















Fig.3.2.
In practica, ntinderea/compresiunea centrica este solicitarea
caracteristica barelor grinzilor cu zabrele (si n general sistemelor
alcatuite din bare drepte articulate la capete, ncarcate cu forte n
punctele de articulare), numai sub forma de ntindere, ea este proprie
firelor (drepte, poligonale sau curbe).
1.2. REZISTENTA BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CENTRIC
1.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Studiul geometric (privind modul de deformare). Pe suprafetele
laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza
un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si transversale
(perpendiculare pe axa). In regim de solicitare (fig.3.3) liniile
transversale se departeaza /aproape (prin translatii) ramnnd
drepte, paralele ntre ele si normale pe cele longitudinale.

Fig.3.3.
Observatia corespunde ipotezei Bernoulli (sectiuni transversale
plane si normale pe axa ramn plane si normale tot timpul deformarii),
confirmnd-o (cu putin pe suprafata - vizibila - a barei)
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0) caci unghiurile retelei nu
se modifica
- prezenta unor deformatii liniare egale n toate fibrele



longitudinale ale barei (Al = const., deci c = const.).
Studiul fizici consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor.
Sinteza studiu geometrica - studiu fizic. Daca = 0, rezulta t =
0. Daca c = const., rezulta = const. Pe sectiunea transversala,
interactiunea punctuala este exprimata prin eforturi unitare normale t
egale (uniform distribuite) (fig.3.4).

Fig.3.4.
Studiul static. Efortul sectional N si sistemul de eforturi unitare
sunt masura aceleasi interactiuni. Studiul static consemneaza
echivalenta dintre cele doua moduri de exprimare ale ei:
N = o dA
Sinteza studiu geometric - studiu static. Intruct o = const.
N = o dA = t
A,

de unde:
o = (3.1).
Marimea efortului unitar o depinde de doi parametri:
- forta axiala N, parametrul global al interactiunii din sectiune,
masura solicitarii
- aria A, parametrul geometriei sectiunii transversale.
I.2.2. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ntinse/comprimate centric
1.2.2.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare,
capacitate portanta. Conditia de rezistenta impusa
de metoda rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a

Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care apar an procesul celor trei factori care apar n procesul proiectarii
sectiunii:
- solicitarea, exprimata prin forta axiala N;
- materialul, exprimat prin rezistenta sa admisibila t
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin aria
A. 737h72h
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametrii cunoscuti sau
necunoscuti), proiectaread mbraca trei aspecte: verificarea,
dimensionarea si determinarea capacitatii portante a sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sunt prezentate sintetic n
tabelul 3.1 si comentate n continuare.
Tabelul
3.1.
Parametri
cunoscuti
Parametri
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare N, o
a
, A -
s o
a

Dimensionare N, o
a
Aria necesara
A
nec

A
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, A forta capabila
N
cap

N
cap
= o
a
A
In problemele de dimensionare, dupa stabilirea ariei necesare
A
nec
, dimensiunile sectiunii (carora le va corespunde aria efectiva Aef)
se aleg astfel, nct, indiferent de forma ei , A
ef
> A
nec
.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin forta
axiala - numita forta capabila, N
cap
- corespunzatoare unor eforturi
unitare egale cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei este asigurata
daca efortul axial N corespunzator solicitarii (determinat n functie de
ncarcari) nu depaseste efortul capabil N s N
cap
.
1.2.2.2. Observatie privind proiectarea barelor comprimate.
Barele comprimate se pot distruge mai nainte cu eforturile
unitare (determinate cu raport ntre forta axiala si aria sectiunii
transversale) sa atinga limita de rupere sau de curgere a materialului,
prin fenomenul numit flambaj*. In principiu, pericolul flambajului este
cu att mai mare cu ct barele sunt mai svelte. Numai barele robuste
(cu lungimea redusa si sectiuni transversale desvoltate) pot fi
proiectate la compresiune n conditiile analizate n capitolul de fata.
1.2.3. Concentrari de eforturi
In sectiuni transversale foarte apropiate de punctul de aplicatie
a fortei exterioare axiale (fig.3.8) ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane.) este infirmata de experiment. Fibrele longitudinale din preajma
axei barei, cu deformatii longitudinale mai mari, vor fi mai puternic
solicitate;

*) Flambajul va fi analizat pe larg n unul din capitolele urmatoare ale
cursului.

Fig.3.8.
fig.3.8 prezinta distributia eforturilor unitare o n trei sectiuni (a, b, c)
aflate la distante diferite de punctul de aplicatii a fortei exterioare.
In sectiuni transversale suficient de departate de punctul de
aplicatie a fortelor exterioare, distributia n sectiune a eforturilor unitare
nu este influentata de modul de aplicare a acestor forte (principiului
Saint-Venant).
Neuniformitatile n distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala apar si la variatii ....ale formei sectiunii (gauri, crestaturi
etc.) (fig.3.9).
Concentratiile de eforturi din sectiunile slabite de gauri sau
crestaturi au consecinte diferite la materialele casante si ductile.
La materialele casante bara se rupe brusc cnd "vrful"
eforturilor atinge tr (deci la o valoare a efortului mediu mult mai mica
dect tr (fig.3.10). La materialele ductile (cu curgere, sau cu deformatii
plastice mari) ruperea este un proces ndelungat, care se sfrseste
chiar dupa ce, treptat, pe masura ce creste solicitarea, toate eforturile
unitare din sectiune ating rezistenta de curgere; distributia eforturilor
unitare n cteva faze premergatoare ruperii unei bare alcatuite din
material ductil este prezentata n fig.3.11.

fig.3.10

fig.3.10

fig.3.11.
1.3. DEFORMATIILE BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CETRIC
1.3.1. Calculul deformatiilor
Intre deformatii si eforturi exista legatura liniara exprimata de
legea lui Hook o = Ec; de aici se deduce expresia formatiilor specifice
liniare c:
c =
Deformatia specifica liniara c este proportionala cu solicitarea
(N) si invers proportionala cu factorul de rigiditate la ntindere
/compresiune (produsul EA); acesta, la rndul lui, depinde de doua
categorii de parametri: modulul de elasticitate E (care exprima
rigiditatea materialului) si aria suprafetei sectiunii transversale A (care
exprima rigiditatea sectiunii).
Cum c reprezinta deformatia unitatii de lungime, deformatia
ntregii unitati de lungime, deformatia ntregii bare (alungirea sau
scurtarea Al) e proportionala cu lungimea l:
Al = cl
(3.3)
Al =
(3.4)
1.3.2. Efectul static al variatiilor de temperatura n bare
O bara libera, cu lungimea l, supusa unei variatii de
temperatura At
o
se dilata/contracta (alungeste/scurteaya) cu cantiatea.
Al
t
= At
o
o l
(3.5)
unde o este coeficientul de dilatatie termica al materialului; pentru otel,
o = 1,2 . 10
-5

Aplicatie. La o variatie de temperatura de 30
o
, o bara de otel de
8 m lungime se alungeste/scurteaza cu
Al
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 8000 mm = 2,88 mm
Daca dilatatia/contractia barei este mpiedicata de legaturile
acesteia n sistem, n bara apar eforturi t
t
de compresiune/ntindere
corespunzatoare alungirii/scurtarii blocate (ca si cum eforturi axiale de
compresiune N ar constrnge bara dilatata cu cantitatea Al
t
sa revina
la pozitia initiala printr-o scurtare Al
N
egala
Al
t
= Al
N
;
At
o
. o . l = ,
de unde
o
t
= = At . o . E
(3.6)
Aplicatie. Pentru bara din exemplul precedent, blocarea
deformatiilor de dilatare/contractie genereaya eforturi unitare care
consuma mai mult de jumatate din reyistenta admisibila a materialului:
o
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 2,1 . 10
6
= 755 Kgf/cm
2

De remarcat ca n expresia eforturilor unitare (3.6) nu intervine
geometria barei (nici aria sectiunii transversale, nici lungimea).
Eforturile nu pot fi moderate prin dimensionare, ci printr-o conformare
de ansamblu a structurii care sa permita deformatii libere.
In sistemul static determinate (cu numar minim de legaturi)
deformatiile de dilatare/contractie se produc liber (fig.3.12.a), deci fara
consecinte asupra starii de efort din bare.
Legaturile suplimentare ale sistemelor static nedeterminate
ngradesc libertatea de deformare, genernd n bare eforturi
(fig.3.12.b).
Podurile
metalice sunt totdeauna structuri simplu rezemate (cu un reazem fix si
altul mobil), cu posibilitatea de dilatare sau contractii neblocata n
lungul axului podului.
fig.3.12
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2.1. FORFECARE PURA. DEFINITIE; EXEMPLE.
Forfecarea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche
de forte taietoare (fig.3.14).

Fig.3.14.
Doua forte P, paralele, egale si de sens contrar, actionnd, la
distanta neglijabila ntre ele, normal pe axul barei, genereaza forfecare
pura (fig.3.15). Forsa taietoare T are intensitatea P a fiecareia din cele
doua forte exterioare.

Fig.3.14.
2.2. CADRUL PROBLEMEI

Sub forma pura (sau macar aproximativ) solicitarea apare rar.
In cele ce urmeaza studiul se limiteaza la cazane curent al
forfecarii pieselor cu sectiuni transversale mici (mituri, buloane,
cordoane de sudura , etc. - folosite la mbinarile elementelor din metal)
la care efectul unor solicitari secundare este redus.
2.3. APROXIMATIV SI IPOTEZE SIMPLIFICATOARE
A. Chiar si n cazul din fig.3.15 forfecarea lor nsotita la
ncovoiere; momentul cuplului este mic nsa si se neglijeaza.
B. La forfecarea pieselor cu suprafata sectiunii redusa se
admite ca forta taietoare este rezultanta unor eforturi elementare
tangentiale paralele, a caror masura este un efort unitar t cu
intensitate constanta.
2.4. EFORTURI UNITARE PE SECIUNEA TRANSVERSALA
In conditiile ipotezei B facuta n paragraful precedent (t =
const),
T = A;
de unde,
t =
(3.7)
2.5. PROBLEME DE FORFECARE LA O IMBINARE CU
NITURI SOLICITATA AXIAL
2.5.1. Descrierea imbinarii
O mbinare realizeaza legarea elementelor ntr-un ansamblu
indeformabil.
Imbinarilse cu nituri solicitate axial blocheaza deplasarile
relative n lungul unui ax comun celor doua elemente. Fig.3.16
prezinta o astfel de mbinare.

Fig.3.16.
Niturile sunt piese din otel (rezistenta otelului nitului este putin
inferioara celei a otelului pieselor care se mbina) cu forma din
fig.3.17.a. Imbinarea se realizeaza prin introducerea niturilor ncalzite
la rosu n gauri date n prealabil si formarea, prin baterie, a celui de-al
doilea cap (fig.3.17.b.).

fig.3.17.
2.5.2. Proiectarea mbinarilor cu nituri
2.5.2.1. Modul de lucru. Sub actiunea fortelor P, de sens
contrar, care solicita mbinarea, cele doua elemente au tendinta de a
luneca relativ (fig.3.18). Ca urmare, mbinarea se poate distruge n
doua feluri:

fig.3.18
- prin forfecarea tijei sitului n sectunea transversala din dreptul
planului de separatie a celor doua elemente;
- prin strivirea tijei pe suprafata de contact dintre tija si peretii
gaurii de nit.
"Transportul" fortelor prin mbinare (adica efectul lor pe
suprafata forfecata si pe suprafata strivita) este reprezentat n fig.3.19
prin forte interioare de legatura.

fig.3.19.
Se remarca echilibrul care controleaza parametrii tuturor
acestor forte.
Forta pe care o poate transmite mbinarea prin intermediul unui
singur nit (numita rezistenta nitului) depinde de rezistenta la forfecare
Rf (n sectiunea transversala a tijei) si de rezistenta la strivire Rs (pe
suprafata de contact dintre dija si elementele mbinate.
2.5.2.2. Rezistenta nitului la forfecare. Capacitatea de
rezistenta n sectiunea transversala a tijei depinde de aria sectiunii
forfecate, Af, si de rezistenta admisibila la forfecare, t
af
, a materialului
tijei. In baza relatiei (3.7);
Rf = Af . af
Rf = af, (3.8)
unde d este diametrul nitului.
Pe baza experimentale, se considera
af = 0,8 ta,
unde ta este rezistenta admisibila la compresiune a materialului
elementelor care se mbina. Pentru elemente din OL37 (cu nituri din
OL34), af = 0,8 x 1500 = 1200 Kgf/cm
2
.
2.5.2.3. Rezistenta nitului la strivire. Presiunile reciproce dintre
tija si peretii gaurii au distributia neuniforma din fig.3.2 pentru
simplificarea calculelor, volumul matizat, avnd o distributie uniforma,
pe edeala, de forma dreptunghiulara, a unui plan diametral (fig.3.20.b).

fig.3.20
In aceste conditii simplificatoare, capacitatea de rezistenta la
strivire Rs depinde de aria sectiunii strivite.
As = dt
si de rezistenta admisibila la strivire de peretii gaurii de nit tag. Daca
elementele care se mbina au grosimi diferite (t1ft2), aceeasi forta P se
distribuie pe suprafete cu arii diferite; eforturile unitare de strivire fiin
mai mari pe piesa mai subtire, n determinarea ariei As se va
considera tmin :
Rs = dt
min
t
ag

(3.9)
Rezistenta admisibila la strivire t
ag
se considera dat n raport cu
rezistenta admisibila t
a
a materialului elementelor de mbinat:
ag = 2 a
Pentru OL37, ag = 2 x 1500 = 3000 Kgf/cm
2

2.5.2.4. Rezistenta nitului. Rezistenta nitului (forta P pe care o
poate transmite mbinarea prin intermediul unui singur mit), R, este
cea mai mica dintre valorile Rf si Rs definite anterior.
2.5.2.5. Rezistenta nitului cu mai multe sectiuni de
forfecare. La o mbinare de trei elemente (fig.3.21) forta P se
transmite prin forfecare a doua sectiuni. Rezistenta nitului la forfecare
Rf se va dubla, caci numai jumatate din forta P trebuie echilibrata de
eforturile tangentiale dintr-o sectiuune transversala a tijei. La limita de
rezistenta,
= Af . af,
de unde
Rf = 2 af
Pentru mai multe sectiuni de forfecare, daca nf este numarul lor

Rf = ng af
(3.10)
La determinarea rezistentei nitului la strivire, interactiunile ce
apar la contactul tijei cu elementele cu tendinte de lunecare opuse

Fig.3.21.
se considera separat; strivirea maxima apare pe suprafeta minima si
aceasta este suprafata care intervine n determinarea rezistentei Rs
Rs = d (Et) min ag
(3.11)
unde (Et) min este suma minima a grosimilor elementelor care tind sa
se deplaseze n acelasi sens.
2.5.2.6. Determinarea numarului de nituri. La mbinarea
elementelor solicitate la ntindere sau compresiune centrica se admite
ca forta transmisa prin mbinare se repartizeaza n mod egal tuturor
niturilor. In aceasta ipoteza, numarul necesar de nituri, n, se determina
mpartind forta P care "traverseaza" mbinarea la rezistenta R a unui
singur mit:
n = (3.12)
Diametrul nitului (care intervine n calculul rezistentei sale) se
alege n functie de grosimea celui mai subtire element din pachet, pe
baza unor prevederi constructive cuprinse n standarde (cu
aproximatie, d = 2t). Tot standardele precizeaza reguli privind
propozitia niturilor n mbinare.
Desi calculul mbinarilor nituite are un caracter conventional
(fiind condus pe baza mai multor ipoteze simplificatoare), rezultate
obtinute corespund capacitati reale de rezistenta, ntruct rezistentele
admisibile acceptate sunt determinate, experimental, tocmai prin
ruperea unor astfel de mbinari.
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
La mbinarea elementelor metalice se folosesc doua categorii
de buloane:
- buloane obisnuite (buloane brute, cu tija neprelucrata , care se
introduc liber n gauri cu diametrul mai mare si buloane pasuite, cu tija
prelucrata, introduse fortat n gauri de acelasi diametru);
- buloane de nalta rezistenta, pretensionate la montaj.
Imbinarea cu buloane obisnuite se comporta la foc cu
mbinarea cu nituri (cu rezistente admisibile identice celor folosite la
mbinarile cu nituri - n cazul buloanelor pasuite - sau cu rezistente
ceva mai mici - n cazul buloanelor brute).
La mbinarea prin buloane de nalta rezistenta, transmiterea
fortelor prin mbinare se bazeaza pe frecarea dintre elementele strivite
puternic prin intermediul buloanelor. In aceste conditii bulonul este
solicitat la ntindere.
2.7. PROBLEME DE FORFECARE LA IMBINARI SUDATE
SOLICITATE AXIAL
2.7.1. Descriere
Solidarizarea elementelor sudate se realizeaza cu material topit
sub forma unui cordon.
Dupa pozitia relativa a elementelor care se mbina, rndurile se
mpart n doua categorii:
- suduri n adncime, folosite la mbinarea cap la cap a doua
elemente n prelungire (fig.3.22);
- suduri n relief sau de colt, executate la elemente suprapuse
(fig.3.23).

fig.3.22 fig.3.23
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2.1. Modul de lucru. Se constata experimentul ca sudurile
n relief se distrug prin forfecarea cordonului de sudura n planul sau
bisector; fig.3.24 prezinta ruperea unui cordon lateral, iar fig.3.25 -
ruperea unui cordon frontal.

fig.3.24 fig.3.25
2.7.2.2. Conditii de rezistenta. Capacitatea de rezistenta a
cordonului de sudura (forta taietoare din planul suprafata forfecate
corespunzatoare unei distributii de eforturi unitare egale cu
rezistenta admisibila) depinde de aria forfecata As si rezistenta
admisibila a materialului sudurii, as, admitnd ca eforturile
tangentiala t se distribuie uniform pe suprafata forfecata, capacitatea
cordonului este
T = t
as
A
Se considera ca rezistenta admisibila la forfecare a cordonului
de sudura tas este doua treimi din rezistenta admisibila t
a
a
materialului pieselor mbinarii; pentru OL 37, t
as
= 2/3 . 1500 = 1000
Kgf/cm
2
.
Suprafata forfecata a cordonului de sudura este un dreptunghi
cu latura mica egala cu grosimea cordonului, de sudura si latura mare
egala cu lungimea cordonului de sudura. Grosimea de calcul, a, se
considera, acoperitor, egala cu naltimea triunghiulara isoscel nscris
n forma sectiunii transversale prin cordon (fig. 3.2.b) : a ~ 0,7 b; ea
corespunde sectiunii forfecate cu aria (deci si capacitate de rezistenta)
minima. Lungimea de calcul, l, rezulta din lungimea efectiva ls a
cordonului prin

fig.3.26
scaderea zonelor de capat (fiecare cu o lungime aproximativ egala cu
grosimea de calcul a) unde sudura este de slaba calitate : l = ls - 2a.
Cu observatiile de mai sus:
As = El . a
Alegnd grosimea unui cordon (se recomanda b s t
min
), rezulta
lungimea sa, astfel nct capacitatea nsumata a tuturor cordoanelor
forfecate sa fie superioara fortei axiale transmise prin mbinare.
x
Sudurile n adncime lucreaza la ntindere, si sunt solicitate la
eforturi normale t.
3. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE PURA
3.1. DEFINITIE; EXEMPLE
Incovoierea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala interactiunea este exprimata printr-o pereche
de momente ncovoietoare (vectori cuplu cuprinsi n planul sectiunii).
Sub forma pura, ncovoierea apare iar. Doua cazuri sunt
furnizate la situatiile particulare de ncarcare din fig.3.27; tronsoanele
1 - 2 ale celor doua grinzi (unde T=0) sunt solicitate la ncovoiere pura.

Fig.3.27
De obicei, ncovoierea apare nsotita de forfecare; sub aceasta
forma, tipica grinzilor va fi tratata n subcapitolul 4.
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere pe doua directii sau ncovoiere oblica (cazul
general), cnd directia vectorului cuplu este oarecare fata de directia
axelor;
- ncovoiere pe o directie sau ncovoiere simpla (cazul
particular), cnd directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din
axe.
Grinzile cu sectiuni simetrice (n raport cu cel putin o axa),
ncarcate cu forte n planul de simetrie longitudinal, sunt solicitate la
ncovoiere pe o singura directie (fig.3.28). Este cazul cel mai des
ntlnit n practica si el va fi studiat n continuare.
O pava de acoperis (fig.3.29) este solicitata la ncovoiere oblica
(pe doua directii) ; dar fiecare din cele doua componente Mx si My (pe
directiile principale de

fig.3.28
inertie) este masura unei solicitari de ncovoiere simpla.

fig.3.29
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2.1. EFORTURI UNITARE PE SECTIUNEA
TRANSVERSALA. FORMULA LUI NAVIER
Studiul geometric. Pentru a evidentia modul de deformare, pe
suprafetele laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara
se traseaza un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si
transversale (perpendiculare pe axa) (fig. 3.30.a). In regim de
solicitare (fig.3.30.b) liniile longitudinale se curbeaza n liniile
transversale se curbeaza n liniile transversale se rotesc, ramnnd -
n spiritul ipotezei lui Bernoulli - drepte si normale pe cele
longitudinale.
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata:
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0), caci unghiurile retelei nu
se modifica;
- prezenta unor deformatii liniare pe directia axei barei.
In zonele cu ncovoiere pozitiva (cazul din figura) fibrele
longitudinale de la partea inferioara se alungesc, iar cele de la partea
superioara se scurteaza. Se intuieste prezenta unui plan de fibre (fibre
neutre) care se curbeaza fara

Fig.3.30
a-si modifica lungimea; intersectia dintre acest plan si planul sectiunii
transversale se numeste axa neutra.
Doua sectiuni aflate la distanta elementara dz se rotesc cu
unghiul elementar d (fig.3.31.a); pe desen s-au pus n evidenta fibra
neutra AB cu lungimea neschimbata (AB = dz) si raza de curbura a
fibrei neutre (OA = OB = ).
Variatia de lungime a unei fibre oarecare (MNN') aflata la cota y'
fata de firbra neutra este pusa n evidenta n fig. 3.31.b prin segmentul
NN'. Din asemanarea triunghiurilor OAB si BNN' rezulta:

sau
;
primul raport (dintre alungirea fibrei si lungimea ei initiala) este
deformatia specifica c si relatia de asemanare devine:
c = >'; (3.13)
deformatiile specifice c, nule n dreptul axei neutre, variaza liniar pe
naltimea sectiunii transversale (fig.3.32.a).

fig.3.31
Studiul fizic consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor:
o = Ec
t = 6
Sinteza studiu geometric - studiu fizic. Daca = 0, t = 0. Pe
sectiunea transversala, interactiunea este masurata numai prin eforturi
unitare normale t. Introducnd relatia (3.13) n legea lui Hooke,
rezulta:
o = E y';
(3.14)
ca si deformatiile specifice c, eforturile unitare normale t, nule n
dreptul axei neutre, variaza liniar pe naltimea sectiunii transversale
(fig.3.32.b si 3.32.c). Axa neutra mparte sectiunea n doua zone: una
comprimata si alta ntinsa (fig.3.32.d).
Studiul static consemneaza echivalenta dintre cele doua moduri
de exprimare a interactiunii: prin eforturi

a - diagrama de distributie a deformatiilor specifice c
b - diagrama de distributie a eforturilor unitare normale
c - masura interactiunii: prin eforturi unitare normale si prin momentul
ncovoietor M
d - sectiunea transversala si axa neutra
Fig.3.32
sectionale (Mx = 0; N = 0) si prin eforturi unitare ( ) (fig.3.33):

Fig.3.33
N = S
A
td
A
= 0;
(3.15)
Mx = S
A
td
A
. y
(3.16)
Sinteza studiu geometric - studiu fizic - studiu static. Cu (3.24),
prima relatie de contravalenta devine
N = E . S
A
y'd
A

adica
S
A
y'd
A
= 0
Integrala reprezinta un moment static (al suprafetei sectiunii
transversale fata de axa neutra a sectiunii); din faptul ca e nul, rezulta
ca axa neutra trece prin centrul de greutate al suprafetei sectiunii; ea
coincide cu axa x, motiv pentru care y si y' masoara aceeasi distanta.
Cu (3.14) a doua relatie de echivalenta devine:
Mx = E S
A
y
2
dA
sau
Mx = E S
A
Ix,
(3.17)
unde Ix reprezinta momentul de inertie ale suprafetei sectiunii n raport
cu axa x. Revenind la relatia (3.14), din care rezulta
E
(3.17) devine
Mx =
t =
(3.18)
Expresia (3.18) cunoscuta sub numele de formula lui Navier
precizeaza marimea efortului unitar normal t ntr-un punct M situat la
distanta y fata de axa neutra (fig.3.34).

Fig.3.34
3.2.2. EFORTURI UNITARE MAXIME
Valorile maxime ale eforturilor unitare se dezvolta n fibrele
extreme (cele mai departate de axa neutra). Daca Ymax este distanta
de la fibra extrema la axa neutra rezulta
t
max
= Y
max


t
max
=
unde la numitor apare expresia modulului de rezistenta Wx al
suprafetei sectiunii n raport cu axa netura x (2.9). Cu aceasta
observatie,
t
max
=
(3.19)
Marimea efortului unitar maxim deprinde de doi parametri:
- momentul ncovoietor M, parametrul global al interactiunii din
sectiune, masura solicitarii;
- modulul de rezistenta W, parametrul geometriei sectiunii
transversale.
3.2.3. Trei forme ale interactiunii sectionale
Rezultanta fortelor interioare de legatura de pe zona ntinsa, Fi,
si comprimata, Fc, sunt doua forte egale si de sens contrar (fig.3.35);
ele formeaza un cuplu al carui

Fig.3.35.
moment este echivalent cu momentul ncovoietor M. Momentul
ncovoietor M, cuplul fortelor Fc si Fi (rezultantele fortelor interioare de
legatura) si sistemul de forta interioare de legatura cu distributie
continua (a caror masura sunt eforturile unitare normale o) reprezinta
trei forme ale aceleasi interactiuni.

3.2.4. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ncovoiate
3.2.4.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare;
capacitate portanta
Conditii de rezistenta impusa de metoda de calcul a
rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a
(3.20)
Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care intervin n procesul proiectarii sectiunii barelor ncovoietoare:
- solicitarea, exprimata prin momentul ncovoietor M;
- materialul , exprimat prin rezisnteta sa admisibila o
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin
modulul de rezistenta W, determinat n raport cu axa neutra (axa
principala centrala de inertie ce coincide cu suportul vectorului
moment).
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametri cunoscuti sau
necunoscuti), proiectarea mbraca trei aspecte; verificarea rezistentei
sectiunii, dimensionarea sectiunii si determinarea capacitatii portante a
sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sectiunii sunt sintetic n tabelul
3.2.
Tabelul
3.2.
Parametrii
cunoscuti
Parametrii
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare M, o
a
,W -
so
a

Dimensionare M, o
a
modulul de
rezis- tenta
necesar W
nec

W
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, M momentul
capabil M
cap

M
cap
= o
a
W

La materialele cu rezistente admisibile diferite la ntindere si la
compresiune (de ex. fonta) sunt necesare doua verificari: una n zona
ntinsa, alta n zona comprimata a sectiunii.
In problemele de dimensionare dimensiunile sectiunii se aleg
astfel, nct
W
ef
> W
nec
, (3.21)
unde W
ef
este modulul de rezistenta efectiv (al sectiunii propuse prin
proiectare). Pentru bare cu sectiune circulara,
> W
nec

de unde rezulta diametrul. Pentru bare cu sectiunea dreptunghiulara,
> W
nec
;
relatia contine doua necunoscute - b si h; determinarea lor se face
propunnd fie una din ele, fie cu anumit raport (orientativ) ntre ele.
Pentru barele cu sectiuni stadardizate care se confectioneaza ntr-un
numar limitat de tipuri (cazul profilelor laminate din otel, sau al
majoritatii grinzilor din lemn cu sectiune dreptunghiulara), sectiunea
rezulta direct prin compararea valorii W
nec
cu valoarea W
ef
din tabelele
de caracteristici ale fiecarui tip de sectiune. Pentru sectiuni de alte
forme, dimensionarea se face prin ncercari, verificnd relatia (3.2)
pentru diferite sectiuni propuse.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin momentul
ncovoietor (numit moment capabil, Mcap), caruia i corespunde un
efort unitar maxim egal cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei n
sectiunea analizata este asigurata daca momentul ncovoietor M
generat de ncarcare nu depaseste momentul capabil: M s M
cap
.
Verificarea si dimensionarea cu momentul ncovoietor maxim.
3.2.4.2. Criterii de conformare. Sectiuni rationale;
randamentul sectiunii.
Criteriul de rezistenta W
nec
= M/o
a
aplicat la dimensionarea
sectiunii ofera o infinitate de solutii. El poate fi satisfacut de sectiuni cu
forme si arii diferite; urmnd reducerea consumului de material se
prefera formele cu arie minima. Pe de alta parte, la arii egale, forme
diferite asigura capacitati diferite; forma rationala va corespunde
capacitatii maxime.
Capacitatea sectiunii (exprimata ca moment al cuplului
rezultantelor fortelor interioare de legatura) este proportionala cu
valoarea - egala - a celor doua rezultante (Fc = Fi) si cu bratul lor de
prghie Z (fig.3.36).
A. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea valorii
rezultantelor fortelor interioare de legatura

Suprafata sectiunii nu este solicitata uniform. Cu ct o parte ct
mai mare din suprafata sectiunii se va afla n zonele cele mai solicitate
(cu eforturi unitare mari), cu att rezultanta fortelor interioare de
legatura (ca suma a produselor dintre efortul unitar si elementul de
arie) va fi mai mare.
Pentru o sectiune dreptunghiulara cu aria A,
Fc = Fi = o
a
; Fc = Fi = o
Pentru o sectiune fictiva, ideala, cu aceeasi arie, cu suprafata
concentrata n mod simetric la cele doua extremitati (acolo unde toate
eforturile unitare ating rezistenta admisibila ) (fig.3.37.b), rezultanta va
fi dubla;
Fc = Fi = o
a


Fig.3.36

Fig.3.37
B. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea bratului de
prghie.
Este evident ca bratul creste odata cu cresterea naltimii
sectiunii.
Dar cresterea naltimii h este limitata de diferite considerente
(functionale, estetice, etc.). La naltimea constanta, bratul creste (ca si
rezultantele fortelor interioare de legatura) tot prin ndepartarea
materialului axa neutra.
Pentru sectiunile de forma dreptunghiulara, indiferent de
proportiile lor,
Z = h
(3.22)
Bratul de prghie maxim, z = h, corespunde sectiunii ideale cu
suprafata concentrata la cele doua extremitati.
Iata acum, pentru cele doua tipuri de sectiune luate ca repere n
exemplele precedente, valoarea capacitatii portante, Mcap, ca produs
ntre rezultantele fortelor interioare de legatura si bratul de prghie:
- pentru sectiunea dreptunghiulara,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
- pentru sectiunea ideala,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
Daca sectiunile au aceeasi arie, aceeasi naltime si sunt
alcatuite din aceleasi material, capacitatea sectiunii ideale este de trei
ori mai mare dect capacitatea sectiunii de forma dreptunghiulara.
O sectiune nationala tinde, prin conformarea ei, catre forma
ideala descrisa mai sus. Aceasta forma constituie reperul sectiunilor
de tip I sau U ale parapetelor laminate sau ale grinzilor din otel "cu
sectiune compusa", confectionate prin sudare sau solidarizarea cu
nituri (fig.3.38).

Fig.3.38
Este de semnalat si tipul de grinda metalica "expandata",
realizata prin sudarea, n poziie decalata, a doua jumatati de inima
taiate dupa o linie poligonala (fig.3.39).

Fig.3.39
Caracteristica geometrica a suprafetei sectiunii care determina
nemijlocit capacitatea portanta este modelul de rezistenta W:
N
cap
= W o
a
;
capacitatea este direct proportionala cu modulul de rezistenta.
In legatura cu sectiunea ideala se defineste modulul de
rezistenta ideal:
W
ideal
=
W
ideal
=
Raportul dintre modulul de rezistenta W al unei sectiuni de
forma data si modulul de rezistenta ideal reflecta raportul dintre
capacitatile portante ale celor doua sectiuni si se numeste randament
al sectiunii:
r =
(3.23)
Randamentul sectiunii dreptunghiulare este doar 1/3.
Randamentul sectiunii profilelor laminate de tip I si U este aproape
2/3, deci dublu.
3.3. DEFORMAREA BARELOR INCOVOIATE
3.3.1. Parametrii deformarii
3.3.1.1. Parametrii fundamentali (privind deformatia unui
volum elementar)
Parametrii care definesc deformarea unui volum elementar sunt
deformatia specifica liniara c si de formatia specifica unghiulara . In
elementele solicitate de ncovoiere pura, deformatiile unghiulare sunt
nule ( = 0) iar deformatiile liniare c, masurate n lungul axului barei,
variaza liniar pe naltimea sectiunii, cu valori nule n dreptul axei
neutre (care o mparte n doua zone: una comprimata, cu fibre
scurtate, alta ntinsa, cu fibre alungite) (fig.3.40).

Fig.3.40
3.3.1.2. Parametrii globali (privind deformarea unui tronson
elementar de baza. Parametrii globali sunt raza de curbura barei 1/o,
rotirea elementara dp (rotirea elementara a doua sectiuni aflate la
distanta elementara dz), rotirea specifica cu (rotirea relativa a doua
sectiuni aflate la distanta unitara( (fig. 3.41).


Fig.3.41.
3.3.1.3. Parametrii practici ai deformarii (privind deformatiile
absolute ale bazei). Parametrii practici ai deformarii sunt rotirea m
(rotirea absoluta a unei sectiuni) si sageata v (deplasarea, pe directia
normala la axa barei, a centrului de greutate al unei sectiuni )
(fig.3.42).

Fig.3.42 Fig.3.43
3.3.1.4. Relatii ntre parametrii deformarii. Deformatia specifica
c este proportionala cu curbura 1/p (conform relatiei 3.24):
c =
Din fig.3.41 se deduce relatia dintre parametrii globali ai
deformarii:
(3.24)
Din fig.3.43, care prezinta un tronson elementar de bara n
doua pozitii - nainte si dupa deformarea barei, se deduce relatia dintre
cei doi parametri practici ai deformarii:
(3.25)
De unde, prin derivare, considernd si relatia (3.24), rezulta:
(3.26)
care face legatura ntre toti parametrii deformarii.
3.3.2. Determinarea parametrilor deformarii
3.3.2.1. Relatii ntre parametrii statici si parametrii
geometrici ai raspunsului si schema relatiilor;
expresia curburii.
parametrul
parametrii global o
=
statici parametrul
fundamental t
Parametrii o
= cE
raspunsului
parametrul
fundam. c
parametrii c =
y
geometrici parametrul
global 1/p
Introducnd n legea lui Hooke (relatia dintre parametrii
fundamentali ai raspunsului - t si c) expresiile lor n functie de
parametrii globali M si 1/p, rezulta
(3.27)
Curbura barei este proportionala cu solicitarea, masurata prin
momentul ncovoietor M. Produsul EI, numit factor de rigiditate la
incovoiere introduce n expresia curburii att rigiditatea materialului,
prin modulul de elasticitate E, ct si rigiditatea formei sectiunii, prin
momentul de inertie I al suprafetei sectiunii n raport cu axa neutra.
De remarcat faptul ca expresia rotirii specifice
e = ,
care deriva din (3.27) si (3.24), are aceeasi structura cu expresia
alungirii/scurtarii specifice c la solicitarea de ntindere/compresiune
centrica (3.2).
3.3.2.2. Ecuatia axei elastice a barei (a axei bazei n regim de
deformare liniar - elastic) Cu (3.2b) relatia (3.27 devine
(3.28)
Intruct pentru momente ncovoietoare pozitive (n prezenta
carora sagetile sunt pozitive) concavitatea barei este ndreptata spre
sensul negativ al axei v, derivata a doua a sagetii trebuie sa fie
negativa, cu aceasta observatie, relatia (3.28) devine
(3.29)

Fig.3.44
3.3.2.3. Determinarea rotirii si sagetii prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice. prin integrarea succesiva a ecuatiei (3.29) se
obtin expresiile rotirii,
m(z) =
si sagetii v(z)
Urmatoarea aplicatie va urmari stabilirea ecuatiei elastice a
barei si determinarea expresiilor rotirii si sagetii pentru o consola
ncarcata cu o forta concentrata la extremitatea ei (fig.3.45)

Fig.3.45 Fig.3.46
Intr-o sectiune S, la distanta z de ncastrare, momentul
ncovoietor are expresia
M (z) = - P (l - z) (3.30)
Cu (3.30) ecuatia axei elastice devine
(l - z)
Integrnd de doua ori, se obtine pe rnd :
m = (l
z
- ) + C
1,

v = + C
iz
+ C
2

Pentru z = 0 (n ncastrare), si rotirea si sageata sunt nule; de
unde, C1 = 0 si C2 = 0. Epresiile generale ale rotirii si sagetii sunt
deci:
m(z) =
v(z) =
La capatul liber al consolei (pentru z = l), si sageata si rotirea
sunt maxime (fig.3.46):
m
max
= (3.31)
v
max
= (3.32)
3.3.2.4. Determinarea rotirii si sagetii prin metoda grinzii
conjugate (fictive). In paralel cu grinda reala (fig.3.49), pentru care
urmeaza sa se determine parametrii deformarii m si v, se considera o
grinda fictiva, conjugata celei reale (fig.3.50).
Intre sageata v, rotirea m si momentul ncovoietor M (parametrii
ai situatiei reale) exista relatia, dedusa anterior.
(3.33)
Intre ncarcarea p, forta taietoare T si momentul ncovoietor M
(parametri ai situatiei fictive) exista relatia dedusa n partea a III-a a
cursului.

Fig.3.49 Fig.3.50

Daca
p = ;

si

iar n conditiile n care constantele de integrare sunt nule,
v = M (3.34)
si
m = T (3.35)
Ceea ce nseamna ca, n orice sectiune a grinzii reale, sageata si
rotirea sunt egale cu momentul ncovoietor si forta taietoare din
sectiunea corespunzatoare a unei grinzi fictive, conjugata celei reale,
supusa ncarcarii
p (z) =
Anularea constantelor de integrare este conditionata de un
anume mod de rezemare a grinzii fictive n functie de rezemarea
grinzii reale. Unei ncastrari a grinzii reale (cu m = 0 si v = o) n
corespunde n grinda fictiva un capat liber (caci numai ntr-o astfel de
situatie si T si M sunt nule); unui capat liber al grinzii reale (cu m = 0 si
v = 0) i corespunde n grinda fictiva o ncastrare (care asigura F = 0 si
M = 0) ; unui reazem simplu sau articulat (cu m = 0 si v = 0) la capatul
grinzii reale i corespunde n grinda fictiva acelasi tip de reazem
(pentru care F = 0 si M = 0). Modul de rezemare a grinzii fictive este
sintetizat n tabelul de mai jos.

Grinda reala Grinda fictiva

Urmatoarea aplicatie va urmari determinarea sagetii si rotirii
maxime pentru o consola ncarcata cu o forta concentrata la
extremitatea ei (fig.3.51).

Fig.3.51
T
max
= ,
m
max
= T
max
=
M
max
=
v
max
= M
max
=
Aceleasi rezultate s-au obtinut si prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice, n cadrul aplicatiei de la punctul 3.3.2.3.
3.3.2.5. Formule uzuale pentru cazuri particulare de rezemare
si ncarcare. Tabelul urmator prezinta expresiile actiunii maxime si
sagetii maxime pentru grinda simpla rezemata si grinda ncastrata n
doua situatii particulare de ncarcare.

m
max
v
max











3.3.3. Proiectarea rigiditatii barelor ncovoiate
Functionarea corecta a unei constructii este conditionata si de o
anume rigiditate a elementelor sale. Deformatii mari dauneaza
exploatarii, chiar daca rezistenta este asigurata.
Proiectarea rezistentei trebuie dublata de proiectarea rigiditatii.
Conditia de rigiditate care se impune de obiecei urmareste
limitarea sagetilor. Cu o sageata mare ste perceptibila numai n raport
cu o deschidere relativ mica, conditia de serie sub forma
s
(3.36)
unde f este sageata maxima, l - deschiderea iar k - un coeficient care
depinde de functiunea elementului, de importanta sa etc. Valorile sale
curente sunt cuprinse ntre 200 si 400.
4. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE CU FORTE
TAIETOARE. EFECTULA FORTEI TAIETOARE IN GRINZI

4.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Incovoierea cu forte taietoare este o solicitare compusa n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata prin doua tipuri de efort sectional: moment ncovoietor si
forta taietoare.
Incovoierea cu forte taietoare este tipica elementelor de tip
grinda (bare drepte ncarcate cu forte normale pe axul lor). (fig.3.53).

Fig.5.53.
Intre momentul ncovoietor si forta taietoare exista relatia
stabilita anterior (partea a III-a)
= T
aceasta nseamna ca prezenta fortei taietoare atrage dupa sine
variatia momentului ncovoietor.
Efectul momentului ncovoietor (raspunsul barelor solicitate la
ncovoiere pura) a fost analizat n paragraful precedent. In paragraful
de fata va fi analizat efectul fortei taietoare.
4.2. EFECTUL FORTEI TAIETOARE. FORFECAREA SI
LUNECAREA
Echilibrul tronsonului elementar din fig.3.54.a este asigurat,
alaturi de fortele exterioare a-i revin, de eforturile sectionale M, T, M +
dm, T + dT.

Fig.3.54
Cele doua cupluri (M si M + dm) introduc n lungul fibrelor
longitudinale compresiuni, respectiv ntinderi, cu valori diferite n cele
doua sectiuni (conf. schemei din fig. 3.54.b). Aceasta diferenta de
valoare este sursa unei tendinte de lunecare de-a lungul oricarui plan
longitudinal ce separa (imaginar) elementul de bara. Tendinta de
lunecare este consecinta variatiei momentului ncovoietor, deci a
prezentei fortei taietoare n zona. (Pe zonele de bara cu forta taietoare
nula, momentul ncovoietor este constant si tendintele de lunecare
sunt nule).
Masura interactiunii dintre partea superioara si cea inferioara a
elementului este perechea fortelor de lunecare dL; restabilind
echilibrul fiecarei parti, fortele de lunecare blocheaza lunecarea si
asigura integritatea formei.
Pe un element de bara aflat deopotriva sub regimul fortelor
taietoare si al fortelor de lunecare, interactiunea este masurata prin
eforturi unitare tangentiale (fig.3.55). Conform principiului dualitatii
eforturilor unitare tangentiale, eforturile unitare sunt egale si
formeaza, mpreuna cu cele de pe fetele opuse ale elementului ,
cupluri egale si de sens contrar (fig.3.56)

Fig.3.55 Fig.3.56
4.3. REZISTENTA GRINZILOR IN PREZENTA FORTEI
TAIETOARE
4.3.1. Eforturi unitare tangentiale. Formula lui Juravski
Se considera volumul ABCD, decupat din bara (fig.3.57).
Echilibrul de translatii pe directia axului barei (fig.3.58) este asigurat
de fortele de interactiune a caror masura, pe sectiunea transversala
este sistemul eforturilor unitare o, iar pe sectiunea longitudinala - forta
elementelor de lunecare
dL = tbdz (3.37)

Fig.3.57


Fig.3.58
In prezenta unor momente ncovoietoare pozitive, la partea
superioara a barei, eforturile unitare t masoara compresiuni. Pe cele
doua sectiuni transversale compresiunile sunt diferite, caci n prezenta
fortei taietoare momentul ncovoietor variaza. Cresterea de a
rezultantei volumului de compresiuni este echilibrata de forta
elementara de lunecare dL:
dL = dC (3.38)
Rezultanta volumului de compresiune cu expresia
C = S
A
, odA
unde A' este aria sectiunii transversale aflate n interactiune, nlocuind
efortul o cu expresia (3.18), se obtine
C = S
A'
,

C =
unde S'
x
este momentul static al suprafetei partiale A' a sectiunii
transversale n raport cu axa x; de aici
dC = dMx (3.39)
Din (3.37), (3.38) si (3.39) rezulta
bdz = dMx
=
si
= (3.40)
In expresia (3.40), care poarta numele lui Juravski, o reprezinta
efortul unitar tangential yz din planul longitudinal egal cu efortul unitar
tangential zy din planul sectiunii transversale; ambele planuri trec
prin punctul C n care ne-am propus determinarea efectului fortei
taietoare (fig.3.57 si 3.58). Semnificatia parametrilor din membrul drept
al formulei lui Juravski este urmatoarea:
T - forta taietoare din sectiune;
S'
x
- momentul static n raport cu axa x (axa neutra a sectiunii)
al suprafetei partiale A' determinate pe sectiunea transversala de
planul longitudinal ce trece prin punctul C (punctul n dreptul caruia se
defineste efortul tangential); momentul static al suprafetei A' este egal
cu momentul static al suprafetei" (S'x + S"x = Sx = 0, caci Sx
reprezinta momentul static al unei suprafete n raport cu o axa ce trece
prin centrul de greutate; n valoare absoluta, S'x = S"x);
b - latimea sectiunii transversale n dreptul punctului considerat;
Ix - momentul de inertie al suprafetei sectiunii n raport cu axa x
(axa neutra a sectiunii).

Fig.3.58
4.3.2.1. Distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala; eforturi unitare tangentiale maxime. Asa cum rezulta din
formula lui Juravski, parametrii care determina variatia eforturilor
unitare . pe sectiunea transversala sunt b si S. La sectiunile
dreptunghiulare (cu latime constanta), variatia eforturilor este
determinata doar de variatia momentului static. Expresia momentului
static, n functie de cota y a planului de lunecare, este (fig.3.59):
S(y) = b (
Ei - si deci si efortului unitar - i corespunde o variatie
parabolica, simetrica n raport cu axa x, cu valori nule pentru y = h/2
(la extremitatile sectiunii) si valoarea

Fig.3.59
maxima pentru y = 0 (n dreptul axei x, axa neutra a sectiunii).
Pentru y = 0
S
max
=
t
max
=

t
max
= 1,5 = 1,5 t
med
(3.41)
unde o med s-a notat efortul unitar (fictiv) corespunzator unei distributii
uniforme pe sectiunea transversala.
La sectiunile de tip I si asimilate, cu sectiunea talpilor si a inimii
de forma dreptunghiulara, distributia eforturilor unitare este cea din
fig.3.60.a. Variatia parabolica este ntrerupta de salturi n dreptul
modificarii bruste a latimii sectiunii.

Fig.3.60 Fig.3.61
In realitate aceasta variatie brusca a formei este sursa unor perturbatii
n distributia teoretica a eforturilor unitare si generaeza concentraii de
eforturi (fig.3.60.b). Pentru atenuarea vrfului de efort, sectiunile
profilelor laminate de acest tip au laturile unite prin racordari (fig. 3.61).
4.3.2.2. Verificarea rezistentei la forfecare. La grinzi cu sectiune
de forma dreptunghiulara eforturile unitare tangentiale sunt mici n
comparatie cu eforturile unitare normale. Aplicatia din fig.3.ba este
edificatoare.

Fig.3.62
o
max
=
t
max
= 1,5
de unde

Se vede ca pentru grinzi cu proportie normala, raportul t
max

este net n favoarea efortului unitar t; de aceea aceste grinzi se
verifica numai la ncovoiere.
In mod curent verificarea la forfecare nu este necesara nici n
cazul grinzilor cu sectiune I sau asimilata acesteia, desi eforturile
unitare tangentiale sunt mai mari ca cele corespunzatoare sectiunii
dreptunghiulare.
4.3.3. Rezistenta barelor n sectiuni longitudinale
(rezistenta la lunecare)

4.3.3.1. Determinarea fortei de lunecare. Variatia fortei de
lunecare
Observatie privind ipteza lui Bernoulli. Forta elementara de
lunecare a fost determinata n paragraful 4.3.1.
dL = dM
Pe lungimea finita cuprinsa ntre doua sectiuni (A si B),
L
AB
=
L
AB
=
L
AB
= A
T

(3.42)
unde A
T
este aria diagramei de forte taietoare cuprinsa ntre sectiunile
A si B.
La grinzile cu sectiune constanta (cazul curent), forta de
lunecare este proportionala cu aria diagramei de forte taietoare, deci
maxima spre reazemele grinzii.
In planuri situate la cote diferite, forta de lunecare este
proportionala cu momentul static, deci maxima n dreptul planului
neutru. In fig.3.b se exprima aceasta variatii prin deplasari relative
diferite ntre fsii longitudinale de bara.

Fig.3.63
Imaginea obtinuta infirma ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane..).
Tipul de deformatie din fig.3.b3 este doar una din cele trei
componente ale deformatii complexe cu care bara raspunde solicitarii
de ncovoiere cu forte taietoare; ele sunt prezentate n fig.3.64.

Fig.3.64
4.3.3.2. Probleme practice privind asigurarea interactiunii
longitudinale. Cnd dimensiunile prea mari ale sectiunii transversale
nu permit realizarea grinzii dintr-o singura bucata, n planurile
longitudinale care separa elementele componente ale grinzii se
manifesta tendinte de lunecare (fig.3.65). In cele ce urmeaza se
prezinta

Fig.3.65
modul particular de blocare a acestor lunecari (asigurarea interactiunii
longitudinale) la diferite tipuri de astfel de grinzi.
I. Grinzi de lemn cu sectiune compusa
La acest tip de grinda asigurarea interactiunii longitudinale se
realizeaza, traditional, prin intermediul penelor (fig.3.66). Distanta
dintre pene depinde de capacitatea lor la forfecare si de marimea de
capacitatea lor la forfecare si de marimea fortelor de lunecare.
La grinzile de mare deschidere sau n cazul n care forta
taietoare prezinta variatii mari n lungul grinzii, se urmareste ca prin
asezarea penelor la distante diferite (mici n zonele cu forta taietoare
mare, deci lunecari puternice si mari zonele cu forta taietoare redusa)
sa se realizeze o ncarcare uniforma a penelor.

fig.3.66
Istoria constructiilor si sistemul din fig.3.68, marcabil prin
eleganta solutiei.

fig.3.68
II. Grinzi metalice cu sectiune compusa de tip I sau asimilata.
Asigurarea n turatiuni longitudinale ntre inima si talpi - elementele
componente ale grinzii - se realizeaza prin mbinari sudate (fig.3.69)
sau nituite (3.70)

fig.3.69

fig.3.70
III. Grinzi cu zabrele. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de legaturi de tip pendul, asigurate de bare transversale
simple, articulate la capete, compuse n sistem cu ochiuri triunghiulare
(fig.3.71 si 3.72)

Fig.3.71 Fig.3.72
Barele transversale (denumite, n functie de orientarea lor,
diagonale sau montanti) sunt alternativ comprimate si ntinse (pentru
sensul tendintei de lunecare precizat n fig.3.71, diagonala din stnga
este comprimata, iar cea din dreapta ntinsa).
IV. Grinzi Vierendel. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de montanti robusti, ncastrati la capete, formnd, mpreuna cu
talpile, sisteme cu ochiuri dreptunghiulare (fig.3.73 si 3.74). Montantii
sunt forfecati si ncovoiati.

Fig.3.73 Fig.3.74
V. Grinda de beton armat.
Grinda de beton armat (fig.3.75 si 3.76) poate fi asimilata cu o grinda
cu zabrele: talpa superioara (comprimata) este alcatuita din beton
simplu (doar pe cca un sfert din naltimea sa grinda de beton armat
este comprimata), talpa inferioara (ntinsa) este alcatuita din bare
longitudinale de otel (armaturi) iar elementele transversale "de
coasere" ale celor doua talpi - din "vine" de beton comprimat si
armaturi ntinse (n doua variante: bare nclinate, de tip diagonale si
etrieri, de tip montanti).

Fig.3.75 Fig.3.76
5. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE
(INTINDERE) EXCENTRICA

5.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Compresiunea (ntinderea) excentrica este o solicitare
compusa, n prezenta careia, pe sectiunea transversala, interactiunea
este reprezentata de o forta axiala si un moment ncovoietor (vector
cuplu cuprins n planul sectiunii).
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere oblica cu forta axiala (cazul general de
compresiune sau ntindere excentrica), cnd directia vectorului
cuplu este oarecare fata de directia axelor;
- ncovoiere simpla cu forta axiala (cazul particular), cnd
directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din axe.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul unui suport paralel cu axa barei genereaza, ntre punctul de
aplicatie, compresiune (ntindere) excentrica (fig.3.77). In aria sectiuni
transversala, masura interactiunii este o forta normala A = P, aplicata
excentrica, de-a lungul suportului.

Fig.3.77
fortelor exterioare, ea se reduce n centrul de greutate al sectiunii la o
forta axiala N = P si un cuplu M = Pl, unde e este excentricitatea
punctului de aplicatie a fortei interioare.
Cnd punctul de aplicatie se afla pe una din axele principale de
inertie (fig.3.78) se genereaza cazul particular de compresiune
excentrica - ncovoierea simpla cu forta axiala.

fig.3.78
In practica, compresiunea excentrica este solicitarea
caracteristica a stlpilor de cadru n regim gravitantional de solicitare
(fig.3.79).

Fig.3.79
5.2. INCOVOIEREA SIMPLA CU FORTE AXIALE
5.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Determinarea eforturilor unitare pe sectiunea transversala se
face prin suprapunerea efectelor celor doua solicitari (simple)
componente: compresiunea (ntinderea) centrica si ncovoierea ..
Ambele genereaza pe sectiunea transversala eforturi unitare normale
t (fig.3.80).

Fig.3.80
Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar corespunzator
solicitarii compuse se obtine prin nsumarea eforturilor unitare
corespunzatoare fiecarei solicitari simple.
t = t
N
+ t
M

La distanta y de axa x , cu semnele corespunzatoare sensului
eforturilor unitare
t =
5.2.2. Semnele eforturilor si conditiile de ncarcare

Eforturile unitare nsumate pot avea acelasi semn (cnd domina
efectul fortei axiale) sau semne diferite (cnd domina efectul
momentului ncovoietor). Daca elementele supuse la compresiune
excentrica (stlpi, arce etc) sunt alcatuite din materiale nerezistente la
ntindere (piatra, caramida, etc.) se urmareste ca sectiunea sa fie
comprimata n totalitatea ei. Pentru aceasta este necesar ca (n
valoare absoluta) ......, unde ..... reprezinta efortul maxim de ntindere
corespunzator momentului ncovoietor:

de unde
l =
(3.43)
La o sectiune dreptunghiulara, indiferent de proportiile ei,

(3.44)
Pentru excentricitati inferioare valorii h/b adica pentru pozitii ale fortei
de compresiune cuprinse n treimea mijlocie a sectiunii
dreptunghiulare, eforturile vor avea acelasi semn (compresiuni).
Tipurile de diagrama, n corespondenta cu pozitia fortei fata de
treimea mijlocie, sunt prezentate n fig.3.87.

Fig.3.81

5.3. INCOVOIERE OBLICA CU FORTA AXIALA
5.3.1. Descompunerea solicitarii compuse in solicitari
simple
Forta P aplicata n punctul P (xo,y) se reduce n centrul de
greutate al sectiunii la o forta axiala N = P si doua momente
ncovoietoare: Mx Pyo si My = Pxo. Reducerea s-a facut n doua
etape. din punctul P n punctul P1 si din P1 n centrul de greutate;
etapele sunt prezentate n fig.3.82.

fig.3.82
Cele trei eforturi sectionale (N, Mx, My) le corespund eforturi
unitare normale . Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar
corespunzator solicitarii compusa se obtine prin nsumarea eforturilor
unitare corespunzatoare fiecarei solicitari simple:
t = t
n
+ t
Mx
+ t
my

In punctul M (x,y),
t = + ,
t = - ,
t = - ,
(3.45)
5.3.2. Axa neutra
5.3.2.1. Ecuatia axei neutre. Axa neutra este locul geometric al
punctelor cu eforturi unitare nule. Din conditia t = 0 rezulta ecuatia
axei:
1 + = 0
= 1
sau, cu notatiile
- = a si - = b (3.46)
= 1
(3.48)
Axa neutra este o dreapta care taie axele de referinta la distantele a si
b de originea aflata n centrul de greutate al sectiunii (fig.3.83)

fig.3.83
5.3.2.2. Proprietatile axei neutre.
A. Intruct, conform relatiilor (3.46), la valori pozitive ale
coordonatelor xo, yo corespund valori negative ale distantelor a si b,
fata de punctul de aplicatie a fortei, axa neutra se afla de cealalta
parte a centrului de greutate (fig.3.84).
B. Punctelor de aplicatie a fortei aflate pe o dreapta ce trece
prin centrul de greutate le corespund axe neutre parafele, caci
= const.
Conform relatiilor (3.46) , axa neutra se apropie de centrul de
greutate cnd punctul de aplicatie se departeaza (fig.3.85).

fig.3.84

fig.3.85
C. Punctelor de aplicatie ale fortei aflate pe o dreapta care nu
trece prin centrul de greutate le corespund axe neutre concurente
(fara demonstratie) (fig.3.86).

fig.3.86
5.3.4.3. Smburele central al unei sectiuni dreptungiulare. Fie
sectiunea dreptunghiulara din fig. 3.88, cu dimensiunile laturilor B si H.

fig.3.87
conform (3.46)
xo = - ,
yo = -
Pozitiei (1) a axei neutru, tangenta la una din laturile mici ale sectiunii
(cu a o si b = - H/2), i corespunde punctul 1 de aplicatie a fortei, cu
coordonatele.
xo = 0
yo = -
Pozitiei (2) a axei neutre, tangenta la una din laturile mari ale sectiunii,
i corespunde punctul 2 cu coordonatele
xo =
y = o
Cnd axa neutra se roteste n jurul punctului A, punctul de
aplicatie a fortei parcurge segmentul 1-2. Prin anologie, se deduce

Fig.3.88 Fig.3.89.
si pozitia punctelor simetrice 3 si 4 si segmentele 2-3, 3-4 si 4-1 care
nchid smburile central.
Acesta este un romb cu diagonalele egale cu o treime din
lungimea laturilor dreptunghiului (fig.3.89).
5.3.4.4. Smburele central al unei sectiuni circulare este un
cerc cu diametrul egal cu un sfert din diametrul sectiunii (fig. 3.90 si
3.91):
yo =

Fig.3.90 Fig.3.91

5.4. Eforturi unitare pe talpa unei fundatii
Pamntul este un material nerezistent la ntindere. De aceea, la
contractul dintre fundatie si teren, interactiunea nu poate fi realizata
dect prin eforturi de compresiune.
Daca forta este aplicata n interiorul smburelui central,
distributia presiunilor se face pe toata suprafata talpii, dupa legea
trapezoidala precizata anterior (fig.3.92).
Daca forta este aplicata n afara smburelui central, distributia
presiunilor se face pe o zona limitata a suprafetei talpii, numita zona
activa (fig.3.93).

Fig.3.92 Fig.3.93
Suprafata zonei active si valoarea efortului unitar maxim se
determina din conditia ca forta P, aplicata exentric si rezultanta R a
volumului de presiuni sa formeze un sistem echilibrat. Daca P calca pe
una din axele de simetrie ale unei fundatii dreptunghiulare, la distanta
C de marginea fundatiei (fig. 3.93), latimea zonei active este d = 3 c,
iar efortul unitar maxim, de doua ori mai mare dect efortul mediu
o
max
= 2








Username / Parola inexistente



email

******


Am uitat parola x Creaza cont nou












































REZISTENTA SI RIGIDITATEA -
ELEMENTELOR DE TIP BARA
REZISTENTA SI RIGIDITATEA - ELEMENTELOR DE TIP BARA
1. ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE SI
COMPRESIUNE CENTRICA
1.1. INTINDEREA SI COMPRESIUNEA CENTRICA.
DEFINITIE; EXEMPLE
Intinderea/compresiunea centrica este solicitarea simpla n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata printr-o pereche de forte axiale (fig.3.1).

fig.3.1.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul axului ei genereaza ntre punctele de aplicatii
ntindere/compresiune centrica (fig.3.2). Forta axiala N are
intensitatatae P a fiecaruia din cele doua forte exterioare

















Fig.3.2.
In practica, ntinderea/compresiunea centrica este solicitarea
caracteristica barelor grinzilor cu zabrele (si n general sistemelor
alcatuite din bare drepte articulate la capete, ncarcate cu forte n
punctele de articulare), numai sub forma de ntindere, ea este proprie
firelor (drepte, poligonale sau curbe).
1.2. REZISTENTA BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CENTRIC
1.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Studiul geometric (privind modul de deformare). Pe suprafetele
laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza
un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si transversale
(perpendiculare pe axa). In regim de solicitare (fig.3.3) liniile
transversale se departeaza /aproape (prin translatii) ramnnd
drepte, paralele ntre ele si normale pe cele longitudinale.

Fig.3.3.
Observatia corespunde ipotezei Bernoulli (sectiuni transversale
plane si normale pe axa ramn plane si normale tot timpul deformarii),
confirmnd-o (cu putin pe suprafata - vizibila - a barei)
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0) caci unghiurile retelei nu
se modifica
- prezenta unor deformatii liniare egale n toate fibrele



longitudinale ale barei (Al = const., deci c = const.).
Studiul fizici consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor.
Sinteza studiu geometrica - studiu fizic. Daca = 0, rezulta t =
0. Daca c = const., rezulta = const. Pe sectiunea transversala,
interactiunea punctuala este exprimata prin eforturi unitare normale t
egale (uniform distribuite) (fig.3.4).

Fig.3.4.
Studiul static. Efortul sectional N si sistemul de eforturi unitare
sunt masura aceleasi interactiuni. Studiul static consemneaza
echivalenta dintre cele doua moduri de exprimare ale ei:
N = o dA
Sinteza studiu geometric - studiu static. Intruct o = const.
N = o dA = t
A,

de unde:
o = (3.1).
Marimea efortului unitar o depinde de doi parametri:
- forta axiala N, parametrul global al interactiunii din sectiune,
masura solicitarii
- aria A, parametrul geometriei sectiunii transversale.
I.2.2. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ntinse/comprimate centric
1.2.2.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare,
capacitate portanta. Conditia de rezistenta impusa
de metoda rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a

Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care apar an procesul celor trei factori care apar n procesul proiectarii
sectiunii:
- solicitarea, exprimata prin forta axiala N;
- materialul, exprimat prin rezistenta sa admisibila t
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin aria
A. 737h72h
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametrii cunoscuti sau
necunoscuti), proiectaread mbraca trei aspecte: verificarea,
dimensionarea si determinarea capacitatii portante a sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sunt prezentate sintetic n
tabelul 3.1 si comentate n continuare.
Tabelul
3.1.
Parametri
cunoscuti
Parametri
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare N, o
a
, A -
s o
a

Dimensionare N, o
a
Aria necesara
A
nec

A
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, A forta capabila
N
cap

N
cap
= o
a
A
In problemele de dimensionare, dupa stabilirea ariei necesare
A
nec
, dimensiunile sectiunii (carora le va corespunde aria efectiva Aef)
se aleg astfel, nct, indiferent de forma ei , A
ef
> A
nec
.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin forta
axiala - numita forta capabila, N
cap
- corespunzatoare unor eforturi
unitare egale cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei este asigurata
daca efortul axial N corespunzator solicitarii (determinat n functie de
ncarcari) nu depaseste efortul capabil N s N
cap
.
1.2.2.2. Observatie privind proiectarea barelor comprimate.
Barele comprimate se pot distruge mai nainte cu eforturile
unitare (determinate cu raport ntre forta axiala si aria sectiunii
transversale) sa atinga limita de rupere sau de curgere a materialului,
prin fenomenul numit flambaj*. In principiu, pericolul flambajului este
cu att mai mare cu ct barele sunt mai svelte. Numai barele robuste
(cu lungimea redusa si sectiuni transversale desvoltate) pot fi
proiectate la compresiune n conditiile analizate n capitolul de fata.
1.2.3. Concentrari de eforturi
In sectiuni transversale foarte apropiate de punctul de aplicatie
a fortei exterioare axiale (fig.3.8) ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane.) este infirmata de experiment. Fibrele longitudinale din preajma
axei barei, cu deformatii longitudinale mai mari, vor fi mai puternic
solicitate;

*) Flambajul va fi analizat pe larg n unul din capitolele urmatoare ale
cursului.

Fig.3.8.
fig.3.8 prezinta distributia eforturilor unitare o n trei sectiuni (a, b, c)
aflate la distante diferite de punctul de aplicatii a fortei exterioare.
In sectiuni transversale suficient de departate de punctul de
aplicatie a fortelor exterioare, distributia n sectiune a eforturilor unitare
nu este influentata de modul de aplicare a acestor forte (principiului
Saint-Venant).
Neuniformitatile n distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala apar si la variatii ....ale formei sectiunii (gauri, crestaturi
etc.) (fig.3.9).
Concentratiile de eforturi din sectiunile slabite de gauri sau
crestaturi au consecinte diferite la materialele casante si ductile.
La materialele casante bara se rupe brusc cnd "vrful"
eforturilor atinge tr (deci la o valoare a efortului mediu mult mai mica
dect tr (fig.3.10). La materialele ductile (cu curgere, sau cu deformatii
plastice mari) ruperea este un proces ndelungat, care se sfrseste
chiar dupa ce, treptat, pe masura ce creste solicitarea, toate eforturile
unitare din sectiune ating rezistenta de curgere; distributia eforturilor
unitare n cteva faze premergatoare ruperii unei bare alcatuite din
material ductil este prezentata n fig.3.11.

fig.3.10

fig.3.10

fig.3.11.
1.3. DEFORMATIILE BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CETRIC
1.3.1. Calculul deformatiilor
Intre deformatii si eforturi exista legatura liniara exprimata de
legea lui Hook o = Ec; de aici se deduce expresia formatiilor specifice
liniare c:
c =
Deformatia specifica liniara c este proportionala cu solicitarea
(N) si invers proportionala cu factorul de rigiditate la ntindere
/compresiune (produsul EA); acesta, la rndul lui, depinde de doua
categorii de parametri: modulul de elasticitate E (care exprima
rigiditatea materialului) si aria suprafetei sectiunii transversale A (care
exprima rigiditatea sectiunii).
Cum c reprezinta deformatia unitatii de lungime, deformatia
ntregii unitati de lungime, deformatia ntregii bare (alungirea sau
scurtarea Al) e proportionala cu lungimea l:
Al = cl
(3.3)
Al =
(3.4)
1.3.2. Efectul static al variatiilor de temperatura n bare
O bara libera, cu lungimea l, supusa unei variatii de
temperatura At
o
se dilata/contracta (alungeste/scurteaya) cu cantiatea.
Al
t
= At
o
o l
(3.5)
unde o este coeficientul de dilatatie termica al materialului; pentru otel,
o = 1,2 . 10
-5

Aplicatie. La o variatie de temperatura de 30
o
, o bara de otel de
8 m lungime se alungeste/scurteaza cu
Al
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 8000 mm = 2,88 mm
Daca dilatatia/contractia barei este mpiedicata de legaturile
acesteia n sistem, n bara apar eforturi t
t
de compresiune/ntindere
corespunzatoare alungirii/scurtarii blocate (ca si cum eforturi axiale de
compresiune N ar constrnge bara dilatata cu cantitatea Al
t
sa revina
la pozitia initiala printr-o scurtare Al
N
egala
Al
t
= Al
N
;
At
o
. o . l = ,
de unde
o
t
= = At . o . E
(3.6)
Aplicatie. Pentru bara din exemplul precedent, blocarea
deformatiilor de dilatare/contractie genereaya eforturi unitare care
consuma mai mult de jumatate din reyistenta admisibila a materialului:
o
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 2,1 . 10
6
= 755 Kgf/cm
2

De remarcat ca n expresia eforturilor unitare (3.6) nu intervine
geometria barei (nici aria sectiunii transversale, nici lungimea).
Eforturile nu pot fi moderate prin dimensionare, ci printr-o conformare
de ansamblu a structurii care sa permita deformatii libere.
In sistemul static determinate (cu numar minim de legaturi)
deformatiile de dilatare/contractie se produc liber (fig.3.12.a), deci fara
consecinte asupra starii de efort din bare.
Legaturile suplimentare ale sistemelor static nedeterminate
ngradesc libertatea de deformare, genernd n bare eforturi
(fig.3.12.b).
Podurile
metalice sunt totdeauna structuri simplu rezemate (cu un reazem fix si
altul mobil), cu posibilitatea de dilatare sau contractii neblocata n
lungul axului podului.
fig.3.12
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2.1. FORFECARE PURA. DEFINITIE; EXEMPLE.
Forfecarea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche
de forte taietoare (fig.3.14).

Fig.3.14.
Doua forte P, paralele, egale si de sens contrar, actionnd, la
distanta neglijabila ntre ele, normal pe axul barei, genereaza forfecare
pura (fig.3.15). Forsa taietoare T are intensitatea P a fiecareia din cele
doua forte exterioare.

Fig.3.14.
2.2. CADRUL PROBLEMEI

Sub forma pura (sau macar aproximativ) solicitarea apare rar.
In cele ce urmeaza studiul se limiteaza la cazane curent al
forfecarii pieselor cu sectiuni transversale mici (mituri, buloane,
cordoane de sudura , etc. - folosite la mbinarile elementelor din metal)
la care efectul unor solicitari secundare este redus.
2.3. APROXIMATIV SI IPOTEZE SIMPLIFICATOARE
A. Chiar si n cazul din fig.3.15 forfecarea lor nsotita la
ncovoiere; momentul cuplului este mic nsa si se neglijeaza.
B. La forfecarea pieselor cu suprafata sectiunii redusa se
admite ca forta taietoare este rezultanta unor eforturi elementare
tangentiale paralele, a caror masura este un efort unitar t cu
intensitate constanta.
2.4. EFORTURI UNITARE PE SECIUNEA TRANSVERSALA
In conditiile ipotezei B facuta n paragraful precedent (t =
const),
T = A;
de unde,
t =
(3.7)
2.5. PROBLEME DE FORFECARE LA O IMBINARE CU
NITURI SOLICITATA AXIAL
2.5.1. Descrierea imbinarii
O mbinare realizeaza legarea elementelor ntr-un ansamblu
indeformabil.
Imbinarilse cu nituri solicitate axial blocheaza deplasarile
relative n lungul unui ax comun celor doua elemente. Fig.3.16
prezinta o astfel de mbinare.

Fig.3.16.
Niturile sunt piese din otel (rezistenta otelului nitului este putin
inferioara celei a otelului pieselor care se mbina) cu forma din
fig.3.17.a. Imbinarea se realizeaza prin introducerea niturilor ncalzite
la rosu n gauri date n prealabil si formarea, prin baterie, a celui de-al
doilea cap (fig.3.17.b.).

fig.3.17.
2.5.2. Proiectarea mbinarilor cu nituri
2.5.2.1. Modul de lucru. Sub actiunea fortelor P, de sens
contrar, care solicita mbinarea, cele doua elemente au tendinta de a
luneca relativ (fig.3.18). Ca urmare, mbinarea se poate distruge n
doua feluri:

fig.3.18
- prin forfecarea tijei sitului n sectunea transversala din dreptul
planului de separatie a celor doua elemente;
- prin strivirea tijei pe suprafata de contact dintre tija si peretii
gaurii de nit.
"Transportul" fortelor prin mbinare (adica efectul lor pe
suprafata forfecata si pe suprafata strivita) este reprezentat n fig.3.19
prin forte interioare de legatura.

fig.3.19.
Se remarca echilibrul care controleaza parametrii tuturor
acestor forte.
Forta pe care o poate transmite mbinarea prin intermediul unui
singur nit (numita rezistenta nitului) depinde de rezistenta la forfecare
Rf (n sectiunea transversala a tijei) si de rezistenta la strivire Rs (pe
suprafata de contact dintre dija si elementele mbinate.
2.5.2.2. Rezistenta nitului la forfecare. Capacitatea de
rezistenta n sectiunea transversala a tijei depinde de aria sectiunii
forfecate, Af, si de rezistenta admisibila la forfecare, t
af
, a materialului
tijei. In baza relatiei (3.7);
Rf = Af . af
Rf = af, (3.8)
unde d este diametrul nitului.
Pe baza experimentale, se considera
af = 0,8 ta,
unde ta este rezistenta admisibila la compresiune a materialului
elementelor care se mbina. Pentru elemente din OL37 (cu nituri din
OL34), af = 0,8 x 1500 = 1200 Kgf/cm
2
.
2.5.2.3. Rezistenta nitului la strivire. Presiunile reciproce dintre
tija si peretii gaurii au distributia neuniforma din fig.3.2 pentru
simplificarea calculelor, volumul matizat, avnd o distributie uniforma,
pe edeala, de forma dreptunghiulara, a unui plan diametral (fig.3.20.b).

fig.3.20
In aceste conditii simplificatoare, capacitatea de rezistenta la
strivire Rs depinde de aria sectiunii strivite.
As = dt
si de rezistenta admisibila la strivire de peretii gaurii de nit tag. Daca
elementele care se mbina au grosimi diferite (t1ft2), aceeasi forta P se
distribuie pe suprafete cu arii diferite; eforturile unitare de strivire fiin
mai mari pe piesa mai subtire, n determinarea ariei As se va
considera tmin :
Rs = dt
min
t
ag

(3.9)
Rezistenta admisibila la strivire t
ag
se considera dat n raport cu
rezistenta admisibila t
a
a materialului elementelor de mbinat:
ag = 2 a
Pentru OL37, ag = 2 x 1500 = 3000 Kgf/cm
2

2.5.2.4. Rezistenta nitului. Rezistenta nitului (forta P pe care o
poate transmite mbinarea prin intermediul unui singur mit), R, este
cea mai mica dintre valorile Rf si Rs definite anterior.
2.5.2.5. Rezistenta nitului cu mai multe sectiuni de
forfecare. La o mbinare de trei elemente (fig.3.21) forta P se
transmite prin forfecare a doua sectiuni. Rezistenta nitului la forfecare
Rf se va dubla, caci numai jumatate din forta P trebuie echilibrata de
eforturile tangentiale dintr-o sectiuune transversala a tijei. La limita de
rezistenta,
= Af . af,
de unde
Rf = 2 af
Pentru mai multe sectiuni de forfecare, daca nf este numarul lor

Rf = ng af
(3.10)
La determinarea rezistentei nitului la strivire, interactiunile ce
apar la contactul tijei cu elementele cu tendinte de lunecare opuse

Fig.3.21.
se considera separat; strivirea maxima apare pe suprafeta minima si
aceasta este suprafata care intervine n determinarea rezistentei Rs
Rs = d (Et) min ag
(3.11)
unde (Et) min este suma minima a grosimilor elementelor care tind sa
se deplaseze n acelasi sens.
2.5.2.6. Determinarea numarului de nituri. La mbinarea
elementelor solicitate la ntindere sau compresiune centrica se admite
ca forta transmisa prin mbinare se repartizeaza n mod egal tuturor
niturilor. In aceasta ipoteza, numarul necesar de nituri, n, se determina
mpartind forta P care "traverseaza" mbinarea la rezistenta R a unui
singur mit:
n = (3.12)
Diametrul nitului (care intervine n calculul rezistentei sale) se
alege n functie de grosimea celui mai subtire element din pachet, pe
baza unor prevederi constructive cuprinse n standarde (cu
aproximatie, d = 2t). Tot standardele precizeaza reguli privind
propozitia niturilor n mbinare.
Desi calculul mbinarilor nituite are un caracter conventional
(fiind condus pe baza mai multor ipoteze simplificatoare), rezultate
obtinute corespund capacitati reale de rezistenta, ntruct rezistentele
admisibile acceptate sunt determinate, experimental, tocmai prin
ruperea unor astfel de mbinari.
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
La mbinarea elementelor metalice se folosesc doua categorii
de buloane:
- buloane obisnuite (buloane brute, cu tija neprelucrata , care se
introduc liber n gauri cu diametrul mai mare si buloane pasuite, cu tija
prelucrata, introduse fortat n gauri de acelasi diametru);
- buloane de nalta rezistenta, pretensionate la montaj.
Imbinarea cu buloane obisnuite se comporta la foc cu
mbinarea cu nituri (cu rezistente admisibile identice celor folosite la
mbinarile cu nituri - n cazul buloanelor pasuite - sau cu rezistente
ceva mai mici - n cazul buloanelor brute).
La mbinarea prin buloane de nalta rezistenta, transmiterea
fortelor prin mbinare se bazeaza pe frecarea dintre elementele strivite
puternic prin intermediul buloanelor. In aceste conditii bulonul este
solicitat la ntindere.
2.7. PROBLEME DE FORFECARE LA IMBINARI SUDATE
SOLICITATE AXIAL
2.7.1. Descriere
Solidarizarea elementelor sudate se realizeaza cu material topit
sub forma unui cordon.
Dupa pozitia relativa a elementelor care se mbina, rndurile se
mpart n doua categorii:
- suduri n adncime, folosite la mbinarea cap la cap a doua
elemente n prelungire (fig.3.22);
- suduri n relief sau de colt, executate la elemente suprapuse
(fig.3.23).

fig.3.22 fig.3.23
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2.1. Modul de lucru. Se constata experimentul ca sudurile
n relief se distrug prin forfecarea cordonului de sudura n planul sau
bisector; fig.3.24 prezinta ruperea unui cordon lateral, iar fig.3.25 -
ruperea unui cordon frontal.

fig.3.24 fig.3.25
2.7.2.2. Conditii de rezistenta. Capacitatea de rezistenta a
cordonului de sudura (forta taietoare din planul suprafata forfecate
corespunzatoare unei distributii de eforturi unitare egale cu
rezistenta admisibila) depinde de aria forfecata As si rezistenta
admisibila a materialului sudurii, as, admitnd ca eforturile
tangentiala t se distribuie uniform pe suprafata forfecata, capacitatea
cordonului este
T = t
as
A
Se considera ca rezistenta admisibila la forfecare a cordonului
de sudura tas este doua treimi din rezistenta admisibila t
a
a
materialului pieselor mbinarii; pentru OL 37, t
as
= 2/3 . 1500 = 1000
Kgf/cm
2
.
Suprafata forfecata a cordonului de sudura este un dreptunghi
cu latura mica egala cu grosimea cordonului, de sudura si latura mare
egala cu lungimea cordonului de sudura. Grosimea de calcul, a, se
considera, acoperitor, egala cu naltimea triunghiulara isoscel nscris
n forma sectiunii transversale prin cordon (fig. 3.2.b) : a ~ 0,7 b; ea
corespunde sectiunii forfecate cu aria (deci si capacitate de rezistenta)
minima. Lungimea de calcul, l, rezulta din lungimea efectiva ls a
cordonului prin

fig.3.26
scaderea zonelor de capat (fiecare cu o lungime aproximativ egala cu
grosimea de calcul a) unde sudura este de slaba calitate : l = ls - 2a.
Cu observatiile de mai sus:
As = El . a
Alegnd grosimea unui cordon (se recomanda b s t
min
), rezulta
lungimea sa, astfel nct capacitatea nsumata a tuturor cordoanelor
forfecate sa fie superioara fortei axiale transmise prin mbinare.
x
Sudurile n adncime lucreaza la ntindere, si sunt solicitate la
eforturi normale t.
3. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE PURA
3.1. DEFINITIE; EXEMPLE
Incovoierea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala interactiunea este exprimata printr-o pereche
de momente ncovoietoare (vectori cuplu cuprinsi n planul sectiunii).
Sub forma pura, ncovoierea apare iar. Doua cazuri sunt
furnizate la situatiile particulare de ncarcare din fig.3.27; tronsoanele
1 - 2 ale celor doua grinzi (unde T=0) sunt solicitate la ncovoiere pura.

Fig.3.27
De obicei, ncovoierea apare nsotita de forfecare; sub aceasta
forma, tipica grinzilor va fi tratata n subcapitolul 4.
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere pe doua directii sau ncovoiere oblica (cazul
general), cnd directia vectorului cuplu este oarecare fata de directia
axelor;
- ncovoiere pe o directie sau ncovoiere simpla (cazul
particular), cnd directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din
axe.
Grinzile cu sectiuni simetrice (n raport cu cel putin o axa),
ncarcate cu forte n planul de simetrie longitudinal, sunt solicitate la
ncovoiere pe o singura directie (fig.3.28). Este cazul cel mai des
ntlnit n practica si el va fi studiat n continuare.
O pava de acoperis (fig.3.29) este solicitata la ncovoiere oblica
(pe doua directii) ; dar fiecare din cele doua componente Mx si My (pe
directiile principale de

fig.3.28
inertie) este masura unei solicitari de ncovoiere simpla.

fig.3.29
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2.1. EFORTURI UNITARE PE SECTIUNEA
TRANSVERSALA. FORMULA LUI NAVIER
Studiul geometric. Pentru a evidentia modul de deformare, pe
suprafetele laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara
se traseaza un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si
transversale (perpendiculare pe axa) (fig. 3.30.a). In regim de
solicitare (fig.3.30.b) liniile longitudinale se curbeaza n liniile
transversale se curbeaza n liniile transversale se rotesc, ramnnd -
n spiritul ipotezei lui Bernoulli - drepte si normale pe cele
longitudinale.
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata:
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0), caci unghiurile retelei nu
se modifica;
- prezenta unor deformatii liniare pe directia axei barei.
In zonele cu ncovoiere pozitiva (cazul din figura) fibrele
longitudinale de la partea inferioara se alungesc, iar cele de la partea
superioara se scurteaza. Se intuieste prezenta unui plan de fibre (fibre
neutre) care se curbeaza fara

Fig.3.30
a-si modifica lungimea; intersectia dintre acest plan si planul sectiunii
transversale se numeste axa neutra.
Doua sectiuni aflate la distanta elementara dz se rotesc cu
unghiul elementar d (fig.3.31.a); pe desen s-au pus n evidenta fibra
neutra AB cu lungimea neschimbata (AB = dz) si raza de curbura a
fibrei neutre (OA = OB = ).
Variatia de lungime a unei fibre oarecare (MNN') aflata la cota y'
fata de firbra neutra este pusa n evidenta n fig. 3.31.b prin segmentul
NN'. Din asemanarea triunghiurilor OAB si BNN' rezulta:

sau
;
primul raport (dintre alungirea fibrei si lungimea ei initiala) este
deformatia specifica c si relatia de asemanare devine:
c = >'; (3.13)
deformatiile specifice c, nule n dreptul axei neutre, variaza liniar pe
naltimea sectiunii transversale (fig.3.32.a).

fig.3.31
Studiul fizic consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor:
o = Ec
t = 6
Sinteza studiu geometric - studiu fizic. Daca = 0, t = 0. Pe
sectiunea transversala, interactiunea este masurata numai prin eforturi
unitare normale t. Introducnd relatia (3.13) n legea lui Hooke,
rezulta:
o = E y';
(3.14)
ca si deformatiile specifice c, eforturile unitare normale t, nule n
dreptul axei neutre, variaza liniar pe naltimea sectiunii transversale
(fig.3.32.b si 3.32.c). Axa neutra mparte sectiunea n doua zone: una
comprimata si alta ntinsa (fig.3.32.d).
Studiul static consemneaza echivalenta dintre cele doua moduri
de exprimare a interactiunii: prin eforturi

a - diagrama de distributie a deformatiilor specifice c
b - diagrama de distributie a eforturilor unitare normale
c - masura interactiunii: prin eforturi unitare normale si prin momentul
ncovoietor M
d - sectiunea transversala si axa neutra
Fig.3.32
sectionale (Mx = 0; N = 0) si prin eforturi unitare ( ) (fig.3.33):

Fig.3.33
N = S
A
td
A
= 0;
(3.15)
Mx = S
A
td
A
. y
(3.16)
Sinteza studiu geometric - studiu fizic - studiu static. Cu (3.24),
prima relatie de contravalenta devine
N = E . S
A
y'd
A

adica
S
A
y'd
A
= 0
Integrala reprezinta un moment static (al suprafetei sectiunii
transversale fata de axa neutra a sectiunii); din faptul ca e nul, rezulta
ca axa neutra trece prin centrul de greutate al suprafetei sectiunii; ea
coincide cu axa x, motiv pentru care y si y' masoara aceeasi distanta.
Cu (3.14) a doua relatie de echivalenta devine:
Mx = E S
A
y
2
dA
sau
Mx = E S
A
Ix,
(3.17)
unde Ix reprezinta momentul de inertie ale suprafetei sectiunii n raport
cu axa x. Revenind la relatia (3.14), din care rezulta
E
(3.17) devine
Mx =
t =
(3.18)
Expresia (3.18) cunoscuta sub numele de formula lui Navier
precizeaza marimea efortului unitar normal t ntr-un punct M situat la
distanta y fata de axa neutra (fig.3.34).

Fig.3.34
3.2.2. EFORTURI UNITARE MAXIME
Valorile maxime ale eforturilor unitare se dezvolta n fibrele
extreme (cele mai departate de axa neutra). Daca Ymax este distanta
de la fibra extrema la axa neutra rezulta
t
max
= Y
max


t
max
=
unde la numitor apare expresia modulului de rezistenta Wx al
suprafetei sectiunii n raport cu axa netura x (2.9). Cu aceasta
observatie,
t
max
=
(3.19)
Marimea efortului unitar maxim deprinde de doi parametri:
- momentul ncovoietor M, parametrul global al interactiunii din
sectiune, masura solicitarii;
- modulul de rezistenta W, parametrul geometriei sectiunii
transversale.
3.2.3. Trei forme ale interactiunii sectionale
Rezultanta fortelor interioare de legatura de pe zona ntinsa, Fi,
si comprimata, Fc, sunt doua forte egale si de sens contrar (fig.3.35);
ele formeaza un cuplu al carui

Fig.3.35.
moment este echivalent cu momentul ncovoietor M. Momentul
ncovoietor M, cuplul fortelor Fc si Fi (rezultantele fortelor interioare de
legatura) si sistemul de forta interioare de legatura cu distributie
continua (a caror masura sunt eforturile unitare normale o) reprezinta
trei forme ale aceleasi interactiuni.

3.2.4. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ncovoiate
3.2.4.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare;
capacitate portanta
Conditii de rezistenta impusa de metoda de calcul a
rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a
(3.20)
Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care intervin n procesul proiectarii sectiunii barelor ncovoietoare:
- solicitarea, exprimata prin momentul ncovoietor M;
- materialul , exprimat prin rezisnteta sa admisibila o
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin
modulul de rezistenta W, determinat n raport cu axa neutra (axa
principala centrala de inertie ce coincide cu suportul vectorului
moment).
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametri cunoscuti sau
necunoscuti), proiectarea mbraca trei aspecte; verificarea rezistentei
sectiunii, dimensionarea sectiunii si determinarea capacitatii portante a
sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sectiunii sunt sintetic n tabelul
3.2.
Tabelul
3.2.
Parametrii
cunoscuti
Parametrii
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare M, o
a
,W -
so
a

Dimensionare M, o
a
modulul de
rezis- tenta
necesar W
nec

W
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, M momentul
capabil M
cap

M
cap
= o
a
W

La materialele cu rezistente admisibile diferite la ntindere si la
compresiune (de ex. fonta) sunt necesare doua verificari: una n zona
ntinsa, alta n zona comprimata a sectiunii.
In problemele de dimensionare dimensiunile sectiunii se aleg
astfel, nct
W
ef
> W
nec
, (3.21)
unde W
ef
este modulul de rezistenta efectiv (al sectiunii propuse prin
proiectare). Pentru bare cu sectiune circulara,
> W
nec

de unde rezulta diametrul. Pentru bare cu sectiunea dreptunghiulara,
> W
nec
;
relatia contine doua necunoscute - b si h; determinarea lor se face
propunnd fie una din ele, fie cu anumit raport (orientativ) ntre ele.
Pentru barele cu sectiuni stadardizate care se confectioneaza ntr-un
numar limitat de tipuri (cazul profilelor laminate din otel, sau al
majoritatii grinzilor din lemn cu sectiune dreptunghiulara), sectiunea
rezulta direct prin compararea valorii W
nec
cu valoarea W
ef
din tabelele
de caracteristici ale fiecarui tip de sectiune. Pentru sectiuni de alte
forme, dimensionarea se face prin ncercari, verificnd relatia (3.2)
pentru diferite sectiuni propuse.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin momentul
ncovoietor (numit moment capabil, Mcap), caruia i corespunde un
efort unitar maxim egal cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei n
sectiunea analizata este asigurata daca momentul ncovoietor M
generat de ncarcare nu depaseste momentul capabil: M s M
cap
.
Verificarea si dimensionarea cu momentul ncovoietor maxim.
3.2.4.2. Criterii de conformare. Sectiuni rationale;
randamentul sectiunii.
Criteriul de rezistenta W
nec
= M/o
a
aplicat la dimensionarea
sectiunii ofera o infinitate de solutii. El poate fi satisfacut de sectiuni cu
forme si arii diferite; urmnd reducerea consumului de material se
prefera formele cu arie minima. Pe de alta parte, la arii egale, forme
diferite asigura capacitati diferite; forma rationala va corespunde
capacitatii maxime.
Capacitatea sectiunii (exprimata ca moment al cuplului
rezultantelor fortelor interioare de legatura) este proportionala cu
valoarea - egala - a celor doua rezultante (Fc = Fi) si cu bratul lor de
prghie Z (fig.3.36).
A. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea valorii
rezultantelor fortelor interioare de legatura

Suprafata sectiunii nu este solicitata uniform. Cu ct o parte ct
mai mare din suprafata sectiunii se va afla n zonele cele mai solicitate
(cu eforturi unitare mari), cu att rezultanta fortelor interioare de
legatura (ca suma a produselor dintre efortul unitar si elementul de
arie) va fi mai mare.
Pentru o sectiune dreptunghiulara cu aria A,
Fc = Fi = o
a
; Fc = Fi = o
Pentru o sectiune fictiva, ideala, cu aceeasi arie, cu suprafata
concentrata n mod simetric la cele doua extremitati (acolo unde toate
eforturile unitare ating rezistenta admisibila ) (fig.3.37.b), rezultanta va
fi dubla;
Fc = Fi = o
a


Fig.3.36

Fig.3.37
B. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea bratului de
prghie.
Este evident ca bratul creste odata cu cresterea naltimii
sectiunii.
Dar cresterea naltimii h este limitata de diferite considerente
(functionale, estetice, etc.). La naltimea constanta, bratul creste (ca si
rezultantele fortelor interioare de legatura) tot prin ndepartarea
materialului axa neutra.
Pentru sectiunile de forma dreptunghiulara, indiferent de
proportiile lor,
Z = h
(3.22)
Bratul de prghie maxim, z = h, corespunde sectiunii ideale cu
suprafata concentrata la cele doua extremitati.
Iata acum, pentru cele doua tipuri de sectiune luate ca repere n
exemplele precedente, valoarea capacitatii portante, Mcap, ca produs
ntre rezultantele fortelor interioare de legatura si bratul de prghie:
- pentru sectiunea dreptunghiulara,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
- pentru sectiunea ideala,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
Daca sectiunile au aceeasi arie, aceeasi naltime si sunt
alcatuite din aceleasi material, capacitatea sectiunii ideale este de trei
ori mai mare dect capacitatea sectiunii de forma dreptunghiulara.
O sectiune nationala tinde, prin conformarea ei, catre forma
ideala descrisa mai sus. Aceasta forma constituie reperul sectiunilor
de tip I sau U ale parapetelor laminate sau ale grinzilor din otel "cu
sectiune compusa", confectionate prin sudare sau solidarizarea cu
nituri (fig.3.38).

Fig.3.38
Este de semnalat si tipul de grinda metalica "expandata",
realizata prin sudarea, n poziie decalata, a doua jumatati de inima
taiate dupa o linie poligonala (fig.3.39).

Fig.3.39
Caracteristica geometrica a suprafetei sectiunii care determina
nemijlocit capacitatea portanta este modelul de rezistenta W:
N
cap
= W o
a
;
capacitatea este direct proportionala cu modulul de rezistenta.
In legatura cu sectiunea ideala se defineste modulul de
rezistenta ideal:
W
ideal
=
W
ideal
=
Raportul dintre modulul de rezistenta W al unei sectiuni de
forma data si modulul de rezistenta ideal reflecta raportul dintre
capacitatile portante ale celor doua sectiuni si se numeste randament
al sectiunii:
r =
(3.23)
Randamentul sectiunii dreptunghiulare este doar 1/3.
Randamentul sectiunii profilelor laminate de tip I si U este aproape
2/3, deci dublu.
3.3. DEFORMAREA BARELOR INCOVOIATE
3.3.1. Parametrii deformarii
3.3.1.1. Parametrii fundamentali (privind deformatia unui
volum elementar)
Parametrii care definesc deformarea unui volum elementar sunt
deformatia specifica liniara c si de formatia specifica unghiulara . In
elementele solicitate de ncovoiere pura, deformatiile unghiulare sunt
nule ( = 0) iar deformatiile liniare c, masurate n lungul axului barei,
variaza liniar pe naltimea sectiunii, cu valori nule n dreptul axei
neutre (care o mparte n doua zone: una comprimata, cu fibre
scurtate, alta ntinsa, cu fibre alungite) (fig.3.40).

Fig.3.40
3.3.1.2. Parametrii globali (privind deformarea unui tronson
elementar de baza. Parametrii globali sunt raza de curbura barei 1/o,
rotirea elementara dp (rotirea elementara a doua sectiuni aflate la
distanta elementara dz), rotirea specifica cu (rotirea relativa a doua
sectiuni aflate la distanta unitara( (fig. 3.41).


Fig.3.41.
3.3.1.3. Parametrii practici ai deformarii (privind deformatiile
absolute ale bazei). Parametrii practici ai deformarii sunt rotirea m
(rotirea absoluta a unei sectiuni) si sageata v (deplasarea, pe directia
normala la axa barei, a centrului de greutate al unei sectiuni )
(fig.3.42).

Fig.3.42 Fig.3.43
3.3.1.4. Relatii ntre parametrii deformarii. Deformatia specifica
c este proportionala cu curbura 1/p (conform relatiei 3.24):
c =
Din fig.3.41 se deduce relatia dintre parametrii globali ai
deformarii:
(3.24)
Din fig.3.43, care prezinta un tronson elementar de bara n
doua pozitii - nainte si dupa deformarea barei, se deduce relatia dintre
cei doi parametri practici ai deformarii:
(3.25)
De unde, prin derivare, considernd si relatia (3.24), rezulta:
(3.26)
care face legatura ntre toti parametrii deformarii.
3.3.2. Determinarea parametrilor deformarii
3.3.2.1. Relatii ntre parametrii statici si parametrii
geometrici ai raspunsului si schema relatiilor;
expresia curburii.
parametrul
parametrii global o
=
statici parametrul
fundamental t
Parametrii o
= cE
raspunsului
parametrul
fundam. c
parametrii c =
y
geometrici parametrul
global 1/p
Introducnd n legea lui Hooke (relatia dintre parametrii
fundamentali ai raspunsului - t si c) expresiile lor n functie de
parametrii globali M si 1/p, rezulta
(3.27)
Curbura barei este proportionala cu solicitarea, masurata prin
momentul ncovoietor M. Produsul EI, numit factor de rigiditate la
incovoiere introduce n expresia curburii att rigiditatea materialului,
prin modulul de elasticitate E, ct si rigiditatea formei sectiunii, prin
momentul de inertie I al suprafetei sectiunii n raport cu axa neutra.
De remarcat faptul ca expresia rotirii specifice
e = ,
care deriva din (3.27) si (3.24), are aceeasi structura cu expresia
alungirii/scurtarii specifice c la solicitarea de ntindere/compresiune
centrica (3.2).
3.3.2.2. Ecuatia axei elastice a barei (a axei bazei n regim de
deformare liniar - elastic) Cu (3.2b) relatia (3.27 devine
(3.28)
Intruct pentru momente ncovoietoare pozitive (n prezenta
carora sagetile sunt pozitive) concavitatea barei este ndreptata spre
sensul negativ al axei v, derivata a doua a sagetii trebuie sa fie
negativa, cu aceasta observatie, relatia (3.28) devine
(3.29)

Fig.3.44
3.3.2.3. Determinarea rotirii si sagetii prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice. prin integrarea succesiva a ecuatiei (3.29) se
obtin expresiile rotirii,
m(z) =
si sagetii v(z)
Urmatoarea aplicatie va urmari stabilirea ecuatiei elastice a
barei si determinarea expresiilor rotirii si sagetii pentru o consola
ncarcata cu o forta concentrata la extremitatea ei (fig.3.45)

Fig.3.45 Fig.3.46
Intr-o sectiune S, la distanta z de ncastrare, momentul
ncovoietor are expresia
M (z) = - P (l - z) (3.30)
Cu (3.30) ecuatia axei elastice devine
(l - z)
Integrnd de doua ori, se obtine pe rnd :
m = (l
z
- ) + C
1,

v = + C
iz
+ C
2

Pentru z = 0 (n ncastrare), si rotirea si sageata sunt nule; de
unde, C1 = 0 si C2 = 0. Epresiile generale ale rotirii si sagetii sunt
deci:
m(z) =
v(z) =
La capatul liber al consolei (pentru z = l), si sageata si rotirea
sunt maxime (fig.3.46):
m
max
= (3.31)
v
max
= (3.32)
3.3.2.4. Determinarea rotirii si sagetii prin metoda grinzii
conjugate (fictive). In paralel cu grinda reala (fig.3.49), pentru care
urmeaza sa se determine parametrii deformarii m si v, se considera o
grinda fictiva, conjugata celei reale (fig.3.50).
Intre sageata v, rotirea m si momentul ncovoietor M (parametrii
ai situatiei reale) exista relatia, dedusa anterior.
(3.33)
Intre ncarcarea p, forta taietoare T si momentul ncovoietor M
(parametri ai situatiei fictive) exista relatia dedusa n partea a III-a a
cursului.

Fig.3.49 Fig.3.50

Daca
p = ;

si

iar n conditiile n care constantele de integrare sunt nule,
v = M (3.34)
si
m = T (3.35)
Ceea ce nseamna ca, n orice sectiune a grinzii reale, sageata si
rotirea sunt egale cu momentul ncovoietor si forta taietoare din
sectiunea corespunzatoare a unei grinzi fictive, conjugata celei reale,
supusa ncarcarii
p (z) =
Anularea constantelor de integrare este conditionata de un
anume mod de rezemare a grinzii fictive n functie de rezemarea
grinzii reale. Unei ncastrari a grinzii reale (cu m = 0 si v = o) n
corespunde n grinda fictiva un capat liber (caci numai ntr-o astfel de
situatie si T si M sunt nule); unui capat liber al grinzii reale (cu m = 0 si
v = 0) i corespunde n grinda fictiva o ncastrare (care asigura F = 0 si
M = 0) ; unui reazem simplu sau articulat (cu m = 0 si v = 0) la capatul
grinzii reale i corespunde n grinda fictiva acelasi tip de reazem
(pentru care F = 0 si M = 0). Modul de rezemare a grinzii fictive este
sintetizat n tabelul de mai jos.

Grinda reala Grinda fictiva

Urmatoarea aplicatie va urmari determinarea sagetii si rotirii
maxime pentru o consola ncarcata cu o forta concentrata la
extremitatea ei (fig.3.51).

Fig.3.51
T
max
= ,
m
max
= T
max
=
M
max
=
v
max
= M
max
=
Aceleasi rezultate s-au obtinut si prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice, n cadrul aplicatiei de la punctul 3.3.2.3.
3.3.2.5. Formule uzuale pentru cazuri particulare de rezemare
si ncarcare. Tabelul urmator prezinta expresiile actiunii maxime si
sagetii maxime pentru grinda simpla rezemata si grinda ncastrata n
doua situatii particulare de ncarcare.

m
max
v
max











3.3.3. Proiectarea rigiditatii barelor ncovoiate
Functionarea corecta a unei constructii este conditionata si de o
anume rigiditate a elementelor sale. Deformatii mari dauneaza
exploatarii, chiar daca rezistenta este asigurata.
Proiectarea rezistentei trebuie dublata de proiectarea rigiditatii.
Conditia de rigiditate care se impune de obiecei urmareste
limitarea sagetilor. Cu o sageata mare ste perceptibila numai n raport
cu o deschidere relativ mica, conditia de serie sub forma
s
(3.36)
unde f este sageata maxima, l - deschiderea iar k - un coeficient care
depinde de functiunea elementului, de importanta sa etc. Valorile sale
curente sunt cuprinse ntre 200 si 400.
4. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE CU FORTE
TAIETOARE. EFECTULA FORTEI TAIETOARE IN GRINZI

4.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Incovoierea cu forte taietoare este o solicitare compusa n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata prin doua tipuri de efort sectional: moment ncovoietor si
forta taietoare.
Incovoierea cu forte taietoare este tipica elementelor de tip
grinda (bare drepte ncarcate cu forte normale pe axul lor). (fig.3.53).

Fig.5.53.
Intre momentul ncovoietor si forta taietoare exista relatia
stabilita anterior (partea a III-a)
= T
aceasta nseamna ca prezenta fortei taietoare atrage dupa sine
variatia momentului ncovoietor.
Efectul momentului ncovoietor (raspunsul barelor solicitate la
ncovoiere pura) a fost analizat n paragraful precedent. In paragraful
de fata va fi analizat efectul fortei taietoare.
4.2. EFECTUL FORTEI TAIETOARE. FORFECAREA SI
LUNECAREA
Echilibrul tronsonului elementar din fig.3.54.a este asigurat,
alaturi de fortele exterioare a-i revin, de eforturile sectionale M, T, M +
dm, T + dT.

Fig.3.54
Cele doua cupluri (M si M + dm) introduc n lungul fibrelor
longitudinale compresiuni, respectiv ntinderi, cu valori diferite n cele
doua sectiuni (conf. schemei din fig. 3.54.b). Aceasta diferenta de
valoare este sursa unei tendinte de lunecare de-a lungul oricarui plan
longitudinal ce separa (imaginar) elementul de bara. Tendinta de
lunecare este consecinta variatiei momentului ncovoietor, deci a
prezentei fortei taietoare n zona. (Pe zonele de bara cu forta taietoare
nula, momentul ncovoietor este constant si tendintele de lunecare
sunt nule).
Masura interactiunii dintre partea superioara si cea inferioara a
elementului este perechea fortelor de lunecare dL; restabilind
echilibrul fiecarei parti, fortele de lunecare blocheaza lunecarea si
asigura integritatea formei.
Pe un element de bara aflat deopotriva sub regimul fortelor
taietoare si al fortelor de lunecare, interactiunea este masurata prin
eforturi unitare tangentiale (fig.3.55). Conform principiului dualitatii
eforturilor unitare tangentiale, eforturile unitare sunt egale si
formeaza, mpreuna cu cele de pe fetele opuse ale elementului ,
cupluri egale si de sens contrar (fig.3.56)

Fig.3.55 Fig.3.56
4.3. REZISTENTA GRINZILOR IN PREZENTA FORTEI
TAIETOARE
4.3.1. Eforturi unitare tangentiale. Formula lui Juravski
Se considera volumul ABCD, decupat din bara (fig.3.57).
Echilibrul de translatii pe directia axului barei (fig.3.58) este asigurat
de fortele de interactiune a caror masura, pe sectiunea transversala
este sistemul eforturilor unitare o, iar pe sectiunea longitudinala - forta
elementelor de lunecare
dL = tbdz (3.37)

Fig.3.57


Fig.3.58
In prezenta unor momente ncovoietoare pozitive, la partea
superioara a barei, eforturile unitare t masoara compresiuni. Pe cele
doua sectiuni transversale compresiunile sunt diferite, caci n prezenta
fortei taietoare momentul ncovoietor variaza. Cresterea de a
rezultantei volumului de compresiuni este echilibrata de forta
elementara de lunecare dL:
dL = dC (3.38)
Rezultanta volumului de compresiune cu expresia
C = S
A
, odA
unde A' este aria sectiunii transversale aflate n interactiune, nlocuind
efortul o cu expresia (3.18), se obtine
C = S
A'
,

C =
unde S'
x
este momentul static al suprafetei partiale A' a sectiunii
transversale n raport cu axa x; de aici
dC = dMx (3.39)
Din (3.37), (3.38) si (3.39) rezulta
bdz = dMx
=
si
= (3.40)
In expresia (3.40), care poarta numele lui Juravski, o reprezinta
efortul unitar tangential yz din planul longitudinal egal cu efortul unitar
tangential zy din planul sectiunii transversale; ambele planuri trec
prin punctul C n care ne-am propus determinarea efectului fortei
taietoare (fig.3.57 si 3.58). Semnificatia parametrilor din membrul drept
al formulei lui Juravski este urmatoarea:
T - forta taietoare din sectiune;
S'
x
- momentul static n raport cu axa x (axa neutra a sectiunii)
al suprafetei partiale A' determinate pe sectiunea transversala de
planul longitudinal ce trece prin punctul C (punctul n dreptul caruia se
defineste efortul tangential); momentul static al suprafetei A' este egal
cu momentul static al suprafetei" (S'x + S"x = Sx = 0, caci Sx
reprezinta momentul static al unei suprafete n raport cu o axa ce trece
prin centrul de greutate; n valoare absoluta, S'x = S"x);
b - latimea sectiunii transversale n dreptul punctului considerat;
Ix - momentul de inertie al suprafetei sectiunii n raport cu axa x
(axa neutra a sectiunii).

Fig.3.58
4.3.2.1. Distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala; eforturi unitare tangentiale maxime. Asa cum rezulta din
formula lui Juravski, parametrii care determina variatia eforturilor
unitare . pe sectiunea transversala sunt b si S. La sectiunile
dreptunghiulare (cu latime constanta), variatia eforturilor este
determinata doar de variatia momentului static. Expresia momentului
static, n functie de cota y a planului de lunecare, este (fig.3.59):
S(y) = b (
Ei - si deci si efortului unitar - i corespunde o variatie
parabolica, simetrica n raport cu axa x, cu valori nule pentru y = h/2
(la extremitatile sectiunii) si valoarea

Fig.3.59
maxima pentru y = 0 (n dreptul axei x, axa neutra a sectiunii).
Pentru y = 0
S
max
=
t
max
=

t
max
= 1,5 = 1,5 t
med
(3.41)
unde o med s-a notat efortul unitar (fictiv) corespunzator unei distributii
uniforme pe sectiunea transversala.
La sectiunile de tip I si asimilate, cu sectiunea talpilor si a inimii
de forma dreptunghiulara, distributia eforturilor unitare este cea din
fig.3.60.a. Variatia parabolica este ntrerupta de salturi n dreptul
modificarii bruste a latimii sectiunii.

Fig.3.60 Fig.3.61
In realitate aceasta variatie brusca a formei este sursa unor perturbatii
n distributia teoretica a eforturilor unitare si generaeza concentraii de
eforturi (fig.3.60.b). Pentru atenuarea vrfului de efort, sectiunile
profilelor laminate de acest tip au laturile unite prin racordari (fig. 3.61).
4.3.2.2. Verificarea rezistentei la forfecare. La grinzi cu sectiune
de forma dreptunghiulara eforturile unitare tangentiale sunt mici n
comparatie cu eforturile unitare normale. Aplicatia din fig.3.ba este
edificatoare.

Fig.3.62
o
max
=
t
max
= 1,5
de unde

Se vede ca pentru grinzi cu proportie normala, raportul t
max

este net n favoarea efortului unitar t; de aceea aceste grinzi se
verifica numai la ncovoiere.
In mod curent verificarea la forfecare nu este necesara nici n
cazul grinzilor cu sectiune I sau asimilata acesteia, desi eforturile
unitare tangentiale sunt mai mari ca cele corespunzatoare sectiunii
dreptunghiulare.
4.3.3. Rezistenta barelor n sectiuni longitudinale
(rezistenta la lunecare)

4.3.3.1. Determinarea fortei de lunecare. Variatia fortei de
lunecare
Observatie privind ipteza lui Bernoulli. Forta elementara de
lunecare a fost determinata n paragraful 4.3.1.
dL = dM
Pe lungimea finita cuprinsa ntre doua sectiuni (A si B),
L
AB
=
L
AB
=
L
AB
= A
T

(3.42)
unde A
T
este aria diagramei de forte taietoare cuprinsa ntre sectiunile
A si B.
La grinzile cu sectiune constanta (cazul curent), forta de
lunecare este proportionala cu aria diagramei de forte taietoare, deci
maxima spre reazemele grinzii.
In planuri situate la cote diferite, forta de lunecare este
proportionala cu momentul static, deci maxima n dreptul planului
neutru. In fig.3.b se exprima aceasta variatii prin deplasari relative
diferite ntre fsii longitudinale de bara.

Fig.3.63
Imaginea obtinuta infirma ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane..).
Tipul de deformatie din fig.3.b3 este doar una din cele trei
componente ale deformatii complexe cu care bara raspunde solicitarii
de ncovoiere cu forte taietoare; ele sunt prezentate n fig.3.64.

Fig.3.64
4.3.3.2. Probleme practice privind asigurarea interactiunii
longitudinale. Cnd dimensiunile prea mari ale sectiunii transversale
nu permit realizarea grinzii dintr-o singura bucata, n planurile
longitudinale care separa elementele componente ale grinzii se
manifesta tendinte de lunecare (fig.3.65). In cele ce urmeaza se
prezinta

Fig.3.65
modul particular de blocare a acestor lunecari (asigurarea interactiunii
longitudinale) la diferite tipuri de astfel de grinzi.
I. Grinzi de lemn cu sectiune compusa
La acest tip de grinda asigurarea interactiunii longitudinale se
realizeaza, traditional, prin intermediul penelor (fig.3.66). Distanta
dintre pene depinde de capacitatea lor la forfecare si de marimea de
capacitatea lor la forfecare si de marimea fortelor de lunecare.
La grinzile de mare deschidere sau n cazul n care forta
taietoare prezinta variatii mari n lungul grinzii, se urmareste ca prin
asezarea penelor la distante diferite (mici n zonele cu forta taietoare
mare, deci lunecari puternice si mari zonele cu forta taietoare redusa)
sa se realizeze o ncarcare uniforma a penelor.

fig.3.66
Istoria constructiilor si sistemul din fig.3.68, marcabil prin
eleganta solutiei.

fig.3.68
II. Grinzi metalice cu sectiune compusa de tip I sau asimilata.
Asigurarea n turatiuni longitudinale ntre inima si talpi - elementele
componente ale grinzii - se realizeaza prin mbinari sudate (fig.3.69)
sau nituite (3.70)

fig.3.69

fig.3.70
III. Grinzi cu zabrele. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de legaturi de tip pendul, asigurate de bare transversale
simple, articulate la capete, compuse n sistem cu ochiuri triunghiulare
(fig.3.71 si 3.72)

Fig.3.71 Fig.3.72
Barele transversale (denumite, n functie de orientarea lor,
diagonale sau montanti) sunt alternativ comprimate si ntinse (pentru
sensul tendintei de lunecare precizat n fig.3.71, diagonala din stnga
este comprimata, iar cea din dreapta ntinsa).
IV. Grinzi Vierendel. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de montanti robusti, ncastrati la capete, formnd, mpreuna cu
talpile, sisteme cu ochiuri dreptunghiulare (fig.3.73 si 3.74). Montantii
sunt forfecati si ncovoiati.

Fig.3.73 Fig.3.74
V. Grinda de beton armat.
Grinda de beton armat (fig.3.75 si 3.76) poate fi asimilata cu o grinda
cu zabrele: talpa superioara (comprimata) este alcatuita din beton
simplu (doar pe cca un sfert din naltimea sa grinda de beton armat
este comprimata), talpa inferioara (ntinsa) este alcatuita din bare
longitudinale de otel (armaturi) iar elementele transversale "de
coasere" ale celor doua talpi - din "vine" de beton comprimat si
armaturi ntinse (n doua variante: bare nclinate, de tip diagonale si
etrieri, de tip montanti).

Fig.3.75 Fig.3.76
5. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE
(INTINDERE) EXCENTRICA

5.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Compresiunea (ntinderea) excentrica este o solicitare
compusa, n prezenta careia, pe sectiunea transversala, interactiunea
este reprezentata de o forta axiala si un moment ncovoietor (vector
cuplu cuprins n planul sectiunii).
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere oblica cu forta axiala (cazul general de
compresiune sau ntindere excentrica), cnd directia vectorului
cuplu este oarecare fata de directia axelor;
- ncovoiere simpla cu forta axiala (cazul particular), cnd
directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din axe.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul unui suport paralel cu axa barei genereaza, ntre punctul de
aplicatie, compresiune (ntindere) excentrica (fig.3.77). In aria sectiuni
transversala, masura interactiunii este o forta normala A = P, aplicata
excentrica, de-a lungul suportului.

Fig.3.77
fortelor exterioare, ea se reduce n centrul de greutate al sectiunii la o
forta axiala N = P si un cuplu M = Pl, unde e este excentricitatea
punctului de aplicatie a fortei interioare.
Cnd punctul de aplicatie se afla pe una din axele principale de
inertie (fig.3.78) se genereaza cazul particular de compresiune
excentrica - ncovoierea simpla cu forta axiala.

fig.3.78
In practica, compresiunea excentrica este solicitarea
caracteristica a stlpilor de cadru n regim gravitantional de solicitare
(fig.3.79).

Fig.3.79
5.2. INCOVOIEREA SIMPLA CU FORTE AXIALE
5.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Determinarea eforturilor unitare pe sectiunea transversala se
face prin suprapunerea efectelor celor doua solicitari (simple)
componente: compresiunea (ntinderea) centrica si ncovoierea ..
Ambele genereaza pe sectiunea transversala eforturi unitare normale
t (fig.3.80).

Fig.3.80
Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar corespunzator
solicitarii compuse se obtine prin nsumarea eforturilor unitare
corespunzatoare fiecarei solicitari simple.
t = t
N
+ t
M

La distanta y de axa x , cu semnele corespunzatoare sensului
eforturilor unitare
t =
5.2.2. Semnele eforturilor si conditiile de ncarcare

Eforturile unitare nsumate pot avea acelasi semn (cnd domina
efectul fortei axiale) sau semne diferite (cnd domina efectul
momentului ncovoietor). Daca elementele supuse la compresiune
excentrica (stlpi, arce etc) sunt alcatuite din materiale nerezistente la
ntindere (piatra, caramida, etc.) se urmareste ca sectiunea sa fie
comprimata n totalitatea ei. Pentru aceasta este necesar ca (n
valoare absoluta) ......, unde ..... reprezinta efortul maxim de ntindere
corespunzator momentului ncovoietor:

de unde
l =
(3.43)
La o sectiune dreptunghiulara, indiferent de proportiile ei,

(3.44)
Pentru excentricitati inferioare valorii h/b adica pentru pozitii ale fortei
de compresiune cuprinse n treimea mijlocie a sectiunii
dreptunghiulare, eforturile vor avea acelasi semn (compresiuni).
Tipurile de diagrama, n corespondenta cu pozitia fortei fata de
treimea mijlocie, sunt prezentate n fig.3.87.

Fig.3.81

5.3. INCOVOIERE OBLICA CU FORTA AXIALA
5.3.1. Descompunerea solicitarii compuse in solicitari
simple
Forta P aplicata n punctul P (xo,y) se reduce n centrul de
greutate al sectiunii la o forta axiala N = P si doua momente
ncovoietoare: Mx Pyo si My = Pxo. Reducerea s-a facut n doua
etape. din punctul P n punctul P1 si din P1 n centrul de greutate;
etapele sunt prezentate n fig.3.82.

fig.3.82
Cele trei eforturi sectionale (N, Mx, My) le corespund eforturi
unitare normale . Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar
corespunzator solicitarii compusa se obtine prin nsumarea eforturilor
unitare corespunzatoare fiecarei solicitari simple:
t = t
n
+ t
Mx
+ t
my

In punctul M (x,y),
t = + ,
t = - ,
t = - ,
(3.45)
5.3.2. Axa neutra
5.3.2.1. Ecuatia axei neutre. Axa neutra este locul geometric al
punctelor cu eforturi unitare nule. Din conditia t = 0 rezulta ecuatia
axei:
1 + = 0
= 1
sau, cu notatiile
- = a si - = b (3.46)
= 1
(3.48)
Axa neutra este o dreapta care taie axele de referinta la distantele a si
b de originea aflata n centrul de greutate al sectiunii (fig.3.83)

fig.3.83
5.3.2.2. Proprietatile axei neutre.
A. Intruct, conform relatiilor (3.46), la valori pozitive ale
coordonatelor xo, yo corespund valori negative ale distantelor a si b,
fata de punctul de aplicatie a fortei, axa neutra se afla de cealalta
parte a centrului de greutate (fig.3.84).
B. Punctelor de aplicatie a fortei aflate pe o dreapta ce trece
prin centrul de greutate le corespund axe neutre parafele, caci
= const.
Conform relatiilor (3.46) , axa neutra se apropie de centrul de
greutate cnd punctul de aplicatie se departeaza (fig.3.85).

fig.3.84

fig.3.85
C. Punctelor de aplicatie ale fortei aflate pe o dreapta care nu
trece prin centrul de greutate le corespund axe neutre concurente
(fara demonstratie) (fig.3.86).

fig.3.86
5.3.4.3. Smburele central al unei sectiuni dreptungiulare. Fie
sectiunea dreptunghiulara din fig. 3.88, cu dimensiunile laturilor B si H.

fig.3.87
conform (3.46)
xo = - ,
yo = -
Pozitiei (1) a axei neutru, tangenta la una din laturile mici ale sectiunii
(cu a o si b = - H/2), i corespunde punctul 1 de aplicatie a fortei, cu
coordonatele.
xo = 0
yo = -
Pozitiei (2) a axei neutre, tangenta la una din laturile mari ale sectiunii,
i corespunde punctul 2 cu coordonatele
xo =
y = o
Cnd axa neutra se roteste n jurul punctului A, punctul de
aplicatie a fortei parcurge segmentul 1-2. Prin anologie, se deduce

Fig.3.88 Fig.3.89.
si pozitia punctelor simetrice 3 si 4 si segmentele 2-3, 3-4 si 4-1 care
nchid smburile central.
Acesta este un romb cu diagonalele egale cu o treime din
lungimea laturilor dreptunghiului (fig.3.89).
5.3.4.4. Smburele central al unei sectiuni circulare este un
cerc cu diametrul egal cu un sfert din diametrul sectiunii (fig. 3.90 si
3.91):
yo =

Fig.3.90 Fig.3.91

5.4. Eforturi unitare pe talpa unei fundatii
Pamntul este un material nerezistent la ntindere. De aceea, la
contractul dintre fundatie si teren, interactiunea nu poate fi realizata
dect prin eforturi de compresiune.
Daca forta este aplicata n interiorul smburelui central,
distributia presiunilor se face pe toata suprafata talpii, dupa legea
trapezoidala precizata anterior (fig.3.92).
Daca forta este aplicata n afara smburelui central, distributia
presiunilor se face pe o zona limitata a suprafetei talpii, numita zona
activa (fig.3.93).

Fig.3.92 Fig.3.93
Suprafata zonei active si valoarea efortului unitar maxim se
determina din conditia ca forta P, aplicata exentric si rezultanta R a
volumului de presiuni sa formeze un sistem echilibrat. Daca P calca pe
una din axele de simetrie ale unei fundatii dreptunghiulare, la distanta
C de marginea fundatiei (fig. 3.93), latimea zonei active este d = 3 c,
iar efortul unitar maxim, de doua ori mai mare dect efortul mediu
o
max
= 2








Username / Parola inexistente



email

******


Am uitat parola x Creaza cont nou












































REZISTENTA SI RIGIDITATEA -
ELEMENTELOR DE TIP BARA
REZISTENTA SI RIGIDITATEA - ELEMENTELOR DE TIP BARA
1. ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE SI
COMPRESIUNE CENTRICA
1.1. INTINDEREA SI COMPRESIUNEA CENTRICA.
DEFINITIE; EXEMPLE
Intinderea/compresiunea centrica este solicitarea simpla n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata printr-o pereche de forte axiale (fig.3.1).

fig.3.1.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul axului ei genereaza ntre punctele de aplicatii
ntindere/compresiune centrica (fig.3.2). Forta axiala N are
intensitatatae P a fiecaruia din cele doua forte exterioare

















Fig.3.2.
In practica, ntinderea/compresiunea centrica este solicitarea
caracteristica barelor grinzilor cu zabrele (si n general sistemelor
alcatuite din bare drepte articulate la capete, ncarcate cu forte n
punctele de articulare), numai sub forma de ntindere, ea este proprie
firelor (drepte, poligonale sau curbe).
1.2. REZISTENTA BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CENTRIC
1.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Studiul geometric (privind modul de deformare). Pe suprafetele
laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza
un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si transversale
(perpendiculare pe axa). In regim de solicitare (fig.3.3) liniile
transversale se departeaza /aproape (prin translatii) ramnnd
drepte, paralele ntre ele si normale pe cele longitudinale.

Fig.3.3.
Observatia corespunde ipotezei Bernoulli (sectiuni transversale
plane si normale pe axa ramn plane si normale tot timpul deformarii),
confirmnd-o (cu putin pe suprafata - vizibila - a barei)
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0) caci unghiurile retelei nu
se modifica
- prezenta unor deformatii liniare egale n toate fibrele



longitudinale ale barei (Al = const., deci c = const.).
Studiul fizici consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor.
Sinteza studiu geometrica - studiu fizic. Daca = 0, rezulta t =
0. Daca c = const., rezulta = const. Pe sectiunea transversala,
interactiunea punctuala este exprimata prin eforturi unitare normale t
egale (uniform distribuite) (fig.3.4).

Fig.3.4.
Studiul static. Efortul sectional N si sistemul de eforturi unitare
sunt masura aceleasi interactiuni. Studiul static consemneaza
echivalenta dintre cele doua moduri de exprimare ale ei:
N = o dA
Sinteza studiu geometric - studiu static. Intruct o = const.
N = o dA = t
A,

de unde:
o = (3.1).
Marimea efortului unitar o depinde de doi parametri:
- forta axiala N, parametrul global al interactiunii din sectiune,
masura solicitarii
- aria A, parametrul geometriei sectiunii transversale.
I.2.2. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ntinse/comprimate centric
1.2.2.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare,
capacitate portanta. Conditia de rezistenta impusa
de metoda rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a

Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care apar an procesul celor trei factori care apar n procesul proiectarii
sectiunii:
- solicitarea, exprimata prin forta axiala N;
- materialul, exprimat prin rezistenta sa admisibila t
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin aria
A. 737h72h
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametrii cunoscuti sau
necunoscuti), proiectaread mbraca trei aspecte: verificarea,
dimensionarea si determinarea capacitatii portante a sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sunt prezentate sintetic n
tabelul 3.1 si comentate n continuare.
Tabelul
3.1.
Parametri
cunoscuti
Parametri
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare N, o
a
, A -
s o
a

Dimensionare N, o
a
Aria necesara
A
nec

A
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, A forta capabila
N
cap

N
cap
= o
a
A
In problemele de dimensionare, dupa stabilirea ariei necesare
A
nec
, dimensiunile sectiunii (carora le va corespunde aria efectiva Aef)
se aleg astfel, nct, indiferent de forma ei , A
ef
> A
nec
.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin forta
axiala - numita forta capabila, N
cap
- corespunzatoare unor eforturi
unitare egale cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei este asigurata
daca efortul axial N corespunzator solicitarii (determinat n functie de
ncarcari) nu depaseste efortul capabil N s N
cap
.
1.2.2.2. Observatie privind proiectarea barelor comprimate.
Barele comprimate se pot distruge mai nainte cu eforturile
unitare (determinate cu raport ntre forta axiala si aria sectiunii
transversale) sa atinga limita de rupere sau de curgere a materialului,
prin fenomenul numit flambaj*. In principiu, pericolul flambajului este
cu att mai mare cu ct barele sunt mai svelte. Numai barele robuste
(cu lungimea redusa si sectiuni transversale desvoltate) pot fi
proiectate la compresiune n conditiile analizate n capitolul de fata.
1.2.3. Concentrari de eforturi
In sectiuni transversale foarte apropiate de punctul de aplicatie
a fortei exterioare axiale (fig.3.8) ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane.) este infirmata de experiment. Fibrele longitudinale din preajma
axei barei, cu deformatii longitudinale mai mari, vor fi mai puternic
solicitate;

*) Flambajul va fi analizat pe larg n unul din capitolele urmatoare ale
cursului.

Fig.3.8.
fig.3.8 prezinta distributia eforturilor unitare o n trei sectiuni (a, b, c)
aflate la distante diferite de punctul de aplicatii a fortei exterioare.
In sectiuni transversale suficient de departate de punctul de
aplicatie a fortelor exterioare, distributia n sectiune a eforturilor unitare
nu este influentata de modul de aplicare a acestor forte (principiului
Saint-Venant).
Neuniformitatile n distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala apar si la variatii ....ale formei sectiunii (gauri, crestaturi
etc.) (fig.3.9).
Concentratiile de eforturi din sectiunile slabite de gauri sau
crestaturi au consecinte diferite la materialele casante si ductile.
La materialele casante bara se rupe brusc cnd "vrful"
eforturilor atinge tr (deci la o valoare a efortului mediu mult mai mica
dect tr (fig.3.10). La materialele ductile (cu curgere, sau cu deformatii
plastice mari) ruperea este un proces ndelungat, care se sfrseste
chiar dupa ce, treptat, pe masura ce creste solicitarea, toate eforturile
unitare din sectiune ating rezistenta de curgere; distributia eforturilor
unitare n cteva faze premergatoare ruperii unei bare alcatuite din
material ductil este prezentata n fig.3.11.

fig.3.10

fig.3.10

fig.3.11.
1.3. DEFORMATIILE BARELOR INTINSE/COMPRIMATE
CETRIC
1.3.1. Calculul deformatiilor
Intre deformatii si eforturi exista legatura liniara exprimata de
legea lui Hook o = Ec; de aici se deduce expresia formatiilor specifice
liniare c:
c =
Deformatia specifica liniara c este proportionala cu solicitarea
(N) si invers proportionala cu factorul de rigiditate la ntindere
/compresiune (produsul EA); acesta, la rndul lui, depinde de doua
categorii de parametri: modulul de elasticitate E (care exprima
rigiditatea materialului) si aria suprafetei sectiunii transversale A (care
exprima rigiditatea sectiunii).
Cum c reprezinta deformatia unitatii de lungime, deformatia
ntregii unitati de lungime, deformatia ntregii bare (alungirea sau
scurtarea Al) e proportionala cu lungimea l:
Al = cl
(3.3)
Al =
(3.4)
1.3.2. Efectul static al variatiilor de temperatura n bare
O bara libera, cu lungimea l, supusa unei variatii de
temperatura At
o
se dilata/contracta (alungeste/scurteaya) cu cantiatea.
Al
t
= At
o
o l
(3.5)
unde o este coeficientul de dilatatie termica al materialului; pentru otel,
o = 1,2 . 10
-5

Aplicatie. La o variatie de temperatura de 30
o
, o bara de otel de
8 m lungime se alungeste/scurteaza cu
Al
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 8000 mm = 2,88 mm
Daca dilatatia/contractia barei este mpiedicata de legaturile
acesteia n sistem, n bara apar eforturi t
t
de compresiune/ntindere
corespunzatoare alungirii/scurtarii blocate (ca si cum eforturi axiale de
compresiune N ar constrnge bara dilatata cu cantitatea Al
t
sa revina
la pozitia initiala printr-o scurtare Al
N
egala
Al
t
= Al
N
;
At
o
. o . l = ,
de unde
o
t
= = At . o . E
(3.6)
Aplicatie. Pentru bara din exemplul precedent, blocarea
deformatiilor de dilatare/contractie genereaya eforturi unitare care
consuma mai mult de jumatate din reyistenta admisibila a materialului:
o
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 2,1 . 10
6
= 755 Kgf/cm
2

De remarcat ca n expresia eforturilor unitare (3.6) nu intervine
geometria barei (nici aria sectiunii transversale, nici lungimea).
Eforturile nu pot fi moderate prin dimensionare, ci printr-o conformare
de ansamblu a structurii care sa permita deformatii libere.
In sistemul static determinate (cu numar minim de legaturi)
deformatiile de dilatare/contractie se produc liber (fig.3.12.a), deci fara
consecinte asupra starii de efort din bare.
Legaturile suplimentare ale sistemelor static nedeterminate
ngradesc libertatea de deformare, genernd n bare eforturi
(fig.3.12.b).
Podurile
metalice sunt totdeauna structuri simplu rezemate (cu un reazem fix si
altul mobil), cu posibilitatea de dilatare sau contractii neblocata n
lungul axului podului.
fig.3.12
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA.
FORFECAREA PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2.1. FORFECARE PURA. DEFINITIE; EXEMPLE.
Forfecarea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche
de forte taietoare (fig.3.14).

Fig.3.14.
Doua forte P, paralele, egale si de sens contrar, actionnd, la
distanta neglijabila ntre ele, normal pe axul barei, genereaza forfecare
pura (fig.3.15). Forsa taietoare T are intensitatea P a fiecareia din cele
doua forte exterioare.

Fig.3.14.
2.2. CADRUL PROBLEMEI

Sub forma pura (sau macar aproximativ) solicitarea apare rar.
In cele ce urmeaza studiul se limiteaza la cazane curent al
forfecarii pieselor cu sectiuni transversale mici (mituri, buloane,
cordoane de sudura , etc. - folosite la mbinarile elementelor din metal)
la care efectul unor solicitari secundare este redus.
2.3. APROXIMATIV SI IPOTEZE SIMPLIFICATOARE
A. Chiar si n cazul din fig.3.15 forfecarea lor nsotita la
ncovoiere; momentul cuplului este mic nsa si se neglijeaza.
B. La forfecarea pieselor cu suprafata sectiunii redusa se
admite ca forta taietoare este rezultanta unor eforturi elementare
tangentiale paralele, a caror masura este un efort unitar t cu
intensitate constanta.
2.4. EFORTURI UNITARE PE SECIUNEA TRANSVERSALA
In conditiile ipotezei B facuta n paragraful precedent (t =
const),
T = A;
de unde,
t =
(3.7)
2.5. PROBLEME DE FORFECARE LA O IMBINARE CU
NITURI SOLICITATA AXIAL
2.5.1. Descrierea imbinarii
O mbinare realizeaza legarea elementelor ntr-un ansamblu
indeformabil.
Imbinarilse cu nituri solicitate axial blocheaza deplasarile
relative n lungul unui ax comun celor doua elemente. Fig.3.16
prezinta o astfel de mbinare.

Fig.3.16.
Niturile sunt piese din otel (rezistenta otelului nitului este putin
inferioara celei a otelului pieselor care se mbina) cu forma din
fig.3.17.a. Imbinarea se realizeaza prin introducerea niturilor ncalzite
la rosu n gauri date n prealabil si formarea, prin baterie, a celui de-al
doilea cap (fig.3.17.b.).

fig.3.17.
2.5.2. Proiectarea mbinarilor cu nituri
2.5.2.1. Modul de lucru. Sub actiunea fortelor P, de sens
contrar, care solicita mbinarea, cele doua elemente au tendinta de a
luneca relativ (fig.3.18). Ca urmare, mbinarea se poate distruge n
doua feluri:

fig.3.18
- prin forfecarea tijei sitului n sectunea transversala din dreptul
planului de separatie a celor doua elemente;
- prin strivirea tijei pe suprafata de contact dintre tija si peretii
gaurii de nit.
"Transportul" fortelor prin mbinare (adica efectul lor pe
suprafata forfecata si pe suprafata strivita) este reprezentat n fig.3.19
prin forte interioare de legatura.

fig.3.19.
Se remarca echilibrul care controleaza parametrii tuturor
acestor forte.
Forta pe care o poate transmite mbinarea prin intermediul unui
singur nit (numita rezistenta nitului) depinde de rezistenta la forfecare
Rf (n sectiunea transversala a tijei) si de rezistenta la strivire Rs (pe
suprafata de contact dintre dija si elementele mbinate.
2.5.2.2. Rezistenta nitului la forfecare. Capacitatea de
rezistenta n sectiunea transversala a tijei depinde de aria sectiunii
forfecate, Af, si de rezistenta admisibila la forfecare, t
af
, a materialului
tijei. In baza relatiei (3.7);
Rf = Af . af
Rf = af, (3.8)
unde d este diametrul nitului.
Pe baza experimentale, se considera
af = 0,8 ta,
unde ta este rezistenta admisibila la compresiune a materialului
elementelor care se mbina. Pentru elemente din OL37 (cu nituri din
OL34), af = 0,8 x 1500 = 1200 Kgf/cm
2
.
2.5.2.3. Rezistenta nitului la strivire. Presiunile reciproce dintre
tija si peretii gaurii au distributia neuniforma din fig.3.2 pentru
simplificarea calculelor, volumul matizat, avnd o distributie uniforma,
pe edeala, de forma dreptunghiulara, a unui plan diametral (fig.3.20.b).

fig.3.20
In aceste conditii simplificatoare, capacitatea de rezistenta la
strivire Rs depinde de aria sectiunii strivite.
As = dt
si de rezistenta admisibila la strivire de peretii gaurii de nit tag. Daca
elementele care se mbina au grosimi diferite (t1ft2), aceeasi forta P se
distribuie pe suprafete cu arii diferite; eforturile unitare de strivire fiin
mai mari pe piesa mai subtire, n determinarea ariei As se va
considera tmin :
Rs = dt
min
t
ag

(3.9)
Rezistenta admisibila la strivire t
ag
se considera dat n raport cu
rezistenta admisibila t
a
a materialului elementelor de mbinat:
ag = 2 a
Pentru OL37, ag = 2 x 1500 = 3000 Kgf/cm
2

2.5.2.4. Rezistenta nitului. Rezistenta nitului (forta P pe care o
poate transmite mbinarea prin intermediul unui singur mit), R, este
cea mai mica dintre valorile Rf si Rs definite anterior.
2.5.2.5. Rezistenta nitului cu mai multe sectiuni de
forfecare. La o mbinare de trei elemente (fig.3.21) forta P se
transmite prin forfecare a doua sectiuni. Rezistenta nitului la forfecare
Rf se va dubla, caci numai jumatate din forta P trebuie echilibrata de
eforturile tangentiale dintr-o sectiuune transversala a tijei. La limita de
rezistenta,
= Af . af,
de unde
Rf = 2 af
Pentru mai multe sectiuni de forfecare, daca nf este numarul lor

Rf = ng af
(3.10)
La determinarea rezistentei nitului la strivire, interactiunile ce
apar la contactul tijei cu elementele cu tendinte de lunecare opuse

Fig.3.21.
se considera separat; strivirea maxima apare pe suprafeta minima si
aceasta este suprafata care intervine n determinarea rezistentei Rs
Rs = d (Et) min ag
(3.11)
unde (Et) min este suma minima a grosimilor elementelor care tind sa
se deplaseze n acelasi sens.
2.5.2.6. Determinarea numarului de nituri. La mbinarea
elementelor solicitate la ntindere sau compresiune centrica se admite
ca forta transmisa prin mbinare se repartizeaza n mod egal tuturor
niturilor. In aceasta ipoteza, numarul necesar de nituri, n, se determina
mpartind forta P care "traverseaza" mbinarea la rezistenta R a unui
singur mit:
n = (3.12)
Diametrul nitului (care intervine n calculul rezistentei sale) se
alege n functie de grosimea celui mai subtire element din pachet, pe
baza unor prevederi constructive cuprinse n standarde (cu
aproximatie, d = 2t). Tot standardele precizeaza reguli privind
propozitia niturilor n mbinare.
Desi calculul mbinarilor nituite are un caracter conventional
(fiind condus pe baza mai multor ipoteze simplificatoare), rezultate
obtinute corespund capacitati reale de rezistenta, ntruct rezistentele
admisibile acceptate sunt determinate, experimental, tocmai prin
ruperea unor astfel de mbinari.
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
2.6. COMPORTAREA IMBINARILOR CU BULOANE
La mbinarea elementelor metalice se folosesc doua categorii
de buloane:
- buloane obisnuite (buloane brute, cu tija neprelucrata , care se
introduc liber n gauri cu diametrul mai mare si buloane pasuite, cu tija
prelucrata, introduse fortat n gauri de acelasi diametru);
- buloane de nalta rezistenta, pretensionate la montaj.
Imbinarea cu buloane obisnuite se comporta la foc cu
mbinarea cu nituri (cu rezistente admisibile identice celor folosite la
mbinarile cu nituri - n cazul buloanelor pasuite - sau cu rezistente
ceva mai mici - n cazul buloanelor brute).
La mbinarea prin buloane de nalta rezistenta, transmiterea
fortelor prin mbinare se bazeaza pe frecarea dintre elementele strivite
puternic prin intermediul buloanelor. In aceste conditii bulonul este
solicitat la ntindere.
2.7. PROBLEME DE FORFECARE LA IMBINARI SUDATE
SOLICITATE AXIAL
2.7.1. Descriere
Solidarizarea elementelor sudate se realizeaza cu material topit
sub forma unui cordon.
Dupa pozitia relativa a elementelor care se mbina, rndurile se
mpart n doua categorii:
- suduri n adncime, folosite la mbinarea cap la cap a doua
elemente n prelungire (fig.3.22);
- suduri n relief sau de colt, executate la elemente suprapuse
(fig.3.23).

fig.3.22 fig.3.23
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2. Proiectarea mbinarilor sudate
2.7.2.1. Modul de lucru. Se constata experimentul ca sudurile
n relief se distrug prin forfecarea cordonului de sudura n planul sau
bisector; fig.3.24 prezinta ruperea unui cordon lateral, iar fig.3.25 -
ruperea unui cordon frontal.

fig.3.24 fig.3.25
2.7.2.2. Conditii de rezistenta. Capacitatea de rezistenta a
cordonului de sudura (forta taietoare din planul suprafata forfecate
corespunzatoare unei distributii de eforturi unitare egale cu
rezistenta admisibila) depinde de aria forfecata As si rezistenta
admisibila a materialului sudurii, as, admitnd ca eforturile
tangentiala t se distribuie uniform pe suprafata forfecata, capacitatea
cordonului este
T = t
as
A
Se considera ca rezistenta admisibila la forfecare a cordonului
de sudura tas este doua treimi din rezistenta admisibila t
a
a
materialului pieselor mbinarii; pentru OL 37, t
as
= 2/3 . 1500 = 1000
Kgf/cm
2
.
Suprafata forfecata a cordonului de sudura este un dreptunghi
cu latura mica egala cu grosimea cordonului, de sudura si latura mare
egala cu lungimea cordonului de sudura. Grosimea de calcul, a, se
considera, acoperitor, egala cu naltimea triunghiulara isoscel nscris
n forma sectiunii transversale prin cordon (fig. 3.2.b) : a ~ 0,7 b; ea
corespunde sectiunii forfecate cu aria (deci si capacitate de rezistenta)
minima. Lungimea de calcul, l, rezulta din lungimea efectiva ls a
cordonului prin

fig.3.26
scaderea zonelor de capat (fiecare cu o lungime aproximativ egala cu
grosimea de calcul a) unde sudura este de slaba calitate : l = ls - 2a.
Cu observatiile de mai sus:
As = El . a
Alegnd grosimea unui cordon (se recomanda b s t
min
), rezulta
lungimea sa, astfel nct capacitatea nsumata a tuturor cordoanelor
forfecate sa fie superioara fortei axiale transmise prin mbinare.
x
Sudurile n adncime lucreaza la ntindere, si sunt solicitate la
eforturi normale t.
3. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE PURA
3.1. DEFINITIE; EXEMPLE
Incovoierea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala interactiunea este exprimata printr-o pereche
de momente ncovoietoare (vectori cuplu cuprinsi n planul sectiunii).
Sub forma pura, ncovoierea apare iar. Doua cazuri sunt
furnizate la situatiile particulare de ncarcare din fig.3.27; tronsoanele
1 - 2 ale celor doua grinzi (unde T=0) sunt solicitate la ncovoiere pura.

Fig.3.27
De obicei, ncovoierea apare nsotita de forfecare; sub aceasta
forma, tipica grinzilor va fi tratata n subcapitolul 4.
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere pe doua directii sau ncovoiere oblica (cazul
general), cnd directia vectorului cuplu este oarecare fata de directia
axelor;
- ncovoiere pe o directie sau ncovoiere simpla (cazul
particular), cnd directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din
axe.
Grinzile cu sectiuni simetrice (n raport cu cel putin o axa),
ncarcate cu forte n planul de simetrie longitudinal, sunt solicitate la
ncovoiere pe o singura directie (fig.3.28). Este cazul cel mai des
ntlnit n practica si el va fi studiat n continuare.
O pava de acoperis (fig.3.29) este solicitata la ncovoiere oblica
(pe doua directii) ; dar fiecare din cele doua componente Mx si My (pe
directiile principale de

fig.3.28
inertie) este masura unei solicitari de ncovoiere simpla.

fig.3.29
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2. REZISTENTA BARELOR INCOVOIATE
3.2.1. EFORTURI UNITARE PE SECTIUNEA
TRANSVERSALA. FORMULA LUI NAVIER
Studiul geometric. Pentru a evidentia modul de deformare, pe
suprafetele laterale ale unei bare drepte cu sectiune dreptunghiulara
se traseaza un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) si
transversale (perpendiculare pe axa) (fig. 3.30.a). In regim de
solicitare (fig.3.30.b) liniile longitudinale se curbeaza n liniile
transversale se curbeaza n liniile transversale se rotesc, ramnnd -
n spiritul ipotezei lui Bernoulli - drepte si normale pe cele
longitudinale.
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare)
se constata:
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0), caci unghiurile retelei nu
se modifica;
- prezenta unor deformatii liniare pe directia axei barei.
In zonele cu ncovoiere pozitiva (cazul din figura) fibrele
longitudinale de la partea inferioara se alungesc, iar cele de la partea
superioara se scurteaza. Se intuieste prezenta unui plan de fibre (fibre
neutre) care se curbeaza fara

Fig.3.30
a-si modifica lungimea; intersectia dintre acest plan si planul sectiunii
transversale se numeste axa neutra.
Doua sectiuni aflate la distanta elementara dz se rotesc cu
unghiul elementar d (fig.3.31.a); pe desen s-au pus n evidenta fibra
neutra AB cu lungimea neschimbata (AB = dz) si raza de curbura a
fibrei neutre (OA = OB = ).
Variatia de lungime a unei fibre oarecare (MNN') aflata la cota y'
fata de firbra neutra este pusa n evidenta n fig. 3.31.b prin segmentul
NN'. Din asemanarea triunghiurilor OAB si BNN' rezulta:

sau
;
primul raport (dintre alungirea fibrei si lungimea ei initiala) este
deformatia specifica c si relatia de asemanare devine:
c = >'; (3.13)
deformatiile specifice c, nule n dreptul axei neutre, variaza liniar pe
naltimea sectiunii transversale (fig.3.32.a).

fig.3.31
Studiul fizic consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea
lui Hooke) acceptata n Rezistenta materialelor:
o = Ec
t = 6
Sinteza studiu geometric - studiu fizic. Daca = 0, t = 0. Pe
sectiunea transversala, interactiunea este masurata numai prin eforturi
unitare normale t. Introducnd relatia (3.13) n legea lui Hooke,
rezulta:
o = E y';
(3.14)
ca si deformatiile specifice c, eforturile unitare normale t, nule n
dreptul axei neutre, variaza liniar pe naltimea sectiunii transversale
(fig.3.32.b si 3.32.c). Axa neutra mparte sectiunea n doua zone: una
comprimata si alta ntinsa (fig.3.32.d).
Studiul static consemneaza echivalenta dintre cele doua moduri
de exprimare a interactiunii: prin eforturi

a - diagrama de distributie a deformatiilor specifice c
b - diagrama de distributie a eforturilor unitare normale
c - masura interactiunii: prin eforturi unitare normale si prin momentul
ncovoietor M
d - sectiunea transversala si axa neutra
Fig.3.32
sectionale (Mx = 0; N = 0) si prin eforturi unitare ( ) (fig.3.33):

Fig.3.33
N = S
A
td
A
= 0;
(3.15)
Mx = S
A
td
A
. y
(3.16)
Sinteza studiu geometric - studiu fizic - studiu static. Cu (3.24),
prima relatie de contravalenta devine
N = E . S
A
y'd
A

adica
S
A
y'd
A
= 0
Integrala reprezinta un moment static (al suprafetei sectiunii
transversale fata de axa neutra a sectiunii); din faptul ca e nul, rezulta
ca axa neutra trece prin centrul de greutate al suprafetei sectiunii; ea
coincide cu axa x, motiv pentru care y si y' masoara aceeasi distanta.
Cu (3.14) a doua relatie de echivalenta devine:
Mx = E S
A
y
2
dA
sau
Mx = E S
A
Ix,
(3.17)
unde Ix reprezinta momentul de inertie ale suprafetei sectiunii n raport
cu axa x. Revenind la relatia (3.14), din care rezulta
E
(3.17) devine
Mx =
t =
(3.18)
Expresia (3.18) cunoscuta sub numele de formula lui Navier
precizeaza marimea efortului unitar normal t ntr-un punct M situat la
distanta y fata de axa neutra (fig.3.34).

Fig.3.34
3.2.2. EFORTURI UNITARE MAXIME
Valorile maxime ale eforturilor unitare se dezvolta n fibrele
extreme (cele mai departate de axa neutra). Daca Ymax este distanta
de la fibra extrema la axa neutra rezulta
t
max
= Y
max


t
max
=
unde la numitor apare expresia modulului de rezistenta Wx al
suprafetei sectiunii n raport cu axa netura x (2.9). Cu aceasta
observatie,
t
max
=
(3.19)
Marimea efortului unitar maxim deprinde de doi parametri:
- momentul ncovoietor M, parametrul global al interactiunii din
sectiune, masura solicitarii;
- modulul de rezistenta W, parametrul geometriei sectiunii
transversale.
3.2.3. Trei forme ale interactiunii sectionale
Rezultanta fortelor interioare de legatura de pe zona ntinsa, Fi,
si comprimata, Fc, sunt doua forte egale si de sens contrar (fig.3.35);
ele formeaza un cuplu al carui

Fig.3.35.
moment este echivalent cu momentul ncovoietor M. Momentul
ncovoietor M, cuplul fortelor Fc si Fi (rezultantele fortelor interioare de
legatura) si sistemul de forta interioare de legatura cu distributie
continua (a caror masura sunt eforturile unitare normale o) reprezinta
trei forme ale aceleasi interactiuni.

3.2.4. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor
ncovoiate
3.2.4.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare;
capacitate portanta
Conditii de rezistenta impusa de metoda de calcul a
rezistentelor admisibile (1.1) devine
s o
a
(3.20)
Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori
care intervin n procesul proiectarii sectiunii barelor ncovoietoare:
- solicitarea, exprimata prin momentul ncovoietor M;
- materialul , exprimat prin rezisnteta sa admisibila o
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin
modulul de rezistenta W, determinat n raport cu axa neutra (axa
principala centrala de inertie ce coincide cu suportul vectorului
moment).
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametri cunoscuti sau
necunoscuti), proiectarea mbraca trei aspecte; verificarea rezistentei
sectiunii, dimensionarea sectiunii si determinarea capacitatii portante a
sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sectiunii sunt sintetic n tabelul
3.2.
Tabelul
3.2.
Parametrii
cunoscuti
Parametrii
necunoscuti
Relatia de
calcul
Verificare M, o
a
,W -
so
a

Dimensionare M, o
a
modulul de
rezis- tenta
necesar W
nec

W
nec
=
Capacitate
portanta
o
a
, M momentul
capabil M
cap

M
cap
= o
a
W

La materialele cu rezistente admisibile diferite la ntindere si la
compresiune (de ex. fonta) sunt necesare doua verificari: una n zona
ntinsa, alta n zona comprimata a sectiunii.
In problemele de dimensionare dimensiunile sectiunii se aleg
astfel, nct
W
ef
> W
nec
, (3.21)
unde W
ef
este modulul de rezistenta efectiv (al sectiunii propuse prin
proiectare). Pentru bare cu sectiune circulara,
> W
nec

de unde rezulta diametrul. Pentru bare cu sectiunea dreptunghiulara,
> W
nec
;
relatia contine doua necunoscute - b si h; determinarea lor se face
propunnd fie una din ele, fie cu anumit raport (orientativ) ntre ele.
Pentru barele cu sectiuni stadardizate care se confectioneaza ntr-un
numar limitat de tipuri (cazul profilelor laminate din otel, sau al
majoritatii grinzilor din lemn cu sectiune dreptunghiulara), sectiunea
rezulta direct prin compararea valorii W
nec
cu valoarea W
ef
din tabelele
de caracteristici ale fiecarui tip de sectiune. Pentru sectiuni de alte
forme, dimensionarea se face prin ncercari, verificnd relatia (3.2)
pentru diferite sectiuni propuse.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin momentul
ncovoietor (numit moment capabil, Mcap), caruia i corespunde un
efort unitar maxim egal cu rezistenta admisibila. Rezistenta barei n
sectiunea analizata este asigurata daca momentul ncovoietor M
generat de ncarcare nu depaseste momentul capabil: M s M
cap
.
Verificarea si dimensionarea cu momentul ncovoietor maxim.
3.2.4.2. Criterii de conformare. Sectiuni rationale;
randamentul sectiunii.
Criteriul de rezistenta W
nec
= M/o
a
aplicat la dimensionarea
sectiunii ofera o infinitate de solutii. El poate fi satisfacut de sectiuni cu
forme si arii diferite; urmnd reducerea consumului de material se
prefera formele cu arie minima. Pe de alta parte, la arii egale, forme
diferite asigura capacitati diferite; forma rationala va corespunde
capacitatii maxime.
Capacitatea sectiunii (exprimata ca moment al cuplului
rezultantelor fortelor interioare de legatura) este proportionala cu
valoarea - egala - a celor doua rezultante (Fc = Fi) si cu bratul lor de
prghie Z (fig.3.36).
A. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea valorii
rezultantelor fortelor interioare de legatura

Suprafata sectiunii nu este solicitata uniform. Cu ct o parte ct
mai mare din suprafata sectiunii se va afla n zonele cele mai solicitate
(cu eforturi unitare mari), cu att rezultanta fortelor interioare de
legatura (ca suma a produselor dintre efortul unitar si elementul de
arie) va fi mai mare.
Pentru o sectiune dreptunghiulara cu aria A,
Fc = Fi = o
a
; Fc = Fi = o
Pentru o sectiune fictiva, ideala, cu aceeasi arie, cu suprafata
concentrata n mod simetric la cele doua extremitati (acolo unde toate
eforturile unitare ating rezistenta admisibila ) (fig.3.37.b), rezultanta va
fi dubla;
Fc = Fi = o
a


Fig.3.36

Fig.3.37
B. Cresterea capacitatii sectiunii prin cresterea bratului de
prghie.
Este evident ca bratul creste odata cu cresterea naltimii
sectiunii.
Dar cresterea naltimii h este limitata de diferite considerente
(functionale, estetice, etc.). La naltimea constanta, bratul creste (ca si
rezultantele fortelor interioare de legatura) tot prin ndepartarea
materialului axa neutra.
Pentru sectiunile de forma dreptunghiulara, indiferent de
proportiile lor,
Z = h
(3.22)
Bratul de prghie maxim, z = h, corespunde sectiunii ideale cu
suprafata concentrata la cele doua extremitati.
Iata acum, pentru cele doua tipuri de sectiune luate ca repere n
exemplele precedente, valoarea capacitatii portante, Mcap, ca produs
ntre rezultantele fortelor interioare de legatura si bratul de prghie:
- pentru sectiunea dreptunghiulara,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
- pentru sectiunea ideala,
M
cap
= o
a
. h = o
a
;
Daca sectiunile au aceeasi arie, aceeasi naltime si sunt
alcatuite din aceleasi material, capacitatea sectiunii ideale este de trei
ori mai mare dect capacitatea sectiunii de forma dreptunghiulara.
O sectiune nationala tinde, prin conformarea ei, catre forma
ideala descrisa mai sus. Aceasta forma constituie reperul sectiunilor
de tip I sau U ale parapetelor laminate sau ale grinzilor din otel "cu
sectiune compusa", confectionate prin sudare sau solidarizarea cu
nituri (fig.3.38).

Fig.3.38
Este de semnalat si tipul de grinda metalica "expandata",
realizata prin sudarea, n poziie decalata, a doua jumatati de inima
taiate dupa o linie poligonala (fig.3.39).

Fig.3.39
Caracteristica geometrica a suprafetei sectiunii care determina
nemijlocit capacitatea portanta este modelul de rezistenta W:
N
cap
= W o
a
;
capacitatea este direct proportionala cu modulul de rezistenta.
In legatura cu sectiunea ideala se defineste modulul de
rezistenta ideal:
W
ideal
=
W
ideal
=
Raportul dintre modulul de rezistenta W al unei sectiuni de
forma data si modulul de rezistenta ideal reflecta raportul dintre
capacitatile portante ale celor doua sectiuni si se numeste randament
al sectiunii:
r =
(3.23)
Randamentul sectiunii dreptunghiulare este doar 1/3.
Randamentul sectiunii profilelor laminate de tip I si U este aproape
2/3, deci dublu.
3.3. DEFORMAREA BARELOR INCOVOIATE
3.3.1. Parametrii deformarii
3.3.1.1. Parametrii fundamentali (privind deformatia unui
volum elementar)
Parametrii care definesc deformarea unui volum elementar sunt
deformatia specifica liniara c si de formatia specifica unghiulara . In
elementele solicitate de ncovoiere pura, deformatiile unghiulare sunt
nule ( = 0) iar deformatiile liniare c, masurate n lungul axului barei,
variaza liniar pe naltimea sectiunii, cu valori nule n dreptul axei
neutre (care o mparte n doua zone: una comprimata, cu fibre
scurtate, alta ntinsa, cu fibre alungite) (fig.3.40).

Fig.3.40
3.3.1.2. Parametrii globali (privind deformarea unui tronson
elementar de baza. Parametrii globali sunt raza de curbura barei 1/o,
rotirea elementara dp (rotirea elementara a doua sectiuni aflate la
distanta elementara dz), rotirea specifica cu (rotirea relativa a doua
sectiuni aflate la distanta unitara( (fig. 3.41).


Fig.3.41.
3.3.1.3. Parametrii practici ai deformarii (privind deformatiile
absolute ale bazei). Parametrii practici ai deformarii sunt rotirea m
(rotirea absoluta a unei sectiuni) si sageata v (deplasarea, pe directia
normala la axa barei, a centrului de greutate al unei sectiuni )
(fig.3.42).

Fig.3.42 Fig.3.43
3.3.1.4. Relatii ntre parametrii deformarii. Deformatia specifica
c este proportionala cu curbura 1/p (conform relatiei 3.24):
c =
Din fig.3.41 se deduce relatia dintre parametrii globali ai
deformarii:
(3.24)
Din fig.3.43, care prezinta un tronson elementar de bara n
doua pozitii - nainte si dupa deformarea barei, se deduce relatia dintre
cei doi parametri practici ai deformarii:
(3.25)
De unde, prin derivare, considernd si relatia (3.24), rezulta:
(3.26)
care face legatura ntre toti parametrii deformarii.
3.3.2. Determinarea parametrilor deformarii
3.3.2.1. Relatii ntre parametrii statici si parametrii
geometrici ai raspunsului si schema relatiilor;
expresia curburii.
parametrul
parametrii global o
=
statici parametrul
fundamental t
Parametrii o
= cE
raspunsului
parametrul
fundam. c
parametrii c =
y
geometrici parametrul
global 1/p
Introducnd n legea lui Hooke (relatia dintre parametrii
fundamentali ai raspunsului - t si c) expresiile lor n functie de
parametrii globali M si 1/p, rezulta
(3.27)
Curbura barei este proportionala cu solicitarea, masurata prin
momentul ncovoietor M. Produsul EI, numit factor de rigiditate la
incovoiere introduce n expresia curburii att rigiditatea materialului,
prin modulul de elasticitate E, ct si rigiditatea formei sectiunii, prin
momentul de inertie I al suprafetei sectiunii n raport cu axa neutra.
De remarcat faptul ca expresia rotirii specifice
e = ,
care deriva din (3.27) si (3.24), are aceeasi structura cu expresia
alungirii/scurtarii specifice c la solicitarea de ntindere/compresiune
centrica (3.2).
3.3.2.2. Ecuatia axei elastice a barei (a axei bazei n regim de
deformare liniar - elastic) Cu (3.2b) relatia (3.27 devine
(3.28)
Intruct pentru momente ncovoietoare pozitive (n prezenta
carora sagetile sunt pozitive) concavitatea barei este ndreptata spre
sensul negativ al axei v, derivata a doua a sagetii trebuie sa fie
negativa, cu aceasta observatie, relatia (3.28) devine
(3.29)

Fig.3.44
3.3.2.3. Determinarea rotirii si sagetii prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice. prin integrarea succesiva a ecuatiei (3.29) se
obtin expresiile rotirii,
m(z) =
si sagetii v(z)
Urmatoarea aplicatie va urmari stabilirea ecuatiei elastice a
barei si determinarea expresiilor rotirii si sagetii pentru o consola
ncarcata cu o forta concentrata la extremitatea ei (fig.3.45)

Fig.3.45 Fig.3.46
Intr-o sectiune S, la distanta z de ncastrare, momentul
ncovoietor are expresia
M (z) = - P (l - z) (3.30)
Cu (3.30) ecuatia axei elastice devine
(l - z)
Integrnd de doua ori, se obtine pe rnd :
m = (l
z
- ) + C
1,

v = + C
iz
+ C
2

Pentru z = 0 (n ncastrare), si rotirea si sageata sunt nule; de
unde, C1 = 0 si C2 = 0. Epresiile generale ale rotirii si sagetii sunt
deci:
m(z) =
v(z) =
La capatul liber al consolei (pentru z = l), si sageata si rotirea
sunt maxime (fig.3.46):
m
max
= (3.31)
v
max
= (3.32)
3.3.2.4. Determinarea rotirii si sagetii prin metoda grinzii
conjugate (fictive). In paralel cu grinda reala (fig.3.49), pentru care
urmeaza sa se determine parametrii deformarii m si v, se considera o
grinda fictiva, conjugata celei reale (fig.3.50).
Intre sageata v, rotirea m si momentul ncovoietor M (parametrii
ai situatiei reale) exista relatia, dedusa anterior.
(3.33)
Intre ncarcarea p, forta taietoare T si momentul ncovoietor M
(parametri ai situatiei fictive) exista relatia dedusa n partea a III-a a
cursului.

Fig.3.49 Fig.3.50

Daca
p = ;

si

iar n conditiile n care constantele de integrare sunt nule,
v = M (3.34)
si
m = T (3.35)
Ceea ce nseamna ca, n orice sectiune a grinzii reale, sageata si
rotirea sunt egale cu momentul ncovoietor si forta taietoare din
sectiunea corespunzatoare a unei grinzi fictive, conjugata celei reale,
supusa ncarcarii
p (z) =
Anularea constantelor de integrare este conditionata de un
anume mod de rezemare a grinzii fictive n functie de rezemarea
grinzii reale. Unei ncastrari a grinzii reale (cu m = 0 si v = o) n
corespunde n grinda fictiva un capat liber (caci numai ntr-o astfel de
situatie si T si M sunt nule); unui capat liber al grinzii reale (cu m = 0 si
v = 0) i corespunde n grinda fictiva o ncastrare (care asigura F = 0 si
M = 0) ; unui reazem simplu sau articulat (cu m = 0 si v = 0) la capatul
grinzii reale i corespunde n grinda fictiva acelasi tip de reazem
(pentru care F = 0 si M = 0). Modul de rezemare a grinzii fictive este
sintetizat n tabelul de mai jos.

Grinda reala Grinda fictiva

Urmatoarea aplicatie va urmari determinarea sagetii si rotirii
maxime pentru o consola ncarcata cu o forta concentrata la
extremitatea ei (fig.3.51).

Fig.3.51
T
max
= ,
m
max
= T
max
=
M
max
=
v
max
= M
max
=
Aceleasi rezultate s-au obtinut si prin integrarea analitica a
ecuatiei axei elastice, n cadrul aplicatiei de la punctul 3.3.2.3.
3.3.2.5. Formule uzuale pentru cazuri particulare de rezemare
si ncarcare. Tabelul urmator prezinta expresiile actiunii maxime si
sagetii maxime pentru grinda simpla rezemata si grinda ncastrata n
doua situatii particulare de ncarcare.

m
max
v
max











3.3.3. Proiectarea rigiditatii barelor ncovoiate
Functionarea corecta a unei constructii este conditionata si de o
anume rigiditate a elementelor sale. Deformatii mari dauneaza
exploatarii, chiar daca rezistenta este asigurata.
Proiectarea rezistentei trebuie dublata de proiectarea rigiditatii.
Conditia de rigiditate care se impune de obiecei urmareste
limitarea sagetilor. Cu o sageata mare ste perceptibila numai n raport
cu o deschidere relativ mica, conditia de serie sub forma
s
(3.36)
unde f este sageata maxima, l - deschiderea iar k - un coeficient care
depinde de functiunea elementului, de importanta sa etc. Valorile sale
curente sunt cuprinse ntre 200 si 400.
4. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE CU FORTE
TAIETOARE. EFECTULA FORTEI TAIETOARE IN GRINZI

4.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Incovoierea cu forte taietoare este o solicitare compusa n
prezenta careia, n sectiunea transversala, interactiunea este
exprimata prin doua tipuri de efort sectional: moment ncovoietor si
forta taietoare.
Incovoierea cu forte taietoare este tipica elementelor de tip
grinda (bare drepte ncarcate cu forte normale pe axul lor). (fig.3.53).

Fig.5.53.
Intre momentul ncovoietor si forta taietoare exista relatia
stabilita anterior (partea a III-a)
= T
aceasta nseamna ca prezenta fortei taietoare atrage dupa sine
variatia momentului ncovoietor.
Efectul momentului ncovoietor (raspunsul barelor solicitate la
ncovoiere pura) a fost analizat n paragraful precedent. In paragraful
de fata va fi analizat efectul fortei taietoare.
4.2. EFECTUL FORTEI TAIETOARE. FORFECAREA SI
LUNECAREA
Echilibrul tronsonului elementar din fig.3.54.a este asigurat,
alaturi de fortele exterioare a-i revin, de eforturile sectionale M, T, M +
dm, T + dT.

Fig.3.54
Cele doua cupluri (M si M + dm) introduc n lungul fibrelor
longitudinale compresiuni, respectiv ntinderi, cu valori diferite n cele
doua sectiuni (conf. schemei din fig. 3.54.b). Aceasta diferenta de
valoare este sursa unei tendinte de lunecare de-a lungul oricarui plan
longitudinal ce separa (imaginar) elementul de bara. Tendinta de
lunecare este consecinta variatiei momentului ncovoietor, deci a
prezentei fortei taietoare n zona. (Pe zonele de bara cu forta taietoare
nula, momentul ncovoietor este constant si tendintele de lunecare
sunt nule).
Masura interactiunii dintre partea superioara si cea inferioara a
elementului este perechea fortelor de lunecare dL; restabilind
echilibrul fiecarei parti, fortele de lunecare blocheaza lunecarea si
asigura integritatea formei.
Pe un element de bara aflat deopotriva sub regimul fortelor
taietoare si al fortelor de lunecare, interactiunea este masurata prin
eforturi unitare tangentiale (fig.3.55). Conform principiului dualitatii
eforturilor unitare tangentiale, eforturile unitare sunt egale si
formeaza, mpreuna cu cele de pe fetele opuse ale elementului ,
cupluri egale si de sens contrar (fig.3.56)

Fig.3.55 Fig.3.56
4.3. REZISTENTA GRINZILOR IN PREZENTA FORTEI
TAIETOARE
4.3.1. Eforturi unitare tangentiale. Formula lui Juravski
Se considera volumul ABCD, decupat din bara (fig.3.57).
Echilibrul de translatii pe directia axului barei (fig.3.58) este asigurat
de fortele de interactiune a caror masura, pe sectiunea transversala
este sistemul eforturilor unitare o, iar pe sectiunea longitudinala - forta
elementelor de lunecare
dL = tbdz (3.37)

Fig.3.57


Fig.3.58
In prezenta unor momente ncovoietoare pozitive, la partea
superioara a barei, eforturile unitare t masoara compresiuni. Pe cele
doua sectiuni transversale compresiunile sunt diferite, caci n prezenta
fortei taietoare momentul ncovoietor variaza. Cresterea de a
rezultantei volumului de compresiuni este echilibrata de forta
elementara de lunecare dL:
dL = dC (3.38)
Rezultanta volumului de compresiune cu expresia
C = S
A
, odA
unde A' este aria sectiunii transversale aflate n interactiune, nlocuind
efortul o cu expresia (3.18), se obtine
C = S
A'
,

C =
unde S'
x
este momentul static al suprafetei partiale A' a sectiunii
transversale n raport cu axa x; de aici
dC = dMx (3.39)
Din (3.37), (3.38) si (3.39) rezulta
bdz = dMx
=
si
= (3.40)
In expresia (3.40), care poarta numele lui Juravski, o reprezinta
efortul unitar tangential yz din planul longitudinal egal cu efortul unitar
tangential zy din planul sectiunii transversale; ambele planuri trec
prin punctul C n care ne-am propus determinarea efectului fortei
taietoare (fig.3.57 si 3.58). Semnificatia parametrilor din membrul drept
al formulei lui Juravski este urmatoarea:
T - forta taietoare din sectiune;
S'
x
- momentul static n raport cu axa x (axa neutra a sectiunii)
al suprafetei partiale A' determinate pe sectiunea transversala de
planul longitudinal ce trece prin punctul C (punctul n dreptul caruia se
defineste efortul tangential); momentul static al suprafetei A' este egal
cu momentul static al suprafetei" (S'x + S"x = Sx = 0, caci Sx
reprezinta momentul static al unei suprafete n raport cu o axa ce trece
prin centrul de greutate; n valoare absoluta, S'x = S"x);
b - latimea sectiunii transversale n dreptul punctului considerat;
Ix - momentul de inertie al suprafetei sectiunii n raport cu axa x
(axa neutra a sectiunii).

Fig.3.58
4.3.2.1. Distributia eforturilor unitare pe sectiunea
transversala; eforturi unitare tangentiale maxime. Asa cum rezulta din
formula lui Juravski, parametrii care determina variatia eforturilor
unitare . pe sectiunea transversala sunt b si S. La sectiunile
dreptunghiulare (cu latime constanta), variatia eforturilor este
determinata doar de variatia momentului static. Expresia momentului
static, n functie de cota y a planului de lunecare, este (fig.3.59):
S(y) = b (
Ei - si deci si efortului unitar - i corespunde o variatie
parabolica, simetrica n raport cu axa x, cu valori nule pentru y = h/2
(la extremitatile sectiunii) si valoarea

Fig.3.59
maxima pentru y = 0 (n dreptul axei x, axa neutra a sectiunii).
Pentru y = 0
S
max
=
t
max
=

t
max
= 1,5 = 1,5 t
med
(3.41)
unde o med s-a notat efortul unitar (fictiv) corespunzator unei distributii
uniforme pe sectiunea transversala.
La sectiunile de tip I si asimilate, cu sectiunea talpilor si a inimii
de forma dreptunghiulara, distributia eforturilor unitare este cea din
fig.3.60.a. Variatia parabolica este ntrerupta de salturi n dreptul
modificarii bruste a latimii sectiunii.

Fig.3.60 Fig.3.61
In realitate aceasta variatie brusca a formei este sursa unor perturbatii
n distributia teoretica a eforturilor unitare si generaeza concentraii de
eforturi (fig.3.60.b). Pentru atenuarea vrfului de efort, sectiunile
profilelor laminate de acest tip au laturile unite prin racordari (fig. 3.61).
4.3.2.2. Verificarea rezistentei la forfecare. La grinzi cu sectiune
de forma dreptunghiulara eforturile unitare tangentiale sunt mici n
comparatie cu eforturile unitare normale. Aplicatia din fig.3.ba este
edificatoare.

Fig.3.62
o
max
=
t
max
= 1,5
de unde

Se vede ca pentru grinzi cu proportie normala, raportul t
max

este net n favoarea efortului unitar t; de aceea aceste grinzi se
verifica numai la ncovoiere.
In mod curent verificarea la forfecare nu este necesara nici n
cazul grinzilor cu sectiune I sau asimilata acesteia, desi eforturile
unitare tangentiale sunt mai mari ca cele corespunzatoare sectiunii
dreptunghiulare.
4.3.3. Rezistenta barelor n sectiuni longitudinale
(rezistenta la lunecare)

4.3.3.1. Determinarea fortei de lunecare. Variatia fortei de
lunecare
Observatie privind ipteza lui Bernoulli. Forta elementara de
lunecare a fost determinata n paragraful 4.3.1.
dL = dM
Pe lungimea finita cuprinsa ntre doua sectiuni (A si B),
L
AB
=
L
AB
=
L
AB
= A
T

(3.42)
unde A
T
este aria diagramei de forte taietoare cuprinsa ntre sectiunile
A si B.
La grinzile cu sectiune constanta (cazul curent), forta de
lunecare este proportionala cu aria diagramei de forte taietoare, deci
maxima spre reazemele grinzii.
In planuri situate la cote diferite, forta de lunecare este
proportionala cu momentul static, deci maxima n dreptul planului
neutru. In fig.3.b se exprima aceasta variatii prin deplasari relative
diferite ntre fsii longitudinale de bara.

Fig.3.63
Imaginea obtinuta infirma ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor
plane..).
Tipul de deformatie din fig.3.b3 este doar una din cele trei
componente ale deformatii complexe cu care bara raspunde solicitarii
de ncovoiere cu forte taietoare; ele sunt prezentate n fig.3.64.

Fig.3.64
4.3.3.2. Probleme practice privind asigurarea interactiunii
longitudinale. Cnd dimensiunile prea mari ale sectiunii transversale
nu permit realizarea grinzii dintr-o singura bucata, n planurile
longitudinale care separa elementele componente ale grinzii se
manifesta tendinte de lunecare (fig.3.65). In cele ce urmeaza se
prezinta

Fig.3.65
modul particular de blocare a acestor lunecari (asigurarea interactiunii
longitudinale) la diferite tipuri de astfel de grinzi.
I. Grinzi de lemn cu sectiune compusa
La acest tip de grinda asigurarea interactiunii longitudinale se
realizeaza, traditional, prin intermediul penelor (fig.3.66). Distanta
dintre pene depinde de capacitatea lor la forfecare si de marimea de
capacitatea lor la forfecare si de marimea fortelor de lunecare.
La grinzile de mare deschidere sau n cazul n care forta
taietoare prezinta variatii mari n lungul grinzii, se urmareste ca prin
asezarea penelor la distante diferite (mici n zonele cu forta taietoare
mare, deci lunecari puternice si mari zonele cu forta taietoare redusa)
sa se realizeze o ncarcare uniforma a penelor.

fig.3.66
Istoria constructiilor si sistemul din fig.3.68, marcabil prin
eleganta solutiei.

fig.3.68
II. Grinzi metalice cu sectiune compusa de tip I sau asimilata.
Asigurarea n turatiuni longitudinale ntre inima si talpi - elementele
componente ale grinzii - se realizeaza prin mbinari sudate (fig.3.69)
sau nituite (3.70)

fig.3.69

fig.3.70
III. Grinzi cu zabrele. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de legaturi de tip pendul, asigurate de bare transversale
simple, articulate la capete, compuse n sistem cu ochiuri triunghiulare
(fig.3.71 si 3.72)

Fig.3.71 Fig.3.72
Barele transversale (denumite, n functie de orientarea lor,
diagonale sau montanti) sunt alternativ comprimate si ntinse (pentru
sensul tendintei de lunecare precizat n fig.3.71, diagonala din stnga
este comprimata, iar cea din dreapta ntinsa).
IV. Grinzi Vierendel. Lunecarea dintre cele doua talpi este
blocata de montanti robusti, ncastrati la capete, formnd, mpreuna cu
talpile, sisteme cu ochiuri dreptunghiulare (fig.3.73 si 3.74). Montantii
sunt forfecati si ncovoiati.

Fig.3.73 Fig.3.74
V. Grinda de beton armat.
Grinda de beton armat (fig.3.75 si 3.76) poate fi asimilata cu o grinda
cu zabrele: talpa superioara (comprimata) este alcatuita din beton
simplu (doar pe cca un sfert din naltimea sa grinda de beton armat
este comprimata), talpa inferioara (ntinsa) este alcatuita din bare
longitudinale de otel (armaturi) iar elementele transversale "de
coasere" ale celor doua talpi - din "vine" de beton comprimat si
armaturi ntinse (n doua variante: bare nclinate, de tip diagonale si
etrieri, de tip montanti).

Fig.3.75 Fig.3.76
5. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE
(INTINDERE) EXCENTRICA

5.1. DEFINITIA SOLICITARII. EXEMPLE
Compresiunea (ntinderea) excentrica este o solicitare
compusa, n prezenta careia, pe sectiunea transversala, interactiunea
este reprezentata de o forta axiala si un moment ncovoietor (vector
cuplu cuprins n planul sectiunii).
In functie de directia vectorului moment ncovoietor fata de
axele principale de inertie ale sectiunii transversale, se deosebesc
urmatoarele doua cazuri:
- ncovoiere oblica cu forta axiala (cazul general de
compresiune sau ntindere excentrica), cnd directia vectorului
cuplu este oarecare fata de directia axelor;
- ncovoiere simpla cu forta axiala (cazul particular), cnd
directia vectorului cuplu coincide cu directia uneia din axe.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a
lungul unui suport paralel cu axa barei genereaza, ntre punctul de
aplicatie, compresiune (ntindere) excentrica (fig.3.77). In aria sectiuni
transversala, masura interactiunii este o forta normala A = P, aplicata
excentrica, de-a lungul suportului.

Fig.3.77
fortelor exterioare, ea se reduce n centrul de greutate al sectiunii la o
forta axiala N = P si un cuplu M = Pl, unde e este excentricitatea
punctului de aplicatie a fortei interioare.
Cnd punctul de aplicatie se afla pe una din axele principale de
inertie (fig.3.78) se genereaza cazul particular de compresiune
excentrica - ncovoierea simpla cu forta axiala.

fig.3.78
In practica, compresiunea excentrica este solicitarea
caracteristica a stlpilor de cadru n regim gravitantional de solicitare
(fig.3.79).

Fig.3.79
5.2. INCOVOIEREA SIMPLA CU FORTE AXIALE
5.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala
Determinarea eforturilor unitare pe sectiunea transversala se
face prin suprapunerea efectelor celor doua solicitari (simple)
componente: compresiunea (ntinderea) centrica si ncovoierea ..
Ambele genereaza pe sectiunea transversala eforturi unitare normale
t (fig.3.80).

Fig.3.80
Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar corespunzator
solicitarii compuse se obtine prin nsumarea eforturilor unitare
corespunzatoare fiecarei solicitari simple.
t = t
N
+ t
M

La distanta y de axa x , cu semnele corespunzatoare sensului
eforturilor unitare
t =
5.2.2. Semnele eforturilor si conditiile de ncarcare

Eforturile unitare nsumate pot avea acelasi semn (cnd domina
efectul fortei axiale) sau semne diferite (cnd domina efectul
momentului ncovoietor). Daca elementele supuse la compresiune
excentrica (stlpi, arce etc) sunt alcatuite din materiale nerezistente la
ntindere (piatra, caramida, etc.) se urmareste ca sectiunea sa fie
comprimata n totalitatea ei. Pentru aceasta este necesar ca (n
valoare absoluta) ......, unde ..... reprezinta efortul maxim de ntindere
corespunzator momentului ncovoietor:

de unde
l =
(3.43)
La o sectiune dreptunghiulara, indiferent de proportiile ei,

(3.44)
Pentru excentricitati inferioare valorii h/b adica pentru pozitii ale fortei
de compresiune cuprinse n treimea mijlocie a sectiunii
dreptunghiulare, eforturile vor avea acelasi semn (compresiuni).
Tipurile de diagrama, n corespondenta cu pozitia fortei fata de
treimea mijlocie, sunt prezentate n fig.3.87.

Fig.3.81

5.3. INCOVOIERE OBLICA CU FORTA AXIALA
5.3.1. Descompunerea solicitarii compuse in solicitari
simple
Forta P aplicata n punctul P (xo,y) se reduce n centrul de
greutate al sectiunii la o forta axiala N = P si doua momente
ncovoietoare: Mx Pyo si My = Pxo. Reducerea s-a facut n doua
etape. din punctul P n punctul P1 si din P1 n centrul de greutate;
etapele sunt prezentate n fig.3.82.

fig.3.82
Cele trei eforturi sectionale (N, Mx, My) le corespund eforturi
unitare normale . Intr-un punct curent al sectiunii, efortul unitar
corespunzator solicitarii compusa se obtine prin nsumarea eforturilor
unitare corespunzatoare fiecarei solicitari simple:
t = t
n
+ t
Mx
+ t
my

In punctul M (x,y),
t = + ,
t = - ,
t = - ,
(3.45)
5.3.2. Axa neutra
5.3.2.1. Ecuatia axei neutre. Axa neutra este locul geometric al
punctelor cu eforturi unitare nule. Din conditia t = 0 rezulta ecuatia
axei:
1 + = 0
= 1
sau, cu notatiile
- = a si - = b (3.46)
= 1
(3.48)
Axa neutra este o dreapta care taie axele de referinta la distantele a si
b de originea aflata n centrul de greutate al sectiunii (fig.3.83)

fig.3.83
5.3.2.2. Proprietatile axei neutre.
A. Intruct, conform relatiilor (3.46), la valori pozitive ale
coordonatelor xo, yo corespund valori negative ale distantelor a si b,
fata de punctul de aplicatie a fortei, axa neutra se afla de cealalta
parte a centrului de greutate (fig.3.84).
B. Punctelor de aplicatie a fortei aflate pe o dreapta ce trece
prin centrul de greutate le corespund axe neutre parafele, caci
= const.
Conform relatiilor (3.46) , axa neutra se apropie de centrul de
greutate cnd punctul de aplicatie se departeaza (fig.3.85).

fig.3.84

fig.3.85
C. Punctelor de aplicatie ale fortei aflate pe o dreapta care nu
trece prin centrul de greutate le corespund axe neutre concurente
(fara demonstratie) (fig.3.86).

fig.3.86
5.3.4.3. Smburele central al unei sectiuni dreptungiulare. Fie
sectiunea dreptunghiulara din fig. 3.88, cu dimensiunile laturilor B si H.

fig.3.87
conform (3.46)
xo = - ,
yo = -
Pozitiei (1) a axei neutru, tangenta la una din laturile mici ale sectiunii
(cu a o si b = - H/2), i corespunde punctul 1 de aplicatie a fortei, cu
coordonatele.
xo = 0
yo = -
Pozitiei (2) a axei neutre, tangenta la una din laturile mari ale sectiunii,
i corespunde punctul 2 cu coordonatele
xo =
y = o
Cnd axa neutra se roteste n jurul punctului A, punctul de
aplicatie a fortei parcurge segmentul 1-2. Prin anologie, se deduce

Fig.3.88 Fig.3.89.
si pozitia punctelor simetrice 3 si 4 si segmentele 2-3, 3-4 si 4-1 care
nchid smburile central.
Acesta este un romb cu diagonalele egale cu o treime din
lungimea laturilor dreptunghiului (fig.3.89).
5.3.4.4. Smburele central al unei sectiuni circulare este un
cerc cu diametrul egal cu un sfert din diametrul sectiunii (fig. 3.90 si
3.91):
yo =

Fig.3.90 Fig.3.91

5.4. Eforturi unitare pe talpa unei fundatii
Pamntul este un material nerezistent la ntindere. De aceea, la
contractul dintre fundatie si teren, interactiunea nu poate fi realizata
dect prin eforturi de compresiune.
Daca forta este aplicata n interiorul smburelui central,
distributia presiunilor se face pe toata suprafata talpii, dupa legea
trapezoidala precizata anterior (fig.3.92).
Daca forta este aplicata n afara smburelui central, distributia
presiunilor se face pe o zona limitata a suprafetei talpii, numita zona
activa (fig.3.93).

Fig.3.92 Fig.3.93
Suprafata zonei active si valoarea efortului unitar maxim se
determina din conditia ca forta P, aplicata exentric si rezultanta R a
volumului de presiuni sa formeze un sistem echilibrat. Daca P calca pe
una din axele de simetrie ale unei fundatii dreptunghiulare, la distanta
C de marginea fundatiei (fig. 3.93), latimea zonei active este d = 3 c,
iar efortul unitar maxim, de doua ori mai mare dect efortul mediu
o
max
= 2