Sunteți pe pagina 1din 98

f,frn^[.

Cf&imssr$ o

trfoeM f,.*r*fusoa

Edward E" Sffiith o effiryd"Utrsm

reuulcA

EDITURA

Rita L.

Atkinson Richard C. Atkinson University of California, San Diego


Daryl J. Bem
Cornell University

Edward E. Smith
University of Michigan

Colaborator: Susan Nolen-Hoeksema Stanford University

Introducere
tn
,1

psihologie
Edifia a XI-a
Traducere din limba englezd:

Leonard P. Biiceanu Gina Ilie Loredana Gavrilitl

Bucuregti,2002

Prefuld

O datd cu publicarea celei

de-a

unsprezecea edilii, Introducere in psihologie sdrbdtoreSte cea de-a patra aniversare. in anii care au urmat primei sale edilii, cea a lui Ernest R. Hilgard din 1953, aceastd carte a devenit una dintre cele mai utilizate din istoria publica;iilor pentru colegiu; mulli dintre studenli au citit-o, preferdnd-o altor introduceri tn psihologie, Si mulli dintre cei care publicd in prezent studii psihologice au folosit drept carte de

fndelungatd, adicd dupd examinarea finald, qcesta fiind criteriul care a orientat obiectivele autorilor prezentei cdrli. Primul obiectiv vizat este acela de a oferi astfel o intagine generald asupra comportamentului uman Si de a stimula interesul pentru domeniul psihologiei, dorneniu care este tn acelasi timp extrem de vast Si extrem de ambilios. Influenlatd la interfa1a cu Stiinlele naturale de cdtre biologie Si

cdpdtdi prima ediyie q acestui manual. Manuqlul de fald a fost, de


asemenea, tradus tn rtunteroase limbi:

la interfala cu Stiinlele sociale

de

rusd, spaniold, francezd,


germand

chinezd,

succesul acestei cdrli a fost determinat de continua preocupare pentrtt prezentarea cu cdt mai multd claritate Si acuratele a conceptelor Si a contribuliilor metodologice, evithndu-se insd schematizarea saLt interpretdrile denaturate ale conceptelor dificile. Acestea fiind obiectivele noastre, am preferat sd prezentdm mai degrabd lucrdri integrate despre o anumitd temd Si nu .fragmente sau teorii care sd fie mentorizate in vederea exantindrii finale. intr-adevdr accentttl este pus pe ceea ce se va reline pentru o perioadd mai

Noi

Si portughezd.

considerdm

cd

cdtre sociologie Si antropologie, psihologia abordeazd problematica complexd a naturii unxane, consideratd anterior apanajul exclusiv al literaturii Si filosofiei. Mai presus de orice, aceastd lucrare tncearcd sd redea farntecul psihologiei ca denrcrs
umanist,

prin excelenld intelectual.

Un aI doilea obiectiv este acela de modelare, de fornrure a unei categorii de cititori care sd devind ,,inteligenla consumatoare" de literaturd psihologicd. Fiecare dintre noi este zilnic

afirntalii referitoare la contportamentul unran Si tocmai de aceea considerdm cd o introducere tn psihologie ar deter-

asaltat de declaralii

qi

minq

atitudine criticd fald de asemenea afirmalii. in momentul in

VIII
care vor auzi despre detectorul de minciuni, despre hipnozd, orientare sexuald, perceplie extrasenzoriald S.a.m.d., sperdnt cd ,,absolvenyii" acestei cdryi iSi vor reaninti cdte probleme ridicd dovedirea unor astfel de afirmalii sau iSi vor aminti, cel pulin, cd aceste dovezi existd Si cd le-au citit
cdndva.

ti

rod uce rc irt psi lto lo g i e

treilea rdnd swttem preocttpali de rolul psihologului in


rezolvarea problemelor sociale. ASa cum demonstreazd numeroasele disculii din aceastd certe, psiltologia a contribuit adesea la atittgerea unui asemenea obiectiv, eficienla psihotecomportamentale Si ento{ionale fiind rut-

irt al

degrabd, aceea de a le preda ntai departe acelora care au fiir-adeviu' nevoie de ele ... Nu-nti pot irnagirtct altceva mai bun pentru binele .fiinlei umane ... decdt sd descoperi cAt cle nrult bine poli face prin interntediul transniterii psihologiei" (Miller, 1969). Stutem intru totul de acord cu aceste afirma{ii Si, timp de 40 de ani, Introducere in psihologie a fost ntodalitatea noastrd de a transmite psihologict mai depane.

itt cea de-a noua editrie ant


introdus un apendice ntuttit Cum si citegti un manual: metoda PQRST. Cititorii au afirmat cd acesta s-a dovedit a fi extrent de folositor Si de aceea recomanddnt studenlilor sd-l cortsulte trmirte de a irtcepe lectura. Un alt ajutor in vederea invalarii,

rapiei fn tratarea tulburdrilor

mai un exemplu tn acest serts. Studierea invdldrii a ficut posibild aparilia instruirii asistate pe calculcttor, cercetarea nrcmoriei a contribuit la conStientizarea riscurilor presupuse de declaraliile martorilor oculari, cercetdrile din donteniul psihologiei sociale au fundamentat metodele de inlaturare a discrimindrii Si de dininuare a cordlictelor intergrupale. Exemple ca acestea vor fi gdsite in fiecare capitol al acestei cdrli.

prezentat pentru

in aceastd ediyie, este accentuarea (ingroSarea) termenilor sau conceptelor importante, in scopul de a le scoate trt evidenPd; cititorul care stdpdneSte semnificayia termenilor accentuati poate spune cd este pregatit pentnt o

prima data

Un psiholog a afirmat cd ,,scretele eforturilor noastre nu trebuie sd fie rezervate specialiStilor ... Responsabilitatea noastrd este mai pulin aceea de a ne asunta rolul de specialisti Si de a fncerca sd aplicdnt noi insine teoriile psihologice ci, ntai

examitrure. Urt ajutor sttpliutertar esre Ghidul de studiu gi programul modular elaborqt de cdtre John G. Carlsott, Universitatea din Hawai. Acest tndreptar, care va fi prezettat in prefayd, poate fi util studenlilor fie pentru pregdtirea cursurilor obiSnuite, fie pentru un ntodul de master. Cea de-a unsprezecea ediyie a fost revizuitd Si completatd, cuprinTdnd

Prefald

x
tinle Si expectalii) din cadrul procesului de recunoastere a obiectelor (rolul delinut de aceste procese in
achizilionarea conceptelor este expLts tn capitolul 9). Acest capitol fantiliarizeazd cititorul cu modelttl conexionist al structurii recunoctSterii ql include noi disculii critice in legdtu"d cu scdderea capacitdlii de recunoagtere, secundard diferitelor afecliutti
cerebrctle.

noi inforrnalii fn legdturd cu sistentul de neurotransmildtori Si neuroreceptori, teoriile constiinlei, releaua neuronald Si conexionismul, diferenlele intersexuale, itfluenlarea geneticd Si evolulionis td a contp ortamentului, iar in fiecare secliune a cdrlii a fost integratd diagrama funcliondrii cerebrale, cu localizdrile specifice ale cogniliei, emoliilor Si limbajului. Pentru a nu repeta unele lucruri tn fiecare capitol, vom menliona in continuare
cdteva dintre schimbdrile maiore. in capitolul /, Psiholo gia ca qtiinld

Capitolul 7, invillarea qi condilionarea a fost revizttit Si reorganizat in


sir se acorde importanla cuvenitii cunoscutelor aborddri contportamentalistd, cogt'ritivistd Si etoaSa

gi demers umanist, sunt cuprinse


disculii critice in legdturd cu
deon-

fel incdt

tologia cercetdrii Si o secliune ampld, dedicatd aborddrii interdisciplinare, in principal Stiin{ei cognitive Si evolulionismultri psihologic. in capitolttl 3, Dezvoltarea psihologicd, secliunea referitoare la dezvoltarea cognitivd a

logicd ale fnvdldrii. in capitolul 8, Memoria discttliile critice suplimen-

fost rescrisd pentru a furniza o

perspectivd mai clard a teoriilor lui Piaget Si ale aborddrilor alternative ce explicd evolulia modalitdyilor de tnlelegere a lumii de cdtre copil. Noile cercetdri asupra identitdlii sexuale Si a caracteristicilor sexuale sunt abordate extensiv tn cadrul disculiilor critice reunite sub numele de ,,Se poate preveni sexualisntul specific copildriei prin educalie sexuald? ". Capitolul 5, Perceplia, are drept subiect delimitarea procesdrii ascendente (determinatd de stimul) de cea descendentd (determinatd de cuno$-

tare ilustreazd perspectiva neuronal;t prin de scrierea modelului conexiottist al mentoriei de lungd duratd. Este, de asemenea, inclusit o nouit sec{ittne referitoare la memoria involuntard: prezentarea dovezilor care atestd cd nTenTorarea ev enint entelor pre supune sisteme de stocare diferite fayd de memo ria aptitudinilor. in capitolul 10, Motivele primare, sunt prezettate arnple disculii asupra obezitdlii, anorexiei, bulimiei, precunx qi o noud secliune referitoare la perttersiurtile sexuale. Capitolul 1 1, Emo{ia, prezintd cele mai recente studii transculturale pe tema exprimdrii emoliilor, precum Si o noud secliune referitoare la emoliile aferente precogniliilor.

-I ti rotluce

re itt ps i ltolo gie

Capitolul 13, Dezvoltarea personalitdlii de-a lungul viefii, care a apdrut pentru prima datd in cea de-a zecea edilie a lucrdrii, a fost extins prin includerea unei importante disculii a

disculie exhaustivd (t persistenlei stereotipurilor chiar ,pi in situalii


neobisnuite. Secliunea referitoare la atitudini a fost in aSa fel reconceputd incdt sd cuprindd .funcliile atitttdinilor, modul de influenyare e consistenlei atitudinale qi modificdrile atitudinale. Secliunea in care sunt prezentate relu{iile interpersonale de atraclie-respirtgere cuprhtde o disculie interesantd a alegerii obiectului iubirii Si teoria celor trei compotrcnente ale iubirii. Capitolul 19, Interacliunea gi influenla sociali, conline o noud secliune referitoare la deciziile de gntp Si o disculie criticd pe tema respectdrii principiilor deontologice in catil experimettelor lui Milgram pe tema obedienyei. Autorii acestei cdrli, acwtt cadre universitare tn diferite institttyii, au fost colegi la Universitatea Stanfurd, urtde profesorul Entest R. Hilgard le-a insuflat entuziasntul pentru sttt-

modului tn care factorii genetici, anfuientali gi culhrali interaclioneazd in procesul de fonnare a


personalitdlii. Acest capitol include o noud secliune referitoare la dezvoltarea personalitdlii adolescentului Si

cuprinde

.factorilor care contribuie Ia stabilitatea personalitdlii Si la schimbdrile


acesteia o dqtd cu maturitatea.

fit final o analizd

Capitolul 15, Stres gi adaptare, a fost contplet reorganigtt pentru a reflecta domeniul tn plind dezvoltare al psihologiei sdndtdlii; acest capitol

inclttde secliuni noi in care se abordeazd modtrl in care stresul


afecteazd sdndtatea, modul in care tipul de personalitate mediazd rdsptutsul la stres Si eficienla strategiilor de adaptare la stres. Douit noi disculii critice stmt ,,Abuzul sexual ca factor major de stres" Si ,,Psihoterapia poate influenla evolulia cancerului? " . Capitolul 16, Psihologie patologicd, a fost revizuit pentru a irtclude cele mai recente cercetdri din donteniul geneticii Si biologiei. Sec{iunea referitoare la schizofrenie Si tulbtrdrile obsesiv-contpulsive a fost rescrisd Si aufost introduse noi studii de caz. Capirolul 18, CredinJe qi atitudini sociale, cuprinde de aceastd datd o

diul psihologiei. Pdstrdnd Si acunt legdtura cu aceastd universitate,


autorii au solicitat colaborarea pro.fesorultti Susart Nol en-Hoeksenru, al e cdrei cercetdri vizeaza in principal strategiile de adaptare la stres, tn vederea elabordrii direcyiilor prirtcipale ctle capitolultti 15. Alegereo s-a dovedit a fi destul de inspiratd in sensul cd noua versiute a capitolului Stres gi adaptare este w1e clirtre pdrlile cele mai interesante ale lucrdrii.

Prefald

XI

Alte completdri
Primele completdri prezentate in aceastd edilie au fost cLr aten[ie actualizate Si, in acelasi timp, coordonate atdt cu kttregul manual, precum Si unele cu altele incdt sd se asigure acuratelea Si, prin aceesta, posibilitatea de folosire eficientd. Folosirea Ghidului de studiu qi a programului modular (Unit Mastery Program) elaborat de cdtre John G. Carlson, Universitatea din ManoaHawai, oferd posibilitatea ca la fiecare capitol sd se pund in aplicare vocabulsrul, ideile principale Si conceptele, constituind asfel un veritabil sistem de asintilare Si fixare a cuno$tinlelor cuprinse in respectivul capitol. in vederea atingerii aceluiasi obiectiv, o importantd contribulie o aduce Manualul de instruire al lui John G. Carlson si Tracy Trevoruow, de la aceeasi universitate, care cuprinde sugestii de lecturi, activitdli euristice recomandate, disculii qi tntrebdri, liste actualizate de casete video Si diapozitive adaptate, referitoare la anumite tente Si conline Si un ghid de utilizare a sistenrului preTentctt tn Ghrdul de studiu.

ritd; itemii esenliali, respectiv jumdtate din itemii fiecdrui capitol, au fost validali Si aprobali de cdtre Asocialia Psihologicd. Validitatea itemilor, dentonstratd de itemii-cheie, oferd profesorilor posibilitatea sd realizeze o examinare riguroasd a cunoStinlelor studenlilor. Proporlia itemilor, care a fost cu atenlie stabilitd, perntite profesorului sd-Si extindd gi sd-gi adapteze examinarea in concordan{d cu specificul claselor. in al doilea rdnd, ca rdspuns la solicitdrile profesorilor, juntdtate din totalul itemilor au acum o accentuatd componentd conceptuald; itemii conceptuali, care se gdsesc, de asemenea, Si in itemii-clteie, testeazd nivelul de lnlelegere al acestora, datoritd faptului cd implicd atdt aplicarea practicd a cunoStinlelor,

in at treilea rdnd, numdrul total al


itemilor afost ntdrit cu 50
96

cdt Si generalizdri ale informaliilor.

astfel cd

permite profesorilor sd foloseascd testul la mai multe examindri, evitdndu-se repetarea itemilor de la examindrile anterioare. in aceastd edilie fiecare capitol conline 150 de iteni, prin addugarea celor 7 5 de itemi noi
c

Figele de examinare, elaborate de

oresp

unzdtori anexei s tati s tice.

cdtre Vivian Jenkins de la Universitatea din Indiana de Sud, au Jbst trt mare mdsurd adaptate Si extinse, fiind ctstfel disportibile afit trt versiune computerizatd, cdt Si in versiune tipd-

Alte instrunrcnte de studiu care ar putea facilita inlelegerea prezentei lucrdri sunt: compact-discttl Conceptele dinamice din psihologie (extrent
de extensiv Si actual), o cuprinzdtoare

XN
videotecd, progranrc interactive pe calculator (interesante Si inovatoare), precLtm gi ingeniosul Catalog de
psihologie.

I tt

roduce re iu ps iltolo gi e

Pentru a se acorda importanla cuvenitd cercetdrii, s-a colabora.t cu experli din acest domeniu in vederea revizuirii materialului referitor la cercetare,

asfel incAt fit fiecctre capitol sunt prezerfiate diverse contentarii ale unor specialisti in
donteriul cercetdrii. AceSti colabora-

tntpreund cu alli pro/bsiottiSti care eLt oferit di.ferite sugestii sLurt enumerati itt prefata. Aceia care Si-au adus o importantd contribulie in ediliile anterioare, deSi nu sLult menlionali, beneficiazd in continuare de apreci erile noastre. in afurd de cei menlionali anterior, dorim sd mullunint tuturor celor care Si-au adus contribulia lct elctborarea acestei noi edilii Si, in special, lui
H arc ottrt
B

tori

rac e J ov anovi ch.

Rita L. Atkinson Richard C. Atkinson Edward E. Smith Daryl J. Bem

Cuprins

Panrrn I. PslHoLocrn cr SrilnTA

DEMERSUMAMST CAP. 1. NATURA PSIHOLOGIEI Obiectivele psihologiei Perspective in psihologie psihologice Perspective moderne
Originile diferitelor concep{ii

Sr

Emisferele cerebrale Structura emisferelor cerebrale Ariile corticale gi funcliile


acestora

53 53 55 57

Asimetria cerebrald
Efectele sec{iondrii conexi unilor interemisferice Specializarea emisferelor
cerebrale
Discutie criticA:

7
8

60

hologice Metode in psihologie Metoda experimentali Metoda corelafiei Metoda observaliei

Relaliile dintre orientdrile psi13 14 L4

6l
Linbaiil
si cre-

ierul

l8 2l

24 Ramuri psihologice Specializiri in psihologie 25 Aborddrile interdisciplinare 27 Imagine de ansamblu asupra Rezunwtul capitolului Recomanddri bibliografice

Disculie criticl: Aspectele deontoIogice ale cercetdrii psihologice 22

Sistemul nervos vegetativ Sistemul endocrin Influenlele genetice asupra comportamentului

63 64 66
68 68

Cromozomii gi genele Studiul genetic al comportamentului Infl uenlele mediului asupra acfiunii genelor Rezunntul capitolului Recomanddr i b ibliogr afice
CAP.

72
75 75 78

cd(ii

29
31

33

PInrpI

a II.A. PROCESELE DE DEZVOL.


TARE BIOLOGICA$I

3.

DEZVOLTAREA PSIHOLOGICA Probleme fundamentale ale

80

PSIHOLOGICA
ALE

35 36

dezvoltarii psihologice
Interac!iunea dintre ereditate

8l
82
85 87

I*. 2. B AZELI' BIOLOGICE


l.leuronii gi

gimediu

PSIHOLOGIEI
Componentele sistemului

nervii Potenlialele de acfiune Transmiterea sinaptici receptorii


Disculie criticd: Psifu tlo gia

nervos

38 38

Stadiile dezvoltdrii gi perioada senzoriald


Capac itali le nou-ndscutulu i

40

Auzul
Disculie criticd:
A re

88
nou-ndscutul

4l
43

Neurotransmilitorii

gi neuro-

rupacitatea de a ilnita?

88
90

Organizarea sitemului nervos Structura creierului Stratul intern

molecalard

45
47 48 48

Vederea Gustul gi mirosul Invdlarea gi memoria Temperamentul - Dezvoltarea cognitivd in

9l
92 94
95 95

copilarie
Teoria stadiali a lui Piaget Evaluarea teoriei lui Piaget Alternative la teoria lui Piaget

Sistemullimbic
lizare a actttildlii

50
5

Disculie criticd: Metode de vizua-

cerebrale

l&t
107

XIV
Dezvoltareasocial6acopilului
Comportamentul social tim-

Int roducere in psihologie

lll
tt2
116

Sim{urile cutanate

r82
186 188

purlu
Atagamentul Identitatea de gen gi comportamentul specific sexului
DiscuJie criticd: Educalia senuld paale preveni sexisnul sperifc

tt4
CAP.5.

Simlurile somatice Rezunatul capitolului


Recom anddr i bi bl iogr afice

t90

Pnncrnlu
Funcliile percep{iei Localizarea
Separarea obiectelor
Percepgia distantei

r92
193

194

copildriei?

126
127

Dezvoltarea in perioada adoles-

194 r91

cen{ei

Dezvoltarea

sexuala
adolescenti

07
129
131

Standardele sexuale gi com-

* Conflictele dintre
9i

portamentul
pdrinli

Percepfia migcdrii Recunoagterea Stadiile timpurii ale recunoag-

20t
203

terii
Stadiul de corespondenld 9i modelele conexioniste Recunoagterea obiectelor naturale gi procesarea top-down

204
207

Dezvoltarea identitdlii
Disculie criticd: Graviditatea in afuie scenld S i folos irea con-

t32
r32

210

traceptitelor

Dezvoltarea ca proces permanent t34


-Tinere.tea Perioada adulti

Rolulatenliei
Disculie critictr: Tulburdrile de
re('unoa$tere

2t5 2t9
220

r36

r36
r37
139 141

--Bitrdne{ea
Rezumatul capitolului Recomanddri bibliogr afice
PARTEA A UI-A. CoN$ruNTA $r PERCEPUA Ce,p.

Constante perceptuale

Constanla luminozitdlii 9i a

culorii
Constanfa formei gi a pozitiei Constanla mdrimii Dezvoltarea perceptuald Nivelul de discriminabilitate la copii Cregterea copiilor cu stimu-

22t 22r
222 226 226 231 235 238

143

4.

PROCESELE

SENZORIALE I44
145

Proprietd{i comune ale moda-

litafllor

senzoriale Sensibilitatea Codarea senzorial[

lare controlatd
R

146
150 CAP. 152 156 156

ezuntat ul c ap ito

lului

Reconnnddr i bibliogr afi ce

Discufie critic6: P rocese der: izit> nale implicate tn delecfia stihtu-

6. CoNgrrrNln
Congtiinla

$r srARrLE sALE

lilor Simlul viz"ral

MODIFICATE Aspecte ale congtiinlei

240

24r
242 244 244
245

Lumina gi senzafia vizualf, Sistemul vizual Receplia vizuald a luminii


Vederea cromaticd

156 r59
162

Amintirile precongtiente
Incongtientul Conqtiinla divizatd Disocierea con$tiin!ei
Personalitatea multipld

Simlul auditiv
Undele sonore Sistemul auditiv Receplia intensitAii sunetului Recepfia in6l{imii sunetului
Disculie criticf, ciald duditivd
: P rotezarea

t69
170

245
246

t7r
173

174
176

artifi-

ti ocalard Alte modalitii{i senzoriale

Somnul gi visele Orarele de somn Profunzimea somnului TulburSrile de somn Visele

248
249 249

253
255
257

176
179

Conlinutul visului
Disculie critictr: Teorii ale sonnu-

Simlul olfactiv Simful gustativ

l8l

lui cu vise

257

Cuprins
Substan.tele

XV

psihoactive Sedativele Opiaceele Stimulantele Halucinogenele


Substanlele derivate din

259 261 265

268
270 212 273 274 274

anterioare Rezumatul capitolului Recomanddri bibliografice


Convingerile CAP.8. MEMORIA
Consideralii asupra memorie i Cele trei stadii ale memoriei Diferite tipuri de memorie Memoria de scurtd duratd Encodarea Stocarea informali i lor Reactualizarea

tele abstracte invSlarea prin inlelegere

Schemele cognitive gi concep321

329 333
335

JJ8
340

cannabis
Discutie critic6: Dependenla de drog

341

Meditalia
Forme tradifionale de meditalie

34t
342

Meditalie girelaxare Efectele meditaliei Hipnoza Induc{ia hipnoticd


Sugestiile hipnotice
Discufie criticA:,,Observatorul

2t5
276
277 277 278 281

343 343 345

348
350

Memoria de scurtd duratd

gi

as(uns"

Fenomene Psi

Dovezi experimentale Dezbateri privind dovezile Dovezi amuzante


Scepticismul legat de fenomenele Psi R e zurtat u I c ap ito lului Re c om an ddr i b i b I i ogr afi c e
PARTEA A

282 282

gdndirea Transferul informaliilor d in memoria de scuttd durati in memoria de lungd duratd Memoria de lungd duratd Encodarea
Reactualizarea informa{iilor
Discr\ie crilicd: Modelele conexi-

284
287 288

351 353 353 355

290
292

359 ofiiste ale nettnriei 362 Stocarea informa{i i lor Interac{iunea intre encodare gi

IV-a- iNvAlaREA,
9I GANDIREA

MEMoRTA

293 294
295
297 297

reactualizare 363 Factori emo!ionali implicali in uitare 366

CAp. 7.

irwAlanel
inv6!irii

gr coNDTTToNAREA

Memoria implicitd Memoria in amnezie


Disculie critictr:

368 368

Perspectivele psihologice ale Condilionarea clasicS Experimentele lui Pavlov Fenomene 9i aplica{ii Predictibilitatea gi factorii

mnezia copild-

riei

369
372

299

Memoria implicit6 la subieclii normali Stocarea informa{iilor qi diferentele de reactualizare Imbun6t6{irea memoriei Structurarea informaliilor in

3t5
375

cognitivi

302
306

Limitirile biologice
Condilionarea

operantl 310 kgea efectului 311 Experimentele lui Skinner 3I2 Fenomene 9i aplicalii 315 Condilionarea aversivd 319
Controlul gi factorii cognitivi 321 Limitarile biologice 323
Disculie critici: Ecounnia recon-

Discutie criticl: Bazele neurologice ale invdldrii elementare 308

'

unitdli qi capacitatea de
memorare Imagine mentalf, gi encodare Elaborarea gi encodarea informa{iei Contextul gi reactualizarea Or ganizar ea i n forma{ i i I or
Exersarea reactualizirii

375
376

378
379 379
380 381

MetodaRICAR
Memoria constructivd
Rafionamente simple Stereotipuri

382
383

^ wnsdrii Invdlarea complexf,

324
326

384

XVI

I rtt roduc

ere itt psi lto lo gie

Scheme capitolului Recomanddri bibliografice Cap. 9. GAxornnl $r Lril{BAJUL Concepte qi categorii Funcliile conceptelor Prototipurile
Reatnntttl

385 386 389

Reglarea temperaturii ca sis-

tem homeostatic
Setea ca sistem homeostatic

443

444
445

390
391

Foamea

Variabilele reglatoare ale foamei 446


447

Ierarhizareaconceptelor Achizi{ionarea conceptelor


Combinarea

392 392 394


395
398

Detectorii salietatii
Mecanismele cerebrale Obezitatea gi anorexia

conceptelor
re la t iv i -

Factorii genetici ai obezitilii


Supraalirnentarea gi obezitatea

448 452 452


455 451 459

rdlii lingvistice Rafionamentul Ra{ionamentul deductiv Ralionamentul inductiv Limbaj qi comunicare Nivelurile limbajului

Disculie critica: Ipote za

399 400 400


403

Dieta qi conffolul greutSlii

Anorexia

Bulimia
Sexualitatea adultului Controlul hormonal

463 464
465 461

406 406

Controlul neuronal
Primele experien!e Influen{ele culturale Homosexualitatea Dezvoltarea sexual6 timpurie Hormonii prenatali Raportul dintre hormoni gi mediu Transsexualismul Comportamentul matern
Determ inanli i biologici
Disculie criticd: lnstinctele
Si

467
469

Elementele componente gi procesele specifice limba-

jului

47r
474 474
475

407

Infl uenlele contextuale asupra

ingelegerii gi producerii limDezvoltarea Procesul

bajului limbajului

4ll
412
415 417 419

Ce anume este

invdlarii Factorii ereditari


jul

achizilionat? 4I3

477
471
4'7'7

conr

uman? brald o limbajului Gdndirea imagisticd


Disculie critici: krcalizrtrea

Pot alte specii s6 invele limbace

po nante nte Ie spe cifi ce re lalie

i 478

re-

Imageria vizuall 9i

imagistice Creativitatea vizuald


Operaliile
de

percep{ia

421 423 423

424 426 427


421

Explorarea gi manipularea 481 482 Stimularea senzoriali Principii comune ale diferitelor

481 Determinanlii de mediu Motive legate de curiozitate 481

mamd-<opil

motive
Rezunwtul capitolului
Re c o nt an

485
dd r i
b ib Iio

Gdndirea in ac{iune: rezolvarea

probleme

gr afi c e

485 488 490


491

Strategii de rezolvare a

problemelor
Reprezentarea unei probleme

Cap.11.

Enolrn
Componentele unei emolii

Expert versrs novice


Simularea pe computer
Rec om anddr

Rezunntul capitolului i b i b I i ogr af c e

429 430 432 434 437 439 440

Activarea fiziologicd

gi

emo{ia Bazele fiziologice ale emoliei


Disculie critictr: Utilizarea acth'dr ii pe tt ru det e c ta re a ntinc iuti I or

492 492 494


497

PARTEA AV-A.

Morrvelngr

ENroTrA

Intensitatea emo{iilor

Diferenlierea emo{iilor
Procesele cognitive gi erno{ia

499
501

Cep. 10. MorrvELE PRTMARE Motivele de supraviefuire


homeostazia Natura hcmeostaziei

gi

Intensitatea gi diferen{ierea

emo{iilor Dimensiuni ale emotiei

50r
503

Cuprins Unele implicafii clinice Separarea emoliei de procesele cognitive


505

xvII
Diferen{ele de grup gi perfor506

Utilizarea testelor in prognoza


553
Disculie critic6: Diferenlele de sex
in abititdlile

Expresie gi emolie 507 Comunicarea expresiilor emo-

testului performan(ei
manta

551

!ionale
Localizarea cerebrald Intensitatea gi diferenlierea

507

509 510

Natura inteligenlei Abordarea factoriald a inteli-

specrfce

553
555 555

emo{iilor
Reaclii le generale caracteristice

gen{ei

stdrii emolionale Energie gi descircare Atenlia gi invdlarea: congruen{a dispoziliei emo{ionale Evaluarea gi estimarea: efectele dispoziliei emolionale Agresivitatea ca reaclie
emo{iona16

5t2 5t2
513

Abordarea inteligenlei din perspectiva procesdrii informa{iei Aspecte ale inteligen{ei


Disculie criticA: Tipuri ntultiple de inteligenla

s58 560

s6I
562

514
515 515 518

Influenlele genetice gi ambientale Raporturile genetice 9i inteli-

Agresivitatea ca instinct Agresivitatea ca rispuns inv6tat Exprimarea agresivitdlii 9i catharsisul Rezumatul capitolului
Re c om an ddr

52r
524 526

genfa 562 565 Influenlele ambientale Testele de abilitate in perspectivd 567 Discutie criticl: Rasa Si inteligenla 569 Rezumatul capitolului 571 573 Recom anddr i b iblio g rafic e
Cn p. 13.

b i b I i o gr

afi c e

DnzvorrnnrA

PERSoNALI-

PARTEA A VI.A. PERSONALITATE $I

INDIVIDUALITATE C,l'r. 12. Evllunncl ABTLTTATILoR


MENTALE Testele de abilitate Aptitudine v e r s us achizilie Generalitate versus specifi citate

527

574 TATII DE-A LINGUL VIETII Copil6ria: formarea personal it61ii 575 5'15 lnfluente genetice
Discuf ie criticd: Studiul M inne sota asupra gemenilor cresaqi sepa-

528
529

rdt

579
579

530 534 534


535

Influen{e de mediu
Disculie critictr: Angajarea tn ntwtcd a nnmei Si ingt|irea

Caracteristicile unui test efi cient Fidelitatea testului Validitatea testului Omogenitatea procedurii de
testare Testele de abilitate intelectuall

copiilor

587 589

536
531

Interac{iuni personalitatemediu Influenle culturale Adolescenfa: consffuirea unei

592 594
595
597

537
537

identitali
Statusurile de identitate $coal6 versas familie Maturitatea: continuitatea personalit6!ii

Fondul istoric Metoda lui Binet: scala de


evaluare a vArstei mentale
Testarea

538 541 545

abilitifilor

mentale

specifrce
Testele de grup
Disculie critic6: Instruirea it stra tegiile de rezolvare s testelor Si c o ntp le x itat e a ace s t o ra

Dovezi ale continuitdlii


Discu{ie criticf,: Studiul persoru)i-

598 598

tdlii proieclat pe termen lung

600

Validitatea predictivi
Scorurile testului gi performanla academicf,

548 549

Surse ale continuitAfli Surse ale discontinuitafii

60r
605

550

Rezumatul capitolului Recom anddri bi bliografic e

606 610

XVIII
CAP. 14. TEOIUA$I EVALUAREA PERSONALITATII

I ttt roduc

re ttt p s ilto lo g ie
658

Paradoxul 612

consistenfei

Disculie critic6: Stoil eronate itttk-

Abordarea personalita|i din perspectiva trf,sdturilor sale fundamentale 614 6t4 Tipuri de personalitate 615 Trdsdturi de personalitate Teoria trdsdturilor de personalitate 615 Evaluarea abord6rii personal itAtii din perspectiva trdsiturilor sale fundamentale 621 Abordarea psihanalitici a perso-

iliile noaslre ar privire la cottsislenla comportamentului? 660 Solufia centrata pe persoand 662 663 Solulia agregirii 664 Solulia interacfionald 666 Rezuntatul capitolului Recomanddri bibliografice 670

PeRTTe A VII-A. STRESTIL, PSIHOPATOLOGOLA 9I PSMOTERA-

nalitalii
Stmctura

personalitalii Dinamica personalitSlii


Dezvoltarea

PIA 622 cap. 15. STnTSgIADAPTARE


623 624

67I
672
614 674 675 676 671
6'78

Caracteristici ale evenimentelor

personalitdfii

624
625

Modificdri ale teoriei freudi-

ene

Personalitatea uman6 din

perspectiva psihanaliticd 621 Evaluarea aborddri i psihana-

stresante Evenimente traumatice Controlabilitate Predictibilitate Sfidarea propriilor limite Conflicte interne
Disculie critica: Abu:ul sexual ta

litice

627

facktr de

srres

nnjor

Abordarea personalit6!ii din perspectiva invAtArii sociale 630 Condilionare gi invdlare soci630 ali

Reacliipsihologice de

Variabilele

personale

631

Imaginea personalitd{ii umane din perspectiva invS{drii sociale Evaluarea teoriei invdtdrii

632 633 634 634 640

Anxietatea 681 682 Furia qi agresivitatea 683 Apatia gi depresia Deteriorarea cognitivd 684 685 Reaclii fiziologice de sffes Rispunsul fiziologic la stres 685 688 Stres 9i boal6
Cum afecteazd stresul sdndtatea 689 689 Ruta directi Ruta interactivE 694 Ruta comportamentului de 695 sinitate Ruta comportamentului de
boal6 695

stres

680
681

sociale Abordarea fenomenologicd Psihologia umanistd Teoria constructelor personale Imaginea personalitalii umane din perspectivd fenomeno-

logici
Evaluarea aborddri i fenome-

641

nologice
Evaluarea personalit[{ii Consideralii generale Evaluarea trisdturilor de personalitate
Disculie criticd: Val id itat e a
te st

64t
643 643
645

i-

noniald Si alte nonsensuri 647 Evaluarea psihanaliticd 651 Evaluarea personalitSlii din perspectiva invS!6rii sociale 655 Evaluarea fenomenologicd 656

Evaludri gi stiluri de personalitate ca mediatori ai r6spunsurilor la stres Teoria psihanalitic6 Teoria compoftamental6 Stilul de personalitate Deprinderi de control al stresului Controlul centrat pe problem6 Controlul centrat pe emolie Mecanismele de apdrare ca strategii de control centrate
pe emo{ie

696 696
696 697 102 702

703

705

Organizarea terapiei

709

Cuprins

xIx
Tehnicicomportamentale 710
Discu{ie critic6: P ol intenenli ile psihologice sd influenlezd evoIulia

Profesii implicate in psihoterapie


781

capitolului Recomanddri bibliografice Cep. 16. PsurolocrrpATolocrcA Comportamentul anormal Dehnirea anormalitalii Ce este normalitatea?
Reiunntul
Clasifi carea comportamen-

Tehnici cognitive Modifi carea comportiimentului de tip A

canceruLui?

12

Tehnici de psihoterapie
Psihanaliza Terapii psihanalitice Terapii comportamentale Terapi i cognitiv-comportamentale

113 714
715 716

782 183 186 186 793


797 800 802 805 805 807 808

Terapii umaniste
O abordare eclecticd Terapia familiald 9i de grup Efi cacitatea psihoterapiei Evaluarea psihoterapiei Compararea psihoterapiilor Factori comuni in psihoterapii
Discuiie criticl: Rdspunsul de tip

718 719 719

720
't22
127 727

tului anormal Tulburdrile anxioase


Anxietatea generalizatd gi tulburdrile de panicd

platebo

810
812

Fobiile Tulburdrile obsesrv-compulsive inlelegerea tulburdri lor anxi-

728 730
732

Tulburdri ale dispoziliei (afective) Depresia

139
739 741
Si

Terapii biologice Medicamente psihotrope ^ Terapia electroconvulsivantd Imbundtdlirea sin6tdf ii mentale Resursele comunitare gi personalul auxiliar Promovarea propriului echilibru emolional Rezumatul capitolului
Recomanddr i bibl io g rafice

812
815 817 817 819
821

823

Tulburdrile bipolare
Disculie critica: Depresia sinu-

PeRree A VIII-A. Conrponrenrntvrw


SOCIAL

ciderea
pozilie
Disculie critic[: Iluzie

741

825 826
827 828

inlelegerea tulburdrilor de dis-

(afectivd)

Cep. 18. Cnnonln


143
749 SOCIALE

gr ATrrr.rDrNr

mentald Schizofrenia

Si bundstare

$tiin{a intuitivl a credinlelor


sociale

Caracteristicile schizofreniei inlelegerea schizofreniei 758 Tulburdrile de personalitate 165 Personalitatea de tip antisocial 766 inlelegerea personalitdlii de

751 752

Colectarea informali ilor


Detectarea covarialiei Deducerea cauzalit6lii
Disculie criticl: Distorsiuni tn proc e sare a i nfonnal i i I or : cognitive
sau

832
836

tip

antisocial
rare

768
770 772 775

Disculie criticA: Nebunia ca apd-

legald Rezunntul capitolului Recomanddri bibliografice


CAP. 17.

Atitudinile Consisten{a atitudinilor Funcliile atitudinilor


Atitudinile
Atraclia
gi

molivolionale?

84I
842
843
8.15

Fundamentul istoric Primele aziluri Facilitd{i moderne de

Mnrone

onTERAPm,

776
711 111 779

interpersonald Preferinfa Iubirea


Disculie criticl: Pasiute prht dezntribuire?

comportamentul 848
851 851

856

tratament

Rezunwtul capitolului Recom anddri b iblio grafi c e

859 860 863

XX
CAp. 19.

lfiroducere

fn psihologie

soclAl,A Prezenla altora Facilitarea socialI Depersonalizarea Interven{ia martorului

INrnruclruxEA

$r rN-FLUENTA

864
865 865 869 872 875 877 877 880 886 ANEXA

Laboratorul luiWundt Alte origini ale psihologiei $colile de psihologie Structuralismul gi funcliona-

914
915

contemporane lismul

916 916
917

Disculie criticd: Teoria itnpactului social

Infl uen{a interpersonal6 Conformarea fap de majoritate Obedienla fa{i de autoritate

Forfele situa{ionale
Disculie critic6: Aspede etit:e fit experimentele de obedienld ale Iui Milgranr

psihologiei Behaviorismul Psihologia gestaltistd Psihanaliza Abordiri contemporane Recomanddri bibliografice


III.
METODE $I IUASURATORI STATISTICE

Date importante din istoria

919 920
921 922 924

Rdzvrdtirea Influenfa persuasivd a minori-

887 888 891

926
927 927

tAillor
Teoria rdspunsurilor cognitive la persuasiune Decizia de grup Polarizarea grupului G roupthink (,,gdndire de
R

Statistica descriptivd Distribulia frecvenlei Mdsuri ale tendinlei centrale

892
898 898 901 903 906

Mdsuri ale varialiei Inferen{a statisticl Populalii qi eqantioane Distribulia normali


Scalarea datelor Cdt de reprezentativi este o medie? Semnifi calia unei diferenle Coefi cientul de corelalie

929 930

932 933 934


935

ezunrat

grup") ul

c ap it o

lului

Recomanddr i b iblio g rafic e

936
937

ANExA I. Cuu sA crrE$Tr UNTRATAT:

METODARICAR
AT.IEXA

908

II"

SCURT ISTORIC AL

PSIHOLOGIEI

912

Originile psihologiei contemporane

939 Corelalia produs-moment 940 Intelpretarea coeficientului de corelalie 94t Re com anddr i b i b I iog rafc e 943 944

913
913 913

Originile psihologiei contemporane Cele dintdi aborddri psiholo-

Grostn
BTBUqGRAFTE

r018
1086

gice

INDEr

Psihologia ca ;tiinfn demers umanist


Cap.

;i

Natura psihologiei

I I I

Capitolul

Natura psihologiei
Obiectivele psihologiei
Perspective in psihologie Originile diferitelor conceplii psihologice
Perspective moderne

Relaliile dintre orientdrile psihologice Metode in psihologie


Metoda experimental5 Metoda corela{iei

Izhtoda obsewatiei Discufie critic6: Aspectele deontologice ale ce rcetarii ps i hologi c e

Ramurile psihologiei Specializdri in psihologie Aborddrile interdisciplinare Imagine de ansamblu asupra

cirfii

Notd cdtre cititori:


O metodd de eficientizare a invdldrii acestui manual este descrisd I, care ar trebui parcursd inainte de a incepe acest capitol.

in Anexa

f ri,. I cd aceasta este implicata in orice

n prezent. nimeni nu-gi poate persd nu srie psihologie pentru

logice au adus dovezi in legdturd cu efectele nocive ale unor asemenea ernisiuni. in
prezent, programele de televiziune speciale pentru copii conlin din ce in ce mai puline scene violente qi se fac eforturi in vederea prezentdrii ernisiunilor cu uu asemenea caracter la ore cAt nai tdrzii.

situalie de via{d. De exemplu: in ce fel este influenfat modul in care vd cregteli gi educa{i copiii de modul in care pdrinlii v-au crescut gi educat pe durnneavoastrd? Care este cea mai eficientl metodd de a inl5tura dependenla de droguri? Se pot reaminti mai in detaliu experientele din copildrie in stare de hipnozd? Se poate evita eroarea umand intr-o uzind nucleard prin perfeclionarea instrumentelor? Este eficientd psihoterapia in tratamentul depresiei? Se poate

Datoritd i mportantelor influen{e exercitate de psihologie asupra vie{ii cotidiene, devine necesard stdpAnireaunui bagaj conceptual minimal gi inforrnarea in legdturd cu metodele de cercetare chiar in cazul persoanelor care nu intentioneazd s6 se specializeze in acest dorneniu. O introducere in psihologie ar putea ajuta la rnai buna inlelegere a motivelor pentru care oamenii gAndesc Ai reaclioneazd in modul

imbunatdli capacitatea de invdlare prin


folosirea medicamentelor care faciliteazd, transmiterea neuronald? Psihologii cautd rdspunsuri la aceste intrebdri, precum gi la incd multe altele. O alta modalitate de ac{iune a psihologiei asupra vie{ii de zi cu zi o reprezintd influen{a acesteia asupra politicii legislative qi sociale. Teoriile gi cercetdrile psihologice au dus la aparilia unor legi referitoare la discriminare, la pedeapsa capitald, pornografie, compoftament sexual gi la circumstanfele in care o persoand nu poate fi consideratd responsabilS pentru acliunile sale. Legile referitoare la devian{a sexuald, spre exemplu, au suferit impoftante modi-

in care o fac, precum qi la inlelegerea propriilor atitudini gi reac{ii. Un alt efect benefic al psihologiei ar fi acela cd oferd posibilitatea de evaluare a numeroaselor afirmafii licute in numele psihologiei, in condiliile in care din ce in ce mai des intAlnim in ziare titluri ca acestea:

o o o o . o o o

Un nou medicament pentru irnbundtdlirea memoriei.

Controlul anxietalii prin intermediul


autoregldrii activitati i cerebrale. Dovezi in legdturd cu existen{a telepa-

ficdri in ultimii 40 de ani ca unnare


cercetdrilor care au ardtal
cd,,

uneori, ceea

ce anterior era catalogat drept perversiune este de fapt,,normalitate", in sensul cd este

tiei; Eficienla hipnozei in controlul durerii. Stabilitatea emo{ionalS este puternic influenlatd de mirimea familiei. Homosexualitatea este detenninatd de
atitudinea parentalS.

practica majorit5{ii. Sd luim, de asemenea,

in considerare efectele violen{ei,

atdt de des prezentd pe posturile de televiziune: modificarea programelor de televiziune a fost posibild doar dupi ce studiile psiho-

Meditatia transcendental6 faciliteazd rezolv


ar

ea prob I erne I or.

Personalitatea multiplS este efectul abu-

zurilor din copildrie.

I ntrodu

cere in ps i hol ogie

Puteli aprecia valoarea unor asemenea

afirmalii, cel pu{in in parte, prin cunoagterea acelor fapte care au fost pe deplin
confirmate prin cercetare gi numai in acest mod putefi stabili cornpatibilitatea noilor afirmafii cu datele deja existente. Puteli, de asemenea, sd le apreciali validitatea dac6 suntefi infonnali asupra tipului de dovezi
care ar

psihologie. Mai cuprinde, de aser.nenea. caracteristicile cercetarii psihologice - adicd rnodalitdlile specifice de elaborare a programelor de cercetare astfel incAt sa firruizeze argutnente solide. pro sau contra unei
ipoteze.

fi

necesare pentru a considera cre-

dibile noile ,,descoperiri", cu alte cuvinte, dacd pute{i detennina gradul in care argumentele folosite respectd starrdardele obignuite ale unei dovezi. Aceastd carte oferd o imagine asupra stadiului actual al cunoa$-

terii in psihologie, cuprinzAnd cele

mai

irnportante gi rnai sigure date existente in

In acest capitol se va face referire in primul r6nd la obiectul de studiu al psihologiei. Ulterior, vor fi abordate diferitele perspective adoptate in studiul fenomenelor psihice qi metodele de cercetare psihologicS, dupd care vor fi prezentate specializdrile existente in acest domeniu, respectiv ramurile psihologiei. In final. va fi realizatd o scurtd imagirte de ansatnblu asupra restului cdrfii.

Obiectivele psihologiei
Psihologia ar putea fi definitd ca gtiinfa comporlameutului gi a proceselor psihice,

perceptuale gi de congtiinld neobignLrite,

insd o asernerlea definilie ar acoperi o imensd varietate de fenornene. Pentru o


mai bund infelegere
a

definiliei psihologiei,

se vor trece acurn

in revistd cinci mari

categorii de problerne corrcrete de care sunt preocupafi psihologii, probleme care vor fi prezentate mai detaliat pe parcursul cdr{ii.

vrATA iN CONUlrr DE SECTTONARE A LEGATURILOR INTEREMISFERICE. Creierul uman este alcdtuit din doud emisfere (dreapta gi stdnga) interconectate, in condilii de normalitate, printr-o bandd de fibre nervoase. Boluavilor cu forrne severe de epilepsie li s-au sec{ionat chirurgical aceste fibre gi trdiesc practic in condilii de absenfd a conexiunilor interemisferice (aceastd separare impiedicS extinderea accesului epileptic de la o emisferd la alta). Relafionarea cu aselnenea persoane in condiliiobignuite nu indicd absolut nirnic anormal. insh experimentele psihologice arati existen{a unor experienle

experienle care oferd o multitudine de informalii in legdturd cu stdrile normale de conqtiin{[. intr-unul din experimente, un asemenea pacient era agezat in fa{a uuui ecran care impiedica vizualizarea rnAinilor (fig. l.l). Pe ecran a fost proiectat, pentru o clip6, cuvAntul ,,piuli16" in aga fel incAt irnaginea acestui cuvdnt sd fie trausmisd doar ernisferei cerebrale drepte, emisfera care controleazd. activitatea motorie a jumatafii
st6ngi a corpului. Deoarece emisfera dreap-

td controleazd partea stAngd a corpului,


subiectul este capabil sd aleagd cu rnAna st6ngd piulila dintre celelalte obiecte existente in spatele ecranului, insd nu gtie care a fost cuvdntul proiectat pe ecran (vorbirea este controlatl de ernisfera stdngd qi imaginea acestuia nu fusese transmisd acestei emisfere). In mornentul in care a fost intrebat ce face cu m6na stAngd, subiectul nu a putut sI rdspundd! La un asemerrea subiect, experien{a congtientd nu are deci caracter unitar.

Natura psihologiei

TEAMA CONDITIONATA. Dacd un


$obolan este plasat intr-un spa{iu inchis gi supus periodic urrui goc electric moderat, care provine din podea, asociat cu un sunet

care aclioneazi irnediat inainte de qocul electric, se constatd, dupl mai multe asocieri, cd ac{iunea izolatd a sunetului va determina aparitia reactiilor de fricd - ghe-

muirea, ca pregdtire pentru sdritur6, gi defeca{ia. Animalul prezintd deci o teami condifionati la un stirnul inofensiv. Multe dintre situaliile provocatoare de teamd pot fi invd{ate in acest fel, in special in copiliria timpurie. Dacd un copil este supus in mod repetat abuzurilor fizice sau
psihice de cdtre o persoand, dupd un anumit numdr de astfel de experienle dureroase, simpla auzire a vocii respectivei persoane

Fig. 1.1. Testarea specializirilor celor doul emisfere. In condilii de seclionare a legiitur il

or int er enisfer ice

es te

pos

ib i

ld

i den t iJicarea

tactild cu ntana stdngd a unui obiect al cdrui nume esle prezentat vizual emisferei drepte, insd nu este posibild denumirea obieclului sau
descrierea acliunii.

va declanqa copilului o reacfie de fricd. O astfel de teamd, inv6{atd in condifiile unei participdri relativ minore a congtiinlei. este extrem de dificil de inldturat prin intermediul asiguririlor verbale de genul: ,,Acum nu mai ai de ce sd te temi"; singura telrnicd terapeuticd eficientd este cea bazati pe principiile condiliondrii (aceastd telrnicd va fi prezentatd in capitolele 7 Si l7).

o z
f I

o
tr

u e o
J

610

a E
6uf d F

AMNEZIA COPIL;,RIEI. CCi MAi mulli adulli, 9i clriar baffenii, igi amintesc
evenimente din tinrpuI copilSriei, insddoar

la un anurnit punct; nimeni nu-qi poate reaminti prea multe evenimente din primii trei ani de via{d. Sd considerdm un
pAnd eveniment important, cum ar fi nagterea unui frate: dacd acest lucru se intAmpld inainte de vArsta de trei ani, este posibil sd avem cAteva arnintiri, insd cei mai rnulfi
dintre noi nu-gi arnintesc foarte clar impre-

1,00. 3,00- 5,00- 7,002,99 4,99 6,99 8,99


vARsrA suBtEcruLUt LA NASTEREA

9,00+

FRATELUT

Fig. 1.2. Amintirea evenimentelor din copide varstd liceald li s-au pus 20 de intrebdr"i referitoare la evenimenlele petrecute in aprop i e r e a naS t er i i fr a; i I or nt a i nt i c i. Nun d nr I nt e diu al intrebdrilor la care s-a pulut rdspunde a fost dependent devdrsta subiectului la data na$terii fratelui: nu s-a pdstrat nici o amintire dacd nasterea fratelui a avut loc inainte de varsta de patru ani a sttbiectului, iar dupd aceastavdrstd, volumul amintirilor crestea direct proporlional cu vdrsta subiectului la acel moment. (Dupd Sheingold qi Tenney, 1982.)

llria timpurie. Inlr-un

experiment, subiecSilor

jurSrile in care a avut loc acest eveniment, volurnul amintirilor mdrindu-se pe mdsura ce cre$te vArsta pe care am avut-o la nagterea fratelui (fig. 1.2).

I ntro duc

ere i n ps iho I ogie

Fenomenul de amnezie infantild, descoperit de cdtre Freud, are o importanld remarcabi16: primii trei ani de via!6 reprezintd o perioadd foarte bogatd in experien{e. Totul este foarte nou, iar aceastd trAire
r.l-o vom mai avea vreodatd: depigim starea

EXPRIMAREA AGRESIVITATII. Degi rnulli oameni considerd cd igi pot minimaliza tr[irile agresive exprimAdu-le fie direct, fie indirect, cercetdrile psihologice demonstreazd, contrariul in rnajoritatea cazurilor. Una dintre modalit6tile indirecte de exprimare a agresivitAtii destul de studiatd este comportamentul copiilor in timp ce privesc filme violente. Irrtr-un studiu, unui grup de copii li s-au prezentat desene

de neajutorare specificd nou-ndscutului, evoludm de la gingurit la vorbirea articulatS, de la ,,mersul de-a bugilea" la mersulin pozilie vertical[. Toate aceste remar-

cabile evenimente lasb, din pdcate, doar cdteva unne in memorie.

OBEZITATEA. in America existd in

jur

de 35 de milioane de persoane cu obezitate, deci aprox. 30 % din americani au greutatea mai mare decAt greutatea consi-

deratd nonnald, obezitatea fiind un adevdrat stigmat al societd{ii americane. Gravitatea acestei afecliuni este destulde mare intrucAt sporegte inciden{a diabetului, a hipertensiunii arteriale gi a afec{iunilor cardiace. La cealaltd extremd, un mare numdr de persoane (in special femei) suferd de anorexie nervoasl, o tulburare care constb in lipsa apetitului alirnentar ce poate duce la stdri de inanilie autoimpusl gi poate produce chiar moartea. O problernd de mare interes pentru psi-

animate cu caracter violent, iar unui al doilea grup desene animate lipsite de irnagini violente, durata ambelor filme fiind aceeagi. S-a constatat cd cei din primul grup au devenit mai agresivi irt rela{ie cu colegii lor, in timp ce copiii din al doilea grup nu au prezentat nici o modificare de comportament. Mai mult decAt alitt,vizionarea filmelor violente are chiar efecte de durat6: cu cAt vf,d mai multe filme violente la vArsta de 9 ani, cu atAt copiii vor fi nai agresivi la vArsta de 19 ani (fig. 1.3).

I
F a

f,
E
J

rso

125

hologii contelnporarri o coustituie

cauza

exagerdrii sau diminudrii aportului alimentar. Unul dintre factorii care determind acest compoftament pare a fi deprivarea alimentard repetatd: dupi ce au fost infometa{i, gobolanilor li s-a dat rn6ncare p6nd la atingerea greutdlii nonnale gi apoi li s-a dat sd mdnAnce cAt de mult au dorit. S-a constatat cd acegtia mdnAncd mult mai mult dec6t

roo

F
U'

u75
F

<50 E.

gobolanii din grupul de control (care nu


fuseserb infornetaf i). Concluzia experimeu-

scAzUT

MoDERAT AccENTUAT

tului de mai sus a fost aceea cd deprivarea


alimentard determind o exagerare ulterioard a aportului alimentar. Acest rezultat poate explica exagerarea aportului alimentar in multe cazuri de anorexie: deprivarea implicd preocuparea pentru o greutate micd gi poate fi deseori insolitd de supraalirnentare.

Fig. 1.3. Rela{ia dintre vizionarea violen{ei TV in copilSrie gi agresivitatea in perioada adulti. Preferinlu penlru yi:iottarea programelor TV in cazul bdieyilor in vdrstd de 9 ani

vdrsta de 19 ani. (Dupd E,ron, Huesmann,


Lefkowitz 9i Walder, 1972.)

infl u en I e az d c ottl p o r I qm

n tu

I a gr

es

iv

ev a I u o t I a

Natura psihologiei

Aceste cinci probleme - percepfia in condili de seclionare a leg[turilor interemisferice, teama condilionatd, amnezia infantila,

control ul greutdli i gi exprimarea agresiv it51i i - vor fi reluate in cadrul secliunilor in care sunt prezentate concepliile psihologice.

Perspective in psihologie
Orice subiect din cadrul psihologiei poate fi abordat dintr-o varietate de perspective gi acest lucru este valabil pentru orice ac{iune umand. Sd presupunem cd traversali strada. Din perspectiva bioloaceastd ac{iune poate fi consideratd ca o activare a sistemului nervos care produce consecutiv o activare a musculaturii gi, in final, determind migcarea picioarelor

Originile diferitelor concepfii


psihologicel
Originile psihologiei modeme se regdin secolele IV-V i.Ch. Marii filosofi greci, Socrate, Platon gi Aristotel gi-au pus
sesc

gici,

deplasarea de-a lungul strdzii. Din perspectiva comportamentall, ac{iunea este interpretatd frrd nici o referin{d la vreun segment corporal; lumina verde este consideratd ca stimul la care se rdspunde prin traversarea strdzii. O alt[ modalitate de iriterpretare este cea oferiti de perspectiva cognitivil accentul este pus in acest
cazpe procesele mentale care au ca rezul-

gi

intrebdri fundamentale despre viafa psihicd. De exemplu, oarnenii percep corect realitatea? Ce este congtiinla? Ornul este fiinld rafionald sau ira{ionald, sunt aceste stdri mogtenite? Are omul libertate de alegere absolutd? Aceste intrebdri, la fel de irnportatrte

acum ca gi irr urrnd cu

2 000 de ani,

se

referd mai degrabd la natura psihicului Si a proceselor mentale gi nu la natura corpului


sau a c o mportamen tulu i, gi sunt considerate ca fiind originile psihologiei cognitive. Perspectiva biologica are de asemenea o indelungat[ istorie. Hipocrate, considerat

tat comportamentul corespunzdtor.

Din perspectiva cognitivd, ac{iunea de a traversa strada este explicatd in tenneni de scopuri qi obiective individuale: obiectivul
este acela de a

vizita un prieten. iar traver-

sarea strdzii este o parte a strategiei stabilite pentru a atinge acest obiectiv.

Deqi existd mai multe posibilitdli de a descrie un act psihologic, reprezentative sunt numai urmdtoarele cinci perspective psihologice: biologicS, comportamentali

,,pdrintele medicinei", a trdit in aproximativ aceeagi perioadd cu Socrate gi a fost preocupat defiziologie (ramurd a biologiei care studiazi funcliile normale ale organismului gi ale p6rfilor care il conipun). Contribu{ia sa in ceea ce privegte controlul cerebral asupra activitdtii diferitelor organe este deosebit de importantd gi constituie baza aborddrilor moderne in fiziologie precurn 9i a perspectivei biologice in psihologie.

cognitivi - pius alte doud: psihanalitici gi fenomenologici (fig. l.a). intrucdt unele
gi

dintre aceste perspective au apdrut din congruenfa cu alte orientdri, niai int6i vom prezenta originile corrcepliilor psihologice, apoi vom descrie cele cinci perspective contemporane enumerate mai sus.

Doud milenii mai t6rziu, la sfdrgitul secolului al XIX-lea, avea sd ia nagtere psihologia ca gtiin!6 qi ideea fundamentald era aceea cd psihicul gi comporlamenI

O dcscriere completd a istoriei psihologiei este

prezentati in Anexa II.

ntroducere in ps ihologie

principal, pe experierr{ele psihice, iar inforrnatiile oferite sunt in cea rrai urare
parte rezultat al introspecfiei (autoobservafia), care corrstd in analizarea propriilor percepfii, gAnduri gi trairi emo{ionale; un exernplu in acest sens este autoreflectarea
,A.b'ordarea

biolggici

Abordaroa psihana'

litici
Abordar8d
fgnomqno-

tst9i,:,

Fig. 1.,1. Perspective in psihologie. Analiza fenomenelor psihologice se poate realiza din mai multe perspectfue. Fiecare dintre acestea oferd o explicaTie specificd pentru acyiunile umane, contribuind astfel la inlelegered omtilLti ca intreg. Lilera greceascd psi esle uneorifolositd ca prescurtare pentru psihologie.

impresiilor senzoriale imediate generate fi un spot de lurnind coloratS. Irrtrospeclia s-a dovedit insd ineficientd, in special in cazul proceselor psihice de scurtd durata. Chiar in condiliile in care au fost efectuate alltrenamente speciale, s-a constalat cd existd diferenfe interindividuale semniflcative intre iutrospecfii, in cazul experien{elor senzoriale relativ simple. Introspecfionismul nu este un punct forte al psihologiei cognitive actuale, insd a jucat un rol important in dezvoltarea altor conceplii psihologice
de un stimul, cum ar

moderne.

tul-

la fel ca gi planetele, substan{ele chimice sau organele corpului uman pot fi subiecte de analizd gtiinfifica. Cu alte cuvinte, prin varierea sisten'raticd a situafiilor prezentate oalrlen i lor, psihicul gi cornporlamentul acestora pot fi analizate sub forma

Perspective moderne
Deoarece cele cinci nrari perspective psihologice vor fi prezerrtate in capitolele care unneaz5, ne vom opri aici la o scur16

unor componente de bazd. inceputurile psihologiei sunt rnarcate de o relativd intrepdtrundere a intrebdrilor filozofiei gi a metodelor fiziologiei, insd aceste doud aborddri au fost suficient de bine delimitate incAt sd prefigureze perspectivele cognitivi gi biologica in psihologie.

descriere a cAtorva dintre ideile lor cele rnai impoftante. Trebuie avut insd in vedere faptul cd aceste concep{ii, degi distincte, nu se exclud una pe cealaltd. ci se realizeazd, mai degrabd o focalizare a interesulLri pe aspecte diferite ale aceluiagi f'enolren. extrerl de cornplex. PERSPECTIVA BIOLOGICA. Creierul uman confine in jur de l0 rniliarde de neuroni gi un nr,rmdr aproape infinit de interconexiuni, putdnd fi considerat ca avAnd cea mai complexl structurd din univers. ln principiu, toate evenirnentele psihice sunt influenfate, intr-un fel sau altul, de activitatea creierului gi a sistemului nervos. Studierea fiin{ei umane sau a altor specii din perspectivd biologica este o incercare de a explica col.nportamentul

Conceplia biologicd din psihologie, specificd secolului al XIX-lea, prezintd diferen{e marcante fa{a de cea actuald,
corespunzdtoare
d

iferen{elor considerabile

intre nivelul general al cunoagterii caracteristic celor doud perioade. Dezvoltarea acestei concepfii s-a realizat intr-un mod relativ constant. comparativ cu concepfia cognitivd: psihologia cogn itivd a secolului al XIX-lea gi-a concentrat aten{ia, in

Natura psihologiei

observabil pe baza activitetii electrice qi biochimice a organismului, in special la nivel cerebral dar gi la nivelul intregului sistem nervos. Aceastd abordare igi propune sd prezinte procesele neuro-biologice

a memoriei a accentuat impoftanla anumitor structuri cerebrale, inclusiv a hipocampului, care este irnplicat in consolidarea informafiilor. Amnezia copil6riei se datoreazd cel pu{in in parte imaturitdlii
hipocanipului, aceastd structurd nervoas[ nefiind pe deplin dezvoltatd pAnb la vArsta

care stau la baza comportamentului gi a proceselor psihice. Pentru a ilustra perspectiva biologicd, putem face referire la cele cinci probleme concrete de interes
pentru psihologie, expuse anterior. Studiile asupra pacienfilor cdrora li s-au seclionat conexiunile interemisferice au demonstrat

de2-3 ani.
Perspectiva biologicb a avut un succes sirnilar gi in ceea ce privegte studiul motiva{iei gi emo{iilor, in special la alte specii. Se gtie, in urma experimentelor cu gobolani, pisici gi mairnu{e (fig. 1.5), cd existi anumite zonE cerebrale a cdror stimulare

cd stirile normale de congtiinld sunt mediate de fibrele neuronale care asigurd legitura intre ernisferele cerebrale; mai mult decAt atdt, aceste studii oferd informalii

electricd are ca efect supraalimentarea


excesivb gi obezitatea; s-au mai delirnitat de asemenea zone cerebrale care, stimulate electric, determini un comportalnent agresiv. Degi obezitatea gi agresivitatea la om presupun cu mult mai mult decdt stimu-

asupra localizdrii cerebrale a diferitelor procese psihice. Reamintirn faptul cd prezentarea unui cuvAnt, in corrdifii care permit transmiterea cdtre emisfera cerebral6 dreapt6, este suficientd pentru ca un asemenea subiect si aleagi corect obiectul

larea unor anumite zone cerebrale, studierea animalelor oferd totugi o imagine a contribu{iei aduse de biologie la explicarea

dintr-o multitudine de obiecte


vederii

ascunse

- rezultat care demonstreazd c6la nivelul emisferei cerebrale drepte au loc


discrimindri tactile ale obiectelor, dar gi prelucrdri ale cuvAntului. Reamintim, de asemenea, faptul cd acegti subiec{i nu pot preciza cuv6ntul prezentat - deci centrul vorbirii este localizat la nivelul emisferei
cerebrale stAngi.

motiva!iilor gi emoliilor umane.

Perspectiva biologicd a inregistrat de asemenea progrese in domeniul de studiu al inv6!5rii gi rnernoriei. Neurobiologii sunt
cei care au propus mecanismul acumulSrii

din-aproape-in-aproape al invd{drii prin condilionare, ca in exemplul experimentului in care un gobolan este condilionat s5-i fie teamd de un sunet. Esen{ialul acestor rezultate este cd mecanismul condi-

!iondrii presupune modificdri ale conexiunilor dintre neuroni (cerurele nervoase), modificrri in cadrul cdrora are loc o mediere biochimica (modificdri ale concentraliei unor substan.te produse lanivelcerebral). Abordarea din perspectivd biology9.3

Fig' 1'5' studiind activitatea cerebrald la animale,ceyetdtorijayintelelspecificulactivitdlii cereDrate uman. In acest expertntent se tnre-

r"';I7;"ri::;::',:',:;r:::fi;:irll,H"'"llfiJ,
vizuat at unei maimuye.

'r?$802

l*",BHitr'I

10

I ntro

ducere in ps ihologi e

PERSPECTIVA COMPORTAMEN. TALA. Un om ia micul dejun, se plimbd


cu bicicleta, vorbe$te, ro$e$te, rAde gi !ipd; acestea sunt forme de comportament - activitef i ale organ ism u I u i direct observabi le. Psihologii de orientare comportamentalistd studiaz[ psihicul uman prin observarea

qocul electric (memorarea faptuluicd sunetul precede in mod constant gocul electric),

iar rispunsul relevant este ghemuirea,


defecalia gi alte cornportamente specifice asociate in mod obignuit fricii. Condilionarea este procesul prin care sunetul declangeazd acelagi rdspuns cu cel declangat in mod obiqnuit de gocul electric Ai este o consecin{d a asocierilor repetate, in care
sunetul precede gocul electric.

comportamentului gi nu prin intermediul

activitdtii nervoase. Ideea conform clreia comportamentul este singurul indicator cu valoare psihologicd a fost avansatd de cdtre John B. Watson,

Explica{ii similare s-au elaborat gi in


cazul obezitSlii gi agresivitSlii: unele persoane se supraalimenteazb (rdspuns specific)

la inceputul secolului al XX-lea. O altd abordare non-biologicd anterioar[ a fost


perspectiva cognitivd din secolul al XIX-lea, care punea accentul pe introspeclie. Watson constatb cd irrtrospeclia are o caracteristicd

doar in prezen\a unui stimul specific

distincti fa{6 de observa{ie, ca metodd utilizatd in alte dornenii qtiinlifice. Orice om de gtiintd poate folosi observa{ia in
qtiinlele naturale, insd observa{ia introspec-

tivd este realizatd numai de cdtre observatorul insuqi, in tirnp ce comportamentul declangat de perceptii sau sentimente (inclusiv comportamentul verbal) poate fr ins6 observat de cdtre o alti persoan[, Watson sus{ine cd doar comportamentul
oamenilor este un obiect posibil de studiat qtiinfific in cadrul psihologiei.

Behaviorismul, denumirea sub care a devenit cunoscutd concepfia lui Watson, a contribuit semnificativ la dezvoltarea psihologiei in prima jumdtate a acestui secol. Una dintre orientdrile promovate de citre behaviori sm, psihologia stimul-rispuns, este gi in prezent extrem de influentd. Experimentele din cadrul acestei orientdri au
vizat: stimulii semnificativi din mediul inconjurltor, rdspunsurile declangate gi recompensa sau pedeapsa ulterioar6. Pentru a ilustra aceastd orientare vom relua cele cinci probleme prezentate la inceputul capitolului. in tearna condilionat6, stimulii semnificativi sunt sunetul gi

vdlarea modalitllilor de inldturare a stimulilor specifici este o secven{d a programelor de control al greutafii. in ceea ce privegte agresivitatea, se constatd accentuarea rdspunsurilor agresive la copii (rnanifestatd de exernplu prin lovirea unui alt copil) dacd acest comportament este inso{it de retragerea celuilalt, comparativ cu situalia in care comportamentul agresiv este urmat de un rdspuns sirnilar (contraatacul celuilalt copil). in accepliunea sa restrictivS, perspectiva behavioristd nu ia in considerare procesele mentale. Psihologii de o alti orientare decit cea behavioristd iau adesea in considerare atAt date subiective (relatdrile subiectului despre experien{ele sale congtiente), cAt gi date obiective (presupuse de activitatea psihici). Cu alte cuvinte, beha-

in-

viorigtii au preferat sd facd abstraclie de procesele mentale care au loc intre stimul
(Skinner, I 98 1 )t. Degi in prezent pu[ini psihologi se mai considerd behagi rdspuns
I

Pe parcursul acestei

cdrfi vefi intdlni numeroase

trimiteri (carevizeazdautorul pi data) care constituie

dovezi sau extinderi ale afirmatiilor existente.


Detalii mai ample referitoare la aceste lucrdri sunt cuprinse in lista de Ia sl'drgitul c[r!ii. Lista relerinfclor cuprinde 9i paginile din respectiva carte la care apar citatele folosite.

Natura psihologiei

11

viorigti, multe dintre curentele psihologice


moderne s-au inspirat din lucrdrile beha-

viorigtilor.

PERSPECTM COGNITIVA.

Pers-

pectiva cognitivd modernd este pe de o parte o reaclie la behaviorism gi pe de altd parte o reintoarcere la rddicinile cognitive ale psihologiei. Ca gi versiunea specificd secolului al XIX-lea, cognitivismul modern studiazd procesele mentale (perceplia, judecSlile,

deciziile gi rezolvarea de probleme) fbri

ins[ a se baza pe introspectie. In

prezent,

studiul cogniliei pornegte de la ipoteza ci:


(a) numai prin studierea proceselor mentale

pot inlelege acfiunile umarle gi (b) procesele mentale pot fi studiate qtiinlific prin
se

analizarea comportamentului (principiu behaviorist) insolitd insd de interpretarea acestor comportamente in termeni de procese mentale. Elaborarea acestor interpretdri

se realizeazd adesea prin analogia dintre psihicul uman gi computer: infonna{iile sunt prelucrate in diverse moduri (sunt selectate, comparate gi combinate cu alte informalii existente in memorie, transformate, reorganizate etc.).

concrete analizate in prezentdrile anterioare. Atunci cAnd unui gobolan ii este fricl de un sunet, ipoteza care ar putea explica acest comportament este urm6toarea: La auzul unui sunet, el va gti cd urmeazd un $oa care-i va provoca durere. Poate ci nu suntem capabili sd ne reamintim evenimentele din copildria timpurie pentru cd in aceastd perioadd dispunem de un alt mod de organizare a experienlei mnezice; in jurul v6rstei de 3 ani se inregistreazd schimbdri semnificative, datoritd dezvoltdrii impresionante a limbajului, proces psihic ce ne oferS o noul posibilitate de organizare mnezicS. Din perspectiva cognitivd, obezitatea presupune urmitoarea evolulie: respectarea dietei alimentare pentru o perioadS, apoi renun{area la dietl qi supraalimentarea -practic consumul energetic este mult mai mare decAt cel necesar respectdrii dietei. Factorul critic in acest caz este renunlareala un plan, consecutivd pierderii controlului cognitiv. in cazul agresivit6lii, rolul cogniliei este mult mai evident: in situalia in care suntem insultati, este mai probabil sd
reacfiondm agresiv dacd persoana care ne-a insultat este o cunogtinfd, dec6t dacd este un

Perspectiva cognitivd (din acest punct al expunerii va fi vtzatd doar versiunea modern[) s-a dezvoltat deci ca reaclie la caracterul restrictiv al rela{iei stimul-rds-

puns. Interpretarea ac{iunilor umane in termeni de stimul gi rbspuns, degi poate fi adecvatd in cazul comportamentelor simple, neglijeazd totugi mult prea multe aspecte esenliale ale funcliondrii organismului uman: g6ndirea, luarea deciziilor pe
baza informaliilor memorate gi, poate cel

bolnav mintal pe care nu-l cunoaqtem. in ambele cazuri situalia in sine este aproximativ aceeaqi, ceea ce diferd insd este cunoagterea, fenomenul care controleazd comportamentul.

PERSPECTIVA PSIHANALITICA.
Conceplia psihanaliticb despre comportamentul uman a fost elaboratd de Sigrnund Freud in Europa, aproximativ in aceeagi perioadd cu aparilia behaviorismului in Statele Unite. Degi era medic practician, el aflase de curentele cognitive nou-apdrute in Europa. in ceea ce privegte teoria psihanalitic5, ea reprezintd un amestec de fiziologie qi psihologie cognitivd. Teoria

mai important, folosirea limbajului

in

vederea relafiondrii cu ceilalli. Toate aceste

fenomene extrem de complexe sunt intr-un fel sau altul neglijate de cdtre behaviorigti. Pentru a infelege aceastd perspectivd psihologicd vom relua aceleagi probleme

t2
lui Freud se bazeazd deci pe informa{iile
existente in acea perioadd despre congtiinfi, percepfie gi memorie, la care se adaugd conceptul de instinct.

I ntr

ducer e in ps ih ologie

incearci sd controleze aceste irnpulsuri. Degi unii psilrologi nu au fost de acord in totalitate cu afirma{iile lui Freud, este general acceptat faptul cd oamenii nu sunt pe deplin congtienli de unele aspecte importante ale personalitSlii lor. Perspectiva psihanaliticd propune reconsiderarea anumitor aspecte ale personalitSlii urnane. Freud considerd cd amnezia

copildriei este determinatd de caracterul traumatizant al experien{elor emo{ionale din prirnii cinci ani de via!6, care duce la apari{ia anxiet6lii. Referitor la obezitate, se gtie ci existd oameni care mdnAnc6 in
exces in situalia ?n care sunt anxioqi; conceplia psihanaliticd susline cI asemenea persoane provoacd ele insele situafia an-

Sigmund Freud.

Principiul de bazd promovat de teoria freudian[ este acela cd cea mai mare parte a comportamentului uman este determinat de procese inconEtiente, prin acestea in{elegAndu-se ansamblul credinfelor, temerilor gi dorinfelor care, deqi incongtiente, ne
infl uenleazd totugi comportamentul. Freud

xiogend pe care ulterior o vor contracara prin adoptarea unui comportament care sd
le ofere satisfac!ie

are destul de multe de spus qi in leglturd

mdncarea. Psihanaliza

afirma cd multe dintre pulsiunile care sunt


interzise sau pedepsite de cdtre pdrinli sau societate in timpul copildriei sunt derivate din instincte, fiecare om avAnd aceste instincte inci de la nagtere qi exteriorizdndu-le in timpul vielii. Prin interzicerea lor, ele pur gi simplu sunt for{ate sd iasd din congtiinfi qi sd ajungl in inconqtient, de unde afecteazd visele, determind lapsusurile, manierismele, tulburdrile emofionale (simptome ale unor afecliuni psihice), precum gi comportamentele aprobate social (cum ar fi activitdtile artistice sau literare). Freud considerl cd toate ac{iunile umane au o cauzd,care rimdne adesea necongtientizatd, iar natura umand are conota{ii negative: omul este condus, ca gi animalele, de instincte (in special instinctul sexual gi agresivitatea) gi se afl6 intr-o per-

cu exprimarea agresivitblii: Freud a sus{inut cd agresivitatea este un instinct qi c5 exprir,rd o dorin!6 inndscutd. Degi aceastd ipotezd nu este total acceptatd in psihologie, este uneori adoptati in studierea
animalelor.

PERSPECTIVA FENOMENOLO. GICA. Spre deosebire de alte concepfii


psihologice, perspectiva fenomenologici are ca punct principal de interes trdirea
subiectivd a experienlei, ocup6ndu-se deci de pdrerea subiec{ilor in legdtur6 cu anu-

mite evenimente. Aceastd abordare s-a dezvoltat ca reaclie la caracterul mecanicist al altor concep!ii psihologice; psihologii de orientare fenomenologicd nu ac-

cepti ipoteza conform cLreia stimulii ex-

terni de{in controlul comportamentului


(behaviorisrnul), ideea de procesare a informaliei in cadrul percep{iei qi memoriei (cognitivismul) sau de determinare incongtientd (psihanaliza). Obiectivele acestui curent psihologic sunt destul de diferite

manenti luptd impotriva societltii, care

Natura psihologiei

13

fa![ de celelalte concep{ii: descrierea vielii interioare, a experienlelor individuale gi nu elaborarea unor teorii explicative sau predictive ale comportamentului. Unele teorii fenomenologice sunt denumite umaniste pentru cd accentueazd acele

psihologice folosesc principii gi concepte pur psihologice (cum ar fi: percep{ia, memoria, incon gtientul, autoreal izarea).

Existi insd o direc{ie in care perspectiva


biologicd se suprapune concepfiilor cu ur1 mai accentuat caracter psihologic: incercarea de a explica principiile qi conceptele
psihologice prin analogie cu cele biologice.

calitdli care diferenliazd oamenii de animale, cum ar fi dorinfa de autorealizare. Conform teoriilor umaniste, for{a motivationald principal6 a omului este tendinla cdtre autorealizare: orice om are ca trebuin![ debazd, progresul gi dezvoltarea maximd a poten{ialului propriu. Prin depdgirea obstacolelor sociale sau de alti naturd se satisface o tendin{d naturali de actualizare
a poten(ialului individual.

Psihologia fenomerrologicd (umanistd)


este mult mai mult apreciatd de literaturd dec6t de gtiinti gi din acest motiv este destul de dificil[ prezentarea explicafiilor oferite de acest curent psihologic pentru frica condi!ionatd sau uitarea evenimentelor din

copilSria timpurie. Problemele de acest tip nu constituie o preocupare pentru psihologii de orientare fenomenologicd, unii dintre ei respingdnd caracterul qtiinfific al psiho-

Explicarea fi'icii condilionate doar prin referire la modificdrile conexiunilor neuronale dintr-o anumiti zond cerebrali ar avea ca rezultat reducerea fenomenelor psil-rologice la cele biologice (acest tip de explicalie este denumit reduc{ionism). Pe parcursul acestei carli se vor prezenta gi situalii in care reduc{ionismul a avut totugi succes: unele fenomene care puteau fi in{elese p6nd nu demult numai la nivel psihologic au acum gi o explica{ie biologicd. Dacd reduc{ionismul are totugi succes, de ce at6tea probleme cu explicaliile psihologice? Psihologia nu igi poate demonstra
uti litatea in absen{a explicali i lor biologice?

Rdspunsul este fireqte NU. Existd uumeroase fenomene care pot fi explicate numai

logiei pe motiv cd metodele folosite nu ajutd cu nimic la cunoa$terea naturii umane. Aceastd pozilie devine insi incompatidefinilia psihologiei. Reprezentanfii curentului fenomenologic in psihologie avertizeazd cd este esen{iald solu{ionarea problemelor relevante pentru umanitate gi nu studierea izolatd, a unor secven{e de
bi16 cu

in termeni psihologici. Pentru a ilustra acest lucru, sd ludm in considerare o particularitate a memoriei
umane: dupl doud minute de la prezentarea unui text, subiecfii nu igi amintesc cu exactitate cuvintele existeute, insb igi reamintesc semnifica{ia textului. Deci rnemoria pdstreazd semnifica{ia unui mesaj, dar nu gi simbolurile folosite pentru comunicarea acestei semnificalii. Acest fenomen pare sd aibd o legdturd cu modul de receplionare a mesajului (citit sau aLrzit). Procesele biolo-

comportament, lucru care dd analizei gtiinlifice un caracter superficial; rezolvarea problemelor psihice pe baza metodelor gtiintifice este consideratb o iluzie.

Relafiile dintre orientirile psihologice


Perspectiva biologica utilizeazd concepte gi principii biologice aplicabile in psihologie, in timp ce celelalte perspective

gice, respectiv tipul de activitate cerebral6 irnplicatd, sunt diferite in cele doud situalii gi reducerea acestei particularitdti a memoriei la o explicalie de naturd biologicd va avea ca rezultat acceptarea existenlei a doud sub-modalitali mnezice: una pentru

citit qi alta pentru auzit, deci va duce la

t4
iminarea particularitAti i unice iniliale. Se mai pot da o multitudine de astfel de exemple gi toate subliniazd importan{a explica!iilor psihologice, distincte de cele biologice (Fodor, 1981). Un al doilea motiv pentru care este necesard o explicalie psihologicd este faptul cb principiile gi conceptele psihologice pot fi utilizate ca atare de cdtre biologi in cercetbrile lor. Data fiind existen{a la nivel cereel

I ntr

duc

ere in

p s iho

logie

concurente. Se tinde cdtre complementaritate in situalia in care se studiazd aspecte diferite ale aceluiagi fenomen. in cazul obezitilii pot exista motive determinante diferite - unele biologice (o predispozilie geneticd spre obezitate), altele comportamentale (stimulii asociali meselor), iar altele

Concep{iile psihologice - in special comportamentald, cognitivd gi psihanalitic[ - sunt uneori complementare gi alteori

bral a miliarde de neuroni, fbrd a lua in considerare conexiunile dintre acegtia, cercetdtorii de fonnalie biologica nu pot sd facd descoperiri spectaculoase dacd se lirniteazdla studierea c6torva celule cerebrale. Rezultatele cercetirilor psihologice aduc insd informalii care pot fi utilizate in cadrul
concepliei biologice: cercetdrile psihologice au demonstrat deja caracterul lent gi progresiv al condilionirii, astfelincAt psihologii de orientare biologica igi pot concentra eforturile asupra proceselor cerebrale relativ lente de modificare a conexiunilor interneuronale (Churchland 9i Sejnowski, 1998).

psihanalitice (a mAnca este o modalitate obignuitd de a reduce anxietatea). Raporturile de competi{ie apar atunci cAnd se
urmdregte explicarea aceluiagi aspect al unui fenomen. O asemenea relatie va fi adesea intdlnitd pe parcursul acestei ca(i qi nu

poate avea drept explicalie decAt nivelul relativ redus al cunoagterii diferitelor fenomene: cu c6t se va gti mai mult despre un anume fenomen cu atdt va cre$te posibilitatea ca diferitele concep{ii psihologice sd
devind complementare. Conflictul existent inilial poate fi doar un alt pas inainte pe drumul deja ascendent al psihologiei ca qtiin{d.

Metode in psihologie
Av6nd deja cunogtinle despre obiectul de studiu al psihologiei qi despre perspec-

in continuare au in conlun dou6 caracteristici: deqi unele sunt folosite cu predilec{ie in cadrul anumitor perspective psiho-

tivele de studiere a diferitelor fenomene


psihice, putem aborda metodele folosite in cadrul investigaf iei psihologice. Aga curn s-a menfionat anterior, psihologia poate fi definitd ca studiul Stiinlific al comporlamentului Si al proceselor psihice.

logice, fiecare metodd poate

fi

folositd in

orice perspectivd. Singura excepfie o reprezintd faptul cd unii psihologi aparlinAnd curentului fenomenologic resping in totalitate metodele gtiinlifice.

Termenul ,,gtiin{ific" este folosit pentru a sublinia cd metodele folosite pentru cercetare sunt: (a) intparliale, adicd nu favorizeazd o ipotezd sau alta qi (b) obiective,

Metoda experimentali
CONTROLUL VARIABILELOR.
Metoda gtiinlificd specificd este metoda experimentali. Experimentatorul controleazd riguros condiliile de des{igurare, cel

adicd permit altor specialigti sd repete


observaliile qi sa oblind aceleagi rezultate.
Numeroasele metode care vor fi prezentate

Yatura psihologiei

15

mai adesea intr-un laborator, gi ia rndsurile necesare in scopul stabilirii relaliilor dintre variabile (o variabilS este un indicator care poate lua diferite valori). Sd ludm drept exemplu un experiment care vizeazd stabilirea relaf iei dintre variabilele capacitate de tnvdlare Si vdrstd; pornindu-se de

clari distinclia dintre variabilele dependente gi cele independente. in rnomentul


sosirii in laborator, subieclilor li se dddea o prdjiturd (aceeagi pentru toli subieclii) care confinea o dozd,de marijuana (diferitd de la un subiect la altul): 5 mg, l0 mg, l5 rng gi 20 mg de THC (tetrahidrocanabinol), iar

la premisa cA abilitdlile de inv6{are se

modificd odatd cu inaintarea in vArstd, s-a descoperit existen(a unei relalii direct proporfionale intre aceste doud variabile. Ceea ce diferenliazd aceastd rnetodS de altele este faptul cd oferd posibilitatea unui control riguros al variabilelor. DacI experimentatorul are drept obiectiv stabilirea dependen{ei capacitdlii de inv6{are de timpul afectat somnului, atunci va putea controla variabila somn prin studierea randamentului de invdfare in urmdtoarele condilii: doud grupe de subiecli dorm de la ora I I pAnd la l3 gi al treilea grup std treazp?ttd, la ora 16. in condiliile in care toli subieclii s-au trezit la ora 7 , li se da aceeagi sarcind de invSlare gi se va putea stabili astfel in ce mdsurd subiec{ii care au dorrnit mai rnult ror asimila un volum de cunogtinle mai
mare fa16 de ceilalli. in acest tip de studiu, durata somnului
este

instrucliunile erau aceleagi.


Dupd consumarea prdjiturii care con{inea rnarijuana, subiec(ilor li se cerea s6 memoreze cdteva liste de cuvinte lird legdturd. O sdptdrn6nd maitArziu, subieclii au revenit in laborator gi li s-a cerut sd-gi
reaminteascd cAt mai multe cuvinte. Figura

1.6 aratd, procentajele de cuvinte relinute de subieclii din cele patru grupe. Se observ6 cd numdrul cuvintelor refinute este invers propo(ional cu cantitatea de marijuana ingeratd in momentul invdlbrii.
inainte de incepere, experimentatorii au elaborat un plan; cu exceplia dozajului de marijuana, au pdstrat constante toate cele-

lalte condilii experimentale: camera de


desfbgurare, instrucliunile, materialul de memorat, timpul alocat memordrii gi cona acesteia. Singurul factor care a variat pe parcursul experimentului a fost doza de marij uana - variabila independentd, iar variabila dependentd a fost cantitatea de material re{inut6. Dozajul de marijuana a fost mdsurat in rniligrame de THC;

ditiile de testare

denumiti variabili independenti, a

;6rei valoare nu depinde de subiect (nu subiectul este cel care stabilegte cAt de mult si doarm6, ci experirnentatorul). Volumul invatAri i reprezintd variabila dependent[, a cdrei valoare depinde de cea a variabilei
independente. Variabi la dependentd mdsoard compor-

memorarea a fost m[suratd prin procentajul cuvintelor care s-au refinut. Experi-

mmentul subiectului, iar expresia ,,este runcfie de" se foloseqte pentru a ardta relatia de dependenld. in experimentul de fa[d,
spre exemplu, putem spune cd abilitatea de

mentatorii au avut astfel posibilitatea de a reda grafic relafia dintre variabila independentd gi cea dependent[, aga curn se aratd in figura 1.7. Numdrul de subiecfi ai experimentului a fost suficient de mare (20 pentru fiecare grup) pentru a permite gener

alizar ea rezu ltate 1or, c u alte c uv i nte pentru

invdtare a subieclilor este o funcpie a duratei de sotnn. Un experirnent referitor la efectele marrluanei asupra mernoriei poate face mai

a avea certitudinea cd rezultatele vor fi aceleagi la alte egantioane. LiteraNeste utilizatd

pentru a specifica numdrul de subiecfi ai


fiecdrui grup; in acest studiu I{

:20.

l6
este cel
UJ

I nl r o dttc

ere i n ps iho

I o gie

in care experimentatorul manipu-

h F

z, =30
E,

ut

z
lll F

ii studiazd efectele asupra variabilei dependente (aqa cum s-a intdmplat in studiul asupra efectelor marijuanei). Deoarece toate condiliile experimentale se pdstreazd constante, la
leazdvariabila independentd gi

Iro o
o

finalul experimentului se va fornrula

frro (J
o u.
c.

10

,15

20

CoNCENTRATIE DE THc [mg]

concluzie de genul: ,,in condilii constaute, cre$terea lui X determind cregterea lui Ir' sau, in alte cazuri ,,Cu c6t cregte Xcu atdt scade )^'. Aproape orice rezultat poate fi fonnulat in terrneni asemdndtori; de exemplu: (a) ,.Cregterea dozajului de marijuana este inso{itd de scdderea capacitatii de reactualizare unui material"; (b) ,,Cu cAt

Fig. 1.6. Efectele marijuanei asupra memoriei. Subieclii au memorqt liste de cuvinle dupd ce anterior atr luat diferite doze de THC (substanla activd conlinutd in ntarijuana). Testarea memoriei, realizatd o sdptdntdnd mai tdrziu, aratd in ce mdsurd a fost relinut materialul. Graficul aratd relalia dintre nivelul dozajului
(var i ab il a independent d) S i reant int ire (vari abil a dependentd). (Dupd Darley et a|.,1973a.)

copiii vizioneazd mai multe emisiuni de televiziune cu caracter violent, cu atdt cregte caracterul agresiv al rela(iondrii cu alli copii": (c) ,.Cu cat este mai mare frecvenla urrui sunet. cu atAt va cregte indllimea perceputb" sau (d) ,,Cu cdt este mai mare expunerea la stres a unei persoane, cu atAt va cregte pericolul apariliei ulcerului la respectiva persoand". Uneori, un experiment poate avea drept obiectiv efectele prezenlei sau absenfei

Metoda experirnentului poate fi utilizatd la fel de bine gi in afara laboratorului; este posibil, spre exemplu, sd fie investigate
efectele diferitelor metode psihoterapeutice

prin aplicarea acestora la mai multe grupuri, care trebuie sd fie insd similare din punct de vedere al afecfiunii subieclilor;
metoda experimentului este o chestiune de logica gi nu de situalie. in prezent, cele mai

unei singure variabile (o variabild independentd cu doud valori: absen{a sau prezenla). Proiectul experimental se referd la grupul experimental in care variabila independentd este prezenta gi la grupul de
controlo in care variabila independentd este absentS. Rezultatele unui asemenea experiment sunt prezentate in figura 1.7 . Analiz6nd figura, se observd cd grupul experimental, care este integrat intr-un proces de invd{are asistatd de computer, a oblinut rezultate mai bune la testarea cunogtinlelor, comparativ cu grupul de control, care nu a fost integrat intr-un asemenea proces. Lirnitarea investigafiei la o singurd variabilS este insi rnult prea restrictiv[ in

multe experimente sunt desfdgurate in laboratoare speciale, in principal datoritl


faptului cd este absolutd nevoie de instrumente de precizie pentru controlul prezentirii stirnulilor gi pentru mbsurarea comportamentelor.

PROIECTUL EXPERIMENTAL. Expresia de proiect experimental se referd la procedura folositd pentru colectarea da-

telor. Cel rnai simplu proiect experimental

special atunci cAnd se doregte studierea interac{iun i lor exi stente

unele cazuri,

in

\atura psihologiei

t7

intre mai multe variabile care au efecte asupra uneia sau chiar rnai multor variabile dependente. Cercetdrile care presupun manipularea simultand a mai multor variabile independente sunt denumite experimente

multivariate gi sunt frecvent folosite in cercetiri le psihologice. CUANTIFICAREA. Psihologii


care

= )t =
a rS o
t! it! l g12
c,

uttlizeazd metoda experimentului sunt adesea nevoili s6-gi cuantifice rezultatele. in mdsurate unele cazuri, variabilele pot

/, /././

fi

4
,/,/,

fblosind instrumente uzuale, spre exemplu: durata deprivdrii de somu, nivelul dozajului unui drog sau timpul necesar apisbrii pe o

t,

o: u
o
'|.

pedalS

alte trebuie mdsurate in situa{ii insd variabilele aga fel incAt si poatd fi ordonate pe o anumitd scald de valori; pentru evaluarea trdirilor agresive ale unui pacient, psihoterapeutul trebuie sd facd apel la o scalS cu cinci

la stimularea luminoasi. In

,, ,//,

nivele, incepdnd cu ,,niciodatd" gi continudnd cn rrrar"r,,uneori", ,radesea" gi ,1otdeauna". in scopul unei bune comunicdri,
r ariabilele sunt inlocuite cu numere; un ase-

,r:

Grup Grup de experimental control


.,

menea procedeu este denumit cuantificare.

Experimentele implicd de obicei evaludri ale unui egantion format din mai mulli subiec{i gi nu dintr-unul singur. Rezultatele cercetdrii vor fi, din aceastd cauzd, sub fbrma unui set de numere care trebuie insumate gi interpretate. Baza teoreticd a acestei operaliuni este statistica, disciplina care se ocupd cu culegerea gi prelucrarea datelor referitoare la un anumit egantion al unei popula{ii in scopul elabordrii concluziilor pentru intreaga popula{ie, pomind de
la respectivul eqantion. Statistica de{ine un rol deosebit de impoftant nu numai in ca-

grupul experimental au participat la un curs de invdlare a cititului asistatd de conrputer (IAC). Compulerul era astfel programat incdt sd prezinte diferite tipuri de materiale Si instrucliuni fecdrui elev, in funclie de dificultdlile pe care acesta le intdmpind in curriculum-ul de citire. IAC are avantajul oferit de individualizarea
inv d! dr i i,
a c

Fig. 1.7. Grupul experimental qi grupul de control. In /iecare zi elevii care formeazd

centu dnd E i

a c c es

b i I iz ti n d z o ne I e

in

care elevul intdmpind difcultdli de invdlare. Grupul de control nu beneficiazd de un asemenea avantaj. La sfarSitul experimentului am-

drul cercetdrii experimentale, ci gi al altor metode3. Cet mai utilizat procedeu este
referire are drept scop si ofere :ititorului o introducere sumard in domeniul sta:isticii. O discufie mai ampl6 va fi prezentatd in .{nexa III.

bele grupuri au fost evaluate prin interntediul unui tesl de citire. In acesl experiment, variabila dependentd este scoml oblinut la testul de citire. ASa cum indicdfigura, elevii din gruptil experimental au oblinut scoruri mai marifa{d de cei din grupul de control, acest rezultat suslindnd

' Aceasti scurti

ideea cd invdlarea asistatd de computer este


beneficd (dupi Atkinson, 1974). Experimente similare aratd ca IAC poateJifolosit cu aceleasi rezultate Si in alte cazuri. (Reuser et al., 1989.)

18

Introducere in

ps

hologie

acela

al mediei, termenul tehnic pentru media aritmeticS, care reprezintd suma mai

multor scoruri impdrfitd la numdrul acestora. in studiile care presupuu un grup experimental qi unul de control, se folosegte adesea compararea a doud medii: o medie pentru scorurile oblinute de grupul experimental gi o alta medie pentru scorurile ob(inute de grupul de control. Ceea ce intereseazd reprezintd, bineirr{eles, diferen{ele existente intre aceste dou6 medii.

sd formdm un grup din persoane care suferd deja de anorexie gi un altul din persoane cu greutate normald; la nivelul acestor grupuri vorr putea sd stabilirn dacd existd vreo diferenfa de sensibilitate gusta-

tiv6. in general, metoda corela(iei se poate folosi pentru arealiza o corelare eventua16 a unor variabile pe care nu le avem sub control, cu alte cuvinte o corelare a acestora cu alte variabile care ne intereseazd.

Daci diferen{a intre cele doud medii este mare, poate fi acceptatd ca valoare ca
atare. Ce se intAmpld insd dacd diferenla este mica? Dacd mdsurdtorile sunt eronate? Dacd aceste diferen{e sunt deternrinate de cazuri extreme? Statisticienii au gdsit solulia acestor probleme prin elaborarea testelor de senmiJicalie a diferenlei. Un psiholog care afinnd cd diferen{a dintre grupul experimental gi cel de control
este ,,relevantd statistic'., spune de fapt cd datele au fost testate prin metoda statistica gi diferenla stabilita este reali. Cu alte cuvinte, testele statistice sunt o coufirmare a

COEFICIENTUL DE CORELATIE. in exernplul anterior se iau in considerare doar doub valori ale variabilei greutate:
anorexia gi nornralitatea. In mod obigrruit. intr-o situafie experimentald sunt implicate insd rnult nrai multe valori ale fiecdrei variabile pentru cd se vizeazd determinarea

faptului cd diferenlele observate sunt mai degrabd un efect al variabilelor independente gi nu o simpld intAmplare nefericitd sau efectul unor cazuri extreme.

Metoda corelafiei
DIFERENTELE NATURALE. Nu orice problemf, poate fi studiatb prin
intermediul metodei experimeutului. in
rnulte situalii, experimentatorul uu are po-

sibilitatea de a controla conditiile experimentale; dacd se urmdregte testarea ipotezei conform cdreia persoarrele auorexice, spre exemplu, surrt mult mai sensibile la modificarea gustului fald de persoanele cu greutate normald. nu putem sd selectdm un grup de subiecli cu greutate normald gi sd le cerem sd devind anorexici! Putem irrsd

graduluiin care valorile uneivariabile sunt corelate cu valorile alteia. Aceastd deterrninare se realizeaz[ prin intertnediul coeficientului de corelafie, simbolizat iu cele ce umreazd prin litera r. Coeficientul de corela{ie este o estimare a gradului in care exista o rela{ie intre doud variabile gi este exprimat printr-un nurnlr cuprins intre 0 gi I (absen{a unei relalii este indicatd prin 0, iar o legaturir cornpletl este redatd prin l). Pe nrdsurd ce r tinde spre I , corelafia dintre cele doud variabile cre$te. Specificul coeficientului de corela{ie poate fi in{cles mai clar priu discutarea prezentarii grafice a datelor urrndtorului studiu. In acest studiu. subiectilor li s-a testat gradul de sugestibilitate gi s-a obtinut un scor; existen{a unui scor nlarc este ulr indicator al unei mari susceptibilitati la hipnoza; cAteva sdptdrnAni mai tArziu, s-a testat din nou sugestibilitatea. Studiul a incercat si stabileascd eficac

itatea pred ic{ie i gradu I ui de sugestibi I itate

pebaza unei performan(e anterioare. Fiecare liniutd din pdtrdtelele marcate in figura I .8 reprezintd rezultatele unui subiect

Natura psihologiei la cele doud teste. Se remarc6, de exemplu, c5 doi dintre subiec{i au avut un scor de 1 la ambele teste (cele doud liniule din stAngajos) iar alf doi subiecli au avut scorul l3 la

19 interpretarea coeficien{ilor de corelafie asupra cdrora se va reveni in capitolele viitoare. O corelafie poate fi + sau -, semnul indicAnd corela{ia pozitivd sau rregativd dintre

ambele testdri (partea dreapta-sus). Un alt subiect (vezi partea dreapta-jos a diagramei) a avut scorul I 1 la prirnul test qi numai 5 la al doilea test. Aceastd analizd poate fi continuatd in acelaqi mod. DacS subieclii ar fi avut exact aceleagi scor la ambele teste, toate aceste liniu{e ar fi fost dispuse pe pdtrdtelele de pe diagonalS (galbene) g^i coeficientul de corelalie

cele doud variabile. Sd presupunem, de exemplu, ci luAnd in considerare absen{ele


de

unui elev de la cursuri, se obline o corelalie - .40 cu notele obginute la sfArqitul anului; dacdne referim laprezenla acestuia la

cursuri, atunci corelafia va

fi

+ .40.

Se

ar

fi fost r

1.

In cazul nostru, existd nu-

meroase liniufe de o parte qi de alta, in aga fel incAt corelalia este r .86. O corelafie de .86 indicd faptul cd primul test a avut o

observd cd mdrimea corelafiei este aceeaqi, insd semnul indica sensul acesteia, respectiv referirea la absenfa sau prezenta la cursuri. Pe mdsurd ce mdrimea unei relafii intre doui variabile cregte, r igi mdregte valoarea (de la 0 cdtre 1). Pentru a avea o imagine mai clard asupra acestei afirmafii, vom lua

valoare predictivd foarte bun[, dar nu perfect6, in ceea ce priveqte capacitatea unui

in considerare cA{iva coeficienfi de corela{ie cunoscu{i:

hiprrotizat in situa{ie de necesitate. Metoda numericS de calcul a coeficientului de corelatie este descrisd in subiect de

fi

un coeficient de corela{ie de aproximativ .15 intre notele primite in primulan de liceu gi notele prin-rite in cel de-al

Anexa IlI, unde este abordatd nai in detaliu

doilea:

13
12
11

610 o

9a o
E7 o rtG

-o t6"

Es o
OA o
3 2
,|

123

3".1",i"J,,,n1,,1"10

1't 12

13

Fig. 1.8. RepartiJia corela{iilor. Fiecare liniuld din pdtrate indicit scorurile oblinfie de un sttbiect la cele doud teste de sugestibilitate hipnoticii. Liniulele din piitrdlelele albe indicii scorurile identice Ia ambele teste; cele situate intre cele doud linii punctate indicd o similaritale ntr ntai mare de un punct inlre cele doud scoruri. Cr,teficientul de corelapie r- +.86 semnificd o petformanld aproape constantd la cele douitteste. In acest studiu anfost inclusi 19 denrbiecli, deci N :19. (Dupd Hilgard, 196i.)

20

I ntroducere

in ps ihologie

o corelatie de aproximativ .70 intre scorul

condiliile unor pefturbari rninore ale

oblinut la un test de inteligenli la vArsta

. o corelafie de aproximativ o o

de 7 ani qi o retestare la vArsta de 1 8 ani;

rutinei zilnice; nu necesitd echiparnent de laborator


sofisticat.

.50 intre

indl!imea unui pdrinte gi inal!imea copilului la maturitate; o corelatie de aproxirnativ .40 intre scorurile oblinute la testele de cunogtin{e gcolare aplicate in liceu gi notele din facultate; o corelatie de aproxirnativ .25 intre scorurile oblinute la inventarele de tip creion gi hArtie destinate evaludrii personalitdlii indivizilor gi evaluarea personalitdtii acestora de cdtre un expert in psihodiagnozd.

Elaborarea unui test necesitd respectarea unor condilii ce vor

fi prezentate mai

in detaliu intr-un alt capitol.

RELATIILE DINTRE CAUZ,A $I EFECT. Intre studiile experimentale gi cele corela[ionale existi irnportante diferen1e. in cadrul uuui experitnent tipic, o
variabild (variabila independentA) este modificatd sistematic pentru a se determina efectele acestor rnodificari asupra altei variabile (variabila dependentd). O asemenea rela{ie cauzd-efect nu poate fi dedusd dintr-un simplu studiu de corelare, pentru cd apar o serie de erori la interpretarea corelaliilor in termeni de relalie cauzd-efect.

in cercetarea psihologic6, un coeficient de corela{ie de .60 este considerat a fi destul de ridicat; corela(iile de 1a.20 la .60 au
valoare teoreticd gi practicd gi pot fi utilizate pentru a face predic{ii; corela{iile intre 0 gi .20 trebuie insd utilizate cu precau{ie gi

pot

utilizate doar exceplional pentru face prediclii.

fi

Aceste erori pot

fi

ilustrate prin doud

TESTELE. Una dintre cele rnai obignuite utilizdri a metodei corela{iilor este cea din testele de evaluare a aptitudinilor, cunoqtinlelor qi a altor caracteristici de personalitate. Testele constau in prezentarea unei situalii bine determinate unui grup de subiecli care variazd prin anumite caracteristici (abilit6ti de calcul nraternatic, dexteritate, anxietate etc). Diferenla intre scorurile obfinute la test poate fi corelatd cu varialiile altei variabile; scorurile oblinute la testarea abilitalilor de calcul matematic, spre exernplu, pot fi corelate cu rezultatele qcolare oblinute la acest curs,
iar dacd aceastd corela{ie este rnare, atunci

exemple. Pot exista corelatii intre scdderea consistenfei asfaltului de pe strdzile unui orag qi numdrul cazurilor de insolalie inregistrate in acel orag in ziua respectivd, dar acest lucru nu inseamud cd starea asfaltului a generat un soi de otravd care a determinat imbolndvirea locuitorilor; mai mult decAt atit, modificdrile celor doud variabile consistenfa asfaltului gi cazLrrile de insolalie sunt ambele determittate de un

al treilea factor: temperatura atmosfericd.


Un alt exemplu este acela al corelatiei nrari existente. in satele franceze. intre numdrul

scorul poate fi utilizat pentru a determina care dirrtre subieclii unui alt grup de elevi
poate

fi

plasat la clasele de avansa{i.

Testul este un instrument de cercetare irnportant in cadrul psihologiei, pentru c6:

berzelor vdzute in cuib intr-un sat gi num[rul nagterilor inregistrate in acelaqi sat. Ldsdm la latitudinea cititorului sd aprecieze orice posibilS explicatie a acestei situalii care, este evident c[ nu se bazeazd pe relalia cauzd-efect. Acest exemplu este gi mai edificator in ceea ce privegte precau{iile care trebuie luate atunci cAnd vrenr sd
interpretdrn o corelalie in termeni de relafie cauzS-efect. Atunci cAnd doud variabile

oferd specialigtilor posibilitatea oblinerii unei mari cantitdti de irrforrnatii in

Natura psihologiei sunt corelate, varia{ia uneia este posibil sd" fie cauza varialiei celei de-a doua, dar in absen{a dovezilor experimentale, nu este justificatd nici o asemenea concluzie.

2l
Studierea specifi cului social al triburilor cu un limbaj rudirnentar a adus numeroase

Metoda observafiei
OBSERVATIA DIRECTA. in stadiile iniliale ale unei cercetdri pe o anumitdtem6,
este posibil ca experimentele de laborator gi studiile corelalionale s5 nu fie tocmai cele

informalii referitoare la diferenlele enonre existente fa![ de mediul specific culturii noastre. Imaginea migcdrilor unui nou-n[scut dezvdluie impofiante detalii ale schemelor ac{ionale existente imediat dupd nagtere, precum gi tipurile de stimuli la care nou-ndscu{ii rdspund. FdcAnd referire la comportamentul in condilii naturale de viafd, trebuie specificat faptul cd existd riscul de a emite afirma{ii
caraghioase, care sd devini anecdotice, dar qi riscul de a se pierde din obiectivitatea

mai adecvate, in condiliile in care se pot


inregistra progrese rnai importante prin observarea fenomenului care ne intereseazdin condilii naturale. Observarea cu atenlie a comportamentului unui animal sau a unui om este, in general, punctul de plecare pentru cea mai mare parte a cercetdrilor psihologice. Observarea comportamentului primatelor in mediul lor natural, spre exemplu,

gtiinfific6. Ar trebui

sd

fim circumspec{i in

a afirma cd, de exemplu, un animal cautd mAncare in situalia in care a fost privat de alimente, in cazul in care tot ceea ce ob-

ne poate da o multitudine de inforrnalii


referitoare la or ganizar ea soc i a 6 a acestora, lucru care rre va fi de folos in cercetbrile de laborator de mai tdrziu.
I

Babuini observafi

in mediul lor natural.

Acest tip de studiu ne oferd adesea mult mai multe idormalii decdt un studiu de laborator. Profesorul Shirley Strum aJdcut un asemenea studiu in Kenya, timp de peste 20 de ani; el a

identifcat Si a urmdrit zilnic comportamentul babuinilor Si inleracliunile lor sociale, Rezultatele studiilor sale au oferit inforntasii remarcabile referitoare la abilitdyile psihice ale babuinilor, precunt Si la rolul relaliilor de prietenie in cadrul ntediului lor social.

servim este o activitate sporitS a animalului. Investigatorii trebuie sd invele sd observe gi sd inregistreze corect pentru a evita menlionarea in raportul final a propriilor convin geri anterioare. Metoda observa{iei poate uneori s[ necesite folosirea unui laborator, dacd problema care este studiatd este in parte biologic6. Spre exemplu, in studiul extensiv al aspectelor fiziologice ale sexualit6{ii urnane, Master giJohnson (1966) au dezvoltat tehnici speciale care permit observarea directd a rdspunsului sexual in condilii de laborator. Acest studiu a constat in: (a) observarea comportamentului, (b) inregistrarea modificdrilor fiziologice gi (c) consemnarea r[spunsurilor la intrebdrile adresate cu privire la senza{iile anterioare, din timpul gi de dupd stimularea sexual6. Masters gi Johnson par sd fie primii specialigti care au demonstrat cd sexualitatea umand are mult mai multe dimensiuni in afard de cea biologicd; observaliile acestora in legdturd cu aspectele anatomice gi fiziologice ale rdspunsului sexual au adus o contribu{ie deosebitd la in{elegerea naturii sexualitdlii umane gi chiar la rezolvarea anumitor disfunctii sexuale.

22

I nt ro du cer e

in ps iho logi e

METODA ANCHETEI. Acele probleme care sunt dificil de studiat prin observalie directd pot fi studiate prin intermediul
observaliei indirecte, respectiv prin folosirea chestiorrarelor gi interviurilor, cu alte cuvinte este mai simplu sd intrebdm oamenii despre reacliile lor intr-o anumit5.
situalie, decdt
angajeazd,
s6

observdm modul in care se

in respectiva situafie. Pentru cd de multe ori oamenii vor sd fac[ o bund impresie, aceastd metodd este mult mai
expusd erorilor dec6t observa{ia directd. Cu toate acestea, metoda anchetei poate oferi informalii destulde interesante; de exemplu, inaintea cercetdrilor lui Masters gi Johnson, maj oritatea informa{i i lor referitoare la comporlamentul sexual uman (nu cel promovat de lege, religie sau societate) au fost oblinute gra!ie anchetelor extensive coordonate de cdtre Alfred Kinsey gi colaboratorii acestuia, cu 20 de ani mai devreme. Informa{iile oblinute dirr sutele de interviuri individuale

Metoda anchetei a fost, de asemenea, utilizatd pentru cunoa$terea opiniilor politice ale oamenilor, preferintelor lor, nevoilor de o ingrijire medicald etc. Chestionarele de opinie din preajrna alegerilor gi recens[mintele sunt probabil cele mai cunoscute metode de acest fel. O anchetd riguroasd necesitd: un chestionar validat prin testdri anterioare, irnplicarea unor operatori abilitali in folosirea acestui chestionar, selectarea unui egantion reprezentativ gi folosirea metodelor adecvate de analizd a datelor pentru a avea certitudinea cd rezultatele sunt corect interpretate.

BIOGRAFIA PSIHOLOGICA. O AIIA metodd de a observa indirect o persoand


este aceea de a obline autobiografia acesteia. in prezent. cercetdtorii preferd sd chestioneze oarnenii cu privire la evenimentele din trecut, decAt sa le observe comporta-

au fost prelucrate pe baza lucrdrilor Cbrrportanrentul sexual al bdrbalilor (Kinsey, Pomeroy gi Marlin, l9a8) qi Contportanrcnlul sexual ul femeilor (Kinsey, Pomeroy, Martin qi Gebhard, 1953).

mentul. Biografiile folosite in scop gtiin{ific se numesc metode biografice gi constituie o importantd sursd de informa{ii pentru in{elegerea comportamentului actual al subiectului avut in vedere.

gi a anirnalelor (Asociagia americani de psihologie, 1990). in S.U.A. se cere tuturor insti-

tu{iilor de cercetare si-gi stabileascd un regulament de ordine interioarS, care sd asigure un tratament adecvat al subieclilor. Primul principiu care guverneaz6 etica profesionall a cercetAtorului este acela al riscului m in int : orientdri le federale subliniaz6 c5 riscul anticipat nu trebuie sA depdgeasci pe cel caracteristic vielii cotidiene. Evident ci este interzisd expunerea la vdtdrniri corporale. insd nu esle ugor de delimitat care este nivelul acceptabil de

Aspectele deontologice ale


ce

rcetirii

psi It ologice

Deoarece in cadrul cercetdrilor psihologice sunt implicate fiinfe umane sau animale, psihologii trebuie sb acorde o atenlie deosebitb efectelor cercetarii asupra acestora. Societatea American6 de Psihologie qi asocialiile similare din Canada gi Marea Britanie au stabilit orienttrrile generale ale protecliei subieclilor umani

expunere la stres psihologic. Este clar cd in viala de zi cu zi oamenii sunt adesea nepoliticogi, mint 9i ii supdr6 pe ceilalli. insi se ridica

Natura psihologiei

23 ldturati orice urmi


clangatb
de

intrebarea dacd este deontologic justificatd


reproducerea unor asemenea

furie sau stdnjeneald de-

situaliiin cadrul

in timpul

unei cercetdri, pentru a se obline rezultatele scontate. Acestea sunt situafiile particulare la care sunt chemate si rdspundA. caz cu caz^ persoanele responsabile din cadrul unui institut
de cercetare.

Cel de-al doilea principiu al deontologiei psihologice este acela al consimydmdntului inJbrnat. Subiectii trebuie sd participe in mod
voluntar la cercetare gi trebuie sE li se permitd si renunle in orice moment doresc; subieclii trebuie de asemenea informa{i inaintea cercet6rii despre orice aspect al acesteia care poate, potenfial, si detennine renun{area la in To.d

trebuie ca sine intact gi cu satisfac{ie in ceea cc privegte participarea la cercetare. Personalul instituliei de cercetare, responsabil cu respectarea normelor de eticd profesionali, trebuie sa se asigure cd cerinlele menlionate au lost corect

experimentului. In final subiec{ii si plece cu respectul fald de

indeplinite.
Un al treilea principiu etic al cercetirii este tul I a c o nf denyi a I i tate. Informalii le despre o persoand care a participat la o cercetare trebuie si fie strict confidenliale, deci sd nu fie puse la dispozilia altor persoane Ibrd consimlamAntul acestora. O practicd frecventd este cea a separdrii rezultatelor oblinute de numele subiectului sau de alte informaliipe baza cdrora
dr ep

partlcrpare. Ca gi in cazul principiului minimului risc, cerinla de a avea consimldm6ntul in cunogtin{d de cauzd nu este totdeauna ugor de satisfl6cut; se poate intdmpla ca aceastA cerinfd, ca gi altele asemdn6toare, sb fie respectatA doar parfial, in sensul cd subiectul poate sd nu fie pe deplin con$tient de specificul cercethrii. Dacd un experiment are drept obiectiv conrpararea subieclilor care inva{6 liste de cuvinte nefarniliare, nu se ridicl nici un fel de probleme in ceea ce privegte deontologia, adici ei nu trebuie neapdrat sd gtie in ce misurd variazd respectivele

subiectul ar putea

fi

identificat; identificarea
baza

ulterioard

datelor se realizeazd, pe

codului sau a numdrului secvenlei $i se reu$e$te astlel blocarea accesului unei alte persoane decdt experimentatorul la rdspunsurile subiec1ilor.
In

jur de 7-8 % dintre studiile psihologice

subiccli animalele (in special rozatoare gi pdsdri) gi numai o parte din acestea sunt suau clrept

puse unor tratarnente dureroase sau periculoase. ln ultimii ani, numdrul acestor experimente a crescut, in ciuda controverselor existente in legdturd cu ele. Orientdrile generale

cuvinte de la un subiect la celdlalt; nu ridici problerne serioase de etic[ nici folosirea unor cuvinte neagteptate, surprinzitoare. Dacd insl obiectivul este acela de a cornpara subieclii care invafi cuvinte intr-o stare de dispozilie neutra cu subiec{i care fac acelagi lucru, dar in
stare de furie sau supdrare? Cu siguranld cE in acest caz nu se vor obline rezultate valide daci

subieclii sunt prevenili cf, vor fi in mod intenlionat iritali (ex. printr-un tratarnent nepoliticos) sau puqi in situalii stdnjenitoare (ex. prin crearea impresiei cd au spart o piesd de echipament).

federale gi cele ale Asocialiei Americane de Psihologie subliniazb cd orice astfel de tratament dureros sau periculos aplicat animalelor trebuie sa aibd o puternicd.justificare. adicd o coplegitoare contribulie teoreticd. Condiliile de via{i ale animalelor precum gi procedurile de laborator sunt dictate de o serie de reguli specifice. in alard de aceste orientari generale. principiul etic ce guverneazd cercetarea este acela al

considerdrii subiec{ilor care participd la un


studiu psihologic drept partener de cercetare.
Cdteva dintre cercetirile la care se face referire

in conforrnitate cu aceste principii orientative generale, se considerb cd in cazul in care un asemenea studiu este totugi efectuat, este
obligatorie detalierea procedeelor folosite. imediat dupi participare: trebuie explicata motivalia faptului ca initial au lost ornise unele detalii cu privire la desfdgurare gi trebuie in-

in aceasti carte nu ar mai fi azi aprobate de c6tre persoanele cu responsabilit6li in ceea ce privegte principiile etice; in capitolul l9 va fl prezentat un studiu destul de controversat in legdturb cu obedienfa, al lui Stanley Milgrarn (re63, le74).

24

I ntroducere

in ps iho I ogie

Ramurile psihologiei
PAnd in prezent s-a incercat explicarea

naturii psihologiei prin prezentarea obiec-

tului sdu de studiu, a perspectivelor gi a


metodelor sale. Se poate ajunge insd la o mai bund in{elegere a domeniului psiholoTabelul

gic prin cunoa$terea diferitelor specializdri ale psihologilor; in acest scop, inifial ele vor fi prezentate separat, pentru ca in final sd fie expuse aborddrile interdisciplinare.

l.l. Domeniile de specializare. Nuntdrul Si procentajele psihologilor americani cu titlul de doctor in psihologie, in anul 1 977 Si zece ani mai tdrziu, in 1 987. Potfi de asemenea observate modificdrile survenite in aceastd perioadd. (Dupi Pion, 1991.)
Domeniul
1977
13 378 1987

Modificiri
49,9yo
4,9Vo
3,5o/o

Clinic Consiliere $colar Al dezvoltdrii Educalional


Social gi de

39.8%

28 t47
2 735
2 001

10,1o/o

7l2
084

8,lyo
3,20h

-3,2%
+ 0,3Yo
0

1 728

5,lyo
4,8%
7,3Yo

2 903

5,lyo
2,6%
5,4Vo
4,go/o

622

I 438
3 066

*2,2o/o

personalitate
organizalional

2 450
1 974

Industrial gi
qi fiziologic

5,9yo

2 714
4 959
8 415

* *
-

l,9vo
1,10h

Experimental,

comparativ

4 598

13,lyo
12,2%

8,80h

4,90h

Altele

4,t06
33,652

14p%

+ 2,7yo

Total

56 378
este

Tabelul l-2. Institu{iile in care igi desf5goarl activitatea psihologii. Sursa de informalii

aceeasi cu cea a tabelului anterior insd, de aceastd datd, clasificaree are drept criteriu specifcul instituliilor in care se desJdSoard activitatea psihologilor. (Dupd Pion, 199 l.)

Sediul UniversitSli Spltale/cllnrcr Organizatii non-profit


Cabinete particulare

1977

1987

Modificdri
41,0% 12,7%
4,40

t7 247
5 386

5l,3Vo 16,0y,
3,8yo

23 t22 7 155

- t0,3%
+
3,30.o 14,50

I 272
3 637
1 891

501

10,8%
5,6yo 7,6yo
4,9Vo

t4 272

2s3%
5,5o/o

0,1yo
1,2o4

Afaceri/industrie
Guvernamental

109

2 556

3 585

6,4o

-0,2%

Altele

I 663
33 6s2

2 634
s6 378

4,'lo

Total

Natura psihologiei

25

Tabelul 1.3. Definitorii titlului de doctor in psihologie. Numdrul de doctori in psihologie din S.U.A. atestali in anul 197 5 Si cincisprezece ani mai tdrziu, in 1990, clasiJicali infunclie de domeniul de specializare. Procentajele indicd proporlia defemei Si de bdrbali care delin acest titlu. (DupE Kohout, 1991.) Domeniul Clinic, consiliere qi gcolar
Femei

Blrbafi
773 (67,6%) 82 (45,3%) 90 (62,7%) 1

Femei

Btrrbati
760 (40,6%)

371(32,4%)
gg (54,7%)

tt4

(59,4%) (70,3%)

Aldezvolt[rii
boucauonal Experimental, comparativ

rrt

47 (29,7%)
29 (29,6%)

44 (32,8%)
126 (25,3%)

69 (70,4%) 80 (40,6) 53 (42,7%)


102 (61,80/o) 311 (sS%)

371(74,7%)
53 (84
o/o)

tl7
7t

(59,4%)
(5'.7,2%)

gifiziologic
Industrial gi organizaf ional
Personalitate gi social

l0 (15,9%)

8t (27,5%)
t42 (32,5 %)
873

214 (72,5o/o) 295 (67,5%)


1 878

63 (38,2%) 274 (42,3%)

Altele

Total

(31,s%)

(68,s%) I 906 (s8,3%) l36r (41,6" )

Specializiri in psihologie
Aproximativ jumdtate din absolvenlii facultdlilor de psihologie igi desfbqoard activitatea in licee, colegii gi universit6li
unde, in afard de activitatea de predare, igi

devreme, biopsihologii (sau psihofiziologii) au ca obiect de studiu stabilirea rela{iilor existente intre procesele biologice gi
comportament. Spre exemplu: care este influenla hormonilor sexuali asupra comportamentului?; care este aria corticald care

dedicd o mare parle a timpului cercetdrii sau consilierii. Alfi psihologi lucreazd in gcoli generale, spitale, institute de cercetare, agenlii guvernamentale, in afaceri ori

controleazd vorbirea; care sunt efectele drogurilor, curn arfi marijuana Si LSD-ul,
asupr a p ers onalit

dlii S i nte mor

ie

i?

industrie. O parte destul de importanti a absolvenlilor facultdlilor de psihologie igi deslbqoard activitatea in cabinete particulare, unde iqi oferd serviciile contra cost. In tabelul 1.3 se poate observa cregterea spectaculoasd a numdrului de femei care practicS psihologia in ultimii ani. Dupd parcurgerea acestor tabele, ne vom intoarce la ceea ce ne intereseazd, qi anume la o scuftd descriere a acestor specializdri.

PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA.
Termenul de ,,experimental" nu oferd aici
suficiente informalii, pentru cd metoda experimental6 este folositd gi in cadrul altor specializSri psihologice; psihologii experimentaligti sunt de obicei de orientare behavioristd gi cognitivd gi folosesc aceastb metodd pentru a studia subiec{i umani sau

animale, mai precis modul de reac{ie al


acestora la stimulii senzoriali, mecanismele percepliei, invdlarea gi memoria, rdspun-

surile emolionale.

BIOPSIHOLOGIA. Aceastd specializare este specificd profesionigtilor din domeniul psihologiei care au adoptat perspectiva biologicS. Aqa cum s-a ardtat mai

PSIHOLOGIA DEZVOLTARII, PSIHOLOGIA SOCTALI $r PSTHOLOGIA PERSONALITATII. intre aceste trei

26

Introducere in psihologie
nal itic5, nu I ipsesc aborddri le behavioriste,

domenii existd o relativd suprapunere. Reprezentan{ii psihologiei dezvoltlrii au


ca obiect de studiu factorii determinanfi ai cornportamentului,
dezvoltarea umanh gi

cognitiviste

de la nagtere p6nd la bdtr6ne{e. Specialigtii din cadrul acestei categorii studiazd diferitele abilitdli psihice, cum ar fi dezvoltarea

limbajului in diferitele perioade ale vie{ii (sugarul gi copilul mic, arrtepregcolarul,


pregcolarul, adolescentul etc.). Dezvoltarea psihologicd are loc in contextul rela{iondrii cu alte persoane (pdrin{i,

Consilierii de orientare se ocupd in principiu de aceleaqi categorii de problerne, ir.rsd mai pu{in grave. Aceastd categorie de specialigti igi desligoard activitatea in cadrul Iiceelor gi universit6lilor, unde sunt preocupafi de rezolvarea dificultdlilor de adaptare sociald, vizdnd obiective educalionale gi vocatiogi fenomenologice.

nale (orientarea gcolard qi profesional6).

PSTHOLOGTA

frafi, prieteni de joacd sau colegi de gcoal5), deci are un accentuat caracter social. Psihosociologii sunt interesa!i de infl uenla exercitatd de interac{iunile cu alte persoane, asupra atitudinilor qi cornportamentului; un alt punct de interes pentru psihosociologi il reprezint[ comportamentul de grup, opinia publicb qi cercetdrile de marketing.

$COLAn;, 5r rOU-

CATIONALA. $colile generale gi liceele manifestd o nevoie speciali de psihologi, pentru cd debutul unor tulburdri erno!ionale grave se inregistreazdcel mai adesea in perioada gcolaritalii. Psihologii din gcoli generale de{in o pregdtire speciald in do-

Ca o consecinld fireascd a faptului cd personalitatea este un produs al dezvoltdrii

gi al influen{elor sociale,

competen{ele

psihologiei sociale se suprapun pa(ial cu cele ale celorlalte doud specializdri. Repre-

zentan{ii psihologiei personalitfl{ii studiaz6, in principal diferenfele interindividuale avAnd drept preocupdri principale elaborarea de clasificdri care sd aibd utilitate atdt in domeniul practic, cdt gi in ceea ce privegte studierea caracteristicilor particulare ale individului. PSTHOLOGTA CLTNTCA 5r CON-

meniul dezvoltdrii copilului, educafiei gi psihologiei clinice; psihologii qcolari desfhgoard activitAti individualizate, in vederea evaludrii nivelului de invdlare gi a emotionalitatii elevilor. Psihologii educa(ionali, specialigti in dorneniul invd{are - predare, igi desfEgoard activitatea in gcoli sau in instituliile de invdfdrnAnt superior cu caracter pedagogic, unde studiazd gi stabilesc modalitAtile de perfeclionare a metodelor de invdfare gi a activitdlii de predare.

PSIHOLOGIA INDUSTRIALI $I PSIHOLOGIE INGINEREASCA. PSihologii industriali (uneori denurnili qi psihologi organizafionali) iqi desfhqoard
activitatea in cadrul diferitelor cornpanii gi intreprinderi gi au drept atribu{ii selec{iade personal, dezvoltarea programelor de preg[tire profesionald qi identificarea facto-

SILIEREA. Cei mai numerogi psihologi


sunt psihologii clinicieni, adicd cei interesa{i de aplicarea principiilor psihologice in

diagnosticarea gi tratamentul tulburdrilor ernofionale gi de comportament - tulburdri mentale, dependenla fizicd de droguri, retardare mintald, conflicte farniliale gi rnaritale gi alte tulburiri de adaptare. Degi rnulli dintre clinicieni adoptd o orientare psiha-

rilor care influenleazd consumul. Reprezentantii psihologiei inginereqti (uneori denurnili qi ingineri aifactorilor umani) au ca obiectiv ameliorarea relaliilor orn-nlaqind; psihologii din acest domeniu incearcd
sd contribuie la proiectarea unor utilaje gi

Natura psihologiei

27
Aceastd disciplind include, pe lAngd psihologie, gi: neurogtiin{a, antropologia, ling-

instrumente care sd micgoreze numdrul de

erori umane. in cadrul sistemelor computerizate, un rol important il de(ine ceea ce se cunoaqte sub numele de interfald ont-nruSind, adicd identificarea nivelului
p6nd la care persoana poate interac{iona cu magina.

vistica, filosofia gi gtiinla inteligenlei artificiale (ultima menfionatd este o ramurd a informaticii care se ocup[ cu dezvoltarea computerelor - care funcfioneazd intr-un
mod asemdndtor inteligen{ei umane - gi cu elaborarea unor programe care sd simuleze

Abordirile interdisciplinare
Aborddri le interdiscipl inare sunt
qti in{e,

gAndirea urnand.) Figura 1.9 ilustreazd relaliile dintre toate aceste discipline.

altele decdt psihologia, interesate in studierea psihicului gi a comportamentului uman (biologia, lingvistica, filosofia etc.). Cercetdtorii din aceste domenii sunt din ce in ce mai rnult preocupafi de colaborarea cu psihologii in vederea studierii fenomenelor psihice. Dintre toate aborddrile interdisciplinare, doud au o importanld deosebitd: qtiin(a cognitivi, preocupatd de natura proceselor cognitive gi psihologia

P sih o

los

r:a:i\
i

.il

ffi[r
WIW $itrw w?i')
sffif.t

-a*qSiiliii.g

i.j,+' Lingvistica

:;.:,\-.1Si$!\N{$.

:\:?j$1rP,g

w w;
rnt"ris"nfri;-.;
artificiali

evolu{ionisti, al cdrei interes principal

este

'

.' :':i4

,*
Neurogtiinta

studierea influen{ei evoluliei asupra proceselor psihice gi comportamentului uman.

$TIINTA COGNITIVA. Sub aceastd denumire sunt reunite acele domenii ale cercetdrii psihologice care (a) au drept subiect procesele cognitive ca: perceptia, memoria, rafionamentul, deciziile gi rezolvarea de probleme; (b) se suprapun parfial celorlalte domenii gtiin[ifice interesate de astfel de procese psilrice, cum ar fi filosofia gi informatica. Obiectivele majore ale
acestei gtiin{e sunt:

Fig. 1.9. $tiinf a cognitiv5.


zentate domeniile cuprinse

in

o o .

identificarea modalitS(ilor de reprezentare mentald a informaliilor (reprezentirile mentale); tipurile de procese la care sunt supuse
aceste reprezentdri pentru a conduce la elaborarea percepfiilor, amintirilor, ra{ionarnentului etc.; modul de realizare a acestor procese la

cognitive Si relaliile dintre aceste domenii. Inteligenla artificiald este o ramurd a informaticii care se ocupd cu: (a) sintttlarea gdndirii umane pe calculator Si (b) elaborarea unor programe de computer care sd funclioneze ,,inteligent" Si sd se adapteze la schintbdrile ntediului. Aceastdfigurd a fost inclusd intr-un raport nepublicat, solicitat de cdtre Fundalia Sloan in anul I 978; raportul afosl pregdtil sub c oor donarea c er cet dtor i I or d i n do nteniu I S t i i nlei cognitive.
Ideea centrala a gtiin{ei cognitive este aceea cd sistemul cognitiv uman poate fi considerat un computer care efectueazd operafii extrem de complexe; numai astfel

in cadrul Sliinlei

Jigura sunt pre-

nivel cerebral.

este posibild descompunerea funcliondrii psihicului uman in seturi de operatii mai simple, cum ar fi stocarea informafiilor,

28
reactualizarea acestora gi compararea simbolurilor sau a reprezentdrilor. in cele ce urmeaz| se va prezenta o alt6 paraleld intre funcf ionarea computerul ui qi funcf ionarea psihic6. Activitatea unui computer poate fi

Introducere in ps ihol ogie

psihologice. Aceastd abordare interdisciplinard include, pe lAngd psihologie, ramuri ale altor discipline imporlante cum ar

fi: antropologia, biologia gi psihiatria. Principiul de bazd, al psihologiei evolu{ioniste


este calea c5, intr-un mod similar mecanis-

discutatl la mai multe niveluri - niveluri hard,unde se accentueazd rolul cipurilor qi la nivel de reprezentare gi algoritm, unde se accentueazd structura informaliilor gi proceselor; in mod similar, activitatea cognitivd umand poate fi analizatd la nivelul hard-dui, adici neuronal, qi la nivelul reprezentirii gi proceselor mentale. Conceptele de calcul ntental Si nivele de analizd cot'tstituie piatra unghiulard a gtiinlei cognitive (Osherson, 1 990). Trebuie menfionatd o recentd orientare din cadrul gtiinlei cognitive, denumitd conexionism, care are drept caracteristicd
di stinctivd considerarea reprezentdrilor qi a

melor biologice, mecanismele psihologice trebuie s[ fi presupus o evolu{ie de rnilioane de ani a unui proces de seleclie natural6. A afirrna cd mecanismele psihologice

au evoluat pe baza selecfiei naturale inseamni de fapt a susfine cd aceste mecanisme au obazd geneticd gi cd s-au dovedit utile, undeva in trecut, iu rezolvarea unor probleme de supraviefuire sau in cregterea ganselor de reproducere. Pentru a ilustra
aceste afirma1ii, sd ludm ca exemplu prefe-

rinla pentru dulciuri. O asernenea preferinfd poate fi consideratd ca un mecanism psihologic care are o bazd geneticd. Este posibil sh avem aceastd preferinld pentru c6, in trecutul speciei, ea s-a dovedit utild la cregterea ganselor de supravieluire a str[mogilor nogtri (fructele dulci aduc urr aport nutritiv rnare), facilit6nd astfel transmiterea permanentd a genelor relevante (Symons, 1991). Adoptarea perspectivei evolufioniste poate influen{a studiile psihologice in cA-

proceselor psihice in termeni similari considerdrii neuronilor gi a conexiunilor interneuronale. Astfel, in loc s[ foloseascd ter-

meni de genul: stocare, reactualizare qi comparare a simbolurilor, cercetdtorii care adopt[ aceastd orientare folosesc termenii de activare a unei unitali qi iradierea acestei activhri cdtre alte unitali cu care este conectatd respectiva unitate. Degi unitalile gi conexiunile acestora au unele proprietd{i similare neuronilor (spre exemplu, pot fi activali), nu existi o similaritate totalS; unitalile unei re{ele conexioniste sunt considerate a fi de un nivel mai abstract fald de neuroni qi, in acest fel, se menline o distinc{ie intre cele dou[ niveluri de disculie (Churchland, 1990).
PSTHOLOGTA EVOLUTTONTSTA.
Spre deosebire de gtiin{a cognitivS, care se

teva modalitd{i. Una dintre acestea ar fi faptul cd unele subiecte abordate surrt considerate de o importanld deosebitd, deoarece sunt legate de supravie{uirea speciei gi, implicit, de reproducere, asemenea subiecte includ, printre altele, modul in care
ne alegem partenerul heterosexual, modul

ocupd cu studierea conlinutului mecanis-

melor cognitive, psihologia evolu{ionisti are drept obiect de studiu originile rneca-

nismelor cognitive gi a altor mecanisme

in care ii aborddm pe cei care ne domin[ gi modul in care ne stdpAnim propriile trdiri agresive, acestea fiind cele rnai studiate probleme in cadrul cercetdrii psihologice de facturd evolulionisti (Buss, 1991). O alti modalitate de influen{are a studiului psihologic este explica{ia alternativd ofe-

Natura psihologiei

29

ritA unor fenomene deja abordate experimental; aceasti afinnalie poate fi ilustratd prin reconsiderarea problemelor abordate anterior, in aceastd carte. Reamintili-vb disculia referitoare la obezitate, in care s-a subliniat c6 existen{a deprivdrii alimentare determind o exagerare ulterioard a aportu lui al imentar. Teori ile evol ulioni ste oferd gi ele o explicalie specifici acestui fenomen destul de pulin cunoscut. PAni nu departe de vremurile noastre, oamenii au trdit deprivarea alimentardnumai in situaliile in care lipsea mAncarea; un mecanism psihologic de adaptare la lipsa alimentelor este tendinla de a mAnca exagerat atunci cdnd existd mAncare gi este posibil ca evolu{ia sd fi selectat aceastd tendin!i. Un
alt exemplu este acela al fricii condilionate (invd{ate prin condilionare). Un fapt interesant in legdturd cu aceste trdiri este acela

ci

oamenilor le este mai fricd de anumite situalii decAt de altele. Spre exemplu, ne este teami mai degrabd de gerpi, pdianjeni qi intuneric decAt de magini, arme sau aparatele electrice, deqi acestea din urrnd sunt mult mai periculoase fa!5 de primele.
Toate acestea au insd o logicd din perspec-

tiva evolulionist6: gerpii, pdienjenii qi intunericul au ridicat, undeva, in cursul evolu{iei, serioase probleme in ceea ce
privegte supravie{uirea, lucru care a dus la aparilia tendin{ei de a invdla sd ne temem de ele, tendin!6 care a fost astfel selectatd

(Buss,

1991 ; Seligman, 197 1). Degi constituite relativ recent, gtiinfa cognitivd gi psihologia evolu{ionistd exercitd deja influenle considerabile asupra multor domenii ale psihologiei, influenfd care va transpare qi in multe dintre capitolele acestei cdr1i.

Imagine de ansamblu asupra


In prezent, cercetarea psihologici vizeaz6,o mare diversitate de probleme, de la

cir{ii

vafia dacd se cunoagte in prealabil cursul

studierea activitdlii electrice cerebrale din cadrul invS!6rii (prin intermediul microelectrozilor) pAni la efectele aglomerafiei gi densitalii populaJiei asupra comportamentului social. Din cauza acestei diversitati, este destul de dificil de luat o decizie in privinla clasificdrii subiectelor supuse cercet6rii, adici la prezentarea acestor subiecte intr-o ordine cdt mai semnificativ6. Pentru a inlelege cum invald oamenii lucruri noi, putem cunoaqte mecanismele percepliei umane? invdlarea influen{eazd perceperea mediului inconjurdtor? Putem
cunoaqte personalitatea unei persoane astfel incAt sd identificdm motivalia acfiunilor acesteia? Poate fi mai bine inteleasd moti-

dezvoltdrii personalitdlii? Pornind de la aceste intrebdri s-a incercat pe parcursul acestei cdrfi sd se ordoneze in aqa fel tematica inc6t s[ fie posibili infelegerea fiecdrui capitol gi, in acelagi tirnp, sI se ofere cunogtinlele necesare studierii urmdtorului capitol. Pentru a in{elege interac{iunea omului cu mediul sdu inconjurdtor, trebuie insd sd dispunem de informa!ii referitoare la echipamentul biologic al speciei umane. in partea a II-a (,,Procesele de dezvoltare biologic5 qi psihologic6") sunt abordate, in primul capitol, activitatea sistemului nervos gi a celui endocrin. activitate care permite integrarea gi controlul comportamentului. Pentru cd interactiunile dintre carac-

Introducere in psihologie

teristicile inndscute gi condiliile de rnediu reprezintd un alt factor de determinare a compoftamentului, acest capitol include gi
o disculie referitoare la influenfele genetice

in care aceste informalii sunt reactualizate qi utilizate in scopul elaborlrii de ra{ionamente gi rezolvSriide probleme. Suplirnen-

tar va

asupra comportamentului. Cel de-al doilea

lirnbajului
inv6{at?

capitol al acestei p6(i va oferi o imagine

fi adusi in discu(ie problematica - cum comunicdm ceea ce am

de ansamblu asupra dezvoltdrii

perso-

nalitAtii umane, de la nagtere pAna la vArsta adultS. Pot fi apreciate intr-un mod mai competent intrebdrile la care psihologii cautd rdspuns, dacl se cunosc mecanismele

Partea a V-a (,,Motivafia gi emo{ia") se va ocupa cu acei factori care conferd energie gi direc{ioneazd comportamentul; ase-

menea factori includ motivele pritnare


(cum ar fi foamea gi sexul) precurn gi emoliile (cum ar fi bucuria, teama sau furia). Diferenfele interindividuale constituie tema majord a pdrlii a VI-a (,,Personalitate gi individualitate"), pafte care va aduce in discutie diferenlele psihice dintre indivizi gi va acorda o aten{ie deosebitd rnodului de evaluare a acestor diferen(e.

de dezvoltare ale diferitelor abiliteli gi atitudini, precum qi ale personalitatii in


ansamblu.

AvAnd acest bagaj de cunogtin{e, se III-a (,,Percep{ia gi congtiin{a"), unde va fi expus modul in care fiin{ele umane gi alte specii acumuleazd infonna{ii in legdturd cu mediul inconjurdtor. Asemenea inforrna{ii trebuie mai intAi sd fie recep{ionate de cdtre organele de sim[, care mediazd senzafiile de luminS, sunet, tact gi pe cele gustative. Va fi abordatd mai intAi natura informaliilor senzoriale gi, ulterior, modul de organizare al acestor informaf ii pe baza semnificaliei gi rnodul in care ele sunt recunoscute ca exemple de obiecte sau evenimente familiare. Organizarea gi recunoagterea sunt secvente ale proce,sului de percep{ie; produsele percep{iei fac parte din con{inuturile congtiinlei, ale cirei caracteristici vor fi prezentate, atat pentru starea de norrnalitate cAt gi pentru cele de
poate trece la partea a

Abordarea problernaticii stresului gi a tulburdrilor emo{ionale va fi realizatd in partea a VII-a (..Stres. psihopatologie gi terapie") unde vor fi prezentate principalele tipuri de tulburdri emofionale: acelea pe care aproape oricine le-a avut, intr-o anumitd mdsurd, precurll gi cele mai severe, cuul ar fi schizofrenia. Vor fi prezentate in contirruare diferitele tipuri de terapie care au fost elaborate irt scopul inldturarii acestor tulburdri.

Vlll-a (,.Conrportatlentul social") este dedicatd, interac{iunilor sociale; va fi expus nrodul in care oamenii gAndesc, simt gi actioneazd in diferite
Partea a

situa!ii sociale precum

gi acliunea invers6,

anorrnalitate.

adicd rnodul

in care situa{iile sociale

IV-a (,,invdfarea, memoria gi lirnbajul") vor fi prezentate mai intAi procesele de invd{are, incep6nd cu invi{area relafiilor simple (de genul ,,sunetul va fi urmat de un goc electric") gi pAnd la inv6tarea cuno$tinfelor complexe, de nivel urriversitar. Va fi abordat, de asemenea, modul in partea
a

influen{eazd rnodul de gdndire, sinilire qi ac{iune al omului. Vor fi prezentate de asemenea modalitSlile de percepere gi interpretare a comportarnentului altor persoane, fornrarea convingerilor gi a atitudinilor, precum gi influen{ele grupului asupra membrilor sdi gi viceversa.

Natura psihologiei

3l

Rezumatul capitolului
l. Psihologia poate fi definitd ca qtiinla comportamentului Si a proceseIor psihice. Marea diversitate a problematicilor presupuse de aceastd definilie este ilustratd prin referire la cinci probleme specifice: (a) perceplia tn condiyii de seclionare a I e gd tur il o r i n t er emisfer ic e, persoanele cu secliune de corp calos avdnd o percepfie diferitd a lumii comparativ cu persoanele la care conexiunile interemisferice sunt intacte; (b) teanxa condilionatd, situatie in care organismul a invdfat sd-i fie fricd de un stimul anterior neutru; (c) amnezia copildriei, care constd in incapacitatea de reactualizare a evenimentelor din primii ani de viald; (d) cauzele obezitdlii, care includ atit factori biologici cAt 9i psihologici; (e) ntanifestarea agresiunii gi existen{a posibilitalii ca exprimarea acesteia sd aibd ca rezultat reducerea sau amplifi carea agresivitdlii. 2. Originile psihologiei pot fi localizalein secolele al IV-lea qi al V-lea inainte de Christos. Filosofii greci Socrate, Platon qi Aristotel gi-au pus intrebdri fundamentale referitor la psihicul uman, in timp ce Hipocrate, pdrintele medicinei, a fdcut importante observalii in legdturi cu controlul cerebral al activitalii diferitelor organe. inceputuril e psihologiei Stiinlifce se situeazd la sfdrgitul secolului al XIX-lea, o datd cu
-).
a

aparilia ideii cd psihicul uman este posibil sd fie analizat gtiinlific. Studiul psihologic poate fi abordat din mai multe perspective. Perspectiva biologicd stabilegte o legdturd intre acliunile umane gi modificdrile biochimice care au loc in interiorul organismului, in special la nivel cerebral qi in general la nivelul sistemului nervos. Persp e c tiv a b eh aviori s t d ia in considerare doar acele activitdli exteriorizate ale organismului, activitdfi care pot fi observate qi mdsurate. Perspectiva cognitivd este preocupatd de procese psihice ca: percep!ia, r eactualizarea, ra!ionamentul, luarea deciziei qi rezolvarea de probleme prin stabilirea legiturilor existente intre acestea gi comportamentul uman. Perspectiva psihan al i ti c d subliniazd rolul motivaliei inconqtiente qi, mai ales, cel al impulsurilor sexuale gi agresive reprimate in copil6rie . P erspectiva

fenontenologicd se concentreazd. asupra trdirii subiectivc a experienlei qi asupra motivaliei in vederea autorealizdrii. O anumiti problematicd psihologicd poate fi deci studiatd din mai multe puncte
4.

de vedere. Perspectiva biologicd diferd de ce-

lelalte aborddri prin argumentalia biologicd a fenomenelor psihologice. Deqi un asemenea reduclionism poate inregistra un oarecare

32

Intr odu c er e in ps i hologie

principii care pot fi exprimate decAt la nivel nu psihologic. Mai mult decdt atdt,
succes, exista unele cercetarea psihologicd
a

fost adesea

5.

nevoitd sd orienteze studiile specialigtilor care au adoptat perspectiva biologicd. Metoda experimentald este preferatd, lanivel aplicativ, in cercetarea psihologic6, pentru c[ se urmdregte controlul tuturor variabilelor, cu
exceplia uneia (care este de fapt cea studiata). Variabila independentd este manipulatd de cdtre cercetdtor; variabila dependentd (de obicei o anumiti mdsurd a comportamentului) este de fapt obiectivul cercetirii - se determini dacd este afec-

tatd de schimb[rile survenite in variabila independentd. in cadrul unui pr o i ec t exp er im e n t a l, cer cetdtorul manipuleazd, variabila independentd qi observd efectele sale
asupra uneia dintre variabilele dependente.

pendente qi nu factorului intdmplare sau unor cazuri atipice. 7. in situalia in care experimentatorul nu poate deline controlul asupra evolufiei subieclilor in anumite condilii, se foloseqte metoda corela{iilor, prin care se poate stabili dacd o diferenl[ existentd in mod natural este asociatd cu o altd diferen!6 care ne intereseazd. Gradul de corelalie intre cele doud variabile este exprimat prin coeficientul de corelalie, r. Acesl coeficient este un numdr cuprins intre 0 gi 1: absenla unei legdturi intre variabile este notatd cu 0, iar o legdturd perfectd este notatd cu 1; pe mdsurd ce r tinde spre i, intensitatea relaliei creqte. Coeficientul de corelalie poate fi pozitiv sau negativ, in funcfie de cregterea unei variabile

proporlional cu alta (+) sau

de

descregterea sa pe mdsura cregterii


8.

in

multe experimente, variabila

independentd constd in prezenla sau absenfa unei anumite condilii; cel

mai simplu proiect experimental


cuprinde Dn grup experimental (care se afl6 in prezenla condiliei respective) qiun grup de control (care se afld in absenla condiliei stabilite). Dacd diferenla intre mediile celor doud grupuri este relevantd statistic, inseamnd cd este valabilS ipoteza referitoare la condilia experimentald, cu alte cuvinte, diferenta se datoreazd" variabilei inde-

celeilalte variabile (-). O altd metodd de cercetare este metoda observaliei, care const[ in observarea fenomenului care ne intereseazd. Pentru a fi capabili de observa!ii pertinente, specialigtii trebuie sd fie bine pregdtili 9i sd inregistreze fenomenul cu acurate!e, evitdnd s6-gi pund amprenta propriei subiectivitdli asupra rezultatelor. Fenomenele care sunt dificil de observat direct, pot fi observate indirect prin intermediul me-

todei anchetelor (chestionare gi interviuri) sau prin metodele biografice.

\atura psihologiei

33

9. Profesia

de psiholog cuprinde numeroase domenii de specializare: biopsihologia, psihologia experimental6, psihologia dezvoltdrii, psihologia sociald, psihologia personalitdlii, psihologia clinic6, psihologia gcolard gi educafionald, psihologia organizalionald gi psihologia inginereascd. 10. Existd un numdr de aborddri interdisciplinare ale studierii psihicului qi comportamentului uman, cum ar ft: gtiinla cognitivd qi psihologia evolulionis td. $tlin\a cognitiv[ se ocupi cu studiul naturii proceselor inteligente qi, in afard de psihologie, include qi ramuri ale altor gtiinle: neuroqtiinfele, antropolo-

gia, lingvistica, filosofia qi inteligenla artificiald. Principiul sdu de bazd este acela cd procesele psihice trebuie inlelese ca operalii de calcul qi cd activitatea psihicd poate ft analizatd la mai multe niveluri. Psihologia evolufionistd este preocupat[ de originile meca-

nismelor psihologice, principiul


s6u de bazdfrind acela cd mecanis-

mele psihologice au evoluat timp de milioane de ani printr-un proces de seleclie naturald. AceastS abordare i-a determinat pe psihologi sd cerceteze subiecte de o importanld esenliald din punct de vedere evolutiv, cum ar fi alegerea partenerului.

Rec

man ddri biblio graJice


Mos (eds), Humanistic Psycholog,,: Concepts and Criticism (Psihologia umanistd: concepte gi critici, 1981); Bower 9i Hilgard, Theories of Learning (Teorii ale invd(drii, edilia a V-a, l98l) gi Lundin, Theories and Sistems of Psychologt (Teorii gi sisteme in psihologie, edilia a III-a, 1985). Metodele de cercetare psihologici sunt prezentale in: Wood, Fundamentals of Psyc ho

Subiectele de interes gi teoriile oricdrei gtiinle contemporane pot fi cel mai bine infeIese parcurgAnd istoricul acestora. Lucrdrile utile in acest sens sunt: Hilgard, Psychologt in .ltnerica: A Historical Survey (Psihologia in America: vedere generalS asupra istoricului, 1987); Wertheimer, A Brief History of Psycholog,t (Scurtd istorie a psihologiei, edilia a III-a, 1997) gi Schultz, A History of Modern Psychologt (O istorie a psihologiei moderne, edigia a IV-a, 1987). Un scurt istoric al psihologiei este prezentat in Anexa II. Diferitele aborddri teoretice ale psihologiei pot fi gdsite in: Medcof gi Roth (eds), .lpproaches to Psychologt (Aborddri ale psihologiei, I 988); Anderson, Cognitive Psychologt and lts Implications (Psihologia cognitivd gi implicaliile sale, edilia a III-a, 1990); Peterson, PersonaliQ (Personalitatea, 1988); Royce gi

lo gi

al

Res ear

ch (Fundamentele cercet6rii

psihologice, edilia a III-a, 1986); Snodgrass, Levy-Berger gi Haydon, Human Experintental


P sycho
Io

1985); Ray gi Ravizza, Methods Toward a


Science of Behavior and Experience (Metodele unei gtiin{e a comportamentului gi experienlei,

9,, @sihologia experimentald umand,

edilia a III-a, 1988) qi Ehnes, Kantowitz


Roediger, Research Methods

gi a

in

Psycholory,,

(Metode de cercetare in psihologie, edilia III-a,1989).

34
O simpltr dar frumoasi introducere in statisticd este lucrarea lui Phillips, How to Think About Statistics (Ce este statistica, edilie revizuitd, 1992). O introducere in psihologia cognitivl este oferita de fucrarea lui Gardner, The Mind's New Science: A History of the Cognitive Revolution (Noua qtiinld a psihicului: O isto-

Introducere in ps ihologie

o introducere in psihologia evolufionistd pute{i consulta lucrarea lui Barkow, Cosmides gi Tooky, The Adapted Mind (Adaptarea psihicului,1990).
Pentru a afla mai multe cu privire la cariera psihologici 9i pregitirea necesari unui viitor psiholog, adresa{i-vd in scris c6tre Asocia{ia

Psihologicl Americani (1400 North Uhle


Street, Arlington, VA., 22201) pentru a primi o

rie a revoluliei cognitive, 1985) 9i

a lui

Osherson, Invitation to Cognitive Science (lnvitalie pentru qtiin{a cognitivi, 1989). Pentru

copie a brogurii A Career in Psychologt (Profesiunea de psiholog).

ill-t=ff\ a,) tJ
l.

Procesele de dezvoltare

biologicl qi psihologici
ap.2 Bazele biologice ale psihologiei ap. 3 Dezvoltarea psihologicl

Capitolul 2
Bazele biologice ale psihologiei

Componentele sistemului nervos

Neuronii gi nervii
Potenfialele de acliune Transmiterea sinapticd

Neurotransmilitorii gi neuroreceptorii Discufie critic6: Psihologia moleculard Organizarea sistemului nervos

Structura creierului
Stratul intern Sistemul limbic

Disculie critic6: Metode de vizualizare a activitdlii cerebrale

Emisferele cerebrale Structura emisferelor cerebrale Ariile corticale gi funcfiile acestora

Asimetria cerebrali Efectele seclion[rii conexiunilor interemisferice


Specializarea emisferel or cerebrale

Disculie criticS: Limbajul Si creierul Sistemul nervos vegetativ Sistemul endocrin

Infl uenfele genetice asupra comportamentului Cromozomii gi genele Studiul genetic al comportamentului Influenfele mediului asupra acfiunii genelor

Antregul comportament uman, de f tu "tipit suu jo.ul de tenis la ela.lbotarea unui prograrn pentru computer, depinde de integrarea unei multitudini de procese irr interiorul organismului, prin intermediul sistemului nervos gi al celui endocrin. Si ludm ca exemplu procesele coordonate care au loc atunci
c6nd se opreqte magina la culoarea rogie a semaforului. ln primul rdnd, este absolut necesar sI vedem lumina rogie, deci lumina rogie trebuie sd fie recepfionatd de cdtre analizatorul vizual. Impulsurile nervoase de la nivelul globilor oculari sunt transmise cdtre segmentele superioare ale sistemului nervos, unde stimulul este analizat gi comparat cu informaliile deja existente in memorie: ne vom da seama cd lumina rogie, intr-un anume context, inseam-

de care se va executa o migcare adecvatd.

in acelagi timp, analizatorul vizual gi alli


analizatori vor transmite informafii despre eficienla frdndrii (cAt de repede scade viteza de deplasare a maginii). Dacd lumina roqie apare in timp ce ne indreptdm cu vitezd citre interseclie, unele glande endocrine vor fi de asemenea activate, determindnd astfeI cregterea frecvenlei cardiace, a ritmului respirafiei, precum qi alte mo-

dificSri metabolice asociate cu

teama,

reacfie normald in situa{ie de pericol. Oprirea maginii la lumina roqie a semaforului,


degi pare automat[, presupune transmiterea

unor mesaje complexe, diverse, multiple, dar gi efectuarea unor ajustdri (adaptdri).

Informaliile necesare tuturor acestor activitAti sunt transmise printr-o re{ea extinsd
de celule nervoase.

nd ,,stop".

Deplasarea piciorului cStre pedala de frAnd gi apdsarea acesteia este comandatd de ariile corticale motorii, care controleazd musculatura piciorului. Pentru a transmite un semnal adecvat cdtre musculatura piciorului, trebuie sI existe infor-

Multe dintre aspectele comportarlentului gi ale funcliondrii psiliice pot fi mai


bine in{elese dacd dispunem de cunoqtinfe referitoare Ia funcfionarea biologicS. Capacitatea de reac{ie gi de adaptare la stirnulii din mediul inconjurdtor este dependenti de funclionarea sisternului neryos, a analiza-

matii referitoare la pozilia piciorului, precum gi la directia in care dorim sd-l


migcdm. In acest scop, la nivel corlical

se

torilor, a sistemului muscular gi a sistemului endocrin. Perceperea evenimentelor constd in recep{ionarea stimulilor de cdtre analizatori gi interpretarea informaliilor senzoriale la nivel cortical. O parte a comportamentului nostru este motivat de inldturarea unor stdri nepldcute cum este cea
de foame, de sete, de obosealS sau de inse-

inregistreaza pozi{iile relative ale diferitelor segmente corporale (pozilia unui segment corporal in raport cu altele), licAnd astfel posibild executarea unei rnigcdri inten(ionate. Nu vom opri insd magina printr-o migcare bruscd qi unicd a piciorului. O zond corticalS specializatd primeqte continuu informatii (feedback) de la nivelul musculaturii membrului inferior in legdturd cu starea de tensiune muscular6, in func{ie

curitate, in timp ce vorbirea, gAndirea gi rezolvarea de probleme depind de activitatea nervoasd superioard, care este ex-

38

Introducere in psihologie

trem de complexd. Toate aceste procese sunt determinate de modificdrile electrice qi chimice de la nivelul sistemului nervos. Unele cercetdri referitoare la legdturile dintre procesele biologice gi cele psiholo-

gice vor fi abordate in alte capitole, ce vor trata perceplia, memoria, motivafia etc., in acest capitol urmdrindu-se prezentarea unei irnagini de ansamblu asupra sistemului
nervos.

Componentele sistemului nervos


Unitatea de bazd a sistemului nervos este neuronul, o celuld specializatd care
de-abia acum s-a irrceput dezlegarea ,,mis-

de{ine,,secretul" func{iondrii creierului. Degi este cunoscut deja rolul neuronului in transmiterea impulsului nervos gi modul de func{ionare a cAtorva circuite neuronale,

terelor" funcfiondrii sale complexe din cadrul memoriei, emo{iilor gi gdndirii.

Neuronii qi nervii
Degi difera considerabil in ceea ce privegte mdrimea qi forrna, neuronii au cAteva caracteristici comune (fig. 2. l). Prelungirile scurte ale corpului neuronal,

denumite dendrite (din cuvAntul grecesc


dendron, care inseamnd,,arbore"), gi corpul neuronal primesc impulsurile nervoase gi le transmit cdtre alli neuroni (sau cdtre musculaturd qi glande) printr-o prelungire celulard unicd, sublire, tubulard numitd axon. Po(iunea distald a axonului prezintd numeroase ramificalii fine care se tennind prin mici butoni denurnili terminafii sinaptice.

Legdtura dintre termina{ia sinapticd

unui neuron gi corpul celular sau dendritele neuronului urmdtor nu se realizeazd prin
Teaci de mielini

Fig.2.l. Reprezentarea schematicii

a neuro-

nului. Sdgelile indicd direclia impulsului nervos. Unii axoni prezintd ranificalii colaterale Si majoritatea sunt acoperili ctr o teacd de mielind care determind creSterea vitezei de
Iransnti!ere a impulsului nervos.

contact direct, intre acegtia existAnd urr spaliu denumit fantl sinapticf - legf,tura astfel stabilitd poartd numele de sinapsi. Impulsul nervos ajuns la nivelul termina[iilor sinaptice ale axonului determin5 secrelia unor substanfe biochimice denumite neurotransmi{itori, care difuzeazd in spa{iul sinaptic gi stirnuleaz6 neuronul urmdtor, realizAnd astfeI transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul. Axonii mai multor neuroni (uneori chiar I 000) sunt conectafi cu dendritele sau corpul celular al unui singur neuron (fig.2.2).

Bazele biologice ale psihologiei


r
I

39

i
i

Dendrite

Terminalii sinaptice Terminalii sinaptice

Axon

('*-

Colaterale

Fig. 2.2, Sinapsele corpului neuronal. Mai ntulli axoni slabilesc, prin
intermediul ramificaliilor, legdturi sinaptice cu dendritele sau corpul celular al unui singur neuron. Fiecare ramificalie axonicd prezintd la capdtul distal un buton sinaptic, cqre conline substanlele biochimice ce vorfi eliberate infanta sinaplicd Si vor transmite astfel impulsul nervos cdtre dendritele sau corpul celular al neuronului urmdtor. Degi caracteristicile enumerate anterior sunt comune tuturor neuronilor, ace$tia

gi in transformarea acestora

in impulsuri

prezinta totugi diferen{e mari din punct de vedere al mdrimii qi formei(fig. 2.3). Axonul unui neuron medular poate avea o lungime de peste un metru, ajungAnd de la cap6tul coloanei vertebrale pAna la degetul de la picior pe cend cel al unui neuron cortical poate avea doar a mia parte dintr-un centimetru. Exist[ trei tipuri diferite de neuroni.

nervoase. Neuronii motori transmit impulsurile nervoase de la nivel cortical sau medular citre efectori (mugchi sau glande). Neuronii de asocia{ie, aflali doar la nivel cortical, retinian gi medular, primesc semnale de la neuronii senzitivi gi le transmit altor neuroni de asociatie sau neuronilor motori. Un nerry este fonnat din axoni care provin de la sute sau clriar mii de neuroni gi poate conline atAt fibre senzitive, c6t gi motorii. in afarl de celulele neuronale, sistemul nervos con{ine nurneroase alte celule nespecializate, denumite celule gliale, care inconjoard neuronii. Denumirea acestor

Neuronii senzoriati transrnit impulsurile nervoase primite de receptori citre sistemul nervos central. Receptorii, celule situate la nivelul analizatorilor, in musculaturd sau in tegument, sunt specializa{i in
detectarea schimbdrilor fizice sau chimice

40

I ntro ducer e in ps iho

logie

celule provine din cuvdntul grecesc glia (clei), funcfia lor principald fiind aceea de susfinere a neuronilor. Celulele gliale nu

detin nici un rol in recepfionarea qi transmiterea impulsurilor nervoase, ci constituie

NEURON

NEURON

RETINIAN

CORTICAL

\K0""0,,,u
tF.o,.o

h,
h*on
NEURON DIN ARIA CEREBRALA

celular

Corp

celular

suportul structural qi metabolic al neuronilor, asigur6nd condiliile optime funcfionirii neuronale. Estimirile numerice ale neuronilor gi celulelor gliale existente la nivelul sistemului nervos uman variazb semnificativ, in funclie de metoda de determinare folositS; se considerl cd numai la nivel cerebral num[rul neuronilor este cuprins intre l0e gi l0r2 miliarde. Oricare ar fi insd numirul total considerat, se apreciazdcdraportul dintre neuroni gi celulele gliale este de 1il0 (Groves gi Rebec, 1992). Aceste cifre justifici 9i sunt justificate de complexitatea comportamentului
uman.

OLFACTffA

Potenfialele de acfiune

Dendriti
Corp celular

b:
NEURON DIN

La nivel neuronal, informalia este con-

dusi unidireclional - de la dendrite spre capitul axonului- sub forma unui impuls
electrochimic, denumit poten{ial de ac{iune. Generarea potenlialelor de acfiune, funcfie specifici a neuronului, se realizeazd la nivelul membranei celulare de cdtre canalele ionice gi pompele ionice. Canalele ionice sunt proteine moleculare care formeazdpori de-a lungul membranei celulare; aceste structuri proteice regleazd

uAouvl
sprNARrr

fluxul electric al diferililor ioni: sodiu (Na+), potasiu (K+), calciu (Ca#) sau
clor (Cl-), prin deschiderea gi inchiderea porilor. Fiecare canal ionic este selectiv, permildnd de obicei unui singur tip de ioni
traverseze. Celelalte structuri proteinice, denumite pompe ionice, ajut[ la men!inerea unei anumite repartilii a diferitelor tipuri de ioni la nivelul membranei celulare, prin transferarea acestora rl: o parte qi de alta a membranei celulare. In stare de inactivitate, membrana neuronal I pr ezint6, o concentratie mare de Na+ pe partea ex-

si-l

Fig. 2.3. Forme gi

mlrimi ale neuronilor.

Axonul unui netrron medular (nereprezentat in intregime in imagine) poate qvea lungimea de
peste un metru.

Ba:ele biologice ale psihologiei

4l
ple, o afecliune ce constd in disfuncfii severe ale nervilor senzoriali gi rnotori.

ternd $i mic6 pe panea intem6, efectul general al acestor structuri proteinice fiind deci acela de a menline polaritatea membranei.

care neuronul este stimulat, dacd intensitatea stimulului este suficient de mare, canalele pentru Na* se deschid brusc 9i ionii de Na+ pdtrund in celu16. Acest proces de depolarizare are ca efect inversarea repaftifiei ionilor de

in momentul in

Transmiterea sinaptici
Sinapsa are o importanld deosebita deoarece este zona in care se realizeazd,trandescarcS doar

smisia impulsurilor nervoase. Un neuron daci intensitatea stimulului dep[geqte un anumit nivel de prag, iar
acest proces are labazd

\a+

de o parte gi de alta a membranei, in

rdspunsul declangat are intensitate maxim6;

zona stimulatd (partea internd devine pozi-

principiul tot-sau-

tivd, iar cea externb negativd). Canalele pentru Na+ din zonele invecinate vor fi stimulate gi vor determina depolarizarea
acestor zone. Acest proces de autopropagare a depolarizdrii se repetd de-a lungul membranei neuronale gi d[ nagtere irnpulsului nervos care, pe mSsurd ce se transmite, determind inchiderea canalelor pentru Na* gi revenirea membranei neuronale la starea anterioard stimuldrii. Yitezade transmitere a potenlialului de acfiune, de la dendrite citre axon, variazd. intre 3 gi 320 de km/h, in funclie de diametrul axonului - axonii cu diametru mai

mare conduc mai repede poten{ialul de acliune. Yiteza de transmitere este de asemenea influenlatd de prezenla sau absen{a tecii de mielini- formatd din lipide gi proteine, ce prezintd din loc in loc nigte strangulafii sau noduri(v.fig.2.1). Datoritd capacitSlii sale de izolare, teaca de mielinl permite deplasarea,,in salturi" a impulsului nervos de la o strangulalie la urmdtoarea, determin6nd astfel o cre;tere conside-

nimic. Neuronul activat nu mai rdspunde Ia acfiunea altor stimuli timp de cAteva miimi de secundd. Impulsul nervos rezultat are o intensitate constantd gi este condus c[tre terminali i le axonului. Aga cum s-a menlionat deja, neuronii nu intrd in contact direct Ia nivel sinaptic qi intre ei existd un mic spaliu prin care se transmite impulsul nervos 6tg. 2.q. Transmiterea impulsului nervos se realizeazd,, in marea majoritate a zonelor sistemului nervos, prin intermediul neurotransmilStorilor. Impulsul nervos, odatd ajuns la nivelul termina{iilor sinaptice ale axonului, determind stimularea veziculelor sinaptice, structuri de formd sfericd sau neregulatS, care confin neurotransmilitorii pe care ii elibereazd in momentul in care
sunt stimulate. Moleculele neurotransmi{dtori I or eI i bera{i difuzeazd, in fanta s inapticd

rabilS a vitezei de transmitere. Axonii mielinizali sunt caracteristici animalelor evoluate gi sunt prezenli in mod special in acele zone ale sistemului nervos in care viteza de transmitere a impulsului nervos este foarte mare. Degenerarea inveligului de mielind duce la aparilia sclerozei multi-

gi se combind cu moleculele neuroreceptoare din membrana postsinapticd a neuronului. (Rela{ia existentd intre moleculele neurotransmildtorului gi cele ale neuroreceptorilor este asemdndtoare celei de tip lacdt Si cheie.) Combinarea celor doud molecule determinl o rnodificare a penneabilitdlii rnembranei neuronului receptor: anumili neurotransmilStori au efect excitator, adicd cresc permeabilitatea prin depolarizare, iar allii au efect inhibitor,
adicd micgoreazd permeab ilitatea.

42

I ntrodttcere

in ps i hol ogie

Membrani presinaptici Membrani postsinaptic5


Vezicule Fanta sinaptici

Neurotransmilator
Molecule receptoare

Fig. 2.,{. Eliberarea neurotransmifdtorilor in spafiul sinaptic. De la nivelul menbranei presinaplice, neurotransnripdtorul este transportat spre membrana presinapticci de la nivelul veziculelor sinaptice, care lSi elibereazd conlinutul in fanta sinapticd. l{eurolranstnildtorii difuzeazd infanta sinapticd Si se contbind cu ntoleculele receploare ale ntembranei postsinaptice-

{*

f*

Fig. 2.5. lmaginea microscopicd a unei sinapse dintre doi neuroni corticali. Funta sinapticd are culoarea roqu intens, veziculele care conlin neurotransmildtorii se observd ca niSte mici sfere roSii Si galbene, iar cele doud cercuri ntari sunt loarrile in care se produce energia nervoasd la nivel neuronal (scara l : I 7 600). Un neurorr poate stabili legdturi sinaptice

de ordinul rniilor cu o retea neuronal5

$i

poate elibera neurotransmitltori cu efect excitator sau inhibitor. In func(ie de pattern-ul lor de descdrcare, axonii vor elibera neuro-

anume loc al merrbranei celulare. efectul excitator asupra neuronului receptor devine predominant fatd de efectul iuhibitor, atunci are loc depolarizarea $i neuronul reacfioneazd dupd legea tot-sau-nimic.

transmildtorii in diferite mornente: dacd, intr-un anulre mornent de timp gi intr-un

Odatd eliberat qi difuzat de-a lungul


fantei sinaptice, ueurotransm ilatorul aclio-

Bazele biologice ale psihologiei neaz6, aproape instantaneu. Rapiditatea ac-

43

tiunii neurotransmildtorului este

determinatd de unul din unndtoarele doub mecanisme: a) recaptarea (reabsorblia) aproape instantanee a neurotransmil[torului la ni-

funclii cognitive. S-a demonstrat cd celulele cerebrale care produc ACh tind sd se
degenereze la pacienlii cu boala Alzheimer

vel sinaptic, adici asimilarea acestuia de cdtre tennina{iile sinaptice din care a fost
eliberat, asimilare care are ca rezultat intre-

gi, in consecin(d, produclia cerebral5 de ACh este redusS; cu cAt este mai redusd secrefia de ACh, cu at6t este mai severi
pierderea menroriei. ACli se rnai elibereazd de asemenea la nivelul pldcilor ueuromusculare (forrnaliuni de legdturd intre o termina{ie nervoas[ gi fibrele musculare striate), fiind direclio-

ruperea ac{iunii neurotransmildtorului

gi

evitarea secre{iei unor cantitili excesive de substan{d; b) degradarea chimicd a neuro-

transmildtorilor printr-un proces in care enzimele existente Ia nivelul nrembranei


neuronului receptor reac{ioneazd cu neuro-

natl cdtre pldcile terminale,localizate la nivelul fibrelor musculare. Pe suprafafa


butonilor terminali se gdsesc molecule receptoare, care sub ac{iunea ACh declarrgeazd contracfia musculard. Anurnite medicarnente sau droguri care reduc secrefia de

transmilhtorul qi determind distrugerea


acestuia.

Neurotransmifitorii
neuroreceptorii
Se cunosc pAnd

gi

ACh au ca efect paralizia


toxina bacilului botulinic, care
de

musculard;
se dezvoltd

in conservele pdstrate in condilii necores-

in prezent peste 50

neurotransmitdtori gi cu siguran{d numdrul acestora va creEte in viitor. Unii neurotransmildtori au in componenta lor mai multe tipuri de rnolecule receptoare, avdnd astfel mai multe efecte. Existd neurotransmildtori care au doud tipuri diferite de moIecule receptoare, exercit6nd un efect excitator in anumite zone ale sistemului nervos qi inhibitor in altele. Acetilcolina (ACh) este u11 neurotransmildtor aflat in multe sinapse din organism; ea are in general un efect excitator insa poate avea Ei efect inhibitor (in func{ie

punzdtoare, blocheazd receptorii ACh de la nivelul sinapselor neuromusculare gi poate

tipul moleculelor receptoare existente la nivelul membranei neuronului receptor). ACh se gdsegte irr special in hipocamp, structurd cerebrald care define un rol cheie in formarea noilor confinuturi mnezice (Squire, 1987). in boala Alzheimer, o
de

boald deosebit de gravS caracteristicS b5trAne{ii care are drept sirnptome principale deteriorarea severd a menroriei gi a altor

provoca rnoartea, prin paralizia musculaturii respiratorii; unele gaze folosite in rdzboi precum gi multe pesticide produc paralizia prin distrugerea enzimelor care degradeazd ACh in momentul descarcdrii neuronale, avAnd loc astfel o cregtere necontrolatd a cantitatii de ACh la nivelul sistemului llervos, astfel cd transmiterea sinapticd normald devine irnposibi15. Norepinefrina (NE) este un neurotransrnifdtor produs, in principal, de neuronii trunchiului cerebral. Doud binecur.roscute droguri, cocaina qi amfetaminele, prelungesc ac{iunea NE gi incetinesc procesele de reabsorblie. Datoritd intArzierii procesului de reabsorblie, neuronii receptori sunt activa{i pe o perioadS. mai mare de timp, astfel explicAndu-se efectele lor psihostirnulante. Prin contrast, Iitiul determind procesul invers, de accelerare a reabsorbliei NE, ducAnd astfel la aparilia unei

44

Introducere in

ps

ihologie

dispozilii depresive. Orice substan{d care produce hiper- sau hiposecrelia cerebrald de NE, produce gi modificdri ale dispoziliei.
Un alt neurotransrnil6tor important este

acestuia). Neuronii de la nivelul hipocarn-

pului (o structurd cerebralS

sitLratd in apropierea centrului creierului) con{in o cantitate rnare de receptoriNMDA gi existd dovezi cd aceastd zon6, are un rol deosebit de irnportant in achizi{ionarea de noi con{inuturi mnezice.

acidul gama-aminobutiric (GABA), unul dintre inhibitorii majori din sistemul nervos. Spre exernplu, substan{a denumitd picrotoxind blocheazd receptorii GABA gi, irt absenla influenfelor inhibitoriiale GABA, se produc convulsii. datoritf, absen{ei control
u lu

Receptorul NMDA difera de ceilalli receptori prin faptul cd activarea sa este


posibi16 doar prin sernnale succesive provenite de la doi neuroni diferili. Sernnalul provenit de Ia primul neuron sensibilizeazd rnembrana celulei in care se afld receptorul

i rni gcdri lor musculare. Efectul tran-

chilizant al anurnitor medicamente folosite in tratamentul pacien{ilor anxiogi se datoreazd conlirrutului de GABA (respectiv

NMDA, iar senrnalnl provenit de la

al

ac{iunii inhibitorii a acestuia).

Alte substante care deterrnind modificdri ale dispoziliei sunt clorpromazina gi LSD, care favorizeazd cregterea sau
diminuarea concentrafiei anumitor neuro-

transmi{6tori. Clorpromazina, un medicament fo I os it in tratarn entu I sch izofren i e i, blocheazd receptorii dopaminei qi permite trecerea selectivl a mesajelor. Excesul de

doilea neuron va activa receptorul. CAnd are loc o asernenea convergenfd a semnalelor, receptorul NlvlDA permite unui t.turndr mare de ioni de calciu sd patrundd in neuron. Acest influx de ioni pare s5 cottducd la o modificare de lungf, duratd a rnembranei neuronale, arnpIificdndu-i responsivitatea la semnalul inilial. atuncicAnd
acesta reapare dupd o anunritd perioada de

timp. Acest fenomen poarld nutnele de poten{are de lungi durati - PLD (fi5.2.6). Un astfel de mecanisrn, prin care convergenta a doub semnale poten{eazd o sinapsd, asigurd o posibila explica{ie a capacitAtii de asociere la nivel rnnezic a doud

dopaminS la nivelul sinapsei se intdlnegte in schizofrenie, iar diminuarea concentraliei acesteia, irr boala Parkinson. LSD

cu structura chirnicd a serotoninei, substanlI care influen{eazd emotivitatea. Dovezile aratd cd LSD se acumuleazd in anumite celule cerebrale unde mimeazd acfiunea serotoninei gi le
este asemdndtor
suprastirnuleazS.

evenimente care au loc separat. intr-un


experiment de invd{are asociativd, sunetul unui clopo{el este imediat urmat de prezentarea hranei, care produce saliva{ia. Dupd mai multe asocieri s-a observat cd se declangeazd salivalia chiar in situalia in care se prezintd doar sunetul clopo{elului - este

Glutamatul, un neurotransmilStor cu efect excitator, se gdsegte la nivelul neuronilor din sistemLrl uervos central, in proporfie rnai mare decdt orice alt neurotransrnifdtor. Existd cel pu{in trei tipuri de receptori de glutamat, dintre care unul
joacd un rol deosebit de important in invd-

un posibil indiciu al laptului cd semnalul ,,clopo(el" gi semnalul ,,mAncare" au avLlt ac{iune convergentA la nivelul sinapselor,

lare gi memorare

(dupd nunrele substarr{ei chimice N-metil


D-aspartat care se folosegte in detectarea

receptorul NMDA

NMDA olera o teorie a asocierii rnrtezice a evenimentelor care, degi destul de coutroversatd. a fost preluatd de multi cercetdtori (Zalutsky gi Nicoll, 1990).
detenninAnd salivatia. Mecanismul

Ba:ele biologice ale psihologiei

45

.l

ar
Receptor

f
activat

Neurotransmilator

ll
"

l'l
I I

aa'tr

{l, t'fl*,l'

*$ffifl

ffi

MembranA depolarizate

Neuroreceptor

senrnalizator, ei activeazd receptorii non-NMDA ai neuronului receptor care depr,tlarizea:d parlial

Fig. 2.6. Receptorul NMDA gi PLD. Diagrama ilustreazd un posibil mecanisnr prin care receptorii NMDA deterrnind modiJicdri de lungii duratii ale legiinrii sinaptice (PLD.). Ccind neurolransntildtorii (reprezentali in /igurd prin triunghiuri) sunt eliberali de primul neuron
nrenbrana celulard. Aceastd parlictld depolari:are sensibilizeazd receplorii Nll'lDA astfel c'd aceStia pot fi acum activali de neurolransmildtorii g,lutamat (reprezentali in./igurd prin pdtrale) care provin de /a cel de-al doilea neuron semnalizator. Ac'tivarea receptorilor l{MDA deterntind deschiderea canalelor de calciu ctsociate. Pe ntdsttrd ce ionii de calciu pdlrund in celtrld, ei interaclionea:ii cu diferile enzime (reprezentate in.figurd prin cercuri) intr-un mod crn'e, probubil, deterntind reslructurdri la nivelul netnbranei celulare. Aceastd restructurure tlalernittd creStereo sensibilitdlii neuronului receplorfald de neurotransmildtorii provenili de la primul neuron, cctre are acum posibilitatea de a ac'tiva neuronul receptor prin el insusi (acest lucru cleterntind PLD). limbaj plastic, putem afirma cd orice neurotransmildtor trebuie sd se ltotrireascri cu un receptor. Multe dintre medicarnentele cele mai folosite, de la tranchilizantele cum ar fi diaze-

Psihologia nnleculord
In mornentul in care impulsul nervos ajunge in segmentul tenninal al axonului, moleculele de neurotransrnil6tori sunt eliberate. traverseazi spaliul sinaptic Ai se combinl cu rnoleculele receptorilor dc la nivelul membranei neuronului receptor. Combinarea celor doud tipuri de molecule schimbd proprietilile electrice ale neuronului postsinaptic qi determind fie activarea, fie inactivarea acestuia. Pentru a-qi indeplini rolul, orice cheie trebuie sd se potriveascd cu un l6cat; folosind un

pamul, pdni la drogurile puternice de tipul .,crack-ului", interactioneazi cu rnoleculele receptorului intr-un mod sirnilar neurotransmi1^dtorilor; rnoleculele acestor droguri. avdnd aproxirnativ aceeagi struclura ca a neurotransmilStorilor, aclioneazi ca gi cum ar fi cheile lacdtului moleculelor receptoare. Un exemplu elocvent pentru aceastd asemdnare il constituie opiaceele, o clasd de droguri care include heroina gi morfina, care in forma moleculard se

aseanlan6 cu un grlrp de neurotransmilitori cerebrali denumili endorfine, ce au drept efect princ ipal atenuarea dureri i. Descoperirea faptu-

lui cd opiaceele mimeazd aparilia naturald

46
unor substante secretate la nivel cerebral,
a

I ntrodtt

cere in ps i h ologie

hotici se

determinat o intensificare considerabi16 a cercetArilor in domeniul modifi cdrilor biochimice care reduc stresul 9i durerea. Persoanele cu
rezisten{d rnare la durere se pare cd dispun de o

datoreazd in special efectului lor asupra dopaminei. Se pare cd clorpromazina

capacitate iegitd din comun de a intensifica producgia acestor substanle in caz de nevoie. Cercetirile efectuate cu o endorfinb (encefqlina), au oferit o explicalie faptului cd o substan{a care inlatura durerea (cum este morfina) induce dependenla fizicd. In condi{ii normale, encefalina ocupd un anumit num6r de receptori ai opiaceelor; morfina atenueazf, durerea prin combinarea cu receptorii care au rimas neocupafi, insl in cantitate prea mare detemind scdderea secreliei de encefalintr gi creqterea numdru^lui de receptori pentru opiacee necombina{i. Intr-o asemenea situalie, necesarul de morfind pentru ocuparea receptorilor liberi gi reducerea durerii este mai mare. Dacd tratamentul cu morfind nu este regulat, receptorii pentru opiacee rSmdn liberi, cauzdnd simptome dureroase de intrerupere. Faptul ch la nivel
cerebral se sintetizeazd substan{e similare opiaceelor a fost invocat ca motiv pentru folosirea acestora in diferite situalii: activitdlile fizice determind cregteri ale secreliei de encefalinS,

lucru care induce o creftere a performanlei fizice; specialigtii in acupuncturl considerd ci


acele folosite stimuleazi secre{ia de encefalin[, aceasta ac{iondnd astfel ca un anestezic natural.

blocheazd receptorii dopaminei, in timp ce rezerpina reduce nivelul doparninei prin distrugerea veziculelor de stocare din tenninalele sinaptice. Eficienla acestor medicamente in tratarea schizofreniei a dus la elaborarea unei teorii dopaminice care sustine cI schizoffenia se datoreazd unei intensificdri a acJiunii dopaminei in anumite zone cerebrale. Dovada-cheie a acestei teorii este faptul cd substantele antipsihotice par s[-gi exercite efectele prin blocarea transmisiei impulsurilor de citre moleculele de dopamind. Degi a cAgtigat mulli adepli, teoria dopaminicd a schizofreniei nu este pe deplin confirmatA $tiintific - incercdrile de a demonstra existenfa unei concentra{ii nrai mari de dopamind la persoanele care sufer6 de schizofrenie. in cornparalie cu persoanele normale, nu au avut un rezultat concludent. Cercetarea asupra sistemelor neuroreceptoare a alut o contribulie deosebitd la inlelegerea modului de acliune a unor medicamente care, degi descoperite accidental, au necesitat ani intregi de cercetare in vederea imbundtafirii efectelor lor terapeutice. in prezent, in condifiile in care se qtiu din ce in ce mai multe despre neurotransmil6tori gi receptori, este posibild producerea unor medicamente noi $i imbundt[{irea lor intr-o man ierd sistematic5.

Nu existf, totugi dovezi care si confere certitudine acestor tipuri de afirma1ii. Substan{ele psihoactive, cum sunt opiaceele, influen[eazd activitatea psihicd gi dispozi1ia. producAndu-gi efectele prin alterarea unuia dintre sistemele de neurotransmititori. Medicamentele au acliuni diferite la nivelul aceleiagi sinapse; unele pot mima efectul unui

in ultimii l0 ani s-au realizat


importante

progrese

in domeniul bazei moleculare a

comunicdrii interneuronale, dovezile experimentale referindu-se la sute de tipuri de nrolecule

ci gi enzime care ii produc qi ii degradeazd, precum gi diverse alte molecule care moduleazd acliunile acestora (Groves gi Rebec,
1992). Trebuie sd recunoagtem totu$i cd odata cu identificarea unei noi molecule s-au descoperit gi efectele acesteia in cel pulin doud boli

nu doar neurotransmilEtori qi receptori,

neurotransmi{itor specific, altele pot ocupa


locul receptorului, determindnd blocarea neurotransmildtorului normal, iar altele pot influenla procesele de reabsorblie sau degradare; acliunea acestora fie sporegte, fie descregte eficienta transmisiei neuronale. Doui. asemenea medicamente, ^clorpromazina qi rezerpina, gi-au dovedit ehcienla in tratamentul schizofreniei (o tulburare mentalE care va fi prezentat6 mai pe larg in capitolul
I

sau dou6 forme ale unei boli psihice gi, ca urmare, existi oameni care au beneficiat de efectele terapeutice ale acestor descoperiri.
CercetSrile din acest domeniu au fost extrern de

productive, iar folosirea tot nrai frecventd

denumirii de psihologie ntoleculard (Franklin.


1987) susline o idee de bazd: procesele mentale precum gi anomaliile acestora pot fi abordate in termeni de interactiune neuronal6.

6). Aceste substan{e ac}ioneazi asupra norepi-

nefrinei gi dopaminei, dar ac{iunea antipsi-

Bazele biologice ale psihologiei

47

Organiz ar ea sistemului nervos


Toate pd(ile componente ale sistemului neryos interacfioneazd,; din motive didactice insd., in cele ce unneazd se va mentine delimitarea acestuia in doui ramuri principale care, la r6.ndul lor, sunt fomrate din doui subramuri. Sistemul nervos central cuprinde totalitatea neuronilor cerebrali qi spinali. Sis-

temul nervos periferic cuprinde nervii care asigurd legltura dintre segmentele
cerebrale gi mdduva spindrii, pe de o parte, gi segrnentele organismului, pe de altd parte; sistemul uervos periferic este format din

sistemul nervos somatic Ai cel vegetativ. Nervii senzitivi ai sistemului nervos somatic preiau infonna{iile despre stimulii exteriori de la nivelul receptorilor situa{i in tegument sau musculaturd, gi le transmit

sistemului nervos central; datoritd acestor nervi suntem capabili sd simfim durerea, presiunea gi varialiile de temperatur[. Nervii
motori ai sistemului neryos somatic conduc impulsurile de la nivelul sistemului neryos central cdtre rnusculaturd, unde determind migcarea voluntard gi contribuie la adaptarea

a sistemului nervos va fi realizat6 intr-o altd secliune a acestui capitol. Cele mai multe fibre nervoase, care leagd intre ele diferitele segmente ale organismului, se reunesc la nivelul ntdduvei spindrii, o masd compact[ de substanld nervoasd aflatd in canalul medular gi protejatd de vertebre, ce are o circumferin{d aproximativ egal6 cu cea a degetului mic. Cele mai simple reflexe stimul-rdspuns sunt executate la nivel medular. Un exemplu este cel de extensie a membrului inferior ca rdspuns la lovirea tendonului din zona rotulei. Medicii folosesc in mod frecvent acest test pentru a verifica eficien{a reflexelor spinale. Funclia naturald a acestui reflex este aceea de a produce extensia membrului inferior atunci cAnd asupra genunchiului aclioneazd for{a gravitalionald, astfel incAt organismul sd adopte pozilia bipeda. Atunci cAnd tendonul este uqor lovit are loc contracfia mugchilor corespunzdtori gi trarrsrniterea
unui semnal de la celulele senzoriale aflate

O prezentare mai detaliatd a acestei ramuri

posturalI qi men{inerea echilibrului. Nervii sistemului nervos vegetativ conduc impulsurile nervoase de la sau cdtre organele interne, controldnd procese
ca respira{ia, frecven{a cardiacd gi digestia.

in muqchi - prin intermediul neuronilor senzoriali - cdtre mdduva spinirii. La nivel

medular, neuronii senzoriali stabilesc leg5turi directe cu motoneuronii, care retransmit impulsurile cdtre acelagi mugchi. de-

48
clangdnd contractia r.r-luscLrlare qi extensia

Inl r odu cere i n ps

ho

ogie

mernbrului inferior. Deqi acest rdspuns poate sd apard exclusiv la nivel medular fdrd nici o intervenfie din partea creierr.rlui. el poate fi rnodulat de mesajele provenite de la centrii nervogi superiori. Dacd str6ngeti mdinile chiar inainte de atingerea ten-

donului, migcarea de exteusic se va amplifica. Sau daca dorifi in mod corrgtient sd inhiba{i acest reflex ?n momentul in care medicul atinge tendonul. putefi reugi. Mecanismul debazd este deci localizat la nivel medular. insi poate fi nrodificat de cdtrc centrii ccrebrali superiori.

Structura creierului
Stratul extern
ce

Faptul cd anumite structuri cerebrale


Cortex rebral

sunt clar delimitate pe cAnd altelc nu. a generat uumer-oase polenrici in legdtula cu

localizarea unor arii cerebrale gi funcliile acestora. Din motil'e didactice se acceptd

Sistemul

limbic i

!'

faptul ca creierul urran este alcltuit dirr trei straturi concentrice: (a) stratul ilttern. (b) sistemul linbic qi (c) enrisferele cerebrale (cerebrurn). In figura 2.7 sunt prezentate raporturile gi legaturile existente intre fortnaliLrnile
nervoase superioarc (aceasta figLrrd poate

Stratul intern

fi

comparatA cu figura 2.8, in care este prezentatd o sec{iune transversalf, a creierului


urnan).
Cerebel

Trunchi cerebral

Stratul intern
Stlatul intenr inclucie cea mai lrarc parte a trunchiLrlui cerebral. Segnrentul terminal al nrdduvci spinarii se largegte la acest nivcl gi formeazd bulbul rahidian. strllctura ncrvoasd ce are ca funclii principale conlrolLrl respiraliei gi a reflexelor posturale. refle\e care ajutd la nren{inerea pozilie i bipede. La acest nivel se realizeazl. de asernenea. incrucigarea librelor llervoase ce provin din rndduva spindrii; prin internrediul lor fiecare enrisfer[ cerebrald este conectatd cu jumStatea corpului de pe
paftea opusd.

Fig.2.7, Cele trei straturi concentrice ale creierului uman, Slrlc'luru cerehrald inlernd Si sistenrul linbic.sunl reclale in inlregine, insd emisfera cerebrald .sldngd a .fosl ontisci. Cerebelul conlrolea:ri echil ibrul Si coordonat'ea nrusculard; tolontusul constituie o slalie-releu penlnt nresajcle provenite de la organele de siml; hipotalanrusul (care nu esle prezentat inJigurii, dar este locali:at sttb Ialanrus) reglea:d aclititatea endocrind Si proc'esele de menlinere avielii, atnt arf lenperatura corpului Si ntetabolisntul. Sis-

lemttl lintbic intetvine in salis-facerea nevoilor


hiologice Si in entolionalitate. Cortexul cerebral

(o masd de substonl[t nen,oasd care

ctc:operci

emis;fbrele cerebrale) esle centrul proceselor ntenlale superioare. Lu ocesl nivel ure loc prelucrarea infornta!iilor senzoriale, inilierea acliunilor volttntare, luarea deciziilor Si elaborarea proiectelor.

CEREBELUL. Situat in spatele trunchiului cerebral gi la partea superioard a

Ba:ele biologice ale psihologiei

49

Corpul calos Cerebrum Epifiza (glanda pinealS) Talamus Hipotalamus Glanda hipofizi (pituitara) Creierul mijlSciu

--E-

Cerebel
{:i
/

Puntea

lui&iolio

/;

,1.

Bulbul ra!,fdian

1a'^\

.vt

**\L

'*
Miduva

,f"&t

spinirii
Fig. 2.8. Creierul uman. Aceastii reprezentare scltenalicd prezintd principalele strucluri care compun sistemul nert'os central. (infigurd nu este redatd decat parlea superioard a mddrwei spindrii.) bulbului rahidian, cerebelul prezintd pe suprafata sa nunleroase circurnvolutii. Func1ia cea rnai inrpoftantd a cerebelului este aceea de coordonare a mi$cerilor involuntare, migcdrile voluntare aflAndu-se sub controlul centrilor situa{i in etajele supe-

rioare ale sisternului uervos. LeziLrnile cerebelului duc la aparitia rnigcdrilor sacadate, involuntare.

Hipotalamusul are dimensiuni mult nrai rnici gi este localizat sub talamus. Centrii hipotalarnici coordoneazd aportul alirneutar. apoflul lridric ai conrportarnentul sexual. Un alt rol irnporlant este reglarea activitatii endocrine gi men[inerea homeostaziei (funclionalitatea caracteristicd stdrii de nonnalitate
a organisrnului:

normalitatea temperaturii,

TALAMUSUL

SUL. Talamusul este situat chiar deasupra trunch i ul ui cerebral, intre enr i sferele cerebrale, gi este alcdtuit din douf, structuri de forrnd ovald - nucleii bazali. O regiune a talamusului ac[ioneazd ca sta{ie de releu pe traseul cdilor de conducere ale analizatorilor, orierrtAnd inforrla[iile prirnite de la

$I

HIPOTALAMU-

ritmului cardiac gi a tensiunii arleriale). in condilii


de stres, homeostazia este men{inutd ca ur-

mare a activitAtii hipotalaniice: transpirdm atunci cdnd creqte tenrperatura corpului gi

in caz de scddere a temperaturii, ambele procese av6nd ca obiectiv restabil irea ternperaturi i normale.
avern frisoane Hipotalamusul joacd, de asenrenea un rol inrportant in cadrul proceselor erno!ionale gi irr elaborarea rdspunsului la stres; stimularea electricd cr.r un curent de intensitate medie a anur.r.ritor arii lripotalarnice

analizatorii vizual, auditiv, tactil gi gustativ, cdtre centrii superiori ai sisternului nervos. O altd funclie talanricd irnportantd este controlul stdrii de veghe gi de somn.

50
are ca rezultat aparifia unei stdri de pl6cere,

I ntrodtrcere

in ps ihologie

in timp ce stirnularea altor zone produce


senza{ii de nepldcere gi teami. Prin intermediul conexiunilor existente intre aceastd formafiune nervoasd gi hipofizd, care se afld imediat sub hipotalamus (v. fig. 2.8),

se exercitS controlul hipotalarnic asupra activitdtii endocrine (a secreliei lronnonale). Controlul hipotalarnic are o irnportanld deosebitd in cazul in care organismul trebuie sd mobilizeze un set complex de procese fiziologice (rdspunsuri de tip .,luptd sau fugi") pentru a face fap situaliilor de urgerr[d. Din acest rnotiv hipotalamusul mai este nurnit gi ,,centrul stresului".

exercitd un control suplimentar asupra unor compoftamente instinctuale (pe lAng[ cel exercitat de cdtre hipotalamus gi trunchiul cerebral). Anirnalele care posedd un sistem limbic rudirnentar, cum ar fi pegtii gi reptilele, executd activit5ti cum ar fi atacul in vederea hrdnirii, fuga de pericol gi imperecherea, prin interrnediul unor compoftamente stereotipe. La mamifere, sisternul lirnbic pare sd inhibe anurnite ptiltent-uri
instinctuale, perrnitAnd organismuIui o rnai mare flexibilitate gi adaptabilitate la schinbdrile rrrediului inconj urdtor. O parte a sistenrului limbic, hipocampul, deline un rol deosebit in cadrul rremoriei; indepdrtarea chirurgicald sar.r lezarea accidentalS a acestei structuri duce la alterlri grave ale capacit5lii de stocare a evenimentelor recente. insd nu influen{eazd

SISTEMUL RETICULAT. Sisternul


reticulat este alcatuit dintr-o relea de fibre nervoase care se intinde de la nivelul trunchiului cerebral pAnb la talamus, traversAnd diferite alte structuri cerebrale, Cel mai irnpoflarrt rol al acestei structuri este colltrolul stdrii de veghe - stimularea cu urr curent continuu prin intermediul unui electrod implantat in sisternul reticulat al unui
aninral (cAine sau pisicl) duce la iustalarea sornnului, iar stimularea cu un curent alternativ deterrrr ind trezirea. Sisteniul reticulat joacd de asemenea un

reactualizarea amintirilor mai vechi. La refacerea completd dupd o asenrerlea interven{ie nu se inregistreaz6, dificult6li de re-

cunoagtere a prietenilor mai vechi sau reamintirea eveninrentelor indepdrlate in tinrp, se men{ine capacitatea de scris gi de citit, precum gi alte abilitAti dobAndite in trecutul indepdrtat. Va fi insd dificilS reamirrtirea evenirnentelor care s-au petrecut incepAnd cu un au iuaintea interven{iei chi-

rol important in focalizarea aten[iei

brele provenite de la to{i analizatorii ajung in sisternul reticulat, acesta aclionAnd ca un filtru ce pennite trecerea selectivd a mesajelor senzoriale cdtre coftex. Prin urmare, starea noastrd de congtiin{5 este permanent influenfatd de procesul de filtrare care are loc la nivelul sistemului reticulat.

fi-

rurgicale sau a accidentului gi imposibila rearnintirea evenimentelor sau a persoanelor intdlnite dupa aceea. Este posibil, de exemplu, ca un asemenea bolnav sd nu recunoascd o persoand cu care tocmai a petrecut mai mult timp, sd facd acelagi lucru zilnic ai sd nu gi-l amintcascd sau sd citeascd acelagi ziar in fiecare zi fdrd a-i re{ine con{inutLrl (Squire, 1992).

Sistemul Iimbic
Stratul intern al creierului este inconjurat de sistemul limbic, un ansamblu de structuri nervoase (fig. 2.1) care prezintd multiple legdturi cu hipotalarnusul gi care

Sisternul limbic este de asemenea irrrplicat in comporlamentul emo{ional. Maiuru{ele cu leziuni in anumite zone ale sistemului limbic prezinta reactii de furie la provocdri minore (lucru care demonstreaz6,cdzona distrusd exercitd o influentl

Ba:ele biologice ale psihologiei

5l
trebuie sd funclioneze impreund. in mod similar, analiza informaliilor provenite de la organele de sirn{ necesit6 un anume tip de calcul qi proces decizional (pentru care encefalul este specializat), diferit de procesul care controleazd o succesiune de activitAti reflexe (sistemul limbic). Ajustdrile fine ale activitdlii musculare (cum ar

inhibitorie). Maimu{ele cu leziuni in alte zone ale sisternului limbic nu mai exprimd
un comportament agresiv qi nu mai arat[ ostilitate, chiar gi atunci cAnd sunt atacate. Ele ignord pur gi sirnplu atacatorul gi se comportd de parcd nu s-ar int6mpla nimic.
Descrierea creierului ca un ansamblu de

trei structuri concentrice nu trebuie sd determine considerarea acestora ca fiind independente una de alta. Pentru a inlelege mai bine aceast[ afinna{ie, putem face o
analogie cu releaua de computere. Fiecare

fi scrisul

sau interpretarea la un instrument

computer are func{ii specializate, dar


pentru a avea cele mai eficiente rezultate

muzical) necesitd implicarea unui alt sistem de control, in acest caz mediat de cerebel. Toate aceste activit6ti sunt organizate intr-un sistem integrat care men{ine
integritatea organ i smul u i.
al computerului, multitudinea axelor la care se efectueazi mdsurdtorile gi faptul cd rezultatul este imaginea unei secliuni transversale a creierului (in limba greacd ,,tomo" inseamnb,,tdie-

Metode de vizualizure s activitdtii cerebrsle


Pentru a se obline imagini detaliate ale cre-

tura" sau,,sec!iune"). O metodd mai noui 9i mai perfec{ionatd


este

imageria prin rezonan{i magneticl (prescurtat IRM). Scanerele utilizate in aceastb

ierului uman in via{6, s-au dezvoltat tehnici


speciale care sd nu provoace pacientului sut-erinf[ sau leziuni. Inainte de perfeclionarea

investigalie sebazeazd pe cdrnpuri magnetice puternice, unde radio gi computere care elabo-

acestor tehnici, Iocalizarea gi specificitatea diferitelor afecliuni cerebrale se putea realiza tie pe cale neurochirurgicald, fie prin complicate exploriri neurologice, fie prin necropsie. Noile tehnici, computerizate, au devenit accesibile cu pu{in timp in urmd.
O asemenea tehnicd este computer-tomografia (abreviatd prin CT), care constd in expunerea cutiei craniene la un fascicul de raze X gi m6surarea cantitatii de radia{ii care o traverseazA.

reazi imaginea. In cadrul acestei proceduri pacientul este agezat intr-un tunel in interiorul
unei mase metalice compacte care exercit6 un foarte puternic ciimp magnetic fiind supus unei emisii radio cu o anumitd frecvenfd, situa{ie in

care lesuturile emit un semnal care poate fi


mdsurat. Ca gi in cazul tomografiei, se realizeazd mii de asemenea mdsuritori care sunt ulterior prelucrate de un computer, prelucrare care are carezultat o imagine bidimensional6 a pa4ii anatomice studiate, Printre specialigti, aceastA tehnicd este uneori denumitd rezonanld magneticd nucleard(din cauza faptului cd ceea ce se mdsoari sunt varialiile nivelului energetic al nucleului atomilor de hidrogen din organisrn.

Aspectul inovator al acestei tehnici este

faptul cd se realizeazi rndsurdtori pe sute gi chiar mii de axe transversale ale cutiei craniene, mdsurdtori care sunt ulterior introduse intr-un computer unde, prin efectuarea unor calcule, se reorganizeaz6 informaliile sub forma unor imagini redate fie pe un filrn fotografic, fie pe monitor. (Secliunea transversald poate fi realizatd in orice unghi gi la orice nivel.)'fermenul de,,tomografie computerizatd arial6" subliniazd rolul deosebit de important

determinate de emisia de unde radio). Majoritatea specialigtilor preferd omiterea termenului de ,,nuclearSo' din cauza faptului cd
s-ar putea confunda, prin referirea la nucleu, cu

radiagiile nucleare. IRM are o nrai mare precizie fa16 de CT in

cazul diagnosticdrii afecliunilor cerebrale

gi

52
medulare: intr-o secliune IRM se poate pune in evidenfd scleroza rnultipld (lucru care nu este posibil prin intermediul C1'). inainte de aparilia acestei tehnici, diagnosticarea sclerozei multiple necesita internare gi explorari speciale, care constau in injectarea unei substanle de contrast in jurul maduvei spindrii. IRM se doredeqte a fi uti16 gi in diagrrosticarea akor afecliuni medulare sau ale trunchiului cerebral, curn ar fi hernia de disc. tumorile gi maltbrrtraliile congenitale. CT qi IRM oferd deci o imagine anatolxicA a structurilor cerebrale. in situalii in care este nevoie de evaluarea nivelului activit[tii neuronale in dilerite zorre cerebrale, se tolosegle o procedurd de scanare computerizatd denumitd tomografie prin emisie de pozitroni (prescurtatd 'IEP). Aceast[ tehni cd se bazeazdpe faptul cd fiecare celuld din organism are nevoie de energie pentru desfigurarea proceselor metabolice, iarneuronii cerebrali utilizeazd ca sursd de energie glucoza extrasA din sdnge. O cantitate micd de cornpus radioactiv se cornbind cu glu-

I ntr

oducere itt ps i ltol ogi

coza,

in aga fel incdt

fiecare nrolecula

de

glucozd sd aibd ata9at6 o.,etichetb" radioactivd. lnjectarea unei asemenea substanle face ca glucoza..lnarcata radioactiv" si fie utilizari de

celulele cerebrale intr-o modalitate similard glucozei obignuite. Scanerul tomografului utilizat in acest tip de explorare este un detector
foarte sensibil a[ radioactivitilii (nu se asearnd-

nd aparatelor cu raze X, care' entil raze X, ci nrai degrab6 detectorului Geiger. care mdsoartt radioactivitatea). Neuronii cerebrali cu cca r"nai intensi activitate vor absolbi cea urai tnare cantilate de glucoz6, deci vor avea o radioactivitale rnai nrare. Scanerul TEP nrdsoard radioactivitatea, iar informaliile colectate sunt apoi transferate cornputerului, care le prelucreazd sub forma unei imagini colorate a sectiunii cerebrale investigate (in cadrul acestei imagini, diferitele culori reprezintd diferite niveluri ale activitatii neuronale). Mdsurarea radioactivitalii se realizeazd prin interrnediul unei ernisii de particule incircate pozitiv, denurnite din aceas16cauzir po:itroni (de aici denumirea de tomografie prin enrisie de pozitroni). in rneclicina, pebazarezultatului la l'EP se poate diagnostica o mare diversitate de afec{iuni cerebrale: epilepsia, accidentele vasculare, tumorile cerebrale g.a.m.d. in cercetarea psihologic6, TEP a fbst utilizatl pentru a compara activitatea cerebrali a persoanelor cu schizofrenie cu cea a persoanelor sdndtoase: s-a constatat existenla unor diferen{e intre nivelurile
metabolice ale anumitor arii corticale (Andreasen, 1988). Aceasta tehnici a mai fost de asernenea

utilizati in identificarea ariilor cerebralc activate in timpul diferitelor activitdli care irnplicd

funclii nrentale superioare, cum ar fi audilia muzical6, efectuarea unor calcule maternatice sau vorbirea (Posner, Petersen, Fox gi Raichle,
r

e88).

Fig.2.9. Scaner IRM care redd o


im

Cele trei metode prezentate (CT, IRM 9i TEP) s-au dovedit a h extrem de utile pentru studierea relaliilor existente intre activitatea cerebrald gi compoftament, fiind in acelagi timp gi o dovada a progreselor inregistrate in psihologie datoritd dezvoltarii altor gtiinle (Pecura
pi Martin,

agine tr ansv ers a I d a cr e ierul ui.

l99l).

Ba:ele biologice ale psihologiet

53

Fig. 2.10. a * Intagine PET care prezintd trei zone ale emisferei stangi;
b

- Zonele de culoare rosie indicd maximul de activitate a creierului; zonele de culoare albastrd indicd minitttul de activitate a creierului.

Emisferele cerebrale
Segmentul cerebral al sistemului nervos al omului este mult mai dezvoltat conrparativ cu al altor organisme, iar zona cea mai dezvoltatb a acestuia este scoar(a

cerebrali (corlex - in latind

,,scoar{6 de

copac". Cortexul cerebral este format, in cea mai mare parte, din corpi celulari gi f-ibre amielinice, avdnd culoarea cenugie de unde denumirea de ,,materie cettugie". Partea interioard a emisferelor cerebrale este formatd din prelungiri axonice mielinizate, de culoare albd.

sd creascd complexitatea structurald a emisferelor cerebrale. Tofi analizatorii (de exernplu simlul vizual, auditiv gi cel tactil) proiecteazd informa{iile spre ariile corlicale specifice. Miqcdrile corpul u i (rdspunsr-rri le motori i) sunt controlate de cdtre o altd arie corticalS. Restul cortexului - care nu este nici senzorial nici motor - este alcdtuit din arii de asocia{ie. Aceste arii corlicale sunt legate de alte aspecte comportamentale - rne-

moria, gAndirea gi lirnbajul, ocupAnd cea mai mare parte a coftexului uman. Inainte de a discuta despre topografia
acestora, sunt necesare cAteva repere pen-

Structura emisferelor cerebrale


La mamiferele inferioare, cum este
gobolanul, corlexul are dimensiuni reduse ;i este slab dezvoltat; pe rndsurd ce inaintdm insd pe scara filogeneticd cdtre mamiferele superioare, se inregistreazd o serie de salturi cantitative gi calitative (cregterea

tru

ponderii emisferelor cerebrale qi accentuarea circumvolufiilor cerebrale), care fac

descrierea ariilor emisferelor cerebrale. Cele doud emisfere cerebrale sunt, in linii mari, simetrice gi sunt despa(ite anteroposterior de o falie adAnc6. Deci prima noastrd sistematizare este cea a impdrlirii in emisfera dreapti gi stffngi. Fiecare emisferb este irnparf itd in palru Iobi: frontal, parietal, occipital gi temporal (fig.2.11). Lobul frontal este separat de

54

I ntr r,tclu ce

re i n ps i hol ogi

lobul parietal prin scizura centrall, care se intinde din vArful capului pAnd aproape
de ureche. Delinritarea dintre Iobul parietal

gi cel occipital este rnai pu!in precish insd, pentru scopurile noastre, este suficient sd

partea superioard a capului gi in parlea posterioard a scizurii centrale, iar lobul occipital in partea posterioard a cutiei craniene. Lobul temporal este delirnitat de o scizurd
adAncd, situata pe paftea laterald, denun"riti

se considere ca lobul parietal se afld la


Scizura centralS

scizura laterali.

Lobul parietal

Lobul frontal

Emisfera

dreapti
Lobul frontal
Scizura

longitudinali
Sc

centrali

occipital

Lobul temporal
a

laterali

Lobul
parietal

Scizura

Lobul occipital

Lobul occipital

Cerebelul
d

Lobul temporal

Fig. 2.1l. Emisferele cercbrale. Fiecare entisfbrd ure I lobi, .sepuroli prin sc'izuri. in aJarit tle uceSti c;are pot.fi ohservali la suprofala eni.sfbrelor carehrale, in conrponenta cntis.fbrelor c'erebrale tttui intrd lobttl itt.yulei, situu/ lu interior, sub sci:ura latcrold. (a) I,'ctlere luteruld. (b1 I'eclere.stperioarir. (c) Seclittttc lranster.suld u corterului cerebro/. Ohsert'u1i Ji/brenlo intre substcutla cenu;ie, si/uatd la supru/h1a (repre:entatci inJigurti prin arloareu ro: iltai in/ct1s) Sisub.stonta alhu,,situa/d lu inlerinr. (d) Fcttogrt(ie a creierului uman.

lobi,

Bazele biologice ale psihologiei

55
Si

Ariile corticale

func{iile acestora
ARIA MOTORIE. Aria motorie
con-

troleazd migcdrile voluntare gi este localizald,in partea anterioard a scizurii centrale (fig.2.12). Stirnularea electricd a anumitor regiurri ale cortexului rnotor produce

oarecum inversf,. De exemplu, miqcdrile degetelor de la picior sunt controlate de centrii situali in parlea superioard a ariei motorii, iar migcbrile gurii gi ale linibii sunt coordonate de centrii sitLra{i in partea inferioard a coftexului motor. Motricitatea pa4ii stAngi a corpului este coordonatd de

centrii situa{i

rnigcdri ale segmentelor corporale speci-

fice; lezarea aceloragi regiuni duce


rnului la nivelul cortexului motor

la

in emisfera dreaptS, iar pdr{ii drepte de centrii afla{i in motricitatea emisfera stdngd.
ARIA SOMATOSENZORIALA. in lobul parietal, separat de aria nrotorie prin

tulburdri motorii ale segrnentelor corporale


corespunzdtoare. Reprezentarea organiseste

Fala creierului

Scizura

centrali
Aria somatosenzoriali

/
Aria lui Broca

==t

Aria

auditivi primare

Aria lui
Wernicke

Aria vizuali primara

Fig.2,l2. Localizarea func{iilor cortexului emisferei stingi.


:ortexului esle clelinuld
de

ariile inplicate in generarea miscdrilctr

pondere impor!untci la nivelul Si in prelucrarea inforntayiilor

sett:oriale. Ariile c'orticale ntotorie, somato.\enzoriald, virualii, auditivci .Si olfactittd sunt simetrice, i:isindu-se atdt in emisfera dreaptii, cdt Siin cea sti)ngd. AlteJilnclii au centrii situali la nivelul :,ttei sittgure emi.sfere cerebrale: ario lui Broca Si a lui ll/ernicke (implicate in proclucerea Si in::legerea limbajului) ;i girul angular (uncle are loc potrivirea/brnei yi:uale a unui cuvant ut 'trnta se atrdiliyd). AcesteJilnc'liisunt indeplinite in exclusit,itate de emisfbra cerebrald stangti.

56 scizura centrald. sunt localiza{i centrii a cdror stimulare electricd deterrnind experien{e senzoriale (atingere sau rnigcare) la

Introducere in psihologie

Proiectia corticalS urmeazd o regr.rld ge-

neral[: dimensiunile ariilor de proiec{ie corticala a diferitelor segrlente ale orgauisrnului snnt direct determiuate de imporlan{a acestor segnrente (gradul lor de sensibilitate sau de mobilitate); de exemplu la cAine se constatd o mdrime redusd a zonei corticale de proieclie a rnembrelor anterioare, in timp ce la gobolan. care igi folosegte uretnbrele
anterioare pentrLl explorarea gi ntan i pu I area

nivelul plrfii opuse a organisrrului. Aceasld zond corlicala este aria sornaloscrlzo-

riald. adicd aria de proiec[ie corlical6 a analizatorilor. La acest nivel sunt reprezentate senzatiile de cald, rece, atingere,
durere qi de rnigcale corporald.

Majoritatea fibrelor uervoase care pleaca gi vin de la nivelul ariei rnotorii gi sonratosenzoriale
se

incrucigeaz6. corespunzAnd

p5r{ii opuse a organisrlulLri: inpulsurile senzoriale provenite din parlea dreaptd a


proiectate la nivelul cortexului souratosenzorial de pe partea stdrt-

organismului

sr.rnt

rnediulLri, s-a constatat existen{a unei arii nrult rnai extinse gi mai specializate de proieclie cor-ticala (arii spccializate pentru tiecare deget al meurbrclor anterioare). La gobolan, explolalea mediului licAtrdu-sc in

gd, iar activitatea musculaturii rnAinii gi piciorului drept este controlatd de corlexul motor stAng.

special prin intennediul rlustdtilor, s-a coustatat existenla uuor arii corlicale separate pentrll fiecare tnusta{i.

Ochiul stSng

0chiul
drept

ARIA VIZUALA. in partea posterioard a fiecdrui lob occipital este localizatd aria corticalS cunosclrti sub nuurele de aria vizuald. Figura 2.13 ilustreazd traseLrl t-ibrelor optice, de la nivelul globilor oculari
pAnd in ariile corticale vizuale. Se observd cd o par-tc clin fibrele provenite de la globul

Fig. 2.13. CIile cerebrale optice. Fibrele nerprovenite clin jumdtatea na:ald a retinei, dupd ce se incruciSea:d lq nivelul chiasntei optice, se proiecteazd corticol pe partea opusd. Astfel, stimulii prinri[i de partea dreaptd a retineifiecdrui glob ocular sunt tran,sntisi ccitre emisfera dreaptd, iar stimulii recep/ionali de partea stiingd a retinei sunt transnti;i cdlre enisfera stdngd.
voase

ocular drept se proiectcazd in emisfera cerebrald dreaptd, in tinrp ce altele se incrucigeazd la nivelul chiasrnei optice gi se proiecteazf, irt erlisfcra opusd (pentrr.r globul ocular stdug se constati o organizare similar[). Fibrele nervoase provenite din paftea dreapta a anrbilor globi oculari se proiecteaza la nivelul ernisferei cerebrale drepte, iar cele provenite din partea stAnga a ambilor globi oculari se proiecteazd in ernisfera cerebralS stAngS. in consecin{d, lezarea ariei vizuale pe de o
pafle, sd zicem stAnga, va determina impo-

sibilitatea de receplie vizuala in parlea stAngb a ambilor globi oculari. Aceastd particulalitate anatornicd se dovedeqte foarle utild in diagnosticarea tuurorilor sau a altor afectiuni cerebrale.

Bazele biologice ale psihologiei

57 leziune la nivelul lobului frontal nu mai


poate rezolva aceastd problemi nici mdcar dupd un interval de cAteva secunde. Aceste tipuri de tulburdri de rdspuns sunt specifice

ARIA AUDITIVA. Aria auditivd (situatb la suprafa{a lobilor temporali) este


analiza semnalelor auditive compf exe gi, in special ,in analiza vorbirii, respectiv a modului in care sunetele se reunesc pentru a forma cuvintele. Ambele urechi sunt reprezentate in ariile auditive, pe ambele pdrli ale coftexului;totugi, conexiunile sunt mai puternice inspre partea
contralaterald.

implicatd

in

leziunilor lobului frontal, pentru cd ele nu apar in cazul lezdrii altor zone cofticale (French qi Harlow, 1962). Oamenii care au suferit leziuni ale ariei de asociafie frontale nu prezintd modificiri ale capacitdlii de rezolvare a sarcinilor intelectuale, inclusiv a celei de rezolvare a
problemelor cu rdspuns latent. O explica{ie a acestei situalii ar fi faptul cd limbajul oferd posibilitatea de reamintire a rdspunsului corect. La asemenea persoane se observd ins[ dificultali de rezolvare a problemelor care presupun schimbdri frecvente ale strategiilor de rezolvare (Milner,

ARIILE DE ASOCIATIE.

Zonele

corticale care nu sunt direct implicate in activitAti senzoriale sau motorii sunt denumite arii de asocialie. Aria de asocialie fronlald (zona lobului ternporal situatd anterior ariei motorii) pare sb aibS un rol foarte irnpoftant in cadrul proceselor prin
care se r ealizeazd r ezolv ar ea de probl eme. La maimufe, leziunile lobului frontal au ca

rezultat incapacitatea de rezolvare a problemelor cu rdspuns latent. in problemele de acest tip, in fafa unei maimule se ageazd doud pahare qi, in timp ce maimula le privegte, intr-unul dintre pahare se pune mAncarea dupd care ambele pahare sunt acope-

rite cu doui obiecte identice; se plaseazd


apoi intre pahare gi maimule un ecran opac

care,

dupi o perioadd de timp, este inli-

turat gi maimula are astfel posibilitatea de a alege unul dintre pahare. in condilii normale, maimufa este capabild sd aleagd paharul corect, chiar dupd un interval de cAteva minute, insd o maimuld care are o

le64). Ariile de asociayie posterioare, situate in apropierea diverselor arii senzoriale primare, sunt un fel de arii senzoriale secundare, fiecare deservind o anumitd modalitate senzorialS. Partea inferioard a lobului temporal, de exemplu, are func{ie vizual6; leziunile la acest nivel produc tulburdri de recunoagtere gi de diferenliere a formelor, dar nu gi pierderea vederii, aga cum se intdmpld in cazul ariei vizuale primare din lobul occipital. Altfel spus, bolnavul ,,vede" formele (gi le poate chiar desena) dar nu le poate identifica sau diferen{ia una de alta (Goodglass gi Butters,
1

988).

Asimetria cerebrali
aparenld cele doud emisfere cerebrale sunt una fa{d de cealaltd ca o imagine reflectatl in oglindS. O examinare atentd

in

relevd ins[ existenla unor asimetrii. M6surdtorile efectuate in timpul necropsiilor


demonstreazd faptul cd emisfera stAngd

I ntro duc er e in ps

ihologi e

este aproape totdeauna mai mare fala de emisfera dreaptd - care prezintd mai multe fibre nervoase lungi, care conecteaz6, arli

cerebrale mai indepirlate -, in timp ce emisfera st6ngd con{ine mai multe fibre nervoase scurte, ce formeazd bogate interconexiuni in cadrul unei arii limitate (Gerschwind gi Galaburda, 1987). In anul 1861, fizicianul francez Paul
Broca, efectuAnd necropsia unui bolnav care suferise pierderea vorbirii, a constatat existen{a unor leziuni la nivelul emisferei stAngi, chiar deasupra scizurii laterale din lobul frontal. Aceasta regiune corticald, cunoscutd sub numele de aria lui Broca (u. fig. 2.12) este direct implicatd in producerea limbajului (distrugerea zonei similare din emisfera dreaptd nu produce tulburdri de lirnbaj). Ariile corticale care de{in func{ii

lul acesteia o descdrcare neuronalf, masiv6. in scopul prevenirii unei asemenea generalizdri a acceselor de epilepsie, in unele forme severe de boalS se sec{ioneazd corpul calos. Interven{iile chirurgicale de acest gen au reugit in unele cazuri, oblinAndu-se o arneliorare a crizelor llri
efecte secundare - via{a de zi cu zi a pacienlilor p[rea similard cu cea a persoanelor care aveau intacte conexiunile interemisferice. Testele speciale au demonstrat insd existen{a efectelor secul.ldare separ6rii interemisferice (pentru a putea inlelege aceste experimente este necesar insd un nivel mai inalt de cunogtinfe psihologice). S-a precizat deja ca nervii motori se incrucigeazd gi cd emisfera cerebrald stAngd

inlelegerea vorbirii gi achizilionarea scrisului sunt localizate in emisfera cerebral[ stAngd - un pacient care a suferit un traumatism la nivelul emisferei stArigi este mai probabil sa aibd tulburdri de limbaj decAt altul cu o leziune a emisferei drepte. Centrul vorbirii este deci situat in emisfera stAngi la dreptaci, cAt gi la majoritatea
stAngacilor.

in

controleazi motricitatea pdrlii drepte

Cu toate cd rolul emisferei stAngi in cadrul lirnbajului este cunoscut de mult timp, investigarea func!iilor fiecdrei emisfere a fost posibild relativ recent. in condifii de normalitate, creierul uman funclioneazd,ca un sistem: informa{iile primite de o emisferd cerebrald sunt transferate celeilalte prin intermediul unei formaliuni de fibre nervoase, denumitd corp calos. Aceastd formaliune nervoasd este cauza generalizdrii acceselor convulsive in anumite forme de epilepsie: un acces de epilepsie inceput intr-o emisferd se transmite celeilalte emisfere gi declangeazd la nive-

organismului, iar emisfera dreaptd pe cea a pdr{ii stdngi. S-a subliniat, de asemenea, faptul cd aria corticald care controleazd vorbirea (aria lui Broca) este situatd la nivelul ernisferei stAngi. Atunci cAnd privim un punct situat in fa{a ochilor, imaginile din stAnga punctului fixat, de la ambii ochi, sunt transrnise emisferei stAngi (fig. 2.1a). in ceea ce privegte migcarea segmentelor

corpului, situa{ia se schirnbd: emisfera dreaptd ,,vede" miqcdrile mdinii stAngi, iar emisfera st6ngd ,,vede" migcarile mAinii drepte. in condilii normale, stimulii prelucrali la nivelul unei emisfere sunt rapid transmigi, prin intermediul corpului calos,
cdtre cealaltd ernisferd, permilAnd astfel creierului sd funclioneze ca un intreg. in
prezentate efectele secfionlrii corpului calos, respectiv efectele suprimdrii comunicdrii interemisferice cele ce urmeazd vor

fi

(viafa in condilii de separare interemis-

ferici).

Bazele biologice ale psihologiei


Punctul de fixare

59

Cimpul vizual drept

.X

Corp calos

secjionat

Fig. 2.14. Traseul informafiei senzoriale cltre cele doul emisfere cerebrale. Atunci cdnd privirea estefixatd pe un punct situat inaintea ochilor, stimulii situali la stdnga punctttlui fixat sunl transmiSi emisferei cerebrale stdngi Si cei situali la dreapta, emisferei drepte. Emisfera stdngd controleazd miqcdrile mdinii drepte, iar emisfera dreaptd conlroleazd miScdrile mainii stdngi. Transmiterea inforntaliilor auditive se realizeazd tn cea mai mare parte incrucisat, insd o parte a aceslora este transntisd emisferei de aceeasi parte cu urechea care le-a receplionat. Controlul vorbirii, al limbajului scris Si al calculului matematic se realizeazd la nivelul emisferei stangi; enisfera dreaptd deline controlul unor abilildli simple de limbaj, cum ar fi cctnstruclia spaliald Si semniJica;ia.

60

Inlroducere in psihologie

Efectele sec{ionirii conexiunilor interemisferice


Prirnele studii pe aceastd temd au fost efectuate de Roger Sperry, laureat al prerniului Nobel in 1981 pentru studiile sale in domeniul neurologic. Va fi prezentatdin continuare una di ntre situal;i i le experirnentale studiate. Subiectul cu secfiune a corpului calos in antecedente era agezatin fala unui ecran care nu ii perrnitea sd-gi vadd mAinile (v. fig. 2.l5) 9i avea privirea fixatd intr-un punct situat in centrul ecranului. L-r partea dreaptd a ecranului era proiectat

celelalte obiecte existente in trusa ascur-rsd vederii, dar nu gi sd precizeze cuvAntul proiectat pe ecran (vorbirea este controlatd de ernisfera stAngd, iar irnaginea vizuald a cuvdntului ,,piuli15" nu a fost transmisd acestei emisfere). Atunci cdnd i s-a cerLlt, subiectul nu a putut da detalii despre ac{iunile efectuate cu mAna stAngd. De vrer.ne ce informa{iile senzoriale referitoare la mAna stAngd sunt transmise emisferei drepte, emisfera stAngd nu primegte nici o informalie despre ac{iunile sau senza{iile rn6inii
stAngi, toate aceste irrformalii fiind trirnise emisferei drepte. Dacd timpul de prezentare a stimulului

periodic (timp de o zecime de secundd)


cuvAntul ,,piuli15". Dupd cum se gtie deja, aceastd imagine vizuald a stimulului astfel prezentat este proiectatd in ernisfera stArrgd, care controleazd activitatea p[r!ii drepte a organismului. S-a constatat c[ subiectul era capabil sd aleagd piulila dintre

vizual este mai mare de o zecime de secundd, atunci subiectul poate recep{iona cuvAntul prin intermediul rnigcdrilor globilor oculari gi il poate trarrsmite emisferei st6ngi. De asemenea, dacd privirea nu este fixatd intr-un punct, informafiile vizuale

Fig. 2.15. Testarea functiilor celor doui emisfere cerebrale. (a) {,ln subiect cu ,,creier infutttdldlit" poate identifica un obiect prin atingere cu miina stdngd, in sitttalia in care numele acelui obiect este proiectat in partea stangd a ecranului, insii nu poate numi obiectul Ei nu poate preciza acliunile efectuate cu ntdna sldngd. (b) Un cuvdnt co,npus este astfel proiectat incdt prima parte
este transntisd emisferei drepte

iar cea de-a douii parle, emiSferei stdngi; in cazul experimentultti

originalafostJblositcuvdntulpanglicddepiiliirie-inenglezdhatband-,,hat"

eraproiectatin

stdnga ecranuluiSi,,band" inpartea dreaptd. Subiectul raporteazdcdvede cuvdnlul,,panglicd" fdrd a putea sd precizeze ce fel de panglicd. (c) O listd de obiecte comune (cum ar fi ,, carte " sau

este proiectatd inilial in aSa Jbl incft sd rte lransmisd ambelor etnisfere cerebrale. Lllterior, s-a proiectat pe ecran doar cuvdnttrl din partea stdngd (,,carte") care, dupd curn Stint, esle lransntis cdtre emisfera dreaptd; in momentul in care i s-a cerut sd scrie cuvdulul pe care il vede, strbiectul a scris cu mdna stdngd ,,cqrte", dar cand i s-a cerut sd precizeze cuvdntul pe care-l scrie, subiectttl nu a $tiut (a spus cd scrie cuviintul ,,cand").

,,cand")

Bazele biologice ale psihologiei

61

sunttransmise cAtre ambele emisfere cerebrale. Aparenta normalitate a activitSlilor

din via{a de zi cu zi in cazul pacienlilor care au suferit sec{ionarea corpului calos


devine astfel explicabi16. Experimentele ulterioare au demonstrat cd subieclii cu corp calos sec{ionat sunt

tre emisfera stAng6 a informafiilor senzoriale referitoare la obiectul respectiv. in situalia in care obiectul este atins int6rnpldtor cu rnAna dreaptd sau cdnd acesta produce un zgomot specific (cum ar fi
sunetul unor chei), identificarea corectd se realizeazd lird nici o dificultate. Degi nu define un control complet asupra vorbirii, emisfera cerebralS dreapti are

capabili

si comunice verbal doar ceea ce

este prelucrat la nivelul emisferei cerebrale

stAngi. in figura 2.15 (b) este ilustratf, o altd situalie experimentali. Cuv6ntul ,,hat

band" (panglicd de pdlarie) este astfel


proiectat pe ecran incAt,,hato' (pdldrie) este transmis cdtre emisfera dreaptd gi ,,band" (in englezd este cuvdnt polisemantic, insen-rnAnd panglicS, band6, grup, formalie

totugi func{ii lingvistice: recunoa$terea semnificafiei cuvintelor gi coordonarea scrierii lor. Aga cum s-a vdzut in experimentul ilustrat in figura 2.15, dacd unui subiect cu secliune de corp calos i se prezint6, pentru un interval suficient de mare, o listd de cuvinte astfel incdt sa fie posibild transmiterea lor la ambele emisfere cerebrale, se constatd cd prezentarea ulterioard de foarte scurtd duratd a unui singur cuvdnt din acea listd, in partea stAnga a ecranului,

muzicalb) cdtre cea stdngd. intrebat ce cuvdnt vede, subiectul spune ,.baud" iar solicitarea de a preciza ce fel de .,bandoo declangeazd diferite presupuneri (bandd de rock, de holi etc.), rdspunsul corect fiind cu totul intAmplator. incercdrile cu cuvintele ,,keycase" (seif) qi,,suitcase" (gearnantan) au avut rezultate similarer. Astfel, in condilii de separare interem i sfericd inforrna{i i le prelucrate la n ivelul
emisferei drepte nu
se transferd experienfei conqtiente de care este rdspunzdtoare emisfera stAngS, ceea ce presupune faptul cd

este suficientd pentru a scrie cu mAna stAngd cuv6ntul prezentat. Dacd in aceastd situalie i se cere subiectului sd precizeze cuvdntul pe care l-a scris cu m6na stAngd, se constatd insd cI acesta va spune un cuvdnt, la intAmplare, din lista iniliala. Subiectul gtie deci cd a scris ceva pentru cd simte migclrile specifice scrisului dar, dirr
cauza lipsei de comunicare dintre emisfera dreaptd (datoritd cireia vedem gi scriem un

fiecare emisferd are o activitate complet


separatd in raport cu cealaltd.

Daci unui subiect cu corp calos sectionat i se acoperd ochii, acesta identificd un obiect care se afl6 in mdna lui stAngd (cum ar fi un pieptene, o periu{5 de din{i, o cheie etc.) gi il folosegte adecvat, ins[ nu poate descrie verbal acfiunile pe care le face cu acest obiect. Acest lucru se int6.mpld pentru cd este blocatd transmiterea cdI Din vocabularul limbii rorrdnc se pot folosiacele combinalii de doud cuvinte care au infelcs gi izolate, dar gi atunci c6nd sc compun (cum ar ti ..bineinlcles")

cuv6nt) gi emisfera stAngd (care controleazd vorbirea), subiectul nu va putea preciza ce scrie (Nebes qi Sperry, I 971 ; Sperry, 1970).

Specializarea emisferelor cerebrale


Studierea subieclilor cu sec{iune de corp

(n. trad.)

calos indicd faptul cI cele doud emisfere nu au aceleagi funclii. Activitatea emisferei stAngi ne conferd capacitatea de a ne exprima prin limbaj, de a efectua activitdti logice gi analitice complicate, precum gi

62

I nl r

ct

ducere in ps iho logi

calcul matematic. Activitatea

ernisf-erei

drepte ne permite sa irr{elegem formele simple de lirnbaj (cunr ar fi rdspurrsul la substantive cornune prin selectarea obiectelor astf'el denur.nite, ca,.piuli1b" sau
,,pieptene") sau chiar rdspunsul la asocia{ii ale acestor obiecte (dacd se cere, astfel incAt solicitarea sd fie transmisd doar emisferei drepte, si se selecteze dintr-un grup de obiecte pe cel cu care ,.se aprinde focul", mAna stAngd va fi in aga fel coor-

lizdrii unuipunct se realizeazd mairepede dacd acestea snnt prezentate sub formd de spoturi, in partea stAngd a cArnpului vizual. Studiile efectuate cu ajutorul electroencefalogramei (EEG) aratd cd activitatea electricd a emisferei stAngi cregte in cazul unei sarcini verbale, pe cAr-rd o sarcind spafiala determind creqterea activitatii

donatd incAt sd se selecteze chibritul). Ernisfera dreapt6 nu poate insd in{elege fonnele lingvistice mai abstracte; chiar la cornenzi relativ simple de genul: clipegte. apleac6-te, miqca-fi capul. zArnbegle, se
rdspunde nurnai rareori.

electrice a emisl'erei drepte (Springer gi Deutsch, i9B9; Kosslyn, 1988). Toate aceste constatdri experimentale ruu sus{iu faptul cd cele doud errisfere cerebrale funcfioueazd independent una fa{a de

cealalta, ci tocrrai contrariul: etnislerele cerebrale au specializari diferite insa igi


intcgreazd totdeauna activitdtile gi tocrnai
aceastd interac{iuue este cea care conferd supelioritate proceselor psihice, procese care sunt mult mai cornplexe gi diferite fala

Ernisfera dreaptd controleazd activit6lile de calcul aritmetic, insd nulnai adundrile simple, de uumere alcdtuite din doud cifre. La accst nivel se realizeaza insd coordonarea spaliala qi structural5 a coustruc{iilor geometrice gi a irnaginilor tridimensionale, a asarnbl[rii conrponeutelor colorate intr-un desen complex. S-a constatat cd subieclii cu sec{iune de corp calos

de activitalile specifice fiecdrei emisfere. Aga cum a afirrlat Lev\':


,,Aceste dif-erenle trebuie concepute in termeni de contribulii diferite ale fiecdrei ernisfere la constituirea activit[filor cognitive ca un intreg. Atunci cand o pcrsoana cite$te o povestire. emisfera dreapta joacd un rol important

fac multe greqeli in situalia in care li se cere sd-gi foloseascd doar mAna dreaptd pentru a reuni diferite elemeute, fiind dificil controlul mdinii stAngi, mAnd care corecteazd aLltomat gregelile licute cu
mAna dreaptd.

in decodificarea infonnatiei vizuale, in menf inerea gi structurarea povestirii, in aprecierea con{inutului urnoristic gi
emo{ional, in infelegerea senrnificaliei pe baza asocialiilor existente gi in in{elegerea metalorelor. in acelagi tinrp insd, emisfera stAngd detine un rol in.rportant in intclegerea sintaxei, transformarea cuvintelor scrise in reprezentdrile lor fonematice gi in sesizarea semnifica{iei pe baza relaliilor cornplexe existente intre concepte qi sintax6. Nu existd nici o activilate care sd irnplice o singurd enisf-era sau la care numai o

Existenta specializdrilor diferite ale


emisferelor cerebrale este demonstratd gi de studiile cu subiecfi normali. S-a constatat cd

stirlulii verbali fbrd sens pot fi


gi cu mai multd acu-

identificafi mai repede

rate{e cAnd sunt prezentafi irr parlea dreaptd a cAmpulLri vizual. adicd in aga fel incAt sd

fie transrniqi emisferei stdngi. ldentificarea chipurilor umane, a expresiilor faciale, a emoliilor, a liniilor inclinate sau a loca-

emisferd sd

iqi

aducd contributia".

(1985, pag.44)

I
Ba:ele biologice ale psihologiei

63
{iale (substantivele sunt folosite numai la singular, iar ad.jectivele, adverbele, articolele 9i conjuncliile sunt ornise). Aceqti pacien{i nu au dificultali de irr[elegere a Iirnbajului vorbit sau
scris.

Limhajul

Si

crcierul

Ir{aj oritatea cuno5tinle lor actuale legate de mecanismele limbajului provin din observarea pacienlilor cu leziuni cerebrale datorate tumorilor. traumatismelor sau accidentelor vascuiare. Afazia este una dintre tulbur6rile de lirnbaj care este cauzati de leziuni cerebrale. Aga cum s-a men{ionat deja, in anul 1860 Broca a observat ctr in cazurile de afazie expre-rl,c7 existf, leziuni ale unei arii cerebrale situate in partea laterald a lobului lrontal stAng. Lezarea ariei lui Broca determind dificultati de pronun{ie, dar gi alte tulburdri de vorbire: degi i;i menline semn ifi calia, vorbirea pacienlilor cu

in anul 1874, omul de gtiinld german Carl Wernicke constata cb leziunile unei arii cerebrale situate tot in ernisfera stdng6, ins6 in lobul temporal, determind afozia de recepSie, o all6 tulburare de lirnbaj ce constd in incapacitatea de infelegere a semnificaliei cuvintelor: pacien1ii aud cuvintele insd nu le inleleg. pot sd articuleze corect cuvintele gi sd le combine,
insd vorbirea nu are in[eles. Aceastd arie cerebrald a fost denurnit6 aria lui l4/ernicke. Prin analiza acestor doud tulbur6ri de vor-

bile, Wernicke elaboreazd un model al producerii pi inlelegerii limbajului care, degi dateazd de 100 de ani, este inch destul de,,actual", caracteristicile sale principale fiind aprecilte gi in prezent. Pornind de la acest model.
Exprimarea cuvAntului scris

astfel de leziuni contine doar cuvintele esenExprimarea cuv6ntului auzit

Aria motorie Aria lui Broca

Aria motorie

Aria auditivd

primari

Aria lui Wernicke


a

Aria lui Wernicke b

Aria vizuali primari

Fig.2.l6.ModelulWernicke-Geschwind. Inagineadinparteastdngcireprezinldtraseulcortical .,; :a:ttl receptiirii Si articuldrii unui ctrvdnt auzi!. Impulutile nervoase sunl transmise de la ni,-elul i,t:hii citre aria auditit'd primard; cuvattttrl^nu poatef insi inleles decar atunci cand senttultrl JJtslic al ca,antului Si transmiteree nentoasd a aceslui cod cdlre aria lui Broca, unde are loc :-rivarett co"lultti articulutor c'oresputt:dlor Si lransntilcrea ttccstuia cittre aria tnolorie. Aria v'riorie coordoneazd actit,itatea musculard a buzelor, limbii Si luringelui in vederea producerii
'.

';.t1'os este transmi.s cdtre aria lui Wernicke. In aceastd arie corlicalai (tre loc identificqrea cadului

-i-'r'ri

'rbit'ii. in imaginea din parlea clreaptd este ilustrat traseul corticql in cazil receptdt'ii itnui cuvant fl citirii acestuia. In/brmasia vizuald este transntisd de la nivclul globilor oculari cdtre aria ::,-iit ra pritttaru Si apoi cdtrc gintl angttlar, care asocia:dforntai vi:uale a cuvctntului coclul

::'.tstic corespun:dtor din aria lui Wernicke. Odatd ctt identificarea codului acustic Si stabilirect .:nttiJicapiei cuvantuhti, esle posibild exprintarea acestuia in modul descri.s atrerior.

64

I ntr

dttc er e i n ps ih

o I ogi

Norman 'Geschwind
Ll/ e r n i c k e -G
es c

elaborat modelul

hw

in

d (G eschw i nd, I 979), con-

form cbruia aria lui,Broca stocheazd coduri articulqtarii care determini acea secven{i a
acfiunii musculare necesard pentru a pronunla
un cuvdnt. Atunci cdnd aceste coduri sunt tran-

arii nu stocheazd informalii referitoare la semnifica{ia cuvdntului- semnificalia unui cuvdnt este gdsitd doar in momentul in care codul

acustic

al acestuia este activat in aria lui

Wernicke.

Modelul reu$e;te sd ofere o explicalie pen-

sferate ariei motorii, ele determini activarea musculaturii buzelor, a limbii gi a laringelui intr-o modal itate adecvati articuldrii. La nivelul ariei lui Wernicke se stocheazd codurile auditive ale cuvintelor gi semnificalia acestora. Dacd trebuie rostit un cuvdnt. codul auditiv corespunzator trebuie s6 fie activat in aria Wernicke gi transmis prin intermediul fibrelor nervoase:p6nb la nivelul ariei Broca, unde activeazd codul adiculator al cuvdntului respectiv. Pentru a putea produce vorbirea, codul articulator este transmis ariei motorii.
Pentru a infelege un cuvdnt receptat auditiv, acesta trebuie transmis din aria auditivd la aria

ffu cele mai multe tulburdri de limbaj prezentate de afazici. Leziunile ariei Broca deterrnind tulburdri de producere a vorbirii, dar au mai puline influenle negative asupra inlelegerii limba-

jului, oral sau scris. Leziunile ariei Wernicke


au efecte grave asupra' inlelegerii limbajului insl nu duc la tulburdri de articulare, degi ceea ce spune bolnavul este lipsit de infeles. Acest
model are o mare capacitate predictivd: lezarea

girului angular determinI incapacitatea

de

lui Wernicke, unde pe baza formei auditive a cuvintelor este identificat codul auditiv corespunzitor care, la rdndul sdu. activeazd semnificalia cuvdntului. Un cuvdnt scris este mai intiii inregistrat la nivelul ariei vizuale gi transmis apoi girului angular, care asociaz6 forma vizua16 a cuvAntului

citire, dar nu gi de in{elegere a limbajului oral sau scris, iar leziunile ariei auditive determind incapacitatea de inlelegere a Iimbajului oral. dar nu gi tulburdri de citit sau de vorbire.
Exist6 cAteva cercetdri ale cdror rezultate nu

pol fi explicate adecvat pe 6aza rnodelului lui


Wemicke-Geschwind. Spre exernplu, stimularea electrictr a unor intinse arii corticale in tim-

cu codul sdu auditiv din aria lui Wernicke. Semnificalia cuvdntului se va gti doar in momentul in care codul auditiv al acestuia a fost identificat. Semnificalia cuvintelor gi codurile acustice sunt stocate in aria Wernicke. codurile articulatorii sun[ stocate in aria Broca. iar girul angular compard fonna scrisd a cuvintelor cu codurile lor auditive. Nici una din cele doud

pul interven{iilor neurochirurgicale poate produce tulburdri ale funcfiei de rccep{ie gi de expresie. in acelagi timp. Acest rezultat ar sugera

cd anumite zone corticale controleazd atdt


producerea, cdt gi inlelegerea limbajului. Degi

in prezent suntem destul de departe de un model perfect, exist6 totuii ceftitudini in ceea ce privegte localizarea corticalA a anumitor
componente ale lirnbajului (Geschwind
Galaburda, 1987).
gi

Sistemul nervos vegetativ


A fost specificat ntai devreme faptul cd sistemul nervos periferic este alcdtuit din doud mari subsisteme: sistemul nervos somatic, care cool"doneazd, activitatea musculaturii scheletice gi primegte infornrafii de la nivelultegumentului, rnusculaturii gi dinetede care includ organele inteme (inima, vasele de sAnge, tractul digestiv). Termenul de,,ueted" gi ,,striat" se datoreazd faptului

cd acesta este aspectul lor rnicroscopic.


Sisternul nervos vegetativ coordoneazd deci activitatea musculard involuntar6, implicatd irr digestie, circulalia sanguind etc., activitdti care au loc chiar gi in timpul somnului sau

ferililor receptori senzoriali, qi

sistemul

nervos vegetativ. Acesta din unnd controleazd activitatea glandelor gi a musculaturii

in stare de incongtientS.

ie
0nt

Bazele biologice ale psihologiei

65

Sistemul nervos vegetativ are douA


componente distincte, sistemul simpatic gi cel parasimpatic, care au adesea acliuni antagonice. In figura 2.17 sunt prezentate

acliunile exercitate de aceste doud componente la nivelul diferitelor organe interne.

rl
ri
llle

Parasimpaticul are efect constrictor pupilar, stimulator al secre{iei salivare gi inhi-

Glanda lacrimalA Globul Mucoasa nazale Velul palatin Farlngele Glanda parotidi Glandele sublinguali 9i submaxilare

-f---*-v/--\
Mucoasa nazale

Itle
.ri

parotidi
Glandele sublinguale

n
st

submaxilari

Plit6ni

Bronhii

2
le al

6
[.
tu

:''
i p376s;mp1;gl ;1a-S!mp*q!ic ;

,",'.$

ri
t-

l>.

(-

? ir
5i

Pancreas

ul

a
)r
9i Plex

hipogastric

Glanda suprarenale Colon distal Organe genitale Ureiere Vezica urinare

'Colon distal
Rect

Fig.2.l7. Fibrele motorii ale sistemului nervos vegetativ.Componenta simpalicd este reprezentatd in parteq dreaptd afigurii, iar cea parasimpaticd tn partea stdngd; liniile mai groase indicd .fibrele preganglionare, iar cele punctatefibrele postganglionare. Neuronii simpatici, cu originea in mdduva toracicd Si lombard, slabilesc legdturi sinaplice cu ganglionii situali in imediatd vecindtate a inimii. Neuronii parasintpatici pdrdsesc sistemul nervos la nivelul trunchiului cerebral Si al mdduvei sacrale Si se conectezd cu ganglionii situali in apropierea organelor interne. Cea mai mare parte a organelor interne au inemalie dubld, simpaticd Si parasimpalicd.

66

In I rocltr cere i n ps ihol ogi e

bitor al ritmului cardiac, iar sistemul sirnpatic are efecte colltrare in toate aceste cazuri. Starea de norrnalitate este rnenlinutd datoritd echilibrului dinarnic al acestor doui sisteme. Componenta simpatici ac{ioneazd simultan asupra mai multor organe, ir.r situalii de mare incdrcdturb emo{ionalS sau de activitate intensd, determindud: cre$terea ritrnului cardiac, dilatarea arterelor din rnusculatura scheleticS, constriclia arterelor din piele qi din organele digestive, intensificarea transpira{iei gi a activi6tii anumitor glande endocrine (care va avea carezultat ulterior cregterea stdrii de vigilen{d).
Sistemul parasirnpatic igi exercitd acliunea numai asupra unui organ la un tnourent

dat, ac!ionArrd in conditii obignuite de via-

{d. Sistemul parasinrpatic controleazd digestia gi, toate fLrnc(iile fiziologice care
couservd gi protejeazi resursele orgauis-

mului.
Degi, in general, func{ionarea sirlpaticului gi parasimpaticului are efecte contrarii, existd totugi cdteva excep!ii, situa{ii in care au loc interac{ir-rni complexe: degi sistemul nervos simpatic este dominant irr situa{iile cu implica{ii emo{ionale intense,

se intAmpld destul dc frecvent sd apard


epistaxisul (henioragia nazalA) atunci cAnd ne este fricd de ceva. Un alt exemplu este actul sexual masculin corlplet. care presllpuue ereclie (actiune a sisternului ner\ros parasimpatic) urmatd de ejaculare (efect al sistemului nervos sinrpatic).

Sistemul endocrin
Datorith ac{iunii sale directe asupra ac-

tivitatii musculare 9i endocrine, sistemul nervos coordoneazd acele activitdti care


presupun modificdri rapide. Spre deosebire

talamus (v. fig. 2.8). produce un rrare numdr de hormoni. Unul dintre hornionii hipofizari exercitd influen[e covArgitoare asupra cregterii organismului: hiposecrelia duce la

endocrin are o acfiuue rnai lentd gi exercitd un control indirect asupra activitetii organisrnului, prin interrnediul unor substanle biochimice numite hormoni. Horrnonii sunt secretali de diferite glande endocrine gi suut eliberali in sAnge (fig. 2.18). unde aclioneazd asupra anur.nitor celule qi prin interrnediul cdruia circula in intreg organismul. Fiecare
de acesta, sistemul

aparitia piticisrnului' (nanismr-rl hipofizar),


iar hipersecre1ia are ca rezultat gigantismul.

Alli

honnoni secreta{i de hipofiza coor-

doneazd activitatea altor glande endocrine (tiroida, glandele sexr.rale gi glande le suprarenale). La multe aninrale aleuerea panenerurlui, ,,cucerirea" acestuia gi alte aspecte
ale cornponarnentului reprodtrctir se bazea-

celLrld-1inti existentd in sAnge dispune de receptori specializati care recullosc rrurrrai anumili hormoui. Unele glande endocrine sunt activate de cdtre sisternul nervos, iar altele sunt activate de rnodificdrile biochimice inregistrate in organism. Una dintre cele mai importante glande

za pe o complexd interactiune intre activitatea sistenrului nenos ;i influentele hipofizei asupra gladelor sexuale. Relaliile existente intre hipoliza gi hipotalamus demonstreazd complexitatea inter-

endocrine, hipofiza (glanda pituitarl), situatd Ia baza creierului, chiar sub hipo-

ac{iunilor dintre sistemul endocrin gi cel nervos. in sitLralii de stres (fricn, anxietate. durere, trdiri emo(ionale etc.), anurlili ueuroni hipotalamici secretd o substanfd denumitd factor de elibcrare corticotrop

Bazele biologice ale psihologiei

67

Hipotalamus Glanda pinealS (Epifiza)

Glanda

pituitari
(Hipofiza)

Glandele

situate pe fala

paratiroide *

posterioarA a glandei tiroide

f'-""-"-*1
*
1l

l*Wl
Testicule
(la birbat)

Ovare
(la femeie)

-J.J

Fig. 2.18. Cdteva dintre glandele endocrine. 116rmonii secretayi de glandele endocrine strnt lafel de importanli penlru reglarea activiliilii organismului co Si sislemul nen,os. Sistenrul endocrin Si cel nervos pre:intd di/brenle in ceea ce pritteSte vile:a de acliune; un impuls nervos poate Iraversa organismul in ciileya sutitni de secundd in tinp ce, pentru a produce un efect, glandele endocrine au nevoie cle secunde sau chiar tninute; hormonii, odata eliberuli, lrebuie sd ajungd irt zona lintd. care, trausportatb la hipofiza printr-o for-

ma{iune tubularS, stirnuleazd secrefia hor-

30 de hormoni care, fiecare la rAndul lui, au un anumit rol in adaptarea organismului


la situaliile de urgen!6. Aceastd succesiuue de procese ilustreazd existenla corrtrolului

monului adrenocorticotrop (ACTH)

mai puternic horrnon desclrcat in organism in condilii de stres. ACTH-ul este eliberat in sAnge gi transportat cf,tre glandele supra-

cel

exercitat direct sau indirect (via hipotalamus) de cdtre sistemul nervos asupra acti-

renale unde deterrnind secretarea altor

vit5lii endocrine.

68 Glandele suprarenale exerciti influenfe in mod deosebit asupra dispoziliei, nive-

I ntro duc er e in ps iho

Io

gie

externe a glandei suprarenale. Acestproces

lului energetic Ai capacitdlii de adaptare la stres. Partea internl a acestei glande secret5 epinefrina gi norepinefrina (nurnite gi adrenalini gi noradrenalinl). Epinefrina are ca ac{iune principald (adesea aldturi de sistemul vegetativ simpatic) pregdtirea organismului pentru situalii de urgenf6. Un asemenea efect sirnilar simpaticului este cel exercitat asupra musculaturii netede gi a glandelor sudoripare. Mai deterrnind de asemenea constricfia vaselor de sAnge la nivelul stomacului gi intestinului gi intensificarea ritmului cardiac (aproape oricine a simlit, in anumite momente, ,,c[-i bate inima ca a puiului de gdind"). Norepinefrina are efecte relativ similare, de pregdtire a organismului pentru situalii limit6: la nivel hipofizar, norepinefrina stimuleazd secre{ia unui hormon care aclioneazdla rAndul lui asupra pdrfii

are ca rezultat final stimularea activitSlii ficatului in vederea cregterii glicerniei


(concentra{ia de glucozd din sAnge) astfel incAt organismul sd aibd suficient[ energie pentru o ac{iune rapid6.

Neurotransmildtorii gi hormonii au func{ii similare: ambii transmit mesajeintre diferitele celule ale organismului. Neu-

rotransmilbtorul transmite rnesaje intre doi neuroni, efectele acestei acliuni fiind foarte precise. Prin contrast, hormonii pot parcurge o distan{6 mare prin organism, acliondnd in mod diferit asupra celulelor. Ceea ce surprinde este insd faptul cd existd mesageri chimici care indeplinesc ambele funclii: epinefrina gi norepinefrina, spre exemplu, actioneazd ca neurotransmildtori atunci cAnd sunt eliberafi de cltre neuroni gi ca hormoni atunci cAnd sunt eliberali de cdtre glandele suprarenale.

Influenfele genetice asupra comportamentului


Pentru a in{elege baza biologicd a psihologiei, este necesard cunoagterea c6torva aspecte referitoare la influen{ele ereditare. Studiul genetic al comportamentului face apel atdt la metodele psihologiei, cAt gi ale geneticii gi constd in analiza transmiterii ereditare a caracteristicilor de comportament (Plomin,1991). Se qtie cd multe caracteristici fizice - inillimea, structura osoas6, culoarea pdrului gi a ochilor etc. sunt

Cromozomii gi genele
Unitdtile ereditare debazd, prin care se primegte zestrea geneticd de la pdrinli gi se transmite mai departe copiilor, se gdsesc la nivelul unor structuri numite cromozomi,

amplasali

in

nucleul fiecdrei celule

moqtenite. Specialigtii din acest domeniu sunt insb interesali de gradul de transmisibilitate al caracteristicilor psihologice - nivelul intelectual, temperarnentul, stabilitatea emo{ionald etc.

organismului. Majoritatea celulelor din organism conlin 46 de cromozomi. La nagtere copilul primegte 23 de cromozomi de latatd. gi 23 de la mamd, fonndndu-se ast-

fel 23 de perechi de cromozomi care se men{in dup6 fiecare diviziune celulard (fig.2,1e).

Bazele biologice ale psihologiei B

69

tJ. qiA ii f rs ll

fbil
123

lL
qi It
10

tf It
fi 4
E

*t tr
,
r.:d 5'

C{

"tt I{ }} if
6789
.!
D

It !r lf 11
la ,,8
16

f"*rl

12''

It 13
F

L.

$t
14

lr *ri gl.
15

n!!

tl *i
17

1T tf
tf, tiN

Ai', 19

qe
20

.l

'**
21

lr*
22

$* xx
Fig. 2.19. Cromozomii.

'

in inagine (ndritd

foarte mult) sunt reprezentali cei 46 de cromozomi ai femeii. Bdrbatul are aceiasi cromo:omi, de la I la 22, iar perechea 23 vafiXY Si

nuXX.
Fiecare cromozom este alcdtuit din mai multe unit6li ereditare denumite gene (un

segment de acid dezoxiribonucleic ADN, care este de fapt purtdtorul informaliei genetice). Moleculele de ADN au formb de elips6 dublS (spirald), aga cum se poate vedea in fi5ura2.20. Toate moleculele de ADN au aceeagi compozilie chimicd: un zahar simplu (dezoxiriboza), un fosfat qi patru baze adenina, guanina, timina gi citozina (A, G, T, C). Cele doud lanluri ale moleculei de ADN, alcdtuite din fosfali gi glucide, sunt
separate de perechile de substanle bazice. Datoritd propriet6lilor structurale ale aceslor baze, A se combini intotdeauna cu T, iar G face totdeauna pereche cu C. Bazele amintite sunt secvente care se gdsesc pe tot

Fig. 2.20. Structura moleculei de ADN.


Fiecare spirald esteforntatd dintr-un zahar (S)

Si un fosfat (P) dispuSi alternativ. Fiecare


punte dintre lanlurile spiralate esteforntatd din

patru substanle bazice (A, G, T, C). Natura


dubld a structurii Si limitarea perechilor bazice

face posibild autoreplicareq ADN.

in timpul

diviziunii celulare, cele doud lanluri ale moleculei de ADN se separd prin intermediul

perechilor de baze; fiecare bazd a acestei perechi se combind cu cdte un lany molecular.
Fiecare lanyformeazd, folosind excesul de baze existent la nivel celular, un nou lan! complementar; un A atasat unui lan!va atrage unT S.a.m.d. Printr-un proces de acest fel, dintr-o moleculd de ADN se vor.fornta doud molecule
de

parcursul lanfului molecular, aceste secvente constituind de fapt codul genetic.

ADN identice.

70 Ceea ce da ADN-ulLri posibilitatca de a transmitc mesaje ge neticc dif-erite este faptul cd cxistd neuunrarrate araujanrente ale bazelor. Tot aceste patru baze sunt acelea care specificd caracteristicile oricarui organisrl in viatd ;i araniameutul lor hotardnd
dacd lespectivul orgarr isru este o pas[re, un leu. urr pe$te sau Michclangelo.

I nlroducere itr ps

hol ogie

GENELE DOMINANTE $I GENELE RECESIVE. Oricare dintre cele doud gene ale unei perechi poate fi dominanti sau reccsivi. Persoancle la care arnbele gene din pereche sunt dominante ntanifestd caracteristicile prescrise de aceste gene dotninante; aturtci cAud una este dominantd gi cealaltd recesivS. gena dominantd va detercaracteri st ic i le persoane i : folrra recesivi a caracteristicii este exprimatd doar in sittntia iu calc urrbelc seuc sturt lecesir e.
r.n i na

Gena transrnite instruc{iuni codificate celulei, determinand astfel functia specifica pe care aceastd celuld o va deline. funcfie care consti de obicei in producerea unci anurnite proteine. Dcgi toate celulele din organisrn contin acclcagi ge-

ne. specializarea ficcdr-eia este posibila datorita faptului ci nuurai 5-10 % dintre genele pe care lc con{ine o celula datd sunt actir,e. in proccsul de dezvoltare a celLrlei-ou fecundate. irr fiecare cclula
exista gene active gi gene inactive. AtLrnci cAnd ,.genele uervilor" suut activc. ceIula se va dezvolta ca ncLrrou (pentru cf, genele vor oricnta celLrla in aga fel incAt sa produci acele substarrte care ii r or pcrmite sd functioueze ca neuron - lucru carc nu ar fi posibil dacd gerrelc irelevarrte pcntru un neuron, culn ar fi ..gcnele mugchilor". rru ar fi dczactivate).
Ca gi cromozorrii. genele se giisesc sub forrnd de perechi. iar iu cadlul llccirei perechi o genl proviue dc la tata gi cealaltd de la rnarnd. in accst fel copilLrl prirnegte numai jurndtate dilt nuntdrul de gcne al runuia din parinti. NurndruIaproxiurativ de gene dintr-un cror.nozonr utnan este de cel pu{in I 000 gi de aceea este putin probabil ca doi oarneni sa aibd aceeagi zcstre et'editara, chiar daca au aceeagi pdrin{i. Singura exceptie este cea a gemettilor tttonozigoli care, din cauza l'aptului cd proviu dintr-o singura celr-rla-ou. au acclcagi gene gi surrt idcrrtici ca llzionorrrie.

Cenele care deterr.lrind culoarea ochilor, spl'c exelnplr-r. ac(ioueazl clupa ruodelul domindrii - reccsivitatii: albastrLrl este recesiv iar culoarca caprui estc dourinantd. Astfel. Lrn copil cLr ochii albagtri are fie arnbii parinli cLr ochi albagtri. fle unul cu ochi albagtri gi celalalt cu ochii caprui (are dcci ca gend rcccsivd gena pcntm ochi albagtri). fie ambii pdrinti cu oclti cdpnri (arrrbii parinli lu scne recesirc l)cnlnl cr.rloarea albastra). LJn copil cLr oclrii cdprui,

nu poate proveni insa din pnrinti cu ochi


albagtri.
LJnele

dintlc caracteristicile purtate de

gcrrele recesivc pot li alopccia. albinisrnul,

hernofilia qi altcle. Nu toatc genele urrlcazd insi rrodelul dorniuan!ci - rccesivitatii $i. dupi cLrnr se va r,cclea irr coutinuare. maj oritatca caracteristici Ior umane sunt determinatc cle actiunea couvcrgentd ir rnai rnultor ccne. gi nu de actiurrea uneia
sin

gure.

Degi rnajoritatea caractel'isticilor untane lru sr-lnt deterrninate de ac{iLrnca trnei sin-

gure gene, existir cAteva exccptii. Din


punct de vedere psihologic, sunt interesarrte caztrrile de,fcrtilcatorrro'le (FCLJ) si nrctlruliu Hutrlinglor (MFl). arnbcle constand in deteriordri ale sistenrului rrcrvos concorlitent cu existenta unor lulburdri coglritive gi de cornportantent. Specialigtii iri genelicd au identiflcat gena responsabila

Bazele biologice ale psiholog,iei

7l
bolii, cu o probabilitate de 99Yo. In momentul in care gena va fi izolatd gi
structura ADN va fi stabilitS, proteina produsd de aceastd gend va putea fi deterrninatd; aceastd proteind este posibil sd fie cauza MH gi ar putea deci sd furnizeze

pentru aparitia ferrilcetonuriei, precum gi localizarea aproxirnativd a genei care provoacd boala Huntington. FCU este rezultatul acliunii unei gene recesive care este rnogtenitl de la fiecare pdrinte; copilul nu poate digera un aminoacid esen{ial (fenilalanina), care se acumuleazd in organism, ajungAnd in sistemul
nervos, unde provoacb deteriordri cerebrale

inforrnalii referitoare la rnodalitdlile


tratamerrt.

de

ireversibile. Copiii cu FCU prezintd o


retardare severd gi, de obicei, inceteazd din

GENELE SEXUALE. Cromozomii


masculini qi cei feniinini au aproxirnativ
aceeagi structurd microscopicd, cu excep{ia

via{d inainte de vArsta de 30 de ani; dacd


aceastd boalS este descoperitd la nagtere gi

copilul este supus unui regim alirnentar


adecvat, qansele de supravie(uire gi de nor-

malitate intelectuald sunt destul de mari. inainte de a se cunoa$te localizarea genei care provoacd aparilia acestei boli, diagnosticarea era posibild numai in jurul vdrstei de 3 ani. in prezent este insd posibild chiar depistarea prenatalS a bolii, astfel cd o dietd adecvatd se poate incepe incd
de la nagtere.

pereclrii 23 care determind sexul individului gi poar1d in ea caracterele sexuale. in mod normal, la ferneie perechea de crornozomi 23 este alcdtuitd din doi cromozorni identici, numili cromozorni X, iar la birbat aceastd pereche de cromozomi este

fonnatd dintr-un crolnozonl X gi unul, pulin diferit, crornozomul )'(v. fi5.2.19). in mod obignuit, perechea feminind este simbolizatd prinXX, iar cea masculind prin
XY.

MH este deterrninati de o singurd gend


recesivd; evolulia de lungd duratd a bolii duce la degenerarea anumitor zone cere-

brale gi, in final, la moarte. Pacienlii igi pierd treptat capacitatea de vorbire gi de control a migcdrilor, inregistr6ndu-se deteriorbri semnificative ale mernoriei gi inteligenlei. Boala apare intre 30 gi 40 de ani, lird sd fi existat anterior semne care sd ingrijoreze. Dup[ diagnosticare, pacien{ii nrai trdiesc cca l0-15 ani, timp in care are loc o degradare progresivd; mai mult, apare sentimerrtul de agonie dat de disperarea de a gti cd, urrneazd irnplacabil sf6rgitul. Cu toate cd gena care este cauza bolii Huntington nu a fost incd izolatd, geneticienii au stabilit cd este localizatd intr-un

Diviziunea celulard rru produce modificdri ale num6rului de cromozorni ai celulelor rezultate, acesta rdmAnAnd de 46. ca qi pentru celula iniliala. Excep{ie face diviziunea celulelor sexuale, celule care au23 de cromozomi; spennatozoidul gi ovulul au deci c6te 23 de cromozomi. Fiecare ovul are cAte un cromozom { iar fiecare sperrnatozoid poate avea fie un cromozorn X,

fie unul Y;

daca cronlozomul care intrd

primul in ovul este unul detip X, celula-ou va avea deci doi crornozomi X iar copilul va avea sexul feminin; dacd ovulul este
fecundat de un spermatozoid de tip )/, cea de-a23-a pereclre de crornozon-ri va fi -l? gi copilul va avea sexul rnasculin. Femeile mo$tenesc deci un crontozom X de la mamd gi un altul, totX, de latatd; barba{ii mo$tenesc un cromozornXde la mami gi unul I'de la tatd. Acesta este procesul prin

anumit punct al unui cromozom. Datoritd studiilor genetice este acum posibila testarea in vederea depistirii riscului apariliei

72 Feminin Masculin

I ntroducere in

psihologie

/- \
Ovule

'\,.
-";,:;*::.,.1),"

W /- u**'t'
ffispermatozoizi
&

#' I
i :

"--_""-".-

i W '--"i" fM ,viq?h.,,ffiEiindeM j .i.ss srffi


"

# T

'""'"i"-.-,*--"' J-*'-.*

_-""F**-"_ f "/"t -;;--'- ''-11 j


%dhesffi

#""

;#%
Feminin

,x,W & K.ffi#

* )d'iffi *ru * 6"*

ww

x."ffi

B"m

Masculin

Fig.2.2l. Sexul descenden(ilor. Fenteile au celuleXX, deci toate ovulele conlin cdte un cromozom X. Bdrbayii au celule XY; jumdtate din numdrul de cromo:omi ai spermatozoizilor suntX, iar cealaltdjumdtoteY. Sexul descendentului este determinat
de cromozomul sexual conlinut de spermatozoidul carefecundeqzd ovulul.

care cromozomul

tatilui

deterrnind sexul

aceste afecliuni

poartl numele

de

tulburdri

copilului (fig.2.21). Cromozomul X poate con{ine fie gene dominante, fie recesive; cromozomul I conline cAteva gene dominante pentru caracteristicile masculine gi in rest, se pare cd numai gene recesive. Astfel, majoritatea caracteristicilor recesive pe care le poartd cromozomul X al unui bdrbat (adicd primite de la mamd) sunt exprimate doar dacd nu sunt blocate de genele dominante. Spre exemplu, cecitatea cromaticd este o caracteristicd recesivi legatl de sex. Un bdrbat

legate de sex.

Studiul genetic al comportamentului


Unele caracteristici sunt detenninate de actiunea unei singure gene, dar cele mai multe caracteristici umane sunt determinate de mai multe gene, adicd sunt poligenice. Caracteristici cum ar fi inteligenfa,

va avea daltonism dac6 mogtenegte o asemenea gend pe cromozomul Xprimit de la mamd. La femei se intAlnegte mult mai rar

aceastd afecliune pentru cI o asemenea situalie ar presupune sd aibd aceastd boald atathtel cdt gi mama (sau mama cel pufin sd poarte o gend recesivd a acestei boli). Daltonismul nu este singura boal6 determi-

indllimea gi emo{ionalitatea nu fac parte din categorii diferite, dar prezintb numeroase variafii. Cei mai mulli oameni nu sunt nici progti, nici geniali; inteligen{a se distribuie dupd o curb6, la mijlocul cdreia se situeazi majoritatea indivizilor. in unele situafii, un anumit defect genetic poate avea ca rezultatretardul mintal dar, in marea majoritatea situaliilor, potenfialul intelectual al unei persoane este determinat de un numdr mare de gene ce influenfeazi

nati de perechea de cromozomi 23 - toate

3t:ele biologice

ale psihologiei

73

;actorii care stau labaza diferitelor abili:ti. Mai mult decAt atdt, ceea ce se va intimpla cu potenfialul genetic va depinde .le condiliile de mediu.

trcnucrgAREA sELEcrrvA. o
:retodd folositd perrtru studierea transmi:erii ereditare a caracteristicilor la animale
este incrucigarea (reproducerea) selectivd.

v. o J

a'220 o
lrJ

r/

.\nirnalele care prezintd o accentuare sau o minimalizare a unei anumite caracteristici sunt imperecheate intre ele. Pentru a stulia. de exemplu, transniisibilitatea capaJitatii de invd{are la gobolani, femelele ;are inva(d cu dificultate sd iasi dintr-un iabirint sunt irnperecheate cu masculii care inra{5 rapid acest lucru; descenden{ii unei
3semeuea perechi sunt testafi in acelagi labirint; pebaza performan{ei, cei rnaibuni sunt imperecheafi cu cei rnai buni iar cei mai ineficienli cu alfii ca ei. (Pentru a se men{ine constante condiliile de mediu, descendenti i mamelor,,proaste" slllrt ul.leo-

3 o lll

4gn

100

123456
GENERATII

Fi5.2.22. Transmiterea genetici a invi!5rii unui labirint la gobolani. lvledia erorilor Sobolanilor ,,inteligenli"

incrttcisali selectiv, in ceea ce priveSte abilitatea de a ieSi clin labirint (Dup[


Thompson, 1954)

Si a

celor ,,proSli",

ri crescu{i de r.name .,inteligente" astfel


incAt sd fie testatd zestrea genetica gi nu contributia matenrd). Dupd cAteva generafii de rozdtoare se poate produce o genera{ie de gobolani ,.inteligenfi" gi una de gobolani ..progti" (fi5.2.22).

selective. Dacd incrucigarea selectivd un afecteazd o trdsbturS. atunci se presupune cd respectiva trdsdturd este dependentd exclusiv de factorii ambientali (Plomin,
i e86).

incrucigarea selectivd a fost folositd pentru a demonstra caracterul transrnisibil al caracteristicilor de compoftament. in nroduri asemdndtoare s-au obtinut cAini :are sd fie excitabili sau letargici. pui de clind care sd fie agresivi gi activi sexual, fluturi care si fie rnai colorafi sau mai putin colora(i, goareci cdrora sd le placd rnai mult sau mai pu{in alcoolul. Dacd o
anumitd caracteristicd este influentatd ereditar. atunci este posibila modificarea aces-

tei situatii prin interrnediul

incrucigdrii

STUDIILB PE GEMENI. in situatia in care, din considerente etice, nu se pot efectua experirnente de reproducere cu subiecli umani. se dovcdesc utile observa!iile asupra indivizilor irrtre care exista diferite grade de rudenie. Anurlite caractere suut transrlise membrilor unei fanrilii, insd in acest caz nLr se poate realiza o delirnitare strictd intre caracteristicile geneticc comune gi influenfele rnediului

74

Introducere in psihologie

^-o<g
"."--* *^/C
f

GEMENIIDENTICI

singur ovul de citre un singur spermatozoid.

1. Gemenii identici, cca 1 la 250 de nagteri, provin din fecundarea unui

2. Ovulul se divide in dou6 pdrfi;


fiecare dintre ele duce la formarea a cite unui fetus cu aceleagi caracteristici generale.

ffiffi

GEMENI FRATERNALI

. intAlnili de doui ori mai frecvent, gemenii fraternali provin din doui ovule diferite fecundate, in acelagi timp, de doi
spermatozoizi diferi!i.

2. Cele doui ovule, daci

ffis

sunt

fertilizate, duc la formarea a doi fetugi, Din punct de vedere genetic sunt frafi obignuiti.

GEMENI SEMI.IDENTICI

!'-r. *.------r-;--', ----.-r:---)


r--,i

./_.

r_-/ --*-e

1. O situafie destul de rari este aceea care un ovul se divide in doui pirli gieste fertilizat imediat de doi spermatozoizi.

o o in

2. Cei doi fetugi rezultati au comun aproximativ jumitate din zestrea genetici din partea mamei.

sffi

Fig. 2.23. Tipuri de gemeni. In afard de gemenii mono:igo1i Si cei dizigoli, mai existd

categorie de gemeni denumili,,semi-identici", care provin dinfecundarea unui singur ovul de cdtre doi spermatozoizi. AceStia au mai multe asemdndri decdt genteniifraternali Si mai puyine decdt cei identici.

(care sunt relativ similare in cazul unei familii). Nu se poate $ti in ce mdsurd talentul muzical al unuia dintre copii se
dalorcazdzestrei genetice sau infl uenlelor

comportamentale exercitate de c6tre p6-

rinli.

Descendengii din pdrinli alcoolici sunt supugi unui risc mai mare de a deveni

intrebare, psihologii gi-au orientat atenlia asupra studierii gemenilor. Gemenii identici provin dintr-un singur ovul ferlilizat, avdnd aceleagi caracteristici ereditare - de aceea se mai numesc ai ge-

meni monozigo{i. Gemenii non-identici

alcoolici fafd de cei din pdrinfi non-alcoolici. Rolul major il delin tendin{ele genetice sau condiliile de mediu? in scopul gdsirii unui rdspuns la aceastd

provin din ovule diferite gi au caracteristici ereditare diferite, fiind denumi{i gemeni dizigofi (sau biovulari sau fraternali). Gemenii fraternali sunt aproximativ de doud ori mai des intdlnili decAt gemenii identici.

Bazele biologice ale psihologiei

75
i

Aga cum este ilustrat qi in figura 2.23, mai

nsufi cienti pentru arderea carboh idratilor,

existd gi alte tipuri de gemeni, care sunt


insd foarte rare.

Studiile de comparare a gemenilor identici sau fraternali ajutd la clarificarea influenlelor exercitate de ereditate gi de mediu. S-a constatat cb gemenii identici au mai multe asemlndri in ceea ce privegte nivelul intelectual, fa{d de gemenii fraternali, chiar in situa{ia in care sunt separa{i chiar de la nagtere gi crescu{i in medii diferite (v. cap. l2); ei rnanifestS, de asemenea, o similaritate mai mare a caracteristicilor de personalitate sau a predispozifiei la diferite tulburdri psihice,

folosili ca sursd de energie a organismului. Oarnenii de gtiinta presupun cd secre1ia de insulini este determinatd genetic. S-a observat insd cf, boala nu apare la toate persoanele care au predispozilie
geneticd la diabet; de exemplu, dacd unul

din gemenii identici are diabet, celdlalt are o probabilitate doar de 500% de a se imbolnivi de diabet. Nu se cunosc incd tofi factorii de rnediu care faclliteazd
aparilia diabetului, insd obezitatea pare
sd

cum ar fi schizofrenia (v. cap. 16). Studiile pe gemeni s-au dovedit a fi foarte utile in

investigarea influenlelor genetice asupra comportamentului uman.

fie unul dintre aceqtia; o persoani grasd are nevoie de rnai multa insulind, in comparafie cu una slab6, pentru a metaboliza carbohidralii. in consecint5, este mai probabild aparilia diabetului la o persoand care are o predispozilie geneticd pentru aceastd boal6, dacd respectiva persoand
este supraponderal6. O situalie asemdndtoare se intdlnegte gi in cazul schizofreniei. Curn se va vedea in capitolul 16, exista dovezi certe cu privire

Influenfele mediului asupra acfiunii genelor


Potenfialul ereditar al individului este foarte mult influen{at de mediul in care respectivul individ trdieqte. Aceastd interacliune va fi explicatd in viitoarele capitole insl urmdtoarele dou[ exernple ar putea oferi o imagine generald a acestui fenomen. Predispozilia la diabet este ereditar6, degi nu se cunoagte incd mecanismul de transrnitere a acestei boli. Diabetul este o
afec{iune care constd in reducerea secreliei pancreatice de insulin6, care devine astfel

la transmiterea ereditard a acestei boli.


Dacd unul din gemenii identici are schizofrenie, existd o probabilitate foafte mare ca gi celSlalt sd prezinte la un moment dat simptomele unei tulburdri mentale; gansele de declangare a unei boli acute sunt insi in
mare parte determinate de factori de mediu. Zestrea geneticd este deci factorul care

predispune la boal6, iar mediul este cel


care o declangeazd.

Rezumutul capitolului

Unitatea de bazd a sistemului nervos este o celuld specializatl numitd neurorz. Corpul neuronal pre-

zinld o serie de prelungiri scurle deo prelungire unicd, lungd, denumitd axon. Sti-

numite dendrite qi

76

Introducere in psihologie

mularea dendritelor sau a corpului neuronal duce la formarea unui impuls nervos care este transmis de-a lungul axonului. Neuronii senzitivi transmit cdtre segmentele centrale ale sistemului nervos semnalele receplionate de organele de sim!; neuronii ntotori transmit cdtre musculatur[ gi glandele endocrine, semnalele produse la nivelul segmentelor centrale ale sistemului nelvos. Un nerv este alcdtuit din fibre axonice care aparlin mai multor neuroni.
2.

mic spaliu existent la joncliunea dintre doi neuroni fionc{iune care


se numeqte

sinapsd) qi se combind

Impulsul nervos este transmis la nivel neuronal sub formd biochimicd. dinspre dendrite spre axon. Acest impuls nervos, sau potenlial dc acyiurtc- este datorat unui nrecanism de autopropagare, denumit depolarizcrre, prin care se produc modifi cdri ale permeabilitAlii membranei celulare pentru diferite tipuri de ioni (atomi sau molecule incdrcate electric) care intrd qi ies din
celulS.
4.

netu"oreceptorii existenli in membrana celulard a neuronului receptor. Unele dintre aceste combinari ale neurotransmil[torilor cu neuroreceptorii provoac6 depolarizarea membranei celulare iar altele polarizar ea acestei a. Pro ducerea potenlialului de acliune este un proces care are loc dupd legea ,,tot sau nimic". Existd mai multe tipuri de interacliuni intre neurotransmifdtori qi receptori gi acest lucru explicd diferitele categorii de feuomene psihologice.
Sistemul nervos este compus din sistenrul ner\)os central (creierul qi mdduva spinarii) qi sistentul nervos periferic (nervii care conecteazd, creierul gi m[duva spindrii). Componentele sistemului nervos periferic sunt sistemul nervos sonratic (care transrnite irnpulsurile nervoase de la qi cdtre receptorii senzoriali, musculaturd qi piele) qi sistemul rTet'vos vegelati.t; (care coutroleazd activitatea organelor interne gi a glandelor endocrine).
Creierul uman este alcdtuit din trei straturi concentrice'. stratul intern, sistenml lintbic qr stratul extern.

cu

J.

Poten{ialul de acliune, odatd declangat. este transrnis prin axon cdtre numerogii butoni situafi in segmentul distal gi denumili terntinalii sinaptice; aceste terminalii sinaptice elibereazd anumite substanle chimice, denumite neurotransnitdtori, prin interrnediul cdrora se reahzeazd transferul semnalului cdtre un alt neuron. Neurotransmitdtorii drfuzeazd intr-un

5.

a.

Stratul intem este alcdtuit din: bulbul rahidian, care controieazd respiratia gi reflexele pos-

Bazele biologice ale psihologiei

77

turale; cerebelul, care coordoneazd activitatea motorie;


talamusul, stafie-releu a informaliei senzoriale sosite de la mo d al itdyile senzoriale ; hip o talamusul, cu rol important in controlul emofiilor qi menfinerea homeostaziei. Sistemul reticulat, care traverseazd, cdteva dintre structurile menlionate anterior, controleazi starea de veghe gi excitabilitatea organismului.
b.

reahzeazd, controlul migcdrilor specifice. Restul cortexului este reprezentat de arii de asocialie.
6.

in condiliile secliondrli
calos (bandd de fibre

corpului
nervoase

care conecteazdcele doud emisfere

Sistemul limbic deline controlul unora dintre activitSlile instinctual e (alime ntalia, agre sivitatea, fuga de pericol, alegerea par-

cerebrale) se constatd existenla unor diferenle semnificative intre funclionarea celor doud emisfere. Emisfera stAng[ define un rol important in coordonarea limbajului gi a abilitililor matematice. Emisfera dreapti are un anumit rol in controiul formelor simple de

limbaj, insd nu are capacitatea de control a vorbirii; aceastd


emisferd cerebrald deline insd un

tenerului sexual), impreund cu hipotalamusul; aceastd structurd nervoasi define de asemenea un ro1 important in cadrul atenfiei qi memoriei.
c.

rol deosebit de important in coordonarea spalial6 gi perceperea


structurilor.
7.

Stratul extern este alcdtuit din doud, emisfere cerebrale, a cdror suprafa![ (care prezintd numeroase circumvolulii) poartd numele de cortex cerebral; cortexul cerebral deline un rol deosebit de important in procesele de diferenfiere senzoriald, de luare a deciziilor, de invdfare gi gAndire - procesele mentale superioare. La nivelul anumitor zone ale cortexului sunt localizate segmentele centrale ale analizatorilor, iar alte zone se

Sistemul nervos vegetativ este alcdtuit din doud componente: sistemul simpatic qi sistemul para-

simpatic; acesta joacd un rol deosebit de important in cadrul proceselor emolionale, fiind constituit din fibre nervoase care mediazd acliunile fibrelor musculare netede qi a glandelor endocrine. Componenta simpaticd este activatd in cazul situaliilor neobignuite, iar cea parasimpaticd in condigii

obiqnuite de viafd.
8.

Glandele endocrine secretd hormonii (care sunt eliminafi in sdn-

78

nlrodu cere i n ps i h o I ogie

ge), substarlle extrem de importante pentru comportamentul emo-

minate de actiunca mai multor


gene.
10. incrttci

tional gi motivalional. Aceste substanle actioneazd complementar asupra sistemului nervos in vederea integrdrii comportamentale, acliunea hormonald fiirrd strAns legatd de activitatea hipotalarnusului qi a sistemului nervos vegetativ.

rea s el ectivd (incruci garea animalelor care au caracteristtci fie


S

foarle pronun{ate, he foarle atenuate) este una dintre metodele de studiere a influenlelor exercitate de ereditate. O altd metodd de evidenliere a efectelor exercitate de cdtre

mediu 5i ereditate o constituie

9.

Potenlialul ereditar al unei persoane, transmis prin intermediul cromozomilor Si genelor, influenleazd caracteristicile sale ftzice gi psihice. Genele sunt segmente ale moleculelor de ADN, care stocheazd informatia genetic6. Unele gene sunt dominante, :unele recesive, iar altele sunt purtiitoare aLe ca r acte r is ti cil or s exua I e. Cele mai multe dintre caracteristicile umane sunt poligenice, adicd. sunt deter-

studiile gentelttre; se pot face comparafii intre caracteristicile gemenilor identici (monozigo{i - care imparl aceeagi zestre ereditald) gi cele ale gentenilor dizigoyi (care nu au mai mulie caracteristici cornune decdt fralii obiqnuili). Comportamentul este dependent de interaclimtea dintre ereditate gi mediu; genele stabilesc limitele poten{ialului individual, iar ceea ce se va intAmpla cu acest poten{ial depinde de rnediu.

Recomanddri bibliografice
Introduceri in dor.neniul psihologiei fiziologice surrt lucrdrile lui Carlson, Foundotion o.f P hy s i o I o g i c a I P s.v c h o log_y ( Fun d am ente I e

lll-a, 1986); Rosenzweig qi I-eirnan. Pysiological Psycholog1, (Psiholoeie fiziologicS,


edilia a ll-a, 1989).
Pentru o detaliere a bazei ntoleculare a proceselor neuronale se poate consulta lucrarea Iui

psihologiei fiziologice, 1988); Groves gi Rebec, lntroduction to Biological Itsycho1o91, (lntroducere in biopsihologie. editia a IV-a, 1992); Iiolb qi Whishaw, Fundant

II u m a n l'{ e r o p s y c h o/ogy ( F u n d amentele neuropsihologiei urnane, edilia a ll-a, 1985); Schneider qi Tarshis, An Introduction to Phy.si6/6gical Pl1,chologlt (O introducere in psihologia fiziologic6. edilia a
e

n t cr I s o.f

'

Alberls eI al., lvlolecultrr Bir,tlog' o/ the Cell (Biologia rnoleculard a cclulei. editia a II-a, 1989). Pentru o rnai bund informare in privinta bazelor moleculare ale rnenroriei gi activitatii
cognitive
l se poate cor.rsulta

lucrarea lui Squire,

lvfetnory and IJroin (Menroria


987).

gi

creierul,

Bazele biologice ale psihologiei


O trecere in

79 Julien, Drugs and the Body (Drogurile


gi

revisti

a influenlelor genetice

asupra comportamentului poate fi gdsit[ in lucrarea lui Plomin, De-Fries gi Mclean, Behavioral Genetics: A Primer (Vademecum in genetica comportamentald, edilia a II-a,
1989). Pentru o perspectivd generalf, in leg6-

organismul, 1988). Pentru o detaliere a cercetdrilor asupra


funcliondrii celor doud emisfere cerebrale, citili lucrarea lui Springer gi Deutsch, Left Brain, Right Brain (Creierul stAng, creierul drept,

turi cu substanlele psihoactive gi efectele


acestora asupra activitatii cerebrale, a organismului gi a comportamentului puteli consulta

Side/Right Side:

edilia a III-a, 1989) gi a lui Beaton, Left A Review of Laterality Research (Partea stdngi/ partea dreapti: o
prezentare a cercetdrilor pe tema lateralitdtii,
1986).

lucrarea lui Julien, A Primer of Drug Action (Ac{iunea drogurilor, edilia a VI-a, 1992) pi

Capitolul 3
Dezvoltarea psihologici
Probleme fundamentale ale dezvoltirii psihologice Interac{iunea dintre ereditate gi mediu Stadiile dezvoltirii gi perioada senzoriali

Capacitifile nou-nlscutului
Auzul Disculie critici: Are nou-ndscutul capacitatea de a imita
Vederea
?

Gusful qi mirosul invd{area gi memoria


Temperamentul

Dezvoltarea cognitivi in copilirie


Teoria stadiali a lui Piaget Evaluarea teoriei lui Piaget Alternative la teoria lui Piaget

Dezvoltarea sociall a copilului Comportamentul social timpuriu


Ataqamentul Identitatea de gen 9i comportamentul specific sexului Disculie criticl: Educalia sexuald poate preveni sexismul specific copildriei ?

Dezvoltarea in perioada adolescenfei


Dezvoltarea sexuali Standardele sexuale qi comportamentul Conflictele dintre adolescenli gi pdrinfi Disculie critic6: Graviditatea tn adolescenld

Si

folosirea

contraceptivelor
Dezvoltarea identitaf ii

Dezvoltarea ca proces permanent


Tinere!ea Perioada adulti Bdtr6nelea

intre toate mamiferele, fiinfele umane se caracteriz eazd, ime-

cd, ci este continuS, se desfigoard pe tot


parcursul vie{ii gi, tocrnai de aceea, psiho-

diat dupd na$tere, printr-un inalt grad de irnaturitate, necesitdnd un


lung proces de invdlare, dezvoltare qi interacfiuni cu ceilalli inainte de dobAndirea independenlei. in general, cu cAt este mai

complexl structura sistemului nervos a unui organism, cu atAt este mai mare perioada necesard maturizdrii. Lemurianul (o specie de maimule primitive) se poate de-

plasa la scurt tirnp dupd nagtere

fiind

de

asemenea capabil de autoapirare; la nagtere, o maimu{6 este dependentd de mamd timp de c6teva luni, iar un cimpanzeu timp de cAliva ani. Chiar un cimpanzeu, un animal care prezintlmulte asemdndricu fiinla umand, iqi va dobAndi independen{a cu

mult inaintea unui copil nlscut in aceeagi


zi.

logii care se ocupd cu studierea dezvoltdrii umane au ca obiectiv descrierea gi analizarea legilor acesteia de-a lungul intregii vie{i. Subiectele cuprinse in studiile lor sunt: dezvoltarea{tzicd, cum ar fi modificarea indl{irnii sau a greutAlii gi achizilia deprinderilor motorii; dezvoltarea perceptuald, care vizeazd modificdrile vizuale gi auditive; dezvoltarea cognitiv[, adicd schimbdrile survenite la nivelul gAndirii, metnoriei gi I imbaj u I ui ; dezvo ltarea personal itelii qi dezvoltarea social6 ca variafii ale imaginii de sine, ale identitalii de gen gi ale relafiilor interpersonale. Unii dintre specialigtii acestui domeniu sunt preocupa{i de acele aspecte ale dezvoltdrii care sunt similare tuturor membrilor unei specii; allii
sunt interesa{i de acele aspecte ale dezvoltdriicare sunt specifice unui individ gi care il definesc in relalie cu ceilalli indivizi.

Dezvoltarea nu se opre;te in momentul in care persoana a ajuns la maturitate fizi-

Probleme fundamentale ale dezvoltirii psihologice


Psihologii care se ocupd de domeniul dezvoltdrii sunt cel mai adesea preocupafi
de media de dezvoltare, adicd de caracterul

tipic al acesteia. Unele dintre intrebdrile la


care se cautdrdspuns sunt: care este vdrsta

la care, tn general, un copil incepe sd vorheascd?; core este ritmul de imbogdlire a vocabularului unui copil?; care ar puteafi norntele pe baza cdrora s-or putea evalua

pl anffi ca d ifer it e progr ante e duc alionale? intreb[ri care preocupd insl mult rnai profund psihologii dezvoltdrii sunt cele referitoare la modalit5lile gi cauzalitatea apariliei diferitelor fenomene gi procese psihice: cum se dezvoltd un anume comportanrcnt Si de ce acest conxportament apare intr-un anume montent?: de ce nrujoritatea copiilor nu reusesc sii meargd sau sd rosteascd

Jezvoltarea unui copil sau s-ar putea

primele lor cuvinte dectit in jurul vdrstei

82

I ntroclttc

ere in ps i h o I ogi

de un an?; care esle ocea dezvohare psihologicd speciJicd Si acele interoctiuni ant-

bienlale cctre preced crceste evenintente?


Specialigtii din acest domeniu au de asemenea ca obiectiv identificarea acelor caracteristici ambientale care influen\eazi dezvoltarea: care este influenla diferitelor pract

provin din informatiile oferite de simlurile rloastre, sunt furnizate de experienfd, iar lird experientd nu poate fi elaborat nimic. Aparilia teoriei evolutiei a Iui Charles Daru'in ( 1 859), care e."'identiazd, baza biologica a dezvoltdrii, determini o revenire la perspectiva ereditard. Odata cu aparilia

ic

i e duc at iv e as upr a d e zv o lt dr i i e ntoy ion al e

behaviorisrnului,

in secolul al XX-lea,

a copilului?; ctun influenleazii vizionarea e nt i s iunil or v b I e n t e agr e s iv it at e a c opilului? in spatele acestor intrebdri destul de specifice stau insd doui intrebdri fundamentale: (a) care este rctlul interacyittnilor dinlre faclorii biologici, cum ar fi zestrea geneticii Si et,enimentele care au loc irt mediul care inconjoard copiltil, in deterninarea cursttlui dezvoltdrii acesttria (roportul ereditate-nrediu)? Si (b) trebuie inyeleasd dezvoltarea ca un proces corttirtttu suu cct o succesiune de etcrpe dislincle?

perspectiva ambientalS capdt6 din nou valoare. Behaviorigtii, cum ar fi .Iohn B. Watson gi B.F. Skinner, demonstreazd cd natura umand este extrem de maleabild: experien[ele din copildria timpurie pot

determina transforrndri rnajore ale copilului, indiferent de zestrea sa ereditard. Watson susline acest principiu intr-o fonnd extrem6: ..Dafi-mi douazeci de copii sdndtogi, bine-crescLr{i. gi vi garantez cd prin antrenarnente specifice ii voi putea face sd devini orice fel de specialist - medic,
avocat, arlist, vAnzdtor gi chiar cergetor sau ho!, indiferent de talent, aptitudini, tendin1e, abilitd[i, voca{ie sau rasa strdmogilor sai" (1930, pag. 104). in prezent, psihologii sunt de acord cd atAt ereditatea, cAt gi rnediul influen[eazd dezvoltarea dar. mai mLrlt decAt atat, cA interac{iunea dintre aceste doud categorii de factori determini de fapt dezvoltarea. Spre exemplu, se va vedea in capitolul 13 ci dezvoltarea multor caracteristici de per-

Interacfiunea dintre ereditate qi mediu


Importan{a influen{elor ereditare sau de mediu gi, mai ales, dovedirea rolr,rlui hotdrAtor de{inut de o categorie sau alta asupra

dezvoltlrii umane a fost dintotdeauna un subiect de polernicd. in secolul al XVII-lea, filosoful englez John Locke
respingea ideea existentd in acea perioadS, cum cd ur-r copil ar tl un adult in miniaturd, cd ar poseda dcci toate abilitalile gi cunogtin{ele necesare qi cd, pentru a manifesta aceste caracteristici innd.scute. nu trebuie decdt pur gi simplu sb creasc6. John

sonalitate. curr ar fi sociabilitatea gi stabilitatea emo{ionali, par sa fie in rnod egal influen{ate de ereditate 9i de mediu; de asemenea. se l,a vedea in acelagi capitol cI tulburdrile psihicc pot avea atdt cauze ereditare. cet $i de mediu. Chiar gi acele aspecte ale dezvoltdrii

Locke susfine contrariul gi anume ci psihicul Lrnui copil este o coald albd de
hArtie (tabula rasa); ceea ce se va a$ten1e pe aceastd hArtie este rezultatul experien[ei

care par in mod evident determinate de caracteristicile biologice inndscute. pot fi


afectate de evenimentele care au loc in rnediLrl inconjLrrhtor. in mornentuI concepf iei, un numdr coplegitor de caracteristici indi-

copilului, ceea cc el vede. aude. gust6, miroase gi simte. Dupd pdrerea lui Locke, toate cunogtinqele pe care le poseddm