TIPURI DE TEXTE Textul este o succesiune ordonat de cuvinte, propoziii, fraze prin care ni se comunic idei. 1.

Textul narativ (literar) presupune o succesiune de evenimente desfurate n timp i spaiu.

Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru c indic o cronologie a evenimentelor; Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus;

2. Textul descriptiv (literar i nonliterar) evoc scene, persoane, obiecte, emoii i se concentreaz asupra detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de ctre autor. Este un text n care sunt prezentate informaii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii etc. Descrierea poate aprea att n texte literare (tabloul descrierea unui peisaj, a unor scene din viaa social, a unui interior sau a unui obiect etc.; portetul descrierea fizic i/ sau moral a unui personaj), ct i n texte nonliterare (ghiduri turistice, texte tiinifice, prezentarea unor produse etc.); Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemneaz obiectul descrierii i prile acestuia; adjectivele care au rolul de a indica felul n care sunt percepute proprietile obiectului descris; adverbele care precizeaz coordonatele spaiale ale obiectului descries sau ale perspective din care acesta este descris; Timpurile verbale folosite sunt: prezentul i imperfectul.

Folosit n textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative timpul naraiunii avanseaz, n timp ce timpul aciunii st pe loc.

3. Textul informativ (nonliterar) transmite cititorilor idei, modeleaz nelegerea, ofer explicaii n legtur cu diverse obiecte, fenomene, situaii, atitudini ale unor persoane, demonstreaz cum se face un lucru, cum funcioneaz un aparat, cum se fac obiectele etc.; Are ca scop transmiterea unor informaii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate;

Texte informative sunt considerate tirile, articolele de ziare, textele tiinifice, textele de tip utilitar (modul de folosirea a unor aparate, reete culinare, reclamele publicitare, anunurile, buletinul meteo etc.);

ntrebrile care ghideaz lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informai?, Cum suntem informai?; De ce? (n ce scop este transmis informaia)? n textele informative, emitorul este o prezen discret, estompat.

4. Textul argumentativ (nonliterar) are ca scop convingerea cititorilor n legtur cu un anumit punct de vedere, motiv pentru care scriitorul apeleaz la diverse strategii retorice (vezi separat argumentarea).

n concluzie, scopul i elementul accentuat sunt n strns legtur cu modul de expunere selectat:

SCOP ELEMENT ACCENTUAT MOD DE EXPUNERE Destindere Public Narativ Autoexprimare Autor Descriptiv Informare Subiect Expozitiv Convingere Autor Subiect/ Public - Subiect Argumentativ

REGISTRE LINGVISTICE REGISTRELE LINGVISTICE sunt varieti ale limbii, manifestate n procesul vorbirii, determinate social i cultural; apar i sub denumirea de limbaje, difereniate lexical i sintactic, de la un vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori.

A. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar, al conversaiei uzuale) are o funcie comunicativ, limitndu-se la relaii neoficiale, particulare, intime (cercul colegilor de serviciu, la spectacol, ntr-un compartiment de tren, ntr-un grup de prieteni sau n cercul familiei, al rudelor). Se identific prin urmtoarele caracteristici:

poliglosia (adaptarea exprimrii la mediul social i cultural al interlocutorilor); se dezvolt spontan; degajarea n exprimare (fr constrngeri lingvistice); numarul mare de cuvinte cumulative (Ce lucruri interesante ai mai fcut?); aproximri (S-a cam speriat.) ticuri verbale (i deci, cum am spus...; M rog, o s vin el.); forme neliterare ale cuvintelor; repetiii; cliee lingvistice; locuiuni; diminutive, augmentative; superlative populare; formule de adresare (bi, mi, bade, neic, domle); vocative, imperative; propoziii exclamative i interogative; expresii peiorative; supranume (poreclele); elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor sunete, timbrul vocal etc.)

B. REGISTRUL POPULAR (LIMBAJUL POPULAR) particularizeaz mesajul oral, remarcndu-se prin: folosirea termenilor concrei;

registru funcional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creaiilor folclorice), limbajul tehnic (al ocupaiilor i al meteugurilor tradiionale); redundan; accidente fonetice; locuiuni i expresii populare;

sintaxa afectiv (interjecii, diminutive, augmentative, paralelismul sintactic, propoziii exclamative, dativul etic, vocativul etc.); polisemie bogat;

elemente peiorative (insulte, imprecaii, termeni obsceni).

C. REGISTRUL ORAL difereniaz, pe coordonata lexical, limbajul popular originar (rural) de oralitatea citadin, dar se recunoate prin aceleai particulariti ale vorbirii: efecte sonore n realizarea enunului; diminutive sau augmentative; derivare spontan (L-a citit i rscitit.); forme pronominale sau verbale scurte (Casa-i pe deal., C-l folosete); vocativ diversificat (Ileano!. Ilean!); folosirea articolului posesiv a invariabil (A gsit nite cri a copiilor.); articolul hotrt proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina); dativul etic (Mi i-1 ducea cu vorba.); formule de adresare; superlativ perifrastic (Stranic de bun!);

verbe la prezent, trecut i viitor nedifereniate (nu acioneaz concordana timpurilor gramaticale); forme verbale echivalente modului imperativ (S vii repede!); i adverbial (cumulativ, iterativ); interjecii; locuiuni; expresii echivalente negaiei (mare lucrul, ba bine c nu!, pe naiba!); acorduri forate (hain kakie); coordonarea sintactic; propoziii incidente; propoziii eliptice de predicat; tautologia; repetiia; anacolutul; dezacorduri (subiect - predicat);

paralelism sintactic; propoziii exclamative i interogative; elemente paraverbale;

oralitatea cult se remarc prin frecvena formulelor de adresare, exclamaii, interogaii, repetiii emfatice, enumeraii retorice, elipse, suspensii (n discursul oratoric).

D. REGISTRUL CULT (SCRIS) implic: respectarea normelor limbii literare (fonetic, morfologic, sintactic); pstrarea integritii fonetice a cuvintelor; vocabular bogat, nuanat; prezena termenilor abstraci, specializai, neologici; evitarea repetiiilor; elemente afective puine i controlate; sintax complex: procedee retorice ale discursului etc.

E. REGISTRUL ARHAIC vizeaz opiunea vorbitorului n a folosi particulariti ale limbii romne vechi: cuvinte de origine slav; arhaisme fonetice (pre) i lexicale (logoft);

folosirea vocalei u (serviciu, Mateiu) n poziie final (sub influena transcrierii kirilice a unor cuvinte); formele verbale de perfect simplu i mai-mult-ca-perfect, plural, fr sufixul r (Noi luptasem...); sintax greoaie (latin); pluralul majestii;

forme de plural pentru pronume invariabile/ articularea acestora (carii, carele pentru pronumele relativ 'care') etc.

F. REGISTRUL REGIONAL apare n vorbirea dintr-o anumit zon a rii, caracterizat fiind, printre altele, de: forme fonetice neliterare (itia - 'acetia'; dete - 'degete'); lexic (curechi - 'varz'; lubeni - 'pepene verde'); forme ale verbelor auxiliare (o venit, oi vedea); perfectul simplu (predilect n Oltenia); forma pronominal dnsuldnsa, cu valoare afectiv n Moldova.

G. ARGOUL este un limbaj codificat, neles numai de cei care l folosesc (grupuri sociale: elevi, studeni, delincveni etc.). Se remarc prin: permanenta schimbare a fondului lexical; fonetica i morfosintaxa repet caracteristicile limbajului popular;

folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun (cobzar - 'informator'; mititica - 'nchisoare'; curcan - 'poliist'; mate - 'matematic' ; diriga - 'diriginta' etc.).

H. JARGONUL se prezint ca variant a limbii naionale, delimitat dup criterii sociale i culturale sau profesionale. Const n folosirea folosirea excesiv a unor cuvinte strine (neogreceti, franuzeti, englezeti), cu intenia emitorului de a epata, ceea ce implic preiozitate lingvistic. Vorbitorii tineri utilizeaz frecvent elemente de jargon (bye-bye, ,,merci, ,,full, ,,cool).

ELEMENTE DE LINGVISTICA, ROMANA ORAL UTIL IN ARGUMENTARE (2) Exprimarea legturilor logice ntre idei Tip de raionament Operator specific

Enumerare tip de raionament folosit n numirea argumentelor n primul rnd, n al doilea rnd, n continuare, n sfrit Adunare tip de raionament folosit n numirea argumentelor cu dovezi i exemplificarea dovezilor n plus, nc, n afar de, pe lng Explicare tip de raionament folosit n susinerea argumentelor cu dovezi i exemplificarea dovezilor Explicarea cauzelor: fiindc, datorit, pentru c Explicarea consecinelor: deoarece, din cauz c, n consecin, prin urmare Alternativ tip de raionament folosit n producerea de contraargumente Sau... sau..., fie...fie..., pe de o parte...pe de alt parte... Comparaie tip de raionament folosit n susinerea dovezilor i exemplificarea lor Cum, ca i cum, de parc, la fel ca, diferit de Opoziie sau restricie tip de raionament folosit n producerea contraragumentelor Din contr, totui, dei, este contrar cu ... Sintez i final tip de raionament folosit n finalizarea discursului n concluzie, rezumnd, n final, pentru a concluziona, n consecin, rezult c ...

UTIL IN ARGUMENTARE (1) Mijloace lingvistice adecvate unei aprecieri: verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.;

adverbe/ locuiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivitii evaluative: probabil, posibil, desigur, fr ndoial, cu siguran etc.; conectori exprimnd cauzalitatea, consecuia i concluzia: pentru c, ntruct, nct, deci, prin urmare; elemente corelative care indic un raionament de tipul cauz-efect: dacatunci; cu ctcu att; conectori de ierarhizare a argumentelor: n primul rnd/ mai nti, n al doilea rnd etc., apoi, n concluzie/ aadar, deoarece, de exemplu, precum se tie (se cunoate); conectori ce indic gruparea argumentelor n jurul unei teme: n ceea ce privete, din punctul de vedere al; conectori de introducere a exemplelor: de exemplu, precum, astfel; conectori de introducere a unei comparaii: la fel ca..., spre deosebire de ...;

STILUL BELETRISTIC Are un domeniu propriu de manifestare, cel al esteticului. Se opune celorlalate stiluri functionale , in care esentialul il constituie transmiterea de informatii . In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o anumita forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului . Prin urmare , forma devine element esential si modelator in transmiterea informatiei ; forma , ca expresie a unui continut determinat , este unica si irepetabila . Modalitati de comunicare: sunt valorificate deopotriva naratiunea, descrierea, dialogul si monologul, in scris sau oral (in creatia populara). Creatii: vezi toate speciile genurilor literare (liric, epic si dramatic) Caracteristici: - Conventionalitatea : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea realul sau ceea ce este considerat ca real , in stilul artistic comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor ; destinatarul nu-si pune problema falsului , el stie ca e vorba de fictiune , de conventie ; textul literar scoate in evidenta functia poetica a limbajului deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ceea ce spune , ci si la CUM SPUNE ; - Deschiderea catre toate mijloacele de expresie, indiferent carui stil functional ar apartine; se apeleaza la toate sferele vocabularului , astfel incat in opera literara apar deopotriva : regionalisme , elemente de jargon si de argou , arhaisme si neologisme ; - Limbajul expresiv, obtinut prin valorificarea figurilor de stil.

ATENTIE! 1. Limbajul literaturii (beletristic) NU este acelasi lucru cu limba literara (= aspectul cel mai elaborat al limbii, supus regulilor la toate nivelele lingvistice). 2. In limbajul liric, fenomenele neliterare (pleonasm, dezacord etc) sunt considerate licente poetice.

STILURILE FUNCTIONALE (4) STILUL COLOCVIAL ( FAMILIAR , COTIDIAN ) Este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni , in viata de zi cu zi . Modalitatile de comunicare sunt : dialogul oral ( cea mai frecventa), dialogul scris ( schimb de scrisori ) , monologul scris ( notite , jurnal intim ) , monologul oral ( relatari si anecdotica , urari , felicitari si toasturi ) .

Intrebuintarea acestui stil este generala , este singurul stil ,, stapanit,, de toti vorbitorii si insusit treptat inca din primii ani de viata . Este unicul stil in care este posibila si se realizeaza dezvoltarea spontana , neintentionata a limbii. Caracteristici : - naturaletea , relaxarea , degajarea in exprimare : comunicarea nu se supune unor reguli, factori de constrangere si control precum in alte stiluri ale limbii ; - continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare . Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice , a cuvintelor de umplutura, a abrevierilor de tot felul , dar mai ales prin elipsa , ca urmare a vorbirii dialogate , precum si prin mijloace extralingvistice ( mimica , gestica ) care permit intreruperea comunicarii , restul fiind sugerat . Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie , prin utilizarea zicalelor , proverbelor , locutiunilor si expresiilor , prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze . - incarcatura emotionala : comunicarile sunt pe de o parte expresia directa a starilor emotionale , pe de alta parte ele urmaresc sa impresioneze pe destinatar . Lingvistic , aceasta trasatura este concretizata prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor , a cuvintelor peiorative , a superlativelor populare si a unor sintagme afective etc. - inclinatie spre satira si umor , exprimata printr-o varietate de procedee : porecle , contaminari ( ,, Bine-ai venit nepurcele ! ,, ) , calambur ( ,, Ai iesit la vanatoare de lei ? ,, ) unitati neologice ( Curat murdar ! ,, )