Sunteți pe pagina 1din 3

Balan a puterii (echilibru al puterii) a constituit un principiu cluzitor al diplomaiei i politicii europene.

. n plus, acest concept a fost folosit de muli teoreticieni i comentatori pentru a explica importante aspecte ale comportamentelor statelor ce compun sistemul internaional. Exist un relativ consens n rndul cercettorilor asupra faptului c obiectivul fundamental al crerii unui sistem de tip balan a puterii este acela de a proteja statele participante n faa potenialelor agresiuni. Principiul ar fi c nici unei entiti din cadrul sistemului s nu i se permit obinerea predominanei asupra celorlalte. Aadar, teoria clasic a balanei puterii implic o distribuie specific a puterii ntre entitile ce compun sistemul internaional, astfel nct nici un stat i nici o alian existent s nu poat obine n mod covritor sau predominant puterea. Ideea non-predominanei constituie miezul analitic fundamental al oricrei teorii clasice a balanei puterii.[1]. Sensurile conceptului Martin Wight distinge nou sensuri diferite pentru acest concept: 1. 2. 3. 4. O distribuie egal a puterii; Principiul conform cruia puterea trebuie s fie distribuit n mod egal; Distribuia existent a puterii; Principiul creterii egale a marilor puteri pe seama celor slabe

5. Principiul conform cruia una dintre pri trebuie s aib o anumit limit a puterii pentru a evita pericolul ca puterea s fie distribuit inegal; 6. Un rol special n meninerea unei distribuii egale a puterii (atunci cnd este folosit mpreun cu verbul a deine); 7. Un avantaj special n distribuia existent a puterii (atunci cnd este folosit cu verbul a deine); 8.
9.

Predominana;
[2]

O tendin inerent a politicii internaionale de a produce o distribuie egal a puterii . [modificare]Distincie Dat fiind aceast mare varietate de sensuri, este bine s se fac o distincie ntre un echilibru al puterii ca politic (ncercarea deliberat de a prentmpina predominana) i ca sistem de politic internaional n care modelul de aciune ntre state are tendina de a limita sau de a modifica dorina de hegemonie i are drept rezultat un echilibru general. Ideea de echilibru este inseparabil de mecanismele politicii internaionale. [modificare]Teoria balanei puterii a lui Kenneth Waltz Una dintre cele mai influente teorii ale balanei puterii o constituie cea a lui Kenneth Waltz, prezentat n cartea sa Teoria politicii internaionale. n viziunea waltzian constrngerile

structurale vor determina statele s recurg la aciuni de balansare, iar la nivelul sistemului se vor forma balane de putere[3], nu n sensul c o balan odat creat va fi meninut, ci c, odat perturbat, va fi refcut.[4]. Teoria se bazeaz pe presupoziia c statele sunt actori unitari aflai ntr-un mediu de tip auto-ajutorare (self-help) i care i doresc s supravieuiasc (la nivel minim), dar pot urmri i alte scopuri, mergnd pn la dominaia mondial. Statele vor ncerca s valorifice att resursele interne (sporirea capabilitilor militare, economice sau de alt natur), ct i cele externe (ntrirea alianei din care fac parte i slbirea celor adverse. [5] . Sporirea puterii, potrivit lui Waltz, nu presupune neaprat maximizarea ei, ntruct puterea nu este un scop n sine, ci un mijloc (cel mai important) pentru atingerea securitii. Conform teoriei balanei puterii, restricia i stabilitatea nu constituie inte ale liderilor naionali, ci sunt derivate din urmrirea strict a propriilor interese. Mai precis, atta timp ct statele caut s supravieuiasc i se pot alia cu oricine ca rspuns la stimulentele externe i sunt dispuse s recurg la rzboi, dac este necesar, atunci nimeni nu va fi capabil s domine i alte forme de restricie i stabilitate vor aprea. Implicaii teoretice Din aceast perspectiv multe dintre sursele evidente ale moderaiei nu par a fi necesare. Se pare c nu este nevoie de legi internaionale, de simul apartenenei la comunitatea internaional sau de concepte mprtite asupra dreptii. Unul dintre punctele de atracie ale teoriei este acela c, aa cum am vzut, contrazice simul comun. De asemenea, este contrar simului comun faptul c restricia i stabilitatea pot aprea i atunci cnd comportamentele actorilor internaionali nu sunt moderate. Alternativa la balansare este alinierea de partea statului sau alianei mai puternice. Alinierea la statul mai puternic nu este o soluie, acesta putndu-se ntoarce mpotriva actualilor aliai, iar statul n cauz va rmne descoperit n faa ameninrii. Teoria este atractiv deoarece explic, pornind de la cteva asumpii simple, destul de mult n ceea ce privete comportamentele statelor, pe parcursul secolelor, n contexte foarte diferite. Ceea ce compenseaz caracterul ei parial este faptul c explic lucruri importante, recurgnd la puine variabile. Aadar, potrivit lui Waltz, operaia balansrii indic abilitatea sistemului internaional de a prevala asupra personalitilor diverilor oameni de stat, a tehnologiilor transnaionale, a diferitelor climate de opinie i asupra caracteristicilor interne ale statelor.

Conceptul de balanta de putere este si el un concept de referinta, fiind inclus in teoriile lor de toti realistii. Morgenthau ofera acestui termen patru intelesuri diferite. Astfel, el se refera la balanta de putere ca la o politica indreptata spre o anumita stare de lucruri; o stare efectiva de lucruri; o distributie aproximativ egala a puterii; orice fel de distributie a puterii. Ernst Haas si Inis L. Claude apreciaza ca termenul de balanta a puterii la Morgenthau poate fi privit si ca o lege universala, respectiv ca un sistem, sau un mecanism de autoreglare. Autorii amintiti determina patru tipuri de categorii generale rezultate din utilizarea conceptului de: balanta de putere: atunci cand se refera la o situatie, el este o categorie descriptiva; cand propune o politica, este o categorie prescriptiva. Folosit ca un concept teorietic central, este o categorie analitica, iar in cazul in care cuprinde toate aceste niveluri, sugerand o legatura intre descriere, analiza si prescriptie, este o categorie ideologica, un simbol si un instrument pentru propaganda politica. Morgenthau a definit echilibrul puterii in urmatorii termeni: apiratia spre putere a unora dintre natiuni, fiecare incercand fie sa mentina, fie sa rastoarne starea de fapt, conduce la necesitatea unei constelatii numita balanta a puterii si a unor politici care sa-si propuna sa o pastreze. Am spus in cunostinta de cauza necesitate Se va arata [] ca balanta internationala a puterii este doar o manifestare particulara a unui principiu social general, caruia toate societatile alcatuite din mai multe unitati autonome ii datoreaza autonomia partilor componente. Morgenthau foloseste termenul de balanta a puterii in sensul de echilibru. Inis Claude considera ca aceasta utilizare este gresita, oferind ca exemplu in sustinerea afirmatiei sale politca britanica din secolul XIX, care poate fi descrisa mai degraba ca o situatie de impas cu un arbitru preocupat de status quo. Balanta puterii nu poate insemna nici o politica indreptata spre echilibru. Prin chiar asumptiile realismului, atata timp cat lupta pentru putere nu are o limita data, fiecare isi va urmari superioritatea, nu echilibrul. In fine balanta puterii nu este in mod necesarsingurul mijloc de a gestiona pacea si razboiul in sistemul international, din moment ce Morgenthau insusi sugera si alte tehnici, dreptul international sau diplomatia. In conceptia unor autori (cum ar fi Inis Claude), la Morgenthau balanta puterii este sinonima cu politica puterii. Acest lucru poate fi explicat prin faptul ca Morgenthau vede lupta pentru putere ca un act necesar in sistemul internatuional, ratiunea de stat impunand ca fiecare natiune sa fie cat mai puternica cu putinta. Astfel din dorinta de securitate statele vor acumula putere pe care o vor folosi uneori pentru a echilibra puterea acumulata de alte state.