Pe strzile Bucuretiului capitulat sub aciunea propriilor fore, Jurnalul unei nopi sub soare reprezint o form psihotic

de captare a experienelor trite de limbile ceasului de pe peretele lui Ovidiu, acestea nregistrndu-i momentele vieii sub o form definitorie ce va nghea timpul. Prin sub mrejele fatidice ale iubirii, acesta i confrunt propriile insuficiene, etichetndu-i existena a fi una pierdut . Credina i se topete din fiin, iar vulgaritatea pmnteasc a lumii i ia locul. ns, sub o denaturare temporal, Ovidiu capt rdcini sub proprii ochii, n timp ce pete n trmul terestru alturi de fratele su pn n finele existenei atunci cnd, sub iluminare spiritual, timpul va ncepe s curg din nou. ntr-o manier lipsit de ordine, jurnalul lui Ovidiu devine, sub raport antropologic, o piatr de hotar la cptiul celor dou tipuri de fiine, cele care au iubit i cele care vor urma s iubeasc. Iubim deoarece suntem nevoii s ne difereniem de trecut, s ne individualizm existena. ns, propria concepie subdezvoltat asupra lumii, supraevalueaz puterile iubirii. Aceasta nu te individualizeaz de restul lumii, nici de trecut, prezent sau viitor ci te face strin n propriul corp, te detaeaz de tine nsui i te plaseaz n paralel cu tine i cu noua fptur spiritual a ta. n locul unde actul de a iubi i cel de a respira se vor undui pn la metamorfoz, atunci va veni sfritul deoarece atunci cnd iubim, nu respirm, nu trim ci ncercm s acomodm spiritul n noua existen Jurnalul unei nopi sub soare