Sunteți pe pagina 1din 3

Jocul ielelor comentariu

drama a absolutului, drama moderna de idei, drama psihologica drama a absolutului reprezinta un conceptce ii apartine lui Camil Petrescu, referindu-se la o actiune dramatica la nivelul constiintei, iar drama rezida in sirul revelatiilor succesive ce au loc in constiinta protagonistului. Tema: se refera la drama intelectualului inadaptat care traieste un conflict intre proiectia sa ideala si asteptari. Compozitional : cuprinde trei acte si doisprezece tablouri, subdiviziuni specifice tatrului modern Constructia subiectului : - actiunea este fixata prin intermediul didascaliilor, in Bucuresti, redactia ziarului Dreptatea Sociala, in mai 1914. conflictul : este exterior, intre ziarul Dreptatea sociala si Ministrul Justitiei, cauza constituind-o acuzatiile la adresa ministrului; acesta declanseaza un conflict interior trait de catre Gelu Ruscanu. Evolutia conflictului psihologic are loc la nivelul constiintei personajului Amanarea publicarii scrisorii este o strategie artistica ce permite desfasurarea unei crize de constiinta; o serie de intalniri succesive cu personaje apropiate lui Gelu constituie tot atatea tulburari ale idealului sau. 1. intalnirea cu matusa Irena este revelatorie deoarece duce la rasturnarea imaginii tatalui si la clatinarea interioara a lui Gelu (e coplesit, ramane pe ganduri, simplu, scazutpustiit sufleteste, amintirea lui era totusi un punct de sprijinCum a putut tata sa ia bani starini?...) 2. discutiile cu Praida si Penciulescu vin sa completeze portretul lui Gelu ca personaj idealist, ale carui principii vor constitui cauza dramei sale interioare (metafora titlului devine explicita pentru conditia lui Gelu jocul ielelor este jocul ideilor, iar cel care doreste sa acceada in lumea in lume a ideilor pure, va trai o drama, ramanand cu nostalgia idealului. (cine a vazut ideile, devine neom. ramane cu nostalgia absolutuluiAtunci este foarte simpluideile n-au sa dispara niciodataGelu- prin cu totul, tulburat, incurcatcu ardere interioara parca s-ar fi rasturnat in el dimensiunea unui orizont. Se scoala si face cativa pasi ametit.Pe urma vine iar la locul lui, palid, inmarmurit, extenuat dumneata asezi partidul deasupra dreptatii? 3. discutia cu Sinesti precipita decizia finala a lui Gelu, aducandu-i inca o data in prim-plan imaginea tatalui de care il leaga structura interioara idealista: ii vorbeste despre gratierea lui Boruga, determinandu-l sa aleaga; in final, Gelu este constient ca nu-si va putea implini idealul, dreptatea absoluta. Observa similitudini intre alegerile tatalui si propriile decizii, de aceea ii repeta destinul, alegand sinuciderea ca act de curaj, care subliniaza in acelasi timp caracterul dramatic al personajului(sirul revelatiilor din constiinta odata incheiat, personajul alege sinuciderea, ramanand devotat principiilor neacceptand compromisurile). - in legatura cu moartea lui Gelu, Praida mentioneaza ca era prea inteligent ca sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ce voia el., in timp ce Maria Sinesti nu gaseste o explicatie pentru decizia protagonistului de a se sinucide.

In expozitiune, aflam ca Ruscanu detine o scrisoare de dragoste adresata lui de Maria Sinesti, sotia ministrului si fosta iubita a lui Gelu, prin care aceasta ii dezvaluie ca ministrul ar fi asasinat-o in urma cu sapte, opt ani pe batrana Manitti, distrugand testamentul acesteia si insusindu-si un million de lei aur. Stapanit de ideea dreptatii absolute, Ruscanu este hotara

t sa publice scrisoarea, in ciuda presiunilor (intriga). Hotararea acestuia declanseaza desfasurarea actiunii. Este vizitat de matusa sa Irena, de Maria Sinesti si de ministrul insusi, fiecare facandu-i diverse dezvaluiri. In ordinea cronologica a dezvaluirilor, Ruscanu fusese mai intai dezamagit in dragoste. El concepe iubirea la modul absolut : O iubire care nu este eterna, nu este nimic sau O iubire adevarata inseamna sa nu poti gandi contrariul ei .Din pacate insa, aceasta conceptie a iubirii absolute este contrazisa de comportamentul Mariei Sinesti (o ipostaza a Elei din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi). Ea ii scrie ca nu poate trai fara el, Gelu se intoarce in graba, dar o gaseste alaturi de un oarecare Gaian, care ii saruta mainile : Erai totusi tu, la fereastra, in picioare, iar langa tine, apropiat, acel Gaian, care-ti saruta mainile si tu radeai. Acesta este primul eveniment care provoaca daramarea de temple din sufletul eroului. Gaseste totusi forta de a trece peste esecul iubirii, fiindca desi este stapanit de pasiune, nu devine un rob al ei : Am respirat adanc sufletul tanar al zorilor si am inteles ca totul e trecator in iubire ca ma cheama o viata noua alta viata un ideal care nu te inseala ca o simpla pereche de buze . Apoi este stapanit de ideea dreptatii absolute (Nu va fi niciodata dreptate reala in lume pana cand ideea de dreptata nu va ramane intangibila, absoluta) dar si aceasta ii va fi contrazisa la fel de brutal ca si conceptia iubirii absolute. Ruscanu afla ca tocmai cel care ar fi trebuit sa reprezinte justitia absoluta in stat, ministrul justitiei Serban Saru-Sinesti, ajunsese in pozitia-cheie pe care o detinea prin intermediul unui asasinat. Publicarea scrisorii care dovedeste acest lucru ii apare eroului ca un gest dreptate sociala. Pentru a apara acest principiu in care crede cu tarie, Ruscanu nu ezita sa treaca peste legaturile de familie (rugamintea matusei Irena ) sau peste cele de dragoste (dorinta Mariei Sinesti). Insa o noua revelatie ii zdruncina convingerile. Saru-Sinesti ii dezvaluie adevarul despre moartea tatalui sau. Grigore Ruscanu, tatal in umbra caruia traia, la modul hamletia, pe care-l idolatriza , desi nu-l cunoscuse indeaproape (murise pe cand Gelu avea doar 5 ani ) si pe care il considera un model, nu murise intr-un accident de vanatoare. Impatimit al jocului de carti, Grigore Ruscanu delapidase o mare suma de bani, pe care prietenul Sinesti o restituise in mod discret. Mai mult decat atat, Grigore Ruscanu iubise (asemenea personajului Ladima, din romanul Patul lui Procust ), o actrita vulgara si fara talent, din cauza careia se impuscase, cu revolverul trimis de ea. O ultima revelatie dureroasa pentru erou (punctul culminant) o reprezinta constatarea faptului ca membrii comitetului redactional accepta sa nu publice scrisoarea, in schimbul eliberarii lui Petre Boruga. Ruscanu afla in felul acesta, ca, pe langa relativitatea iubirii, dreptatea este, de asemenea, relativa, singurul absolut veritabil, fiind acela al mortii :Asadar tata s-a sinucis constata el cu dureroasa uimire. A stat lucid in fata mortii a ales intr-un act de constiinta . Din acest moment, destinul lui Gelu Ruscanu se va identifica cu acela al tatalui sau. Eroul se va sinucide cu pistolul adus de Maria Sinesti. Replica lui Praida din finalul dramei aminteste de vorbele rostite de Horatius la moartea lui Hamlet ( Aurel Petrescu), dar si de orgoliul luciferic :A avut trufia sa judece totul S-a departat de cei asemeni lui, care erau singurul lui sprijin Era prea inteligent ca sa accepte lumea asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce vroia el. Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nicio minte omeneasca nu a fost suficienta pana azi L-a pierdut orgoliul lui nemasurat. Caracterizarea protagonistului Gelu Ruscanu, personajul principal al dramei, este simpatizant al ideilor socialiste si directorului ziarului, "Dreptatea sociala". Fiu de magistrat, insetat de dreptatea absoluta, de o echitate umana perfecta, Gelu Ruscanu, pledeaza cauza proletariatului supus nedreptatilor sociale si politice .

Portretul fizic este realizat in mod direct de Camil Petrescu in didascalii, acesta fiind un mijloc artistic modern, rareori utilizat intr-o piesa de teatru: "Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire, chiar cand face acte de energie. Are nervozitatea instabila a animalelor de rasa. Priveste totdeauna drept in ochi pe cel cu care vorbeste si asta-i da o autoritate neobisnuita. Destul de elegant imbracat, desi fara preocupari anume", infatisarea personajului sugereaza indirect si cateva trasaturi morale: nobletea genetica a tatalui sau, inclinatia spre meditatie, de unde venea si acea "melancolie in privire", onestitatea si franchetea cu care privea in ochi pe interlocutor, ceea ce ii confera o autoritate de lider de opinie asupra celorlalti. Ca toti eroii camilpetrescieni, intelectuali lucizi insetati de absolut, infiexibili si inadaptati superior, orgoliosi in aspiratii, Gelu Ruscanu este un invins, devorat spiritual de propriile idealuri ce nu puteau fi concretizate. Traind in lumea ideilor pure, Gelu Ruscanu este incapabil sa ramana nepasator la imperfectiunile vietii pline de compromisuri, fiind dominat o mandrie nemasurata a unui individ, supraapreciere a fortelor si libertatii sale in confruntarea cu destinul. Acest orgoliu excesiv ii condure destinul catre iluzii, ce vor duce inevitabil catre sfarsitul protagonistului.