BASMUL CULT “Povestea lui Harap-Alb” – de Ion Creanga

Definitia basmului Basmul este o specie narativa, fantastica, in versuri sau in proza, culta sau populara, in care se confrunta doua categorii de personaje ce simbolizeaza fortele binelui sau fortele raului. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. “Basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anumite fiinte himerice, animale…” (G.Calinescu – “Estetica basmului”, E.P.L., Buc., 1955) “Ceea ce caracterizeaza basmul, ca opera de arta, e o lume cu totul aparte, conceputa in coordonatele unui univers fantastic, opusa deci cotidianului, o lume in care vointa omului nu cunoaste limite, in care nu exista contrarii care sa nu poata fi rezolvate. Basmul porneste de la realitate, dar se desprinde de ea, trecand prin suprareal unde imagineaza nu o lume a visului, ci o lume a dorintelor omului, de fapt, o transpunere in aceasta lume cu ajutorul fantezi-ei. E o lume opusa realitatii cotidiene nu prin personaje si intamplari (care pot fi verosimile), ci prin atmosfera ei interioara, prin esenta ei” (“Folclor literar romanesc”, Mihai Pop, Pavel Ruxandoiu) Basmul cult apare paralel cu efortul de fixare in scris a basmului popular, prin preluarea motivelor si tehnicilor narative ale acestuia. Chiar culegatorii de folclor devin povestitori, asa cum se intampla cu Petre Ispirescu, care actualizeaza si recreeaza basmul, pastrand functiile principale, formulele fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adaugand si o nuanta moralizatoare. Scriitorii devin chiar ei autori de basme : Alexandru Odobescu, Ion Creanga, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici s.a. Basmul cult se sprijina deci pe un fundament folcloric (basmul popular), fiind insa opera unui scriitor cu o individualitate stilistica. Ion Creanga porneste si el de la modelul narativ al basmului popular, dar l-a prelucrat atat de minutios, incat acesta a iesit din sfera folclorica si a devenit opera lui, care nu poate fi modificata cu nimic fara a o denatura.

oralitatea prin intermediul careia scriitorul se adreseaza cititorilor : “Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ma ascultati” si care rezulta din torentul de expresii. 5) restabilirea echilibrului (demascarea raufacatorului. cu reguli proprii. 3) actiunea de remediere a lipsei (craiul ii da voie fiului sau sa plece. fixat prin traditie. cu un grad mare de stabilitate. ce amintesc de cele din “Amintiri din copilarie” (Harap-Alb e un Nica a lui Stefan a Petrei. dativul etic. Astfel. dar cu anumite interdictii). usor de pacalit. Creanga nu se limiteaza la expunerea epica–naratiunea– ci introduce foarte mult dialogul). In “Mofologia basmului”. 2) dereglarea echilibrului (imparatul Verde nu are nici un fiu mostenitor si ii cere ajutor fratelui sau). G. in 1877. tiparul narativ ar consta in : 1) situatia initiala de echilibru (viata tihnita a unei familii imparatesti). Aceste “functii” (“fapte savarsite de personaje bine definite din punctul de vedere al semnificatiei lor pentru desfasurarea actiunii”) sunt limitate si totdeauna dispuse in aceeasi succesiune. recunoasterea eroului. de o rara frumusete. cu o cronologie si o tipologie proprie. “Povestea lui Harap-Alb” a fost publicata in revista literara “Convorbiri literare”. Sfanta Duminica are mentalitate si exprimare populare. proverbe. umorul. iar Eminescu o reproduce imediat in “Timpul”. eroul se confrunta cu diverse avneturi – se initiaza).Astfel. 4) actiune de refacere a echilibrului (in drmul sau. rasplata acestuia). aceasta schema a “functiilor” o descoperim si in “Povestea lui Harap-Alb”. respecta tiparul narativ al basmului. fiind chiar tradusa in limba germana cand Creanga inca traia. caracterizati “pe dos”. . cu formule specifice. cu secvente si personaje tipice. imparatul Ros e un hapsan ca popa Oslobanu. ghinionist. In legatura cu fantasticul. insa mai norocos decat acesta din urma. Creanga adauga basmului atat elemente particulare stilului sau cat si viziunea sa asupra lumii : arta dialogului (spre deosebire de povestitorul popular. individualizarea personajelor. zicatori pline de duh. uriasii sunt niste tarani hatri). Propp porneste de la stereotipia basmelor si identifica “sabloanele” universale dupa care acestea se construiesc. “Povestea lui Harap-Alb”. precum giganti lui Rabelais) si elementele realiste care predomina in timp ce fantasticul e antropomorfizat (relatiile din familia imparateasca se aseamana cu cele din familia taraneasca. cei cinci nazdravani nu sunt decat niste oameni hiperbolizati. Calinescu afirma ca “ amestecul de realism si fabulos este mai batator la ochi in <<Povestea lui Harap-Alb>> in care ar trebui sa predomine miraculosul si irealitatea”.

calul. negative (Spanul. imparatul Ros). s-a crezut ca scriitorul a recurs la asamblarea mai multor basme. Setila. iesind intotdeauna convingatoare primele. D-zeu sa ne tie. care stapanea intr-o alta imparatie. Subiectul basmului Verde – Imparat ii scrie fratelui sau. Cifra magica “trei” (trei fete. smicele de mar. Craiul. Mezinul obtine incuviintarea de a-si incerca si el norocul. tata a trei baieti. …. La aceste doua mari categorii se adauga “auxilii” (ajutoarele . Schema basmului mai cuprinde si formule tipice : initiale (“Amu cica era odata intr-o tara un craiu…”). Timpul si spatiul sunt si ele nedeterminate : timpul e marcat de adverbul de timp “amu”. trei feciori de crai). armele si hainele tatalui sau din tinerete si porneste la drum. mediane (“mergand spre imparatie. inainte mult mai este”). antagonistilor. in doua categorii : pozitive (Harap-Alb. deoarece basmul acesta e perfect unitar. lucru infirmat de alti cercetatori ai operei povestitorului. iar spatiul de substantivul comun “tara”. cu o compozitie bine articulata. E adevarat insa ca unele situatii amintesc de alte basme populare. si acum mai tine inca…”). Fiind cea mai ampla poveste din repertoriul lui Creanga. Barlea a propus 16 variante folclorice) sunt mai mult decat evidente. Cei doi fii mai mari se intorc speriati acasa.personajele ajutatoare). precedat de articolul nehotarat “o”. apa moarta). pe care o milostivise. acesta se imbraca intr-o piele de urs si isi asteapta fiii sub un pod. furnicile. fetele imparatului Verde). ce pot fi reprezentate de fiinte sau animale cu insusiri supranaturale (Gerila. ii supune pe acestia unei probe a curajului. finala (“si a tinut veselia ani intregi. dar deosebirile dintre povestea lui Creanga si alte variante folclorice (O. albinele. Flamanzila. apa vie. ca cuvantul din poveste. Sfanta Duminca).Personajele din “Povestea lui Harap-Alb” se grupeaza. Aceste doua categrii de personaje corespund in literatuta culta protagonistilor si respectiv. pastrand bineinteles tipologia oricarui basm. neavand el mostenitor pe parte masculina. ia calul. pentru a-l lasa urmas la tron. Sfatuit de o batrana cersetoare (Sfanta Duminica). obiectele magice (aripa. sa-i trimita pe cel mai vrednic dintre nepoti (pe care nu-i cunoscuse niciodata). dupa ce trece proba si primeste povata parinteasca de a se . Astfel. imbinarea elementelor reale cu cele supranaturale apartin tot basmului popular.

Harap-Alb e trimis s-o peteasca. care are insusiri vrajitoresti. Ochila si Pasari-LatiLungila sunt cei care prind fata imparatului care fugise din camera. batuta cu pietre scumpe. care ii semana lei. Toti sase pornesc la drum si. ratacindu-se in mijlocul codrului. A doua oara. Setila. fiica Imparatului Ros accepata sa-l urmeze pe Harap-Alb. Tot mergand. iar cand ajung la curtea Imparatului Verde. le iese in cale un om span care ii propune tanarului sa-l insoteasca in calitate de sluga-calauza. reuseste sa indeplineasca porunca. In sfarsit. De data aceasta. Cu ajutorul Sfntei Duminici si al calului nazdravan. cu orice pret. Mai intai. cu identitatea schimbata. dar a treia oara. Craisorul il refuza de doua ori. Cand trebuie sa aleaga macul de nicip. li se da sa manance o mare cantitate de mancare. Harap-Alb in urma ca servitor. Harap-Alb intalneste pe Gerila. Deosebirea dintre fata de imparat si o alta. Acesta vrea sa-i suprime pe oaspetii nepoftiti si nedoriti. Si din nou pornesc ei la drum. pentru Span. calul nazdravan. ajung la imparatia lui Ros-Imparat. Spanul inainte ca stapan. Ajung la Verde-Imparat. Tanarul se indragosteste de frumoasa fata. prefacandu-se in pasare si ascunzandu-se pana dupa luna. Harap-Alb cheama furnicile. cruta viata unor furnici. Spanul ii porunceste sa indeplineasca trei insarcinari foarte primejdioase. Pasari-Lati-Lungila. Mai inati. dar Gerila o readuce la temperatura potrivita sufland de trei ori cu buzele sale. Pentru a-l pierde pe Harap-Alb. e nevoit sa accepte serviciile spanului. Pornesc ei la drum si Spanul il ademeneste pe fiul craiului sa intre intr-o fantana. Apoi. sa se racoreasca. Harap-Alb izbandeste cu acelasi sprijin sa aduca pielea unui cerb. cate o aripa de la regina furnicilor si de la craiasa albinelor.feri de omul ros si de cel span si sa asculte de indrumarile tovarasului sau. Ochila. si construieste un adapost unui roi de albine. pentru marinimie. Setila si Flamanzila ii ajuta. farmazoana il respinge pe . ii ia scrisoarea. sa-i serveasca la nevoie prin aprinderea lor. dintre care cea din frunte stralucea asemenea unui soare. armele si hainele si-l pune sa jure pe ascutisul palosului ca-i va da ascultare si supunere in toate si-l numeste Harap-Alb. este si ea indeplinita de calul lui Harap-Alb : aduce trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta. cat si multa bautura. A treia oara. intr-un tarziu. In drum. Ajungand intr-un codru. primind in dar. pe fiica Imparatului Ros. acestia sunt gazduiti intr-o casa de arama. Ultima dorinta a fetei de imparat. careia inainte i se da foc. Flamanzila. pe care insotitorii nazdravani il parasesc. sluga trebuia sa aduca salata din Gradina Ursului. e realizata de catre craiasa albinelor. pe un pod. unde il inchide.

mai toate tarile erau bantuite de razboaie grozave”. . dar mai are. posibilitatea cunoasterii de sine. cu subiect fabulos. se casatoreste si se inscauneaza imparat. ca drumurile erau foarte incurcate si pline de primejdii. adica lumea miraculoasa a basmului. nu inainte insa de a dovedi ca a acumulat destula experienta de viata. Punctul culminant e momentul cand fata Imparatului Ros dezvaluie adevarul. Desfasurarea actiunii : drumul parcurs de erou si situatiile periculoase pe care pana la urma le depaseste. caracter initiatic. in timp ce Imparatul Verde ii binecuvanteaza pe cei doi indragostiti si le ofera imparatia. Moare de fapt ipostaza confuza a lui Harap-Alb si renaste ipostaza temeinica. Deznodamantul : impostorul e ucis. incat copiii lor nu se cunoscusera niciodata. Tot acum aflam ca cele doua imparatii erau la distante foarte mari si ca „ pe vremurile acele. Expozitia ne plaseaza intr-un timp nedefinita („odata”) si intr-un spatiu nedetrminat „o tara”. ale cunoasterii. cu alctuirea ei duala. Fiul cel mic pleaca pe acest drum la curtea Imparatului Verde pentr a-i urma la tron. Harap-Alb cunoaste lumea. Intriga rezulta din instrainarea celor doi imparati. de necaz. Are deci. cu aparentele si esentele ei. adica de atingere a unui ideal. Nu intamplator eroul moare si invie. Intamplarile prin care trece Harap-Alb sunt caile acestui proes formativ. in acelasi timp. Harap-Alb e inviat.Span si le spune celor prezenti ca adevaratul nepot e Harap-Alb. De-a lungul actiunii se pot identifica si cunoscutele momunte ale subiectului. „Povestea lui Harap-Alb” e o aventura eroica intru cunoasterea esentei umane. un bildungsroman. pentru autocunoastere. In aventura sa. calul il omoara pe Span. pentru protejarea si impunerea valorilor umane. „Povestea lui Harap-Alb” e un mic roman de aventuri. ii taie capul lui Harap-Alb. eliberata de imperfectiune. caci aventurile sunt trepte ale formarii. cu valorile si nevalorile ei. Eroul trebuie sa ajunga imparat. Un alt moment al intrigii consta in incalcarea sfatului parintesc de a nu intra in legaturacu omul span. iar fata il invie cu apa moarta si apa vie. Substituirea nepotului de catre un strain n-ar fi fost cu putinta daca Imparatul Verde si-ar fi cunoscut nepotul. Spanul. a propriilor limite si virtuti.

Acum poate sa devina imparat. de la un loc se inchide calea si incep sa i se incurce cararile. motivul suprematiei mezinului fata de ceilalti frati. motivul porbelor. motivul drumului initiatic. motivul mortii si al invierii. deoarece tatal. intelogenta. o „trecere primejdioasa de la un mod de existenta la altul. un alt pod.Simboluri si motive Structura „Povestii lui Harap-Alb” cuprinde o simbolistica bogata si o multitudine de motive. Mircea Eliade il considera o proba initiatica. Un pod va trece Harap-Alb cand pleaca la drum : e un moment al intrarii in lume. Amagindu-l pe Harap-Alb sa intre in fantana. . Aceasta acceptie a padurii labirint e frecventa in basm („Padurea prefigureaza un ritual al initierii” . semnifica labirintul. Lipseste insa o experienta. O noua trecere. Eroul a iesit din fantana cu o alta identitate.Propp). dar Harap-Alb nu reuseste fara calauza : „Si mergand el tot inainte prin codri intunecosi. incat nu se mai pricepe fiul craiului incotro sa apuce si unde sa mearga”. cu nou nume : Harap-Alb. si-a probat spiritul de prevedere. Spanul reuseste sa obtina substituirea. se remarca : motivul imparatului fara urmasi la tron. Padurea – acest simbol e ambivalent : pe de o parte este un centru de intimitate. Simbolistica podului – podul simbolizeaza trecerea spre o alta lume. Dintre motivele basmului. Eroul s-a schimbat mult de la plecarea de acasa : a inteles ce inseamna mila. care marcheaza diferntierea de nevolnicii frati ramasi acasa. motivul hainelor stramosesti (aceasta preluare semnifica un act de continuitate. in tineret. un loc sacru (Bachelard). pe care o va abandona abia dupa trecerea ultimei probe. dar si a generozitatii. El intra fiu de imparat si iese rob. parcursese acelasi traseu al initierii cu aceleasi arme si haine). Coborarea in Infern : contactul cu moartea e punctul culminant al drumului. de la imaturitate la maturitate”. Fantana are o dubla conotatie : capcana si un spatiu al linistii. A trece un pod inseamna o verificare a curajului. Traversarea padurii labirint e o proba prin care eroul si-ar dovedi maturitatea. va fi intalnirea cu nunta furnicilor cand tanarul ocroteste viata „gazulitelor nevinovate”. pe de alta parte. cea mai importanta : a cobori in Infern inseamna a cunoaste o moarte initiatica.

intre cei cinci uriasi. si . limbaj. pe cata vreme Harap-Alb este inzestrat cu atribute umane. Aparitia cersetoarei in gradina palatului ar fi trebuit sa-l mire pe mezin. dialog. generozitate). are trasaturi ideale. naivitate. adica este la inceput un adolescent lipsit de experienta. pentru ca sunt urati. in servciul unui om rau care vrea sa-l piarda. demnitate. Increderea excesiva in propriile forte vine din lipsa de experienta. trece prin toate umilintele omenesti. dialog. tanarul e un personaj de Bildungsroman. indoiala.Personajele Prin puterea geniului creator. mezinul se comporta copilareste : faptul ca e ignorat de tata cand acesta ii verifica pe cei doi frati mai mari. care ucide zmei si balauri. fapt ce diferentiaza personajului acestui scriitor de cele intalnite in basmele populare. Ca sluga. dar il recreeaza ca om cu multe calitati (indrazneala. Portretul moral este realizat prin caracterizare indirecta din fapte. necaz. Din caracterizarea directa realizata de narator aflam ca fecioarul de crai este „boboc in treburi aceste”. Pe acet drum al initierii. Creanga porneste de la modelul popular. vitejia. gesturi. gestica. Personajul alege calul dupa infatisare. istetime. il loveste „in adancul sufletului”. ganduri. Plasat intr-o atmosfera fabuloasa. de exceptie : farmecul. intre Harap-Alb si Span. Creanga realizeaza chipuri individualizate. straduinta. relatia cu celelealte personaje. particularizate prin miscare. Modaliatatea specifica de constructie a personajelor ramane contrastul: intre frati. disperare. caci intr-un asemenea loc nu poate intra oricine. dar si cu destule slabiciuni : rusine. ci un simplu tanar. De cele mai lulte ori se lasa inselat de aparente : pe cersetoare sau pe calul nazdravan ii alunga. care nu remarca neobisnuitul intamplarii. La inceput. Harap-Alb Este corespondentul lui Fat-Frumos din basmele populare. dar cu o configuratie proprie. Pentru ca pe parcursul calatoriei. Harap-Alb ajunge sa aiba foarte multe calitati. pentru a le cunoaste meritele. bunatate. si mai ales o cersetoare. monolog. inconfundabila. Este evidenta naivitatea eroului. daruit cu calitati spirituale si plin de imperfectiuni omenesti. plecat intr-o calatorie care-l va transforma dintr-un novice intr-un om capabil de a fi imparat. Harap-Alb nu se arata a fi un erou atat de puternic. Fat-Frumos este o abstractiune.

bunatatea si milostivenia. in ciuda infatisarii si a sfaturilor. numindu-l „dragul meu tovaras”. .nu dupa „proba jaraticului”. La un moment dat. lasandu-de inselat de aparente. prezentata printr-o identitate reala (de print tanar) si una aparenta (de sluga a Spanului). se maturizeaza prin experiente dramatice. E adevarat ca Harap-Alb nu se confrunta direct cu raul. le uita repede. Din acest motiv. s-a spus ca Harap-Alb face parte din categoria antieroilor. prin intalnirea cu suferinta umana. toate aceste intamplari au rolul unui test de maturitate. Sfanta Duminica il acuza ca-i „slab de inger”. pentru ca apoi sa fie individualizat) ce sugereaza dubla identitate. Fara ajutoare n-ar putea sa faca nimic : cand e trimis sa aduca pielea cu nestemate a cerbului vine la Sfanta Duminca „ galban la fata.. se imprieteneste cu cei cinci „monstrii”) obtine prieteni pe care se poate bizui. Daca ar asculta sfaturile celor cu mai multa experienta. daca nu.. albinele. In rest. va trebui sa strabata intregul drum la capatul caruia isi va cunoaste soarta. deci nu a invatat prea multe din „lectia”. de parca-i luase panza de pe obraz” (caracterizare directa de catre narator) si se vaicareste : „De-as muri mai degraba ca sa scap odata de zbucium”. pentru ca nu trece nici o proba de unul singur. Mila e prima calitate dobandita a eroului. pentru ca stii cum e necazul”. dar savarsind acele acte benefice (salveaza furnicile. Eroul se schimba. Esentialul umilintei si al rabdarii ii consolideaza personaliatea. pe baba o alnunga la inceput pentru ca apoi s-o miluiasca. aceea ca omul e rezultatul propriilor sale acte. ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir a par si vei crede celor asupriti. confirmand o idee care se desprinde din intreaga opera a lui Creanga. Calitatile sale sufletesti fundamentale sunt cinstea. face adapost albinelor. Calitatile etice si spirituale se fac simtite pe tot parcursul aventturii : ii da batranei cersetoare un ban. se imprieteneste cu acel monstrii. il respinge pe Span pentru ca pana la urma sa-l accepte ca sluga. prin cunoasterea oamenilor dincolode aparente. Sfanta Duminca ii atrage atentia : „cand vei ajunge si tu odata mare si tare.. ocroteste furnicile. ca orice copil. cersetoarei. Se jeluieste calului cand e trimis dupa „salati”. „gaina plouata” (caracterizare directa de catre alte personaje). Protagonistul e caracterizat indirect si prin nume (pana la „botezul” din fantana e numit generic „fiul craiului”. De fapt. lipsa de experienta si conditia lui de om se manifesta in consecinta. „mai fricos decat o femeie”. si tot ca orice copil este inconsecvent : suduie calul. eroul ar dovedi el insusi intelepciune. iar apoi il linguseste. Povetele.

Pasari-Lati-Lungila intruchipeaza lumea pe dos. se opun normalului : Ochila vede aiurea („ toate lucrurile mi se arata gaurite. Flamanzila. dar lasasa-si mai joace calul. Rolul ei e acela al initiatorului.. Gerila. stiu eu nazdravanii de ale Spanului si sa fi vrut. .”). Ochila. demult i-as fi facut obraz. cu puteri magice. Calul „stie”rostul Spanului. dar el este de fapt un rau necesar care ajuat la formarea tanarului...Totodata. numele reflecta prin contrastul cromatic „negru-alb” armonizarea defectelor si a calitatilor morale. Sfanta Duminica e specifica basmului fantastic. caricaturizati.. Spanul pare la prima vedere incarnarea raului. reactioneaza omeneste si se exprima ca o batrana inteleapta de la tara : „mai rabda. caci cu rabdare ii frigi pielea”. Aceasta faptura supranaturala. penru ca-i fac pe oameni sa prinda minte”. Setila. Si raul face parte din lume si numai in contact cu adversitatile se cimenteaza un om adevarat. pare a fi de fapt o complicitate „nu te teme. Acestia sunt de fapt oameni hiperbolizati.Si unii ca acestia sunt trebuinciosi pe lume cateodata. chiar daca se comporta cel mai adesea ca o batrana de la tara. Harap-Alb.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful