BASMUL CULT “Povestea lui Harap-Alb” – de Ion Creanga

Definitia basmului Basmul este o specie narativa, fantastica, in versuri sau in proza, culta sau populara, in care se confrunta doua categorii de personaje ce simbolizeaza fortele binelui sau fortele raului. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. “Basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anumite fiinte himerice, animale…” (G.Calinescu – “Estetica basmului”, E.P.L., Buc., 1955) “Ceea ce caracterizeaza basmul, ca opera de arta, e o lume cu totul aparte, conceputa in coordonatele unui univers fantastic, opusa deci cotidianului, o lume in care vointa omului nu cunoaste limite, in care nu exista contrarii care sa nu poata fi rezolvate. Basmul porneste de la realitate, dar se desprinde de ea, trecand prin suprareal unde imagineaza nu o lume a visului, ci o lume a dorintelor omului, de fapt, o transpunere in aceasta lume cu ajutorul fantezi-ei. E o lume opusa realitatii cotidiene nu prin personaje si intamplari (care pot fi verosimile), ci prin atmosfera ei interioara, prin esenta ei” (“Folclor literar romanesc”, Mihai Pop, Pavel Ruxandoiu) Basmul cult apare paralel cu efortul de fixare in scris a basmului popular, prin preluarea motivelor si tehnicilor narative ale acestuia. Chiar culegatorii de folclor devin povestitori, asa cum se intampla cu Petre Ispirescu, care actualizeaza si recreeaza basmul, pastrand functiile principale, formulele fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adaugand si o nuanta moralizatoare. Scriitorii devin chiar ei autori de basme : Alexandru Odobescu, Ion Creanga, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici s.a. Basmul cult se sprijina deci pe un fundament folcloric (basmul popular), fiind insa opera unui scriitor cu o individualitate stilistica. Ion Creanga porneste si el de la modelul narativ al basmului popular, dar l-a prelucrat atat de minutios, incat acesta a iesit din sfera folclorica si a devenit opera lui, care nu poate fi modificata cu nimic fara a o denatura.

cei cinci nazdravani nu sunt decat niste oameni hiperbolizati. Calinescu afirma ca “ amestecul de realism si fabulos este mai batator la ochi in <<Povestea lui Harap-Alb>> in care ar trebui sa predomine miraculosul si irealitatea”. In “Mofologia basmului”. zicatori pline de duh. imparatul Ros e un hapsan ca popa Oslobanu. aceasta schema a “functiilor” o descoperim si in “Povestea lui Harap-Alb”. oralitatea prin intermediul careia scriitorul se adreseaza cititorilor : “Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ma ascultati” si care rezulta din torentul de expresii. uriasii sunt niste tarani hatri). individualizarea personajelor. Sfanta Duminica are mentalitate si exprimare populare. “Povestea lui Harap-Alb”. ghinionist. usor de pacalit. Astfel. . eroul se confrunta cu diverse avneturi – se initiaza). precum giganti lui Rabelais) si elementele realiste care predomina in timp ce fantasticul e antropomorfizat (relatiile din familia imparateasca se aseamana cu cele din familia taraneasca. in 1877. Creanga nu se limiteaza la expunerea epica–naratiunea– ci introduce foarte mult dialogul). insa mai norocos decat acesta din urma. “Povestea lui Harap-Alb” a fost publicata in revista literara “Convorbiri literare”. fiind chiar tradusa in limba germana cand Creanga inca traia. cu un grad mare de stabilitate. cu formule specifice. cu reguli proprii. dativul etic.Astfel. rasplata acestuia). fixat prin traditie. Aceste “functii” (“fapte savarsite de personaje bine definite din punctul de vedere al semnificatiei lor pentru desfasurarea actiunii”) sunt limitate si totdeauna dispuse in aceeasi succesiune. dar cu anumite interdictii). Propp porneste de la stereotipia basmelor si identifica “sabloanele” universale dupa care acestea se construiesc. G. 5) restabilirea echilibrului (demascarea raufacatorului. Creanga adauga basmului atat elemente particulare stilului sau cat si viziunea sa asupra lumii : arta dialogului (spre deosebire de povestitorul popular. cu secvente si personaje tipice. 2) dereglarea echilibrului (imparatul Verde nu are nici un fiu mostenitor si ii cere ajutor fratelui sau). respecta tiparul narativ al basmului. 4) actiune de refacere a echilibrului (in drmul sau. cu o cronologie si o tipologie proprie. recunoasterea eroului. In legatura cu fantasticul. proverbe. tiparul narativ ar consta in : 1) situatia initiala de echilibru (viata tihnita a unei familii imparatesti). caracterizati “pe dos”. umorul. ce amintesc de cele din “Amintiri din copilarie” (Harap-Alb e un Nica a lui Stefan a Petrei. 3) actiunea de remediere a lipsei (craiul ii da voie fiului sau sa plece. iar Eminescu o reproduce imediat in “Timpul”. de o rara frumusete.

D-zeu sa ne tie. Schema basmului mai cuprinde si formule tipice : initiale (“Amu cica era odata intr-o tara un craiu…”). Flamanzila. Cei doi fii mai mari se intorc speriati acasa. ca cuvantul din poveste. Sfanta Duminca). acesta se imbraca intr-o piele de urs si isi asteapta fiii sub un pod. tata a trei baieti. trei feciori de crai). cu o compozitie bine articulata. Aceste doua categrii de personaje corespund in literatuta culta protagonistilor si respectiv. Astfel. imparatul Ros). pentru a-l lasa urmas la tron. Fiind cea mai ampla poveste din repertoriul lui Creanga. s-a crezut ca scriitorul a recurs la asamblarea mai multor basme. La aceste doua mari categorii se adauga “auxilii” (ajutoarele . neavand el mostenitor pe parte masculina. iar spatiul de substantivul comun “tara”. Craiul. dupa ce trece proba si primeste povata parinteasca de a se . Cifra magica “trei” (trei fete. ce pot fi reprezentate de fiinte sau animale cu insusiri supranaturale (Gerila. sa-i trimita pe cel mai vrednic dintre nepoti (pe care nu-i cunoscuse niciodata). apa moarta). albinele. si acum mai tine inca…”).Personajele din “Povestea lui Harap-Alb” se grupeaza. lucru infirmat de alti cercetatori ai operei povestitorului. Mezinul obtine incuviintarea de a-si incerca si el norocul. apa vie. deoarece basmul acesta e perfect unitar. precedat de articolul nehotarat “o”. obiectele magice (aripa. dar deosebirile dintre povestea lui Creanga si alte variante folclorice (O. ii supune pe acestia unei probe a curajului. pastrand bineinteles tipologia oricarui basm. Sfatuit de o batrana cersetoare (Sfanta Duminica). in doua categorii : pozitive (Harap-Alb. negative (Spanul. smicele de mar. antagonistilor. Subiectul basmului Verde – Imparat ii scrie fratelui sau. iesind intotdeauna convingatoare primele. furnicile. Barlea a propus 16 variante folclorice) sunt mai mult decat evidente. mediane (“mergand spre imparatie. care stapanea intr-o alta imparatie. fetele imparatului Verde). inainte mult mai este”). imbinarea elementelor reale cu cele supranaturale apartin tot basmului popular. armele si hainele tatalui sau din tinerete si porneste la drum.personajele ajutatoare). Setila. pe care o milostivise. finala (“si a tinut veselia ani intregi. E adevarat insa ca unele situatii amintesc de alte basme populare. …. calul. Timpul si spatiul sunt si ele nedeterminate : timpul e marcat de adverbul de timp “amu”. ia calul.

A treia oara. armele si hainele si-l pune sa jure pe ascutisul palosului ca-i va da ascultare si supunere in toate si-l numeste Harap-Alb. Flamanzila. ajung la imparatia lui Ros-Imparat. Ultima dorinta a fetei de imparat. e nevoit sa accepte serviciile spanului. prefacandu-se in pasare si ascunzandu-se pana dupa luna. In drum. Cu ajutorul Sfntei Duminici si al calului nazdravan. Cand trebuie sa aleaga macul de nicip. care ii semana lei. Tot mergand. sluga trebuia sa aduca salata din Gradina Ursului. Harap-Alb izbandeste cu acelasi sprijin sa aduca pielea unui cerb. reuseste sa indeplineasca porunca. intr-un tarziu. dar Gerila o readuce la temperatura potrivita sufland de trei ori cu buzele sale. Ajungand intr-un codru.feri de omul ros si de cel span si sa asculte de indrumarile tovarasului sau. Tanarul se indragosteste de frumoasa fata. Deosebirea dintre fata de imparat si o alta. dintre care cea din frunte stralucea asemenea unui soare. calul nazdravan. Setila si Flamanzila ii ajuta. Setila. acestia sunt gazduiti intr-o casa de arama. fiica Imparatului Ros accepata sa-l urmeze pe Harap-Alb. Harap-Alb cheama furnicile. batuta cu pietre scumpe. iar cand ajung la curtea Imparatului Verde. unde il inchide. Mai inati. Apoi. Pasari-Lati-Lungila. cruta viata unor furnici. este si ea indeplinita de calul lui Harap-Alb : aduce trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta. cu identitatea schimbata. cu orice pret. le iese in cale un om span care ii propune tanarului sa-l insoteasca in calitate de sluga-calauza. Pentru a-l pierde pe Harap-Alb. ratacindu-se in mijlocul codrului. Ochila si Pasari-LatiLungila sunt cei care prind fata imparatului care fugise din camera. Pornesc ei la drum si Spanul il ademeneste pe fiul craiului sa intre intr-o fantana. pentru marinimie. Harap-Alb intalneste pe Gerila. primind in dar. pe un pod. Si din nou pornesc ei la drum. careia inainte i se da foc. De data aceasta. cat si multa bautura. Toti sase pornesc la drum si. Mai intai. Ochila. Spanul ii porunceste sa indeplineasca trei insarcinari foarte primejdioase. li se da sa manance o mare cantitate de mancare. In sfarsit. dar a treia oara. si construieste un adapost unui roi de albine. farmazoana il respinge pe . care are insusiri vrajitoresti. Harap-Alb in urma ca servitor. Craisorul il refuza de doua ori. Acesta vrea sa-i suprime pe oaspetii nepoftiti si nedoriti. sa-i serveasca la nevoie prin aprinderea lor. Ajung la Verde-Imparat. ii ia scrisoarea. e realizata de catre craiasa albinelor. pe fiica Imparatului Ros. sa se racoreasca. cate o aripa de la regina furnicilor si de la craiasa albinelor. pentru Span. A doua oara. Spanul inainte ca stapan. pe care insotitorii nazdravani il parasesc. Harap-Alb e trimis s-o peteasca.

cu valorile si nevalorile ei. nu inainte insa de a dovedi ca a acumulat destula experienta de viata. ca drumurile erau foarte incurcate si pline de primejdii. ii taie capul lui Harap-Alb. a propriilor limite si virtuti. in acelasi timp. cu subiect fabulos. un bildungsroman. Deznodamantul : impostorul e ucis. . pentru protejarea si impunerea valorilor umane. se casatoreste si se inscauneaza imparat. Harap-Alb e inviat. Intriga rezulta din instrainarea celor doi imparati. calul il omoara pe Span. iar fata il invie cu apa moarta si apa vie. Substituirea nepotului de catre un strain n-ar fi fost cu putinta daca Imparatul Verde si-ar fi cunoscut nepotul. cu alctuirea ei duala. In aventura sa. eliberata de imperfectiune. De-a lungul actiunii se pot identifica si cunoscutele momunte ale subiectului. Desfasurarea actiunii : drumul parcurs de erou si situatiile periculoase pe care pana la urma le depaseste. cu aparentele si esentele ei. in timp ce Imparatul Verde ii binecuvanteaza pe cei doi indragostiti si le ofera imparatia. caci aventurile sunt trepte ale formarii. Moare de fapt ipostaza confuza a lui Harap-Alb si renaste ipostaza temeinica. ale cunoasterii. posibilitatea cunoasterii de sine. adica lumea miraculoasa a basmului. Harap-Alb cunoaste lumea. incat copiii lor nu se cunoscusera niciodata. de necaz. „Povestea lui Harap-Alb” e un mic roman de aventuri. Eroul trebuie sa ajunga imparat. Are deci. Punctul culminant e momentul cand fata Imparatului Ros dezvaluie adevarul. adica de atingere a unui ideal. „Povestea lui Harap-Alb” e o aventura eroica intru cunoasterea esentei umane. Intamplarile prin care trece Harap-Alb sunt caile acestui proes formativ. Tot acum aflam ca cele doua imparatii erau la distante foarte mari si ca „ pe vremurile acele. caracter initiatic. Fiul cel mic pleaca pe acest drum la curtea Imparatului Verde pentr a-i urma la tron. Expozitia ne plaseaza intr-un timp nedefinita („odata”) si intr-un spatiu nedetrminat „o tara”. pentru autocunoastere. mai toate tarile erau bantuite de razboaie grozave”.Span si le spune celor prezenti ca adevaratul nepot e Harap-Alb. Spanul. dar mai are. Nu intamplator eroul moare si invie. Un alt moment al intrigii consta in incalcarea sfatului parintesc de a nu intra in legaturacu omul span.

deoarece tatal. Coborarea in Infern : contactul cu moartea e punctul culminant al drumului. motivul suprematiei mezinului fata de ceilalti frati. semnifica labirintul. motivul porbelor. incat nu se mai pricepe fiul craiului incotro sa apuce si unde sa mearga”. intelogenta. in tineret. un alt pod. motivul hainelor stramosesti (aceasta preluare semnifica un act de continuitate. Mircea Eliade il considera o proba initiatica. Dintre motivele basmului.Propp). se remarca : motivul imparatului fara urmasi la tron. Un pod va trece Harap-Alb cand pleaca la drum : e un moment al intrarii in lume. motivul mortii si al invierii. pe de alta parte. Traversarea padurii labirint e o proba prin care eroul si-ar dovedi maturitatea. Aceasta acceptie a padurii labirint e frecventa in basm („Padurea prefigureaza un ritual al initierii” . de la imaturitate la maturitate”. motivul drumului initiatic. cea mai importanta : a cobori in Infern inseamna a cunoaste o moarte initiatica. Fantana are o dubla conotatie : capcana si un spatiu al linistii. Amagindu-l pe Harap-Alb sa intre in fantana. dar Harap-Alb nu reuseste fara calauza : „Si mergand el tot inainte prin codri intunecosi. . Eroul a iesit din fantana cu o alta identitate. si-a probat spiritul de prevedere. de la un loc se inchide calea si incep sa i se incurce cararile.Simboluri si motive Structura „Povestii lui Harap-Alb” cuprinde o simbolistica bogata si o multitudine de motive. o „trecere primejdioasa de la un mod de existenta la altul. Acum poate sa devina imparat. pe care o va abandona abia dupa trecerea ultimei probe. Lipseste insa o experienta. O noua trecere. Spanul reuseste sa obtina substituirea. Eroul s-a schimbat mult de la plecarea de acasa : a inteles ce inseamna mila. va fi intalnirea cu nunta furnicilor cand tanarul ocroteste viata „gazulitelor nevinovate”. Simbolistica podului – podul simbolizeaza trecerea spre o alta lume. El intra fiu de imparat si iese rob. dar si a generozitatii. Padurea – acest simbol e ambivalent : pe de o parte este un centru de intimitate. parcursese acelasi traseu al initierii cu aceleasi arme si haine). un loc sacru (Bachelard). A trece un pod inseamna o verificare a curajului. care marcheaza diferntierea de nevolnicii frati ramasi acasa. cu nou nume : Harap-Alb.

Pe acet drum al initierii. gesturi. Harap-Alb ajunge sa aiba foarte multe calitati. daruit cu calitati spirituale si plin de imperfectiuni omenesti. necaz. bunatate. intre Harap-Alb si Span. dar si cu destule slabiciuni : rusine. tanarul e un personaj de Bildungsroman. il loveste „in adancul sufletului”. Pentru ca pe parcursul calatoriei. adica este la inceput un adolescent lipsit de experienta. disperare. mezinul se comporta copilareste : faptul ca e ignorat de tata cand acesta ii verifica pe cei doi frati mai mari.Personajele Prin puterea geniului creator. Portretul moral este realizat prin caracterizare indirecta din fapte. plecat intr-o calatorie care-l va transforma dintr-un novice intr-un om capabil de a fi imparat. Ca sluga. dialog. dar il recreeaza ca om cu multe calitati (indrazneala. Modaliatatea specifica de constructie a personajelor ramane contrastul: intre frati. si . si mai ales o cersetoare. naivitate. caci intr-un asemenea loc nu poate intra oricine. Aparitia cersetoarei in gradina palatului ar fi trebuit sa-l mire pe mezin. Fat-Frumos este o abstractiune. Personajul alege calul dupa infatisare. Harap-Alb Este corespondentul lui Fat-Frumos din basmele populare. Creanga porneste de la modelul popular. limbaj. ci un simplu tanar. de exceptie : farmecul. inconfundabila. Harap-Alb nu se arata a fi un erou atat de puternic. generozitate). La inceput. ganduri. pe cata vreme Harap-Alb este inzestrat cu atribute umane. Plasat intr-o atmosfera fabuloasa. dar cu o configuratie proprie. indoiala. vitejia. care ucide zmei si balauri. demnitate. pentru a le cunoaste meritele. gestica. straduinta. Creanga realizeaza chipuri individualizate. intre cei cinci uriasi. trece prin toate umilintele omenesti. dialog. care nu remarca neobisnuitul intamplarii. particularizate prin miscare. fapt ce diferentiaza personajului acestui scriitor de cele intalnite in basmele populare. are trasaturi ideale. Increderea excesiva in propriile forte vine din lipsa de experienta. monolog. Este evidenta naivitatea eroului. relatia cu celelealte personaje. Din caracterizarea directa realizata de narator aflam ca fecioarul de crai este „boboc in treburi aceste”. De cele mai lulte ori se lasa inselat de aparente : pe cersetoare sau pe calul nazdravan ii alunga. pentru ca sunt urati. istetime. in servciul unui om rau care vrea sa-l piarda.

se imprieteneste cu acel monstrii. Calitatile sale sufletesti fundamentale sunt cinstea. daca nu. prezentata printr-o identitate reala (de print tanar) si una aparenta (de sluga a Spanului). La un moment dat. pentru ca nu trece nici o proba de unul singur. se imprieteneste cu cei cinci „monstrii”) obtine prieteni pe care se poate bizui. Povetele. le uita repede. bunatatea si milostivenia. Daca ar asculta sfaturile celor cu mai multa experienta. in ciuda infatisarii si a sfaturilor. ca orice copil. cersetoarei. De fapt. iar apoi il linguseste.nu dupa „proba jaraticului”. s-a spus ca Harap-Alb face parte din categoria antieroilor. Din acest motiv. face adapost albinelor. „mai fricos decat o femeie”. si tot ca orice copil este inconsecvent : suduie calul. Sfanta Duminca ii atrage atentia : „cand vei ajunge si tu odata mare si tare. pe baba o alnunga la inceput pentru ca apoi s-o miluiasca. eroul ar dovedi el insusi intelepciune. Fara ajutoare n-ar putea sa faca nimic : cand e trimis sa aduca pielea cu nestemate a cerbului vine la Sfanta Duminca „ galban la fata. ocroteste furnicile. Eroul se schimba. il respinge pe Span pentru ca pana la urma sa-l accepte ca sluga. confirmand o idee care se desprinde din intreaga opera a lui Creanga. numindu-l „dragul meu tovaras”. In rest. ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir a par si vei crede celor asupriti. „gaina plouata” (caracterizare directa de catre alte personaje). prin intalnirea cu suferinta umana. E adevarat ca Harap-Alb nu se confrunta direct cu raul. pentru ca stii cum e necazul”.. deci nu a invatat prea multe din „lectia”. toate aceste intamplari au rolul unui test de maturitate. Se jeluieste calului cand e trimis dupa „salati”.. de parca-i luase panza de pe obraz” (caracterizare directa de catre narator) si se vaicareste : „De-as muri mai degraba ca sa scap odata de zbucium”.. . Sfanta Duminica il acuza ca-i „slab de inger”. aceea ca omul e rezultatul propriilor sale acte. lasandu-de inselat de aparente. pentru ca apoi sa fie individualizat) ce sugereaza dubla identitate. prin cunoasterea oamenilor dincolode aparente. albinele. Calitatile etice si spirituale se fac simtite pe tot parcursul aventturii : ii da batranei cersetoare un ban. lipsa de experienta si conditia lui de om se manifesta in consecinta. va trebui sa strabata intregul drum la capatul caruia isi va cunoaste soarta. Protagonistul e caracterizat indirect si prin nume (pana la „botezul” din fantana e numit generic „fiul craiului”. se maturizeaza prin experiente dramatice. Esentialul umilintei si al rabdarii ii consolideaza personaliatea. Mila e prima calitate dobandita a eroului. dar savarsind acele acte benefice (salveaza furnicile.

chiar daca se comporta cel mai adesea ca o batrana de la tara. se opun normalului : Ochila vede aiurea („ toate lucrurile mi se arata gaurite. Harap-Alb. cu puteri magice. Spanul pare la prima vedere incarnarea raului... dar lasasa-si mai joace calul. Flamanzila. Aceasta faptura supranaturala.Totodata. numele reflecta prin contrastul cromatic „negru-alb” armonizarea defectelor si a calitatilor morale. Rolul ei e acela al initiatorului. caricaturizati. caci cu rabdare ii frigi pielea”. demult i-as fi facut obraz. pare a fi de fapt o complicitate „nu te teme. Pasari-Lati-Lungila intruchipeaza lumea pe dos. Acestia sunt de fapt oameni hiperbolizati. Gerila. Setila. dar el este de fapt un rau necesar care ajuat la formarea tanarului. stiu eu nazdravanii de ale Spanului si sa fi vrut. Ochila.. Sfanta Duminica e specifica basmului fantastic. .. Si raul face parte din lume si numai in contact cu adversitatile se cimenteaza un om adevarat. penru ca-i fac pe oameni sa prinda minte”.Si unii ca acestia sunt trebuinciosi pe lume cateodata. Calul „stie”rostul Spanului.”). reactioneaza omeneste si se exprima ca o batrana inteleapta de la tara : „mai rabda.