BASMUL CULT “Povestea lui Harap-Alb” – de Ion Creanga

Definitia basmului Basmul este o specie narativa, fantastica, in versuri sau in proza, culta sau populara, in care se confrunta doua categorii de personaje ce simbolizeaza fortele binelui sau fortele raului. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. “Basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anumite fiinte himerice, animale…” (G.Calinescu – “Estetica basmului”, E.P.L., Buc., 1955) “Ceea ce caracterizeaza basmul, ca opera de arta, e o lume cu totul aparte, conceputa in coordonatele unui univers fantastic, opusa deci cotidianului, o lume in care vointa omului nu cunoaste limite, in care nu exista contrarii care sa nu poata fi rezolvate. Basmul porneste de la realitate, dar se desprinde de ea, trecand prin suprareal unde imagineaza nu o lume a visului, ci o lume a dorintelor omului, de fapt, o transpunere in aceasta lume cu ajutorul fantezi-ei. E o lume opusa realitatii cotidiene nu prin personaje si intamplari (care pot fi verosimile), ci prin atmosfera ei interioara, prin esenta ei” (“Folclor literar romanesc”, Mihai Pop, Pavel Ruxandoiu) Basmul cult apare paralel cu efortul de fixare in scris a basmului popular, prin preluarea motivelor si tehnicilor narative ale acestuia. Chiar culegatorii de folclor devin povestitori, asa cum se intampla cu Petre Ispirescu, care actualizeaza si recreeaza basmul, pastrand functiile principale, formulele fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adaugand si o nuanta moralizatoare. Scriitorii devin chiar ei autori de basme : Alexandru Odobescu, Ion Creanga, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici s.a. Basmul cult se sprijina deci pe un fundament folcloric (basmul popular), fiind insa opera unui scriitor cu o individualitate stilistica. Ion Creanga porneste si el de la modelul narativ al basmului popular, dar l-a prelucrat atat de minutios, incat acesta a iesit din sfera folclorica si a devenit opera lui, care nu poate fi modificata cu nimic fara a o denatura.

zicatori pline de duh. 4) actiune de refacere a echilibrului (in drmul sau. cei cinci nazdravani nu sunt decat niste oameni hiperbolizati. cu formule specifice. usor de pacalit. cu secvente si personaje tipice. de o rara frumusete. imparatul Ros e un hapsan ca popa Oslobanu. Aceste “functii” (“fapte savarsite de personaje bine definite din punctul de vedere al semnificatiei lor pentru desfasurarea actiunii”) sunt limitate si totdeauna dispuse in aceeasi succesiune. fixat prin traditie. iar Eminescu o reproduce imediat in “Timpul”. oralitatea prin intermediul careia scriitorul se adreseaza cititorilor : “Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ma ascultati” si care rezulta din torentul de expresii. uriasii sunt niste tarani hatri). recunoasterea eroului. “Povestea lui Harap-Alb”. respecta tiparul narativ al basmului. Astfel. Calinescu afirma ca “ amestecul de realism si fabulos este mai batator la ochi in <<Povestea lui Harap-Alb>> in care ar trebui sa predomine miraculosul si irealitatea”. dar cu anumite interdictii). cu un grad mare de stabilitate. 5) restabilirea echilibrului (demascarea raufacatorului. umorul. 3) actiunea de remediere a lipsei (craiul ii da voie fiului sau sa plece. G.Astfel. in 1877. Creanga nu se limiteaza la expunerea epica–naratiunea– ci introduce foarte mult dialogul). tiparul narativ ar consta in : 1) situatia initiala de echilibru (viata tihnita a unei familii imparatesti). dativul etic. cu o cronologie si o tipologie proprie. fiind chiar tradusa in limba germana cand Creanga inca traia. ghinionist. aceasta schema a “functiilor” o descoperim si in “Povestea lui Harap-Alb”. rasplata acestuia). cu reguli proprii. proverbe. ce amintesc de cele din “Amintiri din copilarie” (Harap-Alb e un Nica a lui Stefan a Petrei. 2) dereglarea echilibrului (imparatul Verde nu are nici un fiu mostenitor si ii cere ajutor fratelui sau). In legatura cu fantasticul. Creanga adauga basmului atat elemente particulare stilului sau cat si viziunea sa asupra lumii : arta dialogului (spre deosebire de povestitorul popular. precum giganti lui Rabelais) si elementele realiste care predomina in timp ce fantasticul e antropomorfizat (relatiile din familia imparateasca se aseamana cu cele din familia taraneasca. caracterizati “pe dos”. Propp porneste de la stereotipia basmelor si identifica “sabloanele” universale dupa care acestea se construiesc. individualizarea personajelor. Sfanta Duminica are mentalitate si exprimare populare. In “Mofologia basmului”. . “Povestea lui Harap-Alb” a fost publicata in revista literara “Convorbiri literare”. insa mai norocos decat acesta din urma. eroul se confrunta cu diverse avneturi – se initiaza).

precedat de articolul nehotarat “o”. Aceste doua categrii de personaje corespund in literatuta culta protagonistilor si respectiv. pentru a-l lasa urmas la tron. dupa ce trece proba si primeste povata parinteasca de a se . Sfatuit de o batrana cersetoare (Sfanta Duminica). E adevarat insa ca unele situatii amintesc de alte basme populare. Timpul si spatiul sunt si ele nedeterminate : timpul e marcat de adverbul de timp “amu”. D-zeu sa ne tie. armele si hainele tatalui sau din tinerete si porneste la drum. acesta se imbraca intr-o piele de urs si isi asteapta fiii sub un pod. ia calul. finala (“si a tinut veselia ani intregi.personajele ajutatoare). pe care o milostivise. Astfel. Cei doi fii mai mari se intorc speriati acasa. apa vie. sa-i trimita pe cel mai vrednic dintre nepoti (pe care nu-i cunoscuse niciodata). albinele. Cifra magica “trei” (trei fete. iesind intotdeauna convingatoare primele. dar deosebirile dintre povestea lui Creanga si alte variante folclorice (O. mediane (“mergand spre imparatie. inainte mult mai este”). s-a crezut ca scriitorul a recurs la asamblarea mai multor basme. imbinarea elementelor reale cu cele supranaturale apartin tot basmului popular. calul. Flamanzila. ii supune pe acestia unei probe a curajului. furnicile.Personajele din “Povestea lui Harap-Alb” se grupeaza. imparatul Ros). tata a trei baieti. lucru infirmat de alti cercetatori ai operei povestitorului. ce pot fi reprezentate de fiinte sau animale cu insusiri supranaturale (Gerila. Subiectul basmului Verde – Imparat ii scrie fratelui sau. neavand el mostenitor pe parte masculina. ca cuvantul din poveste. …. iar spatiul de substantivul comun “tara”. care stapanea intr-o alta imparatie. cu o compozitie bine articulata. deoarece basmul acesta e perfect unitar. Barlea a propus 16 variante folclorice) sunt mai mult decat evidente. antagonistilor. obiectele magice (aripa. in doua categorii : pozitive (Harap-Alb. Mezinul obtine incuviintarea de a-si incerca si el norocul. negative (Spanul. Setila. Craiul. La aceste doua mari categorii se adauga “auxilii” (ajutoarele . fetele imparatului Verde). Sfanta Duminca). smicele de mar. si acum mai tine inca…”). apa moarta). trei feciori de crai). Fiind cea mai ampla poveste din repertoriul lui Creanga. Schema basmului mai cuprinde si formule tipice : initiale (“Amu cica era odata intr-o tara un craiu…”). pastrand bineinteles tipologia oricarui basm.

Ultima dorinta a fetei de imparat. careia inainte i se da foc. A treia oara. pe un pod. pentru Span. Acesta vrea sa-i suprime pe oaspetii nepoftiti si nedoriti. Tot mergand. Tanarul se indragosteste de frumoasa fata. Toti sase pornesc la drum si. calul nazdravan. cruta viata unor furnici. iar cand ajung la curtea Imparatului Verde. In sfarsit. cu orice pret. primind in dar. ratacindu-se in mijlocul codrului. li se da sa manance o mare cantitate de mancare. Cand trebuie sa aleaga macul de nicip. Ochila. intr-un tarziu. e nevoit sa accepte serviciile spanului. sa-i serveasca la nevoie prin aprinderea lor. pentru marinimie. care ii semana lei. Harap-Alb in urma ca servitor. cat si multa bautura. Mai inati. De data aceasta. Craisorul il refuza de doua ori. fiica Imparatului Ros accepata sa-l urmeze pe Harap-Alb. armele si hainele si-l pune sa jure pe ascutisul palosului ca-i va da ascultare si supunere in toate si-l numeste Harap-Alb. cate o aripa de la regina furnicilor si de la craiasa albinelor. dar a treia oara. este si ea indeplinita de calul lui Harap-Alb : aduce trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta. farmazoana il respinge pe . le iese in cale un om span care ii propune tanarului sa-l insoteasca in calitate de sluga-calauza. si construieste un adapost unui roi de albine. e realizata de catre craiasa albinelor. Harap-Alb izbandeste cu acelasi sprijin sa aduca pielea unui cerb. Pentru a-l pierde pe Harap-Alb. Pasari-Lati-Lungila. A doua oara. Harap-Alb e trimis s-o peteasca. unde il inchide. acestia sunt gazduiti intr-o casa de arama. batuta cu pietre scumpe. ajung la imparatia lui Ros-Imparat. Apoi. Ochila si Pasari-LatiLungila sunt cei care prind fata imparatului care fugise din camera. Flamanzila. Ajungand intr-un codru. reuseste sa indeplineasca porunca. Cu ajutorul Sfntei Duminici si al calului nazdravan. Spanul inainte ca stapan. Ajung la Verde-Imparat. dar Gerila o readuce la temperatura potrivita sufland de trei ori cu buzele sale. Setila si Flamanzila ii ajuta. ii ia scrisoarea. pe care insotitorii nazdravani il parasesc. Setila. prefacandu-se in pasare si ascunzandu-se pana dupa luna. Harap-Alb cheama furnicile. Deosebirea dintre fata de imparat si o alta. cu identitatea schimbata. care are insusiri vrajitoresti. Spanul ii porunceste sa indeplineasca trei insarcinari foarte primejdioase. sluga trebuia sa aduca salata din Gradina Ursului. Pornesc ei la drum si Spanul il ademeneste pe fiul craiului sa intre intr-o fantana. Harap-Alb intalneste pe Gerila. In drum. Si din nou pornesc ei la drum. dintre care cea din frunte stralucea asemenea unui soare. pe fiica Imparatului Ros. sa se racoreasca.feri de omul ros si de cel span si sa asculte de indrumarile tovarasului sau. Mai intai.

cu valorile si nevalorile ei. Nu intamplator eroul moare si invie. posibilitatea cunoasterii de sine. ca drumurile erau foarte incurcate si pline de primejdii. mai toate tarile erau bantuite de razboaie grozave”. pentru protejarea si impunerea valorilor umane. Desfasurarea actiunii : drumul parcurs de erou si situatiile periculoase pe care pana la urma le depaseste. in acelasi timp. Substituirea nepotului de catre un strain n-ar fi fost cu putinta daca Imparatul Verde si-ar fi cunoscut nepotul. Fiul cel mic pleaca pe acest drum la curtea Imparatului Verde pentr a-i urma la tron. caci aventurile sunt trepte ale formarii. Harap-Alb e inviat. Eroul trebuie sa ajunga imparat. Moare de fapt ipostaza confuza a lui Harap-Alb si renaste ipostaza temeinica. in timp ce Imparatul Verde ii binecuvanteaza pe cei doi indragostiti si le ofera imparatia. cu aparentele si esentele ei. caracter initiatic. ale cunoasterii. se casatoreste si se inscauneaza imparat. incat copiii lor nu se cunoscusera niciodata. Deznodamantul : impostorul e ucis. a propriilor limite si virtuti. dar mai are. iar fata il invie cu apa moarta si apa vie. Intamplarile prin care trece Harap-Alb sunt caile acestui proes formativ. un bildungsroman. Un alt moment al intrigii consta in incalcarea sfatului parintesc de a nu intra in legaturacu omul span. nu inainte insa de a dovedi ca a acumulat destula experienta de viata. eliberata de imperfectiune. Punctul culminant e momentul cand fata Imparatului Ros dezvaluie adevarul. Are deci. ii taie capul lui Harap-Alb. Expozitia ne plaseaza intr-un timp nedefinita („odata”) si intr-un spatiu nedetrminat „o tara”. „Povestea lui Harap-Alb” e o aventura eroica intru cunoasterea esentei umane. de necaz. De-a lungul actiunii se pot identifica si cunoscutele momunte ale subiectului. pentru autocunoastere. cu alctuirea ei duala. . adica de atingere a unui ideal. Tot acum aflam ca cele doua imparatii erau la distante foarte mari si ca „ pe vremurile acele. calul il omoara pe Span. Intriga rezulta din instrainarea celor doi imparati. „Povestea lui Harap-Alb” e un mic roman de aventuri. Harap-Alb cunoaste lumea. Spanul.Span si le spune celor prezenti ca adevaratul nepot e Harap-Alb. adica lumea miraculoasa a basmului. In aventura sa. cu subiect fabulos.

de la imaturitate la maturitate”. motivul drumului initiatic. Fantana are o dubla conotatie : capcana si un spatiu al linistii. motivul hainelor stramosesti (aceasta preluare semnifica un act de continuitate. El intra fiu de imparat si iese rob. intelogenta. se remarca : motivul imparatului fara urmasi la tron. Dintre motivele basmului. Coborarea in Infern : contactul cu moartea e punctul culminant al drumului. dar si a generozitatii. Simbolistica podului – podul simbolizeaza trecerea spre o alta lume. cea mai importanta : a cobori in Infern inseamna a cunoaste o moarte initiatica. Aceasta acceptie a padurii labirint e frecventa in basm („Padurea prefigureaza un ritual al initierii” . dar Harap-Alb nu reuseste fara calauza : „Si mergand el tot inainte prin codri intunecosi. care marcheaza diferntierea de nevolnicii frati ramasi acasa. si-a probat spiritul de prevedere. un loc sacru (Bachelard). deoarece tatal. in tineret. Eroul s-a schimbat mult de la plecarea de acasa : a inteles ce inseamna mila. A trece un pod inseamna o verificare a curajului. Traversarea padurii labirint e o proba prin care eroul si-ar dovedi maturitatea. o „trecere primejdioasa de la un mod de existenta la altul. va fi intalnirea cu nunta furnicilor cand tanarul ocroteste viata „gazulitelor nevinovate”. Lipseste insa o experienta. Spanul reuseste sa obtina substituirea. Un pod va trece Harap-Alb cand pleaca la drum : e un moment al intrarii in lume. Acum poate sa devina imparat. Amagindu-l pe Harap-Alb sa intre in fantana.Simboluri si motive Structura „Povestii lui Harap-Alb” cuprinde o simbolistica bogata si o multitudine de motive. Padurea – acest simbol e ambivalent : pe de o parte este un centru de intimitate. O noua trecere.Propp). parcursese acelasi traseu al initierii cu aceleasi arme si haine). motivul porbelor. . motivul mortii si al invierii. pe de alta parte. de la un loc se inchide calea si incep sa i se incurce cararile. cu nou nume : Harap-Alb. semnifica labirintul. Eroul a iesit din fantana cu o alta identitate. Mircea Eliade il considera o proba initiatica. un alt pod. motivul suprematiei mezinului fata de ceilalti frati. pe care o va abandona abia dupa trecerea ultimei probe. incat nu se mai pricepe fiul craiului incotro sa apuce si unde sa mearga”.

adica este la inceput un adolescent lipsit de experienta. pe cata vreme Harap-Alb este inzestrat cu atribute umane. inconfundabila. De cele mai lulte ori se lasa inselat de aparente : pe cersetoare sau pe calul nazdravan ii alunga. dar il recreeaza ca om cu multe calitati (indrazneala. pentru ca sunt urati. straduinta. trece prin toate umilintele omenesti. Creanga porneste de la modelul popular. ganduri. si . Este evidenta naivitatea eroului. plecat intr-o calatorie care-l va transforma dintr-un novice intr-un om capabil de a fi imparat. Harap-Alb nu se arata a fi un erou atat de puternic. Portretul moral este realizat prin caracterizare indirecta din fapte. dar si cu destule slabiciuni : rusine. pentru a le cunoaste meritele. Increderea excesiva in propriile forte vine din lipsa de experienta. dialog. in servciul unui om rau care vrea sa-l piarda. gestica. Harap-Alb ajunge sa aiba foarte multe calitati. La inceput. monolog. daruit cu calitati spirituale si plin de imperfectiuni omenesti. gesturi. fapt ce diferentiaza personajului acestui scriitor de cele intalnite in basmele populare. dialog. Modaliatatea specifica de constructie a personajelor ramane contrastul: intre frati. Ca sluga. si mai ales o cersetoare. Pe acet drum al initierii. de exceptie : farmecul.Personajele Prin puterea geniului creator. disperare. dar cu o configuratie proprie. intre cei cinci uriasi. care nu remarca neobisnuitul intamplarii. Plasat intr-o atmosfera fabuloasa. limbaj. caci intr-un asemenea loc nu poate intra oricine. indoiala. naivitate. demnitate. generozitate). are trasaturi ideale. tanarul e un personaj de Bildungsroman. ci un simplu tanar. particularizate prin miscare. vitejia. necaz. care ucide zmei si balauri. Fat-Frumos este o abstractiune. bunatate. mezinul se comporta copilareste : faptul ca e ignorat de tata cand acesta ii verifica pe cei doi frati mai mari. Personajul alege calul dupa infatisare. Harap-Alb Este corespondentul lui Fat-Frumos din basmele populare. istetime. Din caracterizarea directa realizata de narator aflam ca fecioarul de crai este „boboc in treburi aceste”. Aparitia cersetoarei in gradina palatului ar fi trebuit sa-l mire pe mezin. intre Harap-Alb si Span. relatia cu celelealte personaje. Pentru ca pe parcursul calatoriei. Creanga realizeaza chipuri individualizate. il loveste „in adancul sufletului”.

albinele. il respinge pe Span pentru ca pana la urma sa-l accepte ca sluga.nu dupa „proba jaraticului”. Calitatile sale sufletesti fundamentale sunt cinstea. iar apoi il linguseste. toate aceste intamplari au rolul unui test de maturitate. La un moment dat. si tot ca orice copil este inconsecvent : suduie calul. ocroteste furnicile. Eroul se schimba. face adapost albinelor. pentru ca nu trece nici o proba de unul singur. Calitatile etice si spirituale se fac simtite pe tot parcursul aventturii : ii da batranei cersetoare un ban. „gaina plouata” (caracterizare directa de catre alte personaje). Daca ar asculta sfaturile celor cu mai multa experienta. E adevarat ca Harap-Alb nu se confrunta direct cu raul. Se jeluieste calului cand e trimis dupa „salati”. se imprieteneste cu acel monstrii. eroul ar dovedi el insusi intelepciune.. pe baba o alnunga la inceput pentru ca apoi s-o miluiasca. Din acest motiv. deci nu a invatat prea multe din „lectia”. lipsa de experienta si conditia lui de om se manifesta in consecinta. se imprieteneste cu cei cinci „monstrii”) obtine prieteni pe care se poate bizui. in ciuda infatisarii si a sfaturilor. De fapt. lasandu-de inselat de aparente. Esentialul umilintei si al rabdarii ii consolideaza personaliatea. bunatatea si milostivenia. pentru ca stii cum e necazul”. Sfanta Duminca ii atrage atentia : „cand vei ajunge si tu odata mare si tare. va trebui sa strabata intregul drum la capatul caruia isi va cunoaste soarta.. . Sfanta Duminica il acuza ca-i „slab de inger”. „mai fricos decat o femeie”. ca orice copil. ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir a par si vei crede celor asupriti. pentru ca apoi sa fie individualizat) ce sugereaza dubla identitate. cersetoarei. prin intalnirea cu suferinta umana. In rest. le uita repede. dar savarsind acele acte benefice (salveaza furnicile. s-a spus ca Harap-Alb face parte din categoria antieroilor. se maturizeaza prin experiente dramatice. aceea ca omul e rezultatul propriilor sale acte. numindu-l „dragul meu tovaras”. prin cunoasterea oamenilor dincolode aparente.. Mila e prima calitate dobandita a eroului. Fara ajutoare n-ar putea sa faca nimic : cand e trimis sa aduca pielea cu nestemate a cerbului vine la Sfanta Duminca „ galban la fata. confirmand o idee care se desprinde din intreaga opera a lui Creanga. Protagonistul e caracterizat indirect si prin nume (pana la „botezul” din fantana e numit generic „fiul craiului”. de parca-i luase panza de pe obraz” (caracterizare directa de catre narator) si se vaicareste : „De-as muri mai degraba ca sa scap odata de zbucium”. daca nu. prezentata printr-o identitate reala (de print tanar) si una aparenta (de sluga a Spanului). Povetele.

. dar lasasa-si mai joace calul. Acestia sunt de fapt oameni hiperbolizati. Gerila. Harap-Alb. dar el este de fapt un rau necesar care ajuat la formarea tanarului. numele reflecta prin contrastul cromatic „negru-alb” armonizarea defectelor si a calitatilor morale. caci cu rabdare ii frigi pielea”. . demult i-as fi facut obraz. Pasari-Lati-Lungila intruchipeaza lumea pe dos. pare a fi de fapt o complicitate „nu te teme. Calul „stie”rostul Spanului.Totodata. Flamanzila. Rolul ei e acela al initiatorului. cu puteri magice. se opun normalului : Ochila vede aiurea („ toate lucrurile mi se arata gaurite. Sfanta Duminica e specifica basmului fantastic.. Ochila. Aceasta faptura supranaturala. Spanul pare la prima vedere incarnarea raului.”).. caricaturizati.Si unii ca acestia sunt trebuinciosi pe lume cateodata.. stiu eu nazdravanii de ale Spanului si sa fi vrut. reactioneaza omeneste si se exprima ca o batrana inteleapta de la tara : „mai rabda. Setila. chiar daca se comporta cel mai adesea ca o batrana de la tara. penru ca-i fac pe oameni sa prinda minte”. Si raul face parte din lume si numai in contact cu adversitatile se cimenteaza un om adevarat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful