Sabou Felician

Facultatea Constructii de masini Specializare : Inginerie Industriala Anul I

STARILE DE AGREGARE A MATERIEI

Generalitati Proprietatile moleculelor,ionilor sau atomilor nu sunt stabilite,de regula,pe asemenea particule individuale,ci pe sisteme de particule macroscopice.Un sistem de particule macroscopic se poate prezenta intr-o stare de agregare solida,lichida sau gazoasa. O stare de agregare este conditionata de doi factori : - intereactiunile dintre particule(molecule,ioni,atomi), care conduc la o ordonare structurala a particulelor ; - agitatia termica a particulelor, care se opune ifluentei de ordonare a interactiunilor. Prin interactiuni se inteleg toate fortele de atractie si respingere care apar intre particule(molecule,ioni sau atomi). Daca intre particule nu se manifesta interactiuni si daca volumul propriu al particulelor este neglijabil fata de volumul total, atunci proprietatile macroscopice ale sistemului sunt determinate numai de agitatia termica ; este cazul unui gaz ideal.Aceasta stare limita se atinge la o presiune foarte scazuta si o temperatura ridicata,cand densitatea in particule este mica si distanta dintre particule este foarte mare , astfel incat nu se pot manifesta interactiuni.De cele mai multe ori , insa , trebuie sa se tina seama si de interactiuni ;este cazul gazelor reale. Starea gazoasa O masa de gaz este caracterizata de trei parametri :presiunea,volumul si temperatura.Aceste marimi se numesc variabile de stare. La o anumita cantitate de substanta, variabilele de stare sunt dependente intre ele.De exemplu , daca se mareste volumul unui gaz la temperatura constanta, inseamna ca presiunea se micsoreaza,deci este dependenta de volum.Relatia matematica a variabilelor de stare reprezinta ecuatia termica de stare a gazului. Astfel, daca se noteaza presiunea cu p, volumul cu V si temperatura absoluta cu T,atunci intre aceste marimi exista relatia functionala : f(p,V,T) = 0 La gaze, dupa interactiunile intre particule,se face o deosebire intre gaze ideale si gaze reale. Gaze ideale Legile gazelor ideale(perfecte) Legea Boyle-Mariotte.Legea arata ca : la temperatura constanta, volumul unei mase determinate de gaz este invers proportional cu presiunea sub care se afla gazul.Matematic , legea se scrie : V 1 p2 = V 2 p1

Legile Charles Gay-Lussac. Variatia presiunii unui gaz cu temperatura, la volum constant, a fost aratata de J.A. Charles(1787) : la volum constant,presiunea unei mase determinate de gaz creste(sau scade), pentru fiecare crestere(sau scadere) de 1oC,cu 1/273 din presiunea pe care o are gazul la 0oC. p1 T 1 = ; T = 273+ t ; p2 T 2

Ecuatia de stare a gazelor ideale. R= pV T

Legea lui Dalton a presiunilor partiale. J.Dalton a aratat prin legea presiunilor partiale (1801) ca: in cazul unui amestec de gaze (care nu reactioneaza chimic),presiunea este egala cu suma presiunilor pe care fiecare gaz component ar exercita-o daca ar ocupa singur intregul volum al amestecului, la aceeasi temperature. Deci, presiunea totala a unui amestec de gaze este egala cu suma presiunilor partiale ale gazelor componente. p = p1 + p2 + p3 + Presiunea partiala a fiecarui component al unui amestec de gaze este proportionala cu fractiunea de volum ocupat de component. Deoarece toate componentele unui amestec de gaze se comporta ca gaze ideale, se poate aplica fiecaruia din gaze, ecuatia de stare a gazelor ideale. pV = nRT Fractia molara a unui constituent dintr-un amestec (gazos, lichid, solid) se defineste ca raportul intre numarul de moli al fiecarui component si numarul total de moli din amestec. Teoria cinetica a gazelor Experiente au demonstrat ca particulele de gaze (ca si cele lichide) sunt in miscare.Astfel , daca doua flacoane unul umplut cu hidrogen,iar celalalt cu dioxid de carbon sunt puse in legatura, dupa cateva ore, cele doua gaze din flacoane sunt amestecate in mod uniform. Amestecarea spontana a gazelor (in opozitie cu gravitatia) se numeste difuzie; ea este datorita miscarii moleculelor intre ele. Acceptarea faptului ca moleculele de gaze se gasesc in continua miscare reprezinta teoria cinetica. Dupa teoria cinetica, moleculele unui gaz sunt considerate puncte materiale mici sfere dure si perfect elastice care nu exercita forte intre ele si sunt in continua miscare.In miscarile lor, moleculele se pot ciocni intre ele sau se pot ciocni de peretele recipientului in care se gaseste gazul,cand moleculele sunt reflectate de acesta. Toate ciocnirile sunt elastice.Presiunea unui gaz se considera cauzata numai e ciocnirile moleculelor de perete. Drumul liber mediu.Distanta medie strabatuta de un gaz intre doua ciocniri succesive se numeste drum liber mediu,l barat. La o temperatura data , drumul liber mediu este invers proportional cu presiunea ; la presiuni scazute, moleculele fiind mai rare, posibilitatile de ciocnire sunt mai putine si , deci , drumul liber mediu este mai mare.Suma drumurilor medii mijlocii intr-o secunda reprezinta viteza medie a moleculelor , c barat. Efuziune. Efuziunea ineamna trecerea unui gaz, prin presiune, prin orificii foarte fine sau pereti porosi. Timpurile de efuziune a diferitelor gaze sunt in raport invers cu radacinile patrate ale maselor moleculare sau densitatilor.

Difuziune. Difuziunea,care reprezinta intrepatrunderea moleculelor a doua sau mai multe gaze,este un proces lent,chiar daca viteza moleculelor este mare. Caldura specifica a gazelor. Prin caldura specifica se intelege cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de substanta cu un grad celsius. Din punct de vedere ala teoriei cinetice, caldura absorbita de un gaz poate servi la : cresterea energiei cinetice a miscarilor de translatie a moleculelor ; cresterea vitezei de rotatie a moleculelor ; cresterea energiei de vibratie a atomilor.

Gaze reale Ecuatia lui van der Waals.Orice gaz care manifesta abatere de la aplicarea ecuatiei de stare a gazelor ideale, pV=nRT , este un gaz real. Ecuatiile gazelor perfecte au aplicatii restranse pentru gazele reale, motiv pentru care au fost propuse si alte relatii care contin, in afara de constanta generala a gazelor R si alte marimi care depind de natura substantei. Pentru gazele reale, Waals a stabilit o relatie care prezinta o modificare a ecuatiei de stare ideale, in ceea ce priveste presiunea si volumul : a p + 2 (V b ) = RT V Deoarece la presiuni mari volumul propriu al moleculelor gazoase nu mai poate fi neglijat, s-a introdus constanta b,care are dimensiunile unui volum molar.Constanta b poarta numele de covolum si este o corectie care tine seama de volumul propriu al moleculelor. Constanta a caracterizeaza atractia reciproca dintre moleculele gazului,iar raportul a/V2 reprezinta corectia de presiune.

Bibliografie : 1. CHIMIE ANORGANICA(Edith Beral , Mihai Zapan Editura tehnica , Bucuresti .1977) 2. CHIMIE GENERALA(Savel Ifrim Editura didactica si pedagogica , Bucuresti , 2003)