I. COMUNICAREA GENERALITATI I.1.

. Notiuni introductive ntr-un sens foarte larg, comunicarea desemneaz orice proces prin care o informaie este transmis de la un element la altul, aceste elemente fiind de natur: - biologic(comunicaiile n sistemul nervos), - tehnologic (procedeele de telecomunicaii) - social. n accepiunea sa general, comunicarea reprezint un mod de manifestare a gndurilor i sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor, mimicii, n scopul de a te face ineles. n accepiuni speciale, comunicarea poate nsemna o intervenie oral n faa unui auditoriu; un mesaj care este transmis pe linie ierarhic ntr-o organizaie; o relaie bidirecional ntre subiect i agent ntr-o situaie pedagogic; un mijloc prin care indivizii scap de singurtate printr-un schimb cu semenii lor; un schimb de informaii ntre doi corespondeni prin intermediul unui canal de transmisie, etc. Etimologia cuvntului vine din cuvntul latin communicare avnd sensul a pune n comun. Cea mai simpl schem a procesului de comunicare a fost propusa nc din anul 1934 de Karl Buhler n lucrarea ,,Die Sprachtheorie .

Ulterior Roman Yakobson urmrind schema lui Karl Buhler, dezvolt structura procesului de comunicare adugndu-i nc trei componente: cod, canal, referent.

Componentele de baz ale comunicarii pot fi prezentate ca rspunsuri la o serie de ntrebri:

 Cine? (emitorul): cine este cu precizie emitorul mesajului (o persoan, un grup, o structur organizaional). Ce? (mesajul): ce dorete emitorul s comunice, coninutul mesajului, ce informaii trebuie introduse pentru ca mesajul s fie clar, concis, amabil, constructiv, corect i complect. Cum? (codul i canalul): mesajul va fi comunicat verbal sau n scris, n cuvinte sau imagini, prin ntrevedere sau convorbire telefonic proxemic sau telematic. Cui (receptorul). Unde i cnd? va fi transmis mesajul astfel nct s fie receptat i utilizat. De ce? Care este scopul urmrit n comunicare i ce efect dorete emitorul s obin? (informare, influenare, convingere). De notat c, oricare ar fi sensul dat mesajului de ctre emitor, receptorul este cel care n ultim instan i atribuie acestuia semnificaia pe care o percepe. Pentru a exista comunicare, se impun cteva condiii sine qua non: o intenie, un interlocutor, o situaie (spaio temporal), un context (lingvistic), un cod (o limb), un mesaj i o interaciune verbal explicit sau implicit. O condiie esenial a comunicrii o reprezint adecvarea. Emitorul trebuie s aib un limbaj adecvat, pentru a-i putea transmite eficient mesajul n funcie de obiectivele urmrite i de identitatea destinatarului.
Obiectivul vizat Natura mesajului Identitatea emitorului Alegerea vocabularului

Destinatar

Pentru eficiena comunicrii, trebuie ndeplinite anumite condiii specifice: Elaborarea mesajului i cutarea condiiilor favorabile pentru transmiterea lui. Exprimarea clar, logic, operaional a mesajului. Conturarea precis a obiectivului comunicrii mesajului. Definirea condiiilor optime pentru a realiza o bun comunicare. Transmiterea efectiv a mesajului ctre un receptor, prin anumite canale, Receptarea mesajului, nelegerea, prelucrarea lui. Formularea rspunsului, integrarea lui n comunicarea semnificaiei mesajului. n ceea ce privete comunicarea, canalul reprezinta mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit i "drumul" ipotetic sau "calea" urmata de mesaj. 1.2 Niveluri n comunicare n comunicare se gsesc 5 niveluri, i anume: comunicarea intrapersonala, comunicarea interpersonala, comunicarea de grup, comunicarea de masa, comunicarea publica sau mediatica. Comunicarea intrapersonala este comunicarea n i ctre sine. Acest comunicare este un real proces de comunicare, chiar dac emitorul i receptorul este acelai, iar codificarea i decodificarea mesajelor nu este absolut necesara.

Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare i cel mai des folosita. Ea este baza existenei sociale a omului, i nu poate fi evitat- Viata de familie, relaiile cu prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate. Comunicarea de grup este tot un tip de comunicare, dar care se deruleaz n colectiviti umane restrnse i permite schimburi de idei i emoii, discuii, rezolvri de probleme, aplanari de conflicte, etc. Comunicarea de masa presupune un productor instituionalizat de mesaje scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adreseaz unui public variat i numeros. Acest tip de comunicare nu beneficiaz de un feedback eficient. Comunicarea publica sau mediatica este o forma specializata a comunicrii interumane care are rdcinile n retorica antica. Trstura esenial a comunicrii publice este aceea de a aciona la nivelul reprezentrilor sociale i de a permite o rapida modificare a discursurilor publice; ea difer n mod esenial de alte tipuri de comunicare prin finalitatea sa. Comunicarea verbal se realizeaz prin limbaj, care reprezint un ritual care se petrece atunci cnd ne aflm ntr-un anumit mediu n care un rspuns convenional este ateptat de la noi Comunicarea scris poate avea o dominant intra-personal, dar i una inter-personal. ntr-o comunicare scris se folosesc de obicei cteva elemente precum: folosirea frazelor cu o lungime medie (15-20 de cuvinte), a paragrafelor centrate asupra unei singure idei, a cuvintelor nelese cu siguran de receptor ; evitarea exprimrii comune, tipic limbajului oral, a cuvintelor inutile, redundante; alegerea cuvintelor ncrcate de afectivitate optim n contextul pedagogic creat, a expresiilor afirmative, toate acestea fiind elemente utile intr-o integrare eficace ntre suportul scris i cel oral n cadrul comunicrii didactice. Comunicarea oral Cea mai ntlnit modalitate de comunicare este comunicarea oral. Comunicarea non verbal o nsoete pe cea verbal, definindu-se n relaie cu aceasta ntr-un mod aparte, n sensul sprijinului pe care ea l furnizeaz prin elementele de ntrire, nuanare i motivare a mesajului. II. COMUNICAREA NONVERBALA - INTERFERENTE 2.1 Ce este comunicarea nonverbala In literatura de specialitate sunt menionate nu o singura definiie a comunicrii non verbale ci mai multe i toate sunt acceptate. Totul depinde din ce perspectiva este abordat procesul de transmitere a semnelor non ligvistice. Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte i care pot fi decodificate, crend nelesuri Aceste semnale pot repeta, contrazice, nlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Importanta comunicrii non verbale a fost demonstrata n 1967 de ctre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala n timp ce 38% este transmis pe cale vocala i 55% prin limbajul corpului. Comunicarea nonverbala opusa comunicrii verbale este conceputa de multa vreme ca limbaj n sens strict. In aceasta viziune toate celelalte forme de comunicare sunt considerate ca secundare (scrisul). Teoriile contemporane ale comunicrii influenate de discipline att de diverse ca lingvistica enunrii, psihologie, sociologie, antropologie, asigura astzi locul cuvenit comunicrii non verbale, bazandu-se pe ipoteze ale canalelor multiple ale comunicrii umane.

Comunicarea umana este conceputa ca o enunare eterogena rezultnd din combinarea de elemente vocal acustice i visual. n literatura de specialitate comunicarea nonverbal a primit de-a lungul timpului o multitudine de definiii, majoritatea fiind acceptate. Majoritatea definiiilor comunicrii non verbale vorbesc despre aceast comunicare nonverbal ca despre un cumul de mesaje, mesaje ce nu sunt exprimate prin ajutorul cuvintelor, dar care totui pot fi decodificate, putnd crea nelesuri. Ct de important este comunicarea non-verbal a demonstrat-o Albert Mehrabian, n anul 1967. n urma unui studiu despre comunicarea nonverbal acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala n timp ce 38% este transmis pe cale vocala i 55% prin limbajul corpului.
III. STUDIU DE CAZ PRIVIND COMUNICAREA NONVERBAL

N TRAINING - LIMBAJUL BRAELOR A ne ascunde dupa o bariera sau obstacol este un raspuns normal, pe care l-am invatat inca din frageda copilarie, pentru a ne asigura un plus de protectie. Copii fiind, ne ascundeam dupa obiecte mai mari decat noi precum mese, scaune si alte piese de mobilier ori de cate ori ne aflam intr-o situatie periculoasa sau dificila. Pe masura ce crestem, acest raspuns normal de protectie devine din ce in ce mai sofisticat, forma sa desavarsita fiind incrucisarea bratelor. Mesajul bratelor incrucisate isi pastreaza sensul si semnificatia indiferent de momentul si de contextul in care acest gest apare. Cu atat mai mult in training, unde limbajul bratelor poate indica atat pentru trainer cat si pentru cursanti gradul de deschidere si de confort fata de subiectul dezbatut sau fata de grup. Bratele bariera trainerului fata de grup Atunci cand trebuie sa tii un training la o grupa noua de cursanti sau sa abordezi o tematica noua, in mod total inconstient vei observa ca printre primele gesturi folosite de tine se va afla si cel al bratelor incrucisate. Un motiv ar fi acela ca, aparent, incrucisarea bratelor iti da un plus de confort fata de contextul nou in care te afli. Sincer vorbind, orice gest iti va parea confortabil daca ai si atitudinea congruenta cu acesta. Astfel daca ai o atitudine negativa, defensiva sau agresiva, incrucisarea bratelor va fi, intr-adevar, un gest confortabil; daca iesi sa te distrezi cu prietenii acelasi gest nu ti se va mai parea deloc necesar si deloc confortabil. Aminteste-ti de fiecare data ca semnificatia mesajelor nonverbale tine atat de emitator cat, mai ales, de receptor. Te poti simti confortabil cu bratele incrucisate insa reactia grupului fata de tine folosind acest gest va fi una negativa. Ideea este cat se poate de clara evita cat poti de mult si cu orice pret sa te prezinti in fata grupului cu bratele incrucisate exceptand situatiile in care intentia ta este de a arata ca nu vrei sa participi la ceea ce se intampla. Studiu de caz Pentru a observa in timp real care este impactul asupra grupului atunci cand trainerul foloseste gesturi din familia bratelor incrucisate iti propun sa faci urmatorul exercitiu cu grupul tau. Primul pas este sa imparti cursantii in doua grupe: Grupa A si Grupa B. Alege un subiect de discutie care sa fie relativ nou si cu un continut nu foarte usor de retinut (spre exemplu, eu am folosit ca subiect Invatarea la adulti).

Invita in scena doar Grupa A si dezbate cu ei tema aleasa, tu tinand bratele incrucisate pe toata perioada dezbaterii. La final foloseste un chestionar prin care sa evaluezi rata de retentie a informatiilor de catre cursanti si atitudinea lor fata de trainer. Grupa B va urma exact acelasi proces (dezbatere si evaluare) insa pe tot parcursul dezbaterii fii cat se poate de natural (nu folosi gesturi in exces). Anticipezi rezultatele? Concluziile de pana acum ale acestui exercitiu arata ca participantii grupelor A au invatat si au retinut cu pana la 38% mai putin decat participantii grupelor B, lucru datorat atitudinii inchise si inabordabile pe care trainerul o exprima prim incrucisarea bratelor. Mai mult, participantii din grupele A au avut o opinie foarte critica asupra temei alese si trainerului. Motivul este simplu: atunci cand vorbesti in public si bratele tale sunt incrucisate, credibilitatea ta scade dramatic. Exercitiul demonstreaza ca un cursant al grupei A nu doar ca este mai putin receptiv si mai mult critic, insa acorda si mai putina atentie la ceea ce se discuta. Acesta este si motivul pentru care in multe sali de conferinta participantii sunt intampinati de scaune cu manere pe care acestia sa isi relaxeze bratele. Concluzii n concluzie putem afirma c comunicarea se afl peste tot n jurul nostru . Cteodat nici nu ne dm seama de ea, alteori suntem mulumii sau nemulumii de rezultatele pe care le obinem n comunicare. Toate definiiile date comunicrii umane, indiferent de colile de gndire crora le aparin sau de orientrile n care se nscriu, au cel puin urmtoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informaii, idei, opinii, preri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; nici un fel de activitate, de la banalele activiti ale rutinei cotidiene pe care le trim fiecare dintre noi zilnic i pn la activitile complexe desfurate la nivelul organizaiilor, societilor, culturilor, nu poate fi conceput n afara procesului de comunicare. Comunicarea nonverbal este comunicarea care se petrece n afara limbajului verbalizat, ea este continu (comunicm n orice moment) i include un evantai larg de forme de la contactul vizual, expresiile feei i limbajul trupului.