Sunteți pe pagina 1din 2

A. CE ESTE ADEVARUL?

Pilat il intreabi pe Isus : ,,Ce este aceea, adevdr ? " Apoi Pilat a iesit $i le-a spns iudeilor ci nu a aflat la acest om nici o vin5. intrebarea scepticd a lui Pilat
nu se adreseazi lui Isus, ci propriei sale con$tiinle, ca o reflectrie plini de dezamdgire asupra neputinlei mintii omene$ti de a cunoa$te adevirul. Vom prezenta, sintetic, cele trei mari pozilii care se incumetS str rispundl la

aceastl intrebare.

Iatile

Teoria adevirului corespondentd

Expresia clasicl a acestui concept simplu al adevirului ii aparline lui Aristotel. In MetafiTica, el spune: ,,a enunla c[ ceea ce este nu este, sau ci ceea ce nu este este, constituie o propozitie falsd; dimpotrivd, o enun(are adevlrat[ este aceea prin care spui ce este ceea ce este $i cI nu este ceea ce l]u este". Adevirul inseamni deci, initial, corespondenta dintre enunturi $i starea de lucruri la care aceste enunluri se ref'erd. Este adevirati acea propozitie in care intre ceea ce se afirmi gi ceea ce existi in realitate este corespondent[.
False este propozitria cAnd aceast5. corespondentl nu existd. Acest mod de a privi adevirul va primi formula numitd ,,adecva1ie" prin Toma dAquino : veitas est odaequatio rei et intelleclrs (adevirul este adecvarea

dintre lucru Si intelect). Pe scurt, un enun! este adevdrat daci el corespunde faptelor la care

se

ref'eri.

Teoria adeviruhd coerenfi


Deosebitd de adevirul-corespondenli, aceasti teorie spune

ci

adevirul

desemneazi concordan(a reciproci a ideilor, ceea ce revine la coerenla formali a cunoasterii. O propozifie este adevdrate atunci cand din punct de vedere formal elementele care o alcdtuiesc nu sunt contradictorii. Asta pe de o parte. Pe de altl parte, propozilia nu trebuie si intre in contradiclie nici cu sistemul de enunturi din care face parte. Nici o propozitie nu poate fi consideratl ca fiind adevilati daci este luati in mod izolat. Numai relalia cu ceilalti constituenti e sistemului teoretic (cu celelalte propozilii) determini, sau nu, valoarea ei de adevir.

FILOSOFIE

tr

Teoria pragmatici (adevirul-utilitate)

Corespondenla sfArgegte in contemplapie, coerenta intr-un pt2 accentuat rayionalism. De aici nevoia unei.a treia pozilii care va lua in corsideralie caracterul instrumental satJ activ al sJnoa$terii omene$ti. Aceastii a treia pozitie va considera ctr adevtrrul este asimilat utilitdtii gt eficienlei. Conceplia aceasta apa4ine lui C.S. Peirce gi W James. Peirce spune: care este "opinia .ce cetceteazl, este ceea ce noi sortitii s[ fie in final acceptatji de toli cei inplegem prin adevdr, iar obiectul reprezentat in aceasti opinie este realul". Opinia lui Peirce nu este in totalitate ,,pmgmatici". Va deveni aga cu W James. La el problema dwine :

o idee este utild deoarece este adevdrutd Si este adevdratd deoarcce este utild. Spune el c[ ambele aceste fraze inseamn[ acela5i lucru. Adevlrul nu mai este, in acest caz, o corespondenll staticl sau o coere4e ralionall, ci o valoare insFumental5 a ideilor. Vom reveni la textul acordat lui W. James. in rest, exemplele manualului sunt bine alese gi, ca atare, de folosit. S-a vdzut cd adevirul margeazd intre simpla opinie gi cunoa$tere. Acestea nu trebuiesc confundate. Locul exemplar din filosofie care demonstreazii acest lucru este dialogul Republica de Platon (cd4ile VI-VI). Ia aceste clrti ne vom opri in continuare.

. .

la