Romanul este structurat in 2 parti: Glasul pamantului si Glasul Iubirii.

Prima parte este structurata la randul ei in 6 capitole: Inceputul, Zvarcolirea, Iubirea, Noaptea, Rusinea si Nunta. A doua parte are 7 capitole : Vasile, Copilul, Sarutarea, Streangul, Blestemul, George, Sfarsitul. Romanul este simetric, incepe cu imaginea drumului si tot asa se termina. De asemenea, asa putea spune ca simetria romanului se reflecta si in trairile personajului principal: acesta isi dorea foarte mult pamantul, pamant care se lucreaza cu sapa si tot de sapa este ucis. Conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp sferoid, se reflecta artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor (se desprinde, alearga, urca, inainteaza), drumul are semnificatia simbolica a destinului unor oameni si este investit cu functie metatextuala. El separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman. Descrierea initiala a drumului introduce cititorul in viata satuluiardelean de la inceputul secolului al XX-lea, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale. Descrierea caselor ilustreaza, prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea, Glanetau) in desfasurarea narativa. Crucea stramba de la marginea satului , cu un Hristos de tinichea ruginita, anticipeaza tragismul destinelor. Descrierea finala inchide simetric romanul si face mai accesibila semnificatia simbolica a drumului prin metafora soselei viata.