Sunteți pe pagina 1din 3

In vreme de razboi I.L.

Caragiale
I.L.Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice, avand si puternice accente naturaliste. Nuvelele In vreme de razboi, Doua loturi si O faclie de Pasti il confirma pe Caragiale drept un prozator realist cu inclinatii certe catre analiza psihologica si cercetarea cauzelor care provoaca stari patologice in manifestarea personajelor. Realismul este curentul literar aparut in mijlocul sec.al XIX-lea care pune accent pe reflectarea veridica, obiectiva a realitatii, pe reflectarea critica a vietii sociale, pe aspecte ale societatii contemporane, scriitorul realizand personaje tipice, in situatii tipice. Constiinta lucida, obiectivismul perceptiei se opun sensibilitatii subiective si imaginatiei debordante promovate de romantism. Scriitorul realist observa omul in mediul sau natural, social si istoric, portretul si descrierea intemeindu-se pe reflectie morala si analiza psihologica. Arta narativa Tudor Vianu observa ca particularitati ale artei narative: stilul indirect liber, oralitatea, descrierile de natura. Limbajul nuvelei, ca de altfel al scrierilor realiste indeobste, se caracterizeaza prin naturalete si precizie. Limbajul personajelor nu iese in evidenta in mode deosebit, fiind specific stilului colocvial, care presupune conversatia libera intre persoane inrudite. Totul este insa dublat de o extrema concizie, specifica de altfel intregii proze a lui Caragiale. Naturalismul este curentul literar care, investigand realitatea, se preocupa mai ales cu legile cauzale intre fapte, prezentand nu atat tipologii, cat cazuri patologice, pe care le analizeaza cu pricepere si meticulozitate simptomatica si in care primeaza factorul ereditar, hotarator in evolutia destinului uman, la care se adauga manifestarile naturii, aflate in deplina concordanta cu starile psihologice ale pers, urmand indeaproape evolutia bolii acestora. Caracterul naturalist al nuvelei este dat, mai intai, de stransa relatie intre natura ce se dezlantuie treptat si evolutia patologiei personajului: 'leganate de miscarea sunetelor, gandurile omului incepura sa sfaraie iute in cercuri stramte'. Elementul auditiv devine pregnant, ploaia marunta si rece de toamna cazand 'in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit' compune 'un fel de cantare cu nenumarate si ciudate intelesuri'. Cand, in final, stavrache se prabuseste, 'vantul afara ajuns in culmea nebuniei facea sa trosneasca zidurile hanului batran'. Nuvela 'In vreme de razboi' este o proza psihologica de factura naturalista, urmarind starile de constiinta si de comportament ale eroului principal prin monologuri interioare sugestive, destinul dramatic avand la baza vicii genetice, intrucat 'incontestabil exista o tara in familia in care un frate innebuneste, iar altul se face talhar ca popa si delapidator ca ofiter.' (G.Calinescu) Stilul. Nuvela are un caracter scenic, specific manierei literare a lui Caragiale, dialogurile au replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completand fisa psihologica pe care o realizeaza autorul in aceasta creatie. Firul epic al nuvelei urmeaza linia unei compozitii clasice si contureaza treptat obsesia lui Stavrache si evolutia ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o riguroasa analiza psihologica, sugerand in acelasi timp o tara ereditara, genetica ce se manifesta in structura psihica a fratilor Georgescu. Daca la inceput criza psihologica abia se infiripa, ea se adanceste evolutiv, sub imperiul obsesiilor, ducand la o manifestare exploziva si violenta premergatoare nebuniei, declansand dementa. Fratele il atinse cu mana, dar 'la acea usoara atingere, un racnet!- ca si cum i-ar fi implantat in rarunchi un junghi rosit in foc- si omul adormit se ridica drept in picioare, cu chipul ingrozitor, cu parul valvoi, cu mainile inclestate, cu gura plina de spuma roscata'. Rasturnand masa, lumanarea se stinge si 'odaia ramane luminata numai de candela icoanelor'. Stavrache se

napusteste asupra fratelui sau, il tranteste la pamant si incepe sa-l stranga de gat si sa-l muste, iar camaradul popii, incercand sa-i desparta, este si el trantit la pamant. Profitand de neatentia fratelui sau, popa Iancu isi scoate cureaua de la brau si leaga strans picioarele hangiului dezlantuit, apoi ii da pumni in ceafa si in furca pieptului, pana cand se prabuseste. Atmosfera este amplificata de elementele naturaliste, deoarece afara, viscolul ajunsese 'in culmea nebuniei', facand sa trosneasca 'zidurile hanului batran'. Structura Cap. I. Popa Iancu din Podeni, capetenia unei bande de talhari, este in pericol de a fi prins de potera si de aceea, fratele sau, Stavrache, il sfatuieste sa se inroleze voluntar in armata si sa plece pe frontul din Balcani, pt a i se pierde urma. Popa Iancu urmeaza sfatul fratelui sau iar averea ii ramane lui Stavrache. Cand acesta este anuntat printr-o scrisoare ca Iancu Georgescu a murit pe campul de lupta incepe sa fie obsedat de revenirea fratelui. Cap. II urmareste indeaproape obsesiile si cosmarurile lui Stavrache, iscate din teama ca fratele sau nu ar fi murit ci ca s-ar putea intoarce sa-i ia averea. Cap. III ilustreaza intalnirea si confruntarea dramatica dintre cei doi frati si declansarea nebuniei lui Stavrache. Rezumat Nuvela se deschide cu povestea bandei de talhari ce jefuiesc proprietatile din apropierea satului Podeni. Acestia ajung sa-l pagubeasca si pe popa Iancu din Podeni, un om instarit. Dar dupa o perioada acesta ii va marturisi fratelui sau, carciumarul Stavrache, faptul ca el a fost in tot acest timp seful bandei de talhari. Uimit dar si temandu-se pentru viata fratelui sau, Stavrache il sfatuieste sa se faca nevazut numaidecat. Sub pretextul venirii la han a unor oameni care pleaca pe front, la Plevna, Stavrache ii schimba identitatea preotului, indrumandu-l sa se inroleze in armata. La un timp dupa plecarea popei, Stavrache primeste vestea mortii acestuia pe front, iar carciumarul mosteneste averea fratelui sau. Totusi, este macinat de gandul ca fratele sau ar putea sa nu fie mort, iar averea sa sa ii fie luata. Incepe sa aiba cosmaruri din ce in ce mai des cu reintoarcerea fratelui sau, care il ironizeaza amenintandu-l. Are loc o lupta imaginara cu defunctul, dar si cu subconstientul macinat de griji. Caracterizare Protagonistul nuvelei, Stavrache, carciumarul din Podeni, este o fire inchisa, singuratica, nu are sotie nici copii, fara prieteni, singura sa pasiune fiind banii. O secventa sugestiva pt conturarea firii lui este cea cu fetita sosita in miez de iarna sa cumpere de un ban gaz si de doi bani tuica. Este neglijent in tratarea clientilor, pune tuica in sticla de gaz si gaz in cea de tuica, necinstit, are o patima anormala pt bani, este capabil sa insele si un copil. Pe de alta parte, desi fetita vrea sa cumpere pe datorie marfuri de valoare infima, o serveste totusi, pt ca intrezareste un castig cat de marunt, este zgarcit, tine seama de cele mai lipsite de valoare lucruri prin pravalie si reactioneaza violent pt a-si recupera paguba, covrigul uscat pe care fetita il vazuse uitat pe tejghea. Prin comparatie putem banui de ce anume ar fi capabil pt o mare avere. Consecintele acestei iubiri de bani in plan psihologic sunt redate in evolutia lui Stavrache de la lacomie, potrivita pt un carciumar, la framantari obsesive, halucinatii, frica, groaza si pana la nebunie, ceea ce tine de naturalism. Cazul patologic este motivat de mediu, dar si de ereditate, avand in vedere ca si fratele Iancu este stapanit de patima banilor, fiind talhar ca preot si delapidator ca militar. Incheiere Nuvela In vreme de razboi este o proza psihologica de factura naturalista, urmarind starile de constiinta si de comportament ale eroului principal prin monolog interior, iar destinul dramatic are la baza nu numai lacomia exagerata a acestuia, ci si tare genetice, intrucat incontestabil exista o tara in familia in care un frate innebuneste, iar altul se face talhar ca popa si delapidator ca ofiter.(G.Calinescu) Ceea ce pare sa-l preocupe pe Caragiale este modul in care un om normal isi pierde coerenta sufleteasca sau mentala si se naruie sub presiunea unor factori care, in definitiv, ne ameninta pe

toti., afirma Florin Manolescu. Din acest punct de vedere, nuvela In vreme de razboi se afla la granita dintre creatie realista, care isi propune sa dea cititorului impresia ca universul fictional este o oglinda exacta a realitatii si cea naturalista, ce se concentreaza cu predilectie asupra aspectelor dure, brutale, ale realitatii, a cazurilor patologice, reducand adeseori fiinta umana la datele sale strict biologice.