- introducere cu deja e a 4 zi in care am acelasi vis, se simte slabit, speriat, simte ca viata se scurge din el...

- in timp ce isi bea ceaiul se gandeste ca ar fi bine sa scrie despre ceea ce a visat: fuge in timp ce e urmarit de intuneric (sunt mai multe cadre in care fuge) si ajunge intr-un anumit loc in care se impidica si se trezeste. - spune ca a obosit sa tot alerge in vis, se hotaraste ca atunci cand se va pune din nou sa doarma si cand in vis va ajunge in acel loc in care se tot impiedica, sa se opreasca si sa se lase prins de intuneric.

Au trecut deja trei zile de cnd m bntuie visul sta. M-am impedicat de el la fel de nuc precum un copil care face primii pai cnd nu e nimeni prin preajm. Visul meu ns pare s-mi spun c pentru mine sunt ultimii pai. Spre ce? Parc sunt incapabil s n eleg ce se petrece cu mine i deja m obsedeaz gndul unui viitor apropiat implacabil i inexorabil. M simt vlguit, golit i gonit, dar cel mai tare m sperie faptul c m simt mai singur ca niciodat. Sunt contient c n toat via a mea n-am avut parte dect de relaii superficiale cu oamenii i c nu m-a legat vreodat ceva de cineva anume, dar cu toate astea m simt prsit. Ce paradox straniu... n timp ce-mi pregteam obinuitul ceai de tei i ascultam absorbit zgomotul pe care-l face linguria n contact cu porelanul am tresrit izbit de gndul c a putea ncerca s-mi explic starea de spirit transpunnd-o pe hrtie. i iat-m, dup mult timp de tastat, fcnd eforturi colosale de a-mi organiza propriile gnduri izvorte din imagini i senza ii ambigue i stranii. Schi ez totui un zmbet tmp cnd observ c nu mi-am pierdut caligrafia la care am muncit att de mult n coala general.